UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerii

Contabilitate și informatică de gestiune

CONTROL FINANCIAR ȘI DE GESTIUNE

Student,
Păcurari Lorena Maria
Grupa 5
 Elemente generale privind controlul financiar

Controlul financiar reprezintă un proces esențial în cadrul oricărei organizații, prin care se
asigură gestionarea și utilizarea eficientă a resurselor financiare. Acest proces este necesar pentru
a asigura că banii organizației sunt cheltuiți în mod corespunzător și pentru a preveni frauda și
abuzurile financiare.
Controlul financiar intern este o componentă a controlului intern care se referă la ansamblul
proceselor de obţinere şi comunicare a informaţiei contabile şi financiare şi contribuie la
realizarea unei informaţii fiabile şi conforme exigenţelor legale. Controlul financiar intern al
entităţii se aplică în vederea asigurării unei gestiuni contabile şi a unei urmăriri financiare a
activităţilor sale, pentru a răspunde obiectivelor definite.
Controlul financiar intern vizează asigurarea:
a. conformităţii informaţiilor contabile şi financiare publicate, cu regulile aplicabile acestora;
b. aplicării instrucţiunilor elaborate de conducere în legătură cu aceste informaţii;
c. protejării activelor;
d. prevenirii şi detectării fraudelor şi neregulilor contabile şi financiare;
e. fiabilităţii informaţiilor difuzate şi utilizate la nivel intern în scop de control, în măsura în care
ele contribuie la elaborarea de informaţii contabile şi financiare publicate;
f. fiabilităţii situaţiilor financiare anuale publicate şi a altor informaţii comunicate pieţei.

Controlul fiscal este o formă a controlului financiar și se referă la verificarea modului de calcul,
declarare și plată a taxelor și impozitelor. De regulă, controlul fiscal este un control ulterior
deoarece se efectuează după ce un impozit/taxă a fost calculat(ă) și declarat(ă) și este un control
documentar-contabil. Totodată, controlul fiscal poate fi și anticipat în cazul în care contribuabilul
are de recuperat anumite sume de la bugetul de stat iar rambursarea acestora se face doar după
efectuarea inspecției fiscale (rambursarea TVA).
Indiferent de nivelul de la care se exercită, de activităţile controlate sau obiectivele urmărite,
controlul se derulează în trei etape succesive:
a. Compararea situaţiei ideale, dorite, cu situaţia de fapt, reală. Situația ideală este reprezentată
de reguli, prevederi, informații, etc. cuprinse în decizii ale conducerii, reglementări legale,
existenţe din contabilitate (scriptice), recomandări ale auditului inter, proceduri de lucru
aprobate, programe de activitate, bugete. Situația reală este reprezentată de informații, fapte care
se obțin prin aplicarea unor proceduri diverse, în funcție de scopul urmărit, astfel:
i. Inspecţia: Examinarea documentelor, registrelor sau a activelor corporale, inclusiv prin
inventarierea fizică a acestora;
 ii. Observarea: Urmărirea unui proces sau a unor proceduri efectuate de alte persoane,
pentru aprecierea unor situaţii
iii. Investigaţia (interviul, interogarea): Obţinerea de informaţii de la cei
controlaţi ca răspuns la chestionarele controlorilor
iv. Confirmarea: Obţinerea de răspunsuri scrise sau orale din partea unor terţe părţi
independente
v. Calculul: Reconstituirea unor calcule din documente şi din registre pentru a testa
corectitudinea lor
vi. Procedurile analitice: analiza tendinţelor, fluctuaţiilor, corelaţiilor cu ajutorul unui
sistem de indicatori
b. Analiza şi evaluarea riscurilor care ameninţă activitatea verificată şi a abaterilor de la
parametri stabiliţi. În cadrul acestei etape se evaluează riscurile şi măsurile ce trebuie luate, se
fixează concluziile controlului;
c. Valorificarea constatărilor. Controlul nu se justifică dacă nu declanşează, prin intermediul
ieşirilor, măsuri pentru perfecţionarea activităţilor controlate, pentru prevenirea şi eliminarea
neajunsurilor, pentru sancţionarea vinovaţilor, pentru autoperfecţionarea controlului.

