CURS 1-1.

1 PRINCIPIILE CARTII ALBE

Principiile Cărții Albe au determinat schimbarea completă a culturii organizaționale,
acestea fiind:
 Deschidere - instituțiile ar trebui să funcționeze într-un mod "mult mai transparent",
să practice o comunicare activă și să folosească un "limbaj accesibil" societății civile;
 Participare - calitatea, pertinența și eficiența politicilor UE depind de o largă
participare a cetățenilor la toate stadiile, de la trasarea până la aplicarea politicilor.
 Responsabilitate - este nevoie de o clarificare a rolului fiecărei instituții comunitare
în procesul legislativ și executiv, de o mai mare claritate și de o responsabilitate sporită din
partea statelor membre și a tuturor celor care participă la elaborarea și aplicarea politicilor
UE.
 Eficiență - măsurile trebuie să intervină la momentul oportun și la nivelul
corespunzător, să se bazeze pe obiective clare și pe o apreciere a viitorului lor impact.
 Coerență - politicile promovate și acțiunile întreprinse trebuie să fie coerente și
perfect inteligibile, în contextul în care evantaiul sarcinilor Uniunii s-a lărgit, iar extinderea
sa înseamnă o mai mare diversitate.
Reforma Comisiei Europene a constat practic în descentralizarea activităților de
control ale direcțiilor sale generale, care s-au aflat anterior în responsabilitatea Controlorului
Comisiei.
În acest fel, fiecare Director General a devenit responsabil pentru adoptarea unui
control intern în cadrul serviciilor direcției, promovându-se ”răspunderea”. Se poate spune că
s-a trecut de la o ”cultură de suspiciune” la o ”cultură de responsabilitate”, unde lucrul cel
mai important îl reprezintă îndeplinirea obiectivelor și pentru acest motiv s-a conferit
autonomie conducătorilor unităților, care răspund totodată pentru rezultatele administrării
fondurilor alocate.

1.2.3. Tipuri de control intern

Activitățile controlului intern pot fi structurate avându-se în vedere mai multe
criterii, după cum urmează:
a) După natura activităților verificate (verificărilor efectuate), controlul intern poate
fi clasificat după cum urmează:
- Controlul administrativ intern - control ierarhic ce se execută de către persoanele cu
funcții de conducere asupra compartimentelor și persoanelor din subordine; este o sarcină care
rezultă din atribuțiile de serviciu și se execută permanent;
- Controlul financiar de gestiune – reprezintă acele verificări asupra modului de
respectare a dispozițiilor legale referitoare la gestionarea mijloacelor materiale și bănești pe
baza documentelor primare și contabile;
- Controlul financiar preventiv propriu – reprezintă controlul efectuat pentru
preîntâmpinarea efectuării operațiunilor care nu îndeplinesc condițiile de legalitate,
regularitate și încadrarea în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după caz,
stabilite potrivit legii;
- Controlul reciproc exercitat între compartimentele sau salariații entității ca urmare a
separării sarcinilor, a obiectivelor proprii fiecăruia și a participării la realizarea acelorași
fluxuri de bunuri și informații;
 - Autocontrolul angajaților pentru activitățile pe care le desfășoară;
- Auditul public intern;
b) După momentul efectuării verificărilor, controlul intern se clasifică astfel:
- Controlul preventiv – se exercită înaintea efectuării operațiunilor;
- Controlul concomitent – se exercită pe parcursul efectuării operațiunilor;
- Controlul ulterior – se exercită după efectuarea operațiunilor.
c) După domeniul asupra căruia se exercită, controlul intern se poate clasifica astfel:
- Controlul organizațional – controlul care urmărește să evidențieze cum se aplică
planul de organizare al entității, cum se alocă autoritatea și responsabilitățile, cum
funcționează piramida ierarhică;
- Controlul separării sarcinilor – controlul care vizează diminuarea riscurilor
cumulării responsabilităților, ceea ce presupune reducerea posibilităților ca un salariat să
efectueze mai multe operațiuni legate de o tranzacție (autorizare, plată, gestionare,
contabilizare), situație care ar permite unei persoane să comită sau să ascundă erori, nereguli,
în cadrul atribuțiilor pe care le au;
- Controlul fizic – controlul care are în vedere gestionarea, securitatea activelor și
autorizarea accesului la active;
- Controlul privind autorizarea și aprobarea – controlul prin care se urmărește dacă
operațiunile se realizează în conformitate cu deciziile stabilite de managementul entității;
- Controlul aritmetic și contabil – controlul care urmărește dacă înregistrarea și
prelucrarea operațiunilor economice a fost autorizată, dacă s-au înregistrat toate operațiunile,
dacă înregistrările sunt exacte și corecte. Controlul include verificarea acurateței aritmetice a
înregistrărilor și verificarea corelațiilor contabile (conturi, balanțe de verificare, situații
financiare etc.);
- Controlul personalului – controlul care vizează modul în care selecția, pregătirea
profesională și evaluarea performanțelor profesionale corespunde necesităților entității,
precum și dacă competența și integritatea personalului este adecvată responsabilităților
atribuite;
- Controlul privind supervizarea – controlul care urmărește să evidențieze dacă
persoanele responsabile de urmărirea și înregistrarea tranzacțiilor zilnice, își îndeplinesc
sarcinile.
Potrivit Liniilor directoare INTOSAI privind standardele de control intern in sectorul
public (INTOSAI GOV 9100), controlul intern este format din cinci componente
interdependente (identice cu cele ale modelului COSO):
 MEDIUL DE CONTROL
 EVALUAREA RISCULUI
 ACTIVITĂȚILE DE CONTROL
 INFORMARE ȘI COMUNICARE
 MONITORIZARE

