Universitatea Hyperion

Facultatea de Științe Economice

SISTEM DE CONTROL
INTERN MANAGERIAL

China Denisa Anamaria

An III

Contabilitate și informatică de gestiune

 Importanța și eficiența aplicării

SISTEMULUI DE CONTROL INTERN MANAGERIAL

Conform legislației naționale, noțiunea de control intern este definită ca fiind un

”ansamblu al formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern,
stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în
vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace; acesta include, de
asemenea, structurile organizatorice, metodele şi procedurile.”

Scopul sistemului de control intern managerial este de a preveni erorile și neregulile, de a

înlătura preventiv cauzele care le determină și de a perfecționa activitățile controlate.

Proiectarea procesului de implementare trebuie să țină cont și de obiectivele generale ale

controlului intern, așa cum sunt ele definite prin normele legislative, și anume:

 realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice, stabilite

în concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate,
economicitate şi eficienţă;
 protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau
fraudei;
 respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
 dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi
difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi
proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.

Implementarea sistemului de control intern managerial este o măsură necesară în contextul în

care o entitate publică își administrează atât fondurile publice alocate cât și patrimoniul public
aflat în gestiunea sa.

Astfel se înțelege că existența unui sistem de control intern managerial asigură în mod
rezonabil eficiența, eficacitatea și economicitatea operațiunilor derulate la nivelul entităților
publice.
Controlul intern managerial prin obiectivele și procedurile sale urmărește:

1. Asigurarea unei bune utilizări a resurselor (financiare, umane) și corelarea acestora cu

obiectivele entității publice;
2. Creșterea inteligibilității, gestionarea riscurilor, prevenirea și detectarea fraudei și
calitatea documentelor. 

Conform legislației în vigoare, controlul intern managerial este în responsabilitatea

conducătorilor entităţilor publice, care au obligaţia de a-l proiecta, implementa şi dezvolta
continuu.

Sistemul de control intern managerial a apărut ca un răspuns la necesitatea adoptării și

aplicării unui nou tip de management, la nivelul entităților publice, în urma evaluării generale a
stadiului progreselor înregistrate de România în raport cu angajamentele asumate în cadrul
capitolului de negociere 28 ,,Controlul financiar”, prezentate de Comisia Europeană în Raportul
de țară din octombrie 2004.

Fără îndoială, în oricare entitate publică există un anumit sistem de control intern, altfel
funcționarea acesteia ar fi marcată de frecvente și grave distorsiuni. Fiecare manager se
organizează pentru a-și conduce activitatea: obiective, dotarea cu sisteme de informare,
supervizare a activităților personalului etc.

În fapt, majoritatea conducătorilor din entitățile publice utilizează, în măsură diferită,

unele elemente componente ale sistemului denumit control intern managerial.

Este un sistem de management prin care se urmărește asigurarea administrării fondurilor

unei entități publice în mod economic, eficient și eficace.

Prin sistem de management înțelegem ansamblul elementelor cu caracter decisional,

organizatoric, informational și motivational prin care se realizează procesul de management în
scopul obținerii unei eficacități cât mai ridicat a activității organizației. El are la bază un complex
de principii, reguli, cerințe care asigură modelarea sa, corespunzător structurii organizației.
 Organizația poate demonstra că își desfășoară activitățile în cadrul unui sistem de
management implementat, dacă confirmă că are o serie de norme/ reguli de bună practică
documentate și, de asemenea, dacă există suficiente dovezi obiective ale aplicării acestora.

Definiția controlului intern este prevăzută la art.2 lit. d) din Ordonanța Guvernului
nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventive, republicată:

”Controlul intern – ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entității publice, inclusiv
auditului intern, stabilite de conducere în concordanță cu obiectivele acesteia și cu reglementările
legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, efficient și eficace; acesta
include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele și procedurile.”

Conform art. 2 din OMFP 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern/
managerial al entităților publice:

-Conducătorul fiecărei entități publice dispune, ținând cont de particularitățile cadrului legal de
organizare și funcționare, precum și de standardele prevăzute în anexa nr.1, măsurile necesare
pentru elaborarea și/sau dezvoltarea sistemului de control intern managerial, inclusiv a
procedurilor formalizate pe activități.

Potrivit Ordonanței Guvernului nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar

preventive, controlul intern are următoarele obiective generale:

-realizarea, la nivel corespunzător de calitate, a atribuțiilor instituțiilor publice stabilite în

concordanță cu propria lor misiune, în condiții de regularitate, eficacitate, economicitate și
eficiență;

-protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;

-respectarea legii, a reglementării și deciziilor conducerii;

Conform prevederilor legale (OUG 119/1999 și OMFP 946/2005), responsabilii cu

implementarea SCIM sunt:

- conducătorii entității publice au obligația de a-l define, proiecta, implementa și de a-l

perfecționa continuu. El este cel care definește structura organizatorică, competențele,
responsabilitățile, sarcinile, liniile de raportare pentru fiecare componentă structural și comunică
ssalariaților documentele de formalizare a structurii organizatorice;

- Membrii Comisiei de implementare SCIM;

-Președintele Comisiei de implementare SCIM;

-Conducătorii compartimentelor componente ale entității publice;

Elaborarea și dezvoltarea Sistemului de control intern managerial implică implementarea

celor 16 standarde – Codul Controlului Intern/ Managerial prevăzute în anexa 1 a OSGG
400/2015

-Standardele de control intern managerial definesc un minimum de reguli de management, pe

care toate entitățile publice trebuie să le urmeze.