Tipologia controlului
Există mai multe criterii de clasificare a controlului pe care dacă le cunoaştem obţinem o
inţelegere mai profundă a sensului şi conţinutului conceptului. Astfel trecem în revistă
următoarele criterii de clasificare:
1. După momentul în care se exercită:
a. Controlul preventiv, care se exercită înainte de angajarea sau efectuarea operaţiunilor
respective. Această formă de control se exercită, de regulă, cu ocazia autorizării sau aprobării
tranzacţiilor sau a altor operaţiuni;
b. Controlul concomitent, care se exercită în acelaşi timp cu desfăşurarea operaţiunilor
controlate, sub forma controlul ierarhic, controlului reciproc sau autocontrolului;
c. Controlul ulterior, care se exercită după ce operaţiunile au avut loc, prin intermediul
unor organe specializate de control (control gestionar, control bugetar, audit intern şi inspecţii
specializate ale statului)
2. După obiectivele controlate:
a. Controlul economic urmăreşte planificarea şi utilizarea eficientă a resurselor materiale
şi de muncă şi îndeplinirea sarcinilor stabilite. Controlul economic utilizează toate etaloanele de
măsură: naturale, de muncă şi valorice;
 b. Controlul financiar acţionează, de regulă, în sfera relaţiilor financiare şi de credit. Se
exercită, în primul rând, cu ajutorul etalonului valoric;
c. Controlul tehnic urmăreşte respectarea tehnologiilor de fabricaţie, calitatea produselor,
caracteristicile mijloacelor fixe, etc.
3. După sfera de cuprindere:
a. Controale complexe care presupun abordarea multilaterală a activităţilor controlate, cu
participarea unor specialişti din domenii diferite;
b. Controale parţiale care se exercită numai asupra unui grup de obiective sau asupra unui
sector de activitate cum ar fi respectarea disciplinei financiare şi fiscale, legalitatea operaţiunilor
de aprovizionare, salarizarea, gestiunea stocurilor, etc.
c. Controalele totale presupun verificarea tuturor operaţiunilor, documentelor şi
perioadelor de gestiune referitoare la activităţile controlate;
d. Controalele prin sondaj se exercită numai asupra unor documente, operaţiuni,
categorii de bunuri, perioade de tim, etc., considerate semnificative sau având o importanţă
relativă pentru formularea concluziilor. De regulă controalele se exercită prin sondaj. Dacă se
constată nereguli importante (fraude, falsuri, omisiuni sau alte erori semnificative), controalele
prin sondaj se transformă în controale totale.
4. După procedeele folosite:
a. Controalele documentar-contabile se exercită pe baza documentelor primare, a
evidenţelor operative şi a informaţiilor furnizate de contabilitatea analitică şi sintetică;
b. Controalele faptice se realizează sub forma inspecţiei la faţa locului, observaţiei fizice,
inventarierii de control, analizelor de laborator, expertizelor.
5. După gradul de apropiere a controlului de activităţile controlate:
a. Controalele directe constau în urmărirea nemijlocită (personală) de către organele de
conducere sau de control a activităţii subalternilor sau a celor controlaţi;
b. Controalele indirecte constau în urmărirea activităţilor controlate pe baza rapoartelor şi
informărilor, a dărilor de seamă, a declaraţiilor fiscale, a şedinţelor de lucru, a notelor explicative
date de cei controlaţi, etc.;
c. Controalele reciproce se realizează între compartimente, între membri formaţiilor de
lucru, între entităţi etc. pe baza fluxurilor materiale şi informaţionale stabilite în urma diviziunii
muncii, specializării şi separării sarcinilor. Controlul reciproc se exercită şi între documente
diferite care conţin indicatori similari;
d. Autocontrolul presupune verificarea propriei activităţi, cu scopul de a putea stabili dacă
obiectivele propuse au fost realizate, dacă activitatea desfăşurată este la nivelul cerinţelor.
6. După nivelul de la care se exercită:
a. Controalele exercitate de stat prin intermediul Curţii de Conturi, Ministerului
Finanţelor Publice, Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerului de Interne, etc.
urmăresc, în primul rând respectarea actelor normative specifice domeniului controlat;
b. Controalele interne de la nivelul entităţilor economice urmăresc, de regulă gestionarea
corectă şi eficientă a patrimoniului, stăpânirea riscurilor în vederea atingerii obiectivelor
organizaţionale;
c. Auditul financiar, se exercită de profesionişti independenţi, membri ai CAFR (Camera
Auditorilor Financiari din România, www.cafr.ro) şi are ca obiectiv fundamental furnizarea unei
opinii prin care auditorul dă o asigurare rezonabilă că situaţiile financiare auditate prezintă cu
fidelitate, sub toate aspectele semnificative, poziţia financiară, perfomanţele financiare şi
modificările capitalurilor proprii şi ale fluxurilor de trezorerie, în conformitate cu referenţialul
contabil utilizat.

