Participaia penal

Noiune i caracterizare
Potrivit regementarilor in vigoare si sustinerilor din doctrina, exista participatie
penala ori de cate ori o infractiune este savarsita de un numar mai mare de
persoane decat cel indispensabil in raport de natura ei.
Felurile participaiei penale
In stiinta dreptului penal se fac multe clasificari privitoare la felurile participatiei
penale. In functie de atitudinea psihica a participantilor, putem avea participatie
proprie, cand toti participantii actioneaza cu o pozitie subiectiva identica, si anume
cu intentie ori din culpa, precum si participatie improprie, cand unul dintre
participanti (autorul) savarseste fapta prevazuta de lega penala din culpa sau fara
vinovatie, iar ceilalti instigatorul, complicele, determina, nlesnesc, sau ajuta in
orice mod, cu intentie, la savarsirea ei.
Dupa felul contributiei participantilor, se disting participatie omogena, atunci cand
toti participantii contribuie la savarsirea infractiunii in aceeasi calitate coautori si
participatie eterogena, in cazul in care participantii, prestand o contributie
diferentiata, coopereaza la comiterea faptei prevazute de legea penala in calitati
diferite autor, instigator, complice.
Dupa felul participarii, se remarca participatie spontana, la care contributia este
data de participanti in mod spontan, in timpul executarii faptei, fara o intelegere
prealabila, si participatie preordinata, la care contributia este data in urma unei
intelegeri prealabile. Dupa momentul in care este data contributia la savarsirea
infractiunii, avem participatie anterioara, cand contributia este data inainte de a se
trece la executarea faptei, si participatie concomitenta, cand atributia este data in
timpul executarii faptei.
Natura juridica a participaiei
In stiinta dreptului penal s-au exprimat doua puncte principale de vedere cu privire
la natura juridica a participatiei: acela al complicitatii, delict distinct, si al unitatii de
infractiune. Potrivit primului punct de vedere, complicitate ca delict distinct, in caz
de participatie se comit atatea infractiuni cati participanti exista. Al doilea punct de
vedere, unitatea de infractiune, care este sustinut de majoritatea penalistilor si
adoptata de aproape toate codurile penale, considera ca toti participantii raspund
pentru aceeasi infractiune, deaorece participatia nu este infractiune, ci un mod de
savarsire a acesteia. Acest punct de vedere este consacrat si in Codul nostru penal
in art. 23, care prevede ca participantii sunt persoanele care contribuie la
savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Conditii generale al participatiei penale

Cum rezulta din dispozitiile art. 23-26, art. 31 C. pen., pentru existent participatiei
penale, este necesara existenta mai multor conditii, si anume:
a) Unitatea de fapta prevazuta de legea penala, ceea ce presupune savarsirea unei
fapte prevazute ca infractiune de catre legislatia noastra penala. Fapta prevazuta de
legea penala poate fi in forma consumata, in cea a tentativei sau chiar in forma
actelor pregatitoare, cu conditia ca aceasta din urma sa fie incriminate de legea
penala. Cu alte cuvinte, doua sau mai multe persoane pot coopera la consumarea
unei infractiuni de furt, la incercarea de a ucide o persoana, dar si la pregatirea unei
infractiuni de acte de diversiune. Intre actiunea (inactiunea) autorului si actele
participantilor exista deci o legatura stransa, astfel incat daca lipseste prima, nu
poate fi vorba de participatie.
b) Pluralitate de faptuitori, adica sa existe concursul activitatii a cel putin doua
persoane care coopereaza la savarsirea unei si aceleiasi fapte prevazute de legea
penala. In cazul infractiunilor a caror existenta este conditionata de o pluralitate de
faptuitori, naturala sau constituita, participatia este posibila numai daca se
depaseste numarul de faptuitori strict necesar pentru existenta acelei infractiuni.
Pentru existenta participatiei, nu are relevanta felul contributiei faptuitorilor si nici
calitatea in care au actionat. Exista participatie penala atat in cazul in care toti
faptuitorii au cooperat in aceeasi forma la savarsirea infractiunii (coautori), cat si
atunci cand contributiile lor imbraca forme diferite (instigator sau complici). Actul
cooperarii la savarsirea faptei prevazute de legea penala poate avea loc pana in
momentul consumarii sau al epuizarii, in cazul infractiunilor continue, continuate
sau de obicei. El poate consta intr-o actiune asa cum se intampla in majoritatea
cazurilor sau intr-o inactiune. In cazul participatiei mai este necesar sa existe o
coeziune psihica intre participanti, adica o vointa comuna a acestora de a savarsi
fapta prevazuta de legea penala. Din punct de vedere subiectiv, participatia este
conditionata de savarsirea faptei cu intentie de catre cel putin unul dintre
participanti, si anume de catre instigator sau complice. In caz de coautorat insa, se
poate ca toti participantii sa fi actionat cu intentie sau din culpa. In lumina acestor
prevederi, rezulta ca in cazul participatiei nu se cere identitatea in ceea ce priveste
factorul subiectiv, adica o pozitie subiectiva omogena, simetrica din partea tuturor
participantilor, ea putand fi si eterogena,asimetrica, asa cum este cazul participatiei
improprii. Legtura subiectiva trebuie sa existe chiar si in cazul cand avem de-a
face cu o instigare la instigare sau o complicitatea la complicitate, deoarece si
in aceste cazuri se cunoaste actiunea (inactiunea) autorului de catre participant, si
aceasta admite constient sa i se alature. Legatura subiectiva se poate realiza
inainte de inceperea actului de executare (cand s-au inteles) sau oricand in timpul
executarii actiunii pana la terminarea ei. Intentia fiecarui participant este
caracterizata de cunostinta acestuia ca savarseste acte caracteristice unui mod de
participare, unita cu stiinta si vointa de a se asocia astfel la comiterea unei fapte
prevazute de legea penala. Aceasta legatura subiectiva priveste ambii factori ai
vinovatiei deci, sub aspect volitiv, participantul care actioneaza cu intentie voieste

