UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE FINANTE- BANCI, CONTABILITATE SI

ADMINISTRAREA AFACERILOR
MFPE

REFERAT
DISCIPLINA: Tehnici de comunicare
GUVERNANTA CORPORATIVA
Rolul firmelor de audit n ntrirea guvernanei corporative

Coordonator:
Conf. Univ. Dr. Silvia Popescu
Masterand: Ologu Daniel
Anul I
Semestrul I
2016

GUVERNANTA CORPORATIVA
Rolul firmelor de audit n ntrirea guvernanei corporative

1.1. Aparitia si evolutia conceptului

Auditul intern este o activitate independenta si obiectiva de asigurare si consultanta, conceputa sa
aduca un plus de valoare si sa imbunatateasca activitatea organizatiei. Auditul intern ajuta o
organizatie sa isi atinga obiectivele abordand intr-un mod sistematic si metodic evaluarea si
imbunatatirea eficacitatii proceselor de gestiune a riscurilor, control si GUVERNANTA.
Guvernanta este un concept foarte amplu care include o supervizare solida si eficace a
modului in care ceva este realizat, condus, controlat sau gestionat, in scopul protejarii intereselor
componentelor respectivei arii, organizatii sau institutii. Termenul a fost utilizat in institutiile
nationale, cum ar fi bancile, dar si in administrarea coloniilor si teritoriilor.
In ultimii ani conceptul de "Guvernanta Corporativa" se regaseste si in organizatiile ce
activeaza in sectorul public, in aceeasi masura ca in cele comerciale.
In practica, implementarea si dezvoltarea conceptului de guvernanta corporativa a
influentat in mod deosebit natura si evolutia auditului intern.

Auditul intern a devenit din ce in ce mai important de-a lungul anilor, largindu-si
deopotriva sfera de activitate si gradul de acoperire a activitatilor auditabile. Interesul manifestat
peste tot in lume pentru Guvernanta, in ultimii 25 de ani a alimentat forta auditului intern.
Guvernanta corporativa este un concept cu o conotatie foarte larga, ce include:

principiile etice,

responsabilitatea sociala,

bunele practici de afaceri si

activitatile de control.
Necesitatea implementarii guvernantei corporatiste a aparut ca urmare a unor esecuri

spectaculoase in domeniul privat (Enron, WorldCom, Parmalat, s.a) intr-o perioada foarte scurta
de timp si s-a dorit a fi o incercare de stavilire a acestui curent si de recastigare a increderii
pierdute in fata mas-mediei. Daca o astfel de masura nu ar fi fost luata, angajamentul
investitorilor s-ar fi diminuat, iar viata corporativa ar fi fost afectata. Aceasta lipsa de incredere
nu s-a limitat la companiile comerciale, ci a afectat deopotriva marile corporatii private si
institutiile publice, precum si modul in care acestea erau conduse.
In Marea Britanie, Adrian Cadbury a avut preocupari pentru cercetarea cauzelor comune
ale esecurilor corporatiilor din sistemul privat, elaborand, dupa criza din anii '80, RAPORTUL
CADBURY, in 1992. Din raport a rezultat faptul ca falimentele corporatiilor s-au
datorat problemelor majore ale organizarii si functionarii sistemului de control intern, adica
probleme care se afla in competenta conducerii de varf. Managementului general nu numai ca nu
a reusit sa evite catastrofele produse, dar, in unele situatii, chiar a contribuit la aparitia acestor
esecuri.
Ulterior au urmat si alte rapoarte pe aceiasi tema, respectiv RAPORTUL HAMPEL, in
1998 si RAPORTUL TURBULL, in 2001. Au existat preocupari ale unor state si ale O.E.C.D.
privind stabilirea unor principii de guvernare a intreprinderilor.

