UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

ŞI GESTIUNEA AFACERILOR
CLUJ NAPOCA

Lucrare de disertatie
Rolul comitetului de audit in
contextul guvernantei coprorative

Coordonator ştiinţific
Lector univ. dr. Bota Avram Cristina
Studentă

2014

Cuprins

Cap 1. Auditul , guvernanta coprorativa si comitetele de audit.

• Evolutie si repere istorice privind aparitia auditului in lume

• Teorii si concepte ale auditului

• Normalizarea si standardizarea auditului

 • Guvernanta corporativa teorii si reglemetari

• Definitia, rolul si organizarea comitetului de audit

Cap 2. Studiu de caz. Rolul comitetului de audit in contextual guvernarii corporative.

Cap 3. Concluzii si propuneri

Referinte bibliografice

• Evolutie si repere istorice privind aparitia auditului in lume.

La nivelul Romaniei, tot ca la nivel mondial, activitatea de audit a aparut si evoluat in armonie
cu activitatea de evidenta, contabilitate si control.
Din perioada daco-romana, respectiv de la formarea statului de sub conducerea lui Burebista si
sub dominatia Imperiului Roman dateaza primele informatii din domeniul institutiei impozitelor,
de la istoricul latin Josephus Flavius care in scrierile sale, aminteste despre existenta ” unui fel de
perceptori ai veniturilor si ai roadelor ce le produce pamantul”.

Cel mai vechi document despre formele incipiente ale controlului financiar se regaseste in timpul
domniei lui Matei Voda Basarab. (Iosivan, Oana Raluca, 2008)

De asemenea incep sa apara si primele inscrisuri privind activitatea de acceptare sau nu a unor
situatii financiare, similar cu aprobarea situatiilor financiare in AGA la societatea comerciala.
Astfel in timpul domnitorului Constantin Brancoveanu (1694-1704) se prezentau boierilor
codicele de venituri si cheltuieli, listele de evidenta pentru incasari si pentru cheltuielile efectuate
de domnitor si functionarii domnesti. Intervalul 1831-1858 este marcat de aparitia controlului
financiar, intr-o perioada cand inca mai persista confuzia intre veniturile si cheltuielile tarii si
“bugetul” domnitorului, necesitand o forma evoluata de control statal. Drept urmare au fost
emise in Principatele Romane, Regulamentele Organice din Muntenia si Moldova care contin
unele forme incipiente de organizare a finantelor publice, precum: introducerea capitatiei unice,
desfiintare impozitelor directe si indirecte, inclusiv a privilegiilor boieresti si separarea
castigurilor dintr-o singura camara domneasca, unde erau tinute dinstinct veniturile tarii de
veniturile domnului. (Iosivan, Oana Raluca, 2008)

Adoptarea legii asupra contabilitatii generale a statului, aduce in prim plan controlul de stat
sarcina ce a fost atribuita Ministerului Economiei si Finantelor in anul 1864.

In acelasi timp in Moldova si in Tara Romaneasca au fost infiintate structuri cu atributii de

control financiar precum si introducerea unei forme duble de control: controlul obstesc si
controlul parlamentar.

In perioada interbelica, legea contabilitatii publice din 1929, introduce partida dubla, ca forma de
tinere a evidentei contabile ce este utilizata si in prezent, de acum, inregistrarile contabile si
incheierile de situatii si conturi privind executarea bugetului si manuirea banilor publici, fac
posibile controlul si cunoasterea situatiei financiare a tarii. (Iosivan, Oana Raluca, 2008)

Perioada postbelica (1945-1989) este marcata de evolutiile politice din tara noastra, ce si-au pus
amprenta si asupra finantelor publice inclusiv sub aspectul controlului financiar, in sensul ca au
fost desfiintate institutii cu caracter profund democratic si inlocuite cu institutii aservite politicii
dictoriale de concept etatist.

In 1948 a fost infiintata Directia controlului financiar intern in ministere, alte organizatii central
si locale, institutii etc.iar atributiile controlului financiar-preventiv trec asupra controlului de
contabilitate.

Regulamentul, privind organizarea si executarea controlului preventiv, in institutii, interprinderi

si organizatii economice de stat, a fost aprobat in anul 1959 si ii incredinteaza conducatorului
compartimentului financiar-contabil controlul preventiv al unitatii.

