UNIVERSITATEA .........

FACULTATEA ........
SPECIALIZAREA .......
PROMOȚIA .....

DECIZII FINANCIARE PE BAZA

CONTULUI DE PROFIT ȘI
PIERDERI

Coordonator ştiinţific,

Student,

ORADEA
2019
 CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................................................2

CAPITOLUL I. DOCUMENTELE FINANCIAR CONTABILE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

ȘI ROLUL LOR ÎN POLITICA COMPANIEI...................................................................................4
1.1. Principalele documente financiar contabile și rolul lor în cadrul companiilor românești.........4
1.2. Contul de profit și pierdere. Particularități................................................................................5

CAPITOLUL II. ROLUL ȘI LOCUL CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERI ÎN CADRUL

POLITICII COMPANIEI.....................................................................................................................8
2.1. Principalele solduri intermediare de gestiune...........................................................................8
2.2. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune..............................................................................9
2.2.1. Marja comercială..............................................................................................................10
2.2.2. Producţia exerciţiului.......................................................................................................10
2.2.3. Valoarea adăugată............................................................................................................11
2.2.4. Excedentul brut de exploatare..........................................................................................15
2.2.5. Rezultatul exploatării.......................................................................................................16
2.2.6. Rezultatul curent...............................................................................................................17
2.2.7. Rezultatul extraordinar....................................................................................................17
2.2.8. Rezultatul net al exerciţiului.............................................................................................18
2.3. Principalii indicatori de analiză bazați pe contul de profit și pierdere....................................19

CAPITOLUL III. DECIZII FINANCIARE PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE.

STUDIU DE CAZ LA S.C. ANTIBIOTICE IAȘI S.A......................................................................21
3.1. Prezentarea entității.................................................................................................................21
3.2. Analiza financiară a S.C. Antibiotice S.A...............................................................................24
3.2.1. Indicatori de risc...............................................................................................................25
3.2.2. Indicatori de gestiune ( indicatori de activitate ).............................................................26
3.2.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune.....................................................................30
3.2.4. Indicatori de profitabilitate...............................................................................................36
3.2.5. Indicatori de rentabilitate..............................................................................................38
3.2.6. Capacitatea de autofinanțare............................................................................................40
3.2.7. Pragul de rentabilitate din exploatare..............................................................................41
3.3. Concluzii privind analiza S.C. Antibiotice S.A.......................................................................42

CONCLUZII......................................................................................................................................44

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................47

1
 INTRODUCERE

Calitatea procesului decizional este dependentă într-o mare măsură de cantitatea şi calitatea
informaţiilor pe care se fundamentează decizia, informaţii despre care se poate spune că descriu
aceste aspecte, elemente din activitatea întreprinderii asupra cărora se intenţionează a se acţiona
prin decizii.Cu cât volumul este mai mare şi calitatea lor are un nivel cât mai ridicat cu atât decizile
adoptate au şanse mai mari să producă efectele aşteptate. În acest sens analiza economico-financiară
devine un furnizor important de informaţii pentru procesul decizional.
Analiza economico-financiară este unul dintre cele mai importante instrumente ale procesului
decizional, putând oferi, pe de o parte, o imagine asupra structurilor întreprinderii care generează
rezultate necorespunzătoare, iar pe de altă parte pot fi indicate acele componente ale întreprinderii
care înregistrează rezultate favorabile.
Principalul scop al analizei economico-financiare este acela de a oferi o apreciere asupra
situaţiei economice şi financiare a întreprinderii. Pe baza informaţiilor desprinse în urma analizei se
pot defini noi strategii de menţinere şi dezvoltare a mediului specific întreprinderii. În sens general,
finalitatea analizei economico-financiare constă în oferirea de informaţii atât celor din interiorul
întreprinderii, cât şi a celor interesaţi din afara acesteia.
Rentabilitatea, ca indicator de referinţă în orientatrea decizilor strategice şi tactice, poate fi
abordată din unghiuri diferite: economic, financiar, contabil.
Profitabilitatea sau rentabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a realiza profit în
urma activităţilor pe care le desfăşoară. Prin urmare, analiza profitabilătăţii devine un segment de
nivel înalt al analizei economico-financiare deoarece caracterizează întreaga activitate economico-
financiară a întreprinderii, toate procesele pe care le desfăşoară întreprinderea precum şi toate
funcţiile acesteia.
Informaţiile furnizate privind profitabilitatea întreprinderii sunt utile pentru a anticipa
capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente, aspect de
care utilizatorii de informaţii contabile sunt interesaţi cu prioritate.
Noţiunea de rentabilitate este legată, în general cu cea de profit, reprezentând aptitudinea unei
întreprinderi de a degaja un rezultat în unităţi monetare, această afirmaţie fiind completată de o altă
afirmaţie care precizează, că scopul activităţii întreprinderii este obţinerea de profit, toate
componentele acesteia acţionând în acest sens.
Cele mai multe dintre deciziile manageriale vizează cunoaşterea implicaţiilor pe care mediul
le are asupra segmentului lor de activitate, în ce măsură costurile întreprinderii sunt competitive, ce
marjă de profit are întreprinderea potrivit structurii sale de producţie, ce evoluţii ale costurilor sunt
aşteptate în corelaţie cu evoluţia producţiei şi cu alţi factori de influenţă, asupra căror component

2
ale costurilor se poate acţiona, cât de normală este evoluţia costurilor şi ce măsuri se pot lua, cât de
mari sunt abaterile de la costuri şi incidenţele acestora asupra marjelor etc.
Nevoile informaţionale ale managerilor cu privire la venituri, cheltuieli și rezultate în timp,
au evoluat considerabil. Ţinând cont de intensificarea concurenţei care are ca efect deplasarea
puterii economice de la producător la consumator, apariţia unor noi stiluri de management şi
accelerarea evoluţiei tehnologice, metodele de calcul al veniturilor, de furnizare a informaţiilor, de
control şi analiză au trebuit să evolueze.
Problematica abordată în cadrul lucrării surprinde aspecte ce privesc contabilitatea
financiară în cadrul unei societăţi comerciale listate la bursă, precum şi aspectele de natură
teoretică, metodologică şi aplicativă, inclusiv abordarea fiscală a acestora.
Lucrarea începe cu o scurtă abordare teoretică a problematicii studiate:
- fundamente teoretice privind aspectele abordate;
- organizarea contabilităţii.;
- analiza indicatorilor economico-financiari.
Deoarece analiza globală a contului de profit și pierdere permite cunoaşterea produselor,
activităţilor care contribuie la ameliorarea sau degradarea rezultatelor întreprinderii, analiza
indicatorilor economico–financiari este structurată astfel:
- necesitatea analizei indicatorilor economico – financiari;
- analiza pe baza contului de profit şi pierdere întocmit la sfârşitul anului 2018;
- calculul ratelor de rentabiliate.
Lucrarea se încheie cu o serie de concluzii referitoare la aspectele abordate în lucrare.

3
 CAPITOLUL I. DOCUMENTELE FINANCIAR CONTABILE DE
RAPORTARE FINANCIARĂ ȘI ROLUL LOR ÎN POLITICA COMPANIEI

1.1. Principalele documente financiar contabile și rolul lor în cadrul

companiilor românești

Obiectivul situaţiilor financiare îl constituie furnizarea informaţiilor cu privire la situaţia

financiară şi performanţele unei firme, utile unei sfere largi de utilizatori în adoptarea deciziilor
economice. Situaţia patrimoniului firmei este influenţată de resursele economice pe care aceasta le
controlează, de structura sa financiară, lichiditatea şi solvabilitatea sa şi de capacitatea sa de a se
adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Aceste informaţii sunt oferite în
primul rând de bilanţ.
Informaţiile privind performanţa unei firme, în special profitabilitatea acesteia, sunt oferite
de contul de profit şi pierdere, iar cele privind modificarea situaţiei financiare sunt oferite de tabloul
fluxurilor de numerar. Informaţiile conţinute în cele trei documente financiare se interrelaţionează
deoarece ele reflectă diferite aspecte ale aceloraşi tranzacţii sau ale altor evenimente.
Situaţiile financiare cuprind şi o serie de note, materiale suplimentare şi alte informaţii
relevante pentru necesităţile utilizatorilor, cu privire la1:
- conţinutul posturilor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere
- riscurile şi incertitudinile ce afectează firma
- orice resurse sau obligaţii care nu apar în bilanţ
- informaţii despre segmentele geografice sau industriale de activitate
- sau efectul modificării preţurilor în economie asupra firmei.
Grupele majore de utilizatori ai situaţiilor financiare includ2:
- Investitorii – interesaţi de riscul inerent tranzacţiilor şi de beneficiile aduse de investiţiile
lor;
- Angajaţii – interesaţi de capacitatea firmei de a oferi remuneraţii, pensii şi alte avantaje;
- Creditorii financiari – interesaţi de informaţii asupra abilităţii firmei de a achita la scadenţă
împrumuturile acordate şi dobânzile aferente;
- Furnizorii şi alţi creditori comerciali – interesaţi de informaţii asupra capacităţii firmei de
a plăti la scadenţă sumele datorate;
- Clienţii – interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei întreprinderi;

1
Ristea, M. Dumitru, C. – Contabilitate aprofundată, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003, pag. 39
2
Samuelson P. A., Nordhaus W. D.,Economie Politică, Ed. Teora, Bucureşti, 2009, pag. 65
4
 - Guvernul şi instituţiile sale – solicită informaţii pentru reglementarea activităţii firmelor,
ajustarea politicilor fiscale şi calculul indicatorilor macroeconomici.
- Publicul – primeşte informaţii cu privire la evoluţiile recente şi tendinţele legate de
prosperitatea firmei şi a sferei activităţilor acesteia.
Sursa principală de informaţii “în vederea analizei situaţiei patrimoniului unui agent
economic este bilanţul contabil”3.
În cadrul sistemului financiar-contabil din România, bilanţul contabil reprezintă un
document financiar sintetic, întocmit la sfârşitul unei perioade de gestiune, care reflectă situaţia
patrimonială şi situaţia rezultatelor unei societăţi, situaţie redată prin intermediul contului de profit
şi pierdere – parte integrantă a bilanţului. De asemenea o serie de alte informaţii obligatorii cu
caracter complementar sunt redate prin intermediul anexelor la bilanţ (repartizarea profitului,
evoluţia stocurilor, situaţia creanţelor şi datoriilor, etc.) şi în cadrul raportului de gestiune întocmit
de conducerea agentului economic.

1.2. Contul de profit și pierdere. Particularități

Dacă la sfârşitul Evului Mediu, când economia bazată pe capital era incipientă, măsura
performanţei unei afaceri era căştigul, în secolul al XIX-lea, marile companii pe acţiuni ce operau în
industrie şi comerţ îşi analizau periodic performanţa prin profitul prezentat în contul de profit şi
pierdere. Realizarea de profit şi satisfacerea necesităţilor cumpărătorilor sunt scopurile
oricărei întreprinderi. Pentru aceasta este necesară o informare care să dezvăluie poziţia financiară a
întreprinderii şi profitabilitatea acesteia.
Şi astăzi ca şi atunci, conform cadrului contabil general, performanţele întreprinderii se
reflectă cu ajutorul Contului de Profit şi Pierdere. Acest cadru cuprinde conceptele şi principiile
teoretice care alcătuiesc împreună sistemul de referinţă pentru întocmirea şi prezentarea rapoartelor
financiare, precum şi modalităţile de comunicare a informaţiilor. Performanţa unei întreprinderi se
referă la câştigul sau pierderea obţinută, iar aceasta este reflectată cu ajutorul Contului de Profit şi
Pierdere.
Conform tratatelor de Contabilitate, Contul de Profit şi Pierdere sau contul de rezultate este
documentul contabil de sinteză care măsoară performanţele activităţii unei întreprinderi, în cursul
unei perioade date.

