Lect. Univ. Dr.

RAMONA LAPTES SUPORT CURS – CONTROL FINANCIAR

CURS 6

3. Controlul faptic
07/11/2023
Controlul faptic are ca obiectiv determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor
existente, a stării în care se găsesc, a stadiului şi modului de prelucrare, a respectării
legalităţii în procesul utilizării lor. Principalele tehnici de control faptic sunt:
a) Inventarierea are ca obiectiv constatarea, la un moment dat, a existenţei
cantitative şi calitative a elementelor de active, datorii și capitaluri proprii, care
se regăsesc la nivelul entităţilor. Inventarierea este o tehnică specifică de control
şi, din acest punct de vedere, nu este identică cu inventarierea periodică a
întregii entități. Pentru a-i optimiza rezultatele, inventarierea trebuie declanşată
inopinat şi trebuie să se desfăşoare simultan, la aceleaşi repere pe întreaga
entitate;
b) Expertizele tehnice şi analizele de laborator se utilizează atunci când
problemele identificate în urma acţiunilor de control depăşesc nivelul de
pregătire, aparatura tehnică sau competenţa legală a organelor de control;
c) Observarea directă este o tehnică utilizată în controlul concomitent şi
presupune urmărirea, la faţa locului, a modului de desfăşurare a anumitor
activităţi;
d) Inspecţia fizică constă în examinarea activelor şi a altor resurse şi asigură
constatarea existenţei unui anumit activ.

4. Controlul total și controlul prin sondaj

Controlul total vizează toate operaţiunile din cadrul obiectivelor stabilite şi pe
întreaga perioadă supusă controlului, însă nu se poate aplica în toate cazurile.
Controlul prin sondaj cercetează cele mai reprezentative documente şi operaţiuni şi
permite formularea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului urmărit. De cele
mai multe ori, se efectuează controlul prin sondaj şi, dacă se constată nereguli majore, se
extinde şi se realizează controlul total.
Controlul total și controlul prin sondaj se realizează prin mai multe tehnici:
a) Controlul simultan se realizează concomitent la mai multe obiective similare
sau înrudite care se pot substitui cu uşurinţă;
b) Controlul complet presupune un ansamblu de măsuri care au ca scop
obţinerea certitudinii că justificările operaţiunilor sunt exacte şi complete;
c) Controlul continuu şi permanent se realizează fără întrerupere şi cuprinde
a iv

toate bunurile care fac obiectul controlului;

Facultat

d) Controlul periodic este organizat la intervale regulate de timp şi se

realizează inopinat;
e) Controlul direct este un control simultan şi se aplică obiectivelor care se
controlează în timpul desfăşurării activităţii respective.

5. Analiza economico-financiară
Analiza economico-financiară este un procedeu de cercetare care se bazează pe
descompunerea unui obiect sau a unui fenomen în părţile sale componente. Analiza
completează controlul cu anumite aspecte care nu pot fi reprezentate cu ajutorul celorlalte
procedee specifice controlului. Analiza asigură orientarea controlului spre aspectele
esenţiale sau deficitare.

1
Lect. Univ. Dr. RAMONA LAPTES SUPORT CURS – CONTROL FINANCIAR

Controlul nu se limitează la constatarea deficienţelor. Este important să se

stabilească nivelul şi dinamica fenomenelor cercetate, factorii care au influenţat evoluţia
fenomenelor controlate, dar şi corelaţia dintre aceşti factori şi fenomene.
Analiza economico-financiară se realizează prin tehnici specifice:
a) Stabilirea relaţiilor cauzale între fenomene;
b) Diviziunea şi descompunerea;
c) Gruparea; Lect facultativă
d) Balanţa elementelor;
e) Corelaţia operaţională.