Dupa 1990 se contureaza perioada contemporana de organizare a auditului financiar. Romania,

trecand la o economie bazata pe conceptul de concurenta, a revenit in mod implicit la fostele
institutii financiare din perioada interbelica, adaptate la conditiile concrete din perioada de
tranzitie pentru sectorul public iar pentru sectorul privat se infiinteaza organismele profesionale.
(Iosivan, Oana Raluca, 2008)

• Teorii si concepte ale auditului

Etimologia cuvantului audit isi are originea in cuvantul latin “audire” care inseamna a asculta.

,,Semn al timpurilor, functie recent circumscrisa in contabilitatea societatilor comerciale si

regiilor autonome, auditul nu inceteaza sa patrunda in domenii din ce in ce mai largi – finante,
calitate, sector public, asociativ etc’’. – Marin Toma, Preşedintele CECCAR, Norme de audit
financiar si certificare a bilantului contabil, nr. 1/1995.

Prima „norma” din lucrarea sus amintita defineste auditul, in general, ca reprezentand
„examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si
independente, prin raportarea la un criteriu (standard) de calitate” obiectivul sau reprezentand
imbunatatirea informatiei. Pentru a-i deslusi mai bine sensurile, consideram necesar sa amintim
originile cuvantului AUDIT si anume:

AUDIRE = in limba latina = a asculta;

AUDIT = in limba engleza = verificare, revizie contabila, bilant;

AUDITION = idem = auditie, ascultare, verificare;

AUDITOR = idem = controlor financiar.

In Romania, primul act normativ care a introdus notiunea de audit intern a fost ordonanta
guvernului nr. 119 din 31 august 1999 privind auditul intern si controlul financiar preventive.
Astazi in Romania exista 2 forme de audit intern unul pentru sectorul public iar cealalta pentru
restul sectoarelor din economie. (Adrian Mitea, Adrian Băncuţă, Ştefan Suditu, Dumitru Tănase,
2005)

Numeroase organisme de o mare importanta in viata economica au definit auditul in diverse

moduri:

• Definitii continental-europene:

• Definitia data de Ordinul comisarilor de Conturi din Franta in cadrul conceptual a

interventiilor unui comisar de conturi, defineste dupa cum urmeaza misiunea de audit
financiar: o misiune de audit financiar al conturilor are ca obiectiv sa permita comisarului
de conturi sa-si formuleze o opinie daca aceste conturi sunt stabilite, in toate aspectele lor
semnificative conform unui referential contabil care le este aplicabil. Aceasta opinie este
formulata conform cu dispozitiile prevazute de catre articolele L225-235 ale Codului de
Comert, in termenii regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele. (Iosivan, Oana Raluca,
2008)

• Ordinul expertilor contabili din Franta defineste trei tipuri de misiuni normalizate
relationate cu conturile anuale: misiunea de prezentare a conturilor anuale, misiunea de
examinare a conturilor anuale si misiunea de audit a conturilor anuale. Fiecaruia dintre
aceste trei misiuni ii sunt asociate un corp compact specific de diligente si o forma tip de
raport.

• Definitii de origine anglo-saxona:

• Definitia data de IFAC, prin intermediul standardului International de Audit 200, cu

trimitere la cadrul conceptual pentru misiuni de asigurare.

• Definitii din literatura romana de specialitate:

• In Romania, normele nationale de Audit, inspirate din referentialul international, au

definit auditul ca fiind examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii
unei opinii responsabile si independente, prin raportarea la un criteriu standard de
calitate.

• Ca autor reprezentativ in literatura de specialitate din Romania vom mentiona definitia

data de Oprean (2002): auditul consta intr-un ansamblu de activitati legateintre ele
desfasurate de catre auditori sau de catre alti experti, care pe baza cunostintelor lor
 teoretice si practice si in urma insarcinarilor primite de la anumite organe analizeaza
informatiile si operatiunile unei entitati sau referitoare la o anumita activitate in vederea
oferirii unei asigurari prin intermediul unei opinii sau in vederea formularii unor
recomandari.