Convingator a fost faptul ca in sprijinul RAPORTULUI CADBURY au venit si

concluziile celorlalte rapoarte care au confirmat atat constatarile initiale, cat si faptul
ca managementul de varf nu a invatat din greseli si nu a actionat corespunzator.
Principiile si praticile pe care a fost construita guvernanta pot fi aplicate in egala masura
si in sectorul public sau al organizatiilor non-profit. De fapt, multi ar putea sustine ca acest
concept poate aduce mai multa valoare aici, unde sunt in joc interesele contribuabilului si ale
publicului larg, care au dreptul sa se astepte ca institutiile publice sa fie bine conduse in
activitatea de furnizare a serviciilor publice cu fonduri publice. In mod similar, Uniunea
Europeana asteapta ca proiectele pe care le finanteaza sa fie gestionate la cele mai inalte
standarde. Drept urmare, organizatiile publice au adoptat pe scara larga principiile si practicile
conducerii corporatiste si le-au adaptat la propriile circumstante.
Conceptul de conducere corporativa se refera la transparenta tranzactiilor si la necesitatea
monitorizarii sistemului de control intern in vederea capabilitatii acestuia de evaluare a riscurilor
posibile care sa dea un plus de siguranta managementului organizatiilor pentru aplicarea
strategiilor stabilite.
Pentru a evita o guvernanta necorespunzatoare, managementul de varf trebuie sa aiba
preocupari deosebite pentru realizarea de strategii, elaborarea de politici de control intern cu
ajutorul carora sa stabileasca si sa evalueze riscurile organizatiei.
1.2. Conceptul de Guvernanta
Ce este Guvernanta ?
In literatura de specialitate avem mai multe definitii astfel:

Guvernanta rprezinta sistemul prin care companiile sunt conduse si controlate*;

Guvernanta eficace asigura deopotriva stabilirea obiectivelor si planurilor strategice pe

termen lung, existenta conducerii si a structurilor de conducere adecvate atingerii
acestor obiective, dar si asigurarea functionalitatii structurii in scopul mentinerii
integritatii, reputatiei si raspunderii organizatiei in fata opiniei publice**;

Guvernanta este o combinatie de procese si structuri implementate de consiliul de

administratie pentru a informa, conduce, directiona si monitoriza activitatile
organizatiei, in scopul atingerii obiectivelor prestabilite***.

Din definirea conceptului rezulta ca guvernanta este o incercare de a-i determina pe managerii de
varf sa se achite de propriile obligatii intr-o maniera cat mai corecta si calificata, astfel incat sa
protejeze interesele factorilor interesati intr-o organizatie. Factorii interesati pot fi interni sau
externi si vor avea cu siguranta cerinte si asteptari diferite uneori chiar conflictuale de la
organizatie. De asemenea, diferitii factori interesati pot pune o anumita presiune pe organizatie in
scopul de a-si satisface propriile nevoi si deziderate.
Conceptul guvernantei contine pe langa modul cum o organizatie este condusa si controlata
in vederea atingerii tintelor prestabilite si sistemul prin care aceasta interactioneaza cu factorii
interesati si cum le protejeaza acestora interesele.
Guvernanta corporativa functioneaza pe baza unor principii, considerate ca stalpi ai bunei
guvernari de RAPORTUL CADBURY, si anume:
-

integritate;

transparenta;

raspundere;

competenta.

Integritatea este un concept cheie si ingemaneaza un comportament corespunzator si etic,

respectiv grija pentru interesele altora si responsabilitatea sociala. Acest concept este implicit
activitatilor desfasurate in sectorul public, iar pentru sectorul privat este un principiu care are in
vedere obtinerea de profit.
Transparenta este necesara deoarece neregulile si/sau performantele slabe se intampla de
cele mai multe ori in spatele usilor inchise. Cand faptele sunt la vedere, sunt deschise opiniei

