TEMA1: Noțiuni privind auditul și evoluția istorică a acestuia

1.1. Scurt istoric al auditului

Cuvântul audit provine de la latinescul „audire”- ceea ce înseamnă „a
asculta”. Însă englezii îi dau semnificație de” verificare” sau „revizie
contabilă”.
Evoluția auditului a fost determinată de dezvoltarea continuă a mediului
economic, de amploarea complexității operațiunilor economice și de
tranzacțiile efectuate de entități.
Auditul reprezintă examinarea de către o persoană independentă și
competentă a fidelității reprezentărilor contabile și financiare.
Auditul a început de la corectarea fraudelor în documentele financiar-
contabile și a continuat cu aprecierea globală de fidelitate a situațiilor
(rapoartelor) emise de entitățile economice, cu analiza critică a structurilor
acestora și cu evaluarea procedurilor utilizate la întocmirea situațiilor (auditul
financiar), în prezent, auditul este orientat spre evaluarea modului de
respectare, de către managementul entităților, a principiilor economicității,
eficienței și eficacității în utilizarea resurselor financiare (auditul
performantei).
În literatura de specialitate, evoluția auditului este sintetizată prin prezentarea
etapelor semnificative pe care le-a parcurs, astfel:
1. În prima etapă a fost cunoscut la începutul secolului al XVIII lea (până
la1850), unde era ordonat de regi, împărați, biserică și stat și aveau un
singur scop, cel de pedepsire a hoților pentru fraudă și prevenirea unor
astfel de fapte, precum și de a proteja patrimoniul popriu. Cu timpul
auditorii erau preferați din categoria celor mai buni contabili.
2. A doua etapă începe la sfârșitul sec. XIX-lea(1850-1940) unde se
conturează relația între auditați și auditori, aceștea făcând parte din
rândul profesionaliștilor contabili și juriștilor. Obiectivul lor fiind
atestarea realității, situațiilor financiare cu scopul de a evita erorile și
frauda. Primele patru decenii ale sec.XX, auditul era realizat de
profesioniști specializați în audit alături de contabili, iar aceste lucrări
erau comandate de stat și de acționarii întreprinderilor, acesta era așa
zisul audit de confirmare.
 3. A tria etapă începe cu anii 1949 unde obiectivele auditului sunt orientate
spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual
contabil și a normelor de audit și se bazează pe determinarea riscului
posibil ce poate apărea la efectuarea controlului și la acordarea
serviciilor de consultanță, caracterul auditului fiind unul de orientare.
În calitate de inițiatori pentru efectuarea auditului în occident erau
băncile, organele fiscale, investitorii și proprietarii.
În present parlamentele doresc să cuantifice modul în care guvernele
utilizează fondurile alocate prin legile bugetare din punct de vedere al
economicității, eficienței și eficacității, punându-se astfel bazele auditului
performanței care a luat o amploare deosebita în anumite state. Auditul nu
mai pune accentul pe latura sancționatorie, ci pe latura de evaluare a calității
managementului, a deciziilor acestuia si chiar pe formularea de recomandări
către conducerea entităților auditate, în vederea îmbunătățirii activităților
desfășurate de acestea.
Instituțional, se constituie și se dezvoltă organisme naționale și
internaționale cu atribuții de organizare, coordonare și îndrumare
metodologică a auditului finanțelor publice. La nivel național se creează oficii
naționale de audit, curți de conturi, iar la nivel internațional Organizația
Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit (INTOSAI), care elaborează
standarde naționale, respectiv internaționale de audit.
Auditul își lărgește și perfectionează metodologia de audit de la procedeele
clasice (examenul documentar, inspectii etc.) la procedee moderne, cum ar fi:
sondajul, chestionarea, grupurile de dezbatere, interviurile, analiza cost-
eficacitate, tehnici statistice, tehnici previzionale etc.
Auditorii sunt selectati din rândul specialiștilor cu o pregătire teoretică
superioară, cu o vastă experiență practică, cu autoritate și competența
recunoscută.
-Definirea conceptului de audit-
Auditul reprezintă procesul desfășurat de personae fizice sau juridice legal
abilitate, numite auditori, prin care se analizează și evaluează, în mod
profesional, informații legate de o anumită entitate, utilizând tehnici și
procedee specifice, în scopul obținerii de dovezi, numite probe de audit, pe
baza cărora auditorii emit într-un document, numit raport de audit și o opinie
responsabilă și independentă, prin apelarea la criterii de evaluare care
rezultă din reglementările legale sau din buna practică recunoscută unanim
în domeniul în care își desfășoară activitatea entitatea auditată.
Definiția de mai sus impune câteva precizari, și anume:
- procesul de audit, numit și misiune de audit, se derulează pe baza unor
standarde naționale sau internaționale;
- auditorii sunt persoane care dobândesc această calitate în conditțile strict
reglementate de legislația în vigoare;
- entitatea auditată poate fi: o unitate patrimonială (societate comercială,regie
autonomă etc.), guvernul în ansamblu, ministere sau după caz departamente
ministeriale, programe, acțiuni, tranzacții, operațiuni;
- analiza informațiilor în misiunea de audit se face pe baza unor procedee și
tehnici unanim recunoscute în domeniu, care furnizează auditorului probe de
audit, pe baza cărora el își fundamentează opinia;
- evaluarea și interpretarea rezultatelor obținute se efectueaza în condițiile
existenței și luării în considerație a unor criterii de evaluare care au la bază
referințe contabile identificate (norme contabile nationale sau international
sau referinte contabile recunoscute unanim în domeniu) sau principiile
sanatoase de management, respective buna practică managerial recunoscută
de specialiștii în domeniu.
Potrivit Legii cu privire la activitatea de audit a RM „auditul
reprezintă examinarea independentă a situațiilor financiare anuale, a
situațiilor financiare anuale consolidate şi a altor informaţii, aferente
acestora, ale entităţii auditate pentru exprimarea unei opinii profesioniste a
auditorului asupra corespunderii lor, sub toate aspectele semnificative,