• De asemenea, ne retine atentia si definitia data de Feleaga (2005): auditul reprezinta

activitatea prin care se aplica, in mod independent, proceduri concrete si norme de
examinare, pentru evaluarea caracterului adecvat si a modului de functionare a actiunilor
interprinse de o organizatie prin referinte la norme .(Iosivan, Oana Raluca, 2008)

Auditul intern se defineste ca fiind activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitatilor

unei entitati economice, in scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului
riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia astfel incat are drept obiective:

• Verificarea conformitatii activitatilor din entitatea economica auditata cu politicile,

programele si managementul acesteia, in conformitate cu prevederile legale;
• Evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare
dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii
entitatii economice;
• Evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare
destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitatea economica;
• Protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor
de prevenire a fraudelor si a pierderilor de orice fel; (dex)

Auditul intern va oferi in mod normal asigurari pe trei domenii:

- procesul de management al riscurilor, atat pentru proiectare cat si referitor la cat de bine
functioneaza;

- managementul riscurilor clasificate ca si "riscuri cheie", inclusiv eficienta controalelor si alte

raspunsuri la acestea;

- evaluarea fiabila si adecvata a riscurilor si raportarea statusului riscurilor si controlului.

Auditul intern este o activitate independenta si obiectiva de asigurare si consultanta.

Rolul sau principal cu privire la utilizarea procedurilor si politicilor de management al riscului

integrat la nivel de intreprindere este de a oferi asigurare obiectiva Consiliului cu privire la
eficacitatea managementului riscurilor. Intr- adevar, cercetarea a aratat ca presedintii Consiliilor
si auditorii interni sunt de acord cu faptul ca doua dintre cele mai importante cai prin care auditul
intern adauga valoare organizatiei constau in furnizarea de asigurari obiective ca riscurile majore
ale afacerii sunt gestionate in mod corespunzator si furnizarea de asigurare ca managementul
riscului si controlul intern se desfasoara eficient. Factorii-cheie luati in considerare atunci cand
se stabileste rolul auditului intern sunt corelati cu urmatoarele ipoteze: daca activitatea poate
conduce la amenintari la adresa independentei si obiectivitatii functiei de audit intern sau daca
aceasta poate imbunatatii managementul riscurilor organizatiei, procesele de control si de
guvernanta. Functia de audit intern, conform Standardelor Internationale pentru Practica
Profesionala a Auditului Intern, poate si trebuie sa efectueze cel putin o parte din aceste
activitati. ( Studia Universitatis "Vasile Goldis" Arad Seria Stiinte Economice).

Atuurile necesare pentru a duce la indeplinire a rolului auditorului sunt : dispunea de o

independenta de spirit, de o autonomie care ii permit considerarea tuturor ipotezelor si
formularea tuturor recomandarilor; are norme de referinte care ii dau autoritate, o metoda si
unelte care garanteaza eficacitatea sa; nu este dispus din cercetarea si reflectia sa de contracte si
obligatii ale unei munci permanente, nici chiar de gestiunea cotideana a unui serviciu. (suport de
curs contabilitatea institutiilor financiare si de credit 2013).

Scopul auditului intern este:

• A asigura conformitatea procedurilor si a operatiunilor cu normele, regulamentele si

legile
• A evalua sistemele de conducere si de control intern in scopul inlaturarii eventaulelor
nereguli si deficiente
• Consiliere care reprezinta analiza acelor activitati care afecteaza obiectivele entitatii
auditate
• Analizarea obiectivelor si calitatii dorite de entitatea publica in conditiile utilizarii
criteriilor de economicitate si eficienta.

• Normalizarea si standardizarea auditului

Normalizarea si standardizarea internationala a auditului

IFAC (Federatia Internationala a Contabililor) este organizatia globala pentru profesia contabila,
avand 155 asociatii nationale ca si membrii, in 118 tari ale lumii. Scopul acesteia este de a
proteja interesul public prin incurajarea unor practice contabile de inalta calitate de catre
contabilii din intreaga lume. Organizatia a fost fondata acum 30 de ani, in 1977 .

