UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU RESITA FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI

ADMINISTRATIVE MARKETING SI COMUNICARE IN AFACERI

LUCRARE DE DIZERTAŢIE

Coordonator
Prof. univ. dr. GRIGORE SILASI

Masterand
PUHĂCEL BOGDAN
Promotia 2011
UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU RESITA FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI
ADMINISTRATIVE MARETING SI COMUNICARE IN AFACERI

LUCRARE DE DIZERTAŢIE
CU TEMA

MASURI DE DIMINUARE A SOMAJULUI IN ROMANIA

Coordonator
Prof. univ. dr. GRIGORE SILAŞI

Masterand
PUHĂCEL BOGDAN

Promotia 2
2011

Cuvinte cheie:
Somaj, reducere, diminuare, politici.

Rezumat :
Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin
dinamicile ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o problemă
macroeconomică ce face obiectul unor aprige dispute teoretice, metodologice şi
politico-ideologice. Piaţa muncii este prin definiţie inelastică. Aceasta în sensul
că nici cererea de muncă nu se modifică în aceeaşi măsură cu modificarea salariului
nominal, respectiv real, şi nici oferta de forţă de muncă nu evoluează întotdeauna
în raport de preţ şi de cost. Unii specialişti explică această caracteristică prin
aceea că cererea şi oferta depind de mulţi alţi factori decât cei economici.
Caracterul inelastic al ofertei de muncă este acela care stă la baza specificităţi
pieţei muncii. Procesele ce stau la baza determinării volumului, dinamicii şi
structurii ofertei de muncă sunt, mai întâi, de natură demografică. Piaţa muncii nu
funcţionează ca o piaţă obişnuită (liberă, zic unii autori) şi din cauza
restricţiilor legislative, a condiţiilor impuse prin lege în limitele cărora ea
funcţionează. În plus, funcţionarea acestei pieţe este influenţată de acţiunea
specifică a partenerilor sociali (patronat, sindicate), de raportul de forţe dintre
ei. Piaţa contemporană a muncii se poate afla fie în situaţia de echilibru (ocupare
deplină), fie în cea de dezechilibru, adică de subocupare şi supraocupare. Pentru a
înţelege cele două forme ale dezechilibrului pe piaţa muncii trebuie clarificaţi
termenii de ocupare deplină, şomaj voluntar şi şomaj involuntar. Ca fenomen
macroeconomic, şomajul reprezintă ansamblul persoanelor (stocul de populaţie)
active disponibile fără ocupaţie, care caută de lucru; deci, el este format din
excesul de resurse de muncă în raport cu cei ce pot fi ocupaţi, în condiţiile de
rentabilitate impuse de piaţă.

3
Cuprins:
CAPITOLUL I - NOŢIUNI
TEORETICE............................................................ 1.1
Definiţii.
Caracteristici.....................................................................
.................. 1.2 Cauze şi tipuri de
şomaj..............................................................................
....... 1.3 Şomajul voluntar şi involuntar. Rata naturală a
şomajului................................ 1.4 Costurile şomajului. Legea lui
Okun................................................................. 1.5 Relaţia
inflaţie-
şomaj..............................................................................
........... CAPITOLUL II - Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor
Umane..............................................................................
....................................... 2.1 Obiectivele
programului........................................................................
............ 2.2 Analiza
SWOT...............................................................................
................... 2.3 Axele prioritare ale
programului........................................................................
2.3.1 Formarea profesionala in sprijinul cresterii economice......................
2.3.2 Corelarea invatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii.................
2.3.3 Cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a
intreprinderilor................... CAPITOLUL III : FENOMENUL SOMAJULUI IN UNIUNEA
EUROPEANA..........................................................................
.............................. 3.1 Particularitatile somajului
European…………………………………………. 3.2 Cauzele somajului European…………………………………………………. 3.3
Masuri si politici de reducere a somajului in
UE.............................................. 3.4. Analiza comparativa privind
rata somajului.................................................... 3.4.1. Uniunea
Europeana................................................................. 3.4.2.
Statele Unite ale Americii........................................................
CAPITOLUL IV - STRATEGII DE DIMINUARE A SOMAJULUI.................... 4.1.
Masurarea
somajului..........................................................................
............... 4.2. Evolutia ratei somajului in
Romania................................................................ 4.3.
Analiza ratei
somajului..........................................................................
.......... 4.4. Situaţia statistică a şomajului înregistrat la 28 februarie
2010........................ 4.5. Strategii de prevenire şi combatere ale
şomajului…………………………… Concluzii Bibliografie 5 5 8 10 15 17 20 21 24 26 26 34 38 43
43 44 44 47 47 49 51 51 52 55 59 64 67 68

CAPITOLUL I : NOŢIUNI TEORETICE

1.1. Definiţii. Caracteristici Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile
complexe, dar mai ales prin dinamicile ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile,
şomajul a devenit o problemă macroeconomică ce face obiectul unor aprige dispute
teoretice, metodologice şi politico-ideologice. Având în vedere că literatura de
specialitate, statisticile oficiale şi internaţionale (Biroul Internaţional al
Muncii, Comisia de Statistică ONU) tratează şomajul prin prisma unor multiple şi
diferite modalităţi de analiză şi de evaluare, s-a creat o imagine confuză a
fenomenului. 4
Iată, totuşi, câteva definiţii acceptate care sintetizează caracteristicile
şomajului, prezentându-l ca pe una din problemele macroeconomice de maximă
complexitate. În unele manuale şi tratate universitare, şomajul este analizat ca
sumă agregată a tuturor acelor persoane care au statut oficial de şomer, adică,
şomajul constă din numărul total al şomerilor. În acest caz, problema se deplasează
spre persoana - şomer. Definiţia cea mai folosită pe care o dau economiştii
şomerului este următoarea: acea persoană care caută un loc de munca remunerat, şi
care nu are un asemenea loc în mod curent. În diferitele reglementări naţionale şi
internaţionale se folosesc şi alte criterii delimitative ale şomerilor. Aceasta mai
ales dacă problema în cauză se leagă de ajutorul de şomaj şi de criteriile
acordării acestuia. Astfel, pentru ca o persoană să fie declarată şomer trebuie să
fie înscrisă pe listele oficiilor de plasare a forţei de muncă şi să fie
disponibilă de a începe lucrul imediat ce i s-ar oferi un loc de muncă. Biroul
Internaţional al Muncii (B.I.T.) consideră că şomerul poate fi definit ca acea
persoană care: este lipsită de muncă, este aptă de muncă, caută loc de muncă
remunerat şi este disponibilă să înceapă lucrul imediat (în 15 zile). Cel mai
adesea, fenomenul contemporan şomaj este abordat şi analizat ca un dezechilibru al
pieţei muncii la nivelul ei naţional: ca loc de întâlnire şi de confruntare între
cererea globală şi oferta globală de muncă. Această manieră de abordare a şomajului
este, în fapt, o continuare a analizei problemelor demografico-economice, pe de o
parte, şi a celor economico-financiare şi investiţionale, pe de altă parte. Numai
că atât resursele de muncă (oferta de braţe de muncă), cât şi nevoia de muncă
(cererea de muncă) sunt filtrate prin exigenţele şi regulile unice ale remunerării
şi salarizării. De aceea, indiferent de unghiul de abordare şi tratare a lui,
şomajul este o disfuncţie a pieţei naţionale a muncii. Piaţa muncii este prin
definiţie inelastică. Aceasta în sensul că nici cererea de muncă nu se modifică în
aceeaşi măsură cu modificarea salariului nominal, respectiv real, şi nici oferta de
forţă de muncă nu evoluează întotdeauna în raport de preţ şi de cost. Unii
specialişti explică această caracteristică prin aceea că cererea şi oferta depind
de mulţi alţi factori decât cei economici. Caracterul inelastic al ofertei de muncă
este acela care stă la baza specificităţi pieţei muncii. Procesele ce stau la baza
determinării volumului, dinamicii şi structurii ofertei de muncă sunt, mai întâi,
de natură demografică. Piaţa muncii nu funcţionează ca o piaţă obişnuită (liberă,
zic unii autori) şi din cauza restricţiilor legislative, a condiţiilor impuse prin
lege în limitele cărora ea funcţionează. În plus, funcţionarea

5
acestei pieţe este influenţată de acţiunea specifică a partenerilor sociali
(patronat, sindicate), de raportul de forţe dintre ei. Piaţa contemporană a muncii
se poate afla fie în situaţia de echilibru (ocupare deplină), fie în cea de
dezechilibru, adică de subocupare şi supraocupare. Pentru a înţelege cele două
forme ale dezechilibrului pe piaţa muncii trebuie clarificaţi termenii de ocupare
deplină, şomaj voluntar şi şomaj involuntar. Ca fenomen macroeconomic, şomajul
reprezintă ansamblul persoanelor (stocul de populaţie) active disponibile fără
ocupaţie, care caută de lucru; deci, el este format din excesul de resurse de muncă
în raport cu cei ce pot fi ocupaţi, în condiţiile de rentabilitate impuse de piaţă.
Sporirea sau diminuarea ocupării într-o ţară sau alta nu se identifică cu scăderea
sau agravarea şomajului. Pentru a se realiza o imagine mai apropiată de adevăr,
este necesar să se ia în consideraţie şi variaţiile nivelurilor activităţii
populaţiei. Deci, noţiunea de şomaj trebuie să fie corelată cu indicatorii privind
stocul şi fluxurile populaţiei active, ca şi cu repartiţia şi durata şomajului.
Şomajul poate fi caracterizat prin mai multe aspecte: a. Nivelul şomajului care se
determină în funcţie de doi indicatori, şi anume: masa şomajului şi rata şomajului.
Masa şomajului constă din numărul persoanelor care, la un moment dat întrunesc
condiţiile pentru a fi incluse în categoria şomerilor. Altfel spus, ea constă din
populaţia activă disponibilă, respectiv din acea forţă de muncă nonocupată. Dacă se
are în vedere un anume orizont de timp (lună, trimestru, an) şi numărul şomerilor
la începutul perioadei, atunci numărul şomerilor la sfârşitul perioadei rezultă din
creşterea (ajustarea) cifrei iniţiale cu intrările în rândul şomerilor şi cu
ieşirile din rândurile acestora în acel orizont de timp. Rata şomajului, ca mărime
relativă a fenomenului, se calculează ca raport procentual între masa şomajului
(numărul mediu al şomerilor) şi unul din parametrii de referinţă ai acestuia.
Astfel de parametri sunt: populaţia activă, populaţia activă disponibilă, forţa de
muncă (populaţia ocupată plus şomajul), populaţia ocupată, populaţia ocupată ca
salariaţi. Se pare că cel mai concludent raport de exprimare a ratei şomajului este
cel în care se foloseşte ca numitor fie forţa de muncă, fie populaţia activă
disponibilă.

6
b. Intensitatea şomajului este o altă caracteristică a fenomenului şomaj. În
funcţie de aceasta se poate distinge: şomajul total, care presupune pierderea
locului de muncă şi încetarea totală a activităţii; şomajul parţial, care constă în
diminuarea activităţii unei persoane, în special prin reducerea duratei săptămânii
de lucru sub cea legală, concomitent cu scăderea remunerării; şomajul deghizat,
specific mai ales ţărilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o activitate
aparentă cu productivitate mică. c. Un alt element este durata şomajului sau
perioada de şomaj din momentul pierderii locului de muncă până la reluarea
activităţii. Nu există o durată a şomajului definită prin lege, dar în numeroase
ţări există reglementări ale perioadei pentru care se plăteşte indemnizaţie de
şomaj. Această perioadă are o tendinţă de creştere, atingând până la 18-24 de luni.
d. Structura şomajului sau componentele acestuia reprezintă o altă caracteristică.
Acestea se formează prin clasificarea şomerilor după diferite criterii: nivelul
calificării, domeniul în care au lucrat, categoria socio-profesională căreia îi
aparţin, sex, categorii de vârstă etc. În urma studierii şomajului pe sexe şi
categorii de vârstă s-a relevat că femeile sunt mai afectate de şomaj decât
bărbaţii, de asemenea, tinerii de până la 25 de ani şi bătrânii de peste 50 de ani
în raport cu restul populaţiei active.

1.2. Cauze şi tipuri de şomaj Deoarece fiecare cauză şi tip de şomaj implică o
viziune specială şi, în consecinţă şi măsuri adecvate de combatere trebuie ca
aceste două aspecte, care la prima vedere s-ar părea că ar trebui tratate separat,
să fie abordate în strânsă corelaţie. Ca un flux macrosocial global, şomajul este
generat de cauze ce ţin de situaţia economică a utilizatorilor, pe de o parte, şi
de statutul social al ofertanţilor de muncă, pe de altă parte. În primul rând, ca
urmare a unei evoluţii nefavorabile a activităţilor social-economice sau ca urmare
a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce pierderea locului de
muncă de către o parte a populaţiei ocupate.

7
În al doilea rând, solicitările suplimentare de muncă ale noilor generaţii ce au
ajuns la vârsta legală de muncă nu pot fi onorate de utilizatorii de muncă. Tânăra
generaţie întâmpină greutăţi în găsirea locurilor de muncă (în cazul unei
subocupări) din mai multe motive obiective sau subiective: neconcordanţa pregătirii
ei profesionale cu nevoile şi exigenţele impuse de activitatea economicosocială;
reţinerile unor agenţi economici producători în a angaja tineri fără experienţă în
muncă, fără să-şi fi însuşit disciplina muncii etc. În al treilea rând, şomajul
apare, se suplimentează şi ca urmare a solicitărilor de locuri de muncă din partea
unor persoane încadrate în vârsta a doua, care se decid să-şi ofere munca lor pe
piaţă. Unele dintre aceste persoane nu au lucrat până în momentul respectiv, altele
au întrerupt activitatea pe o perioadă relativ îndelungată. Oricum, atât unele, cât
şi celelalte persoane se decid să-şi schimbe statutul social din neangajat în
angajat. La acest proces se poate adăuga şi cel al deschiderii unor afaceri pe cont
propriu. Pentru aprofundarea cauzelor şomajului trebuie luate în consideraţie, în
unitatea lor, asemenea procese demo-economice, economice, tehnico-ştiinţifice, cum
sunt: evoluţia populaţiei active; dinamica producţiei naţionale; rata de creştere
economică şi modificarea sensului ei; tehnicile şi tehnologiile folosite, progresul
tehnico-ştiinţific; restructurările agenţilor economici, independent de impulsurile
acestora; conjunctura internă şi internaţională etc. Apariţia şomajului, dar, mai
ales, creşterea şi diminuarea lui au fost şi sunt influenţate de unele cauze
directe, fiecare dintre acestea dând naştere la forme particulare de şomaj, cum
sunt: ciclic, fricţional, structural, tehnologic, sezonier etc. • Şomajul ciclic
este dependent de fluctuaţiile ciclice pe termen mediu; în perioadele

conjuncturale defavorabile dimensiunile acestuia sporind, în timp ce în cele

favorabile el se resoarbe în bună măsură. • Şomajul structural este consecinţa
adâncirii diviziunii muncii, a specializării activităţii

economice şi respectiv a structurării pieţei muncii. Modificările structurale pot

apare la nivelul economiei naţionale, dar şi la nivel regional. Drept urmare, apar
discordanţe între calificările cerute şi cele de care dispun ofertanţii de muncă.
Amploarea şomajului structural depinde de trei factori: de rapiditatea cu care apar
modificările în cererea şi oferta de bunuri şi servicii în economie. Cu cât ele
sunt mai rapide, cu atât şi dimensiunile şomajului structural vor fi mai mari; de
gradul de

8
concentrare regională a activităţilor economice, sau lipsa de diversificare a
producţiei şi a serviciilor; de caracteristica spe-cifică majorităţii ofertanţilor
de muncă – imobilitatea. Politicile şi soluţiile de combatere a şomajului
structural se concentrează asupra încurajării de a căuta de lucru în alte părţi
(domenii de activitate sau regiuni) prin diferenţieri în salarizare şi încurajarea
recalificării. Aceste măsuri se întreprind de către firme. Lor li se pot alătura şi
cele întreprinse de autorităţi (deci soluţii de tip intervenţionist) care constau
în acordarea de avantaje financiare (reduceri de impozite) pentru firmele care
investesc în acele regiuni unde şomajul este ridicat, sau prin finanţarea
programelor pentru activităţile cerute. • Şomajul tehnologic este legat de
înlocuirea vechilor tehnici şi tehnologii cu altele noi. O

asemenea operaţiune este condiţionată atât de trecerea de la ramurile propulsatoare

ale vechiului mod tehnic de producţie la cele ale noului mod tehnic de producţie,
cât şi de procesul centralizării capitalului şi concentrării producţiei. • Şomajul
intermitent este cauzat de insuficienţa mobilităţii mâinii de lucru sau de
decalajele între

calificările disponibile şi cele cerute; acesta este şi consecinţa practicării

contractelor de angajare pe perioade scurte. Asemenea contracte decurg din
incertitudinea afacerilor, ca şi din dorinţa utilizatorilor de a face presiuni
asupra salariaţilor şi sindicatelor.

Şomajul de discontinuitate în muncă se coroborează cu reglementările privind

concediile de

maternitate şi alte aspecte ale vieţii de familie. • Şomajul fricţional se

manifestă când, unele persoane îşi părăsesc serviciul avut în mod voluntar

sau prin concediere şi în consecinţă, pentru o perioadă de timp sunt şomeri. Este
posibil să găsească foarte repede un alt loc de muncă (deoarece aceste locuri
există), dar prima slujbă oferită sa nu fie acceptată din motive ce ţin de ambele
părţi. Cei ce caută de lucru să dorească un loc de muncă cu un salariu mai mare,
iar cei ce oferă locul, să se abţină să angajeze persoana pentru motivele care au
determinat concedierea ei. Este, de asemenea, posibil ca această căutare şi ocupare
a locului de muncă dorit să dureze şi din lipsa de informare.