sa lege activitatea sa de a celorlalti in vederea comiterii faptei antisociale.

Prevederea participantului nu se deosebeste cu nimic de aceea a infractorului care
comite singur fapta. Ce apare in pus si ce ii da caracterul de legatura subiectiva
este prevederea ca actul sau se alatura ori acestuia i se alatura o actiune
socialmente periculoasa de o alta persoana. In privinta mobilului si a scopului, in
general, consideram ca nu trebuie sa fie identic la toti participantii, fiecare putand
actiona din mobiluri diferite si sa urmareasca scopuri diferite. Alti autori sunt de
parere ca toti participantii trebuie sa fi cunoscut si scopul, chiar daca numai unul
dintre ei l-ar fi urmarit. Ne raliem la acest al doilea punct de vedere, cu precizarea
ca autorul sa urmareasca scopul prevazut de lege, iar ceilalti sa-l fi cunoscut,
deoarece toti participa la savarsirea aceleiasi infractiuni. La infractiunile
praeterintentionate, unii autori considera ca participatia este posibila in toate
formele sale. Potrivit altei opinii, ea nu este posibila in forma coautoratului.
Consideram ca in cazul in care infractorii au actionat concomitent cu acte de
executare coautoratul este posibil la actul initial intentionat, insa pentru rezultatul
mai grav, produs din culpa cu neprevedere,nu mai poate subzista legatura
subiectiva, conditie necesara a participatiei, astfel ca ar urma sa raspunda fiecare
numai in calitate de autor al faptei praeterintentionate.
Participatia penala propriu-zisa exista cand s-a cooperat cu intentie. Existenta
legaturii subiective intre participanti nu poate duce la concluzia ca exista o
vinovatie comuna a acestora, fiindca vinovatia este strict individuala, proprie
fiecarui participant, conditie indispensabila raspunderii penale individuale (art.72 C.
pen.).
c) Intre participanti este necesar sa existe o intelegere cu privire la cooperarea
acestora pentru comiterea faptei prevazute de legea penala. Aceasta intelegere
poate fi expresa cand intervine verbal, in scris sau tacita, cand coeziunea subiectiva
a cooperarii rezulta din atitudinea participantilor in imprejurarea data. Aceasta
conditie nu este absoluta indispensabila in toate formele participatiei. Asa, de pilda,
ea este obligatorie in caz de coautorat sau la unele forme ale complicitatii morale,
cum ar fi promisiunea de ajutor, prezenta complicelui la locul faptei spre a-l ajuta in
caz de nevoie etc. Ea poate insa sa lipseasca la participatia improprie, dar si in
celelalte forme ale participatiei penale.
Formele participatiei penale
Participatia penala propriu-zisa este genul de participatie nu numai cel mai
raspandit, dar este tipic si pentru participatie in genere, iar problem raspunderii
penale a participantilor se pune in principi in cadrul ei. Participatia penala se
prezinta sub mai multe forme, in raport cu natura contributiei pe care diferiti
participanti o au la savarsirea faptei. Aceste forme corespund deci diferitelor moduri
de cooperare la savarsirea infractiunii. Formele participatiei au caracter absolut, in
sensul ca cele mai grave, cum sunt cele de coautorat, le absorb pe cele mai putin
grave (cele de instigare si complicitate). La stabilirea pedepsei de catre instanta se

va avea insa in vedere aceasta imprejurare a participarii cu acte multiple,

susceptibile de a fi calificate in mod diferit. Potrivit dispozitiilor din legislatia penala
si sustinerilor din doctrina, participatia penala proprie apare sub urmatoarele forme:
coautoratul, instigarea si complicitatea.