Rolul sau este de a stabili si promova practica celor mai inalte standarde internationale, a facilita
colaborarea si cooperarea cu organismele nationale membre, sa fie purtator de cuvant al profesiei
contabile in problemele importante de interes public. (Iosivan, Oana Raluca, 2008)

IFAC a stabilit si promovat urmatorul set de standarde de reglementare:

• Standardele Internationale de Audit;

• Standardele Internationale de Calitate a Controlului;

• Codul Etic International;

• Standardele Internationale de Educatie;

• Standardele Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public. (Iosivan, Oana Raluca,

2008)

Standardizarea si normalizarea nationala a auditului

Armonizarea auditului financiar din Romania cu acquis-ul comunitar, se cristalizeaza in anul

1999. Acest moment constituie pe de o parte, alinierea auditului financiar din Romania la
prevederile Directivei a VIII-a a Uniunii Europene si pe de alta parte, reprezinta cadrul juridic
pentru organizarea activitatii de audit financiar prin care se reglementeaza exercitarea
independenta a mandatului de audit financiar, atributiile si modul de organizare al Camerei
Auditorilor Financiari din Romania. (Iosivan, Oana Raluca, 2008)

Cadrul juridic este actualizat permanent in conformitate cu Standardele Internationale,

introducandu-se completari .

Daca in 1999 activitatea principala a auditorului era de verificare a situatiilor financiare, in 2002
aceasta devine …”activitatea de examinare in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a
unei opinii asupra situatiilor financiare in conformitate cu standardele de audit armonizate cu
standardele internationale de audit. (Iosivan, Oana Raluca, 2008)

Un aspect deosebit de important ce necesita o reglementare legislativa expresa este aspectul

independentei auditorului financiar. Aceasta problema a fost rezolvata printr-un act normativ,
prin care este mentionat faptul ca, auditorii financiari in exercitarea mandatului lor sunt liberi si
perceputi a fi liberi de orice constrangere, care ar putea aduce atingere principiilor de
independenta, obiectivitate si integritate profesionala.

Eforturile de reglementare si aliniere a auditului din Romania la normele si Standardele

Internationale de Audit au fost realizate cu success odata cu asimilarea in contextul national a
normelor internationale de audit si a codului de conduita etica si profesionala emis de Federatia
Internationala a Contabililor. Elaborarea standardelor profesionale si codurilor de conduita etica
s-ar fi putut realiza fie in maniera proprie, devenind standarde nationale, fie prin asimilarea celor
elaborate de organisme internationale de prestigiu.

Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana cu drepturi depline, a constituit imboldul unei noi
etape. Aceasta etapa a fost deschisa printr-un act normativ distinct, ce a pus bazele Camerei
Auditorilor Financiari din Romania si a creat cadrul necesar privind exercitarea independenta a
profesiei de auditor financiar, realizand, totodata, alinierea auditului financiar din Romania la
exigentele Directivei a VIII-a a Comunitatii Ecnomice Europene. (Iosivan, Oana Raluca, 2008)

• Guvernanta corporativa teorii si reglementari

Guvernanta corporativa poate fi definita ca totalitatea modalitatiilor prin care furnizorii de

resurse financiare ai unei companii se asigura ca vor primi beneficiile la care se asteapta facand
aceasta investitie.

In management sunt intalnite trei sfere de responsabilitate, ordonate ca niste cercuri concentrice:
in centru, proprietatea si actionarii; apoi celelalte grupuri implicate si afectate direct si, in sfera
cea mai larga, societatea. Astfel delimitam zonele majore ale eticii in afaceri: guvernarea
corporativa (GC), managementul orientat catre grupuri cointeresate (stakeholderi) si, respectiv,
responsabilitatea sociala corporativa (RSC). (suport de curs- managementul guvernarii
corporatiste 2012)

Guvernarea corporativa este modalitatea moderna de a conduce o afacere. La baza ei sta

separarea neta dintre actionariat si administrare. Aceasta separare, impusa de nevoia de crestere a
eficientei managementului, a determinat profesionalizarea procesului de conducere.

Simlpificand, guvernarea corporativa reuneste principiile, instrumentele de decizie care regleaza

raporturile dintre manageri si actionari.

Guvernarea corporativa reflecta modul in care o societate este condusa si controlata. In definirea
acestui concept se merge pe ideea ca performanta globala a companiei are la baza teoria
detinatorilor de interese. Valoarea firmei se maximizeaza in masura in care managerii reusesc sa
identifice si sa armonizeze conflictele de interese care apar intre partenerii sociali ai firmei, in
special intre actionari si manageri. Armonizarea acestor interese se asigura prin intermediul
sistemului de guvernare corporativa. (suport de curs- managementul guvernarii corporatiste
2012)

Guvernarea corporativa este ramura economiei care studiaza modul in care companiile pot
deveni mai eficiente prin folosirea unor structuri institutionale cum ar fi actele constitutive,
organigramele si cadrul legislativ. Aceasta ramura se limiteaza in cele mai multe cazuri la studii
privind modul in care detinatorii de actiuni pot sa asigure si sa motiveze directorii companiilor
astfel incat sa primeasca beneficiile asteptate de pe urma investitiilor lor.