1
Sistemul de control intern/managerial cuprinde ansamblul formelor de control
exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în
concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării
administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace, inclusiv structurile
 organizatorice, instrumentele şi procedurile.
Controlul intern/managerial are următoarele obiective generale:
 realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice,
stabilite în concordanţă cu misiunea acestora, în condiţii de regularitate, eficacitate,
economicitate şi eficienţă;
 protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului
sau fraudei;
 respectarea legilor, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
 dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare
şi difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi
proceduri de informare publică, prin rapoarte periodice.

2.1.1 Măsurile Necesare Pentru Implementarea Sistemului De Control Intern /

Managerial

( A®H)

Fiecare entitate publică are implementat propriul sistem de control intern/managerial,

iar măsurile necesare pentru implementarea acestui sistem au constat, în principal, în
următoarele:
a) elaborarea şi/sau actualizarea programelor de dezvoltare a sistemelor de control
intern/managerial ale entităţilor publice;
b) constituirea de structuri cu atribuţii de monitorizare, coordonare şi
îndrumare metodologică a sistemelor proprii de control intern/managerial;
c) urmărirea realizării acţiunilor/măsurilor cuprinse în programele de dezvoltare
a sistemelor de control intern/managerial;
d) elaborarea şi/sau actualizarea procedurilor formalizate pe activităţi şi modul
de aplicare a acestora;
e) participarea personalului la acţiuni de perfecţionare profesională, inclusiv
la entităţile publice subordonate;
f) efectuarea de analize cu privire la implementarea/dezvoltarea sistemelor de control
intern/managerial şi la acţiunile de monitorizare, coordonare şi îndrumare metodologică
derulate de structurile cu astfel de atribuţii;
g) realizarea autoevaluării sistemului de control intern/managerial;
h) elaborarea raportului anual asupra sistemului de control intern/managerial care
constituie forma oficială de asumare a responsabilităţii manageriale de către conducătorul
acesteia cu privire la sistemul de control intern/managerial. Raportul se prezintă ca anexă la
situaţia financiară a exerciţiului bugetar încheiat
2.1.2 Atribuțiile Structurii De Audit Public Intern ( A®H)
Atribuţiile structurii de audit public intern sunt următoarele:
a) elaborează norme metodologice specifice entităţii publice în care îşi desfăşoară
activitatea, cu avizul UCAAPI (Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern)
sau al organului ierarhic superior, în cazul entităţilor publice aflate în subordonare/coordonare/
sub autoritate;
 b) elaborează proiectul planului multianual de audit public intern, de regulă pe o
perioadă de 3 ani, şi, pe baza acestuia, proiectul planului anual de audit public intern;
c) efectuează activităţi de audit public intern, pentru a evalua dacă sistemele de
management financiar şi control ale entităţii publice sunt transparente şi sunt conforme cu
normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate;
d) informează UCAAPI despre recomandările neînsuşite de către conducătorul entităţii
publice auditate, precum şi despre consecinţele acestora;
e) raportează, periodic, asupra constatărilor, concluziilor şi recomandărilor rezultate
din activităţile sale de audit;
f) elaborează raportul anual al activităţii de audit intern;
g) raportează conducătorului entităţii publice şi structurii de control intern abilitate
asupra iregularităţilor sau posibilelor prejudicii identificate;
h) verifică respectarea normelor, instrucţiunilor, precum şi a Codului privind conduita
etică a auditorului intern în cadrul structurilor de audit intern din entităţile publice aflate în
subordonare/în coordonare/sub autoritate, putând iniţia măsurile corective necesare, în
cooperare cu conducerea entităţii publice în cauză.