3
Moroşan,I Analiza economico-financiară. Tehnici şi metode, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002, pag.
87
5
 Definirea performanţei unei întreprinderi se face diferit, unii utilizatori de informaţie
contabilă fiind interesaţi mai mult de informaţia privind profitul întreprinderii, pe când alţi
utilizatori urmăresc fluxurile de trezorerie.
Măsurarea performanţelor întreprinderii vizează, în mod esenţial, măsurarea profitului, care
poate fi abordată astăzi din trei laturi diferite şi anume:4
- o latură patrimoninială, prin compararea valorii unei întreprinderi referitoare la două
momente diferite, utilizând aceleaşi metode de evaluare.

Formula principală: ACTIVE – DATORII ═ CAPITAL PROPRIU

- o latură economică prin deducerea cheltuielilor din venituri, ambele referitoare la aceeaşi
perioadă.

Formula de bază: VENITURI – CHELTUIELI ═ REZULTAT

- o latură financiară, prin deducerea amortizării din fluxurile nete de trezorerie.

Formula principală:
CAPACITATEA – CHELTUIELI ═ REZULTATUL
DE AUTOFINANŢARE CU AMORTIZAREA EXERCIŢIULUI
ŞI PROVIZIOANE

Pe plan contemporan, practica contabilă permite conturarea unei tipologii de prezentare a

Contului de Profit şi Pierdere, care are la bază două criterii şi anume:
O clasificare a conturilor de rezultate după forma de prezentare:
a. sub formă de tablou bilateral sau sub formă de cont.
b. sub formă de listă.
Pe plan mondial, cea mai utilizată formă de prezentare a Contului de Profit şi Pierdere este
forma listă.
O a doua clasificare a conturilor de rezultate este făcută după conţinutul informaţional şi
anume contul de rezultate cu prezentarea destinaţiei cheltuielilor şi veniturilor.
Unele opinii consideră că prezentarea contului de rezultate după natura economică a
cheltuielilor şi veniturilor este cea care răspunde unui criteriu obiectiv, prin opoziţie cu delimitarea
cheltuielilor pe funcţiuni ale întreprinderii considerată ca fiind o prezentare subiectivă.

4
Niculae Feleaga, Contabilitate consolidată, Editura Economică,Bucureşti, 2008
6
 Aşadar, Contul de Profit şi Pierdere sub formă de listă răspunde mai bine nevoilor
informaţionale ale managerilor, deoarece oferă în mod direct datele necesare gestiunii firmei.
Contul de Profit şi Pierdere conform tratatelor de Contabilitate cuprinde următoarele
elemente principale şi anume: cheltuielile, veniturile şi rezultatul.
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care
se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuiri către
acţionari.5
Orice cheltuială este contabilizată în Contul de Profit şi Pierdere atunci când s-a produs o
diminuare de activ şi o creştere de pasiv şi atunci când această diminuare poate fi măsurată în mod
fiabil.
Pentru ca rezultatul contabil să măsoare corect performanţa întreprinderii este necesară
respectarea principiului conectării cheltuielilor la venituri, adică din momentul contabilizării unui
venit în contul de rezultate trebuie să se contabilizeze şi toate cheltuielile care au contribuit la
obţinerea acelui venit.
În comparaţie cu celelalte semnificaţii ale diferiţilor autori în domeniul contabilităţii
veniturile şi cheltuielile conform Ordinului nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate,
constituie elemente direct legate de măsurarea profitului. Măsurarea veniturilor şi cheltuielilor şi
deci a profitului, depind parţial de conceptul de capital şi de menţinere a nivelului capitalului,
concepte utilizate de întreprinderi în elaborarea situaţiilor financiare.

5
Daniela Iov, Contabilitate, Editura Economică, 2016, pag. 117
7
 CAPITOLUL II. ROLUL ȘI LOCUL CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERI
ÎN CADRUL POLITICII COMPANIEI

2.1. Principalele solduri intermediare de gestiune

Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de indicatori cu privire la volumul de
activitate cât şi cu privire la eficienţa(rentabilitatea) cu care se desfăşoară această activitate.
Soldurile intermediare de gestiune sau marjele de acumulare sunt “indicatori valorici care
supun analizei, oferă detalii asupra provenienţei rezultatului exerciţiului şi asupra cauzelor care au
generat rezultatul respectiv”6.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune constituie o altă variantă de prezentare a
conţinutului contului de rezultate.
Figura 2.1. Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune

CHELTUIELI VENITURI S.I.G.

Costul de cumpărare al Vânzări de mărfuri Marja comercială

mărfurilor vândute
Variaţia în minus Producţia vândută
( reducere a stocurilor ) Producţia stocată ( Sf- Și) Producţia exerciţiului
Producţia imobilizată
Consumuri provenind Producţia exerciţiului Valoarea adăugată
de la terţi Marja comercială
Impozite, taxe şi vărsăminte Valoarea adăugată Excedentul brut (sau
asimilate Subvenţii de exploatare insuficienţa brută) de exploatare
Cheltuieli cu personalul
Sau insuficienţa brută din Excedentul brut al exploatării Rezultatul exploatării
exploatare Reluări asupra provizioanelor ( profit sau pierdere )
Amortizări şi provizioane Alte venituri de exploatare
calculate
Alte cheltuieli de exploatare
Sau rezultatul exploatării Rezultatul exploatării Rezultatul curent
(pierdere) ( profit ) ( profit sau pierdere)
Cheltuieli financiare Venituri financiare
Sau rezultatul curent Rezultatul curent ( profit ) Rezultatul net al exerciţiului
( pierdere ) Venituri excepţionale ( profit sau pierdere )
Cheltuieli excepţionale
Impozit pe profit
Sursa: Cornelia Meşter, Dorina Lezeu, Analiza economico-financiară – studiu aplicativ, Editura Universităţii
din Oradea, Oradea, 2003

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă de fapt paliere succesive în formarea

rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai cuprinzător
(producţia exerciţiului şi marja comercială) şi se încheie cu cel mai sintetic (rezultatul net al

6
Ciucur,E., Dr. Bratu,E., Dr.Bojian,O.-Bazele contabilitǎţii, Ed. Rolcris, 2005, pag. 115
8
exerciţiului). Soldurile intermediare de gestiune au ca principală caracteristică, pe aceea de a
reprezenta, fiecare pe treapta sa de semnificaţie, marja de acumulare valorică pâna la acea treaptă.

Figura 2.2. Cascada soldurilor intermediare de gestiune

Activitate comercială Activitate industrială

Vânzări de mărfuri
Marja Cumpărări de
comercială mărfuri– variaţia
stocului de mărfuri

Marja Producţia exerciţiului

comercială
Marfa Producţia Producţia Producţia
comercială vândută stocată imobilizată

Consumuri de la VALOAREA ADĂUGATĂ Subvenţii de

terţi exploatare

Impozit şi Cheltuieli EXCEDENTUL Alte venituri din

taxe cu BRUT DE exploatare şi venituri
personalul EXPLOATARE din provizioane

Alte cheltuieli de REZULTATUL DIN Venituri

exploatare. Amortizări EXPLOATARE financiare
şi provizioane (PROFIT)
calculate

Cheltuieli REZULTATUL CURENT Venituri

financiare (PROFIT) excepţionale

Cheltuieli Impozit pe profit REZULTATUL NET

excepţionale (PROFIT)

Sursa: Vâlceanu Gh.Robu V.Georgescu N., Analiza economica-financiară, Editura

Economica,Bucuresti, 2004

2.2. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Contul de rezultat al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obţine
indicatori necesari gestiunii, prin amenajarea Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune
(Cascada SIG).
Soldurile în “Cascadă” permit evidenţierea legăturii dintre funcţiunea de exploatare şi
funcţiunea financiară a intreprinderii şi pot fi împărţite în două categorii: SIG – activitate şi SIG –
rentabilitate. În partea finală a Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune se determină două
solduri reziduale de flux (Capacitatea de Autofinanţare şi Autofinanţarea), indicatori de interes în

9
analiza financiară prin semnificaţia şi utilitatea lor în aprecirea performanţelor financiare şi în
calculul unor rate financiare semnificative7.

2.2.1. Marja comercială

Excedentul vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de cumpărare al acestora reprezintă
marja comercială. Costul de cumpărare al mărfurilor vândute este format din preţul de cumpărare
(preţ fără TVA) majorat cu cheltuielile accesoriilor de cumpărare (transport, prime de asigurare
etc.) şi corectat cu variaţia stocurilor de mărfuri.
Deoarece o marfă este un bun revândut fără a fi supus unor transformări, calculul marjei
comerciale nu prezintă interes decât pentru întreprinderile care exercită astfel de acte de comerţ.
Pentru acestea marja comercială este un indicator esenţial şi devine şi mai semnificativ ca
informaţie în activitatea de analiză şi gestiune dacă se determină pe produse sau pe grupe de
produse.
Eventualele modificări a acestui indicator în timp trebuie analizată pentru a se vedea dacă
aceasta s-a datorat modificării factorului cantitativ (cantitatea achiziţionată) sau a celui calitativ
(cost, preţ).
Marja comercială raportată la veniturile din vânzarea de mărfuri reprezintă de fapt adaosul
comercial practicat de firmă. Astfel se poate identifica politica practicată de firmă: preţuri mari şi
rulaj incet sau preţuri mici şi viteză rapidă de rotaţie.
Prin compararea marjei comerciale a unei societăţi cu media marjelor comerciale ale
întreprinderii din acelaşi sector de activitate se poate determina poziţia pe care o deţine firma în
raport cu concurenţa.
Indicatori :
Rata marjei 1 = Marja comercială
Vânzări de mărfuri
Rata marjei 2 = Marja comercială
Cost cumpărare mărfuri
Rata rotirii stocurilor = Cost mărfuri vândute
Stoc mărfuri

2.2.2. Producţia exerciţiului

Producţia exerciţiului măsoară activitatea industrială a întreprinderii şi este calculată de
întreprinderile industriale sau prestatoare de servicii. Aceasta dimensionează întreaga activitate a

7
A. Pişleag. Diagnosticul financiar al întreprinderii. Teorie şi aplicaţii, Editura Matrix Rom, Bucureşti 2002, pag. 54
10
întreprinderii în cursul exerciţiului şi cuprinde bunurile şi serviciile produse de întreprindere,
indiferent de destinaţie: vânzare, stocare sau imobilizare.