In sens restrans guvernarea corporativa se poate defini drept panoplia de mijloace de natura
economica si legislative-institutionala prin care sunt salvgardate interesele investitorilor, si de
aici rolul deosebit de important al tipurilor de investitii din economia unui stat in orientarea si
sustinerea unei guvernari corporative puternice si echilibrate. In acest fel guvernarea corporativa
se constituie in fapt ca una dintre expresiile regimului drepturilor de proprietate. Respectivul
regim exista in orice tip de mecanism economic si are in principal rolul de intarire al caracterului
specific al mecanismului economic. Strico sensu, guvernarea corporativa desemneaza “sistemul
prin care o companie este condusa si controlata”. (suport de curs- managementul guvernarii
corporatiste 2012)

In sens larg, guvernarea corporativa reprezinta ansamblul de norme si mecanisme de control

aplicate, cu scopul de a proteja si a armoniza interesele, in multe cazuri contradictorii ale tuturor
categoriilor de participanti la activitatea economica (stakeholderi), desfasurata in cadrul firmelor.
Abordarea in sens larg a guvernarii corporative are avantajul ca releva ansamblul efectelor pe
care diferitele angajamente institutionale create pentru apararea cu precadere a intereselor
investitorilor le au atat pe piata capitalului, cat si pe forta de munca. Deci modificarile care se
produc in fizionomia guvernarii corporative au consecinte deloc neglijabile asupra relatiilor
industriale.

In sistemele economice functionale, guvernarea corporativa se detaseaza ca si concept de baza

pentru intarirea functiei de control in relatia actionar-administrator, precum si relatia
administrator-creditor. (suport de curs- managementul guvernarii corporatiste 2012)

Maximizarea valorii create

Integritatea gestiunii (managementului)

 Guvernarea corporativa

Guvernarea corporativa

Maximizarea valorii create

Integritatea gestiunii (managementului)

Fig 1. Scopul guvernantei corporative

Guvernarea corporativa in Romania

Guvernarea corporativa este un concept relativ nou pentru Romania si nu neaparat in ceea ce
priveste controalele la nivel de aplicatie, ci conceptul mai larg al managementului riscului si al
echilibrului care trebuie gasit intre resursele societatii pentru a adauga valoare pentru toti cei
interesati (client, actionari, etc.)

Romania a fost admisa ca Observator in cadrul Grupului de Lucru pentru interprinderi Mici si
Mijlocii al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, cu ocazia reuniunii din 21
martie a GLIMM, desfasurata la Paris, ca urmare a acordului final dat de Consiliul OECD.

Introducerea guvernantei corporative in Romania implica:

• Principiul egalitatii de tratament pentru actionari

• Adoptarea celor 5 principii OECD

• Armonizarea celor doua componente de baza pe piata de capital: rentabilitatea si riscul

• Pachetul legislativ actualizat: Legea valorilor mobiliare; Legea serviciilor financiare;

Legea pietelor reglementate

• Obiective (suport de curs- managementul guvernarii corporatiste 2012)

Evolutia guvernarii corporative

Conceptul de guvernare a inceput sa se contureze mai clar dupa 1997, in Uniunea Europeana,
cand majoritatea tarilor au adoptat coduri de guvernare corporative, care aveau insa caracter
optional.

Impulsul adoptarii acestor coduri au fost scandalurile financiare legate de falimentul unor
companii britanice cotate pe piata de capital.

Principiile guvernarii corporative elaborate de OECD ( Organizatia pentru Cooperare

Economica şi Dezvoltare) aduc indicatii specifice, de natura sa amelioreze reglementarile
juridice. Acestea formuleaza propuneri practice in atentia autoritatilor bursiere, a investitorilor si
a altor pioni care intervin in guvernarea companiei. (suport de curs- managementul guvernarii
corporatiste 2012)

Principiile guvernarii corporative au fost publicate pentru prima oara in 1999, devenind referinta
internationala in materie de guvernare corporativa. Pentru a tine cont de evolutia intervenita dupa
1999, principiile au fost revizuite in 2003, in cadrul unui vast proces de consultari regionale.
Noile principii au fost aprobate de guvernele tarilor OECD in aprilie 2004.