publice, supuse constatarilor justificate ale specialistilor si exista sanse mai mari sa se
amelioreze.
Expunerea publica a propriilor actiuni si decizii la examinari contribuie la imbunatatirea
comportamentelor si a performantei.
De regula, transparenta este un principiu fundamental pentru organizatiile care vor sa
invete. Fara deschidere nu exista evolutie si performanta, nu putem sa devenim mai eficienti.
Desigur, pentru o vreme putem ascunde comportamentele neprofesionale si performantele slabe,
dar nu pe termen lung.
Raspunderea este cel mai important principiu al guvernantei, dar in acelasi timp, este cel
mai putin inleles si mai rar respectat in cadrul organizatiilor. Intr-adevar, in cele mai multe
organizatii raspunderea nu este suficient definita si nici nu este clara atat pentru personalul
organizatiei cat si pentru conducerea acesteia.
Asumarea raspunderii presupune parcurgerea mai multor etape, si anume:
-

claritatea solutiilor si responsabilitatilor impune cunoasterea foarte bine a

responsabilitatilor privind activitatile, rezultatele si comportamentele;

necesitatea de a da socoteala in fata persoanei care ti-a acordat responsabilitate, pentru

a fi descarcati de acestea, ceea ce inseamna rapoarte si raspundere ierarhica care incepe
de la nivelele inferioare si se incheie la nivelul consiliului de administratie. Desigur este
important sa stii ce trebuie sa faci si cui trebuie sa ii raportezi;

persoana in fata careia raspunzi trebuie sa detina informatii suficiente si concrete

pentru a pune la indoiala spusele;

felul cum raspunderea este angajata trebuie sa fie deschisa examinarii independente,
spre exemplu activitatii de audit intern, ceea ce va evita contestarea managementului;

trebuie sa existe un mecanism bine intentionat de recompensa si sanctionare care sa

functioneze corect si permanent. Daca primiti aceleiasi recompense si/sau evitati

sanctiunile indiferent de nivelul realizarilor sau corectitudinii indeplinirii sarcinilor in

timp raspunderea va fi afectata.
In cadrul organizatiilor rolul auditului intern in ceea ce priveste raspunderea la toate nivelele
organizatiei, este ridicat si se urmareste prin sistemul procedurilor scrise si formalizate.
Compententa este acel element de care daca oamenii nu dispun nu pot sa-si realizeze
atributiile in mod profesional. Competenta se refera la abilitati tehnice si comportamente
necesare pentru asigurarea descarcarii de responsabilitate. Buna intentie este un concept frumos,
dar fara a dispune de competenta necesara ea devine lipsita de relevanta. Nivelul de competenta
trebuie stabilit inainte de ocuparea functiei si trebuie revizuit cu regularitate de catre factorii de
management.
1.3. Conditiile functionarii guvernantei corporatiste
Organizatiile trebuie sa intocmeasca unele cerinte minime pentru asigurarea eficientei
guvernantei corporatiste si anume:
-

existenta unui sistem de control intern;

asigurarea ca sistemul de control intern functioneaza;

responsabilizarea

consiliului

de

administratie

cu

privire

la

monitorizarea

sistemului/procesului de control;
-

descrierea sistemului de control intern intr-un cadru, respectiv un model de tip

COSO/COCO.

Sintetizarea elementelor reiesite din discutii au conturat conditiile pe care trebuie sa le

indeplineasca un sistem de control intern, astfel:

sa poata raspunde corespunzator afacerilor/tranzactiilor semnificative, operatiilor

financiare in confruntarea cu riscurile. Termenul de afacere se refera atat la sistemul

privat cat si la cel public, in sensul ca toate activitatile intalnite trebuie sa le gestionam ca
pe o afacere;

sa previna frauda, neregulile, pierderile si folosirea eronata a resurselor;

sa asigure calitatea raportarii auditului intern si auditului extern, mentinerea

nealterata a inregistrarilor si informatiilor si conformitatea cu legile, regulamentele si
politicile entitatii.

Toate aceste elemente sunt urmarite si de Comisia Europeana cu ocazia evaluarii functiei de
audit intern mai ales in cadrul tarilor candidate.
In ultimul timp, auditul intern a evoluat foarte mult datorita conceptului de conducere
corporativa, care a influentat si responsabilizat intr-o masura mai mare managementul pentru
evaluarea si administrarea riscurilor.