Producţia exerciţiului = Producţia vândută

+ Variaţia de producţie stocată
(+Stoc final- Stoc iniţial)
+ Producţia imobilizată

Acest indicator nu este valorizat intr-un mod omogen deoarece producţia vândută este
evaluată la preţul de vânzare, în timp ce producţia stocată şi producţia imobilizată la costul de
producţie.
În întreprinderile care realizează în acelaşi timp o activitate industrială şi o activitate
comercială, se determină o producţie pentru ceea ce priveşte activitatea industrială şi o marjă
comercială pentru ceea ce relevă activitatea comercială. Deoarece producţia exerciţiului şi marja
comercială sunt concepte centrale în calculul soldurilor intermediare de gestiune trebuie să se facă
diferenţierea de indicatorul cifra de afaceri. Acest indicator evidenţiează vânzările de mărfuri şi
producţia vândută la întreprinderile cu activitate mixtă, iar la întreprinderile industriale acesta
reflectă doar producţia vândută.
Ignorând anumite aspecte esenţiale privind activitatea întreprinderii, cum sunt decalajele
între momentul fabricării şi cel al facturării, antrenând variaţia stocurilor ca şi producţia imobilizată
care uneori pot înregistra valori semnificative, cifra de afaceri poate să genereze o imagine
deformată asupra activităţii întreprinderii. În comparaţie cu aceasta, producţia exerciţiului oferă o
imagine mai fidelă a activităţii reale a întreprinderii pe durata perioadei de gestiune.

2.2.3. Valoarea adăugată

Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de
producţie, îndeosebi a factorilor muncă şi capital, peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenite de
la terţi şi reprezintă sursa de acumulări băneşti din care se face remunerarea participanţilor direcţi şi
indirecţi la activitatea economică a intreprinderii:
- personalul, prin salarii, indemnizaţii, premii şi cheltuieli sociale;
- statul, prin impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (mai puţin subvenţii pentru exploatare);
- creditorii, prin dobânzi, dividende şi comisioane plătite;
- acţionarii, prin dividende plătite;
- întreprinderea, prin capacitatea de autofinanţare.

11
 Raportând remunerarea fiecărui participant la valoarea adăugată se poate face o evaluare a
distribuţiei veniturilor globale către partenerii intreprinderii.
Valoarea adăugată se poate calcula prin două metode:
- metoda deductiva (sau a diferenţelor);
- metoda adiţională.
a) După metoda diferenţelor, valoare adăugată se calculează astfel:
a1) În cazul întreprinderilor care desfăşoară numai activitate de producţie:
VA = Qex – C
unde VA – valoarea adăugată
Qex - producţia exerciţiului
C - consumurile intermediare
Consumurile intermediare, respectiv consumurile provenind de la terţi cuprind materiile
prime şi materialele (la cost de achiziţie), energie, combustibili, apă, servicii externe.
Valoarea adăugată calculată după această relaţie este cunoscută în teoria economică sub
denumirea de „ valoarea adăugată produsă ”.
Valoarea adăugată „ realizată ” se determină pornind de la cifra de afaceri, astfel :
VA = CA – C’
Practic, aplicarea acestei relaţii este dificilă, intrucât presupune identificarea acelei părţi a
consumurilor intermediare ale exerciţiului aferente producţiei vândute (C’).
a2) În cazul întreprinderilor care desfăşoară numai activitate de comerţ :
VA = CA – ( Cc + Ci )
VA = Mc – Ci
unde Cc – costul de cumpărare a mărfurilor vândute;
Ci – alte consumuri provenite de la terţi;
Mc – marja comercială.
Potrivit acestui model, specific întreprinderilor din sfera distribuţiilor, valoarea adăugată se
modifică datorită variaţiei cifrei de afaceri, marjei comerciale şi a consumurilor provenind de la
terţi.
a3) În cazul întreprinderilor care desfăşoară şi activitate de producţie şi de comerţ:
VA = ( Qex + Mc ) – Ct
Ct = C + Ci
unde Ct – consumuri intermediare de la terţi aferente activităţii de producţie
şi de comerţ;
C – consumuri intermediare;
Ci – alte consumuri provenite de la terţi.
12
 b) Valoarea adăugată se poate calcula şi prin însumarea elementelor sale componente: salarii şi
cheltuieli sociale; impozite şi taxe, amortizările şi provizioanele din exploatare, dobânzile,
dividendele, rezultatul aferent cifrei de afaceri nete recalculate (mai puţin dobânzile).
Valoarea adăugată calculată prin această metodă, metoda adiţională, măsoară dimensiunea şi
variaţia ( creşterile, respectiv contracţiile ) diferitelor elemente care concură la realizarea activităţii.
Valoarea adăugată nu este evidenţiată în contul de profit şi pierdere, dar aceasta, din urmă,
conţine elemente necesare pentru determinarea sa, în special pentru stabilirea consumurilor
provenite de la terţi. Aceste consumuri includ două categorii speciale: aprovizionări consumate
(cumpărări de materii prime şi alte aprovizionări + variaţia stocurilor + cumpărări nestocate ) şi alte
cheltuieli externe consumate (lucrări şi servicii executate de terţi ).
Figura 2.3. Structura valorii adăugate
PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI

COST ADĂUGAT Consumuri provenind de la terţi:

MARJA
COST INTERN(CI) COST EXTERN (CE)

MARJA CI P.V CI P.S CI P.I CE P.V CE P.S CE P.I

VALOAREA ADĂUGATĂ PRODUSĂ

VALOAREA ADĂUGATĂ VÂNDUTĂ

MARJA CI P.V CE P.V CI P.S CE P.S CE P.I CI P.I

Producţia vândută Producţia stocată

Producţia imob. (P.I.)
(P.V.) (P.S.)

PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI
Sursa: Pişleag A., Contabilitatea financiară. Curs în tehnologia ID-IFR, Editura FRM, Bucureşti
2012

Tabloul de repartizare a valorii adăugate prezentat în figura 2.4 evidenţiază a doua metodă
de calcul a acesteia, metoda adiţională.
Curent utilizată în practica financiară, această marjă de acumulare bănească prezintă interes
pentru că :
- realizează legătura între nivelul micro şi macroeconomic. Prin agregarea valorii adăugate
ale întreprinderilor la nivel macroeconomic se obţine Produsul Intern Brut;

13
 - reprezintă un criteriu pentru aprecierea aportului specific al întreprinderii la realizarea
producţiei sale. Valoarea adăugată este un indicator mai sintetic decât cifra de afaceri şi
producţia. Cifra de afaceri evidenţiază performanţa comercială a întreprinderii, respectiv
capacitatea sa de vânzare. Dar cifra de afaceri nu este un indiciu pertinent pentru aprecierea
dimensiunii unei întreprinderi. Numai valoarea adăugată este indicatorul care măsoară
aportul specific al întreprinderii la realizarea producţiei sale;
- este criteriul de apreciere a creşterii întreprinderii. Rata creşterii cifrei de afaceri este
adesea nerealistă. Numai rata privind creşterea valorii adăugate permite evaluarea creşterii
reale a întreprinderii;
Figura 2.4. Tabloul de repartizare a valorii adăugate

Marja Producţie Producţie stocată Producţie

comercială vândută imobilizată

Consumuri de terţi VALOAREA ADĂUGATĂ

Subvenţii de expl.

Personal
org. soc. Cheltuieli cu Impozite, taxe, vărsăminte EXCEDENTUL
personalul asimilate şi impozit pe profit BRUT DE
EXPLOATARE
Stat

Dobânzi
Creditori Comisioane

Dividende
Asociaţi

Autofinanţare
Întreprindere

Sursa: Silvia Petrescu “Analiza şl diagnostic financiar - contabil” - Ghid teoretico - aplicativ -
Ediţia a II-a, revizuită și adăugită Editura CECCAR Bucuresti 2008.

- măsoară gradul de integrare al întreprinderii, prin raportul valoare adăugată/ producţie

(CA). Cu cât rezultatul raportului este mai mare, cu atât mai mult întreprinderea este
integrată, adică îşi poate asigura ea însăşi, un număr mare de faze de fabricaţie, mergând de
la materiile prime la elaborarea produselor finite, fără a recurge la serviciile altor
întreprinderi. Se remarcă de asemenea că pe măsură ce gradul de integrare creşte, se aşteaptă

14
 o creştere semnificativă a nevoii de fond de rulment pentru exploatare, pentru care trebuie
căutate noi surse de finanţare;
- evidenţiază structura exploatării, prin intermediul ratelor de repartizare a valorii adăugate.
Raportând remunerarea fiecărui participant ( cheltuieli cu personalul, cheltuieli financiare,
impozite şi taxe, autofinanţare) la valoarea adăugată se poate face o evaluare a distribuţiei
veniturilor globale către partenerii întreprinderii;
- reflectă gradul de utilizare al factorilor de producţie. Se poate constata că pentru acelaşi
nivel al valorii adăugate, şi cu structuri de exploatare identice, utilizarea factorilor de
producţie poate fi diferită. Această diferenţiere este determinată de randamentul diferit al
utilizării forţei de muncă şi al echipamentelor productive afectate efectiv activităţii de
exploatare.
- permite, în condiţii de funcţionare identice, realizarea anumitor clasificaţii sectoriale.
Astfel, la o extremitate, se vor situa întreprinderile comerciale care revând ceea ce ele
cumpără, cu o valoare adăugată slabă, iar la cealaltă extremitate, firmele de consultanţă, care
cumpără puţin şi vând „ materie cenuşie ”, cu o valoarea adăugată importantă. Între cele
două şi sectorul industrial, se întâlnesc, pe de o parte, întreprinderile de înaltă tehnologie, cu
o valoare adăugată ridicată, iar pe de altă parte, industria constructoare de maşini, cu o
valoare adăugată modestă.

2.2.4. Excedentul brut de exploatare

Excedentul brut de exploatare sau insuficienţa brută de exploatare (cazul în care cheltuielile
exced veniturile) caracterizează funcţionalitatea curentă a întreprinderii sau măsura în care aceasta
poate să-şi menţină sau să-şi dezvolte potenţialul productiv, să remunereze capitalurile avansate
(proprii şi împrumutate) şi să facă faţă obligaţiilor fiscale. Acest indicator reflectă performanţele
tehnice şi comerciale ale întreprinderii, adică performanţele care derivă din ciclul de exploatare.
Acesta este un sold calculat independent de politica financiară a întreprinderii (deoarece nu ţine
seama de cheltuielile şi veniturile financiare), de politica sa fiscală (pentru că nu ia în calcul
impozitul pe profit), de elementele excepţionale şi de politica întreprinderii în materie de amortizare
(amortizarea şi provizioanele sunt considerate cheltuieli calculate, dar neplătite; aceste sume, până
la utilizarea lor, se găsesc sub formă de acumulări la dispoziţia întreprinderii). Excedentul brut de
exploatare mai este înţeles ca reprezentând capacitatea potenţială de autofinanţare degajată din
activitatea de exploatare.
Datorită faptului că inidicatorul de poate calcula şi prin compararea veniturilor de
exploatare, susceptibile să genereze încasări, cu cheltuielile de exploatare, susceptibile să antreneze
plăţi, excedentul brut de exploatare este considerat un indicator care face trecerea de la analiza
15
rezultatelor contabile la analiza fluxurilor financiare. Acest indicator se pretează comparaţiilor între
întreprinderi, vizând caracterizarea eficienţei tehnice şi comerciale.
Excedentul brut al exploatării(EBE) se stabileşte ca diferenţă între valoarea adăugată plus
subvenţiile, pe de o parte, şi impozitele, taxele şi cheltuielile de personal, pe de altă parte.