Potrivit principiilor OECD, implementarea unui regim eficace de guvernare corporativa trebuie
sa conduca la transparenta si eficienta pietelor, sa fie compatibila cu statul de drept si sa
defineasca in mod clar repartitia responsabilitatilor intre instantele competente in materie de
supraveghere, de reglementare si de aplicare a dispozitiilor legale. Deasemenea, un regim de
guvernare corporativa trebuie sa protejeze si sa faciliteze exercitiul drepturilor actionarilor si sa
asigure un tratament echitabil al tuturor actionarilor, inclusiv al actionarilor minoritari si straini.
(suport de curs- managementul guvernarii corporatiste 2012)

Folosind Principiile OECD ca pe un cadru conceptual, au examinat cele cinci elemente-

cheie ale unui cadru puternic de administrare a corporatiilor:

1) drepturile actionarilor;

2) tratarea echitabila a actionarilor;

3) rolul partilor sociale in administrarea corporatiilor;

4) oferirea de informatii si transparenta;

5) responsabilitatea Consiliului de Administratie.

Conceptul de „guvernanta corporativa” s-a dezvoltat ulterior in practica europeana si

internationala. Au fost treptat perfectionate Principiile OECD si s-a constatat extinderea
guvernarii si asupra reglementarilor legislative si administrative, inclusiv structurile
administratiei publice („Regulatory Governments” si „Institutional and Administrative Reform
towards UE Structures”). (suport de curs- managementul guvernarii corporatiste 2012)

• Definitia, rolul si organizarea Comitetului de audit

Comitetul de Audit este un organ nominalizat de CA compus din cel putin trei membri, din care
cel putin unul trebuie sa satisfaca cerintele de independenta. Cel puţin doi membri din comitet au
o experienta semnificativa si recenta in materie de contabilitate si finante. In realitate, comitetele
de audit au patru sau mai multi membri din care cel putin jumatate sunt independenti, printre
care se identifica si presedintele. Fiecare comitet, prin intermediul web site, are acces la datele si
la informatiile economice de interes si ia in considerare activitatea desfasurata de comitetele din
alte tari si cu care acesta schimba documente si experienta. Cel putin o data pe an, membrii din
toate comitetele de audit se intalnesc intr-o reuniune pentru a-si prezenta activitatea desfasurata
si pentru a defini programele si obiectivele prioritare ale activitatilor viitoare.
(http://www.store.ectap.ro/articole/444_ro.pdf )

Scopul acestui comitet este de a veghea asupra indepenedentei auditorilor interni si externi fata
de management si de a se asigura ca directorii executivi isi exercita functia cum se cuvine.

Rolul comitetelor de audit este in practica internationala larg recunoscut. (revista Economica, nr.
2, 2008)

Cerintele si responsabilitatiile acestui Comitet de audit sunt urmatoarele:

• Autoritatea adecvata a conducerii ar trebui sa dezvolte si sa aprobe un regulament

scris, care sa descrie indatoririle si responsabilitatile acestui Comitet de audit;

• Comitetul de audit ar trebui sa analizeze permanent independenta auditului extern;

• Rapoartele sau darile de seama catre actionariat sau catre alte persoane interesate ar
trebui sa contina o scrisoare din partea presedintelui Comitetului de audit, care sa
descrie responsabilitatile si activitatea desfasurata;

• Comitetul de audit ar trebui sa monitorizeze/urmareasca conformitatea cu

reglementarile legale si profesionale ale conducerii societatii comerciale;

• Comitetul de audit ar trebui sa dispuna de toate resursele necesare desfasurarii

activitatii;

• Comitetul de audit ar trebui sa supravegheze procesul periodic de raportare

financiara;

• Comitetul de audit ar trebui sa monitorizeze/urmareasca situatiile in care

managementul/conducerea executiva cauta solutii alternative sau opinii secundare in
problemele contabile semnificative. (revista Economica, nr. 2, 2008)
Multe burse de valori solicita organizatiilor listate la bursa sa aiba un asemenea Comitet de audit
tocmai pentru ca si bursele de valori sunt interesate de aplicarea principiilor guvernarii
corporative in scopul de a oferi pietei financiare actiuni si alte titluri sau instrumente financiare
girate cantitativ si valoric de auditorii interni si externi independent, deci obiectivi.

