Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IASI

FACULTATEA DE ECONOMIE
SPECIALIZAREA MANAGEMENT ECONOMICO -FINANCIAR EUROPEAN ANUL II

PROIECT LA DISCIPLINA AUDIT FINANCIAR

TEMA: RAPORTUL DE AUDIT

COORDONATOR,

PROF. UNIV. DR. CINDEA MOISE

Masterand:

ANDRIESCU (cas. LUNGU) IONELA-ANCA

AN UNIVERSITAR

2019-2020
Conceptul de audit
În mod tradiţional, auditul a fost utilizat ca tehnică de verificare a onestităţii
administratorilor.
În anul 1878 s- a decis în Marea Britanie că principalul responsabil cu depistarea
fraudelor şi erorilor era auditorul
În 1917 Institutul American al Contabililor- emitând un ghid profesional au început
uniformizarea şi standardizarea practicilor de audit( nu avea putere de lege).
1933 Bursa din New York impune, companiilor listate să prezinte situaţiile
financiare certificate de un contabil independent şi să anexeze şi raportul de audit( care devine
astfel obligatoriu pentru companiile cotate) întocmit de auditor independent.
Finalitatea unei misiuni de audit a situaţiilor financiare constă în elaborarea
raportului de audit. Raportul de audit reprezintă mijlocul prin care auditorul comunică
acţionarilor şi oricăror alţi utilizatori interesaţi măsura în care este satisfăcut de modul în care au
fost întocmite situaţiile financiare.Semnarea raportului de audit constituie o sarcină care nu
trebuie subestimată.
Evolutia auditului a fost determinat de dezvoltarea continua a mediului economic,
de amploarea complexitatii operatiunilor economice si de tranzactiile efectuate de entitati.
Auditul reprezinta examinarea de catre o persoana independenta si competenta a fidelitatii
reprezentarilor contabile si financiare. Auditul a inceput de la corectarea fraudelor in
documentele financiar-contabile si a continuat cu aprecierea globala de fidelitate a situatiilor
(rapoartelor) emise de entitatile economice, cu analiza critica a structurilor acestora si cu
evaluarea procedurilor utilizate la intocmirea situatiilor (auditul financiar), in prezent, auditul
este orientat spre evaluarea modului de respectare, de catre managementul entitatilor, a
principiilor economicitatii, eficientei si eficacitatii in utilizarea resurselor financiare (auditul
performantei).

Norme internaţionale de audit privitoare la raportul de


audit
Standardele Internaţionale de Audit sunt scrise în contextul unui audit al situaţiilor
financiare, efectuat de un auditor independent urmând să fie adaptate după cum va fi necesar în
împrejurărie respective atunci când se vor aplica pentru auditarea altor informaţii financiare
istorice.
Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este de a permite auditorului să
exprime o opinie dacă situaţiile financiare sunt intocmite, în toate privinţele relevante, în
conformitate cu un cadru de raportare financiară aplicabil.
Pentru a se conforma standardului , raportul de audit trebuie să întrunească
următoarele următoarele însuşiri:
 Accesibilitate, ceea ce semnifică utilizarea unui limbaj cât mai clar şi
simplu, pentru a fi înţeles uşor de destinatari.În cazul utilizării unor termeni tehnici, de
specialitate, abrevieri, acestea vor fi definite într- un glosar separat;
 Caracter convingător, ceea ce semnifică o prezentare exactă a rezultatelor
auditului, iar concluziile, recomandările şi cerinţele să fie susţinute prin probe de audit suficiente,
justificate şi relevante;
 Caracter cuprinzător, ceea ce semnifică includerea de către auditor a
informaţiei integrale necesare asigurării îndeplinirii obiectivelor auditului;
 Obiectivitatea, ceea ce semnifică întocmirea raportului conform
standardelor de audit într- un mod echilibrat, fără abateri, pentru a nu crea suspiciuni în privinţa
credibilităţii, independenţei auditorului;
 Caracter concis, ceea ce semnifică încluderea în raport numai a aspectelor
care reies din scopul auditului, evitând detaliile, formulările şi constantările inutile,
nesemnificative, care pot afecta esenţa şi accesibilitatea raportului;
 Caracter competent, ceea ce semnifică întocmirea raportului de audit de
către auditor, în aşa mod, ca acesta să reflecte competenţa şi profesionalism auditorului, precum
şi calitatea adecvată a activităţii de audit realizate;