9
Pentru reducerea duratei şomajului fricţional se recomandă o informare mai
completă, prin oficiile de plasare, referitoare la cererea şi oferta de muncă. O
altă soluţie constă în reducerea ajutorului de şomaj, dar este puternic contestată
motiv pentru care poate fi apreciată ca fiind o soluţie controversată. • Şomajul
sezonier este specific în activităţile economice care sunt influenţate de factorii
naturali

(agricultură, construcţii), ceea ce se repercutează şi asupra cererii de muncă.

Este, de regulă, un şomaj de durată relativ scurtă. Pentru combaterea lui se
recomandă măsuri asemănătoare celor prevăzute pentru şomajul structural şi în
special facilizarea pregătirii pentru o activitate complementară. Cunoaşterea
cauzelor directe ale şomajului şi a tipurilor sale apărute în urma uneia sau alteia
din aceste cauze are o mare importanţă pentru aprecierea perspectivelor lui, ca şi
pentru formularea căilor de ameliorare a ocupării şi a statutului social-economic
al şomerilor. 1.3. Şomajul voluntar şi involuntar. Rata naturală a şomajului.
Ocuparea deplină sau lipsa de şomaj semnifică faptul că circa 97-98% din populaţia
activă disponibilă este utilizată efectiv (diferenţa de populaţie activă este
considerată a fi şomaj natural). Ocuparea deplină reprezintă acel volum şi acea
structură a ocupării, a utilizării resurselor de muncă, care permit obţinerea
maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor constituiţi în diferite
colectivităţi. Şomajul voluntar constă din acea nonocupare datorată refuzului sau
imposibilităţii unor persoane de a accepta retribuţia oferită (este vorba de cea
reală) şi/sau condiţiile de muncă existente. Asemenea comportamente decurg din
unele reglementări juridice, din uzanţe sociale, din caracterul lent al adaptării
contractelor colective de muncă la condiţiile muncii şi la procesele istorice,
demografice. Şomajul voluntar are la origine rigiditatea salariilor (nominale) la
scădere. Aşa se face că salariile practicate sunt, în general, mai mari decât
salariul de echilibru. Revendicările salariaţilor şi ale sindicatelor împiedică
ajustarea salariilor prin scădere. În general, fondul de salarii are o determinare
în condiţiile economico-financiare ale utilizatorilor de muncă. Ca urmare, o parte
din oferta de muncă rămâne nerealizată, apare deci şomajul voluntar.

10
Categoriile de persoane, care se încadrează în şomajul voluntar sunt: - persoanele
angajate care preferă să-şi înceteze temporar activitatea, apreciind că ajutorul de
şomaj le poate asigura o existenţă decentă (să reţinem, în acest context, că
economistul francez Jacques Rueff remarca că „ajutorul de şomaj este cauza
fenomenului şomaj"); - şomerii care aşteaptă locuri de muncă mai bune decât cele
oferite de întreprinderi şi instituţii, cât şi faţă de cele pe care le-au deţinut;
gospodinele hotărâte, pe baza unui consens de familie, să se încadreze, dar ezită
încă să se încadreze în condiţiile date (ca nivel de salariu, ca distanţă de
domiciliu etc).

Şomajul involuntar constă din acea parte a folosirii incomplete care decurge din
rigiditatea salariului, respectiv din acele persoane neocupate care ar fi dispuse
să lucreze pentru un salariu real mai mic decât cel existent, astfel că atunci când
cererea efectivă de forţă de muncă va creşte va spori şi gradul de ocupare. Şomajul
involuntar poate fi sugerat prin graficul de mai jos. De regulă, şomajul este
tratat şi apreciat prin prisma celui involuntar. Aşa că şomajul constă din acea
nonocupare, din acea folosire incompletă a mâinii de lucru, din acel ansamblu de
persoane neocupate care ar fi dispuse să lucreze pentru un salariu real mai mic
decât cel existent, astfel că, atunci când creşte cererea efectivă de forţă de
muncă, va spori şi gradul ei de ocupare.

11
Obţinerea unei rate a şomajului egală cu zero este un obiectiv care, pe de o parte,
este imposibil de atins într-o economie dinamică de piaţă, iar pe de altă parte, s-
ar putea chiar să fie chiar nedorit. Şomajul voluntar poate fi considerat un
instrument prin intermediul căruia unele persoane reuşesc să îşi majoreze
câştigurile individuale şi ca proces prin care societatea atinge un nivel mai înalt
al produsului naţional. În acelaşi timp, un anumit nivel de şomaj involuntar este
de neocolit, ca urmare a schimbărilor intervenite în gusturile consumatorilor sau
în tehnologia folosită. Aceste schimbări provoacă o anumită nepotrivire între
cererea şi oferta de mână de lucru, fapt ce impune o modificare în alocarea
resurselor dinspre anumite ocupaţii şi regiuni înspre altele. Cât de mare este
nivelul şomajului voluntar şi cel al şomajului involuntar de neevitat - cu alte
cuvinte, care este nivelul ratei şomajului pentru care se poate spune că există
ocupare deplină a mâinii de lucru-este un element care diferă de la ţară la ţară şi
de la perioadă la perioadă. O reducere a şomajului cu ajutorul - de exemplu al unor
politici menite a creşte cererea agregată, va determina o creştere a ratei
inflaţiei; pentru acest fapt, acest nivel de şomaj este denumit rata naturală a
şomajului ( sau rata şomajului care nu determină o accelerare a ratei inflaţiei -
NAIRU astfel: - rata şomajului pentru care nu există cerere sau ofertă în exces de
mână de lucru pe piaţa muncii; - rata şomajului pentru care numărul de locuri de
muncă vacante este egal cu numărul de şomeri;
1

) şi poate fi definită

În literatura de specialitate este prescurtată ca NAIRU - de la denumirea în limba

engleză Non Accelerating Inflation Rate of Unemployment

12
- rata şomajului ce ar fi obţinută pe termen lung, în cazul în care ratele
anticipate ale inflaţiei ar coincide cu cele efectiv realizate. În ultimii ani,
discuţiile despre rata naturală a şomajului au căpătat o vigoare deosebită, nu
numai în literatura de specialitate, ci şi în practica economică. Aceasta din mai
multe motive: deoarece construcţia teroretică pe care se bazează serveşte la
înţelegerea cauzelor inflaţiei; deoarece este utilizat ca bază empirică pentru
previzionarea modificărilor în rata inflaţiei; pentru că este un reper important în
elaborarea politicilor economice. Rata naturală a şomajului corespunde funcţionării
normale a pieţei muncii şi este asociată cu ocuparea totală a forţei de muncă.
Şomajul poate fi considerat excesiv, în orice ţară, dacă depăşeşte nivelul său
natural. Dacă presupunem că şomajul fricţional şi sezonier există chiar şi atunci
când piaţa forţei de muncă este în echilibru este evident că rata naturală a
şomajului este afectată de factori ca: mişcarea voluntară a angajaţilor, mişcările
în şi în afara forţei de muncă, durata de timp în care şomerii îşi găsesc slujbe
acceptabile. Aceşti ultimi factori variază mult în cadrul grupurilor demografice,
astfel încât rata naturală a şomajului este puternic afectată de compoziţia
demografică a forţei de muncă. Atunci când o economie este în echilibru pe termen
lung, şomajul va fi la rata sa naturală. Din moment ce rata naturală a şomajului
este un concept teoretic, ea nu poate fi direct observată, şi, prin urmare, trebuie
estimată. Ec onomiştii au două modalităţi diferite pentru a estima rata naturală a
şomajului. în primul rând ei determină o ecuaţie prin care corelează şomajul
agregat de rata inflaţiei. Conceptual, rata naturală a şomajului este prezentă
atunci când rata şomajului nu creşte şi nici nu scade. Astfel, atunci când inflaţia
este constantă, ecuaţia ce stabileşte legătura între rata inflaţiei şi şomaj
furnizează un estimator pentru rata naturală a şomajului. A doua metodă de estimare
a ratei naturale a şomajului se bazează pe datele istorice legate de rata şomajului
de-a lungul unor perioade mari de timp. Aceste date sunt diferite în funcţie de
grupurile demografice. Se estimează ratele şomajului pentru aceste grupuri
demografice şi apoi se agregă aceste estimări. Rata naturală a şomajului este
analizată şi din perspectiva legăturii şomajului cu inflaţia: atunci când rata
inflaţiei este stabilă, constantă, se vorbeşte de rata naturală a şomajului, numită
şi NAIRU. Teoria care stă în spatele conceptului de rată naturală poate fi privită
ca o descriere a comportamentului unei economii aflate în dezechilibru. Astfel,
atunci când şomajul este mai mic

13
decât rata naturală, cererea pentru un anumit nivel al salariului real este mai
mare decât ceea ce firmele ar accepta să plătescă, în condiţiile date ale
preţurilor şi anticipărilor despre acestea. Această incompatibilitate dintre
dorinţele în privinţa salariilor şi planurile referitoare la preţuri se rezolvă
prin apariţia unei spirale preţuri -salarii, în cadrul căreia angajaţii nu primesc
salariile reale pe care le-ar dori, iar firmele nu ating nivelul de preţ la care s-
ar aştepta. Ca urmare, inflaţia realizată va fi mai mare decât cea anticipată. Cum
însă şomajul nu poate fi prea departe de nivelul ratei naturale, rezultă că rata
actuală a inflaţiei este o bună aproximare a anticipărilor în legătură cu inflaţia
viitoare; de aceea, dezechilibrul existent se va rezolva printr-un nivel crescător
al inflaţiei. În consecinţă, echilibrul-definit, în acest caz, ca o rată a
inflaţiei stabilă la un nivel egal cu cel anticipat - va fi obţinut atunci când
rata şomajului va creşte la nivelul ratei naturale, adică unde comportamentul celor
care stabilesc salariile va fi compatibil cu al celor care stabilesc preţurile. Cu
alte cuvinte, ipoteza ratei naturale interpretează modificările în rata inflaţiei
ca fiind un fenomen determinat de dinamicile de pe piaţa muncii, fenomen a cărui
magnitudine poate fi aproximată prin măsurarea ratei şomajului. Trei criterii pot
fi avute în vedere în încercarea de a evalua utilitatea conceptului de rata
naturală a şomajului. Întâi, trebuie analizat dacă deviaţia şomajului de la rata
naturală este un semnal util pentru previzionarea modificărilor ratei inflaţiei.
Deşi aceasta nu este o condiţie necesară, ea nu este totuşi şi suficientă pentru
acceptarea ipotezei în discuţie. De aceea, un al doilea criteriu trebuie luat în
considerare: pot fi explicate modificările ratei naturale de-a lungul timpului?
Chiar în cazul unui răspuns pozitiv, realist este de acceptat ideea că acest lucru
nu va pută fi realizat întotdeauna în mod perfect. Un al treilea criteriu trebuie
analizat şi anume rata naturală este un instrument util luării deciziilor de
politică economică în condiţiile incertitudinii care acompaniază, de regulă,
nivelul şi sensul său de modificare. 1.4. Costurile şomajului. Legea lui Okun
Costurile pe care le implică şomajul, directe sau indirecte, relevă faptul că acest
fenomen constituie o risipă de resurse umane şi financiare generate de utilizarea
icnompletă a a fondurilor de producţie, cu implicaţii asupra costurilor sociale. 14
Costurile directe sunt evidenţiate sub forma vărsămintelor financiare către fondul
destinat protecţiei sociale a şomerilor, care, în principal este utilizat pentru
plata ajutorului de şomaj, alocaţiei de sprijin, calificării şi recalificării
şomerilor. Costurile indirecte sunt generate de diminuarea globală a producţiei şi
a veniturilor de care ar putea să beneficieze întreaga populaţie. Ele îmbracă forma
unor pierderi de producţie determinate de neutilizarea unor capacităţi şi mijloace
tehnice din dotare, ceea ce implică reducerea resurselor de formare a veniturilor
bugetare, deteriorarea calificării şi capacităţii de muncă, descurajarea
personalului în plan profesional, social şi uman. Pentru persoanele care devin
şomeri, costul şomajului are un aspect economic şi unul moral. Economic pentru că
intrarea în şomaj înseamnă reducerea veniturilor şi deci şi a posibilităţilor de
consum pentru întreaga familie. Totodată statutul de şomer atrage după sine stresul
nervos, o stare depresivă determinată de incertitudine şi aşteptare, toate acestea,
spre deosebire de consecinţele economice, deşi sunt foarte importante, nu se pot
evalua. Deosebit de complexe şi cu urmări multiple sunt costurile somajului şi la
nivel de economie şi societate. De pildă: - Şomajul înseamnă subutilizarea
factorului de producţie muncă, ceea ce se repercutează negativ asupra volumului
producţiei (producţia actuală scade cu mult sub cea potenţială), iar scăderea
producţiei înseamnă pierdere de venituri (salarii şi profituri) cu toate urmările
sale legate de consumul propriu zis şi de investiţii. - Scăderea generală a
veniturilor reduce încasările, respectiv intrările la capitolul venituri din
bugetul statului, reducerea impozitelor pe venit, a taxei pe valoarea adăugată, a
taxelor şi accizelor etc.) ceea ce diminuează volumul cheluielilor publice. -
Existenţa şomajului sporeşte cheltuielile statului pentru funcţionarea oficiilor de
plasare, plata ajutorului de şomaj, alte cheltuieli sociale legate de calificare,
de îngrijirea sănătaţii şomerilor etc. Aprecierea corectă a costului şomajului
impune luarea în consideraţie şi a unor avantaje pe care le implică acest fenomen
Avantajele şomajului sunt corelate cu următoarele aspecte: - Determinarea
salariaţilor să caute servicii mai bune, si sigure, care cer o calificare
superioară, ceea ce poate însemna incitarea spre perfecţionare cu consecinţele
corespunzătoare asupra creşterii randamentului muncii. - Crearea de mână de lucru
mobilă şi adaptabilă la cerinţele impuse de modificările activităţii economice,
ceea ce contribuie la o eficienţă mai mare în alocarea resurselor pe termen scurt
şi o creştere economică mai rapidă pe termen lung. 15
În final, însă, dacă pe de o parte se iau în consideraţie costurile, iar pe de altă
parte avantajele fenomenului şomaj, pe termen lung, rezultatul apare categoric
negativ, deoarece costurile depăşesc cu mult beneficiile, atât în cazul celor
direct implicaţi cât şi al economiei şi societăţii în ansamblu. LEGEA LUI OKUN În
anii ’60, economistul Arthur Okun a încercat să determine dacă între fenomenul
şomaj şi produsul naţional brut există vreo relaţie de interdependenţă. Răspunsul
la această dilemă este cunoscut în economie sub denumirea de legea Okun. Deoarece
persoanele ocupate participă la producerea bunurilor materiale şi serviciilor, iar
şomerii nu produc bunuri economice, se poate presupune că ridicarea nivelului
şomajului trebuie să fie însoţită de reducerea volumului real al PNB. Existenţa
interrelaţiei negative între aceste variabile se exprimă prin tendinţa conform
căreia sporirea şomajului este concomitentă cu scăderea volumului real al P.N.B.
Schimbarea PNB = 3% - 2 x schimbarea nivelului şomajului (rata şomajului) În
formularea iniţială a legii, Okun stabilea că o reducere cu un punct procentual a
ratei şomajului, determină de regulă o creştere a PNB cu aproximativ trei puncte
procentuale. Practica contemporană a stabilit că o scădere cu 1% a ratei şomajului
este asociată unei creşteri de doar 2% a PNB. Venitul naţional al unei economii nu
depinde în mod direct de rata şomajului. Totuşi, piaţa muncii este legată de rata
şomajului şi astfel participa şi la crearea Produsului Naţional Brut. Pe termen
scurt, modificarea procentuală a venitului poate fi exprimată ca sumă a modificării
procentuale a productivităţii plus o constantă, înmulţit cu munca depusă. La rândul
său, munca depusă poate fi exprimată în funcţie de ore lucrate, creşterea
populaţiei, participarea forţei de muncă sau alţi factori relevanţi, minus
modificarea absolută a ratei şomajului. Din această perspectivă este surprinzătoare
asocierea între modificarea ratei şomajului şi PNB. Modificarea ratei şomajului
este doar unul dintre multiplii factori care influenţează PNB-ul. De asemenea
surprinzător este faptul că o reducere cu 1% a ratei şomajului poate determina o
creştere atât de substanţială cum ar fi 2%. Intuiţia unui contabil ar sugera ca o
scădere a ratei şomajului cu 1% ar însemna o creştere a ocupării cu circa 1%, ceea
ce ar determina o creştere a PNB cu mai puţin de un punct procentual. Motivul
pentru care asocierea dintre rata şomajului şi PNB este atât de puternică este
faptul că modificarea ratei şomajului afectează şi ceilalţi factori importanţi ce
16
influenţează volumul PNB. De exemplu, o rata crescătoare a şomajului determină
reducerea orelor lucrate de fiecare lucrător şi participarea forţei de muncă. Din
moment ce toţi aceşti factori contribuie la scăderea PNB este clar de ce mici
modificări ale ratei şomajului pot determina schimbări esenţiale ale PNB. Relaţia
dintre creşterea economică reală şi modificările ratei şomajului este dată tot de
legea lui Okun. Aceasta afirmă faptul că rata şomajului scade cu 0,5% pentru
fiecare procent de creştere a PIB peste o rată a trendului de 2,2,5%.

