Controlul faptic

2

Metodologia de control financiar

Metodologia de control financiar presupune aplicarea unor procedee de control, si, in
cazul acestora, a unor tehnici specifice astfel incat sa devina posibila transpunerea in practica
a celor trei etape obligatorii in derularea unui control financiar (compararea, evaluarea,
valorificarea).
Desi controlul financiar nu beneficiaza de asa zise reguli de buna practica sau
standarde, din practica de control rezulta cateva procedee si tehnici care pot fi utilizate pentru
atingerea obiectivelor controlului.
Unele structuri cu atributii de control financiar si-au elaborat unele asa-numite
procedee de lucru, dar acestea nu contin in fapt procedee si tehnici care sa arate cum anume
pot fi descoperite anumite abateri.
Procedeele de control financiar care constituie in fapt metodologia acestuia sunt:
studiul general prealabil asupra activitatilor ce urmeaza a se controla, controlul documentar
contabil, controlul faptic, analiza economico financiara, controlul total si prin sondaj,
finalizarea (valorificarea) constatarilor controlului. Fiecare dintre aceste procedee cuprinde la
randul lui mai multe tehnici sau metode de realizare.
Multitudinea de activitati economice, interactiunea si conditionarea lor reciproca impune
diversificarea procedeelor de exercitare a controlului. Aceste procedee pot fi folosite de
control concomitent, succesiv, in acelasi proces sau pot fi folosite separat.

Controlul faptic

Procedeul de stabilire reala a existentei si miscarii mijloacelor materiale banesti si a
desfasurarii activitatii economico-financiare si se exercita la locul de existenta a acestor
mijloace, avand ca obiectiv determinarea exacta a cantitatilor si valorilor existente, a starii in
care se afla, a spatiului si modului de prelucrare, a respectarii legislatiei si in utilizarea lor.
Se efectueaza atunci cand este posibila identificarea pe teren a imobilizarilor corporale,
marfurilor, materiilor prime etc care fac obiectul documentelor verificate, urmarind a se
stabili daca cele reflectate in documente sunt in concordanta cu realitatea.
Principalele modalitati de control faptic sunt:
Inventarierea;
Expertiza tehnica si analiza de laborator;
Observarea directa;
3

Inspectia fizica;

Inventarierea.
Reprezinta ansamblul operatiilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de
Activ si de Pasiv, cantitativ si valoric sau numai valoric dupa caz, existente in patrimoniul
unitatii la data la care aceasta se efectueaza.
Ca principala modalitate de control faptic, inventarierea este necesara, deoarece din
cauze obiective sau subiective, in timpul gestionarii bunurilor, este posibil ca unele operatii sa
nu fie consemnate in documente in momentul producerii lor si ca atare sa nu fie inregistrate in
conturi, spre exemplu: unele bunuri isi depreciaza caracteristicile cantitative sau calitative ca
rezultat al influentei factorilor naturali, neglijenta gestionarilor poate duce la disparitia unor
bunuri, fara ca acestea sa fie consemnate in documente si inregistrate in conturi: ca urmare a
greselilor de calcul si inregistrare datele inregistrate in conturi pot sa nu concorde cu
realitatea.
Inventarierea, ca modalitate principala de control faptic, are ca obiectiv constatarea, la
un moment dat, a existentei cantitative si calitative a elementelor de activ si pasiv ale unei
unitati si modul de executare a sarcinilor de catre gestionari. Aceasta operatiune presupune
constatarea existentei stocurilor si a soldurilor faptice, compararea acestora cu cele scriptice
din evidenta contabila si in final stabilirea eventualelor diferente. Prin inventariere se
controleaza si modul de conservare a mijloacelor economice.
Inventarierea joaca un lor important prin faptul ca prin el se poate face comparatie
intre datele stabilite si cele din documente, stabilindu-se daca exista sau nu diferente; tocmai
de aceea, pentru a se stabili realitatea este necesar ca acest control sa se faca inopinat.
Inventarierea este o tehnica specifica de control. Aceasta inventariere, ca tehnica de
control, nu este identica cu inventarierea periodica a gestiunii sau a intregului patrimoniu. Ca
sa dea rezultate, ea trebuie facuta inopinat si declansata simultan, la aceleasi repere pe
intreaga unitate.
Este necesar sa se faca o distinctie intre inventarierea de control ca tehnica a
controlului financiar si inventarierea generala si periodica a intregului patrimoniu care da
continut controlului financiar de gestiune. Prima varianta se relizeaza la un moment dat,
vizand surprinderea realitatilor efective si pentru reusita sa, o conditie esentiala este caracterul
inopinat. Se realizeaza prin sondaj. A doua forma se executa in functie de o programare
anticipata asupra intregului patrimoniu, imbinand elemente de control faptic cu cel
documentar si cu efectuarea unor operatiuni specifice de regularizare a rezultatelor.
4