EBE = (Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare) - (Cheltuieli cu personal + Impozite,

taxe şi vărsăminte asimilate)

Excedentul brut al exploatării, exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare

(operaţii strict legate de producţia industrială, de activitatea comercială sau prestări servicii), resursă
principală a întreprinderii, cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii economice şi a capacităţii
potenţiale de autofinanţare a investiţiilor (din amortizări, provizioane, profit).

2.2.5. Rezultatul exploatării

Rezultatul exploatării caracterizează performanţele comerciale şi financiare ale unei
întreprinderi, independent de politica financiară şi fiscală. Spre deosebire de excedentul brut al
exploatării, acest sold ţine cont de politica de amortizare şi de constituire a provizioanelor.

Rezultatul exploatării = Excedentul brut al exploatării

+ Venituri din provizioane aferente exploatării
+ Alte venituri din exploatare
- Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele
aferente exploatării
- Alte cheltuieli de exploatare

Rezultatul exploatării se poate calcula şi direct, ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile

aferente exploatării:

Rezultatul exploatării= Venituri din exploatre – Cheltuieli aferente exploatării

Rezultatul exploatării pune în evidenţă rezultatul degajat din exploatare, după luarea în
considerare a tuturor cheltuielilor de producţie şi comercializare şi a riscurilor de exploatare.
Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare,
obţinută prin deducerea cheltuielilor(plătibile şi calculate) din veniturile exploatării (încasabile şi
calculate).
16
 Exprimarea sub formă relativă (rezultatul exploatării / Active de exploatare) a rentabilităţii
activităţii de exploatare serveşte la realizarea unor comparaţii între diverse întreprinderi care
promovează politici de amortizare diferite.
Indicatori :
Rata rezultatului din exploatare = Rezultat din exploatare
Cifra de afaceri

2.2.6. Rezultatul curent

Rezultatul curent (profit sau pierdere) este determinat atât de rezultatul exploatării normale
şi curente, cât şi de cel al activităţii financiare. Este, deci, rezultatul tuturor operaţiilor curente ale
întreprinderii.

Rezultatul = Rezultatul exploatării+Venituri financiare–Cheltuieli financiare

curent

2.2.7. Rezultatul extraordinar

Spre deosebire de celelalte solduri care se calculează în cascadă, rezultatul extraordinar se
obţine ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile nelegate de activitatea normală, obişnuită a
întreprinderii.

Rezultatul extraordinar = Venituri - Cheltuieli

extraordinare extraordinare

Calculul acestui indicator permite măsurarea influenţei elementelor extraordinare în

formarea rezultatului global al întreprinderii.
Este importantă izolarea operaţiunilor nerecurente (care nu se repetă în mod regulat în
fiecare an) care nu se vor reproduce în viitor, deoarece ele nu intervin în previziunea rezultatelor
exerciţiilor ulterioare.
Pentru ca analiza contabilă să fie pertinentă, rezultatul extraordinar nu trebuie să regrupeze
decât aceste operaţii veritabil extraordinare ca mod de a le distinge de operaţiunile ordinare care
concură la formarea rezultatului curent.
Din păcate, Planul Contabil face sa figureze în conturile de cheltuieli şi de venituri numite
extraordinare a numeroase operaţiuni care sunt, în mod relativ, obişnuite, în viaţa întreprinderii:

17
penalităţi, amenzi, degrevări de impozite, donaţii, subvenţii, clauze de revizuire a preţului, plusuri
sau pierderi de valori care rezultă din reînoirea imobilizărilor etc.

2.2.8. Rezultatul net al exerciţiului

Rezultatul exerciţiului reprezintă profitul net sau pierderea netă cu care se încheie o perioadă
de activitate a întreprinderii. Acest indicator corespunde sintezei rezultatului curent şi extraordinar,
corectat cu impozitul pe profit.

Rezultatul net = Rezultatul + Rezultatul - Impozitul pe profit

al exerciţiului curent extraordinar (+ alte impozite)

Rezultatul exerciţiului(profit sau pierdere) are o dublă semnificaţie. Pe de o parte, el apare ca

o confirmare globală a eficienţei activităţii, respectiv ca un indicator care reflectă eficacitatea de
care întreprinderea a dat dovadă în activitatea productivă, financiară, comercială, ţinând seama de
efectele evenimentelor aleatoare. Pe de altă parte, rezultatul exerciţiului măsoară fluxul resurselor
adiţionale create de întreprindere (profitul) sau a resurselor consumate de către aceasta în cursul
exerciţiului (pierderea).
În consecinţă, rezultatul exerciţiului permite evaluarea efectelor activităţii desfăşurate asupra
acumulării întreprinderii. Atunci când rezultatul exerciţiului îmbracă forma profitului, el
semnalează o amplificare a acumulării, înţeleasă ca o posibilitate de reconstituire a capitalurilor
angajate. Când rezultatul exerciţiului exprimă o pierdere, aceasta indică faptul că resursele angajate
nu pot fi decât parţial reconstituite, evidenţiind o diminuare a posibilităţii de a reproduce capitalul
avansat în cursul exerciţiului.
În concluzie, rezultatul net al exerciţiului exprimă mărimea absolută a rentabilităţii
financiare cu care vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise.
Acest profit net trebuie să fie susţinut de existenţa unor disponibilităţi monetare reale, altfel
el va rămâne doar un potenţial de finanţare.
Profitul net urmează să se distribuie sub forma dividendelor și / sau să se reinvestescă în
întreprindere. Profitul net nerepartizat, constituie sursa de finanţare proprie sau element de
autofinanţare, generat de însăşi activitatea întreprinderii.

18
 2.3. Principalii indicatori de analiză bazați pe contul de profit și pierdere

Contul de profit şi pierdere este un document de sinteză contabilă prin care se regrupează
fluxurile de exploatare, financiare şi extraordinare ale unei întreprinderi. Cu ajutorul lui se explică
modul de constituire a rezultatului exerciţiului în diferite etape permiţând desprinderea unor
concluzii legate de nivelul performanţelor economice ale activităţii desfaşurate de o firmă într-o
anumită perioadă de gestiune.
Fluxurile economice reflectate cu ajutorul contului de profit şi pierdere pot fi grupate în:
- Fluxuri de exploatare, care cuprind operaţiuni economice cu caracter specific, obişnuit şi
repetiv, care vizează activitatea normală şi curentă a unei întreprinderi;
- Fluxuri financiare sunt acele operaţiuni economice care se referă la activitatea financiară şi
care au un caracter obişnuit, repetiv şi specific;
- Fluxuri extraordinare cuprind operaţiuni economice care nu au legatură directă cu obiectul
normal de activitate al întreprinderii. Operaţiunile din această categorie au un caracter
accidental.
Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată după natură şi după funcţii (destinaţie),
fiind redat tabelar sau în listă. Structurarea contului de profit şi pierdere sub formă tabelară permite
determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri:

Figura 2.1. Structurarea contului de profit şi pierdere

Debit Contul de profit şi pierdere Credit
Cheltuieli pe tipuri de activităţi Venituri pe tipuri de activităţi
1. Cheltuieli de exploatare 1. Venituri din exploatare
(+) A. Rezultatul din exploatare (-)
2. Cheltuieli financiare 2. Venituri financiare
(+) B. Rezultatul financiar (-)
(+) C. Rezultatul curent (A+B) (-)
3. Cheltuieli extraordinare 3. Venituri extraordinare
(+) D. Rezultatul extraordinar (-)
Cheltuieli totale Venituri totale
(+) E. Rezultatul brut (C+D) (-)
Impozit pe profit  
(+)F. Rezultatul net al exerciţiului (-)

Capacitatea de autofinanţare. Acest indicator evidenţiază potenţialul de

menţinere şi dezvoltare a activităţii unei întreprinderi. Capacitatea de autofinanţare reprezintă
resursele interne de care întreprinderea dispune efectiv, real, prin intermediul profiturilor sale.
 Alti indicatori de rentabilitate:
- Rata rentabilităţii economice
19
 - Rata rentabilităţii financiare
- Rata profitului
- Rata rentabilităţii generale
- Rata rentabilităţii veniturilor
- Analiza lichidităţii şi solvabilităţii
Rentabilitatea presupune obţinerea unor venituri mai mari decât cheltuielile în urma vinderii
şi încasării producţiei fabricate. Performanţele financiare ale întreprinderii pot fi evaluate printr-un
sistem de rate semnificative, independente şi omogene. Obiectivele analizei pe baza ratelor sunt
foarte variate, dar scopul activităţii fiind maximizarea profitului, întreprinderea va trebui să adopte
o politică de investiţii şi comercială care să optimizeze rezultatele.
Rata rentabilităţii economice. Acest indicator are o accepţiune mai largă, vizând în esenţă
eficienţa capitalului economic alocat activităţii productive a întreprinderii.
Rezultatul economic, excluzând elementele financiare şi cele excepţionale, favorizează
comparaţiile întreprinderilor aparţinând aceluiaşi sector.
În exprimarea rentabilităţii economice, la numărătorul fracţiei se poate utiliza fie rezultatul
exploatării, fie excedentul brut din exploatare, iar la numitor activul total sau o parte a acestuia.
Cu toate că această rată este foarte utilizată ca instrument de analiză financiară, trebuie să se
ţină cont de inconvenientele metodologice ale determinării profitului net : regimul de calcul al
amortizărilor şi provizioanelor, cel al cheltuielilor deductibile.
Rentabilitatea financiară este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi de
aceea este sensibilă la structura financiară, respectiv la situaţia îndatorării.
Rata rentabilităţii economice trebuie să fie superioară ratei inflaţiei, trebuie să permită
reînnoirea şi creşterea activelor într-o perioadă cât mai scurtă.
Rata rentabilităţii financiare exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a produce profit.
Este de dorit ca rata rentabilităţii financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă
pentru a face atractive acţiunile întreprinderii şi a creşte cursul lor bursier.
Rentabilitatea financiară reprezintă o măsură a eficacităţii economice pentru că :
 Întreprinderea are “ datoria “ să obţină profit
 Rentabilitatea ea însăşi inspiră încredere celor cu care întreprinderea intră în relaţii