2.1.4 Obiectivele Controlului Financiar De Gestiune (A®C)

Obiectivele CFG sunt următoarele:
a) asigurarea integrităţii patrimoniului operatorului economic, precum şi a bunurilor
din domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale aflate în
administrarea, în concesiunea sau în închirierea acestora;
b) respectarea prevederilor legale şi a reglementărilor interne, incidente activităţii
economico-financiare a operatorului economic;
c) creşterea eficienţei în utilizarea resurselor alocate.
CFG presupune verificarea tuturor operaţiunilor din cadrul obiectivelor stabilite
conform legii pentru întreaga perioadă supusă controlului (control total) sau verificarea uneia
sau a mai multor operaţiuni din cadrul obiectivelor stabilite pentru perioada controlată (control
parţial).

2.2.1.2 Controlul Exercitat De Curtea De Conturi A Romaniei (A®F

În cadrul competenţelor prevăzute de lege, CC îşi exercită activităţile specifice asupra
următoarelor:
a) statul şi unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept
public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau neautonome;
b) Banca Naţională a României;
c) regiile autonome;
d) societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile
publice sau regiile autonome deţin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate
din capitalul social;
e) organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează
 bunuri, valori sau fonduri, într-un regim obligatoriu, în condiţiile în care, prin lege sau prin
statutele lor, se prevede acest lucru;
f) alte persoane care: beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de
subvenţii sau alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unităţilor
administrativteritoriale, a altor instituţii publice; administrează, în temeiul unui contract de
concesiune sau închiriere, bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, ori al
unităţilor administrativ-teritoriale, administrează şi/sau utilizează fonduri publice, verificările
urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării şi/sau utilizării acestor
fonduri;

1. Principiile De Bază Urmărite În Auditul Performanței

Cele trei principii de bază urmărite în auditul performanței sunt:
· principiul economicității – presupune ca resursele utilizate de entitatea auditată
pentru desfășurarea activității sale să fie puse la dispoziție în timp util, în cantitatea și la
calitatea adecvată și la cel mai bun preț;
· principiul eficienței – urmărește realizarea celui mai bun raport între resursele
utilizate și rezultatele obținute;
· principiul eficacității – vizează îndeplinirea obiectivelor specifice stabilite și obți-
nerea rezultatelor scontate.
Auditul performanței diferă sub mai multe aspecte de auditul financiar, principalele
diferențe fiind sintetizate în tabelul de mai jos:

- 3. Economicitate, Eficacitate, Eficienta (Definitii)

Economicitatea constă în minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea
rezultatelor estimate ale unui program, proiect, proces, ale unei activități sau entități publice
cu menținerea calității corespunzătoare a acestor rezultate
„Conceptul de eficiență se referă la capacitatea sau potențialul unui program, proiect,
proces sau al unei activități sau entități de a obține rezultate maxime, în condițiile utilizării
unor resurse limitate.”
Eficacitatea evaluează măsura în care sunt atinse scopurile și obiectivele, preocupându-
se de relația dintre efectele urmărite (rezultatele programate) și rezultatele obținute în
cadrul programului, proiectului, procesului sau activității respective