cerinţelor stabilite faţă de aceste situații”.
Activitatea de audit este activitatea de întreprinzător, care constă în
prestarea de servicii profesionale, efectuate pe bază de contract, pentru
exprimarea opiniei asupra veridicităţii situațiilor financiare în
conformitate cu legislaţia în domeniu.
1. 2. Evoluția cadrului legislativ și normativ al auditului din Republica
Moldova.
Dacă ar fi să vorbim despre ziua de naştere a auditului în Republica
Moldova am putea să considerăm că această zi este 26 iunie 1991, când a fost
adoptată Hotărârea Guvernului nr.316 Cu privire la organizarea serviciului
de auditing în Republica Moldova.
-A fost aprobat regulamentul despre serviciul de auditing în Republica
Moldova.
-A fost creată Camera de Auditing a RM.
-A fost creată prima societate de audit din RM SRL „Moldauditing” care
activează şi în prezent.
Prin Hotărârea Guvernului nr.648 din 19.11.1991 a fost înregistrat
Statutul Camerei de Auditing din RM.
Prin această hotărâre, Camerei de Auditing i s-a delegat funcţiile
principale privind reglementarea activităţii de audit (certificare auditori,
elaborarea politicilor de dezvoltare în domeniul auditului etc.).
La acel moment, crearea Camerei de auditing a fost un pas înainte în
dezvoltarea auditului financiar în ţara noastră. Multe din funcţiile Camerei de
auditing atribuite sunt actuale şi astăzi ca organ de autoreglementare a
activităţii de audit în Republica Moldova.
În anul 2006 a fost adoptată Legea cu privire la activitatea de audit nr.729-
XIII din 15.02.1996.
Odată cu adoptarea acestei legi a fost desfiinţată Camera de auditing.
După părea multor auditori, această decizie a fost una greşită.
Prin legea nouă se impune crearea Asociaţiei organizaţiilor de
audit (cu funcţii restrânse). Care, din păcate, n-a putut să devină o alternativă
a Camerei de auditing.
Motivele:
1. Cadru legal neclar (au apărut mai multe Asociaţii, care pretindeau la
funcţiile legale).
2. În lege nu era stipulată obligativitatea organizaţiilor de audit şi a auditorilor
financiari de a fi membri ai acestei Asociaţii.
3. Organele abilitate de stat n-au întreprins măsurile necesare (în situaţia
creată) pentru a modifica norma legală şi/sau pentru a organiza organizaţiile
de audit într-o singură Asociaţie.
Din aceste motive, această normă legală foarte importantă pentru
autoreglementarea activităţii de audit n-a funcţionat pe parcursul întregii
perioade de funcţionare a legii din anul 1996 (1996-2007). Majoritatea
companiilor de audit au activat în această perioadă în baza unor principii
interne de organizare a controlului calităţii lucrărilor de audit (bazat pe
înţelegerea personală a acestor activităţi), controlul extern al calităţii n-a fost
organizat.
În anul 2000 au fost publicate Standardele Naţionale de Audit (intrate în
vigoare pentru perioadele începând cu 01 ianuarie 2001). Aceste standarde au
fost elaborate în baza ISA variant anilor 1998-1999. Înţelegerea şi
implementarea acestor standarde, de asemenea, a fost lăsată pe înţelegerea
personală a fiecărui auditor (companie de audit).
În anul 2007 a fost adoptată Legea actuală privind activitatea de audit
nr.61-XVI din 16.03.2007.
Legea nouă este și mai limitată, în partea ce ține de funcțiile de
autoreglementare transmise profesiei, funcțiile de supraveghere a activității
auditorilor și firmelor de audit sunt atribuite statului.
Prin legea nouă se impune că auditul obligatoriu se efectuează la
entităţile de interes public.
În cazul efectuării auditului la entitatea de interes public, societăţile de
audit prezintă anual raportul de transparenţă a activităţii, care se plasează de
Ministerul Finanţelor pe pagina web.
Se instituie funcţii pentru Asociaţia auditorilor şi societăţilor de audit.
În conformitate cu Acordul de Asociere dintre Republica Moldova și
Uniunea Europeană, Planurile naționale de acțiuni pentru implementarea
Acordului de Asociere RM-UE, Ministerul Finanțelor are obligația de a
transpune în legislația națională Directivele UE în domeniul auditului.
Supravegherea şi controlul activităţii de audit sunt exercitate de
Consiliul de supraveghere a activităţii de audit. Consiliul de supraveghere
a activităţii de audit, cu statut de persoană juridică, este o autoritate
administrativă creată pe lângă Ministerul Finanţelor pentru supravegherea
activităţii de audit, care îşi desfăşoară activitatea în temeiul Legii nr. 61-XVI
din 16.03.2007 şi al Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.
1450 din 24.12.2007.
Consiliul reprezintă structura operaţională principală în cadrul extinderii
sistemului de supraveghere a activităţii de audit la nivel de ţară, având drept
scop îmbunătăţirea calităţii activităţii de audit.
Pentru a-şi contura rolul său în consolidarea pieţei serviciilor de audit, în
asigurarea stabilităţii şi transparenţei în activitatea de audit, în promovarea
unei politici unificate pe piaţa serviciilor de audit, Consiliul promovează
respectarea legislaţiei în domeniu, inclusiv reglementările europene.
Obiectivele Consiliului
 Să predispună profesia de auditor, cu responsabilitatea de a proteja
interesul public, celor mai înalte standarde profesionale şi de conduită
etică impuse pe plan naţional la nivelul celor europene şi internaţionale.
 Să contribuie la creşterea nivelului calitativ al serviciilor de audit prin:
 elaborarea, implementarea şi menţinerea unui sistem de
supraveghere eficient şi continuu: adoptând decizii în limitele
competenţei, dispoziţii pentru auditori, societăţi de audit, auditori
întreprinzători individuali;
 prezentarea propunerilor privind perfecţionarea legislaţiei în vigoare
ce ţine de activitatea de audit;
 examinarea litigiilor apărute între societăţile de audit, auditorii
întreprinzători individuali şi entităţile auditate;
 atragerea specialiştilor cu un înalt nivel de calificare din domeniul
economic financiar sau juridic în vederea soluţionării problemelor
aferente desfăşurării activităţii de audit.
 TEMA 2: Organizarea și administrarea activității de audit
2.1. Licențierea activității de audit și administrarea auditului în Republica
Moldova.

