TEMA DE CONTROL

Tema nr. 1
Raspundeti la urmatoarele intrebari:
1.Controlul documentar contabil se poate realiza de către personalul ce a întocmit
documentele, de către controlul intern sau de către controlul extern?
Controlul doc contabile se poate face de controlul Intern.
Controlul documentar contabil utilizează următoarele modalităţi sau tehnici de abordare :
- controlul cronologic
- controlul invers chronologic - controlul sistematic sau pe probleme
- controlul reciproc
- controlul încrucişat
- analiza şi studiul general
- comparaţia
- calculul de control
- balanţele anuale de control

1 Prezentaţi asemănările şi deosebirile dintre controlul reciproc şi controlul încrucişat

Principalele obiective ale studiului general prealabil, ca procedeu de control financiar, sunt:
- sarcinile rezultate din normele în vigoare pentru domeniulrespectiv de activitate, a căror
cunoaştere asigură orientarea organelor decontrol asupra aspectelor care trebuiesc avute în
vedere în acţiunea de control;
- orientările, instrucţiunile, competenţele si răspunderile în structura înterna a agentului
economic la care se exercită controlul;
- modul de organizare a evidenţei tehnic-operative şi contabile ca sursă de informaţii

pentru control;
- situaţia de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează a se controla.
Studiul general prealabil asupra activităţii ce urmează a se controla are ca sursă de informare:
- normele legale cu privire la activitatea in cauza;
- procesele verbale de control anterioare si masurile luate in urma valorificării acestora;
- dările de seama contabile şi măsurile stabilite pe baza lor;
- consultările cu conducerea compartimentului supus controlului, etc.

controalele reciproce se realizează între membrii formaţiilor de muncă, între compartimente,

între întreprinderi etc., pe baza fluxurilor materiale şi informaţionale stabilite în urma
diviziunii muncii, specializării şi separării sarcinilor. Controlul reciproc se exercită şi între
documente diferite care conţin indicatori similari, aşa cum se va arăta în continuare

1. Ce tehnică de control consideraţi că satisface cerinţele managementului?

Controlul intern, consideratii generale
Controlul intern este unul dintre elementele centrale ale controlului financiar şi se referă la
controlul financiar exercitat de structuri organizatorice de control interne entităţii verificate
(autorităţi publice ale administraţiei centrale şi locale), inclusiv sistemele de aprobare a priori
(ex ante) şi audit intern (a posteriori sau expost). Una din trăsăturile de bază ale controlului
intern este departajarea între managementul şi controlul financiar intern public (CFIP), pe de
o parte, şi auditul intern, pe de altă parte, ceea ce asigură atât funcţionarea primului, cât şi
independenţa celui de-al doilea.
Controlul financiar intern public (CFIP)
CFIP are drept finalitate verificarea îndeplinirii condiţiilor formale şi legale pentru ca
fondurile alocate unei instituţii publice să poată fi efectiv cheltuite. Corecta funcţionare a
acestuia oferă un prim „filtru" în asigurarea unui management financiar solid al oricărei
autorităţi publice.
CFIP este asigurat de o structură internă instituţiei publice respective, structură care are
competenţe de autorizare a angajării diferitelor fonduri alocate instituţiei. Conform acquis--
ului comunitar, persoana care acţionează în calitate de responsabil cu autorizarea nu poate fi,
în acelaşi timp şi pentru acelaşi operaţiuni, persoană responsabilă de administrarea conturilor
aferente acelei activităţi (ofiţer de cont).
Competenţa de a efectua controale şi inspecţii în legătură cu managementul resurselor proprii
ale Comunităţilor revine statelor membre, însă acestea nu vor putea fi iniţiate decât la cererea
Comisiei, aceasta din urmă având obligaţia să precizeze şi motivele. Controalele şi inspecţiile
mai pot fi realizate şi cu asocierea Comisiei la controalele proprii efectuate de statele membre.
De asemenea, Comisia poate realiza propriile inspecţii la faţa locului, caz în care îi vor fi puse
la dispoziţie toate documentele justificative necesare.
2. Funcţia de evaluare a controlului este similară cu evaluarea generală a agentului
economic?
3. Prezentaţi necesitatea funcţiei pedagogice a controlului financiar.
Functia pedagogica. Permite actiuni de educare a celor care
au drepturi si obligatii in formarea siutilizarea fondurilor publice. Controlul, prin rezultatele s
ale, contribuie la formarea deontologiei profesionale,indeosebi a celor implicate
in administrarea fondurilor publice. La randul lor, persoanele care alcatuiesccorpul de
control, prin nivelul de pregatire si atitudine civica, trebuie sa reprezinte un model
decomportament correct dar si intransigent. Aceasta functie se realizeaza si in combaterea ma
nifestarilorilegale, prin depistarea si sanctionarea lor cu fermitate. Publicitatea realizata in juru
l acestor cazuri vacontribui si va favoriza indeplinirea corecta,
in deplina legalitate a atributiunilor de serviciu. Exercitatea intr-un spirit
de obiectivitate si legalitate a controlului, este in masura sa asigure relatii corecte si civilizate
intrecontrolor si controlat.
4. Care sunt asemănările şi diferenţele dintre formele controlului în funcţie de
momentul efectuării.
Sistemul metodologic de control financiar