20
CAPITOLUL III. DECIZII FINANCIARE PE BAZA CONTULUI DE PROFIT
ȘI PIERDERE. STUDIU DE CAZ LA S.C. ANTIBIOTICE IAȘI S.A.

3.1. Prezentarea entității

Societatea ANTIBIOTICE are sediul în Iaşi, strada Valea Lupului nr.1, telefon
0232/220040, fax 0232/21100, are numărul de înregistrare la registrul comerţului J22/285 din
15.02.1991 iar Codul Fiscal este R1973096, web www.antibiotice.ro, email
acţionariat@antibiotice.ro sau contact@antibiotice.ro, simbol bursier ATB.
Cu o tradiţie de 50 de ani în industria farmaceutică, compania Antibiotice Iaşi este
recunoscută ca principalul producător de medicamente antiinfecţioase, având un portofoliu
complex de peste 120 de medicamente din 11 clase terapeutice. Antibiotice este unul dintre cei mai
importanţi exportatori români de medicamente, produsele sale fiind distribuite în peste 40 de ţări ale
lumii. În 2017, compania număra peste 50 de parteneriate externe, fiind în continuare preocupată de
extinderea pe noi pieţe de desfacere din Europa, Africa, Asia ori America. Începând cu anii '70,
când a exportat primele produse - Streptomicină şi Penicilină, activitatea de export a crescut
constant. Existenţa autorizărilor şi certificărilor de calitate recunoscute pe plan internaţional au
permis înregistrarea a peste 40 de produse marca Antibiotice pe aproape toate continentele lumii.
Deţinerea Certificatului de Conformitate cu Farmacopeea Europeană pentru substanţa
activă Nistatina, precum şi autorizarea Food and Drug Administration (FDA) pentru acelaşi produs,
au făcut ca Antibiotice să devină al 2-lea producător mondial de Nistatina, cu o cotă de piaţă de
25%. Alte medicamente marca Antibiotice destinate tratării a numeroase afecţiuni sunt utilizate de
milioane de oameni, atât din România cât şi în Ungaria, Cehia, Brazilia, Vietnam, Tunisia, Rusia ori
Emiratele Arabe Unite.
Printre cele mai cunoscute marci de medicamente Antibiotice se numara: Moldamin, Piafen,
Cutaden, Sinerdol, Hemorzon. In prezent, compania Antibiotice detine 130 de marci inregistrate in
sistemul national, la OSIM și 20 de marci internationale inregistrate in peste 45 de state ale lumii.
In cadrul activitatii de cercetare și formulare a produselor farmaceutice, Antibiotice dezvolta
produse farmaceutice noi și competitive, optimizand formulele produselor traditionale (baze de
unguente și excipienti moderni) și diversificand in permanenta portofoliul de produse al companiei.
Se investeste continuu in dezvoltarea unor produse noi din clasele terapeutice cardiovasculare,
sistem nervos central, sistem musculo-scheletic sau dermatologie.
Societatea comercială ANTIBIOTICE S.A. Iaşi s-a înfiinţat ca societate comercială pe
acţiuni la data de 12.11.1990 prin preluarea integrală a patrimoniului Întreprinderii de Antibiotice
Iaşi. Întreprinderea a fost construită în perioada 1953-1955 şi a fost pusă în funcţiune la 11

21
decembrie 1955 sub denumirea de Fabrica Chimică nr.2 Iaşi, ulterior devenind Întreprinderea de
Antibiotice Iaşi.
Durata firmei este nelimitată şi începe de la data de 15.02.1991 când a fost înregistrată la
Camera de Comerţ şi Industrie.
S.C. ANTIBIOTICE S.A. Iaşi este persoană juridică română, având forma de societate pe
acţiuni şi îşi desfăşoară activitatea în conormitate cu legile române, statutul şi regulamentul propriu
de organizare şi funcţionare.
La 31.12. 2018 structura acţionarilor S.C. ANTIBIOTICE S.A. se prezenta astfel8:
- Ministerul Sanatatii(*) - 53,0173%,
- S.I.F. Oltenia(*) - 15,3911%
- Broadhurst Investments Limited - 4,1977%
- S.I.F. Transilvania – 3,2632%
- Fondul de Pensii Administrat Privat AZT Viitorul Tau/Allianz – 2,1711%
- S.I.F. Banat-Crisana S.A – 2,1104%
- Fondul de Pensii Administrat Privat METROPLITAN LIFE – 1,5116%
- A-Invest – 0,7491%
- Fond de Pensii Administrat Privat ARIPI/GENERALI S.A.F.P.P. – 0,6782%
- FDI BT MAXIM ADM. BT ASSET MNAGEMENT SAI S.A. – 0,3947%
- Alte persoane juridice și persoane fizice – 16,5156%.
Figura 3.1. Structura acționarilor la data de 31.12.2018

Sursa: https://www.antibiotice.ro/wp-content/uploads/2019/02/Raport-anual-2018.pdf accesat la

data de 13.06.2019

8
https://www.antibiotice.ro/wp-content/uploads/2019/02/Raport-anual-2018.pdf accesat la data de 13.06.2019
22
Pe clase de acționari situația se prezintă astfel:
- Persoane juridice – 86,8571%,
- Persoane fizice – 13,1429%.
Pe parcursul anului 2018, s-au achitat dividende aferente anilor financiari 2014, 2015, 2016
și 2017, în valoare de 16.232.891,48 lei.
Titlurile emise de Antibiotice sunt listate la categoria PREMIUM a Bursei de Valori
Bucuresti sub simbol ATB, din anul 1997. Prima tranzactie a fost inregistrata la 16 aprilie 1997, la
un pret de referinta de 0,3500 lei/actiune. Maximul istoric a fost atins la 10 iulie 2018, cu prețul de
2,1700 lei/acțiune, iar minimul istoric de 0,0650 lei/actiune a fost inregistrat la 8 iunie 2000. Atat
planurile de afaceri, cat și rezultatele financiare inregistrate de societate au reprezentat o garantie
solida ca Antibiotice și-a consolidat pozitia pe piata nationala de medicamente.
Actiunile companiei Antibotice (ATB), tranzactionate la Bursa de Valori din Bucuresti sunt
incluse in componenta indicelui BET-Plus, care include societatile romanesti listate pe piata BVB
care indeplinesc criteriile minime de selectie cu exceptia societatilor de investitii financiare. In anul
2018, pretul minim al actiunii ATB a avut valoarea de 0,4550 lei. Pretul actiunii a crescut pana la
valoarea maxima de 0,5780 lei/actiune. Capitalizarea bursiera a Antibiotice la data de 31 decembrie
2018 (ultima zi de tranzactionare din an) a fost de 326.942 mii lei.
Pe parcursul anului 2018 s-au tranzactionat 17.109.263 actiuni, in valoare de 8,6 milioane lei
(1,8 milioane euro, 2,2 milioane $), cu un pret mediu de 0,5028 lei/actiune.
Antibiotice SA este administrata de un Consiliu de Administratie, responsabil cu
indeplinirea tuturor sarcinilor necesare realizarii obiectului de activitate al societatii, cu exceptia
celor prevazute de lege pentru Adunarea Generala a Actionarilor. Exista o impartire clara a
responsabilitatilor intre Consiliul de Administratie și Conducerea Executiva. Consiliul de
Administratie urmareste ca propriile decizii, cele ale conducerii societatii, ale Adunarii Generale a
Actionarilor, precum și reglementarile interne sa fie conforme cu cerintele legale și implementate in
mod adecvat. Acesta este responsabil cu monitorizarea managementului companiei, in numele
actionarilor.
Atributiile Consiliului de Administratie sunt descrise in Statutul societatii și in
reglementarile interne relevante, disponibile pe pagina de internet a societatii, la sectiunea
Guvernanta Corporativa. In cursul anului 2018, Consiliul de Administratie s-a intrunit in 10 sedinte,
inregistrand de fiecare data o prezenta de 100% și a adoptat decizii care i-au permis sa isi
indeplineasca atributiile de o maniera efectiva și eficienta. Astfel, la intrunirile lunare, Consiliul de
Administratie a analizat in detaliu rezultatele financiare obtinute in perioada de raportare și cumulat
de la inceputul anului, cat și performanta economica in raport cu bugetul și cu perioada similara a
anului trecut. Consiliul a solicitat, in functie de situatie, explicatii amanuntite managementului
23
executiv în legatură cu planurile de crestere a eficientei productiei, planurile de investitii,
provizioanele constituite, administrarea lichiditatilor, profitabilitatea operationala și generala a
activitatii. In urma analizei in detaliu a rezultatelor perioadei, Consiliul a decis aprobarea acestora in
vederea publicarii și trimiterii catre Bursa de Valori Bucuresti și Autoritatea de Supraveghere
Financiara, incadrandu-se de fiecare data in Calendarul de Comunicare Financiara. Cei 5 membri ai
Consiliului garanteaza eficienta capacitatii de a supraveghea, analiza și evalua activitatea
directorilor, precum și tratamentul echitabil al actionarilor.

3.2. Analiza financiară a S.C. Antibiotice S.A.

Necesitatea formulării unor concluzii pertinente privind situaţia întreprinderii impune

analiza în dinamică a indicatorilor selectaţi, motiv pentru care rezultatele financiare ale societăţii
vor fi urmărite pe parcursul a trei ani succesivi: 2016, 2017 şi 2018.
Contul de Profit şi Pierdere, în formă simplificată, la 31.12.2018, comparative cu aceeaşi
perioadă din exerciţiul precedent, se prezintă astfel:

Figura 3.2. Contul de profit și pierdere

Indicatori 2017 2018
VENITURI DIN TOTALE,
din care 92.525.513 146.810.672
Venituri din exploatare 88.616.833 144.089.821
Venituri financiare 3.908.680 2.720.851
CHELTUIELI TOTALE,
din care 89.203.981 143.011.236
Cheltuieli de exploatare 86.749.815 138.656.334
Cheltuieli financiare 2.454.166 4.354.902
Rezultatul curent 3.321.532 3.799.436
VENITURI EXTRAORDINARE 0 0
CHELTUIELI
EXTRAORDINARE 0 0
Rezultatul brut al exercitiului 3.321.532 3.799.436
Impozit profit 661.934 781.775
Rezultatul net al exercitiului 2.659.598 3.017.661
Sursa: Sursa: https://www.antibiotice.ro/wp-content/uploads/2019/02/Raport-anual-2018.pdf
accesat la data de 13.06.2019

Din contul de profit şi pierdere simplificat se poate observa că rezultataul exerciţiului atât în
anul curent cât şi în cel precedent este pozitiv. Modificarea profitului brut este de 477.904 şi se

24
datorează în principal modificării rezultatului din exploatare care a crescut în anul 2018 faţă de anul
2017 cu 3.566.469. Rezultatul extraordinar, fiind 0, nu a influenţat modificarea profitului brut.
Acesta exprimă rezultatul dagajat de întreaga activitate a întreprinderii. De fapt, el
reprezintă variaţia situaţiei nete a firmei între deschiderea şi închiderea exerciţiilor ca urmare a
activităţii economice. Totuşi rezultatul net al exerciţiului nu poate dezvălui ce anume a condus la
aceste valori.

3.2.1. Indicatori de risc

a.Indicatorul gradului de îndatorare=Capital împrumutat / Capital propriu*100

Capital
  împrumutat Capital propriu Grad de îndatorare (%)
2016 481.096 50.093.391 0.96
2017 238.672 52.752.993 0.45
2018 352.485 55.770.656 0.63

Grad de indatorare (%)

0.96
1.00
0.80
0.63
0.60 0.45
0.40
0.20
0.00
Grad de indatorare (%)
2016
2017
2018

Figura 3.6. Indicatorul gradului de îndatorare

Acest indicator, fiind subunitar indica existenţa surselor proprii de finanţare, care ofera
posibilitatea achitării datoriilor către furnizori, salariaţi, bugetul de stat. Faţă de exerciţiul financiar
precedent valoarea acestui indicator este mai mare.

b. Indicatorul privind = Profit înaintea platii dobânzii / Cheltuieli cu dobânzile

acoperirea dobânzilor şi a impozitului pe profit
Pr.fara dob.si
  imp.pr. Ch. Cu dob. Indicator privind ac.dob.
2016 5.043.091 1.668.064 3.02
2017 5.432.476 2.110.943 2.57
2018 6.074.552 2.275.121 2.67
25
 Indicator privind ac.dob.