Auditul intern va fi inevitabil sub presiunea publicului, avand in vedere ca este

functia care poate aduce un surplus de transparenta intr-o lume atat de controversata. Prezenta
auditorului intern intr-un asemenea context raspunde atat "principiilor guvernantei corporatiste"
de asigurare a transparentei tranzactiilor organizatiei, cat si necesitatii conducerii de a-i aduce un
plus de siguranta care sa-i permita sa aiba curajul aplicarii strategiei organizatiei in practica in
mod corect si eficient.
Principiul conducerii corporatiste are la baza o serie de initiative, precum:
a)

importanta administrarii riscului;

b)

noul accent asupra rolului Comitetului de audit;

c)

asigurarea independentei auditorilor interni;

d)

integrarea auditului intern in evaluarea riscului;

e)

aportul auditului extern in procesul de conducere.

a) Importanta administrarii riscului

Responsabil de organizarea si implementarea sistemului de control intern este linia de
management, indiferent daca ne referim la sectorul public sau la cel privat.
Managementul riscului si controlul sunt lucruri interne organizatiei. Rolul auditului intern
este de a asigura managementul asupra faptului ca, controlul intern exista, este functional si
suficient sau insuficient.
Auditul intern ajuta intreprinderea sa-si atinga obiectivele printr-o organizare metodica
si sistematica. Aceasta presupune ca va trebui sa se implice in imbunatatirea controlului intern si
a proceselor de conducere, care se refera la politici si administratie, unde trebuie sa se manifeste
principiile guvernantei corporatiste asa cum rezulta din figura de mai jos - Procesele de
conducere.

Auditul trebuie sa urmareasca liniile generale ale managementului deoarece exista "mici
razboaie" intre diferite nivele ale organizatiei care descurajeaza oamenii pentru a lucra bine.
Ideile auditului trebuie aduse intr-un spirit constructiv, altfel ele nu vor reprezenta un beneficiu
pentru organizatie. Nu totul este pus pe hartie si aceasta nu va fi niciodata.
Auditorul intern exista pentru a ajuta managementul de linie, pentru a imbunatati
managementul functional si pentru a evalua managementul riscului.
Concluziile si recomandarile auditului intern sunt folositoare liniei de management din
zonele auditate, in special cu privire la imbunatatirile potentiale in procesul de management al
riscului.
Managementul riscului, controlul si guvernarea cuprind politicile, procedurile si
operatiunile determinate sa asigure:

- indeplinirea obiectivelor;
- evaluarea adecvata a riscului;
- credibilitatea raportarii interne si externe si a procedurilor de tragere la raspundere;
- conformarea cu legile si regulamentele aplicabile;
- conformarea cu standardele de comportament si etica stabilite pentru organizatie.
Auditul intern furnizeaza de asemenea un serviciu de consiliere, independent si obiectiv,
pentru a ajuta linia de management sa imbunatateasca analiza riscului organizatiei, controlul si
guvernarea.
Auditul intern fiind ultimul nivel de control asupra intregului mediu de control, prin
competentele profesionale pe care le ofera, produce adevarate intrari pentru entitate. Aceste
intrari sunt efectuate pentru a asigura atingerea obiectivelor organizatiei, prin evaluare
sistematica si disciplinata a politicilor, procedurilor si operatiilor aplicate de conducere.
b) Noul accent asupra Comitetelor de audit
Consiliul de Administratie este format dintr-un numar de directori. In cadrul acestuia pe
langa directori executivi este recomandat sa fie implicati si directori non-executivi pentru a oferi
si alte cunostinte comitetului, respectiv informatii specifice folositoare companiei/entitatii.
Diferenta dintre cele doua categorii de directori consta in urmatoarele:
-

directorii executivi au raspunderi in cadrul companiei;

directorii non-executivi sunt independenti, specialisti in domeniu, parte din

organizatie, deci sunt familiarizati cu aceasta, dar nu fac parte din conducerea companiei. Aceste
persoane trebuie sa fie cat mai independente posibil, sa nu le fie teama sa ridice problemele
constatate si ar fi interesant, chiar sa fie incitanti pentru a oferi unele provocari Consiliului de
Administratie al organizatiei. Comitetul de audit este compus din minim trei membri nonexecutivi, numiti de Consiliul de Administratie.