Prin actiunea de control se stabileste daca activitatea economica si financiara este

organizata si se desfasoara conform normelor, principiilor sau regulilor stabilite. Cunoasterea
si perfectionarea activitatii economice si financiare presupune o cale stiintifica de cercetare si
actiune, un sistem metodologic cu ajutorul caruia sa se oglindeasca realitatea, legalitatea si
eficienta.
Momentul esential al procesului de control il constituie comparatia. Orice operatie sau
activitate economica-financiara se cerceteaza nu numai in sine, ci si in raport cu un criteriu, cu
o baza de comparatie.
Metodologic, controlul este un proces de cunoastere si perfectionare cu urmatoarele momente:
 - cunoasterea situatiei stabilite (programe, sarcini, norme, scopuri, prevederi legale,
previziuni etc.)
- cunoaterea situatiei reale,
- determinarea abaterilor prin confruntarea situatiei reale cu cea stabilita;

- concluzii, sugestii, propuneri si masuri.

Metodologia de control privita ca proces structurat pe momentele enuntate,
presupune, in interdependenta, o filiera adevarata de cercetare si actiune care, in succesiune
teoretica, se prezinta astfe1:
- formularea obiectivelor controlului;
- formele de control si organele competente sa efectueze controlul asupra obiectivelor
stabilite,
- sursele de informare pentru control (documente primare, evidenta tehnico-operativa
si contabila, alte documente);
- aplicarea procedeelor si modalitatilor (tehnicilor) de control cu ajutorul carora se
realizeaza cunoasterea activitatii controlate; ;
- abaterile, deficientele, lipsurile, precum si rezervele perfectionate ce se pot constata,
in sfera obiectivului controlat, cu ajutorul tehnicilor de control,
- actele de control in care se inscriu constatarile;
- modalitatile de finalizare a actiunii de control;

5. Prezentaţi aria de cuprindere a controlului efectuata la cerere acţionarului

agentului economic
Principalele obiective ale studiului general prealabil, ca procedeu de control financiar, sunt:
- sarcinile rezultate din normele în vigoare pentru domeniulrespectiv de activitate, a căror
cunoaştere asigură orientarea organelor decontrol asupra aspectelor care trebuiesc avute în
vedere în acţiunea de control;
- orientările, instrucţiunile, competenţele si răspunderile în structura înterna a agentului
economic la care se exercită controlul;
- modul de organizare a evidenţei tehnic-operative şi contabile ca sursă de informaţii