Organizaţia de audit – întreprinderea cu orice formă de organizare juridică,

creată de o persoană fizică sau de o persoană juridică, inclusive străină, care
dispune de autorizaţii pentru activitate în domeniul auditului.
Organizaţia de audit se fondează în conformitate cu Legea cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi de 03.01.1992. În cazul când firma de audit este
înregistrată ca SA, auditoria trebuie să deţină nu mai puţin de 51% din
acţiunile cu drept de vot.
Auditorul – este un specialist independent cu studii superioare economice,
juridice, financiare, titular al unui certificat de calificare ce-I confer dreptul de
a verifica şi certifica evidenţa contabilă a agenţilor economici.
Legea cu privire la activitatea de audit prevede următoarele genuri de audit:
a. auditul agenţilor economici (auditul general) – pentru practicarea
acestui gen de audit este nevoie de a susţine examen la Ministerul Finanţelor
pentru obţinerea certificatului, iar în baza certificatului de către Camera de
Licenţiere se eliberează licenţa. Licenţa se eliberează numai persoanelor
juridice;
b. Auditul instituţiilor financiare (audit bancar) – pentru practicarea lui se
susţine examen la BNM pentru obţinerea certificatului. Licenţa la fel se
eliberează de către Camera de Licenţiere;
c. Auditul companiilor de asigurare – pentru practicare examenul se susţine
la Ministerul Finanţelor, licenţa se eliberează de Camera de Licenţiere;
d. Auditul participanţilor profesionişti la piaţa hârtiilor de valoare – este
necesar ca trei personae să obţină certificate şi în baza acestor certificate se
eliberează licenţa. Atât certificatul cât şi licenţa sunt eliberate de Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM).
Certificarea auditorilor în RM:
Certificatul de calificare al auditorului este un document ce confirma
calificarea profesională de auditor pentru auditul general.
Examenul de calificare poate fi susţinut de cetăţenii Republicii Moldova,
de cetăţenii străini şi de apatrizii care întrunesc următoarele cerinţe:
 a) să aibă capacitate de exerciţiu deplină, studii superioare în domeniul
economico-financiar sau juridic, confirmate prin diplomă de studii superioare
complete, eliberată de o instituţie de învăţământ superior din Republica
Moldova sau dintr-un alt stat, cu condiţia recunoaşterii calificării şi echivalării
acestei diplome de către Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al
Republicii Moldova;
b) - să aibă vechime în muncă de cel puţin 3 ani în domeniul economico-
financiar sau juridic, din care:
- cel puțin 6 luni ca stagiar în activitatea de audit sub îndrumarea unui
auditor - pentru persoanele care au activat cel puțin 2 ani în calitate de
angajați ai instituțiilor publice și private în subdiviziunile de evidență
contabilă, audit, juridice, control financiar și/sau fiscal, revizie și inspectare,
precum și în subdiviziunile cu funcții de elaborare și/sau implementare a
actelor legislative și/sau normative în domeniile evidență contabilă, audit,
control financiar și/sau fiscal, revizie și inspectare;
- cel puțin 2 ani ca stagiar în activitatea de audit sub îndrumarea unui
auditor pentru alte persoane decât cele menționate la prima liniuță.
c) să nu aibă antecedente penale nestinse;
d) să posede limba de stat.
Documentele necesare pentru atestare:
1. cererea de admitere la examenul de calificare;
2. curriculum vitae;
3. două fotografii cu dimensiunea 3 × 4 cm;
4. cazierul judiciar;
5. diploma privind studiile superioare corespunzătoare, confirmată de MECC
al Republicii Moldova, în cazul efectuării studiilor peste hotare;
6. documentul (apostilat/legalizat, tradus în limba de stat şi legalizat în
condiţiile legislaţiei în vigoare), care confirmă vechimea în muncă de cel
puţin 3 ani în domeniul economico-financiar sau juridic acumulată în afara
Republicii Moldova;
7. recomandarea în formă scrisă a organului executiv al societăţii de audit,
auditorului întreprinzător individual, unde este angajat pe parcursul perioadei
de stagiere;
8. buletinul de identitate sau permisul de şedere (după caz), eliberate de
organele abilitate ale Republicii Moldova;