Standarde internaţionale de audit- prezentare


ISA 700 „ Raportul auditorului asupra situaţiilor financiare” , aprobat de IFAC în
redacţia anului 1999- are ca obiectiv stabilirea normelor şi recomandărilor privind forma şi
conţinutul raportului auditorului, întocmit de un auditor independent în baza rezultatelor
auditului rapoartelor financiare ale agentului economic.Multe recomandări din cele prezentate
pot fi aplicate la întocmirea rapoartelor auditorului referitoare la informaţia financiară ce nu
reprezintă rapoarte financiare , spre exemplu, rapoartelor asupra anumitor posturi din rapoartele
financiare sau asupra informaţiei care nu se conţine în asemenea rapoarte.
Pentru exprimarea opiniei asupra rapoartelor financiare auditorul trebuie să verifice
şi să evalueze concluziile formulate în baza dovezilor de audit obţinute.
Raportul auditorului trebuie să conţină opinia acestuia, clar exprimată, sub formă
scrisă, privind rapoartele financiare în ansamblu.
În cazurile în care nu este evident faptul, principiile contabilităţii ale cărui stat au
fost utilizate la întocmirea rapoartelor financiare, este necesar ca în raportul auditorului să fie
indicat denumirea acestuia.
ISA 700 R „ Raportul auditorului independent cu privire la un set complet de
situaţii financiare cu scop general” – aplicabil 31 decembrie 2006 a dat naştere amendamentelor
de conformare ale ISA 200, 210, 560, 800.
Are ca scop stabilirea de standarde şi de a oferi indrumari cu privire la raportul
auditorului independent elaborat în urma unui audit al unui set complet de declaraţii financiare
cu scop general, elaborat în conformitate cu un cadru de raportare financiară care are drept
obiectiv să realizeze o prezentare fidelă.
Totodată vizează circumstanţele când auditorul are posibilitatea să exprime o opinie
fără rezerve şi nu este necesară nici o modificare adusă raportului auditorului(ISA 701).
Un set complet de situaţii financiare, conform Standardelor Internaţionale de
Raportare Financiară( IFRS), cuprind un bilanţ , un cont de rezultate, o situaşie cu privire la
modificările capitalului, un tablou al fluxurilor de trezorerie şi o sinteză a politicilor contabile
semnificative precum şi alte note explicative.
Cadrul de raportare financiară furnizează un context pentru ca auditorul să evalueze
dacă situaţiile financiare oferă o imagine fidelă, inclusiv dacă situaţiile financiare au fost
elaborate şi prezentate în conformitate cu cerinţele specifice cadrului de raportare financiară
aplicabil pentru anumite clase de tranzacţii, solduri ale conturilor şi informaţii publicate.
Elaborarea opiniei cu privire la faptul dacă situaţiile financiare oferă o imagine
fidelă sau prezintă cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de
raportare financiară aplicabil, implică să se evalueze dacă elaborarea şi prezentarea situaţiilor
financiare s- a realizat în conformitate cu cerinţele specifice cadrului de raportare financiară cât
şi :
 Politicile contabile selectate şi aplicate sunt în conformitate cu cadrul de
raportare financiară şi sunt adecvate în circumstanţele date;
 Estimările contabile realizate de conducere sunt rezonabile în
circumstanţele date;
 Informaţiile prezentate în situaţiile financiare, inclusiv politicile contabile,
sunt relevante, realizabile, comparabile şi usor de înţeles;
 Situaţiile financiare cuprind suficiente informaţii publicate care să îi ajute
pe utilizatori să înţeleagă efectul tranzacţiilor semnificative şi al evenimentelor asupra
informaţiilor cuprinse în situaţiile financiare spre exemplu, a poziţiei financiare , a performanţei
financiare, precum şi a fluxurilor de trezorerie.
ISA 701 „ Modificări ale raportului auditorului independent”- stabileşte standarde şi
oferă recomandări pentru situaţia ăn care raportul auditorului independent trebuie modificat
precum şi la forma şi conţinutul modificărilor raportului auditorului în aceste circumstanţe.
Acest ISA conţine paragrafele 29- 46 ale ISA 700 înainte de revizuirea sa.
Acest standard include formulări sugerate pentru modificarea frazelor pentru a fi
folosite în elaborarea rapoartelor modificate.
În anumite circumstanţe, raportul auditorului poate fi modificat prin adăugarea unui
paragraf de evidenţiere a unor aspecte( ce nu afectează opinia auditorului) şi va face referire la
faptul că opinia auditorului nu este o opinie cu rezerve în această privinţă.
Auditorul trebuie să modifice raportul auditorului prin adăugarea unui paragraf:
 Pentru a sublinia un aspect semnificativ privind o problemă de continuitate a
activităţii
 În cazul în care există o incertitudine semnificativă, a carei rezoluţie depinde de
evenimentele viitoare şi care poate afecta situaţiile financiare.
Data intrării în vigoare 31 decembrie 2006.
ISA 710 „ Date comparative” stabileste reguli şi furnizează recomandări cu privire
la responsabilitatea auditorului referitoare la date comparative.
Auditorul trebuie să determine dacă datele comparative sunt în conformitate, sub
toate aspectele semnificative, cu cadrul general aplicabil de raportare financiară pentru situaţiile
financiare care sunt auditate.
Există două categorii de cadre generale de raportare financiară pentru datele
comparative:

 Cifrele corespondente;
 Situatiile financiare comparative;
Pentru cifre corespondente aferente perioadei(lor) anterioare sunt parte integrantă a
situaţiilor financiare aferente perioadei curente şi trebuie analizate în conexiune cu sumele şi cu
alte informaţii prezentate aferente perioadei curente.
Situatiile financiare comparative - aferente porioadei( lor) anterioare sunt
considerate situaţii financiare separate.Prin urmare, nivelul de informaţii incluse în aceste situaţii
financiare comparative este asemănător cu cel aferent situaţiilor financiare ale periaodei curente.
Datele comparative care acoperă una sau mai multe perioade anterioare furnizează
utilizatorilor situaţii financiare informaţii necesare pentru identificarea tendinţelor şi
modificărilor care afectează o entitate pe parcursul unei perioade de timp.
În conformitate cu cadrele generale de raportare financiară în vigoare în unele ţări,
consecvenţa şi comparabilitatea reprezintă calitatea de a avea anumite caracteristici în comun, iar
comparabilitatea reprezintă în mod normal o evaluare cantitativă a caracteristicilor
comune.Consecvenţa reprezintă o calitate a relaţiei dintre doua numere contabile şi constituie o
condiţie esenţială pentru o comparabilitate reală.
Auditorul trebuie să obţină probe de audit suficiente şi adecvate, care să ateste că
cifrele corespondente îndeplinesc cerinţele cadrului general aplicabil de raportare financiară,
evaluând:
 Politicile contabile utilizate pentru cifrele corespondente sunt în
concordanţă cu cele aferente perioadei curente sau dacă au fost realizate şi / sau prezentări de
informaţii corespunzătoare; şi dacă
 Cifrele corespondente sunt în concordanţă cu valorile şi alte prezentări de
informaţii dinperioadele anterioare sau dacă au fost realizate modificări şi/ sau prezentări de
informaţii adecvate.
În unele jurisdicţii, noul auditor poate, în cadrul raportului său pentru perioada
curentă, să se refere la raportul auditorului anterior în ceea ce priveşte cifrele corespondente
indicând:
 Faptul că situaţiile financiare aferente perioadei anterioare au fost auditate
de către un alt auditor;
 Tipul de raport emis de către auditorul anterior şi, în cazul în care raportul
a fost modificat, motivele pentru care a fost modificat; şi
 Data acelui raport.
În cazul în care situaţiile financiare aferente perioadei anterioare nu sunt auditate,
noul auditor trebuie să menţioneze în cadrul raportului său că cifrele corespondente sunt
neauditate.
Aplicabil pentru auditul situaţiilor financiare pe perioade incepând cu 15 decembrie
2004.
ISA 720 „ Alte informaţii incluse în documentele conţinînd situaţiile financiare
auditate” aprobat de IFAC în redacţia anului 1999 – obiectivul constă în stabilirea normelor şi
recomandărilor privind examinarea de auditor a altei informaţii, asupra căreia auditorul nu
trebuie să prezinte raport.
Auditorul trebuie să examineze altă informaţie, în scopul identificării
„ incorespunderilor semnificative”, adică atunci când altă informaţie contrazice informaţiile
conţinute în rapoartele financiare auditate.
Auditorul trebuie să convină cu agentul economic privind obţinerea unei astfel de
informaţii până la întocmirea raportului auditorului.
Dacă auditorul identifică o incorespundere semnificativă, el trebuie să determine,
dacă rapoartele financiare auditate sau altă informaţie necesită corectări.
Dacă necesită corectări însă agentul economic refuză intreoducerea acestora,
auditorul trebuie să exprime opinie cu menţiuni sau opinie adversă.
ISA 800 „ Raport al auditorului privind auditul cu obiectiv special”- stabileşte
standarde şi furnizează recomandări cu privire la forma şi conţinutul raportului auditorului
independent în alte misiuni de asigurareşi anume:
 Rapoarte financiare pregătite în conformitate cu principiile fundamentale
ale contabilităţii, ce diferă de Standarde Internaţionale sau naţionale de Contabilitate;
 Anumitor conturi de gradul I şi II, a elementelor acestora sau posturi ale
rapoartelor financiare
 Corespunderii cu condiţiile contractuale;
 Rapoartelor financiare generalizate( simplificate);
Prezentul standard nu se aplică pentru angajamentele de examinare limitată,
angajamentele de efectuare a procedurilor convenite sau de întocmire a rapoartelor financiare.
Înainte de acceptarea unui angajament de audit cu scop special, auditorul trebuie să
se asigure că există un acord cu clientul în ceea ce priveşte natura exactă a angajamentului,
forma şi conţinutul raportului ce va fi emis.
În planificarea activităţii de audit, auditorul are nevoie de o înţelegere clară a
scopului pentru care sevor folosi informaţiile asupra cărora se raportează şi a celor care probabil
le vor folosi.
Auditorul poate să indice în rapoart scopul pentru care acesta este întocmit şi orice
restricţii privind distribuirea şi utilizarea acestuia pentru a se evita folosirea raportului în alte
scopuri decât cele prevăzute.
Raportul auditorului trebuie să conţină opinia acestuia clar exprimată sub formă
scrisă.
Structura raportului de audit
În practica internaţională chiar dacă normele de audit nu impun utilizarea unor
rapoarte de audit standardizate, există tendinţa de a se standardiza forma şi conţinutul raportului
de audit. Astfel auditorul poate fi ghidat în elaborarea raportului de audit prin prezentarea
elementelor minime pe care trebuie să le conţină un raport de audit . Structura unui raport de
audit este, în general, asemănătoare pentru toate situaţiile financiare examinate, cu unele
particularităţi, de la caz la caz, dar fiecare raport prezintă în mod propriu unele elemente de
bază, respectiv (2)