pentru control;
- situaţia de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează a se controla
6. Prezentaţi obligaţiile organului de control la începerea controlului fiscal de fond.
Obiectul inspecţiei fiscale
(1)Inspecţia fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii
declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în legătură cu stabilirea
obligaţiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi
contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare şi a situaţiilor de fapt
aferente, stabilirea diferenţelor de obligaţii fiscale principale.
(2)În scopul efectuării inspecţiei fiscale, organul de inspecţie fiscală procedează la:
a)examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
b)verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă
şi fiscală a contribuabilului/plătitorului;
c)analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu
informaţiile proprii sau din alte surse şi, după caz, a descoperirii de elemente noi relevante
pentru aplicarea legislaţiei fiscale;
)verificarea, constatarea şi investigarea fiscală a actelor şi faptelor rezultând din activitatea
contribuabilului/plătitorului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi
conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor
prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă;
e)solicitarea de informaţii de la terţi;
f)verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile ori unde
se află bunurile impozabile;
g)solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentantul legal al contribuabilului/plătitorului sau
împuternicitul acestuia ori de la persoanele prevăzute la art. 124 alin. (1), după caz, ori de câte
ori acestea sunt necesare în timpul inspecţiei fiscale, pentru clarificarea şi definitivarea
constatărilor;
h)informarea reprezentantului legal al contribuabilului/plătitorului sau a împuternicitului
acestuia, după caz, cu privire la constatările inspecţiei fiscale, precum şi discutarea acestora;
i)stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus, după caz,
faţă de obligaţia fiscală principală declarată de către contribuabil/plătitor şi/sau stabilită, după
caz, de organul fiscal;
7. Enumeraţi elementele obligatorii ale Raportului de Inspecţiei Fiscală
ndiferent de tipul inspectiei fiscale desfasurate, generala in cazul verificarii tuturor obligatiilor
fiscale sau speciala atunci cand se verifica una sau mai multe obligatii fiscale organele de
control urmaresc trei obiective si anume:
1. verificarea modului de determinare a obligatiei fiscale. Acest obiectiv presupune
analizarea modului de stabilire a bazei impozabile si a aplicarii cotelor corecte prevazute
de Codul fiscal;
2. verificarea conformitatii dintre evidentele proprii ale contribuabilului controlat cu
declaratia fiscala. In aceast obiectiv este inclusa concordanta dintre evidenta proprie si
declaratie si modul in care declaratiile au fost depuse si eventual rectificate;
3. identificarea faptelor ce contravin legislatiei fiscale in general si aplicarea sanctiunilor
contraventionale sau sesizarea organelor de cercetare penala in cazul in care se apreciaza
ca au fost savarsite infractiuni.
Obiectivele inspectiei fiscale au in vedere stabilirea corecta a creantelor fiscale si sanctionarea
neindeplinirii acestei obligatii. De asemenea, in cadrul fiecarui obiectiv este urmarita
intocmirea documentului care constata creanta fiscala si obliga astfel pe fiecare contribuabil
sa si-o execute.

8. Prezentaţi posibilităţile de contestare a Actelor de control fiscal

După cum se ştie, unul din drepturile de care beneficiazăcontribuabilii în raporturile cu
Serviciul Fiscal de Stat, conform art. 8 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal (în continuare – CF),
este contestarea, în modul stabilit de legislaţie, a deciziilor, acţiunilor sau inacţiunilor
organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale
acestora.
În continuare vom examina unele aspecte privind modul de contestare a actelor de control şi a
deciziilor emise de Serviciul Fiscal de Stat.
Astfel, conform art. 5 pct. 2) din CF, contribuabil, subiect al impunerii reprezintă persoana
care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice
impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective; persoana care, conform legislaţiei fiscale,
este obligată să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite la buget plăţile indicate.
Dreptul examinat şi prevederile articolului specificat se referă atît la agenţii economici, cît şi
la persoanele fizice-cetăţeni.
Este necesar de menţionat că, potrivit art. 216 alin. (5) şi (6) din CF, la finalizarea controlului
fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. Actul de control fiscal este un
document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere a
organului care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele controlului fiscal. În act
se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a modului de evidenţă a
obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale,
indicîndu-se actele normative încălcate.