In Romania, deocamdata exista Comitetul pentru auditul public intern (CAPI) organizat
numai la nivelul Ministerului Finantelor Publice si nu la nivelul entitatilor publice cu cateva
exceptii, in special, din domeniul bancar.
In perspectiva, practica si diverse colaborari internationale intre organizatii din tara si din afara
vor impune infiintarea comitetelor de audit la nivelul entitatilor si in Romania
Rolul Comitetului de audit nu este impus, dar este foarte important prin ceea ce poate
face. De asemenea, pentru respectarea principiului guvernantei corporatiste , persoanele care fac
parte din Comitetul de audit intern sunt din exterior, in vederea asigurarii independentei,
Comitetul ofera consiliere auditului intern si reprezinta interfata de comunicare cu managerul, cu
guvernul si cu opinia publica.
Activitatea de analiza a riscului ca si controlul intern sunt in responsabilitatea liniei de
management. Evaluarea riscurilor si auditul intern in prezent reprezinta obiective ale conducerii
corporatiste, preocupari care au aparut datorita esecurilor repetate din diferite tari, consideranduse ca analiza lor corecta va contribui la imbunatatirea practicii in domeniu.
Spre exemplu, la o organizatie directia de audit intern constata ca nu exista o segregare a
activitatilor. Astfel compartimentul de productie si de vinzari aveau acelasi director executiv.
Auditorii au sesizat, dar managementul nu a luat in consideratie, si ulterior organizatia s-a
prabusit. Exemplul acesta demonstreaza pentru noi toti cat de importante sunt comitetele de
audit, care puteau sa puna unele intrebari Consiliului de administratie al entitatii de la un alt
nivel, si implicit impactul nu ar fi fost acelasi.
Comitetele de audit nu au putere executiva, dar au capacitatea de a interoga si cere
explicatii membrilor Consiliului de Administratie asupra modului cum actioneaza.
Comitetele de audit reprezinta "constiinta" organizatiei si daca nu primesc un raspuns ei
pot informa opinia publica, care va avea un impact mult mai important asupra organizatiei
determinand-o sa elimine lucrurile negative din viata ei.

Importanta Comitetelor de audit a crescut mult, in ultimul timp, datorita scandalurilor

financiare din intreaga lume si astfel Consiliile de Aadministratie nu mai pot ignora informatiile
si sfaturile Comitetelor de audit. Daca aceste elemente nu functioneaza se va ajunge la situatia
din USA, unde a fost elaborat Amendamentul Sarbanes & Oxley, care este destul de dur pentru
manageri.
In Romania, functiile comitetelor de audit sunt suplinite de Comitetul de Audit Public
Intern (CAPI) de pe langa UCAAPI din cadrul Ministerului Finantelor Publice, care ori de cate
ori considera necesar informeaza conducerile ministerelor sau chiar Guvernul.
c) Asigurarea independentei auditorilor interni
Din practica rezulta ca este bine ca nimeni sa nu se interfereze cu munca auditorului
intern, iar relatia de raportare cu managerul sa fie directa. In cazul ENRON - SUA, firma de
consultanta ARTHUR ANDERSEN a efectuat atat audit intern, audit extern cat si consultanta,
ceea ce a afectat si compromis independenta auditorilor si a condus la spectaculoasele rezultate
nedorite, de nici una din parti, respectiv falimentul companiei ENRON si disparitia dupa piata
internationala a firmei de consultanta ARTHUR ANDERSEN, in aproximativ doua luni de zile.
Consideram ca numai si acest exemplu este elocvent pentru ceea ce reprezinta
independenta auditorilor pentru care trebuie sa se bata nu numai acesta dar si managerii, pentru a
evita surprizele de genul celor de mai sus, cand nu se mai poate face nimic.
d) Integrarea auditului intern in evaluarea riscului
Controlul intern nu ofera cea mai buna sansa, dar ne da posibilitatea sa fim operativi.
Rolul auditului intern este acela de a da asigurare in ceea ce priveste evaluarea riscurilor si
eficacitatea sistemului de control intern.
In prezent, auditul intern a devenit o prioritate pentru manageri, nu mai este un lux, ci o
necesitate pentru atingerea atingerii obiectivelor. Toate acestea au legatura cu transparenta,
obiectivitatea, integritatea s.a. Modul de organizare al controlului intern este raspunsul
managementului la existenta riscurilor din cadrul propriei organizatii.