‘
5.Evaluarea performanţei
Evaluarea performanței programelor, proiectelor, proceselor sau activităților entității
presupune efectuarea de studii sistemice în cadrul auditurilor performanței pentru a aprecia
modul de implementare și funcționare al acestora.
Din practica instituțiilor supreme de audit, cu experiență în evaluarea performanței
programelor, se definesc următoarele tipuri de evaluări:
• Evaluarea procesului prin care se apreciază măsura în care un program, proiect,
proces sau activitate funcționează conform intențiilor inițiale, stabilite de cerințele statutare și
de reglementările care îi sunt aplicabile, de structura programului și de standardele
profesionale.
• Evaluarea rezultatului prin care se apreciază măsura în care un program, proiect,
proces sau activitate atinge obiectivele proiectate.
• Evaluarea impactului constă în evaluarea efectului net al realizării programului,
proiectului, procesului sau activității. Auditorii publici externi vor analiza și evalua
contribuția pro-gramului la rezultatele finale, izolate de factorii externi care interferează la
realizarea acestora.
• Evaluări ale raportului cost-beneficiu sau cost-eficacitate constau în compararea
dintre ieșirile sau rezultatele finale ale programului cu costurile resurselor utilizate pentru a le
realiza. Analiza se utilizează și pentru a identifica alternative mai ieftine pentru atingerea
aceluiași scop.

Fazele Planificării Auditului Performanței ( Definire, Scop, Obiectiv)

Primul pas în procesul de realizare a auditului performanței îl reprezintă planificarea
misiunii de audit al performanţei, ce presupune parcurgerea următoarelor faze:
a) planificarea strategică care constă în stabilirea, în baza unor criterii bine definite,
a domeniilor și temelor în vederea supunerii spre analiză și aprobare Plenului cu pro-punerea
de includere a acestora în programul de activitate al Curții de Conturi pentru efectuarea de
audituri ale performanței, într-un orizont de timp dat;
b) planificarea operaţională constă în parcurgerea fazelor specifice în vederea
elaborării planului de audit al performanței.

Scopul planificării strategice constă în stabilirea priorităţilor privind realizarea

viitoarelor audituri ale performanţei şi, corespunzător, determinarea necesarului de personal
şi resurse pentru efectuarea acestora.
Obiectivul planificării strategice îl reprezintă realizarea unei liste echilibrate de
domenii și teme în care să se întreprindă, în următorii ani, acțiuni pentru economisirea
banilor publici și creșterea eficienței utilizării lor.
Scopul planificării operaționale este determinarea măsurii în care se mențin
condiţiile de realizare a auditului formulate în etapa de planificarea strategică și înscrise în
Nota de propuneri. Dacă aceste condiții nu au suferit modificări care să justifice renunțarea
la continuarea studiului se va propune spre aprobarea conducerii structurii de specialitate a
unui plan de audit în baza căruia să se efectueze auditul.

Principiile Fundamentale Pe Care Trebuie Să Le Urmeze Auditorii Publici

Externi.
Principiile fundamentale pe care trebuie să le urmeze auditorii publici externi sunt:
- supremația Constituției și a legii;
- independența;
- integritatea;
- obiectivitatea;
- competența profesională;
- confidențialitatea;
- conduita profesională, ce constă în respectarea următoarelor cerințe etice:
1 - moralitate în relațiile cu persoanele cu care intră în contact în activitatea de audit
al performanței desfășurată;
2 - respect și considerație în toate situațiile, atât față de șefii ierarhici, cât și față de
celelalte persoane cu care intră în contact;
3 - imparțialitate în activitatea desfășurată. În acest sens, după utilizarea
informațiilor obținute de la entitatea auditată, auditorii publici externi își vor formula
constatările și concluziile într-o manieră imparțială;
4 - rigurozitate și perseverență în examinarea aspectelor auditate și în obținerea
informațiilor. Dovezile supuse examinării, constatările, concluziile, recomandările formulate
trebuie să fie complete, clare și veridice. În cazul în care entitatea auditată nu este
cooperantă în furnizarea actelor, informațiilor și documentelor necesare pentru stabilirea
constatărilor și concluziilor, auditorul public extern trebuie să fie perseverent și consecvent
în solicitările sale, iar în cazul în care actele, informațiile și documentele solicitate nu se
obțin, să aplice procedurile prevăzute de lege;
5 - scepticism profesional în analiza actelor, documentelor și informațiilor furnizate
de entitatea auditată;
6 - responsabilitate profesională și comportamentală în raport cu întreaga activitate
desfășurată;
7 - obligativitatea de a consemna în actele întocmite în urma acțiunilor de verificare
a fraudelor constatate în vederea înștiințării autorităților abilitate.