∆u= -0,5 (ry - 2,25)

Unde: ∆u – fluctuaţiile ratei şomajului; Ry – rata creşterii economice. Spre
deosebire de alte relaţii macroeconomice care s-au dovedit a fi instabile, legea
lui Okun a arătat o remarcabilă stabilitate în timp. 1.5. Relaţia inflaţie-şomaj
Deoarece economia naţională este un sistem complex, diferitele ei componente de
echilibru: creşterea economică, ocupare-şomaj, inflaţie şi raporturile economico-
financiare externe sunt corelate între ele şi se intercondiţionează reciproc.
Conexiunile, însă, sunt complexe şi contradictorii, ceea ce nu permite stabilirea
unor măsuri care să le rezolve simultan şi sigur. Se poate observa, însă, existenţa
unei relaţii între cele patru componente şi evoluţia cererii agregate, pe termen
lung, căci pe termen scurt, până la doi ani, ele au o stare independentă. Pe termen
lung, toate patru depind de evoluţia cererii agregate, care variază în funcţie de
fazele ciclului economic. În faza de expansiune a activităţii economice (faza a
doua), cererea agregată creşte rapid şi în consecinţă diferenţa dintre producţia
efectivă şi cea potenţială se reduce. Două dintre obiectivele politicii
macroeconomice înregistrează rezultate bune: producţia creşte rapid, iar şomajul se
reduce. În schimb, celelalte două se înrăutăţesc, deoarece, pe de o parte, inflaţia
creşte prin cerere, iar pe de altă parte, datorită creşterii preţurilor, produsele
indigene devin mai puţin competitive pe piaţa mondială (se reduce exportul), iar
produsele străine apar mai ieftine pe piaţa internă (creşte importul), ceea ce
atrage după sine un deficit în contul curent al balanţei de plăţi. Drept rezultat
se deteriorează şi nivelul de echilibru al cursului de schimb al monedei naţionale
(creşte) ceea ce scumpeşte importurile şi în acest fel se întreţine inflaţia. Când
se ajunge în punctul

17
de vârf al creşterii economice (3), în ciuda efectelor pozitive pe care le
înregistrează producţia şi şomajul, inflaţia şi dezechilibrul balanţei de plăţi
devin probleme acute. Când se depăşeşte punctul de vârf al creşterii economiei şi
se trece la faza de recesiune (4), lucrurile se petrec exact invers faţă de
tendinţele descrise în faza (2). Scăderea cererii agregate atrage după sine o
mişcare negativă a activităţii economice, însoţită de reducerea locurilor de muncă
şi deci de creşterea şomajului. În acelaşi timp, ritmurile inflaţiei se domolesc,
iar situaţia balanţei de plăţi se îmbunătăţeşte. În asemenea împrejurări,
autorităţile implicate în politica economică se află în faţa unei mari dileme. Dacă
se adoptă politica creşterii economice, prin încurajarea cererii agregate, se
rezolvă primele două probleme, cu efectul principal reducerea şomajului, dar apar
pericole din partea presiunilor exercitate de inflaţie şi de deficitul balanţei de
plăţi. Dacă se adoptă o politică de deflaţie, respectiv de reducere a cererii
agregate, se reduce inflaţia şi se îmbunătăţesc rezultatele în raporturile
economico-finaiciare externe, dar în schimb producţia efectivă se reduce şi creşte
şomajul.

curba lui Phillips –

În urma unei analize concrete a şomajului, economistul neozeelandez A.W. Phillips a

atras atenţia asupra existenţei unei relaţii invers proporţionale între rata
inflaţiei şi rata şomajului, relaţie evidenţiată în graficul de mai sus. În timp,
însă, stabilitatea relaţiei lui Phillips a devenit incertă, astfel că numeroşi
economişti au ajuns la concluzia că pe termen scurt se poate vorbi despre o anumită
substituire între inflaţie şi şomaj, dar aceasta este imposibilă pe termen lung s-a
dovedit că o rată ridicată a şomajului era însoţită de o rată ridicată a inflaţiei.

18
CAPITOLUL II - PROGRAMUL OPERATIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE
Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane stabileste axele

prioritare si domeniile majore de interventie ale Romaniei in domeniul resurselor

umane in vederea implementarii asistentei financiare a Uniunii Europene prin
intermediul Fondului Social European, in cadrul Obiectivului Convergenta, pentru
perioada de programare 2007 – 2013. Elaborat in contextul Planului National de
Deazvoltare 2007-2013 si in acord cu Prioritatile Cadrului Strategic National de
Referinta, acest program este un instrument important in sprijinirea dezvoltarii
economice si a schimbarilor structurale. Mai mult, investitiile in capitalul uman
vor completa si vor conferi sustenabilitate cresterii productivitatii pe termen
lung. O forta de munca inalt calificata, cu un nivel de educatie ridicat, avand
capacitatea de a se adapta noilor tehnologii si nevoilor in schimbare ale pietelor,
este esentiala pentru o economie competitiva si dinamica. Romania va promova
politici active pe piata muncii pentru cresterea adaptabilitatii si flexibilitatii
fortei de munca. Se preconizeaza

19
obtinerea unui nivel mai inalt de participare pe piata muncii, ca fundament al unei
economii competitive bazate pe cunoastere. Programul Operational Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) a fost elaborat sub coordonarea Ministerului
Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse. In timpul consultarilor au fost implicate
urmatoarele institutii: Ministerul Economiei si Finantelor, Agentia Nationala
pentru Ocuparea Fortei de Munca, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului,
Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Ministerul Dezvoltarii,
Lucrarilor Publice si Locuintelor, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale,
Ministerul Sanatatii Publice, Institutul National de Statistica, Institutul
National de Cercetare Stiintifica in domeniul Muncii si Protectiei Sociale, Comisia
AntiSaracie si de Promovare a Incluziunii Sociale, Consiliul National pentru
Formarea Profesionala a Adultilor, Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse,
Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului, Turismului si Profesiilor
Liberale, alte ministere de linie si agentii. De asemenea, au avut loc consultari
pe scara larga cu partenerii sociali, organizatii ale societatii civile,
administratia publica si alti actori relevanti. Obiectivul general al POS DRU este
dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivitatii, prin corelarea
educatiei si invatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii si asigurarea de
oportunitati sporite pentru participarea viitoare pe o piata a muncii moderna,
flexibila si inclusiva a 1.650.000 de persoane.
2.1 Obiectivele programului

Interventiile Fondului Social European in Romania in domeniul Dezvoltarii

Resurselor Umane vor asigura investitia in capitalul uman, modernizarea sistemelor
de educatie si formare profesionala, cresterea accesului la ocupare si consolidarea
incluziunii sociale pentru grupurile vulnerabile. Necesitatea de a asigura resurse
umane pregatite si competitive pe piata europeana a muncii apare din intelegerea
faptului ca avantajele competitivitatii, care determina actuala crestere economica
a Romaniei, nu pot asigura o dezvoltare durabila pe termen lung, avand in vedere
presiunile crescute provocate de procesul de globalizare si introducerea continua a
noilor tehnologii. Numai o forta de munca flexibila si
20
superior calificata va putea sa reactioneze la modificarile constante inregistrate
pe piata muncii. Din analiza socioeconomica se pot evidentia urmatoarele fenomene:
• rate constant scazute de participare la educatie si formare profesionala, la
toate varstele, in special in mediul rural, determinand un nivel scazut de
calificare a fortei de munca din Romania; • incapacitatea structurilor de educatie
si de ocupare de a se adapta rapid la nevoile in continua schimbare ale pietei
muncii; • o structura de productie care a suferit o serie de modificari in ultimii
ani, cu o crestere a sectorului serviciilor, dar care nu va inregistra o scadere
dramatica a sectorului primar pana la nivelul european; • o scadere a populatiei
active si ocupate, pe fundalul unui proces lent, dar continuu de imbatranire si al
unei tendinte de crestere a emigratiei; • cresterea fenomenului saraciei, in
special in randul grupurilor de risc (populatia de etnie roma, familiile
monoparentale cu peste doi copii, tinerii postinstitutionalizati). Avand in vedere
acest context, obiectivul general al POS DRU il constituie dezvoltarea capitalului
uman si cresterea competitivitatii, prin corelarea educatiei si invatarii pe tot
parcursul vietii cu piata muncii si asigurarea de oportunitati sporite pentru
participarea viitoare pe o piata a muncii moderna, flexibila si inclusiva a
1.650.000 de persoane. Cadrul Strategic National de Referinta estimeaza ca “va
exista o crestere a numarului populatiei ocupate de aproximativ 164.000 de persoane
pana in 2013 comparativ cu 2005”, cifra indicand cresterea neta a numarului mediu
de angajati in economia generala, ca rezultat al diferentelor dintre locurile de
munca nou create si reducerile de personal. Pentru atingerea acestui obiectiv
national, POS DRU isi va aduce propria contributie la cresterea competentelor pe
piata muncii. Capitolul 1 a prezentat principalele dificultati cu care se confrunta
Romania, acestea fiind principalele domenii in care interventiile Fondului Social
European trebuie concentrate in perioada de programare 2007-2013. Asa cum s-a
aratat, sistemele de educatie si formare profesionala necesita investitii
suplimentare in educatia de calitate si in competentele personalului din educatie.
In vederea asigurarii acestui proces calitativ, impreuna cu modernizarea ofertei
educationale, interventiile FSE vor sprijini actualizarea cunostintelor si
21
competentelor a 75.000 profesori, formatori si alte categorii de personal din
educatie. In acelasi timp, obiectivul Lisabona de promovare a societatii bazate pe
cunoastere va fi de asemenea sprijinit prin finantarea a 15.000 de persoane care
vor beneficia de programe doctorale si postdoctorale pentru cercetare in economie
si sectoare de inalta tehnologie. Elaborarea noilor oferte educationale va include
module moderne si accesibile pentru revenirea in sistemul educational a persoanelor
care au parasit scoala (25.000 persoane), va asigura o mai buna capacitate de
ocupare a absolventilor, precum si o imbunatatire a relevantei educatiei si
formarii profesionale initiale fata de cerintele pietei muncii. Astfel, 25.000
studenti vor fi sprijiniti in tranzitia de la scoala la piata muncii. Cresterea
competitivitatii si ocuparii fortei de munca va fi, de asemenea, asigurata prin
furnizarea programelor de formare profesionala continua pentru un numar de 538.000
de persoane (260.000 in cursuri de calificare si recalificare si 278.000 in cursuri
de perfectionare si specializare). Separat, aproximativ 30.000 de persoane vor
beneficia de formare in sectoarele de tehnologie avansata si inginerie, mediu
inconjurator, TIC (tehnologie, informatie, comunicare)etc. In plus, adaptabilitatea
va fi sprijinita prin oferirea de cursuri de formare pentru dezvoltarea
aptitudinilor manageriale pentru 15.000 de persoane, si prin promovarea
antreprenoriatului prin pregatirea a 30.000 de persoane privind initierea unei
afaceri, elaborarea planului de afaceri, legislatia aplicabila, marketingul
produselor si serviciilor etc. Se va oferi sprijin pentru ocupare si
integrare/reintegrare pe piata muncii prin masuri active de ocupare unui numar de
215.000 de persoane, acestea fiind reprezentate de persoane aflate in cautarea unui
loc de munca, in special somerii tineri de lunga durata, persoane care au iesit din
baza de date a ANOFM, alte persoane inactive si descurajate, inclusiv lucratori
familiali neremunerati din zonele rurale. Modernizarea Serviciului Public de
Ocupare va sprijini furnizarea de servicii de ocupare de calitate somerilor,
persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca si antreprenorilor. Realizarea
acestor obiective va fi asigurata prin formarea profesionala si imbunatatirea
competentelor a 3.000 de persoane din personalul Serviciul Public de Ocupare.
Incluziunea sociala a persoanelor apartinand grupurilor vulnerabile reprezinta alta
problematica abordata de POS DRU. Statisticile arata ca aproximativ 10% din
populatia totala este in starea de saracie, din care jumatate sunt persoane de
etnie roma.
22
Interventiile FSE din cadrul POS DRU vor avea in vedere 150.000 de persoane
apartinand grupurilor vulnerabile, dintre care 65.000 de persoane de etnie roma. O
atentie sporita se va acorda acestui grup, avand in vedere ca aceste persoane
reprezinta categoria cea mai expusa discriminarilor si se confrunta cu cel mai
ridicat risc de marginalizare si excludere sociala. Asa cum este prevazut in JIM,
alte categorii de persoane reprezinta grupul persoanelor vulnerabile. Pentru
acoperirea lor, restul de 85.000 de persoane vulnerabile vor fi reprezentate de
tineri peste 18 ani care au parasit sistemul de stat pentru protectia copilului,
persoane cu dizabilitati, familii cu mai mult de doi copii, inclusiv familii
monoparentale, femei, persoane dependente de droguri, fosti detinuti, persoane fara
locuinta, victime ale violentei domestice, persoane infectate cu HIV/SIDA etc.
Sistemul serviciilor sociale va fi sprijinit prin formarea profesionala a 10.000
specialisti in domeniu (lucratori sociali, asistenti personali, asistente
comunitare, mediatori familiali, mediatori sanitari, asistenti maternali,
ingrijitori si personalul asociat din institutiile rezidentiale).
2.2 Analiza SWOT

Analiza situatiei actuale în domeniul dezvoltarii resurselor umane si ocuparii a

evidentiat o serie de caracteristici concretizate în puncte tari, puncte slabe,
oportunitati si amenintari. Puncte tari: - stabilitatea macroeconomica; -
finalizarea privatizarii întreprinderilor de stat; - statutul României de Stat
Membru al UE; - continua crestere a investitiilor straine directe; - ponderea mare
a IMM-urilor în totalul ocuparii fortei de munca; - cresterea atractivitatii
economiei României datorita cresterii economice sustinute si a aderarii; - costuri
reduse cu forta de munca în comparatie cu UE; - extinderea permanenta si sustinuta
a pietei tehnologiei informatiei si comunicatiilor; - resurse umane bine pregatite
în domeniile IT si inginerie; strategii judetene pentru îmbunatatirea accesului la
educatie pentru grupurile dezavantajate; cadrul legal ce contureaza principalele
masuri privind incluziunea sociala; - implicarea activa a sectorului ONG-urilor în
promovarea serviciilor pe piata muncii si incluziunea sociala a
23
persoanelor apartinând grupurilor vulnerabile; - existenta unor programe nationale
menite sa acorde sprijin categoriilor de persoane vulnerabile; - experienta în
folosirea fondurilor de preaderare; - Planuri regionale de actiune pentru ocupare
si incluziune sociala; - Pacte Regionale si Locale pentru Ocupare si Incluziune
Sociala. Puncte slabe: - nivel relativ ridicat de abandon scolar/parasire timpurie
a scolii; - capacitatea limitata a diferitilor furnizori, în special scoli si
universitati, de a oferi educatie si formare profesionala continua; - insuficienta
adecvare a calificarilor si competentelor la nevoile pietei muncii ; adecvarea
limitata a instrumentelor nationale si a mecanismelor specifice pentru dezvoltarea
calitatii si calificarilor la nivelul european; - slaba adaptare a ofertei de
educatie si de formare înainte de angajare si la locul de munca; - insuficienta
dezvoltare a sanatatii si securitatii la locul de munca; - gradul scazut de
implicare a partenerilor sociali în programele specifice de dezvoltare a resurselor
umane; - nivelul scazut de participare la FPC; - parteneriate eficiente limitate
între universitati si centre de cercetare si tehnologice si întreprinderi; -
cultura antreprenoriala limitata; - dezvoltarea insuficienta a Serviciului Public
de Ocupare, calitatea relativ scazuta a serviciilor oferite – în special formare
profesionala, în vederea corelarii cu dinamica pietei muncii; - rata mare de
participare a populatiei în agricultura, mai ales în agricultura de subzistenta; -
numarul relativ mare al persoanelor care lucreaza în economia informala; -
mobilitatea scazuta pe piata muncii; - nivelul redus de participare la activitati
lucrative cu regim temporar; - rata crescuta a somajului în rândul tinerilor si a
somajului de lunga durata, în special pentru tineri si pentru cei din zonele
rurale; - insuficienta integrare a grupurilor vulnerabile în educatie, formare si
pe piata muncii formala; - insuficienta dezvoltare a serviciilor comunitare care sa
raspunda nevoilor persoanelor apartinând grupurilor vulnerabile; - zone îndepartate
care au nevoie sa fie reconectate la educatie si ocupare; - slaba participare la
niveluri superioare de educatie si formare si pe piata muncii a tinerilor peste 18
ani care parasesc institutiile de stat pentru protectia copilului. Oportunitati : -
noi surse de investitii – Fondurile Structurale; - acceptarea calificarilor
profesionale din România în spatiul Uniunii Europene; - cresterea cererii interne
pentru servicii si produse; 24
cresterea importantei economiei bazate pe cunoastere; - restructurarea sistemului
educational; participarea crescuta la educatia postuniversitara; - crearea unui
cadru institutional, legislativ si financiar favorabil dezvoltarii IMM-urilor si
initiativei private si atractiv pentru investitii; continuarea procesului de
descentralizare a serviciilor publice; - existenta cooperarii si a parteneriatelor
între diferiti actori în educatie si formare în vederea asigurarii accesului extins
pe piata muncii; - întarirea sectorului ONG-urilor; - posibilitatea generalizarii
experientelor si bunelor practici obtinute în programele de preaderare privind
accesul la educatie si dezvoltarea resurselor umane din educatie, modernizarea
educatiei si formarii profesionale si tehnice, precum si a celor obtinute în cadrul
Programelor Comunitare. Amenintari: - tendinta demografica nefavorabila; -
capacitatea de absorbtie limitata a fondurilor structurale/adaptarea dificila la
cerintele fondurilor structurale; - migratia unor sectoare industriale catre
locatii externe, în care costurile cu forta de munca sunt mai reduse; - migratia
externa a lucratorilor calificati si/sau a lucratorilor cu un nivel educational
superior; competitivitatea economica si a întreprinderilor scazuta în comparatie cu
partenerii din UE, cu consecinte în crearea locurilor de munca si astfel în
diminuarea atractivitatii educatiei si formarii; - cresterea nivelului saraciei
determinate de cresterea preturilor produselor si serviciilor; - continuarea
restructurarii sectoarelor economice care va genera concedieri masive; - lipsa
atractivitatii carierei didactice; - posibilitatea cresterii inechitatilor în
furnizarea educatiei si formarii profesionale, ca rezultat al procesului
descentralizarii; - slaba capacitate manageriala a autoritatilor administratiei
locale si din învatamânt în promovarea si sustinerea reformelor, a unei
reglementari mai bune si a unei bune guvernari; - starea precara de sanatate a
populatiei. Analiza SWOT prezinta contextul general în care va opera POS DRU, în
ceea ce priveste elementele care sprijina atingerea obiectivelor sale, domeniile în
care sunt necesare interventii viitoare precum si cele mai putin favorabile
aspecte, care pot periclita implementarea sa.
2.3 Axele prioritare ale programului 25
2.3.1 Formarea profesionala in sprijinul cresterii economice

Axa Prioritara 1 „Educatia si formarea profesionala in sprijinul cresterii

economice si dezvoltarii societatii bazate pe cunoastere" are in vedere nevoia de
modernizare si o mai buna adaptare, atat a educatiei si formarii profesionale
initiale, cat si a formarii profesionale continue, la nevoile pietei muncii.
Domeniile majore de interventie sunt: • Acces la educatie si formare profesionala
initiala de calitate; • Calitate in invatamantul superior; • Dezvoltarea resurselor
umane din educatie si formare; • Calitate in formarea profesionala continua •
Programe doctorale si postdoctorale in sprijinul cercetarii. Obiectivul general al
acestei axe prioritare il reprezinta dezvoltarea rutelor flexibile de invatare pe
tot parcursul vietii si cresterea accesului la educatie si formare prin furnizarea
unei educatii initiale si continue moderne si de calitate, incluzand invatamantul
superior si cercetarea. Urmatoarele obiective specifice vor contribui la realizarea
obiectivului general: • imbunatatirea sistemului de asigurare a calitatii in
invatamantul preuniversitar si formarea profesionala initiala, prin sustinerea
unitatilor de invatamant in vederea imbunatatirii managementului si a capacitatii
de furnizare a calificarilor relevante pentru piata muncii; • imbunatatirea
sistemului de asigurare a calitatii in invatamantul superior, prin sustinerea
universitatilor in vederea imbunatatirii managementului si a capacitatii de
furnizare a calificarilor relevante; • imbunatatirea calificarilor profesorilor,
formatorilor si a altor categorii de personal din educatie si formare, prin
sprijinul acordat pentru formarea initiala si continua a acestora; • asigurarea
calitatii in FPC, prin sprijinirea furnizorilor de FPC in vederea dezvoltarii
sistemului de asigurare si management al calitatii; • sprijinirea obtinerii de
cunostinte si competente mai bune de catre tinerii cercetatori prin studii
doctorale si postdoctorale.