 Partea de identificare care conţine TITLUL raportului şi cui se adresează


respectiv ADRESANTULUI ( destinatarului);
 PARTEA INTRODUCTIVĂ se mai numeşte si partea de deschidere în
care se tratează probleme legate de identificarea situaţiilor financiare supuse auditului precum şi
declaraţiile de asumare a responsabilităţilor ce decurg din această misiune atât pentru conducerea
entităţii cât şi pentru auditor;
 Partea care se referă la ARIA MISIUNII, în care se prezintă natura
auditului, se fac referiri la Standardele Internaţionale de Audit relevante care au călăuzit întreaga
activitate a auditirului precum şi o prezentare a raportului de audit efectuat;
 Partea referitoare la o OPINIE care conţine o trimitere la cadrul general de
raportare financiară utilizat pentru întocmirea situaţiilor financiare şi exprimarea unei opinii
asupra situaţiilor financiare la care a ajuns auditorul, respectiv, imposibilitatea exprimării unei
opinii sau o opinie contrară;
 PARTEA FINALĂ unde se prezintă în mod obligatorui data de intocmire
precum si semnătura acestuia.
Din punctul de vedere al adresantului raportul trebuie să conţină informaţii cu
privire la persoanele căruia se adresează în baza condiţiilor prevăzute în angajament sau in alte
reglementări stabilite. În general raportul se adresează acţionarilor sau Consiliului de
Administraţie al entităţii benefiare.
În ceea ce priveşte partea de deschidere, raportul trebuie să pună în evidenţă date
de identificare a situaţiilor financiare auditate precum şi data şi perioada acoperită de raportările
financiare respective.
De obicei, în raport se preiau informaţii de identificare din bilanţ( valoarea
activelor, detoriilor şi capitalurilor proprii) şi din contul de profit şi pierdere( mărimea cifrei de
afaceri şi rezultatul entităţii).
Standardele recomandă auditorului să includă referiri la:

 Situaţii financiare auditate;


 Responsabilitatea conducerii entităţii;
 Responsabilitatea auditorului.
Există cazuri in care situaţiile financire sunt publicate împreună cu alte rapoarte
anuale ale entităţii, dar care nu intră in sfera auditului( cum ar fi prezentarea gamei de produse).
În aceste cazuri, pentru a se elimina orice confuzie, este de dorit ca auditorul să precizeze în
raportul de audit paginile din raportul publicat de către entitate care au făcut obiectul auditului.
În ceea ce priveşte întinderea responsabilităţilor auditorului, standardele recomandă
ca raportul de audit să includă câte o declaraţie care să separe responsabilităţilor auditorului de
cele ale conducerii entităţii
Auditorii obişnuiesc să includă în acest paragraf introductiv o declaraţie prin care se
precizează că, în elaborarea situaţiilor financiare, conducerea entităţii a utilizat principii şi
politici contabile permise de referinţele contabile general acceptate şi a efectuat o serie de
estimări şi raţionamente contabile semnificative. Deasemenea raportul de audit mai poate conţine
în acest paragraf o declaraţie cu privire la faptul că managementul clientului este responsabil de
organizarea contabilităţii entităţii auditate, asigurarea activelor entităţii şi adoptarea măsurilor
necesare pentru prevenirea, detectarea şi corectarea fraudelor şi erorilor.
Unii auditori consideră semnificativ să indice cu exactitate în raportul de audit
metodele utilizate de client în elaborarea situaţiilor financiare( spre exemplu, costul istoric).În
cazurile în care se pot crea confuzii este de preferat ca o astfel de menţiune să existe în
raport( când sunt permise tratamente alternative), eventual cu precizarea dacă metoda respectivă
a fost utilizată exclusiv sau cu excepţii.
Auditorul trebuie să prezinte în raport şi ARIA de APLICABILITATE a auditului,
declarând că auditul a fost efectuat în conformitate cu standardele sau practicile stabilite.În acest
paragraf , raportul auditorului include de obicei:
 Standarde de audit considerate în misiunea de audit;
 Prezentarea misiunii de audit efectuate;