Comitetul de audit are dreptul sa conduca sau sa autorizeze investigatii in orice problema ce
apartine ariei de responsabilitate. Aceasta are drept atrributii:

• Sa stabileasca intalniri, sa remunereze si sa supravegheze activitatea firmei de

contabilitate, angajata de societatea comerciala;

• Sa rezolve orice dezacord intre management si auditor referitor la raportarea financiara;

• Sa preaprobe/sa-si dea avizul asupra serviciilor de audit sau serviciilor conexe;

• Sa foloseasca consultanti independenti, contabili sau alti consilieri pentru a consilia

Comitetul de audit sau pentru a-l asista la conducerea unei investigatii;

• Sa solicite orice informatie necesara activitatii proprii, de la angajati sau de la terti;

• Sa se intalneasca cu directorii societatii, cu auditorii externi sau cu un consilier din afara

societatii, daca este necesar; (revista Economica, nr. 2, 2008)

Responsabilitatile comitetul de audit referitor la auditul intern sunt:

• Verificarea, impreuna cu managementul si cu seful compartimentului de audit, a

regulamentului/ normelor proprii de audit intern, a planurilor, a activitatiilor, asigurarii cu
personal si a organigramei functiei de audit intern;

• Asigurarea ca nu exista restrictii nejustificate ori limitari in stabilirea de intalniri,

inlocuirea sau concedierea sefului compartimentului de audit intern;

• Verificarea eficacitatii functiei de audit intern, inclusiv a conformitatii cu Standardele

Institutului Auditorilor Interni;

• Intalniri separate, in baza prevederilor profesionale cu seful compartimentului de audit

intern, pentru a discuta orice problema despre care Comitetul sau auditorul intern credea
ca ar trebui discutata in mod privat; (revista Economica, nr. 2, 2008)

Responsabilitatile comitetului de audit referitor la auditul extern sunt:

• Verificarea ariei de aplicabilitate si abordarea propusa de auditorul extern, inclusiv

 coordonarea eforturilor cu auditul intern;

• Verificarea performantei auditorilor externi si aprobarea finala a concilierii si descarcarii

de sarcini a auditorilor;

• Verificarea si confirmarea independentei auditorilor externi prin obtinerea de declaratii de

la auditori asupra relatiilor dintre auditori si societatea comerciala;

• Intalniri separate, in baza prevederilor profesionale, cu auditorii externi pentru a discuta

orice problema despre care Comitetul sau auditorii externi cred ca ar trebui discutata in
mod privat. (revista Economica, nr. 2, 2008)

Comitetul de audit in perspectiva directivelor europene

In paragraful 24 din preambulul Directivei 2006/43 a CE se prevede ca existenta comitetelor de

audit contribuie la minimizarea riscurilor financiare, operationale sau de neconformitate si
asigura cresterea calitatii informatiei financiare. Deci, printre altele, obiectivul comitetului de
audit este acela de a spori calitatea informatiei financiare a interprinderilor. Directiva europeana
prevede constituirea comitetelor de audit pentru entitatiile de interes public. (audit financiar, nr.
9, 2008)

Articolul 41 al directivei europene defineste caracteristicile comitetului de audit, ale carui

competente depasesc simpla examinare a conturilor.

Articolul 39 contine prevederi referitoare la aplicarea si exceptiile posibile. In principiu,

prevederile directivei se aplica tuturor emitentilor de valori mobiliare admise la negociere pe o
piata reglementata. Pentru celelalte entitati de interes public, statelor membre le revin alegerea de
a aplica sau nu aceste dispozitii speciale, in special in ceea ce priveste comitetele de audit. In
Franta, directiva europeana se afla in curs de transpunere in legislatia nationala, iar in Romania,
prin proiectul de lege, se doreste ca toate entitatille de interes public sa aiba un comitet de audit
(audit financiar, nr. 9, 2008)

Rolul comitetului de audit in procesul de guvernanta corporativa trebuie sa fie esential, mai cu
seama in ceea ce priveste protectia independentei auditorilor interni si externi.

Comitetul de audit reprezinta “ochiul vigilant” al actionariatului asupra operatiunilor extreme de

sensibile ale companiei: raportare financiara, monitorizarea riscurilor, control intern si audit.
Comitetul poate dispune de mecanisme eficace de supraveghere a conducerii executive. (audit
financiar, nr. 9, 2008)