26
Contributia educatiei si formarii la cresterea si dezvoltarea economica a fost
intens studiata. Datele si studiile disponibile indica faptul ca educatia si
formarea sunt principalii factori care contribuie la dezvoltarea economica si la
progres. Datele demonstreaza faptul ca investitiile in educatie si formare
genereaza cele mai importante castiguri si ca orice crestere a nivelului de
educatie al fortei de munca constituie un factor important de crestere economica.
Realizarea obiectivelor Strategiei Lisabona este posibila doar in conditiile
existentei unei forte de munca inalt calificate si adaptabile, capabila sa
utilizeze, in mod eficient, cunostintele si noile tehnologii existente. Acest
obiectiv poate fi realizat prin cresterea participarii la invatarea pe tot
parcursul vietii, cresterea nivelului de educatie, cresterea capacitatii sistemului
de educatie si formare profesionala initiala de a furniza competente si abilitati
cerute de piata muncii etc. Sistemele de educatie si formare profesionala trebuie
sa fie dezvoltate si modernizate in vederea unei mai bune adaptari la nevoile in
permanenta schimbare si la evolutiile rapide din economie si societate.
Principalele grupuri tinta pentru aceasta axa prioritara sunt: personalul de
conducere, indrumare si control din sistemul MECT; manageri ai unitatilor de
invatamant preuniversitar si din universitati, inspectori, decidenti, alte
categorii de personal implicat in activitati de management al sistemului de
educatie si formare profesionala initiala; membrii ai consiliilor de administratie
si ai comitetelor de asigurare a calitatii din unitatile de invatamant
preuniversitar si din universitati, experti implicati in evaluarea calitatii in
educatie si formare profesionala initiala, agenti de evaluare si acreditare; elevi
si studenti, in special din comunitatile sarace si rurale, roma si persoane cu
dizabilitati; profesori si personal didactic; instructori si formatori din
invatamantul profesional si tehnic; consilieri pentru orientare in cariera;
mentori, mediatori, tutori, personal din gradinite; membrii ai CNFPA si ai
comitetelor sectoriale; doctoranzi si cercetatori. Modernizarea si restructurarea
sistemelor de educatie si formare vor fi sprijinite prin interventiile FSE. In
acest sens, POS DRU se va adresa sistemului si furnizorilor din invatamantul
preuniversitar, formarea profesionala initiala, invatamantul superior si formare
profesionala continua (FPC). Actiunile avute in vedere la nivel de sistem constau
in dezvoltarea de metodologii, instrumente si standarde, pentru prioritatile
identificate:
27
dezvoltarea sistemelor de calificari, asigurarea si managementul calitatii,
imbunatatirea planificarii ofertelor de educatie si formare si a managementului
educational, descentralizarea efectiva a invatamantului preuniversitar, validarea
si recunoasterea invatarii anterioare, dezvoltarea dimensiunii incluzive in
educatie si formare profesionala. In ceea ce priveste furnizorii de educatie si
formare, interventiile FSE vor sprijini implementarea eficienta a noilor
instrumente, standarde si metodologii. La nivel de sistem si furnizori, vor fi
sprijinite programele de formare specifica a personalului, decidentilor si
actorilor relevanti implicati in dezvoltarea si implementarea masurilor de reforma
si a noilor instrumente. Absenta unei abordari de tip „pe tot parcursul vietii” in
educatie, formare si ocupare limiteaza oportunitatile de invatare pe tot parcursul
vietii. Din aceasta perspectiva, este necesara o abordare coerenta si sistemica a
educatiei si formarii. Existenta unor sisteme si mecanisme operationale de validare
a invatarii anterioare reprezinta o conditie necesara pentru acest demers; progrese
ulterioare si asigurarea coerentei sunt necesare, atat in educatie, cat si in
formare. Introducerea invatarii pe tot parcursul vietii ca principiu fundamental al
sistemelor de educatie si formare trebuie sa fie sustinuta prin recunoasterea in
sistemul formal de educatie a competentelor anterior dobandite in contexte
nonformale si informale de invatare. Educatia si formarea bazate pe competente
reprezinta un factor esential pentru introducerea unei abordari de tipul „pe tot
parcursul vietii” in educatie, formare si ocupare, pentru asigurarea calitatii si
pentru cresterea relevantei educatiei si formarii fata de nevoile in permanenta
schimbare ale pietei muncii. In acest sens, POS DRU va sprijini dezvoltarea si
implementarea Cadrului National al Calificarilor. In ceea ce priveste asigurarea
calitatii si managementul in educatia si formarea profesionala initiala, in 2006 a
devenit operational, la nivel de sistem, un cadru institutional specific. Astfel,
se poate observa ca, atat in invatamantul preuniversitar cat si in invatamantul
superior, se inregistreaza progrese in ceea ce priveste dezvoltarea de standarde si
metodologii pentru evaluarea si acreditarea furnizorilor de educatie si formare
profesionala initiala. In vederea accelerarii progreselor in acest domeniu,
sprijinul FSE va viza, la nivel de sistem: dezvoltarea, actualizarea si
imbunatatirea ghidurilor, metodologiilor si standardelor de asigurare a calitatii;
sprijin specific pentru asigurarea si managementul calitatii, evaluare si
acreditare – formarea si perfectionarea personalului din agentiile de asigurare a
calitatii din
28
invatamantul preuniversitar si superior, evaluatori de calitate, inspectori
scolari, actori relevanti la nivel national care participa la managementul si
asigurarea calitatii in educatie si formare profesionala initiala. In acest
domeniu, sprijinul FSE acordat furnizorilor de educatie si formare profesionala
initiala va completa actiunile intreprinse la nivel de sistem si va viza
urmatoarele tipuri de activitati: transpunerea standardelor, formarea si
perfectionarea personalului implicat in implementarea acestor standarde si
metodologii (ex. manageri si membri ai comitetelor de asigurare a calitatii din
scoli si universitati etc.). In vederea unei integrari durabile pe piata muncii,
este necesara imbunatatirea si actualizarea permanenta, prin programe de formare
profesionala continua, a abilitatilor si cunostintelor furnizate de catre sistemul
de educatie si formare profesionala initiala. Daca, atat educatia, cat si formarea
profesionala continua esueaza in a furniza competente, cunostinte si abilitati
relevante pentru piata muncii sau esueaza in a-si asigura, in mod reciproc,
complementaritatea, va creste riscul somajului pe termen lung. Astfel, asigurarea
calitatii si dezvoltarea sistemului de Formare profesionala continua devin elemente
esentiale pentru realizarea obiectivului de crestere a competitivitatii capitalului
uman si o componenta importanta a strategiei POS DRU. Dezvoltarea invatamantului
profesional si tehnic reprezinta un obiectiv cheie al Strategiei Romaniei pentru
Invatamantul Preuniversitar 2001- 2010. Rezultatele pozitive obtinute pana in
prezent (ex. standarde de pregatire profesionala, adaptarea curriculumului la
cerintele specifice ale pietei locale a muncii/comunitatii locale etc.) vor fi
continuate, iar consolidarea si extinderea acestora va fi avuta in vedere in cadrul
strategiei POS DRU. Cu toate acestea, rutele de profesionalizare, in special cele
de profesionalizare progresiva, sunt considerate mai putin atractive decat rutele
teoretice. Eforturile intreprinse vor urmari cresterea atractivitatii educatiei si
formarii profesionale initiale, dezvoltarea standardelor de pregatire profesionala,
cresterea eficacitatii parteneriatului in planificarea si furnizarea de formare
profesionala, cresterea capacitatii unitatilor din invatamantul profesional si
tehnic de a furniza programe de Formare profesionala continua si de educatie a
adultilor, imbunatatirea curriculumului din formarea profesionala initiala,
furnizarea competentelor specifice pentru dezvoltarea carierei si antreprenoriat,
validarea invatarii anterioare, dezvoltarea de rute flexibile de transfer si acces
catre niveluri superioare
29
de educatie (in special, accesul in invatamantul superior), dezvoltarea unor
legaturi mai stranse cu piata muncii si sprijin pentru cresterea implicarii
partenerilor sociali in formarea profesionala etc. Sunt necesare investitii in
vederea cresterii atractivitatii formarii profesionale initiale/invatamantului
profesional si tehnic pentru angajatori si pentru participantii la procesele de
invatare, pentru transformarea sa intr-un instrument important de echipare a
tinerilor cu competente cheie necesare pe tot parcursul vietii, de imbunatatire a
cunostintelor si competentelor persoanelor cu un nivel de calificare scazut si
pentru reducerea fenomenului de parasire timpurie a scolii. Majoritatea eforturilor
de dezvoltare a educatiei si formarii profesionale initiale depuse pana in prezent
s-au concentrat asupra nevoilor tinerilor, dar actiunile avute in vedere pentru
imbunatatirea capacitatii unitatilor de IPT de a furniza oferte de formare
profesionala continua pentru populatia adulta vor crea premisele unui raspuns
corespunzator la nevoile de formare ale adultilor si ale lucratorilor in varsta
pentru actualizarea abilitatilor si imbunatatirea competentelor acestora.
Activitatile specifice de dezvoltare a unui sistem de formare profesionala initiala
atractiva si de calitate, vor fi completate prin actiuni destinate dezvoltarii
profesionale a profesorilor, instructorilor si formatorilor. Concluziile
Consiliului si Comunicarea de la Maastricht privind Prioritatile viitoare pentru
imbunatatirea Cooperarii Europene in Educatie si Formare Profesionala :
Universitatile reprezinta actorii principali in furnizarea fortei de munca inalt
calificata si in crearea de „cunoastere”. Din acest punct de vedere, se poate
afirma ca universitatile se afla la „intersectia” dintre cercetare, educatie si
inovare si ca, din mai multe puncte de vedere, detin „cheia” pentru dezvoltarea
societatii si economiei bazate pe cunoastere. Sprijinul acordat universitatilor
pentru dezvoltarea ofertelor educationale trebuie sa urmareasca cresterea si
imbunatatirea capacitatii acestora de a forma studenti cu nivele superioare de
calificare, contribuind astfel la cresterea competitivitatii economice. Aceste
activitati vor fi completate cu actiuni de sprijin pentru cresterea accesului
populatiei din mediul rural si din comunitatea roma la invatamantul superior.
Datele disponibile pentru Romania indica un grad relativ redus de corelare intre
ofertele educationale/calificarile furnizate de sistemul de educatie si formare
profesionala initiala, inclusiv invatamantul superior si cerintele pietei muncii.
Din pacate, rata
30
ridicata a somajului in randul tinerilor sustine aceasta concluzie. Astfel,
investitiile in educatie ar trebui sa puna accentul pe asigurarea de competente
cheie pentru toti si pe furnizarea unor calificari adecvate, din punct de vedere
cantitativ si structural, pentru cerintele in continua schimbare ale pietei muncii.
Imbunatatirea procesului de planificare in educatie si formare profesionala
initiala reprezinta primul pas pentru realizarea obiectivului de crestere a
relevantei si a capacitatii de a raspunde la cerintele pietei muncii. Cu sprijin
FSE, experienta anterioara din invatamantul profesional si tehnic (PRAI si PLAI)
poate fi imbunatatita si extinsa la nivelul tuturor furnizorilor de educatie si
formare profesionala initiala, cu precadere prin actiuni de formare specifica a
decidentilor din scoli si a actorilor regionali si locali relevanti implicati in
procesul de planificare in educatie si formare. Dezvoltarea parteneriatelor in
educatie va asigura fundamentul pentru cresterea relevantei si capacitatii de
raspuns a educatiei la nevoile pietei muncii. Cresterea relevantei educatiei si
formarii pentru nevoile pietei muncii reprezinta un obiectiv care va fi urmarit
prin sprijinul FSE acordat furnizorilor de educatie, formare profesionala initiala
si Formare profesionala continua pentru imbunatatirea si diversificarea
ofertelor/programelor de studii si curriculumului. In acest sens, sprijinul FSE
avut in vedere pentru acesti furnizori va urmari cu precadere aspecte precum
cresterea flexibilitatii furnizarii educatiei si formarii profesionale, dezvoltarea
unei educatii bazate pe competente si adaptarea programelor de educatie si formare
la cadrul/sistemul calificarilor. Aceasta axa prioritara va sprijini, de asemenea,
dezvoltarea ofertelor de educatie si formare profesionala, inclusiv dezvoltarea de
curriculum (in special, componenta de curricula la dispozitia scolii), ca parte a
procesului de modernizare a sistemului de educatie si formare profesionala initiala
si de crestere a capacitatii de raspuns/adaptare la nevoile pietei muncii. Ofertele
de educatie si formare profesionala dezvoltate vor raspunde la urmatoarele nevoi: -
necesitatea unei mai bune adaptari a ofertelor de educatie si formare profesionala
la piata muncii si la nevoile societatii bazate pe cunoastere, inclusiv prin
dezvoltarea invatamantului postliceal;

31
- furnizarea de competente cheie (asa cum sunt definite in documentele europene)
pentru toti; in acest caz, o atentie deosebita va fi acordata populatiei din zonele
rurale si celei de etnie roma. Operatiunile promovate in vederea cresterii
calitatii in invatamantul superior vor avea ca obiectiv furnizarea de programe de
studii universitare mai bine adaptate la nevoile studentilor, astfel incat sa
faciliteze insertia acestora pe piata muncii, dupa absolvire. Oferta universitara
trebuie sa aiba in vedere, intr-o mai mare masura, evolutiile din economie si sa
asigure o mai buna corelare cu cerintele pietei muncii. Capacitatea sistemului de
educatie de a raspunde schimbarilor rapide de pe piata muncii si asigurarea
calitatii in educatie si formare profesionala initiala si continua sunt, in mod
semnificativ, dependente de dezvoltarea continua a resurselor umane din educatie,
formare profesionala initiala si Formare profesionala continua. Formarea si
perfectionarea profesorilor, formatorilor si a altor tipuri de personal didactic
din educatie si Formare profesionala continua, inclusiv formarea si perfectionarea
in parteneriat cu companii, vor contribui la realizarea obiectivului de
imbunatatire a calificarii capitalului uman. Obiectivul politicii educationale din
Romania, de asigurare a oportunitatilor egale si a accesului egal la educatie de
calitate pentru toti, poate fi realizat atunci cand cunostintele sunt furnizate de
profesori calificati. FSE va sprijini, astfel, atat dezvoltarea/imbunatatirea
formarii initiale a profesorilor (programele de licenta si masterat), cat si
imbunatatirea formarii continue a acestora. Eforturile avute in vedere pentru
imbunatatirea formarii initiale a profesorilor vor fi completate cu actiuni de
dezvoltare a unei oferte flexibile de formare continua. Formarea profesorilor va
viza, atat pregatirea pedagogica, cat si metodica disciplinei. Ca parte a
actiunilor de imbunatatire a sistemelor de educatie si formare, precum si pentru
asigurarea accesului egal la educatie, sprijinul FSE va viza dezvoltarea
programelor de formare si perfectionare specifice pentru noile profesii in educatie
si formare, a programelor de formare si perfectionare a profesorilor in domenii
legate de ocupatii noi si a celor derulate in parteneriat cu companii.
Disparitatile existente intre mediul rural si urban, in ceea ce priveste
calificarea cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar, tind sa afecteze
realizarea obiectivului de asigurare a
32
accesului egal la educatie de calitate si capacitatea de ocupare a capitalului uman
din mediul rural. In ultimii ani, Guvernul Romaniei a depus eforturi semnificative
in vederea reducerii decalajului de calificare a profesorilor din educatie si
formare profesionala initiala existent intre mediul rural si urban. In cadrul POS
DRU, in cazul zonelor rurale, actiunile de formare si perfectionare a profesorilor
vor fi completate cu masuri de sprijin pentru extinderea practicii mentorilor
scolari si pentru formarea continua a acestora. In ceea ce priveste comunitatea
roma, vor fi intreprinse demersuri in vederea extinderii practicii mediatorilor
scolari si pentru formarea continua si dezvoltarea acestui tip de resurse umane.
Aceste actiuni vor contribui, in mod semnificativ la cresterea accesului si
participarii la educatie. Eforturile intreprinse in vederea asigurarii de personal
calificat in educatie vor contribui la asigurarea accesului egal al tuturor la
educatia de calitate si vor fi complementare actiunilor intreprinse pentru
dezvoltarea ofertelor educationale si pentru cresterea gradului de constientizare
si participare a comunitatii la procesul de planificare, management si dezvoltarea
continuturilor invatarii in educatie si formare profesionala initiala. In ceea ce
priveste formarea profesionala continua (FPC), aceasta axa prioritara are ca scop
cresterea capacitatii sistemului public si privat de formare profesionala continua
de a furniza servicii de calitate in vederea sustinerii actiunilor de crestere a
participarii la FPC. Aceasta axa prioritara se va concentra, in principal, pe
dezvoltarea sistemului (elaborarea si implementarea de instrumente, mijloace,
metodologii, standarde etc.), asigurarea si managementul calitatii.
2.3.2 Corelarea invatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii

Axa Prioritara 2 “Corelara invatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii” va

avea in vedere, la nivel national, asigurarea accesului egal al tuturor persoanelor
la procesul de invatare si formarea acelor competente si abilitati necesare
integrarii durabile pe piata muncii. Participarea scazuta la educatie are ca efect
cresterea riscului de somaj, a somajului de lunga durata sau de excludere de pe
piata muncii. Avand in vedere faptul ca populatia de etnie roma si persoanele din
mediul rural sunt categoriile cele mai expuse riscului de parasire timpurie a
33
scolii, vor fi promovate masuri specifice care vor viza aceste grupuri. Diminuarea
fenomenului de parasire timpurie a scolii si sprijinul acordat pentru cresterea
accesului si a participarii la formarea profesionala continua vor avea o
contributie importanta la promovarea invatarii si a muncii pe tot parcursul vietii,
sprijinind in acest fel integrarea pe piata muncii si ocuparea. Formarea
profesionala continua va avea in vedere, de asemenea, asigurarea sanatatii fortei
de munca. In cadrul cursurilor de formare a angajatilor vor fi furnizate module
specifice privind mentinerea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor profesionale si a
accidentelor de munca. Vor fi sprijinite dezvoltarea parteneriatelor si tranzitia
de la scoala la viata activa, facilitandu-se insertia absolventilor pe piata
muncii. Aceasta Axa Prioritara are in vedere nevoile specifice ale indivizilor,
atat pentru perioada in care sunt implicati intr-o forma de educatie si pregatire
profesionala initiala si/ sau continua, cat si dupa absolvire, ca si persoane
active, problematica fiind abordata la nivel national. De asemenea, Axa Prioritara
2 abordeaza evolutiile negative identificate la nivel national cu privire la
fenomenul de parasire timpurie a scolii, somaj ridicat in randul tinerilor,
participare scazuta la FPC; amploarea acestor fenomene necesita intreprinderea unor
actiuni la nivel national, nu doar interventii regionale care, realizate separat,
pot avea efect si impact limitat. Obiectivul principal al acestei axe prioritare il
constituie facilitarea accesului la educatie, cresterea ocupabilitatii si a
nivelului de educatie si formare profesionala al resurselor umane printr-o abordare
de tip „pe tot parcursul vietii”, in contextul societatii bazate pe cunoastere.
Urmatoarele obiective specifice vor contribui la atingerea obiectivului principal:
• o mai buna tranzitie de la scoala la viata activa; • imbunatatirea participarii
la programe de educatie de tip „a doua sansa” si prevenirea parasirii timpurii a
scolii, in special a grupurilor vulnerabile; • intarirea capacitatii
intreprinderilor de a sprijini cresterea nivelului de calificare a angajatilor; •
cresterea gradului de calificare a angajatilor. Fundamentare: In conformitate cu
politicile si strategiile europene, invatarea pe tot parcursul vietii este
esentiala pentru dezvoltarea personala, civica si sociala, precum si din
perspectiva cresterii sanselor de ocupare. Invatarea se desfasoara in contexte
diverse, atat in cadrul sistemului
34
formal de educatie si formare profesionala, cat si in afara acestuia. Promovarea
invatarii pe tot parcursul vietii deschide accesul la cunoastere si valorifica
rezultatele invatarii dobandite atat in contexte formale, cat si in contexte
nonformale si informale, de la educatia timpurie pana la studii postuniversitare si
alte forme de educatie a adultilor. Dobandirea cunostintelor si competentelor pe
parcursul intregii vieti este o conditie esentiala pentru dezvoltarea individuala
si profesionala, pentru cresterea capacitatii de ocupare si de adaptare.
Necesitatea de a moderniza sistemele de educatie si formare profesionala in vederea
inlaturarii barierelor dintre diversele contexte de invatare si a cresterii
accesului si participarii la invatare sunt prioritati ale politicilor nationale.
Din perspectiva ocuparii, modernizarea sistemelor de educatie si formare ar trebui
sa urmareasca flexibilizarea modalitatilor de furnizare, cresterea relevantei
competentelor si cunostintelor furnizate pentru piata muncii si cresterea accesului
la invatare pe tot parcursul vietii. Aceasta axa prioritara se concentreaza asupra
invatarii pe tot parcursul vietii din perspectiva beneficiilor acesteia pentru
ocupare si dezvoltare profesionala individuala, prin extinderea si diversificarea
formelor de invatare, cresterea participarii la educatie si formare profesionala,
prin furnizarea de competente care sa faciliteze adaptarea rapida a absolventilor
la exigentele locului de munca. Romania se confrunta cu un fenomen accentuat de
somaj in randul tinerilor (rata somajului in randul tinerilor este de aproximativ
3,5 ori mai mare decat rata somajului general). Furnizarea unei oferte relevante
pentru piata muncii, prin sistemul de educatie si formare profesionala initiala, va
contribui la diminuarea somajului in randul tinerilor. Un alt fenomen ingrijorator
cu care se confrunta Romania este rata ridicata de parasire timpurie a scolii. Asa
cum a fost evidentiat si in capitolul 1, categoriile cele mai expuse acestui
fenomen sunt populatia roma, populatia saraca si cea din mediul rural, si din acest
motiv, interventiile FSE in cadrul acestui domeniu major de interventie vor avea in
vedere, in special, nevoile specifice ale acestor grupuri vulnerabile. Sansele de
ocupare a unui loc de munca de catre cei care parasesc timpuriu scoala sunt reduse,
deoarece acestia nu poseda competentele de baza si cunostintele necesare, iar acest
lucru le afecteaza integrarea pe piata muncii. Astfel, prevenirea si reducerea
acestui fenomen vor crea, pe de o parte premisele pentru reducerea
35
somajului si, pe de alta parte vor contribui la imbunatatirea nivelului de
calificare, deci a competitivitatii capitalului uman din Romania. Amploarea
fenomenului impune o abordare la nivel national in vederea solutionarii adecvate a
acestei probleme. Abordarea POS DRU referitoare la parasirea timpurie a scolii
include atat actiuni de prevenire, cat si de remediere, intr-o abordare integrata
(ex. furnizarea serviciilor de orientare si consiliere, educatie remediala,
programe de tipul „a doua sansa”, campanii de constientizare, sprijin financiar).
Interventiile timpurii vor sprijini cresterea accesului la educatie si la servicii
de orientare si consiliere de calitate pentru elevii cu risc de parasire timpurie a
scolii si pentru familiile lor. Concluziile diverselor studii si anchete realizate
subliniaza importanta educatiei prescolare in prevenirea parasirii timpurii a
scolii. Astfel, actiunile cofinantate in cadrul acestei axe prioritare vor avea ca
scop dezvoltarea si cresterea participarii la invatamantul prescolar, in special
pentru grupurile cele mai expuse fenomenului de parasire timpurie a scolii. Conform
unei anchete realizate in 1999 de catre Institutul National de Statistica, doar 11%
dintre intreprinderi au implementat programe de formare profesionala pentru
angajati si doar 5,4% dintre acestea au dezvoltat o strategie de dezvoltare a
resurselor umane. Aproximativ doua treimi dintre intreprinderi au preferat sa
recruteze persoane noi decat sa aloce resurse financiare pentru formarea
profesionala a angajatilor. Intreprinderile mari sunt, de regula, cele care
desfasoara o politica activa de formare profesionala continua; IMMurile sunt mai
putin interesate de politica DRU, fie pentru ca nu constientizeaza inca importanta
Formare profesionala continua, fie pentru ca nu au posibilitatea sa investeasca in
dezvoltarea resurselor umane. Accesul la Formare profesionala continua este inegal.
Angajatorii prefera sa sustina formarea muncitorilor cu inalta calificare sau a
tinerilor, decat a celor cu un nivel scazut de calificare sau in varsta, a celor
angajati pe perioada nedeterminata, decat a celor angajati pe perioada determinata.
Minoritatile, persoanele cu cerinte educationale speciale, populatia care traieste
in comunitati mici sau in zone rurale si somerii, au, de asemenea, un acces redus
la formare profesionala. Este important sa se asigure dezvoltarea de continuturi de
formare profesionala adecvate, metodologii si metode de predare individualizate si
sa se acompanieze ofertele de formare profesionala cu servicii de orientare a
carierei pentru a raspunde astfel
36
nevoilor diferitilor participanti la FPC. Accesul la FPC in zonele rurale este
foarte limitat. Disponibilitatea ofertelor este, de asemenea, foarte limitata.
Pentru a solutiona aceste deficiente, in cadrul acestei Axe Prioritare, se va
acorda o atentie deosebita zonelor rurale, prin cresterea flexibilitatii furnizarii
de formare profesionala continua (ex. unitati mobile de formare profesionala) si
prin sprijin financiar pentru participantii la ormare profesionala continua.
Principalele domenii in care vor fi dezvoltate programe de formare profesionala
continua, inclusiv in mediul rural, sunt: servicii, constructii, infrastructura de
transport, energie, TIC si cercetare. Principalele grupuri tinta abordate in cadrul
aceastei axe prioritare sunt: elevi, studenti, angajati la primul loc de munca,
ucenici; personal din intreprinderi, desemnat a fi mentor pentru angajatii aflati
la primul loc de munca, tutori pentru stagiile de pregatire practica a elevilor,
studenti si angajati,maistri de ucenicie; elevi din zonele rurale, din comunitatile
sarace, de etnie roma, precum si cei care au un nivel scazut de performanta
scolata; persoane care au parasit de timpuriu scoala si familiile lor; angajati, in
special cei cu un nivel scazut de calificare sau cei necalificati. Domenii majore
de interventie: • Tranzitia de la scoala la viata activa; • Prevenirea si
corectarea parasirii timpurii a scolii; • Acces si participare la formare
profesionala continua.
2.3.3 Cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a intreprinderilor

Obiectivul general al acestei axe prioritare este: promovarea culturii

antreprenoriale, flexibilitatii si adaptabilitatii prin sprijinirea fortei de munca
si a intreprinderilor competente, pregatite si adaptabile. Urmatoarele obiective
specifice vor contribui la realizarea obiectivului general: • dezvoltarea
antreprenoriatului, prin sprijinirea indivizilor pentru initierea afacerilor; •
imbunatatirea nivelului de calificare al specialistilor din managementul si
organizarea muncii; • cresterea nivelului de specializare a angajatilor, prin
actualizarea si imbunatatirea calificarilor;
37
• cresterea nivelului de participare a partenerilor sociali si a ONGurilor in
furnizarea de servicii comunitatii. Fundamentare: Masurile luate pentru
imbunatatirea adaptabilitatii intreprinderilor, in special a IMMurilor si a
angajatilor la conditiile in schimbare, in special in vederea introducerii de
tehnologii moderne si de solutii organizationale pe o scara larga, trebuie sa
reprezinte, printre altele, o promovare a flexibilitatii organizationale si de
ocupare (aplicarea unor diferite forme de organizare a muncii si contracte de munca
flexibile) si a flexibilitatii functionale (adaptarea sarcinilor angajatilor la
sarcinile firmei). Actiunile intreprinse se vor concentra pe crearea capacitatii
interne a firmelor pentru dezvoltarea resurselor umane proprii. Este necesar, de
asemenea, ca procesul de modernizare a organizarii muncii sa se desfasoare cu
implicarea partenerilor sociali. Romania a dezvoltat relativ recent
antreprenoriatul si, prin urmare, mai sunt inca multe de facut pentru extinderea si
dinamizarea sectorului privat. POS DRU urmareste dezvoltarea spiritului
antreprenorial prin formare in vederea imbunatatirii competentelor manageriale la
nivelul intreprinderii. Va fi furnizata formare intreprinderilor, astfel incat
acestea sa poata gestiona mai eficient schimbarea, restructurarea economica,
dezvoltarea comertului, pentru a diminua costurile sociale ale acestora si pentru a
facilita adaptarea. Atat managerii de nivel superior si mediu cat si angajatii vor
beneficia de formare in domenii precum: metode de marketing, formare intensiva a
personalului in dobandirea cunostintelor antreprenoriale, diversificarea
productiei, utilizarea TIC in procesele productive, noul sistem de management al
calitatii si promovarea inovatiei, pregatire pentru aplicarea reglementarilor
europene privind sanatatea si securitatea la locul de munca, managementul
organizational si al restructurarii etc. Operatiunile finantate din FSE vor
sprijini, de asemenea, forme inovative de organizare a muncii, inclusiv asigurarea
sanatatii si securitatii la locul de munca si diversificarea relatiilor
contractuale si de munca, in scopul imbunatatirii calitatii si productivitatii
muncii. Aceasta axa prioritara va include, de asemenea, sprijin pentru
intreprinderi privind formarea profesionala specifica, cu accent pe noile
tehnologii.

38
Dezvoltarea economica va depinde de abilitatea intreprinderilor si a lucratorilor
de a absorbi noile informatii, de a-si imbunatati procedurile de control la nivelul
intreprinderii, de a reorganiza reteaua de furnizori si de a redistribui adecvat
sarcinile si de a le duce la indeplinire. Axa prioritara urmareste cresterea
productivitatii si promovarea reconcilierii vietii profesionale cu viata de
familie. Aceasta poate sa includa, de asemenea, campanii de constientizare cu
privire la responsabilitatea sociala a intreprinderilor si incurajarea
transformarii muncii nedeclarate in munca legala. Aceste interventii sunt
complementare cu alte operatiuni semnificative, care urmaresc sa sprijine IMMurile
si sa dezvolte antreprenoriatul, incluse in POS „Cresterea Competitivitatii
Economice”. Delimitarea fata de POS CCE este aceea ca POS DRU va pregati si
sprijini adaptabilitatea angajatilor si a intreprinderilor in vederea dezvoltarii
competentelor lor manageriale, atat la nivelurile executive cat si de conducere
(managementul de varf si de nivel mediu). Pe de alta parte, POS CCE va sprijini
intreprinderile pentru dezvoltarea incubatoarelor de afaceri, va furniza sprijin in
consultanta, precum si sprijin pentru integrarea intreprinderilor in lanturile si
grupurile de furnizori. Totodata, in cadrul acestei Axe prioritare va fi asigurata
formarea profesionala specifica, complementara cu tipul operatiunilor din cadrul PO
CCE. POS DRU urmareste imbunatatirea competentelor specialistilor implicati in
sectoarele specifice ce utilizeaza tehnologie avansata, ca un tip de operatiune
distincta la nivel sectorial, in timp ce PO CCE va furniza formare profesionala ca
operatiune secundara sub regula flexibilitatii, legata de achizitionarea
echipamentelor specifice. Dezvoltarea parteneriatelor va fi benefica pentru
promovarea de noi metode si modele care sa conduca la schimbarea organizarii si
atitudinilor actuale traditionale. Promovarea parteneriatului reprezinta un domeniu
specific de interventie in cadrul acestei axe prioritare care va fi incurajat si in
cadrul celorlalte axe prioritare, ca un principiu orizontal, acolo unde va fi
considerat relevant,. Parteneriatul este recunoscut drept un mijloc eficient de
promovare a dezvoltarii, iar implicarea tuturor actorilor relevanti este un alt mod
de cooperare in scopul progresului.