9. certificatul internaţional de calificare din domeniul contabilităţii şi auditului
cu anexarea disciplinelor susţinute, apostilat/legalizat, tradus în limba de stat
şi legalizat în condiţiile legislaţiei în vigoare (după caz);
10. confirmarea certificatului internaţional de calificare din domeniul
contabilităţii şi auditului de către organul care l-a eliberat, tradusă în limba de
stat şi legalizată în condiţiile legislaţiei în vigoare (după caz).
Concomitent cu prezentarea originalelor documentelor se prezintă şi
copiile acestora. Originalele documentelor se restituie după confruntarea
acestora cu copiile. Copiile documentelor şi documentele corespunzătoare se
prezintă într-o mapă-dosar de către pretendent secretarului Comisiei, cu cel
puţin 30 de zile înainte de data stabilită privind desfăşurarea examenului.
Pentru susţinerea examenului la fiecare disciplină se percepe o plată în
mărime de 350 de lei. Suma plăţilor pentru susţinerea examenului se varsă la
contul special al Trezoreriei teritoriale Chişinău – bugetul de stat.
Pentru obţinerea calităţii de auditor pentru auditul general, pretendentul
susţine examen de calificare. Examenul constă din probe scrise la următoarele
discipline:
a) auditul, care cuprinde:
- activitatea de audit;
- cerinţele legislative şi standardele de audit;
- conduita profesională şi independenţa;
b) contabilitatea financiară, care cuprinde:
- principiile şi teoria generală a contabilităţii;
- cerinţele legislative privind pregătirea rapoartelor anuale şi a rapoartelor
anuale consolidate, privind standardele de contabilitate;
c) contabilitatea de gestiune, care cuprinde:
- gestionarea riscurilor şi controlul intern;
- principiile de bază ale gestionării financiare a întreprinderilor;
d) managementul financiar, care cuprinde:
- analiza financiară;
- economia afacerilor, economia generală şi financiară;
- matematica şi statistica;
e) dreptul, care cuprinde:
- legislaţia muncii, a asigurărilor sociale şi medicale;
- legislaţia fiscală, civilă şi comercială;
- legislaţia privind societăţile comerciale;
- legislaţia privind insolvabilitatea şi procedurile similare;
f) gestiunea tehnologiilor informaţionale şi a sistemelor computerizate (la
nivel de utilizator).
 Examenul de calificare se organizează de Ministerul Finanţelor, iar
examinarea se efectuează de Comisia de certificare. În calitate de observatori
pot participa reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor şi ai altor organe centrale
de specialitate ale administraţiei publice, asociaţiilor auditorilor, contabililor
şi societăţilor de audit.

2.2.Tipologia misiunilor, serviciilor și formelor de audit.

De regulă bazele teoretice ale auditului în occident se limitează la
examinarea următoarelor genuri de audit:
- auditul operational;
- auditul de corespundere
- auditul situaților financiare.
1. Auditul operational- reprezintă controlul procedeelor și metodelor de
funcționare a unei organizații cu scopul evaluării productivității și eficienței.
După finisarea acestui audit, managerul entității controlate primește
recomandări referitoare la perfecționarea operațiunilor. În auditul operațioanl
controlul nu se limitează doar la contabilitate, el poate include evaluarea
structurii organizaționale, metodelor de producție și marketing, etc.
2. Auditul de corespundere – determină dacă la entitate se respect
procedurile și regulele speciale care au fost prescrise personalului de către
administarție. Rezultatul auditului se anunță unei personae din sub diviziunea
controlată și nicidecum utilizatorilor externi. Administrația subiectului
economic reprezintă principala grupă de persoane preocupate de
corespunderea procedurilor și regulilor prescrise. De aceea majoritatea
lucrărilor de acest tip este efectuată de auditoria angajați la subdiviziunea
economică.
3. Auditul situațiilor financiare- se efectuează pentru a controla dacă
situațiile financiare corespund critereilor stabilite. Auditul financiar presupune
că informația va fi utilizată de diferite grupe și pentru scopuri diferite, de
aceea , cea mai efectivă variantă este când auditorul efectuează verificarea și
prezintă raportul de audit care poate fi folosit de către toți utilizatorii.