e) Aportul auditului extern in procesul de conducere

Auditul intern si auditul extern trebuie sa colaboreze sub toate aspectele, respectiv auditul
extern trebuie sa se bazeze pana la un punct pe auditul intern, ceea ce inseamna eficienta. Acolo
unde exista relatii bune intre auditul extern si auditul intern se constata beneficii pentru ambele
parti. Auditul intern trebuie sa pastreze relatii bune cu toate categoriile de specialisti, ceea ce va
contribui la unirea eforturilor si utilizarea eficienta a resurselor.
Buna practica internationala in domeniu recomanda utilizarea principiilor guvernantei
corporatiste, in vederea asigurarii realizarii functiei de audit intern in entitati si evitarea unor
evenimente nedorite, avand drept consecinte cauze organizatorice sau incompatibilitati
functionale interne.
Modelul COSO, a fost actualizat spre a deservi ca model complet de gestionare si analiza
a riscurilor. In acest fel, modelul va contribui la constituirea unui sistem de control intern solid
care va functiona de jos in sus, in timp ce monitorizarea si conducerea se va realiza de sus in jos
in cadrul organizatiei.
In practica, organizatiile trebuie sa-si evalueze sistematic modul cum reusesc sa atinga
criteriile guvernantei, promovate prin modelul COSO, de organizare si functionare a sistemului
de control intern.
In practica internationala exista preocupari pentru a ne asigura ca guvernanta
functioneaza in cadrul organizatiilor.
Andrew Chambers, unul dintre cei mai reprezentativi teoreticieni ai auditului, a propus 10
principii:
1.

controlul factorilor interesati asupra organizatiei

2.

rapoartele catre public sunt complete si fiabile

3.

se evita concentrarea excesiva a puterii la varful organizatiei

4.

componenta consiliului este echilibrata

5.

un consiliu director foarte implicat

6.

independenta este foarte puternica la nivelul consiliului

7.

modul de conducere a organizatiei este monitorizat cu eficacitate de consiliu

8.

competenta si angajament

9.

evaluarea riscurilor si instrumente de control

10.

o prezenta puternica a auditului

De asemenea OCDE promoveaza un set de 5 principii care sa ne asigure functionarea

guvernantei:
1. Drepturile factorilor interesati
2. Un tratament impartial al factorilor interesati
3. Rolul factorilor interesati in Guvernanta corporativa
4. Comunicarile publice si transparenta
5. Responsabilitatile consiliului

Ministerul Finantelor (Trezoreria) din Marea Britanie a elaborat un Cod al Guvernantei

pentru Institutiile Publice in Iulie 2005. Acesta urmareste sa clarifice anumite probleme
legate de responsabilitati individuale ale Ministrilor si Functionarilor Publici si sa
formalizeze codurile obligatorii si consultative privind buna Guvernanta. Principiul "te
conformezi sau dai explicatii" se va aplica doar acelor elemente care nu au caracter
obligatoriu, asa cum se practica in prezent in toate codurile bazate pe principii. Codul

poate fi obtinut de pe pagina de internet a Trezoreriei MS (Ministerului de Finante).