39
Un alt domeniu specific, in care este necesara actiunea imediata, este combaterea
fenomenului muncii nedeclarate. Acest fenomen afecteaza economia romaneasca si
ocuparea fortei de munca intr-o masura semnificativa (aproximativ 2,7 milioane de
oameni lucreaza fara forme legale de munca). Principalele grupuri tinta avute in
vedere in cadrul acestei Axe prioritare, sunt: intreprinderile publice si private;
- angajatii; - personalul managerial din intreprinderi, in mod special din IMMuri;
- antreprenorii; - partenerii sociali si asociatiile si organizatiile societatii
civile. Domenii majore de interventie: • Promovarea culturii antreprenoriale; •
Formare si sprijin pentru intreprinderi si angajati pentru promovarea
adaptabilitatii; Cresterea adaptabilitatii fortei de munca si intreprinderilor este
o necesitate, dat fiind procesul de schimbari structurale de pe piata muncii din
Romania. Prin asigurarea cresterii adaptabilitatii va creste capacitatea pietei
muncii de a anticipa si de a asimila schimbarile economice si sociale. Obiectivul
dezvoltarii unei piete a muncii moderne si flexibile este in concordanta cu
prioritatea UE de imbunatatire a calitatii si productivitatii muncii, prin
dezvoltarea si actualizarea competentelor in functie de tehnologiile moderne si
sectoarele cu valoare adaugata. Forta de munca si intreprinderile vor trebui sa se
adapteze noilor tehnologii, situandu-se in pozitia necesara unei abordari inovative
permanente. De asemenea, lucratorii si intreprinderile vor trebui sa fie mai bine
pregatiti pentru a putea raspunde cererii crescute, atat a angajatilor cat si a
angajatorilor, de a creste calitatea locului de munca prin introducerea de noi
metode de lucru, utilizarea sporita a TIC, schimbarile in statutul ocupational,
mobilitatea ocupationala si geografica etc. In ceea ce priveste furnizarea formarii
profesionale specifice pentru expertii in domeniile de inalta tehnologie,
interventiile FSE vor sprijini, de asemenea, dezvoltarea abilitatilor relevante
pentru sectoarele cu potential de crestere la nivel regional sau local. In domeniul
protectiei mediului, se va desfasura o pregatire specifica semnificativa, stiut
fiind faptul ca formarea profesionala adecvata in acest domeniu poate conferi
avantaje fortei de munca, printr-o cunoastere mai buna a masurilor legate de
atenuare a efectelor incalzirii
40
globale si a riscurilor asociate acesteia, precum si a nevoii de adaptare. Astfel,
va fi furnizata formare profesionala in: managementul poluarii atat preventiv cat
si corectiv, optimizarea utilizarii resurselor materiale, reducerea riscului
distrugerii mediului sau inlaturarea respectivelor efecte, tehnologii si produse
"curate", managementul resurselor, precum energiile regenerabile si managementul
ecosistemului. Aceste actiuni vor avea ca rezultat conditii de munca mai curate si
mai sanatoase. Se va tine cont si de cerintele de dezvoltare ale zonelor cel mai
putin favorizate (orase mici, sate, dar si localitati izolate si montane cu
economii in crestere). Se va furniza formare profesionala atat personalului medical
cat si medicilor, inclusiv in domeniul medicinii muncii (sanatatea si securitatea
la locul de munca). Totodata, problematica mediului si asigurarea sanatatii vor fi
abordate transversal in cadrul programelor de formare. Se vor organiza campanii
pentru prevenirea imbolnavirilor, cum ar fi promovarea controalelor medicale
regulate, informarea asupra efectelor daunatoare ale tutunului si alcoolului,
promovarea pastrarii unor conditii adecvate de munca, fara factori de risc (cum
sunt stresul, zgomotul si poluarea), prevenirea unor eventuale valuri de caldura
asupra copiilor si batranilor. Activitatile din cadrul acestor interventii vor
contribui, in ansamblu, la sensibilizarea angajatilor asupra schimbarilor
economice, sociale, tehnologice si asupra conditiilor de mediu. Operatiunile
propuse se vor concentra pe cresterea cunostintelor specifice, expertizei si
competentelor, atat pentru angajatori cat si pentru angajati, privind schimbarile
si evolutiile economice actuale. Acest domeniu major de interventie va incuraja
furnizarea formarii profesionale specializate, introducerea unor forme moderne de
organizare a muncii, actiuni inovative menite sa creasca productivitatea muncii si
armonizarea muncii cu viata de familie, inclusiv prin programe de lucru mai
flexibile. In acelasi timp, se va urmari promovarea initiativelor din domeniul
ocuparii, in ceea ce priveste flexibilitatea si securitatea (flexicuritatea) pe
piata muncii, in special pentru promovarea imbatranirii active si participarii
femeilor pe piata muncii. In Romania, flexibilitatea si diversitatea formelor de
organizare a muncii sunt reduse si nu exista o flexibilitate si o mobilitate a
fortei de munca. Prin POS DRU se vor promova activitati care se vor concentra pe
utilizarea formelor flexibile de organizare a muncii si pe sprijinul

41
competitivitatii intreprinderilor si organizatiilor din sectoarele economice cu
potential de crestere.

CAPITOLUL III : FENOMENUL SOMAJULUI IN UNIUNEA EUROPEANA

3.1 Particularitatile somajului european Anii ’90 au fost caracterizati in Uniunea
Europeana de nivele ridicate ale somajului comparativ cu situatia din perioadele
anterioare si din alte tari dezvoltate. Principalele caracteristici ale pietei
muncii din Uniunea Europeana pot fi sintetizate astfel: • Crearea unui numar mic de
locuri de munca intre 1976 – 1996: 4,9 milioane (250000 de locuri de munca pe an),
in conditiile in care cresterea populatiei active in UE a fost de 21 milioane
persoane (fara a tine cont de integrarea Germaniei orientale), adica 1,05 milioane
de persoane active pe an.¹ • Scaderea cvasiconstanta a ratei de ocupare de la 65%
in 1997, la 60% in 1996, in timp ce in SUA aceasta rata era de 75% in aceiasi
perioada. 42
•

Rigiditate si disparitati intre diferite piete nationale ale muncii: salarii minime
nearmonizate, reguli diferite privind acordarea si nivelul indemnizatiei de somaj,
o larga varietete de reglementari a Codurilor nationale ale muncii cu efecte asupra
somajului de lunga durata si a somajului din randul tinerilor.

Disparitati regionale ale somajului european. Regiunile in care somajul este cel
mai redus corespund partii occidentale a Germaniei, Olandei, sudul Angliei,
Austriei si nordul Italiei, Alsaciei si regiunii Rhone – Alpes din Franta. Aceste
regiuni, care sunt cele mai dinamice din Europa, reprezinta ceea ce am putea numi
“nucleul dur” al Europei locurilor de munca. Regiunile cele mai indepartate:
Finlanda, Irlanda, Spania, sudul Frantei si sudul Italiei, precum si partea
orientala a Germaniei sunt cele mai afectate de somaj.

Somajul afecteaza inegal diferitele categorii ale populatiei. Somajul in randul

femeilor este in medie mai ridicat decat cel in randul barbatilor in UE. Nu este si
cazul Regatului Unit si al Suediei, tari in care femeile sunt din ce in ce mai mult
angajate part-time.

Somajul european este un somaj structural care depinde de procesul de formare a

preturilor pe piata de bunuri si de procesul de constituire a salariilor pe piata
muncii. Totodata trebuie mentionat faptul ca ratele de somaj sunt datele oficiale
standardizate. Nivelul

real al somajului este mult mai mare daca se ia in considerare si numarul somerilor
descurajati, dat fiind gradul de deprimare al pietei muncii, precum si persoanele
active care lucreaza part-time si care din punct de vedere legal nu sunt
considerate someri. 3.2 Cauzele somajului european In analiza somajului in tarile
Uniuni Europene este tot mai des avansata ipoteza conform careia unul din
determinantii principali il constituie incompatibilitatea dintre calificarile
disponibile pe piata muncii si cele cerute de intreprinderi. Acesta pare a fi
principalul determinant al somajului structural. Alaturi de aceasta cauza mai poate
fi mentionat si costul ridicat al fortei de munca necalificate comparativ cu cel al
angajarii fortei de munca calificate. Diferentele intre costul social si costul
privat al mainii de lucru si gradul diferit de impozitare (sistemele de asigurari
sociale) existente la nivelul statelor membre explica intr-o anumita masura
discrepantele dintre ratele nationale ale somajului. 43
Factorii institutionali si migratiile de populatie pot explica persistenta unor
puternice diferente intre ratele de somaj europene. Desi, in Europa, libera
circulatie a fortei de munca a fost statuata inca din 1957 prin Tratatul de la
Roma, fluxurile de populatie in interiorul UE sunt reduse. In medie, pe ansamblul
tarilor UE, 5% din populatie (circa 18 milioane) are o nationalitate diferita de
cea a tarii in care este rezidenta. Dar 2/3 sunt straini din afara UE si doar 1/3
vin din tari ale UE. Obstacolele in calea migratiilor in interiorul UE sunt
importante. Unul dintre ele il reprezinta barierele lingvistice. Din acest punct de
vedere trebuie mentionat ca europenii care migrazeaza in interiorul UE au, cel mai
adesea, un nivel ridicat de calificare si din aceasta cauza vorbesc una sau mai
multe limbi straine. Un alt obstacol il constituie costul ridicat al locuintelor in
regiunile cele mai dinamice, cost ce poate diminua, daca nu chiar anula avantajul
care reprezinta salariile ridicate. Cea mai importanta bariera in calea migratiei
populatiei o reprezinta insa nearmonizarea reglementarilor privind diplomele si
calificarile in UE.¹ 3.3 Masuri si politici de reducere a somajului in UE In
decembrie 1993 s-a adoptat Carta Alba, cuprinzand Strategia pe Termen Mediu vizand
Cresterea Economica, Competitivitatea si Ocuparea Fortei de Munca. Dezideratul
principal al acestei actiuni era introducerea de masuri menite sa revigoreze
competitivitatea economiei europene. S-a evidentiat o corelatie directa intre
ritmul de crestere economica la nivel comunitar si nivelul la care UE este apta sa
creeze locuri de munca. Principala preocupare a fost sa creeze premisele pentru ca
piata muncii sa se poata adapta la rapidele mutatii in sistemele productive, in
managementul organizational si in obiceiurile de consum. Programul de actiune
preconizat nu continea detalii despre modificarile legislative la nivel comunitar,
ci erau un tablou de actiuni pe care statele membre trebuiau sa le aplice pentru a
promova ocuparea fortei de munca cu sprijin comunitar. Atentia principala era
indreptata pe nevoia de a genera flexibilitate pe piata fortei de munca concomitent
cu mentinerea unui pachet acoperitor de drepturi sociale. Programul de actiune se
baza pe urmatoarele conditii esentiale: • • • • economie integrata sanatoasa;
economie deschisa; coeziunea sociala; economii mult mai descentralizate; 44
• • • • •

imbunatatirea procesului educational si a calitatii programelor de calificare;

urmarirea reducerii costurilor indirecte ale fortei de munca; cresterea sprijinului
logistic si financiar al UE in domeniul noilor tehnologii informatice si
comunicationale; modernizarea si flexibilizarea dialogului social pan-european.

Fondul Social European este principlul instrument financiar prin care se acorda
sprijin statelor membre in vederea aplicarii de scheme menite sa depaseasca
problemele subutilizarii fortei de munca. Sumele se aloca fiecarei tari membre in
functie de rata somajului, numarul de someri pe termen lung, prosperitatea
nationala si regionala. In domeniul politicii utilizarii fortei de munca, se face
diferenta masurilor active de cele pasive. Acestea din urma au drept obiectiv
atenuarea efectelor sociale ale somajului fara a ataca cauzele (indemnizatiile de
somaj, cheltuielile angajate pentru pensionarea inainte de termen a somerilor in
varsta sau pentru inlocuirea muncitorilor in varsta cu cei tineri). Masurile active
privesc actiunile de pregatire si recalificare a somerilor, ajutoarele si
subventiile acordate pentru crearea de locuri de munca, cheltuielile angajate
pentru ameliorarea activitatii agentilor de plasare a fortei de munca. Pentru
politicile de folosire a fortei de munca, s-au alocat in anii ’90: 0,8% din PIB-ul
comunitar pentru masurile active si 1,45% din PIB pentru cele pasive. Tarile care
destinau cea mai mare parte din PIB masurilor active (peste 1%) erau: Danemarca,
Irlanda, Olanda, Belgia si Germania. In aceste tari, activitatile de formare si
recalificare a somerilor erau cele mai importante. In privinta masurilor active, se
inregistrau mari disparitati intre tarile europene. In ordine descrescatoare a
partii din PIB destinata acestor cheltuieli, se aflau Irlanda, Spania, Belgia,
Danemarca, Franta, Germania si Regatul Unit. Este evident ca somajul conjunctural
sau ciclic poate fi redus cu ajutorul politicilor traditionale de stimulare a
cererii. Dar aceste politici raman fara efect asupra somajului structural. Printre
modalitatile de reducere a somajului structural se numara: • • • cresterea
caracterului concurential al pietei de bunuri; ameliorarea sistemelor educative si
de pregatire; revizuirea procedurilor de negociere colectiva a salariilor si a
sistemelor de indemnizatii pentru somaj;

45
•

sustinerea mobilitatii geografice pentru a reduce incompatibilitatea geografica

dintre calificarile disponibile pe pietele locale si regionale pe de o parte, si
calificarile cerute de intreprinderi, pe de alta parte;

imbunatatirea activitatii institutiilor insarcinate cu plasarea fortei e munca si

cu difuzarea informatiilor disponibile privind locurile de munca.

Comisia a formulat urmatoarele recomandari in vederea atenuarii efectelor generate

de introducerea monedei unice in planul social ¹:
1

. imbunatatirea dialogului intre partenerii sociali carora le revine

responsabilitatea stabilirii

salariilor si cresterii ocupari; 2. corelarea in zona euro a cresterii salariilor

nominale cu necesitatea mentinerii stabiltatii preturilor; 3. acordurile privind
salariile trebuie sa tina cont de diferentele de productivitate dintre state; 4.
impulsionarea de catre guvernele nationale a dialogului social; 5. elaborarea unor
planuri nationale de actiune pentru cresterea ocuparii fortei de munca; 6.
imbunatatirea sistemelor de formare si perfectionare; 7. reducerea nivelului
fiscalitatii sociale suportate de salariati; 8. reducerea timpului de munca care sa
nu genereze reducerea ofertei de munca si a productivitatii; 9. eficientizarea
activitatii oficiilor de plasare si orientare a fortei de munca; 10. incurajarea
angajarilor part-time si a altor forme de angajare; 11. incurajarea pensionarii
inainte de termen; 12. reforma sistemelor de asigurari sociale. In concluzie,
problema somajului ramane o problema serioasa care are potentialul de a se perpetua
si dupa crearea uniunii monetare. In acest domeniu, rezolvarea deficientelor este
plasata la nivelul fiecarui stat si a partenerilor sociali, iar recomandarile
institutiilor europene se mentin la nivelul unor declaratii de principiu,
precizarea unor solutii cu caracter general si a caror aplicare nu este in masura
sa reduca somajul. 3.4. Analiza comparativa privind rata somajului
1

Dumitru Miron (coord.), “Economia Uniunii Europene”, Editura Luceafarul, Bucuresti,

2002

46
3.4.1. Uniunea Europeana Criza economică şi financiară s-a tradus într-o creştere
puternică a numărului persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Potrivit
unui grafic ce se arata in comunicatul de presa al Eurostat, somajul in Uniunea
Europeana si in Zona Euro, regiune care reuneşte cele mai puternice economii din
Uniune, a cunoscut un trend descendent in perioada ianuarie 2006 – ianuarie 2008,
urmand un trend brusc ascendent pana in prezent, atingand asadar un record al
Uniunii Europene. Rata şomajului din Uniunea Europeană a stagnat în ianuarie la
nivelul din decembrie, de 9,5%, tendinţă înregistrată şi în ce priveşte rata
şomajului din zona euro, care s-a situat la 9,9%, potrivit datelor revizuite
publicate de Biroul european de statistică, Eurostat. În ianuarie, rata şomajului
din UE a fost cu 1,5 puncte procentuale mai mare decât în luna similară din 2009,
iar pentru zona euro, cu 1,4 puncte procentuale mai mare. Astfel, rata şomajului a
atins maximul istoric în UE, fiind cea mai ridicată cifră de la primele
înregistrări, din ianuarie 2000.

47
Rata somajului in Uniunea Europeana si in Zona Euro Zona Euro Uniunea Europeana
Eurostat a calculat că numărul şomerilor din UE a fost de 22,979 milioane de
persoane în ianuarie, din care 15,68 milioane în zona euro. Faţă de luna
anterioară, numărul şomerilor a crescut cu 136.000 în UE şi cu 38.000 în zona euro.
Comparativ cu ianuarie 2009, numărul de persoane fără loc de muncă a crescut cu 3,8
milioane în UE şi cu 2,2 milioane în zona euro. Comparativ cu situaţia din urmă cu
un an, toate cele 27 de state membre UE au raportat o creştere a ratei şomajului.
In Bulgaria, indicatorul a urcat de la 8,5% in ianuarie 2010 la 8,7% in luna
februarie a acestui an. In Ungaria rata s-a mentinut la 11%, iar in Polonia a urcat
usor, de la 8,9% la 9%. Franta este prezenta in raport cu o rata a somajului de
10,1%, in crestere cu 0,1 puncte procentuale comparativ cu ianuarie. Germania a
inregistrat in februarie o rata de 7,5%, aceeasi ca in ianuarie Tarile cu somajul
cel mai mic in Uniunea Europeana sunt: • • • • • • Olanda (4,2%); Austria (5,3%);
Luxemburg (5,9%). Tarile care inregistreaza o rata a somajului ridicata sunt:
Spania (18,8%); Estonia (15,5%); Letonia (22,9%). România nu raportează date
referitoare la evoluţia lunară a ratei şomajului după standardele Biroului
Internaţional al Muncii (BIM), ci doar date trimestriale, ultimele fiind pentru al
3-lea trimestru din 2009, când rata şomajului a fost 7,2%. Rata şomajului în rândul
bărbaţilor a avansat de la 8,2% în ianuarie 2009 la 9,9% în prima lună din 2010 în
zona euro, în timp ce în UE, creşterea a fost de la 7,8% la 9,7%. Pentru femei,
rata şomajului a urcat de la 9% la 10% în ianuarie în zona euro, respectiv de la
8,1% la 9,3% în UE. 48
Şomajul în rândul tinerilor a avansat în ianuarie la 20,2% în zona euro şi la 20,9%
în UE, de la 17,8%, respectiv 17,7% în aceeaşi lună din 2009. 3.4.2. Statele Unite
ale Americii Traversand Oceanul Atlantic si ajungand in Statele Unite, putem
observa ca somajul a inceput sa cunoasca un trend usor descendent, de la 10% in
luna decembrie 2009, la 9,7% in ianuarie 2010. Acelasi trend il urmeaza si Japonia,
care a redus rata somajului de la 5,2% la 5,1%. America are toate drepturile să
spere la ieşirea cât mai grabnică din criză – consumatorul american va reveni în
magazine odată cu îmbunătăţirea cifrelor privind şomajul. Aceasta este concluzia
unui sondaj realizat de Bloomberg printre economiştii marilor companii din Statele
Unite (57 de respondenţi). Estimarea are în vedere o crestere de 3% în termeni
anuali în primul trimestru al lui 2010. „Cea mai importantă schimbare este că
cifrele privind piaţa muncii arată mai bine, consumatorul se simte mai bine acum şi
mai dispus să cheltuiască”.2 Cheltuielile de consum care echivalează cu 70% din
Produsul Intern Brut al Statelor Unite cea mai mare economie a lumii ar putea
creşte cu 2,3% anul acesta comparative cu cel trecut – ar fi cea mai semnificativă
creştere din 2007, când a început oficial criza. În martie economia americană a
creat 162 000 de noi locuri de muncă, a treia lună consecutivă de creştere iar
şomajul a scăzut la 9,7%. În octombrie anul trecut nivelul şomajului atingea
10,1% , cea mai mare valoare din ultimii 26 de ani. “Mult aşteptata revenire a
pieţei muncii începe în sfârşit să se facă resimţită. Consumatorul îşi va face
resimţită contribuţia din ce în ce mai mult. Nu doar că am avut cifre decente ale
cheltuielilor de consum în februarie şi martie, dar se pare că momentul bun va
continua şi în aprilie”, considera economistul şef al IHS Global Insight, Nariman
Behravesh. Un raport al Ministerului American al Muncii arata ca aceasta scadere
neasteptata s-ar datora faptului ca marile fabrici au angajat oameni, pentru prima
data in ultimii trei ani, masura ce ar putea reprezenta scanteia de care are nevoie
piata muncii pentru a-si reveni. Rata somajului din Statele Unite s-a mentinut in
martie la 9,7%, dupa ce aproximativ 500.000 de americani au reusit sa-si gaseasca
un loc de munca, numarul somerilor fiind de aproximativ 15,0 milioane, potrivit
datelor Departamentului Muncii citate de AFP.
2

Nariman Behravesh economist şef al IHS Global Insight

49
Presedintele american Barack Obama a primit vestea cu bucurie dar si cu o usoara
rezerva, precizand ca usoara scadere a ratei somajului reprezinta " o noua
speranta, dar nu un motiv de sarbatoare".