Între auditul operational și auditul financiar există următoarele diferențe:

a. Destinația auditului: la verificarea situațiilor finaciare auditorul acordă
atenție corectitudinii reflectării operațiunilor economice în contabilitate
si situații finaciare, iar auditul operational pune accentual pe eficiență și
productivitate. Auditul finaciar este orientat spre perioadele trecute, iar
auditul operațional se referă la viitorul activității economice.
b. Prezentarea rapoartelor: la auditul situațiilor financiare, raportul de
audit este folosit de mulți utilizatori printre care acționari și bănci, iar la
auditul operational rapoartele se prezintă în primul rând administrației
entității controlate.
 Serviciile de audit:
Serviciile de audit sunt grupate în atestate( ce necesită prezentarea raportului
de audit) și neatestate(ce nu necesită prezentarea rapoartelor de audit).
La serviciile de atestare prestate de firma de audit se referă:
- controlul corectitudinii- se bazează pe analiza eficienței controlului intern al
subiectului economic controlat.
- proceduri convenite cu clientul- în conofrmitate cu comanda clientului,
auditorul poate verifica sectoare separate a evidenței analitice a firmei
clientului.
La rândul său, serviciile neatestate se referă la:
- restabilirea și ținerea evidenței contabile- întocmirea situațiilor financiare;
- planificarea fiscală și optimizarea impozitelor, întocmirea declarațiilor
privind veniturile și prezentarea intereselor clientului la serviciile fiscale;
- servicii de consultanță prestate - de regulă se referă atât la documentele
contabile și fiscale, cât și la documentele sistemelor computerizate,
tehnologiei, producerii ș.a.

Grupele de auditori:
Conform practicii internaționale toți auditorii pot fi repartizați în următoarele
grupe mari:
1. Auditori externi (sau independenți)-sunt persoanele neangajate la
serviciu în cadrul entității și organizației, precum și cele ce nu dețin
relații de rudenie cu reprezentanții conduceriilor, neimplicate (chiar și
tangential, de exemplu: ca deținător de acțiuni) în evaluarea economică a
acestuia. Asemenea auditori efectuează de regulă auditul situațiilor
financiare. Aceștea pot fi:
a. Contabili autorizați- sau contabili publici certificați, contabili experți
la exercitarea funcției de confirmarea informației financiare, ei de
obicei se numesc auditori.
b. Firmele de audit- sau firmele de contabili publici certificați. La
exercitarea funcției de confirmare ei sunt deasemenea denumiți
auditori și lucrează cu clienții în baza contractelor.
c. Auditul instituției guvernamentale- care prezintă darea de seamă față
de organul legislative sau de stat.În acest compartiment se pot include
și organelle fiscale, atât naționale cât și internaționale.
2. Auditori interni –sunt angajații acelor entități, a căror subdivizi
unistructurale le revizuiesc, dar care lucrează în componența
administrației independent de acelesubdiviziuni și acele genuri de
activitate verificate și revizuite de ei.
Standardelor Internaţionale de Audit (ISA):
ISA 200 Obiective generale ale auditorului independent şi desfăşurarea unui audit în conformitate cu
Standardele Internaţionale de Audit
ISA 210 Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit
ISA 220 Controlul calităţii pentru un audit al situaţiilor financiare
ISA 230 Documentaţia de audit
ISA 240 Responsabilităţile auditorului privind frauda în cadrul unui audit al situaţiilor financiare
ISA 250 Luarea în considerare a legii şi reglementărilor într-un audit al situaţiilor financiare
ISA 260 Comunicarea cu persoanele însărcinate cu guvernanţa
ISA 265 Comunicarea deficienţilor în controlul intern către persoanele însărcinate cu guvernanţa şi către
conducere
ISA 300 Planificarea unui audit al situaţiilor financiare
ISA 315 Identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin înţelegerea entităţii şi a
mediului său
ISA 320 Pragul de semnificaţie în planificarea şi desfăşurarea unui audit
ISA 330 Răspunsul auditorului la riscurile evaluate
ISA 402 Consideraţii de audit aferente unei entităţi care utilizează o organizaţie prestatoare de servicii
ISA 450 Evaluarea denaturărilor identificate pe parcursul auditului
ISA 500 Probe de audit
ISA 501 Probe de audit – consideraţii specifice pentru elementele selectate
ISA 505 Confirmări externe
ISA 510 Misiuni de audit iniţiale – solduri iniţiale
ISA 520 Proceduri analitice
ISA 530 Eşantionarea în audit
ISA 540 Auditarea estimărilor contabile, inclusiv a estimărilor contabile la valoarea justă şi a
prezentărilor aferente
ISA 550 Părţi afiliate
ISA 560 Evenimente ulterioare
ISA 570 Principiul continuităţii activităţii
ISA 580 Declaraţii scrise
ISA 600 Considerente speciale – auditul situaţiilor financiare ale grupului (inclusiv activitatea
auditorilor componentelor)
ISA 610 Utilizarea activităţii auditorilor interni
ISA 620 Utilizarea activităţii unui expert din partea auditorului
ISA 700 Formarea unei opinii şi raportarea cu privire la situaţiile financiare
ISA 705 Modificări ale opiniei raportului auditorului independent
ISA 706 Paragrafele de observaţii şi paragrafele explicative din raportul auditorului independent
ISA 710 Informaţii comparative – cifre corespondente şi situaţii financiare comparative
ISA 720 Responsabilităţile auditorului cu privire la alte informaţii din documentele care conţin situaţii
financiare auditate
ISA 800 Considerente speciale – auditul situaţiilor financiare întocmit în conformitate cu cadrele
generale cu scop special
ISA 805 Considerente speciale – audituri ale componentelor individuale ale situaţiilor financiare,
elementelor specifice, conturi sau aspecte ale situaţiilor financiare
ISA 810 Misiuni de raportare cu privire la situaţii financiare simplifica