Sarbanes Oxley Act, versiunea americana a Guvernantei este din ce in ce mai des folosit
ca fundament al Guvernantei deoarece reprezinta o abordare mult mai legislativa si

orientata pe controlul financiar, spre deosebire de celelalte modele ale Guvernantei

utilizate in lume, mai flexibile si mai vaste.
UE elaboreaza la randul ei un Cod Comunitar al Guvernantei - care la prima vedere pare
a fi in mare masura compatibil cu cele doua coduri descrise mai sus.

1.4. Rolul auditului intern privind Guvernanta

Cheia succesului oricarei organizatii sta in stabilirea unui set corect de obiective de catre
conducere. Acest lucru va asigura o directie, un punct de concentrare si o ierarhizare a activitatii.
Obiectivele trebuie sa acopere tot ceea ce organizatia trebuie sa realizeze si pot include
imbunatatirea sau chiar dezvoltarea unor obiective. Obiectivele trebuie sa fie specifice,
masurabile (cantitate, calitate, cost, timp), realizabile, realiste si fixate in timp. Ele trebuie clar
comunicate celor care au ceva de spus in atingerea lor. Obiectivele generale trebuie ulterior
impartite si distribuite nivelelor subordonate pentru a fi la randul lor atinse.
La randul sau obiectivele vor fi intotdeauna punctul de plecare pentru auditul pe baza de
sistem in cadrul organizatiei. Activitatea auditului intern urmareste sa evalueze in ce masura
bunele practici si instrumentele eficace de control exista si sunt puse in aplicare astfel incat
obiectivele organizatiei sa fie atinse in prezent si in continuare. Atunci cand acest lucru nu este
necesar, auditul intern va ajuta la imbunatatirea gestionarea riscurilor, astfel incat sansele de
reusita sa creasca, respectiv atingerea obiectivelor. Din acest motiv, obiectivele au devenit un
element esential al auditului intern modern.
In esenta, auditul intern poate juca doua roluri. Primul rol dintre acestea se manifesta in
etapele incipiente ale introducerii unui sistem solid de Guvernanta cand auditul intern are marea
oportunitate de a sfatui si consilia conducerea in ceea ce priveste avantajele introducerii bunelor
practici si de a sprijini eforturile acesteia in introducerea politicilor, mecanismelor si
procedurilor. Auditul intern poate furniza consiliere, instruire si facilitare. Cu toate acestea,
auditul nu trebuie sa isi asume un rol executiv in conceperea sau implementarea politicilor
Guvernantei - responsabilitatea trebuie sa fie foarte clar atribuita conducerii. Auditul intern

trebuie de asemenea sa se asigure ca s-a angrenat in atingerea propriului rol in cadrul

Guvernantei, oferind deopotriva asigurare si consultanta.
Al doilea rol auditul intern il joaca atunci cand auditeaza sistemul Guvernantei, furnizeaza
asigurare privind conformitatea si eficacitatea acestuia si face recomandari ori ce cate ori se
impun imbunatatiri in modul de punere in aplicare sau de functionare a acestui sistem. Acest
aspect va aduce valoare organizatiei nu numai imbunatatind Guvernanta, ci si sprijinind emiterea
unei declaratii solide asupra controlului intern in raportul anual.
Standardul International care face referire la acest aspect este Standardul 2130 privind
Desfasurarea activitatii de audit:
Activitatea auditului intern trebuie sa evalueze si sa faca recomandari potrivite de
imbunatatire a procesului Guvernantei ce are in vedere atingerea urmatoarelor obiective:

Promovarea principiilor etice si valorile corecte in organizatie

Asigurarea unui sistem eficace de conducere a activitatii si de asumare a raspunderii in

organizatie
Eficacitatea comunicarii informatiilor privind riscurile si controlul catre ariile de

activitate vizate din organizatie

Eficacitatea coordonarii activitatilor si comunicarii informatiilor intre consiliu, auditorii
interni si externo si conducere.

* Raportul Cadbury, 1992

** Asociatia Nationala a Directorilor de Corporatii, USA
*** Institutul Auditorilor Interni din USA, IIA