Ca metoda specifica de control financiar, inventarierea reprezinta, in primul rand, o
verificare faptica pe teren a existentei de valori materiale si banesti. Prin extensie
inventarierea de control poate fi folosita si pentru verificarea unor documente sau evidente
(sub raportul existentei acestora si tinerii lor la zi), precum si pentru identificarea unor
elemente patrimoniale de natura titlutilor, drepturilor de creanta, obligatiilor. In acceptiunea ei
metoda de tehnica a controlului financiar, inventarierea de control coincide numai partial cu
activitatea mult mai cuprinzatoare de inventariere periodica a gestiunilor sau al intregului
patrimoniu, care se realizeaza printr-o imbinare a verificarilor faptice cu cele documentare.
n funcie de natura elementelor verificate i de obiectivele urmrite prin aciunea de
control, se pot utiliza, ca procedee de lucru, inventarierea total i inventarierea prin sondaj.

Inventarierea total
Permite cunoasterea integrala a realitatilor si formularea unor concluzii exacte, dar
este mai greu de realizat. Ea reclama un timp de executare indelungat, un efort mai substantial
si sistarea operatiunilor de primire si eliberare a bunurilor din gestiune.
In schimb, inventarierea prin sondaj se realizeaza cu mai mult usurinta, este mai
operativa, dar are o precizie mai scazuta. Cu toate acestea, in practica economica actuala,
inventarierea de control (conceputa ca metoda de tehnic specifica) se realizeaza, in principal,
pe calea sondajului. Explicatia poate fi data si de faptul ca, in conditiile actuale, volumul
valorilor ce trebuie inventariate si sortimentele acestora inregistreaza o crestere rapida si
respectiv o diversificare continua. In orice caz, procedul inventarierii prin sondaj nu trebuie sa
conduca la diminuarea gradului de precizie al actiunilor de control. In acest scop, se impune o
perfectionare continua a tehnicilor de lucru, astfel incat sondajul sa satisfaca tot mai mult cerintele unei
cercetari selective.
In toate cazurile in care din inventarierile de control prin sondaj rezulta plusuri sau minusuri
frecvente, acestea se transforma in inventarieri de control totale, organul de control financiar
avand obligatia sa extinda verificarea la toate reperele existente in gestiune. In cazul
gestiunilor valorice, inventarierea de control trebuie sa fie totala, altfel nefiind posibil sa se
determine valoarea totala reala a valorilor materiale si banesti existente in gestiunea
respectiva.
Pentru a da rezultate, inventarierea de control implica si stabilirea justetei soldurilor
scriptice la reperele cuprinse in control, ceea ce presupune verificarea documentara a tuturor
actelor pe baza carora au avut loc intrari sau iesiri din gestiune, pe o perioada anterioara care,
de regula, se extinde pana la ultimul control efectuat.
5

Expertiza tehnica si analiza de laborator
Se efectueaza de catre specialisti tehnicieni la soliciatarea organelor de control
financiar in vederea stabilirii inregistrarii valorilor materiale, realitatii unei operatii, calitatii
unor produse, continutul unor lucari, volumul manoperei si cantitatile de materiale necesare
pentru executarea lor.
Se utilizeaza atunci cand problemele ivite in cadrul controlului depasesc nivelul de
pregatire, aparatura de care dispune sau compententa legala, atribuite organelor de control.
Expertizele tehnice se folosesc pentru determinarea integritatii valorilor materiale, realitatii
unor operatii, cunoasterea unor parametrii de functionare etc. Analizele de laborator se
folosesc pentru determinarea calitatii compozitiei sau continutului unor materiale, lucrari,
produse.
Exemplu:
Prin analiza de laborator se stabileste daca in componenta unui produs exista toate
materialele eliberate din depozit iar prin expertiza tehnica se stabileste daca volumul unor
lucrari efectuate corespunde manoperei platite.
In activitatea de constructii este frecvent necesara interventia organelor tehnice pentru
efectuare de masuratori, pentru analiza justetei soluiilor tehnice adoptate, pentru
analiza justetei calculelor din documentatiile de executie sau pentru dozarea cimentului din
betoane turnate etc.
La analiza de laborator se recurge si pentru a stabili componenta unor produse
comparativ cu materiile prime eliberate din depozit, calitatea unor materii sau materiale
depozitate vreme indelungata, etc. Pentru elucidarea unor astfel de aspecte se recurge fie
la tehnicieni si la laboratoarele din cadrul intreprinderii, fie la organele tehnice din cadrul unor
inspectii specializate.
Probele de laborator folosesc pentru determinarea calitatii compozitiei sau continutului
unor bunuri (materii prime minerale sau organice, produse alimentare, materiale textile,
betoane etc.). Expertizele tehnice sunt necesare pentru cunoasterea parametrilor de functionare a
utilajelor, a rezistentei unor materiale sau constructii, a randamentelor energetice si termice, a
consumului de materiale si de manopera pentru o lucrare sau produs.
Probele de laborator si expertizele tehnice depasesc cadrul problemelor economico-
financiare, dar foarte adesea ele sunt indispensabile organelor de control pentru analiza
temeinic a fenomenului verificat, pentru cunoasterea realitatilor efective si pentru formularea
unor concluzii juste.