Dacă raportul de audit nu indică standardele profesional considerate în desfăşurarea


misiunii de audit, se presupune că au fost urmate standardele sau practicile de audit în vigoare în
ţara indicată de adresa auditorului. În ceea ce priveşte prezentarea misiunii de audit, în general,
raportul conţine o declaraţie cu privire la modul în care s- a efectuat planificarea şi întregul
proces pentru a putea obţine o certificare rezonabilă asupra situaţiilor financiare, dacă contin sau
nu erori semnificative.
Standardele recomandă auditorului să încludă în raportul de audit informaţii cu
privire la :
 Modul de examinare a informaţiilor utilizînd teste, probe şi alte proceduri
în vederea susţinerii sumelor din situaţiile financiare
 Evaluarea de către auditor a principiilor contabile folosite la întocmirea
situaţiilor financiare
 Evaluarea estimărilor semnificative realizate de entitate la intocmirea
situaţiilor financiare precum şi evaluarea prezentării generale a acestora.
Raportul de audit menţionează la sfârşitul acestui paragraf că declaraţia auditorului
asupra faptului că misiunea de audit conferă o bază rezonabilă pentru opinie.
Cel mai consistent paragraf al raportului este cel care se referă la opinie.Standardele
internaţionale de audit recomandă ca raportul de audit să conţină prezentarea distinctă a opiniei
auditorului cu privire la măsura în care situaţiile financiare oferă o imagine fidelă în concordanţă
cu un cadru recunoscut de raportare şi, atuncicînd este cazul, dacă situaţiile financiare
îndeplinesc sau nu cerinţele statutare.
Cei doi termeni folosiţi pentru exprimarea opiniei respectiv „ oferă o imagine fidelă
” sau „ prezintă cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative” pentru care optează Standardele
de Audit, sunt echivalenţi.Pentru a informa utilizatorul asupra contextului în care este exprimată
„ fidelitatea” , este preferabil ca opinia auditorului să indice cadrul general în baza căruia au fost
întocmite situaţiile financiare a altor cerinţe specificate în alte reglementări relevante sau în lege.
Este important ca auditorul să indice cu claritate referinţele contabile respective
deoarece raportul de audit poate fi folosit de utilizatori din ţari diferite de ţara a căror standarde
naţionale de contabilitate au fost alicate pentru elaborarea situaţiilor financiare auditate.Se poate
menţiona necesitatea publicării în note la situaţii financiare a posibilelor efecte asupra acestora, a
litigiilor cu soluţionare nesigură, în funcţie de variantele posibile de pronunţare a litigiului.
Este foarte important ca auditorul să dateze raportul de audit cu data la care s- a
încheiat auditul, deoarece ea marchează momentul pînă la care auditorul a examinat toate
operaţiile şi tranzacţiile reflectate în situatiile financiare.
Si deoarece responsabilitatea asupra întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare
aparţine conducerii entităţii, auditorul nu trebuie să dateze raportul înainte de data la care
situaţiile financiare sunt semnate sau aprobate de către conducere.
Raportul auditorului este, de regulă, semnat în numele firmei de audit şi cu numele
personanal al auditorului.
Raportul trebuie să indice sediul care, de regulă, este ăn oraşul, respectiv ţara în
care se află cabinetul său, precum şi adresa acestuia.

Tipurile de opinii ce pot fi incluse în raportul de audit.


În functie de concluziile pe care le- a tras pe baza analizei probelor de audit
colectate în timpul misiunii sale, auditorul poate emite una dintre urătoarele opinii:
 Opinie fără rezerve;
 Opinie cu rezerve;
 Imposibilitatea de a exprima o opinie;
 Opinie nefavorabilă sau refuz de certificare;

Opinie fără rezerve

Un astfel de raport îl întâlnim atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

 Toate operaţiunile, tranzacţiile, prezentările de informaţii sunt reflectate în


: bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de
trezorerie şi note;
 Situaţiile financiare sunt întocmite şi prezentate cu respectarea
principiilor contabile general acceptate, iar informaţiile adecvate se găsesc cuprinse în notele
informative şi în alte raportări ale situaţiilor financiare;
 Nu au fost identificate circumstanţe care să-şi impună introducerea unui
paragraf explicativ care sau modificări ale raportului de audit;