3.20 3.02
3.00
2.80
2.57 2.67
2.60
2.40
2.20
Indicator privind ac.dob.
2016 2017
2018

Figura 3.7. Indicatorul privind acoperirea dobânzilor

Acest indicator arata că în anul 2018 societatea poate achita cheltuielile cu dobânzile din
profitul anual de aprox. 2,6 ori. Cu cât valoarea indicatorului este mai mare, cu atât poziţia societăţii
este considerată mai favorabilă.

3.2.2. Indicatori de gestiune ( indicatori de activitate )

a.Viteza de rotaţie a stocurilor =Costul vânzărilor/Stocul mediu

26
   Costul vanzarilor Stocul mediu Viteza de rotatie a stoc.
2016 104.278.554 4.711.236 22.13
2017 91.062.948 5.971.106 15.25
2018 146.978.696 5.020.108 29.28

Viteza de rotatie a stoc.

30.00 29.28

25.00 22.13
20.00
15.25
15.00
10.00
5.00
0.00
Viteza de rotatie a stoc.
2016
2017
2018

Figura 3.8. Viteza de rotaţie a stocurilor

Acest indicator arată de câte ori s-a rulat stocul de materii prime, materiale şi producţie în
curs pe parcursul exerciţiului financiar şi indica o viteză de rotaţie rapidă, o situaţie favorabilă a
mişcării stocurilor, respectiv lipsa imobilizărilor de stocuri si o recuperare rapidă a valorii acestora.
Viteza de rotaţie a stocurilor a crescut faţă de anul 2017, datorită creşterii costurilor totale în anul
2018 şi implicit a creşterii cifrei de afaceri.

b. Numar zile de stocare = Stocul mediu / Costul vânzărilor x 365

  Stocul mediu Costul vânzărilor Nr.zile de stocare
2016 4.711.236 104.278.554 16.49
2017 5.971.106 91.062.948 23.93
2018 5.020.108 146.978.696 12.47

27
 Nr.zile de stocare
23.93
25.00

20.00 16.49
15.00
12.47
10.00

5.00

0.00
Nr.zile de stocare
2016
2017
2018

Figura 3.9. Durata medie de stocare

Acest indicator arată durata medie de stocare foarte mică a materiilor prime, materialelor si
producţiei în curs de execuţie pe parcursul exerciţiului financiar 2018, ceea ce determină cheltuieli
mici de gestionare a stocurilor, respectiv o situaţie favorabilă. Indicatorul a scăzut cu 11 zile faţă de
anul 2017 datorită aceloraşi cauze menţionate la pct.(3a).

c.Viteza de rotaţie a debitelor clienţi =Sold mediu clienti / Cifra de afaceri x 365
Vit. de rot.a debitelor
Sold mediu clienţi Cifra de afaceri clienţi
2016 18.251.632 106.108.631 62.78
2017 17.729.874 89.203.986 72.55
2018 25.123.794 143.011.232 64.12

Vit.de rot.a debitelor clienti

75.00 72.55

70.00

65.00 62.78 64.12

60.00

55.00
Vit.de rot.a debitelor clienti
2016
2017
2018

Figura 3.10 Viteza de rotaţie a debitelor clienţi

28
 Acest indicator calculează eficacitatea firmei în colectarea creanţelor sale şi exprimă
numarul de zile până la data la care debitorii îşi achită datoriile precum şi perioada de credit
acordată clienţilor.
În anul 2018 perioada de încasare a facturilor a fost în medie de 64 zile.

d. Viteza de rotaţie a creditelor furnizori =Sold mediu fz. / Cifra de afaceri x 365
Sold mediu Vit.de rot.a
  furnizori Cifra de afaceri credit.furnizori
2016 4.916.566 106.108.631 16.91
2017 3.534.792 89.203.986 14.46
2018 2.738.250 143.011.232 6.99

Vit.de rot.a credit.furnizori

20.00 16.91
14.46
15.00

10.00
6.99
5.00

0.00
Vit.de rot.a credit.furnizori
2016
2017
2018

Figura 3.11. Viteza de rotaţie a creditelor furnizori

Acest indicator arată numarul mediu de zile în care societatea îşi achită debitele faţă de
furnizori. Fiind o durata mică, rezultă că societatea a avut suficiente disponibilităţi pentru a achita
la scadenţă facturile furnizorilor.

e.Viteza de rotaţie a activelor imobilizate = Cifra de afaceri / Active imobilizate

Active
  Cifra de afaceri imobilizate Vit.de rot.a activ.imob.
2016 106.108.631 54.674.095 1.94
2017 89.203.986 47.811.122 1.87
2018 143.011.232 46.394.561 3.08

29
 Vit.de rot.a activ.imob.

3.50
3.08
3.00
2.50
1.94
2.00 1.87

1.50
1.00
0.50
0.00
Vit.de rot.a activ.imob.
2016
2017
2018

Figura 3.12. Viteza de rotaţie a activelor imobilizate

Acest indicator evaluează eficacitatea activelor imobilizate prin analiza valorii cifrei de
afaceri. În anul 2018 acest indicator are o valoare de 3,08, in creştere faţă de 2017 când a înregistrat
1,87.

f. Viteza de rotaţie a activelor totale = Cifra de afaceri / Total active

  Cifra de afaceri Total active Vit.de rot.a activ.totale

2016 106.108.631 73.206.130 1.45
2017 89.203.986 83.497.482 1.07
2018 143.011.232 95.163.980 1.50

Vit.de rot.a activ.totale

1.60 1.45 1.50

1.40
1.20 1.07
1.00
0.80
0.60
0.40
0.20
0.00
Vit.de rot.a activ.totale
2016
2017
2018

Figura 3.13. Viteza de rotaţie a activelor totale

30
 Acest indicator este supraunitar şi arată o buna eficacitate în utilizarea activelor societăţii. A
înregistrat o valoare de 1,50, în creştere faţă de 2017 când a avut valoarea de 1,07

3.2.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune

3.2.3.1. Marja comercială (Mcom)

Mcom=Venituri din exploatare-Cheltuieli din exploatare

Mcom2017= 88.616.833 – 86.749.815= 1.867.018

Mcom2018= 144.089.821 – 138.656.334 = 5.433.487
ΔMcom = Mcom2018 - Mcom2017 = 5.433.487 - 1.867.018 = 3.566.469
M com % =Mcom /Venituridinexploatare • 100
Mcom2017% = 1.867.018 /88.616.833 • 100 = 2,11 %
Mcom2018% = 5.433.487/144.089.821 • 100 =3,77 %
 Mcom% = 1,66 %

4
3.5
3
2.5
2 Rata marjei
1.5 comerciale

1
0.5
0
2017 2018

Figura 3.14. Evoluția ratei marjei comerciale

Din analiza marjei comerciale corespunzătoare anilor 2017 și 2018 se observă că acesta a
avut o creștere de 1,66% fapt benefic pentru întreprindere.

3.2.3.2. Producţia exercitiului(Qex)

Q ex = Q vanduta + Q imobilizata + Q stocata
Q ex 2017 = 91.062.948 + 5.971.106 = 97.034.054

31
 Q ex 2018 = 146.978.696 + 5.020.108 = 151.998.804
 Qex = Q ex 2018 - Q ex 2017= 151.998.804 - 97.034.054 = 54.964.750

160000000
140000000
120000000
100000000
80000000 Productia
60000000 exercitiului
40000000
20000000
0
2017 2018

Figura 3.15. Evoluția producției exercițiului

Pentru S.C. Antibiotice S.A. producţia exerciţiului este formată din producţia vândută şi
producţia stocată în ambii ani de analiză. Producţia exerciţiului este în creştere în anul 2018 faţă de
anul 2017 datorită în special creşterii producţiei vândute, producția stocată fiind relativ constantă.

3.2.3.3. Valoarea adăugată(VA)

VA=Mcom+Qex-Consumurile externe
Consumurile externe=Cheltuieli materiale+Cheltuieli cu serviciile executate de terţi
Cons.ext2017= 86.749.815
Cons.ext2018= 138.656.334
VA2017= 1.867.018 + 97.034.054 - 86.749.815 = 12.151.257
VA2018= 5.433.487 + 151.998.804 - 138.656.334 = 18.775.957

ΔVA=VA2018-VA2017= 18.775.957- 12.151.257 = 6.624.700

32
 20000000

15000000

10000000 Valoarea
adaugata
5000000

0
2017 2018

Figura 3.16. Evoluția valorii adăugate

Valoarea adăugată reflectă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de

producţie muncă şi capital peste valoarea materiilor prime, materiilor consumabile, lucrărilor şi
serviciilor executate de terţi.
În cazul S.C. Antibiotice S.A. în ambele perioade valoarea adăugată prezintă valori
pozitive.Valoarea adăugată înregistrează o tendinţă crescătoare în special datorită creşterii
producţiei exerciţiului şi a adaosului comercial practicat de societate.

3.2.3.4. Excedentul brut de exploatare(EBE)

EBE=VA+subvenţii de exploatare-cheltuieli cu personalul-cheltuieli cu alte impozite si taxe

EBE2017= 12.151.257 – 6.882.600 – 454.000 = 4.814.657

EBE2018= 18.775.957– 7.820.560 – 524.700 = 10.430.697

ΔEBE=EBE2018-EBE2017= 10.430.697- 4.814.657= 5.616.040

33
 12000000
10000000
8000000
6000000 Execdent brut de
4000000 exploatare

2000000
0
2017 2018

Figura 3.17. Evoluția excedentului brut de exploatare

Excedentul brut de exploatare reflectă capacitatea de autofinanţare a investiţiilor, de

rambursare a datoriilor către bugetul statului şi de remunerare a creditorilor şi acţionarilor.
Indicatorul înregistrează o tendinţă favorabilă de creştere datorită creşterii valorii adăugate.

3.2.3.5. Rezultatul exploatarii(RE)

RE=EBE+alte venituri din exploatare-alte cheltuieli din exploatare (cont 658) +venituri din
provizioane din exploatare-cheltuieli cu amortizările şi provizioanele din exploatare

RE2017= 4.814.657 – 3.608.911 = 1.205.746

RE2018= 10.430.697– 4.997.210 = 5.433.487
ΔRE=RE2018-RE2017= 5.433.487 - 1.205.746= 4.227.741

34
 6000000

5000000

4000000

3000000 Rezultatul
exploatarii
2000000

1000000

0
2017 2018

Figura 3.18. Evoluția rezultatului exploatării

Profitul din exploatare reflectă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare. În

cazul S.C. Antibiotice S.A. acesta înregistrează o tendinţă favorabilă crescătoare în special datorită
creşterii excedentului brut din exploatare.

3.2.3.6. Rezultatul curent(RC)

RC=RE+venituri financiare-cheltuieli financiare

RC2017= 1.205.746 + 3.908.680– 2.454.166 = 2.660.260

RC2018= 5.433.487 + 2.720.851– 4.354.902= 3.799.436
ΔRC=RC2018-RC2017= 3.799.436 - 2.660.260= 1.139.176

35
 4000000
3500000
3000000
2500000
2000000 Rezultatul
1500000 curent
1000000
500000
0
2017 2018

Figura 3.19. Evoluția rezultatului curent

Rezultatul curent are o tendinţă favorabilă, crescătoare şi este influenţat în special de către
excedentul brut din exploatare care creşte in anul 2018 faţă de anul 2017.