6

Observarea directa
Comporta urmarirea la fata locului a felului cum este organizata si efectuarea intr-un
anumit sector: eficienta masurilor de paza a valorilor materiale si banesti(din depozite,
casierii, etc), exactitatea operatiilor de cantarire si masurare a bunurilor intrate si
iesite, pastrarea si miscarea documentelor cu regim special, cronometrarea de munca conform
normelor de lucru.
Prin observarea directa, se urmareste modul cum este organizat si functioneaza un
compartiment, daca se respecta prescriptiile legale in desfasurarea unei activitati, in ce masura
este utilizat timpul de munca corespunzator etc. Aceasta tehnica are rolul de a stabili situatiile
practice, daca personalul isi indeplineste actiunile de serviciu, aceasta facandu-se pe baza de
program si inopinat.
Observarea directa ca modalitate de control faptic este folosit pentru stabilirea unor
situaii reale care nu rezult din documente. Acest procedeu presupune ca organul de control
sa se deplaseze inopinat la fata locului pentru a constata modul n care personalul unitatii
controlate isi indeplineste obligatiile de serviciu sau la locurile unde se desfasoara anumite
activitati cum ar fi: sectii, ateliere, laboratoare, magazine, depozite, gestiuni, santiere, birouri
etc. Prin observarea direct se culeg informaii utile asupra modului cum se desfasoara o
activitate, conturand un punct de vedere real asupra obiectivelor supuse verificarii. Si cu acest
prilej sunt puse in evidenta capacitatea profesionala si intuitia organelor de control in a
surprinde elementele esentiale care ii ajuta in activitatea lor.
Observarea directa este o metoda utilizata cu prioritate an controlul concomitent
(ierarhizat sau operational) si consta in urmarirea la fata locului a modului de organizare si desfasurare
a muncii in diferite sectoare sau compartimente specializate.
In actiunile de control financiar, observarea directa poate imbraca forma generala a
inspectiilor sau poate utiliza procedee tehnice mai evoluate, cum sunt:cronometrarea,
fotografierea, normarea, testarea de aptitudini etc. De asemenea, controlul prin observare
directa permite cunoasterea unor situatii de fapt care nu fac obiectul inregistrarilor in documente sau
evidente cum sunt: asigurare pazei la magazii si depozite, respectarea normelor de securitate a
muncii, realizarea masurilor de siguranta privind pastrarea si manipularea numerarului
(existenta casei de fier si a grilajelor metalice de la usa si ferestrele casieriei, efectuarea
operatiunilor de incasari si plati la ghiseu) si altele similare.



7

I nspectia fizica
Consta in examinarea existentei nemijlocite a unor mijloace materiale si valori, cum ar
fi controlul banilor si altor hartii de valoare in casierii.
Reprezentand o proba certa pentru constatarea existentei unui anumit post de activ, a
imobilizarilor sau a actelor justificative inregistrate in contabilitate, inspectia fizica consta in
examinarea activelor si a altor resurse.

Controlul faptic se intregeste cu cel al documentelor. In acest fel, prin control se
stabileste atat modul de gestionare a mijloacelor materiale si banesti, cat si calitatea
informatiilor cu privire la activitatea controlata.























8

Bibliografie

1. http://www.scribd.com/doc/58961629/controlul-financiar
2. http://www.cursurigratuite.ro/referate/economie/control_financiar.php
3. http://www.gpe.ase.ro/suporturi/contabilitate%20si%20control%20publica/Suport%20Curs
%20Control%20Financiar%20Public.pdf
4. http://www.scribd.com/doc/69944554/12/CONTROLUL-FAPTIC