Opinie cu rezerve
Întâlnim un raport de audit cu rezerve atunci când auditorul consideră că situaţiile
financiare pe ansamblu PREZINTĂ O IMAGINE FIDELĂ , însă fie a apărut o limitare a ariei
misiunii de audit, fie datele financiare au dezvăluit o încălcare a IAS/ IFRS- urilor sau a
Standardelor Internaţionale de Audit.
O opinie cu rezerve trebuie exprimată atunci când auditorul ajunge la concluzia că
nu poate fi exprimată o opinie fără rezerve, dar că efectul oricărui dezacord cu conducerea sau
limitarea ariei de aplicabilitate nu este atât de semnificativ şi de profund, încât să necesite o
opinie contrară sau declararea imposibilităţii de a exprima o opinie.
Un raport cu rezerve poate lua forma unei„ rezerve privind deopotrivă opinia şi
perimetrul” sau a unei „ rezerve privind numai opinia”. Când ne aflăm în ambele situaţii,
înseamnă că auditorul nu a fost în măsură să colecteze toate elementele probante cerute de
Standardele Internaţionale de Audit.
Prin urmare, se apelează la acest tip de opinie cu rezerve în situaţiile în care aria de
cuprindere a misiunii( perimetrul) de actiune al auditorului a fost restrânsă de către client sau
atunci când apar evenimente care împiedică auditorul să realizeze un audit complet.
Utilizarea rezervei numai pentru opinie este limitatăla cazurile în care situaţiile
financiare nu sunt întocmite cu respectarea principiilor contabile general acceptate.
În toate cazurile în care auditorul exprimă o opinie , alta decît una fără rezerve, în
raport trebuie inserată o prezentare clară a motivelor care îl determină să emită acest tip de
opinie, iar atunci când este cu putinţă o cuantificare a aspectelor posibile pe care le are asupra
situaţiilor financiare.
Acest lucru se va prezenta printr- un paragraf separat ce precede opinia sau
imposibilitatea exprimării opiniei- cazuri care necesită analize mai laborioase şi işi găsesc locul
intr- o notă la situaţii financiare.
Un exemplu de limitare a ariei de cuprindere a unei misiuni de audit îl întâlnim în
situaţia în care numirea auditorului se face ulterior momentului de incepere a operaţiunulor de
inventariere a stocurilo, fapt care conduce la imposibilitatea participării la această operaţiune.
O limitare mai poate apărea, atunci când clientul nu are pusă la punct evidenţa
contabilă sau este necorespunzător întocmită şi este în imposibilitatea de a desfăşura
procedurilede audit considerate ca fiind strict necesare, situaţie care obligă auditorul la găsirea
unor alternative rezonabile, pentru a obţine probe de audit corespunzătoare, suficiente, pentru a
susţine o opinie necalificată.

Imposibilitatea de a exprima o opinie


Sunt cazuri în care auditorul se gaseşte în poziţia de a fi în imposibilitatea de a
exprima o opinie.
Imposibilitatea de a exprima o opinie trebuie declarată atunci când efectul posibil al
limitării ariei de cuprindere a misiunii de audit este atît de semnificativ şi cuprinzător, îcât
auditorul nu a putut să obţinăsuficiente probe de audit corespunzătoare şi prin urmare, nu poate
exprima o opinie asupra situaţiilor financiare.

Opinie nefavorabilă sau refuz de a exprima o opinie


O opinie nefavorabilă este exprimată în toate cazurile în care auditorul ajunge la
concluzia conform căreia situaţiile financiare pe ansamblu sunt atât de semnificativ eronate încât
ele nu reflectă o imagine fidelă a poziţiei financiare sau a performanţei entităţii precum şi a
fluxurilor de trezorerie, conform principiilor contabile general acceptate.
Auditorul se găseşte în situaţia de a refuza exprimarea unei opinii atunci când nu a
fost în măsură să ajungă la o concluzie satisfăcătoare, privind imaginea fidelă prezentată de
situaţiile financiare în ansamblul său, sau când auditorul nu se găseşte în stare de independenţă.
Un astfel de raport cu opinie nefavorabilă îl întâlnim în cazurile în care, auditorul
este informat , după o investigaţie adecvată, despre absenţa CONFORMITĂŢII.
Un refuz de a exprima o opinie îl întâlnim în toate cazurile în care auditorul a fost în
imposibilitatea DE A SE CONVINGE DE fidelitatea IMAGINII PREZENTATE DE
SITUAŢIILE FINANCIARE.
Refuzul de exprimare a unei opinii îl întâlnim şi în cazurile în care apar limitări
drastice ale ariei de desfăşurare a misiunii de audit sau a unei relaţii între client şi auditor în care
este afectat grav PRINCIPIUL INDEPENDENŢEI conform cerinţelor Codului de Conduită
etică si profesională.
Mai există si o a treia situaţie când auditorul are posibilitatea să emităun refuz de a
exprima o opinie- respectiv apariţia unor factori care ar pune în pericol principiul continuităţii
activităţii.
Deosebirea dintre cele două forme de exprimare constă în aceea că refuzul de a
exprima o opinie se manifestă numai din cauza unei lipse de informare a auditorului, în timp ce,
pentru a exprima o opinie nefavorabilă, auditorul trebuie să fie informat că situaţiile financiare
nu prezintă o imagine fidelă.
Ori de câte ori auditorul exprimă o opnie alta decât una fără rezerve, în raport
trebuie inclusă o prezentare clară a motivelor, iar cu excepţia cazului în care acest lucru nu este
posibil, o cuantificare a efectului posibil asupra situaţiilor financiare.