CAPITOLUL IV STRATEGII DE DIMINUARE A SOMAJULUI

4.1. Masurarea somajului Problema masurarii somajului este de fapt o problema de
estimare a proportiilor, structurii, intensitatii si duratei lui. S-au infiintat,
pentru aceasta analiza, institutii specializate care aplica modalitati specifice de
inregistrare a somajului. Principalele caracteristici regasite la nivelul acestui
fenomen sunt: nivelul (marimea) la un moment dat, intensitatea, durata medie si
structura (componenta): 1. Marimea somajului (nivelul la care a ajuns) reflecta
numarul persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor
care sunt apte si doresc sa lucreze. 2. Intensitatea somajului – se calculeaza prin
determinarea corecta a momentului incetarii totale sau partiale a activitatii. 3.
Durata sau perioada de somaj – timpul care se scurge de la pierderea locului de
munca pana la reluarea activitatii. 50
4. Structura – clasificarea somerilor dupa criterii ca: nivelul calificarii,
domeniul de activitate, sex, varsta sau rasa. Pentru o evaluare corecta a marimii
somajului, la un moment dat, trebuie sa se calculeze: - intrarile – persoane
concediate, casnice sau care au terminat un ciclu de invatamant si nu se pot
angaja; - iesirile – persoane care gasesc noi locuri de munca, cele care revin la
vechiul post, cele care nu mai cauta locuri de munca, emigrantii, pensionarii, s.a.
Populatia ocupata, forta de munca, somajul se calculeaza, in tara noastra, pe baza:
• • balantei fortei de munca; anchetelor asupra fortei de munca.

Se considera persoane ocupate:  salariatii - persoanele care-si exercita

activitatea pe baza unui contract de munca intr-o unitate economica sau sociala; 
patronii - persoane care-si exercita ocupatia in propria lor unitate pentru a carei
activitate au ca angajati unul sau mai multi salariati;  lucratori pe cont propriu
– persoane care-si exercita activitatea fie in unitatea proprie sau cu ajutorul
unui utilaj propriu, fie pe baza pregatirii lor profesionale, dar care nu au
angajati salariati, ele putand fi sau nu ajutate de membrii familiei, neremunerati;
  lucratorii familiali neremunerati; membrii ai unei societati agricole sau ai
unei cooperative. Masa somajului consta din numarul persoanelor care intrunesc
conditiile pentru a fi incluse in categoria somerilor. Ea cuprinde populatia activa
disponibila, respectiv din acea forta de munca nonocupata. Rata somajului, ca
marime relativa a fenomenului, se calculeaza ca raport procentual intre masa
somajului si unul din parametrii de referinta ai acestuia. Astfel de parametrii
sunt: populatia activa, populatia activa disponibila, forta de munca (populatia
ocupata plus somajul), populatia ocupata, populatia ocupata ca salariati. Există în
prezent în România 741.000 de şomeri, din care 282.000 (adică 38%) sunt şomeri
neindemnizaţi. Printre judeţele în care se înregistrează o rată ridicată a
şomajului se numără : Alba (13,4%), Caraş-Severin (11,2%), Covasna (12,2%), Dolj
(12,3%), Galaţi (12%), Gorj (11,7%), Harghita şi Hunedoara (câte 11% fiecare),
Ialomiţa (12,2%), Vaslui (13,5%) şi Mehedinţi, cu 14,5%. 51
4.2. Evolutia ratei somajului in Romania Analizand ultimii 20 de ani, se pot
identifica trei cicluri complete de crestere si descrestere a ratei somajului.

o 1990-1994 In 1990, exista un numar de 8.156 mii salariati si 3.577 mii

pensionari, numarul somerilor fiind foarte aproape de zero din moment ce pe vremea
lui Ceausescu, termenul de somaj nu exista decat in teorie. Intre 1990 si 1994, pe
fondul mediului economic extrem de ostil, numarul salariatilor a scazut cu 1.7
milioane, ajungand la 6.44 milioane, numarul somerilor a ajuns la 1.22 milioane,
iar numarul pensionarilor a crescut cu 1.34 milioane, ajungand la 4.9 milioane. In
acelasi timp, populatia activa a crescut de la 10.8 la 11.2 milioane, iar PIB-ul
aferent anului 1994 nu reprezenta decat 79.1% din cel inregistrat in 1989. Se poate
observa ca in primii 5 ani de dupa Revolutie, economia a generat: • • • +1.2
milioane someri; – 1.7 milioane angajati; + 1.3 milioane pensionari.

52
De aici rezulta ca multi angajati au fost pensionati pentru a nu intra in somaj,
iar cresterea economica din 1993 si 1994 nu a reusit sa determine scaderea ratei
somajului, ci poate doar sa ii incetineasca ritmul de crestere.

Fig.1 Evolutia ratei somajului si a PIB-ului o 1995-1999 Dupa scaderea economica

semnificativa din perioada ‘90-‘92, economia si-a revenit, astfel ca in 1996,
numarul somerilor a ajuns la 657.000, iar rata somajului era de 6.6%, numarul
somerilor scazand la jumatate in doar doi ani (-570.000 de persoane), respectiv
1995 si 1996. Tot intre 1995 si 1996, numarul pensionarilor a crescut cu 435.000,
iar numarul salariatilor a scazut cu 500.000, ceea ce inseamna ca politica de
pensionare a celor care nu mai aveau un loc de munca, a functionat de minune. Pe
fondul cresterii economice negative in 1999 numarul somerilor a ajuns la 1.1
milioane, numarul angajatilor a continuat sa scada, ajungand la 4.76 milioane,
numarul pensionarilor a ajuns la 5.9 milioane, iar PIB-ul reprezenta doar 75.8% din
cel aferent anului 1989. Mai mult, in 1998 numarul pensionarilor l-a depasit pe cel
al salariatilor, consecintele fiind suportate acum, cand sustenabilitatea
sistemului national de pensii este pusa sub semnul intrebarii.

53
o 2000-2009 Din punctul de vedere al cresterii PIB, acesti ani au reprezentat una
dintre cele mai faste perioade prin care a trecut economia romaneasca in toata
istoria ei. In aceasta perioada numarul somerilor a scazut de la 1.1 milioane in
1999, la 368.000 in 2007, rata somajului ajungand astfel la 4%. In aceeasi perioada
insa, numarul salariatilor a crescut cu doar 262.000, ceea ce inseamna ca cel putin
cateva sute de mii de someri s-au pierdut pe drum, mai ales in conditiile in care
numarul pensionarilor a scazut cu 168.000, deci nu putem spune ca somerii s-au
pensionat. Cea mai probabila destinatie a somerilor “lipsa” a fost strainatatea. Pe
de alta parte, cresterea economica inregistrata timp de 9 ani consecutiv ar fi
trebuit sa duca la o crestere semnificativa a numarului angajatilor, lucru care nu
s-a intamplat. Mai mult, rata bruta de activitate, respectiv raportul dintre
populatia activa civila si totalul populatiei tarii, a scazut continuu, ajungand de
la 50% in 1992 la 43% in 2000 si 42.2% in 2007.

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
2007 2008 2009

ian. 0.5 3.5 8.3 11.0 11.0 9.9 7.0 9.3 11.2 12.3 10.7 12.7 8.6 7.7 6.4 6.1 5.3 4.2
4.9

feb. 0.6 3.9 9.0 11.4 11.1 10.1 7.5 9.7 12.0 12.5 10.7 13.5 8.8 7.8 6.3 6.2 5.1 4.2
5.3

martie 0.8 4.4 9.3 11.5 10.9 9.8 7.5 9.6 12.0 12.2 10.3 13.4 8.6 7.8 6.1 6.1 4.8
4.1 5.6

aprilie 1.1 3.9 9.2 11.3 10.5 8.8 7.3 9.4 11.7 11.9 9.8 11.4 8.0 7.4 5.8 5.8 4.5
3.9 5.7

mai 1.4 4.1 9.1 11.2 10.3 8.2 7.1 9.2 11.5 11.5 9.2 10.5 7.6 6.9 5.6 5.4 4.1 3.7
5.8

iunie 1.8 4.5 9.1 10.8 9.9 7.6 7.3 8.9 11.4 11.2 8.7 9.9 7.3 6.6 5.6 5.2 4 3.7 6.0

iulie 1.9 4.8 9.1 10.7 9.7 7.0 7.2 8.8 11.3 10.8 8.3 9.2 7.2 6.3 5.6 5.0 3.8 3.7
6.3

august 2.1 5.9 8.9 10.5 9.5 6.6 7.1 8.7 10.9 10.5 8.0 8.7 6.8 6.2 5.7 5.0 3.9 3.8
6.6

sept. 2.3 6.7 9.1 10.6 9.2 6.3 7.2 8.7 10.9 10.2 7.8 8.4 6.7 6.1 5.6 4.9 3.9 3.9
6.9

oct. 2.3 7.4 9.3 10.8 9.0 6.3 7.6 9.0 10.8 10.2 7.7 8.2 7.0 6.1 5.7 5.1 4.1 4.0 7.1

nov. 2.4 7.9 9.6 10.8 8.8 6.1 8.1 9.5 11.1 10.3 8.0 8.1 7.2 6.2 5.7 5.1 4.2 4.1 7.5

dec. 3.0 8.2 10.4 10.9 9.5 6.6 8.9 10.4 11.8 10.5 8.8 8.4 7.4 6.3 5.9 5.2 4.1 4.4
7.8

media anuala 1.8 5.4 9.2 11.0 10.0 7.8 7.5 9.3 11.4 11.2 9.0 10.2 7.6 6.8 5.8 5.4
4.3 4.0 6.3

(total)

%Rata somajului

Ratele somajului pentru anii 1991-2006 sunt recalculate si comunicate de I.N.S.

54
Tabel . Evolutia ratei somajului (1991-2009) 4.3. Analiza ratei somajului Valorile
maxime ale ratei somajului nu au depasit în România 11% (perioadele 1991-1994 si
1997-1998); desi evolutia asteptata pe piata muncii ar fi trebuit sa înregistreze o
crestere a ratei somajului si a numarului de someri, agricultura de subzistenta
înregistrata în special la mijlocul anilor `90, ilustrata de ponderea mare a
agriculturii în ocuparea totala si migratia recenta pentru munca în strainatate au
avut pâna în prezent un efect de protectie pe piata muncii împotriva unei cresteri
mari a somajului.

Nivelul somajului BIM pentru persoanele de sex masculin a înregistrat, în perioada

1999–2004, valori mai ridicate decât ale somajului feminin. Rata somajului BIM
pentru barbati a înregistrat în anul 2004 la nivelul tarii o valoare de 9,0%,
comparativ cu 8,0% în UE-25 si 7,6% în UE-15. Rata somajului BIM pentru femei a
fost în acelasi an de 6,9%, comparativ cu 10,0% în UE-25 si 9,1% în UE-15. În
perioada 1999-2004, scaderi ale numarului somerilor BIM mai importante s-au
înregistrat în mediul urban decât în mediul rural. Rata somajului BIM a scazut de
la 10,3% în 1999 la 9,5% în 2004 pentru mediul urban, iar în mediul rural de la
3,5% în 1999 la 2,8% în 2001, urmata de o crestere pâna la 5,4% în 2002, apoi o
scadere de pâna la 4,3% în 2003, crescând pâna la 6,2% în 2004. 55
In urma unei analize mai profunde a valorilor lunare din acest interval, se poate
observa ca rata somajului a avut o evolutie oscilanta: a crescut continuu, cu mici
variatii lunare, in perioada februarie 1991-martie 1995, urmând scaderi, iarasi
cresteri (din ianuarie 1997 pana in aprilie 2000), pentru ca apoi sã scada
continuu, ajungand pana la 5,9% în anul 2005. Începând cu 1 martie 2002 a intrat în
vigoare Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea
ocuparii fortei de munca. În sensul prevederilor noii legi, somer înregistrat este
persoana care îndeplineste cumulativ urmatoarele conditii: a) este în cautarea unui
loc de munca de la varsta de minimum 16 ani si pana la îndeplinirea conditiilor de
pensionare; b) starea de sanatate si capacitatile fizice si psihice o fac apta
pentru prestarea unei munci; c) nu are loc de munca, nu realizeaza venituri sau
realizeaza din activitati autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat
salariul minim brut pe tara, garantat în plata, în vigoare; d) este disponibila sã
înceapa lucrul în perioada imediat urmatoare daca s-ar gãsi un loc de munca; e)
este înregistrata la Agentia Nationalã pentru Ocuparea Fortei de Munca. In functie
de regiuni, in anul 2005, cea mai mare rata a somajului BIM a fost in Regiunea Sud
Muntenia (9,2 %) si cea mai mica in Regiunea Nord-Est (5,7%). Ponderea diferita a
regiunilor de dezvoltare in totalul ocuparii reflecta atat modelele de tranzitie,
cat si modelele recente ale dezvoltari economice din Romania. De exemplu,
Municipiul Bucuresti si judetul Ilfov au o rata a somajului BIM/AMIGO aproape de
media nationala, dar o rata a somajului inregistrat mult mai scazuta decat media de
la nivel national. In acelasi timp, regiuni precum Nord-Est au o rata relativ
scazuta a somajului, dar o rata a somajului relativ ridicata daca se utilizeaza
definitia ANOFM. Acest fenomen se explica prin faptul ca economii mai dezvoltate,
atragand fluxuri de investitii mai mari, cum ar fi Bucuresti si regiunea din jur,
nu determina oamenii sa solicite ajutorul de somaj ca o sursa de venit banesc, dar
ii pot determina sa se autodeclare ca someri, desi ei pot castiga intre timp o suma
sigura de bani, in cele mai multe cazuri derivata din surse externe economiei
formale. Suma este, desigur, destul de mare pentru a nu ii determina sa se
inregistreze la oficiile ANOFM. In acelasi timp, in regiunile mai putin dezvoltate
unde oportunitatile pentru ocupare, chiar si in economia neagra sunt mai mici si
sursele de venituri banesti insuficiente, se manifesta tendinta de inscriere a
persoanelor la oficiile ANOFM, avand in vedere faptul ca ajutorul de somaj le ofera
o sursa de venit de care au nevoie.