Standardele Naţionale de Audit (SNA):

SNA 110 Terminologia folosită în Standardele Naţionale de Audit
SNA 120 Baze conceptuale ale Standardelor Naţionale de Audit
SNA 200 Obiectivul şi principiile generale ale unui audit al rapoartelor financiare
SNA 210 Condiţiile angajamentelor de audit
SNA 220 Controlul calităţii lucrărilor de audit
SNA 230 Documentaţia
SNA 240 Frauda şi eroarea
SNA 250 Luarea în considerare a cerinţelor actelor legislative şi normative la exercitarea auditului
rapoartelor financiare
SNA 260 Comunicarea aspectelor de audit persoanelor (organelor) autorizate responsabile de
conducerea agentului economic
SNA 300 Planificarea
SNA 310 Cunoaşterea business-ului
SNA 320 Caracter semnificativ în audit
SNA 330 Proceduri de audit aferente riscurilor evaluate
SNA 400 Evaluarea riscului şi controlul intern
SNA 401 Auditul în mediul sistemelor informaţionale computerizate
SNA 402 Probleme de audit ce ţin de agenţii economici care utilizează serviciile organizaţiilor de
deservire
SNA 500 Dovezi de audit
SNA 501 Dovezi de audit – probleme suplimentare referitoare la anumite posturi
SNA 505 Confirmări externe
SNA 510 Angajamentele iniţiale – solduri la începutul perioadei
SNA 520 Proceduri analitice
SNA 530 Eşantionul de audit şi alte proceduri de testare selectivă
SNA 540 Auditul estimărilor contabile
SNA 545 Auditul evaluărilor şi dezvăluirilor în rapoartele financiare a elementelor reflectate la valoarea
justă SNA 550 Părţi legate
SNA 560 Evenimente după data întocmirii rapoartelor financiare
SNA 570 Principiul continuităţii activităţii SNA 580 Declaraţii ale conducerii
SNA 600 Utilizarea lucrărilor altui auditor SNA 610 Utilizarea lucrărilor de audit intern
SNA 620 Utilizarea lucrărilor expertului
SNA 700 Raport al auditorului asupra rapoartelor financiare
SNA 710 Informaţia comparativă
SNA 720 Altă informaţie în documentele ce includ rapoartele financiare auditate
SNA 800 Raport al auditorului privind auditul cu obiectiv special
SNA 810 Examinarea informaţiei financiare previzionale
SNA 910 Angajamente de examinare limitată a rapoartelor financiare
SNA 920 Angajamente de efectuare a procedurilor convenite referitoare la informaţia financiară
SNA 930 Angajamente de întocmire a rapoartelor financiare

Tem ape acasa: PP- Auditul public în UE (Instituțiile supreme de audit din UE)
Lucrul individual1: Prezentarea informației cu privire la instituțiile internaționale
de audit:
1. Curtea de Conturi Europeană
2. Organizația internațională a Instituțiilor Supreme de Audit- INTOSAI
3. Organizația Europeană a Instituțiilor Supreme de Audit- EUROSAI
 Tema 3: Auditul extern public în RM
1. Activitatea Curții de Conturi- ca o instituție supremă de audit în RM
2. Auditul extern al băncilor în RM.
-1-
Curtea de Conturi este instituția supremă de audit a Republicii Moldova,
care exercită controlul asupra modului de formare, administrare şi întrebuințare a
resurselor financiare publice şi a patrimoniului public prin realizarea auditului
public extern în conformitate cu standardele internaționale ale instituțiilor supreme
de audit.
Curtea de Conturi dispune de independență organizațională, funcțională,
operațională și financiară conform Legii nr. 260 din 07.12.2017 privind
organizarea și funcțonarea Curții de Conturi a Republicii Moldova.
În exercitarea atribuțiilor și împuternicirilor sale, Curtea de Conturi nu poate
fi direcționată sau controlată de nicio persoană fizică sau juridică.
Curtea de Conturi este o instituție apolitică.
Curtea de Conturi este persoană juridică de drept public, finanțată integral
din bugetul de stat, care dispune de conturi trezoreriale, de ştampilă cu imaginea
Stemei de Stat a Republicii Moldova şi de alte atribute necesare.
Curtea de Conturi decide în mod independent asupra programului activității
de audit, precum și asupra modului de implementare a acestuia.