-Obiectivul standardelor este de a cred un model de control intern managerial uniform și coerent.

-De asemenea, standardele constituie un sistem de referință, în raport cu care se evaluează

sistemele de control intern managerial, se identifică și direcțiile de schimbare.

Cele 16 standarde. Pot fi grupate în 5 domenii după cum urmează:

Mediul de control:

Standardul 1 – Etica, Integritatea

Standardul 2 – Atribuții, Funcții, Sarcini

Standardul 3 – Componența, Performanța

Standardul 4 – Structura organizatorică

Performanța și managementul riscului:

Standardul 5 – Obiective

Standardul 6 – Planificarea

Standardul 7 – Monitorizarea performanțelor

Standardul 8 – Managementul riscului

Activități de control:

Standardul 9 – Proceduri

Standardul 10 – Supravegherea

Standardul 11 – Continuitatea activității

Informarea și comunicarea:

Standardul 12 – Informarea și comunicarea

Standardul 13 – Gestionarea documentelor

Standardul 14 – Raportarea contabilă și financiară

Evaluare și audit:

Standardul 15 – Evaluarea sistemului de control intern managerial

Standardul 16 – Auditul intern

Implementarea sistemului de control intern managerial este o măsură necesară în

contextual în care autoritățile contractante administrează pe de o parte fondurile publice alocate
acestora, iar pe de altă parte patrimonial public aflat în gestiunea lor.

Din această perspectivă este evident că, în absența unui sistem de control intern
managerial nu se poate asigura în mod rezonabil eficiența, eficacitatea și economicitatea
operațiunilor derulate la nivelul entităților publice.

Controlul intern managerial este un proces dinamic și integrat de adaptare permanentă a

instituției publice la schimbările din mediul extern. Managementul și personalul de la toate
nivelele trebuie să fie implicat în procesul de gestionare a riscurilor, astfel încât să existe un
anume grad de certitudine asupra atingerii obiectivelor instituționale.

Activitatea de control este un mijloc de analiză a activităților instituției, adoptare și

aplicare a unui nou tip de management intern care se asociază frecvent cu activitatea de
cunoaștere, permițând astfel managementului să coordoneze activitățile din cadrul organizației
într-un mod eficient.
 Controlul intern este privit ca funcție managerială și nu ca operațiune de verificare. Prin
exercitarea funcției de control, conducerea constată abaterile rezultate de la obiectivele stabilite,
analizează cauzele și dispune măsurile corrective sau preventive care se impugn. Acesta nu este
doar o noțiune general, o doctrină sau o multitudine de rapoarte și tabele de completat, ci un
ansamblu de metode, prin care poate fi condusă o entitate publică, valorificând cele mai indicate
posibilități de organizare a activităților desfășurate.

Controlul intern este un proces în continuă transformare, care își adaptează permanent
instrumentele și tehnicile la schimbările survenite în cultura organizației. Controlul nu este un
scop în sine, ci un mijloc.

Rolul controlului este să confirme așteptările managementului prin utilizarea unor

procedee, tehnici și instrumente specifice.

Conducătorul autorităţii trebuie să asigure proiectarea și implementarea unui  sistem  de 

control  intern  managerial care să fie proporţional cu necesităţile  entităţii  publice, precum  și
monitorizarea  modului  de  funcționare  a acestuia, intervenind pentru redimensionarea corectă a
sistemului astfel organizat, ori de câte ori o atare măsură devine necesară. În acest sens, Primarul
inițiază hotărârea privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate, iar Consiliul
Local o aprobă. De regulă, organigrama aparatului de specialitate se aprobă la începutul anului
calendaristic pentru anul în curs, în strânsă corelație cu bugetul aprobat.

Eficacitatea  controlului  intern se  bazează în  special, pe următoarele elemente:

 separarea sarcinilor;
 strategie  adecvată  de  gestionare  și  de  control al riscurilor, inclusiv prin controale
la nivelul beneficiarilor;
 evitarea conflictelor de interese;
 piste de audit corespunzătoare și integritatea datelor în sistemele de date;
 proceduri de monitorizare a rezultatelor și de întreprindere a măsurilor necesare
ulterioare în   ceea   ce   privește   vulnerabilitățile constatate  în  materie  de  control
intern  și excepțiile;
 evaluarea  periodică  a  bunei  funcționări  a sistemului de control intern
Iar eficiența  controlului  intern pe următoarele elemente:
 punerea în aplicare a unei strategii adecvate de gestionare și control al riscurilor, în
urma coordonării între actorii interesați implicați în lanțul de control;
 accesibilitatea  rezultatelor controalelor realizate  la  nivelul  tuturor  părților
adecvate implicate în cadrul lanțului de control;
 utilizarea,  după  caz,  a  declarațiilor  de gestiune   ale   partenerilor   de   execuție
bugetară,  precum  și  a  avizelor  de  audit independent,  cu  condiția  ca  activitățile
subiacente să fie de o calitate adecvată și acceptabilă și ca aceste  activități să fi fost
realizate   în   conformitate   cu   standardele convenite;
 aplicarea la timp a unor măsuri corective, inclusiv, după caz, a unor sancțiuni
disuasive;
 claritatea și lipsa de ambiguitate a legislației pe care se bazează politicile;
 eliminarea controalelor multiple;
 ameliorarea rentabilității controalelor