Elementele controlului intern

Un sistem de control intern este format, aşa cum am precizat, din politici şi procedure create
pentru a oferi conducerii o asigurare rezonabilă că entitatea îşi atinge obiectivele fixate.
Aceste politici şi proceduri sunt numite mecanisme de control şi reprezintă, luate în ansamblu,
controlul intern al entităţii.
Elementele controlului intern sunt:
a. Mediul de control;
b. Evaluarea riscurilor;
c. Activităţile de control;
d. Informarea şi comunicarea;
e. Supervizarea controalelor.
1. Mediul de control este format din acţiunile, politicile şi procedurile care reflectă atitudinea
generală a conducerii şi a proprietarilor cu privire la controlul intern şi la importanţa sa pentru
entitate. Mediul de control este ca o umbrelă care protejează celelalte patru elemente. Fără un
mediu de control eficient, este puţin probabil ca celelalte componente să ducă
la un control intern eficace, indiferent de calitatea lor.
2. Evaluarea riscurilor. Procesul de evaluare a riscului de către entitate este un proces continuu
de identificare şi reacţionare la riscurile de afaceri şi consecinţele acestora. Pentru raportările
financiare riscurile includ evenimentele şi circumstanţele interne şi externe care pot afecta
capacitatea entităţii de a iniţia, înregistra, procesa şi raporta informaţii care reflectă imaginea
fidelă.
Conducerea entităţii trebuie să identifice factorii care ar putea majora riscurile. Incapacitatea de a
atinge obiectivele deja fixate, calitatea personalului, introducerea unor noi tehnologii
informaţionale şi intrarea pe piaţă a unor noi concurenţi, sunt câteva de exemple de factori care
ar putea conduce la un risc mai mare. După ce un risc a fost identificat, conducerea trebuie să
estimeze semnificaţia acestui risc, să evalueze probabilitatea apariţiei lui şi să formuleze măsuri
specifice care ar trebui întreprinse pentru a reduce riscul până la un nivel acceptabil.
3. Activităţile de control. Activităţile de control reprezintă acele politici şi proceduri, pe lângă
cele incluse în mediul de control, pe care conducerea le-a stabilit în vederea atingerii
obiectivelor specifice entităţii. Altfel spus, în activităţile de control sunt incluse politici şi
proceduri de control de detaliu care asigură transpunerea practică a politicilor şi procedurilor
generale cuprinse în mediul de control.
Activităţile de control vizează politici şi proceduri referitoare la:
• Autorizarea şi aprobarea operaţiunilor şi tranzacţiilor
• Separarea sarcinilor (responsabilităţilor)
• Verificarea documentelor justificative şi a registrelor contabile
• Controlul fizic (faptic)
• Revizuirea performanţelor
În concluzie, controlul financiar reprezintă un element esențial în cadrul oricărei
organizații și implică o serie de activități și procese, cum ar fi auditul financiar, bugetarea,
gestionarea riscului financiar și prevenirea fraudei financiare. Prin controlul financiar eficient,
organizațiile pot asigura utilizarea eficientă a resurselor financiare