3.2.3.7. Rezultatul net(RN)

RN=RC+venituri extraordinare-cheltuieli extraordinare-impozit pe profit

RN2017= 2.660.260– 661.934 = 2.659.598

RN2018= 3.799.436 – 781.775 = 3.017.661
ΔRN=RN2018-RN2017= 3.017.661- 2.659.598 = 358.063

36
 3100000

3000000
2900000
2800000

2700000 Rezultatul net

2600000

2500000
2400000
2017 2018

Figura 3.20. Evoluția rezultatului net

În ambii ani de analiză societatea a înregistrat profit net. În anul 2018 acesta este mai mare
decât în anul 2017, fiind influenţat de rezultatul exploatării.

3.2.4. Indicatori de profitabilitate

Pr ofitul ina int ea platii dobanzilor

a.Rentabilitatea capitalului= Active Totale  Datorii Curente

Pr.fara dob.siAc.tot-
  im.pr. Dat.curente Rent.capit.angajat (%)
2016 5.043.091 57.207.277 8.82
2017 5.432.476 55.640.823 9.76
2018 6.074.552 59.632.630 10.22

37
 Rent.capit.angajat (%)

10.50 10.22
10.00 9.76
9.50
8.82
9.00
8.50
8.00
Rent.capit.angajat (%)
2016
2017
2018

Figura 3.21. Rentabilitatea capitalului

Acest indicator a crescut în anul 2018 la 10,22 %, faţă de 2017 când a înregistrat o valoare de
9,76%. Creşterea se datorează atât creşterii profitului înaintea plăţii dobânzilor şi a impozitului pe
profit cât şi creşterii activelor totale.

b. Marja brută din vânzări = Profitul brut din vânzări / Cifra de afaceri
Marja brută din vânzări
Anul Profit brut Cifra de afaceri (%)
2016 3.374.254 106.108.631 3.18
2017 3.321.532 89.203.986 3.72
2018 3.799.436 143.011.232 2.66

Marja bruta din vanzari (%)

4.00 3.72
3.50 3.18
3.00 2.66
2.50
2.00
1.50
1.00
0.50
0.00
Marja bruta din vanzari (%)
2016
2017
2018

Figura 3.22. Marja brută din vânzări

38
 Acest indicator exprimă profitabilitatea societăţii, respectiv cât la sută din vânzări revine
societăţii după acoperirea tuturor cheltuielilor.
Marja brută din vânzări este în scădere în 2018 faţă de 2017, respectiv 2,66% faţă de 3,72%.

3.2.5. Indicatori de rentabilitate

a. Rata rentabilităţii economice = Profit brut / Capital permanent

Capital
Anul Profit brut permanent Rata rent. economice
2016 3.374.254 50.574.486 6.67
2017 3.321.532 52.991.662 6.27
2018 3.799.436 56.123.131 6.77

Rata rent. economice

6.80 6.77
6.67
6.70
6.60
6.50
6.40
6.30 6.27
6.20
6.10
6.00
Rata rent. economice
2016
2017
2018

Figura 3.23. Rata rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice a crescut în anul 2018 la 6,77%, faţă de 6,27% cât a fost în
anul 2017. Creşterea se datorează atât creşterii profitului brut cât şi a capitalului permanent.

b. Rata rentabilităţii financiare = Profit net / Capital propriu

Rata rent.
  Profit net Capital propriu Finananciare(%)
2016 1.983.698 50.093.391 3.96
2017 2.659.598 52.752.993 5.04
2018 3.017.661 55.770.656 5.41

39
 Rata rent. Finananciare(%)

6.00
5.04 5.41
5.00
3.96
4.00
3.00
2.00
1.00
0.00
2016
2017
2018

Figura 3.24. Rata rentabilităţii financiare

Rata rentabilităţii financiare este în creştere în anul 2018 datorită creşterii profitului net şi a
capitalului propriu.

c. Rata rentabilităţii resurselor consumate = Profit net / Cheltuieli totale

  Profit net Cheltuieli totale Rata rent. res. cons.(%)

2016 1.983.698 104.405.157 1.90
2017 2.659.598 89.203.981 2.92
2018 3.017.661 143.011.236 2.05

Rata rent. res. cons.(%)

2.92
3.00
2.50
1.90 2.05
2.00
1.50
1.00
0.50
0.00
Rata rent. res. cons.(%)
2016
2017
2018

Figura 3.25. Rata rentabilităţii resurselor consumate

Rata rentabilităţii resurselor consumate a scăzut în anul 2018 faţă de anul 2017 în
special datorită creşterii cheltuielilor totale.
40
3.2.6. Capacitatea de autofinanțare
Metoda deductivă
CAF = EBE + Alte venituri din exploatare - Alte cheltuieli de exploatare(cont 658) + Venituri
financiare - Cheltuieli financiare+Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare – Impozitul pe
profit
CAF2017= 4.814.657+ 0– 0 + 3.908.680– 2.454.166+ 0 – 0 – 661.934= 5.607.237

CAF2018= 10.430.697+ 0 – 0 + 2.720.851 – 4.354.902 + 0 – 0 – 781.775 = 8.014.871

ΔCAF=CAF2018-CAF2017= 8.014.871 - 5.607.237= 2.407.634

9000000
8000000
7000000
6000000
5000000
4000000 CAF
3000000
2000000
1000000
0
2017 2018

Figura 3.26. Evoluția capacității de autofinanțare

Principalul avantaj al capacității de autofinanțare crescută îl constituie faptul că

reprezintă o sursă stabilă și independentă față de piața de capital care asigură autonomie financiară
firmei. În același timp constituie și o garanție pentru alte resurse atrase, iar în perioadele de
criză, atenuează sau elimină efectul negativ de îndatorare.
Dezavantajele autofinanțării:
ü     aparent resursele proprii nu au costuri de finanțare; în fapt rentabilitatea așteptată de
acționari depășeste costurile capitalurilor împrumutate;
ü     se pierde contactul cu piața financiară, ceea ce poate avea influențe negative asupra
cursului acțiunilor;

41
 ü     dacă nu se apelează la împrumuturi în anumite perioade sau pentru anumite proiecte de
investiții cu o rentabilitate economică superioară costului împrumuturilor, se pierde
efectul pozitiv de îndatorare.
ü     fondurile proprii pot apărea în dezacord cu termenele pentru cheltuielile necesare
realizării unei investiții, ceea ce ar periclita punerea în funcțiune la momentul optim.

3.2.7. Pragul de rentabilitate din exploatare

Societatea analizată nu prezintă un risc de exploatare ridicat, deoarece rata riscului de
exploatare este redusă. Se observă o uşoară tendinţă de creştere a acestei rate în anul 2017. Această
rată corelată cu creşterea indicelui de securitate reduce riscul de exploatare al societăţii. Poziţia
absolută a societăţii este foarte bună, acest lucru evidenţiind capacitatea societăţii de a-şi adapta
producţia la cerinţele pieţei şi indicând un risc de exploatare scăzut. Poziţia relativă înregistrează
valori mai mari când riscul este minim, aşa cum este cazul societăţii analizate, unde poziţia relativă
are valori exterm de mari în perioada analizată. În raport pragul de rentabilitate, situaţia societăţii
este una confortabilă deoarece CA depăşeşte cu mai mult de 20 % punctul critic.

42
 3.3. Concluzii privind analiza S.C. Antibiotice S.A.

Analiza poziţiei financiare a relevat manifestarea echilibrului financiar general la nivelul

întreprinderii. Fondul de rulment este pozitiv, aşadar se realizează şi echilibrul financiar pe termen
lung. Mai mult, întreprinderea este independentă faţă de creditori, pe termen lung, deoarece fondul
de rulment propriu este pozitiv atât în anul 2017 cât și în anul 2018.
Analiza lichidităţii întreprinderii ne arată, pentru perioada analizată, faptul că firma are o
capacitate ridicată de a-şi plăti obligaţiile pe termen scurt din active lichide. Toţi indicatorii
calculaţi au avut valori ridicate. Analiza performanţei financiare prin intermediul marjelor ne indică
faptul că întreprinderea este performantă, toate soldurile intermediare de gestiune înregistrând valori
pozitive (marjele cu caracter monetar şi cele cu caracter nemonetar). Capacitatea de autofinanţare
relevă capabilitatea întreprinderii de a se autofinanţa, adică a se finanţa din surse proprii interne,
generate de operaţiile curente.
Societatea cunoaște o creștere a principalilor indicatori financiari: dar mai ales la nivelul
rezultatului net, care creste cu 13,46% de la valoare de 2.659.598 lei în anul 2017 la valoarea de
3.017.661 în anul 2018. Creșteri importante, s-au înregistrat și în ceea ce privește cifra de afaceri
(de la 89.203.986 lei la 106.108.631 lei) dar și la nivelul activelor totale (de la 83.497.482 lei în
2017 la 95.163.980 lei în anul 2018).
Situaţia netă reflectă valoarea capitalurilor proprii ale societăţii, aceasta având o evoluţie
crescătoare in anul 2018 faţă de anul 2017.
Echilibrul financiar pe termen lung al societăţii, este reflectat de fondul de rulment pozitiv
care are o evoluţie crescătoare favorabilă în perioada analizată, deoarece capitalul permanent crește
într-o măsură mai mare decât cresc activele imobilizate. Datorită fondului de rulment pozitiv,
societatea dispune de o marjă de securitate, care o pune la adăpost de evenimente neprevăzute.
Producţia exerciţiului este în creştere în anul 2018 faţă de anul 2017 datorită în special
creşterii producţiei vândute.
Valoarea adăugată înregistrează o tendinţă crescătoare în special datorită creşterii producţiei
exerciţiului şi a adaosului comercial practicat de societate.
Excedentul brut de exploatare înregistrează o tendinţă favorabilă de creştere datorită
creşterii valorii adăugate.
Profitul din exploatare reflectă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare,
aceasta înregistrează o tendinţă favorabilă crescătoare în special datorită creşterii excedentului brut
din exploatare.

43
 În ambii ani de analiză societatea a înregistrat profit net. În anul 2018 acesta este mai mare
decât în anul 2017, fiind influenţat de rezultatul exploatarii.
Rata de finanţare a activelor imobilizate este supraunitară în ambele perioade, ceea ce
reflectă echilibrul financiar pe termen lung al societăţii, adică faptul că societatea are un fond de
rulment pozitiv, deci îşi finanţează imobilizările corporale din surse permanente.
Rata lichidităţii generale are valori bune în perioada analizată fiind supraunitară ceea ce
dovedeşte că societatea are capacitatea de a-şi achita datoriile exigibile pe termen scurt numai din
activele circulante deţinute.
O bună capacitate a societăţii de onorare a datoriilor pe termen scurt din disponibilităţile
baneşti şi creanţe.
Societatea are un grad exterm de redus de indatorare şi poate contracta fără probleme un nou
credit pe termen lung. Excelentă capacitate de rambursare a datoriilor financiare prin autofinaţare
Rentabilitatea financiară reflectă randamentul utilizării capitalului propriu Ea trebuie sa fie
superioară ratei medii a dobânzii pe piaţa interbancară. Nivelul ridicat al rentabilităţii financiare ne
indică o activitate financiară profitabilă a societăţii comerciale analizate. Risc de faliment scăzut al
societăţii.
În concluzie putem spune că societatea înregistrează un progres vizibil de la un an la altul al
unor indicatori, cum ar fi valoarea adăugată, fondul de rulment, rata de finanţare a activelor, profitul
net, rezultatul curent, rezultatul exploatării, excedentul brut de exploatare, rezultatul net.
Măsuri propuse pentru îmbunatăţirea situaţiei financiare

- Reducerea gradului de îndatorare, prin achitarea datoriilor. Reducerea ponderii datoriilor

pe termen scurt și prin mărirea scadenţelor acestora;
- Încercarea de creştere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor, pentru o trezorerie
netă pozitivă;
- Micşorarea duratei de încasare a creanţelor;
- Reinvestirea unei părţi mai mari din profitul net.