Utilizatori raport de audit


 Investitorii prezenţi şi potenţiali sunt interesaţi de riscul inerent al
tranzacţiilor şi de beneficiul adus de investiţiile lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide
dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă acţiunile.Acţionarilor nu le este indiferentă
informaţia care le permite să evalueze capacitatea entităţii de a plăti dividente. Ei doresc
transparenţă totală cu privire la situaţia patrimoniului, mărimea profitului şi modului de
repartizare a acestuia. Pe de altă parte, obţinerea de dividente cît mai mari va reduce sursele de
finanţare necesare dezvoltării.(14)
 Salariaţii şi sindicatele. Personalul angajat şi sindicatele sunt interesate
de informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea entităţii lor. Ei au în vedere informaţii care le
permit să evalueze capacitatea entităţii de a oferi remuneraţii, pensii, oportunităţi profesionale,
specializări
 Creditorii financiari sunt preocupaţi de informaţii care le permit să
evalueze dacă entitatea are posibilitatea să ramburseze împrumuturile primite şi dobânzile
aferente la scadenţă.
 Managerii. Responsabilitatea principală de a întocmi şi prezenta situaţiile
financiare ale entităţii revine conducerii. Dacă nu sunt acţionari principali, ei urmăresc prin
situaţii financiare să arate un rezultat financiar confortabil, astfel activitatea lor să fie apreciată
pozitiv, dar în acelaşi timp, pentru a nu fi distribuite dividente mari, cu scopul de a păstra sursele
de autofinanţare.
 Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei
entităţi, mai ales când au tranzacţii economico- financiare pe termen lung şi sunt dependenţi de
acea firmă.
 Publicul este interesat de entitate în ceea ce priveşte numărul de angajaţi
şi colaborarea cu furnizorii locali. Situaţiile financiare pot ajuta publicul prin informaţii despre
evoluţia în prezent şi în viitor a sferei activităţii entităţii, a potenţialul ei financiar.
 Bancherii. Informaţiile din situaţiile financiare trebuie să răspundă
cerinţelor de a evalua rentabilitatea entităţii, să diminueze riscurile ce implică creditarea
agentului economic care doreşte un împrumut. Astfel, entitatea trebuie să posede rezultatele
curente pozitive, o lichiditate mare şi în general o trezorerie netă pozitivă.
 Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi de informaţii care le
permit să determine dacă sumele pe care le au de primit vor fi plătite la scadenţă. Creditorii
comerciali sunt interesaţi pe o perioadă mai scurtă dacă nu sunt dependenţi de continuarea
activităţii entităţii ca principal client al firmei, interesaţi dacă pot încasa sumele avansate.
 Guvernul şi instituţiile sale sunt interesate de alocarea resurselor şi de
activitatea entităţii.
Într- o sferă largă de utilizatori care iau decizii economice, obiectivul situaţiilor
financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările
poziţiei financiare care satisfac necesităţii economice ale majorităţii utilizatorilor. Ele reprezintă
rezultatele administrării entităţii de către conducător, inclusiv modul de gestionare a
patrimoniului şi a resurselor încredinţate. Există utilizatori care doresc să evalueze modul de
administrare sau responsabilitatea conducerii pentru a lua decizii economice.
Situţiile financiare nu oferă toate informaţiile de care utilizatorii au nevoie pentru
luarea deciziilor economice, deoarece, în măsură, aceste arată efecte financiare ale unor
evenimente trecute şi nu oferă, de regulă, informaţii.
Bibliografie:

1.LAURENŢIU DOBROŢEANU- LA IZVOARELE AUDITULUI CONTABIL......