Misiunea Curții de Conturi: A oferi Parlamentului, întregii societăți, precum

și comunității internaționale o evaluare și o asigurare independentă și obiectivă,
emisă în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit ale Instituțiilor
Supreme de Audit, precum că fondurile publice sunt gestionate regulamentar și
potrivit scopurilor prestabilite, că toate veniturile au fost colectate și raportate
conform cadrului legal, iar managementul finanțelor publice corespunde
principiilor performanței.

Activitatea Curții de Conturi se bazează pe următoarele principii:

a) independență – desfășurarea activității independent de Guvern, de alte
organizații publice, de alte persoane juridice de drept public sau privat și de
persoane fizice;
b) legalitate – respectarea Constituției Republicii Moldova, a legislației naționale
și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte;
c) obiectivitate – desfășurarea activității de audit cu imparțialitate, în baza unui
raționament profesional adecvat;
d) profesionalism – desfășurarea activității cu integritate și respect, competent și
în interesul public;
e) responsabilitate – manifestarea responsabilității față de Parlament și societate;
f) transparență – desfășurarea activității în mod transparent și deschis.
 Curtea de Conturi prezintă Parlamentului:
a) până la 1 mai, raportul anual de activitate, care se audiază în şedinţă plenară a
Parlamentului;
b) până la 1 iunie, rapoartele auditorului asupra rapoartelor anuale ale Guvernului
privind executarea bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi
fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală, care se audiază în ședință
plenară a Parlamentului concomitent cu rapoartele respective ale Guvernului;
c) până la 15 septembrie, raportul anual asupra administrării și întrebuințării
resurselor financiare publice și patrimoniului public, care se audiază în ședință
plenară a Parlamentului;
d) alte rapoarte pe care consideră necesar să le prezinte.

Curtea de Conturi efectuează următoarele tipuri de audit:

a) audit financiar - verifică și evaluează situațiile financiare, sistemele
financiare și operațiunile entității auditate; examinează situațiile financiare anuale
și conturile/rapoartele entității auditate în scopul de a evalua dacă rapoartele sunt
întocmite corect și dacă conturile sunt prezentate veridic și fidel; evaluează
respectarea cerințelor de raportare financiară; realizează misiuni intermediare de
audit pe parcursul exercițiului financiar, inclusiv monitorizarea implementării
recomandărilor de audit anterioare și analiza măsurilor întreprinse pe baza acestor
recomandări.
b) audit al conformității - stabilește dacă activitatea entităților auditate este
conformă cu legislația și cu regulile stabilite de autorități.;
c) audit al performanței - evaluează economicitatea, eficiența și eficacitatea
unui anumit aspect al operațiunilor desfășurate de o entitate sau de o parte a
acesteia ori în cadrul unui program sau al unei activități.

Curtea de Conturi este obligată să efectueze anual auditul financiar al:

a) raportului Guvernului privind executarea bugetului de stat în anul bugetar
încheiat;
b) raportului Guvernului privind executarea bugetului asigurărilor sociale de
stat în anul bugetar încheiat;
c) raportului Guvernului privind executarea fondurilor asigurării obligatorii
de asistență medicală în anul bugetar încheiat;
d) rapoartelor ministerelor privind executarea bugetelor în anul bugetar
încheiat.
 Curtea de Conturi oferă informațiile publice privind activitatea sa prin:
a) prezentarea de rapoarte Parlamentului și publicarea lor ulterioară în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în cazurile prevăzute de Legea nr. 260;
b) publicarea rapoartelor pe pagina sa web oficială în cazurile prevăzute de
prezenta lege, precum și în alte surse de informare electronice;
c) conferințe de presă și alte forme de informare a publicului;
d) publicarea comunicatelor de presă și a oricăror altor informații stabilite de
Curtea de Conturi, cu excepția informațiilor și materialelor care conțin secret de
stat, secret comercial sau alt secret protejat prin lege;
e) supunerea situațiilor sale financiare auditului extern și publicarea
raportului de audit extern pe pagina sa web oficială.