44
 CONCLUZII

Într-un sistem economic concurenţial, obiectivul major al întreprinderii este maximizarea

valorii sale, respectiv creşterea averii proprietarilor acesteia. Aceasta implică defăşurarea activităţii
firmei în condiţii de rentabilitate superioară şi în acelaşi timp menţinearea solvabilităţii şi a
echilibrului financiar.
Pentru a participa la fundamentarea și adoptarea unei noi decizii financiare trebuie
investigate realizările obţinute care, prin impactul exercitat asupra evoluției viitoare a firmei, îl
forţează pe manager să procedeze la un nou efort de gândire capabil să îi schimbe raționamentul.
Înregistrarea unui decalaj nefavorabil între realizările și obiectivele propuse anterior printr-o
strategie poate fi un factor cu impact negativ asupra perspectivelor de evoluție a firmei și pune sub
semnul întrebării calitatea managementului fmanciar.
La evaluarea impactului pe care decalajul înregistrat îl produce asupra evoluției viitoare a
întreprinderii, accentul cade pe analiza financiară care s-a integrat în mecanismul de conducere si a
devenit un instrument extrem de util pentru practica in domeniu. Analiza financiara este axata cu
precadere pe fluxurile financiare care se formeaza la nivelul unei intreprinderi, pe modul de
gestionare si plasare a capitalurilor. Insa acest demers nu se rezuma doar la aplicarea mecanica a
unor formule, ci la formarea unui veritabil ,,instinct financiar" al managerului care, prin deciziile
luate, valorifica intregul potential al firmei si asigura functionarea eficientă a acesteia.
După cum s-a precizat în capitolul 1, analiza financiara este o activitate complexa de
diagnosticare a pozitiei (situatiei) financiare, precum si a starii de performanta financiara a
intreprinderii, la sfarsitul exercitiului. Analiza financiară urmărește ,,să evidențieze modalitățile de
realizare a echilibrului financiar (pe termen scurt și pe termen lung), precum și treptele de
acumulare bănească, de rentabilitate ale activității întreprinderii". Pornind de la aceste preocupări
concrete, analiza financiară recurge la instrumente de lucru specifice.
Managerul trebuie să planifice achiziţionarea şi utilizarea fondurilor băneşti, astfel încât să
maximizeze valoarea firmei. Cu alte cuvinte, managerul trebuie să ia decizii în privinţa surselor şi
utilizărilor alternative de fonduri. Iată câteva dintre activităţile specifice:
1. Previziune şi planificare. Managerul trebuie să acţioneze, împreună cu alţi executivi, atunci
când se elaborează planurile ce vor defini viitoarea poziţie a firmei.
2. Decizii financiare şi de investiţii majore. Pe baza planurilor pe termen lung elaborate,
managerul trebuie să colecteze capitalul necesar pentru finanţarea creşterii firmei. În general, o
firmă de succes are o rată mare de creştere a vânzărilor, ceea ce, la rândul său, face necesară o
creştere a investiţiilor în utilităţi productive, utilaje şi echipament, şi mai ales, active curente
pentru producerea bunurilor şi prestarea serviciilor. Managerul ajută la determinarea ratei

45
 optime de creştere a vânzărilor şi decide asupra investiţiilor specifice care trebuie făcute, ca şi
asupra tipurilor de fonduri folosite pentru finanţarea acestor investiţii. Trebuie luate decizii
asupra utilizării fondurilor interne sau externe, asupra utilizării fondurilor provenite în urma
procesului de îndatorare (credit bancar, emisiune de obligaţiuni) sau a celor provenite în urma
procesului de lărgire a capitalului social (emisiune de acţiuni), asupra utilizării datoriei pe
termen lung sau a celei pe termen scurt.
3. Coordonare şi control. Managerul trebuie să acţioneze în mod coordonat faţă de ceilalţi
executivi din celelalte departamente, dacă se doreşte ca firma să opereze cât mai eficient posibil.
Toate deciziile luate în cadrul unei afaceri au implicaţii financiare şi toate cadrele de conducere
- financiare sau de altă specialitate - trebuie să ţină seama de acest fapt. De exemplu, deciziile
de marketing afectează creşterea vânzărilor (a cifrei de afaceri), care, la rândul său, modifică
cerinţele pentru investiţii. Deci, cei care iau deciziile de marketing trebuie să ia în considerare
felul în care acţiunile lor influenţează (şi sunt influenţate de) factori, cum ar fi: disponibilitatea
fondurilor, politica de stocuri, şi utilizarea capacităţii productive.
4. Interacţiunea cu pieţele de capital. Managerul trebuie să acţioneze pe pieţele monetare şi de
capital. Fiecare firmă influenţează şi este influenţată de pieţele financiare globale, acolo unde se
achiziţionează fondurile financiare, se comercializează valorile mobiliare emise de firmă, iar
investitorii săi sunt răsplătiţi sau penalizaţi (financiar).
În concluzie, responsabilităţile principale ale managerilor financiari implică decizii cum ar
fi: ce fel de investiţii ar trebui să facă firma, cum ar trebui finanţate aceste proiecte, cum trebuie
firma să îşi gospodărească resursele existente în cel mai eficace mod. Dacă aceste responsabilităţi
sunt bine îndeplinite, managerii financiari vor contribui la maximizarea valorii firmei, ca şi la
obţinerea unei bunăstări pe termen lung pentru cei ce vin în contact cu ea.
Deciziile nu sunt luate de dragul de a lua decizii, ci mai degrabă în urma considerării unor
obiective. Principalul obiectiv al echipei manageriale este acela al maximizării bunăstării
acţionarilor. Acest obiectiv se traduce în practică prin maximizarea preţurilor acţiunilor comune
emise de către companie, ca rezultat al deciziilor luate. Se presupune deci că echipele manageriale
doresc să îmbunătăţească valoarea companiei pentru binele acţionarilor existenţi. De exemplu, deşi
orice firmă poate să işi mărească valoarea capitalului social prin emisiunea de noi acţiuni comune,
aceasta va influenţa bunăstarea acţionarilor (existenţi înainte de momentul noii emisiuni), numai
dacă echipa managerială va folosi adecvat aceste fonduri.
Desigur, firmele au şi alte obiective de atins. Managerii, care iau efectiv deciziile la nivelul
firmei, sunt interesaţi în satisfacerea nevoilor şi ambiţiilor personale, în bunăstarea angajaţilor, în
binele comunităţii şi societăţii pe mai departe. Totuşi, pentru un număr de motive, care vor fi
prezentate în cele ce urmează, maximizarea preţului acţiunii este cel mai important obiectiv al
46
majorităţii corporaţiilor, şi constituie un motiv operaţional rezonabil pe baza căruia să se
construiască reguli de decizie.

47
 BIBLIOGRAFIE

1. Bojian Octavian , “Contabilitate generală”, Ed. Eficient, Bucureşti, 2004;

2. Bojian, O.- Contabilitate financiarǎ a intreprinderii, Ed. Universitarǎ, Bucureşti, 2009;
3. Ciucur,E., Dr. Bratu,E., Dr.Bojian,O.-Bazele contabilitǎţii, Ed. Rolcris, 2007;
4. Dănilă Rădulea, „Economie Generală”, Ed. Conspress , Bucureşti, 2005;
5. Enescu Geroge, „Sisteme contabile comparate”, Note de curs 2007-2008;
6. Georgeta Vintilă , „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 2005;
7. Iov Daniela , “Contabilitate”, Ed. Economică, 2006;
8. Mărgulescu D.,”Analiza economico-financiară a întreprinderii: metode şi tehnici Supliment
la revista “Tribuna Economică”, Bucureşti, 2006.
9. Niculae Feleagă, Liliana Malciu, Ştefan Bunea, “ Bazele contabilităţii”, Ed Economică,
2002;
10. Niculae Feleagă,” Sisteme contabile comparate”, Ed. Economică, 1999;
11. Ristea M., “Contabilitatea rezultatului întreprinderii”, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti
2006 ;
12. Sălceanu Alexandru,”Contabilitatea Financiară a Întreprinderii” Ed. Universităţii Petrol-
Gaze din Ploieşti, 2007;
13. Stănescu C. , Işfănescu A. , Băicuşi A. – „Analiza Economico – Financiară” Ed. Economică
14. Ionescu, C. - Informarea financiară în contextul internaţionalizării contabilităţii, Ed.
Economică, Bucureşti, 2008;
15. Ionescu, C. – Contabilitate. Bazele teoriei şi practicii contabile, Ed. Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti 2007;
16. Ionescu, L. - Contabilitatea aprofundată a societăţilor comerciale, Ed. Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti 2007;
17. Istrate, C. - Fiscalitate ş contabilitate în cadrul firmei, Ed. Polirom, Iaşi, 2000;
18. Laude E., Bliu, P. Denos, P. – Contabilitate financiară aprofundată, Ed. Economică,
Bucureşti, 2001;
19. Lepsey R.G., Chrystal K.A., Economia pozitivă, Ed. Economică, Bucureşti, 2009;
20. Moroşan,I Analiza economico-financiară. Tehnici şi metode, Ed. Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2002;
21. Nae, C., Pleşea, D. – Noua contabilitate a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a
microîntreprinderilor, Ed. Ecran Magazin, Braşov, 2008;

48
22. Pântea,P., Pop,A. - Contabilitatea financiarã a întreprinderii, Ed. Dacia, Cluj – Napoca,
2004;
23. Pérochon, C Dubrulle, L. – Contabilitate financiară, Ed. Economică, Bucureşti,2009;
24. Ristea, M., Dumitru, C.G. - Contabilitate Aprofundatǎ, Ed. Universitarǎ, 2004;
25. Ristea, M. - Bază şi alternativ în contabilitatea întreprinderii, Ed. Tribuna Economică,
Bucureşti 2003;
26. Ristea, M. Dima, M. - Contabilitatea societăţilor comerciale, Ed. Universitară, Bucureşti,
2002;
27. Ristea, M. Dumitru, C. – Contabilitate financiară, Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 2002;
28. Ristea, M. Dumitru, C. – Contabilitate aprofundată, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003;
29. Samuelson P. A., Nordhaus W. D.,Economie Politică, Ed. Teora, Bucureşti, 2009;
30. Săcărin,M. – Contabilitate aprofundată, Editura Economică, Bucureşti 2004;
31. Silaşi Gr., Rollet Ph. ş.a., Economia Uniuni Europene: o poveste de succes? Ed. de Vest.
2009;
32. Stiglitz J.E, Walsh C.E., Economie .Ed. Economică Bucureşti, 2007, Bucureşti;
33. **** Economie. Ediţia a şasea.Ed. Economică, Bucureşti, 2003
34. **** Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în M.O. nr. 48/ 14.01.2007
35. **** Ministerul Finanţelor Publice, Reglementări contabile pentru agenţii economici,
Editura Economică, Bucureşti, 2017

49