2.3. Etapele controlului financiar

Metodologia de efectuare a controlului financiar este structurată pe etape şi, în
cadrul etapelor, pe faze. Etapele controlului financiar sunt:
- programarea activităţii de control financiar;
- pregătirea acţiunii de control financiar;
- efectuarea controlului financiar;
- întocmirea actelor de control;
- finalizarea şi valorificarea constatărilor controlului financiar.
I. Programarea activităţii de control financiar
Programarea activităţii de control financiar presupune două faze:
a) stabilirea propriu-zisă a obiectivelor, subiecţilor şi a termenelor de
realizare;
b) transmiterea programului de control către unităţile sau subunităţile cu
atribuţii de control financiar.
Programarea activităţilor de control financiar presupune întocmirea unui program
de control. Programul de control este documentul care conţine obiectivele generale privind
activităţile ce urmează a fi cuprinse în sfera controlului financiar, defalcate pe forme de
control, termenele de finalizare, persoanele care execută controlul şi entităţile care
urmează să facă obiectul controlului.
În stabilirea entităţilor care urmează a fi controlate trebuie respectate două cerinţe:
 fiecare entitate poate fi controlată o singură dată într-un an;
 durata maximă a controlului la o entitate nu poate depăşi trei luni.
Sarcinile fixate prin programul de control se desfăşoară pe subunităţi, care îşi
elaborează propriul program, prin detalierea obiectivelor generale. Pentru fiecare obiectiv
propus se stabilesc persoanele care exercită controlul şi termenul la care trebuie finalizată
acţiunea.
II. Pregătirea acţiunii de control financiar
Pregătirea acţiunii de control financiar are loc, atât la nivelul instituţiei care
efectuează controlul, cât şi la nivelul entităţii care urmează să fie controlată.
La nivelul instituţiei care efectuează controlul, pregătirea constă în:
 stabilirea temei generale a controlului: cunoaşterea detaliată a tuturor
elementelor teoretice şi a prevederilor legale referitoare la procesele, activităţile sau
fenomenele economice care urmează să fie verificate;
 stabilirea principalelor elemente ale structurii organizatorice care definesc
tipul de entitate ce urmează să fie controlată;
 stabilirea principalelor obiective ale controlului, fixarea formelor de control ce
urmează să fie utilizate, cât şi sursele de informaţii necesare acţiunii de control.

2
Lect. Univ. Dr. RAMONA LAPTES SUPORT CURS – CONTROL FINANCIAR

Etapa de pregătire a controlului presupune mai multe faze:

a) stabilirea temelor controlului – tema de control trebuie să facă referire la
obiectul verificării, subiectul controlului şi perioada de activitate care face obiectul
controlului;
b) analiza generală a temelor de control reprezintă cel mai important moment al
etapei de pregătire a controlului şi presupune două activităţi:
 însuşirea elementelor teoretice şi a prevederilor legale care fac obiectul
acţiunii de control;
 cunoaşterea generală a principalelor elemente de organizare a tipului de
unitate care urmează să fie controlată.
c) stabilirea principalelor obiective ale controlului.
III. Efectuarea controlului financiar
Efectuarea controlului financiar este o activitate complexă, care permite, aplicând
metode şi tehnici specifice, identificarea eventualelor abateri şi deficienţe în activitatea
entităţii controlate, care urmează să fie remediate în vederea intrării în legalitate.
Realizarea activităţii de control financiar presupune parcurgerea mai multor faze:
a) adaptarea obiectivelor tematice la condiţiile specifice activităţii entităţii
controlate – fiecare entitate se distinge printr-un număr de particularităţi, de aceea este
necesară adaptarea obiectivelor generale de control la aceste particularităţi;
b) stabilirea surselor de informare necesare pentru efectuarea controlului;
c) selectarea şi aplicarea procedeelor şi a tehnicilor necesare efectuării
controlului – pentru atingerea obiectivelor, controlul financiar utilizează atât procedee şi
tehnici generale, cât şi procedee şi tehnici proprii, însă pentru exercitarea controlului
financiar-contabil se face recurs la două procedee specifice: controlul documentelor şi
controlul faptic;
d) determinarea abaterilor şi a deficienţelor se realizează prin raportarea
activităţilor controlate la normele şi prevederile legale. Abaterile şi deficienţele constatate
în timpul controlului se aduc la cunoştinţă persoanelor aflate la conducere, cărora li se
solicită explicaţii scrise;
e) stabilirea răspunderii în sarcina persoanelor vinovate de nerespectarea
prevederilor legale se poate realiza în timpul controlului, însă majoritatea constatărilor se
soluţionează după finalizarea acţiunilor de control.
IV. Întocmirea actelor de control
În mod obligatoriu, rezultatele acţiunilor de control trebuie consemnate într-un act
de control. În actele de control financiar se înscriu, în mod obligatoriu, numai abaterile,
dificultăţile sau lipsurile, fără a face trimitere la aspectele pozitive din entitatea controlată,
la consideraţiile personale sau opiniile celor controlaţi.
V. Finalizarea şi valorificarea constatărilor controlului financiar
Această etapă intră atât în atribuţiile persoanelor care exercită controlul financiar,
cât şi în preocupările şi responsabilităţile persoanelor care îndeplinesc funcţii de
coordonare şi conducere a organelor de control financiar. Acestea au obligaţii privind
definitivarea, finalizarea şi, mai ales, valorificarea constatărilor controlului.