Auditorul este responsabil de a planifica și a realiza misiunea de audit, cu

obținerea probelor suficiente și adecvate în vederea susținerii bazei pentru opinia
de audit.
Obiectivele auditorului sunt: obținerea unei asigurări rezonabile că
rapoartele/situațiile financiare nu sunt afectate de denaturări semnificative, cauzate
de fraude sau erori, precum și emiterea unei opinii.
Auditorul este responsabil de:
• identificarea și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă a situațiilor
financiare, cauzate de eroare;
• planificarea și efectuarea procedurilor de audit ca răspuns la riscuri și obținerea
probelor de audit suficiente și adecvate pentru a furniza o bază pentru opinie;
• examinarea controlul intern relevant pentru audit, în vederea stabilirii unor
proceduri de audit adecvate, neavând scopul de a exprima o opinie asupra
eficacității controlului intern al entității;
• evaluarea prezentării generale, a structurii și conținutului situatiilor financiare,
pentru a constata dacă acestea reflectă tranzacțiile și evenimentele care stau la
baza lor într-o manieră care să ofere o prezentare fidelă.
Toate observațiile auditorului, inclusiv deficiențele semnificative ale
controlului intern, sunt comunicate entităților auditate pe parcursul misiunii de
audit.

2. Auditul extern al băncilor în RM.

Banca Naţională a Moldovei aprobă societatea de audit pentru efectuarea auditului
extern al băncii, care cumulativ întruneşte următoarele criterii:
1. Nu i-a fost retrasă aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei în contextul
respectării prevederilor cadrului legal aferent activităţii băncilor şi/sau
domeniul auditului extern al băncii din ultimii 3 ani;
2. Dispune de minimum 3 ani de experienţă în domeniul auditului situaţiilor
financiare ale entităţilor de interes public;
 3. Echipa societăţii de audit desemnată pentru misiunea de audit respectivă
întruneşte următoarele condiţii:
a) cel puţin 1/3 din echipa societăţii de audit dispune de experienţă în domeniul
auditului situaţiilor financiare conform standardelor internaţionale de raportare
financiară (în continuare –IFRS);
b) cel puţin un auditor dispune de certificat de calificare a auditorului
instituţiilor financiare, eliberat de Banca Naţională a Moldovei;
c) cel puţin un auditor dispune de certificat de calificare a contabilului, eliberat
de către o societate internaţională independentă;
e) cel puţin un membru al echipei societăţii de audit are o experienţă de cel
puţin 3 ani în domeniul auditului situaţiilor financiare ale entităţilor de interes
public, dintre care un an în domeniul auditului situaţiilor financiare ale băncilor.

O societate de audit poate presta servicii de audit extern, indiferent de scopul

auditului propus, în aceeaşi perioadă de gestiune, concomitent la câteva bănci din
Republica Moldova, cu condiţia că la data aprobării acesteia, de către Banca
Naţională a Moldovei, activele cumulative ale băncilor respective să nu
depăşească 50 la sută din totalul activelor din sistemul bancar.
Ca urmare a auditului extern al situaţiilor financiare, echipa societăţii de audit
emite raportul auditorului, precum şi scrisoarea adresată conducerii conform
legislaţiei din domeniul auditului.
Potrivit art.87 din Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea
băncilor, Banca Naţională a Moldovei solicită băncilor, după caz, efectuarea de
activităţi de audit extern în alte scopuri decât auditul extern al situaţiilor
financiare.
Auditul extern în alte scopuri reprezintă o sarcină specifică de verificare şi
evaluare, solicitată de către Banca Naţională a Moldovei, cu privire la unul sau
mai multe din următoarele aspecte, fără a se limita la acestea:
1) Adecvării cadrului de administrare a activităţii băncii conform actelor
normative aplicabile ale Băncii Naţionale a Moldovei;
2) Adecvării şi implementării politicilor şi procedurilor interne ale băncii în
domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;
3) Evaluării cadrului intern de administrare a riscurilor aferente tehnologiilor
informaţiei şi comunicaţiilor.
Auditul extern în alte scopuri poate fi desfăşurat concomitent cu auditul
extern al situaţiilor financiare sau separat de acesta, precum şi de aceeaşi societate
de audit sau de o altă societate de audit aprobată de Banca Naţională a Moldovei
Banca Naţională a Moldovei poate înainta cerinţe privind modul, forma,
perioada, condiţiile de desfăşurare a verificării şi evaluării, inclusiv cerinţele faţă
de echipa de audit, şi data limită de prezentare a raportului auditorului extern în
alte scopuri.
 Societatea de audit prezintă, în original, Băncii Naţionale a Moldovei şi
consiliului băncii, în termen de 4 luni de la data încheierii perioadei de raportare
auditată, conform legislaţiei contabilităţii, raportul auditorului situaţiilor
financiare, precum şi scrisoarea adresată conducerii, cu anexarea situaţiilor
financiare, care sunt semnate în numele societăţii de audit de către conducătorul
societăţii de audit şi şeful echipei societăţii de audit.
Societatea de audit informează Banca Naţională a Moldovei despre orice fapt
sau decizie în legătură cu banca auditată şi furnizează la solicitarea acesteia orice
detalii, clarificări, explicaţii legate de perioada de gestiune auditată a băncii,
inclusiv după finalizarea activităţii de audit.