( II) – CONTABILITATEA, EXPERTIZA ŞI AUDITUL AFACERILOR, NR. 10, 2002
2. LAURENŢIU DOBROŢEANU, CAMELIA DOBROŢENU- AUDIT-
CONCEPRTE ŞI PRACTICI, ED. ECONOMICĂ, BUCUREŞTI, 2002
3. LAURENŢIU DOBROŢEANU- GENEZĂ ŞI VIITOR ÎN CONTABILITATE, ED
ECONOMICĂ, 2005
4. IASB- STANDARDE INTERNAŢIONALE DE CONTABILITATE, ED
ECONOMICĂ, BUCUREŞTI, 2007
5. N. FELEAGĂ, I IONAŞCU- TRATATE DE CONTABILITATE FINANCIARĂ
, VOL, 1, ED. ECONOMICĂ, BUCUREŞTI, 1998
6. LILIANA MALEIU- CEREREA ŞI OFERTA DE INFORMAŢII CONTABILE,
ED. ECONOMICĂ, BUCUREŞTI, 1998
7. M. BOULESCU, M. GHIŢĂ, V. MAREŞ- FUNDAMENTELE AUDITULUI,
ED. DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, BUCUREŞTI, 2001
13. A. STOIAN, E. ŢURLEA- AUDIT FINANCIAR CONTABIL, ED.
ECONOMICĂ, BUCUREŞTI, 2001
8. ANA STOIAN- AUDIT FINANCIAR CONTABIL, ED ECONOMICĂ,
BUCUREŞTI, 2001
9. ARENS LOEBBECKE- AUDIT, O ABORDARE INTEGRATĂ, ED. ARC,
BUCUREŞTI, 2003
10. CECCAR- MANUALUL PENTRU STANDARDE INTERNAŢIONALE DE
AUDIT, CERTIFICARE ŞI ETICĂ, 2007
11. BOTEZ DANIEL- TRADIŢII, ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ALE
PROFESIUNII CONTABILE DIN ROMÂNIA, ED. SEDCOM LIBRIS, 2005;
12. IONAŞCU ION- DINAMICA DOCTRINELOR CONTABILITĂŢII
CONTEMPORANE, ED ECONOMICĂ, 2003
13. CONTABILITATE FINANCIARĂ, O ABORDARE EUROPEANĂ ŞI
INTERNAŢIONALĂ- VOL 1+ 2, ED. INFOMEGA, 2005
14. FELEAGĂ NICOLAE, MALCIU LILIANA- PROVOCĂRILE
CONTABILITĂŢII INTERNAŢIONALE, ED. ECONOMICĂ, 2004

15. SUPORT DE CURS


ÎN ATENȚIA STUDENTULUI / MASTERANDULUI
1) data și ora LIMITĂ de transmitere a referatului/proiectului către profesorul examinator
este prevăzută la rubrica „Oră de încheiere examen”, niciun minut mai tîrziu;
2) fiecare referat/proiect trimis de către student/masterand, în format electronic (Word),
trebuie să aibă, pe prima pagină, datele de identificare ale acestuia (numele1,
prenumele, programul și anul de studiu, denumirea disciplinei pentru care se întocmește
referatul/proiectul, precum și gradul, numele și prenumele cadrului didactic examinator). Lipsa
acestor informații atrage după sine invalidarea referatului/proiectului și, implicit, a
examenului, studentul/masterandul fiind considerat ABSENT;
3) tot conținutul acestui fișier, așa cum s-a primit el de la profesorul examinator, va fi copiat,
în integralitatea sa, la sfârșitul referatului/proiectului care va fi transmis acestuia. Lipsa
acestor informații atrage după sine invalidarea referatului/proiectului și, implicit, a
examenului, studentul/masterandul fiind considerat ABSENT;
4) studentul/masterandul se consideră ABSENT și în situatia în care acesta NU a trimis
referatul/proiectul profesorului pe e-mail, fie deloc (profesorul examinator nu a primit niciun
e-mail de la acesta), fie până la data și ora menționate la punctul 1).

Programul de studiu: MEFE An 2


Anul de studiu:
Dată examen: 24.05.2020
Oră de începere 900
examen:
Oră de încheiere 1100
examen:
Denumirea disciplinei
de examen: Audit financiar
Profesor examinator: Prof. univ. dr.Cindea Moise
Adresă de e-mail: cindeamoise@yahoo.com

LISTA TEMELOR PROPUSE

1. Principii de baza aplicabile misiunilor de audit


2. Reguli generale ce deriva din respectarea Normelor de audit
3. Misiunea de audit financiar
4. Raportul de audit
5. Auditul intern

1
Doamnele căsătorite vor specifica atât numele de domnișoară, cât și pe cel de căsătorie, acesta din urmă
între paranteze.
Nota: Studentii care au trimis deja referat, il vor adapta cerintelor din prezenta
metodologie transmisa de conducerea Facultatii de Economie.