56
4.3.1. Somajul in functie de nivelul de educatie Scaderea numarului somerilor
absolventi de invatamant secundar sau profesional reflecta structura actuala a
economiei romanesti, caracterizata prin sectoare de productie cu o valoare adaugata
scazuta sau medie, si reprezinta, in prezent, „principalul motor” al cresterii
economice. Aceasta inseamna ca investitiile in invatamantul profesional si in
formarea profesionala continua reprezinta, in acelasi timp, o necesitate si o
oportunitate pentru persoanele aflate in cautarea unor calificari mai bune, legate
de locurile de munca solicitate pe piata muncii. Diferentele existente in functie
de criteriul de gen sunt explicate de doua elemente: restructurarea si modelele
tranzitiei au afectat in primul rand sectoarele ocupate preponderent de barbati;
cresterea economica actuala se datoreaza, intro mare masura sectoarelor economice
unde predomina femeile. Scaderea ratei somajului in randul lucratorilor cu un nivel
de educatie foarte scazut este in mare parte rezultatul retragerii lor de pe piata
muncii. 4.3.2. Somajul in randul tinerilor Se stie cã somajul nu afecteazã in mod
egal diferitele categorii de oameni; tinerii au fost intotdeauna categoria de
vârstã cea mai vulnerabilã fatã de somaj. Ponderea somerilor in vârstã de sub 25
ani in totalul somerilor a avut o evolutie fluctuantã, dar cu o tendintã evidentã
de reducere de-a lungul perioadei analizate. Iatã câteva repere: daca, in anul
1995, 44% dintre somerii inregistrati, beneficiari de drepturi banesti, aveau sub
25 ani, in anul 2003 (an incepând cu care somajul incepe sa se stabilizeze)
ponderea ajunsese la 21,7%. Pentru grupele de vârsta peste 40 ani situatia s-a
inrautatit, semn al preferintei tot mai mari pentru angajarea tinerilor: 23% dintre
someri aveau peste 40 ani in 1995, pentru ca in 2003 ponderea acestora sa atinga
44,4%. Daca in cursul primilor ani ai tranzitiei persoanele cu experienta isi
gaseau mai repede de lucru in comparatie cu tinerii, ulterior a crescut in
intensitate fenomenul pierderii locului de munca de catre persoane care avusesera
pâna atunci perioade lungi de activitate. Totusi, daca ne referim la somajul BIM,
in anul 2003, somajul in rândul tinerilor (15–24 de ani) inregistra ponderea cea
mai ridicata, respectiv 31,4% din totalul somerilor BIM (58,2% barbati si 65,6%
femei). Rata mai ridicata a somajului in rândul tinerilor, precum si faptul ca
perioada necesara gasirii unui loc de munca este cu atât mai redusa cu cât nivelul
de instruire este mai ridicat, confera o mai 57
mare importanta diplomei la inceputul carierei decât pe parcursul acesteia.
Detinerea unei diplome de absolvire a unei forme de invatamânt, chiar si
superioara, nu garanteaza ocuparea unui loc de munca, ci doar mareste sansele de
ocupare a unuia. Reducerea locurilor de munca, cresterea concurentei pentru cele
ramase au determinat, pe lânga aparitia somajului, aparitia fenomenului
„declasarii” sau al „subocuparii invizibile”, existând preferinta de a ocupa un loc
de munca sub nivelul de instruire avut decât de a se afla in somaj, in special in
rândul tinerilor: 12,5% dintre persoanele care desfasoara o activitate inferioara
nivelului lor de instruire au vârsta intre 15–24 ani, fata de 6,4% dintre
persoanele ocupate de 50–64 de ani. In cazul tinerilor insa, este posibila o
crestere a numarului de locuri de munca adecvate nivelului lor educational si a
sanselor de mobilitate profesionala, fie in interiorul institutiei/firmei in care
isi desfasoara activitatea (mobilitate interna), fie in afara acesteia (mobilitate
externa). Somajul in randul tinerilor este un aspect important al dezavantajului
social al tinerilor. Potrivit Eurostat 17, rata armonizata a somajului in randul
tinerilor in Romania a fost de 17,2% in 1999, 21% in 2002 si 23,8% in 2005. Aceasta
crestere ar putea fi interpretata ca o consecinta a faptului ca economia Romaniei
nu este capabila inca sa genereze suficiente locuri de munca, in special locuri de
munca solicitand calificari superioare, detinute in mod normal de tineri. In
acelasi timp, locurile de munca vacante nu ofera salarii atractive, potrivit
asteptarilor tinerilor. Abilitatile si competentele dobandite de tineri nu sunt
intotdeauna pe deplin relevante pentru cererea de pe piata muncii, ceea ce
contribuie, de asemenea, la rata ridicata a somajului. Pe fondul lipsei măsurilor
active de creare/ menţinere de locuri de muncă, rata şomajului in luna ianuarie a
continuat să crească, ajungând la 8,1%, faţă de 7,8% in ultima lună a anului trecut
şi 4,9 % in ianuarie 2009. Rată a şomajului record pentru ultimii 7 ani. Absenţa
măsurilor active se observă şi din ponderea mare a şomerilor proveniţi din sectorul
privat. Astfel, 605.000 şomeri, din totalul de 741.000 de şomeri provin din
sectorul privat ceea ce inseamnă 82%. Insuşi Jeffrey Franks, şeful misiunii de
evaluare a acordului României cu FMI, recunoaste că in programul de guvernare nu
exista măsuri care să reporneasca motoarele economiei şi să creeze locuri de muncă.
4.4. Situaţia statistică a şomajului înregistrat la 28 februarie 2010

58
Rata şomajului înregistrat la nivel naţional, la sfârşitul lunii februarie 2010 a
fost de 8,3%, mai mare cu 3,0 pp decât cea din luna februarie a anului 2009 şi cu
0,2 pp decât cea din luna ianuarie a anului 2010. În graficul următor este
prezentată evoluţia ratei şomajului înregistrat la nivel naţional în perioada 1991
– 2010 la nivelul lunii februarie.

16 14 12

Evoluţia ratei şomajului înregistrat la nivel naţional între anii 1991-2010, la

nivelul lunii februarie 13,5 11,4 11,1 10,1 9,0 9,7 10,7 8,8 7,8 7,5 6,3 8,3 6,2
5,1 5,2 4,2 12,0 12,5

rata şomajului(%)

10 8 6 4 2 0

3,9

0,6
4 5 0 5 19 92 19 93 19 96 19 97 19 98 19 99 20 01 20 02 20 03 20 04 20 06 20 07 20
08 20 09 19 9 19 9 20 0 20 0 20 1 0

19 91

rata somaj

Numărul total de şomeri la finele lunii februarie, de 762.375 persoane, a crescut

cu 21.393 persoane faţă de cel de la finele lunii anterioare. În graficul următor
este prezentată evoluţia numărului şomerilor înregistraţi la nivel naţiopnal în
perioada 1991 – 2010 la nivelul lunii februarie.

59
Numărul de şomeri înregistrat în perioada 1991-2010 la nivelul lunii februarie
6 +0 1E 6 +0 1E

1.275.244

1.245.397 1.183.947 1.055.290 961.657

1.196.630

1.267.450

1.025.717
6 +0 1E 0 00

1.032.303 798.444 702.431 762.375

0 80

748.115
00

00 60 00 40 00 20

558.553 435.310

554.585 459.013 379.779 477.860

00

00

65.319
19 94 19 96 20 02 19 92 19 99 20 03 20 04 20 07 20 08 19 91 19 98 20 00 20 01 19 95
19 97 20 06 19 93 20 09 20 05 20 10
0

an

număr şomeri

Din totalul şomerilor înregistraţi, 468.863 au fost şomeri indemnizaţi şi 293.512

neindemnizaţi. Numărul şomerilor indemnizaţi a crescut cu 9.705 persoane, iar
numărul şomerilor neindemnizaţi a crescut cu 11.688 persoane faţă de luna
precedentă. Ponderea şomerilor neindemnizaţi în numărul total al şomerilor (38,50%)
scade faţă de luna precedentă cu 0,47 pp. Referitor la şomajul înregistrat pe sexe,
în luna februarie 2010, comparativ cu luna precedentă, rata şomajului masculin a
crescut de la 8,8 % la 9,2%, iar rata şomajului feminin a crescut de la 7,3 % la
7,4%. La nivel teritorial, numărul de şomeri a crescut în 35 de judeţe şi în
Municipiul Bucureşti, creşterile cele mai importante înregistrându-se în judeţele:
Constanţa (2.025 persoane), Dolj (1.944 persoane), Neamţ (1.801 persoane), Iaşi
(1.676 persoane), Vaslui (1.145 persoane), Cluj (846 persoane), Suceava (703
persoane), Vâlcea (702 persoane), Harghita (625 persoane), Botoşani (616 persoane),
Ialomiţa (590 persoane), Galaţi (588 persoane), şi municipiul Bucureşti (799
persoane). Scăderea numărului de şomeri se înregistrează în judeţele: Alba (743
persoane), Gorj (252 persoane), Hunedoara (189 persoane), Caraş-Severin (148
persoane), Sălaj (86 persoane) şi Arad (66 persoane).

60
Scăderea numărului de şomeri din aceste judeţe se datorează în special scăderii
numărului de şomeri neindemnizati a căror perioadă de valabilitate a cererilor de
persoane în căutare de loc de muncă şi în acelaşi timp solicitanţi de adeverinţe
conform Legii 416/2001, a expirat în a doua jumătate a lunii decembrie 2009 şi nu
şi-au mai reînoit aceste cereri. Judeţele cu cea mai mare pondere a şomerilor
neindemnizaţi în numărul total al şomerilor sunt: Dolj (59,25%), Teleorman
(58,61%), Mehedinţi (57,13%), Iaşi (52,33%), Vrancea (51,80%), Covasna (50,31%),
Călăraşi (49,59%) şi Galaţi (48,80%). Rata şomajului a crescut în 34 de judeţe,
cele mai importante creşteri constatându-se în judeţele: Neamţ cu 0,9pp, Vaslui cu
0,7pp, Dolj, Giurgiu, Constanţa şi Ialomiţa cu 0,6pp, Iaşi şi Harghita cu 0,5pp,
Tulcea, Botoşani şi Vâlcea cu 0,4pp. Scăderea ratei şomajului se înregistrează doar
în judeţele: Vrancea, Bistriţa, Teleorman, Brăila, Buzău, Galaţi şi Dâmboviţa cu
0.3pp. În Municipiul Bucureşti şi în judeţul Satu Mare, rata şomajului a fost
constantă comparativ cu luna precedentă. Cele mai ridicate niveluri ale ratei
şomajului au fost atinse de judeţele Mehedinţi (14,6%) şi Vaslui (14,2%), urmate de
judeţele: Teleorman şi Alba (13,0%), (12,7%), Dolj (12,9%), Ialomiţa (12,8%),
Covasna (12,4%), Galaţi (12,3%), Gorj şi Harghita (11,5%), Caraş-Severin (11,1%),
Hunedoara şi Sălaj (10,9%). Nivelul minim al ratei şomajului în luna februarie, de
2,4%, se înregistrează în Municipiul Bucureşti. Amplitudinea dintre nivelul de
maxim şi cel de minim al şomajului (12,2 pp) este mai mare cu 0,1 pp decât cea din
luna precedentă(12,1 pp) datorată creşterii nivelului de maxim deţinut şi în luna
aceasta de judeţul Mehedinţi. Regiunile statistice cu cele mai ridicate rate ale
şomajului înregistrat au fost Sud-Vest (11,5%), Centru şi Sud (10,1%), Nord-Est
(9,3%) şi Sud-Est (9,2%) şi regiuni în care activităţile rurale sunt preponderente.
Se constată existenţa unor disparităţi şi în interiorul regiunilor, unde judeţe
predominant agricole coexistă cu cele mai dezvoltate. De exemplu, în regiunea Nord-
Est s-au înregistrat discrepanţe între judeţe în ceea ce priveşte rata şomajului
înregistrat, astfel: nivelul maxim a fost atins în judeţul Vaslui (14,2%) şi cel
minim în judeţul Iaşi (7,9%), ecartul fiind de 6,3% pp. Regiunea Bucureşti, ca şi
luna trecută, a atins cel mai scăzut nivel al ratei şomajului înregistrat, de 2,4%.
În cursul lunii februarie 2010, numărul total de şomeri intraţi în evidenţe a fost
de 97.267 persoane, repartizat astfel:

61
•

68.234 persoane - prin înscrieri noi, din care: - 37.640 persoane înregistrate ca
şomeri indemnizaţi;

- 30.594 persoane înregistrate ca şomeri neindemnizaţi; • 29.033 persoane - prin

reactualizări de cereri de loc de muncă şi reactivări de drepturi băneşti, din
care: 5.557 reactivări de drepturi; Analizând intrările totale de şomeri din luna
februarie cu cele înregistrate în luna anterioară, observăm că numărul aferent
lunii ianuarie a scăzut cu 2.549 persoane, de la 99.816 persoane în luna ianuarie,
la 97.267 persoane în luna februarie. Numărul şomerilor neindemnizaţi a crescut cu
4.585 persoane (de la 26.009 persoane înregistrate în luna ianuarie, la 30.594
persoane în luna februarie). În cursul lunii februarie au ieşit din evidenţele
agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a municipiului
Bucureşti, un număr total de 75.874 şomeri, astfel: • • • prin încadrare în muncă -
21.507 persoane; din categoria şomerilor indemnizaţi ca urmare a suspendărilor,
încetărilor de drepturi băneşti - diferite situaţii (pensionări, plecări în
străinătate, decese) - 24.875 persoane; din categoria şomerilor neindemnizaţi, dacă
nu solicită menţinerea cererii de loc de muncă - 29.492 persoane. Ieşirile prin
încadrare în muncă din rândul şomerilor au crescut cu 6.414 persoane faţă de cele
din luna anterioară (de la 18.461 persoane la 24.875 persoane) şi reprezintă 44,2%
din totalul ieşirilor din şomaj. Ieşirile din categoria şomerilor indemnizaţi, au
crescut cu 3.309 persoane, de la 18.198 persoane în luna ianuarie la 21.507
persoane în luna februarie. Ieşirile din categoria şomerilor neindemnizaţi care nu
solicită menţinerea cererii de loc de muncă au scăzut în luna februarie cu 2.066
persoane faţă de luna ianuarie (de la 31.558 persoane la 29.492 persoane).
Referitor la structura şomajului după nivelul de instruire, şomerii cu nivel de
instruire primar, gimnazial şi profesional constituie ponderea cea mai mare a
persoanelor care se adresează agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă în
vederea găsirii şi ocupării unui loc de muncă 72,5%. Şomerii cu nivel de instruire
liceal şi post-liceal reprezintă 21,1%, iar cei cu studii universitare doar 6,4%.
62 - 23.476 reactualizări de cereri de loc de muncă.
Din punct de vedere al structurii şomerilor pe grupe de vârstă, reprezentative sunt
ponderile pentru grupele de vârstă 30-39 ani (26,4 %) şi 40-49 ani (28,0%). În ceea
ce priveşte structura şomajului după durată, la sfârşitul lunii februarie 2010,
numărul şomerilor aflaţi în şomaj de cel mult 6 luni (427.568 persoane) este cel
mai mare şi reprezintă 56,1% din totalul şomerilor înregistraţi; urmează categoria
şomerilor aflaţi în şomaj între 6 şi 12 luni, respectiv 225.146 persoane (29,5%),
şi cea a şomerilor aflaţi în şomaj peste 12 luni, respectiv 109.661 persoane
(14,4%). În ceea ce priveşte şomajul de lungă durată, în această lună, se află
înregistraţi în evidenţele agenţiei 31.193 tineri sub 25 de ani aflaţi în şomaj de
peste 6 luni (ceea ce reprezintă 29,8% din totalul şomerilor sub 25 de ani);
adulţii aflaţi în şomaj de peste 12 luni, 100.807 persoane reprezintă 15,3% din
totalul şomerilor adulţi, ponderea şomerilor de lungă durată în numărul total de
şomeri fiind de 17,31%. Ocupaţiile în care s-a înregistrat cel mai mare număr de
şomeri indemnizaţi la sfârşitul lunii februarie sunt: muncitori necalificaţi în
industria prelucrătoare (32.258 persoane), constructori şi montatori de structuri
metalice (29.137 persoane), vânzători (18.340 persoane), lucrători la maşini de
polizat, rectificat şi ascuţit (14.941 persoane), muncitori necalificaţi şi
construcţia de locuinţe (11.437 persoane), etc. Se constată gradul relativ scăzut
de instruire al şomerilor înregistraţi, ceea ce reprezintă un obstacol în
integrarea acestora pe piaţa muncii. Pentru a diminua creşterea numărului de şomeri
şi pentru a atenua efectele crizei economice, Guvernul a adoptat Ordonanţa de
urgenţă nr. 13/2010 care prevede că angajatorii care încadrează pe locurile de
muncă nou create şomeri, în cursul anului 2010, vor putea beneficia, pe o perioadă
de 6 luni, de scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente
şomerilor încadraţi, datorate de angajatori potrivit legii, menţinerea în
activitate pe o perioadă de cel puţin 12 luni de la data angajării. Angajatorii
beneficiază de această facilitate numai dacă încadrează persoane provenind din
rândul şomerilor care sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă de minimum 3 luni premergătoare deciziei de angajare şi care nu au avut
raporturi de muncă cu respectivii angajatori în ultimele 6 luni premergătoare
angajării. 4.5. Strategii de prevenire şi combatere ale şomajului

În esenta, strategia exprimă o concepţie generală şi unitară privind modul de

determinare a unor scopuri şi obiective fundamentale pe termen lung, precum şi
modul de îndeplinire a acestora. 63
Amploarea şi profunzimea transformărilor produse în modul de dezvoltare a ţărilor
occidentale în contextul tranziţiei la societatea postindustriala determină
necesitatea elaborării şi aplicării unor strategii în domeniile principale ale
economiei şi societăţii, între care cel al folosirii forţei de muncă. Prevenirea
şomajului ridică o alta problemă strategică, cea a priorităţii acordată ştiinţei şi
învăţământului, ca investiţii în capitalul uman-cea mai importantă resursă a
creşterii şi dezvoltării economice. O alta direcţie strategică de acţiune pentru
prevenirea şi combaterea şomajului porneşte de la înţelegerea modificărilor în
structura demografică a populaţiei, cu efecte directe asupra populaţiei apte de
muncă. 4.5.1 Politici macroeconomice de combatere a şomajului Principala cauză a
şomajului în special a celui ciclic, este insuficienţa cresterii economice. Ca
urmare trebuie acţionat prioritar în direcţia relansării creşterii economice. Rolul
esenţial aici revine statului, care prin mecanismele fiscale şi monetare de care
dispune, trebuie să dea un impuls creşterii economice spontane şi durabile. Statul
nu trebuie să se substituie iniţiativei private, ci doar să-i creeze condiţii de
manifestare.Soluţia fundamentală pt reducerea reală a şomajului rămâne crearea de
locuri de muncă. Una din cauzele esentiale ale şomajului contemporan, cu deosebire
ale celui structural este inadecvarea, nepotrivirea dintre structura şi nivelul de
pregătire al forţei de muncă şi cerinţele pieţei. Pregătirea şi orientarea
profesională, ca şi recalificarea şi reconversia personalului trebuie să reprezinte
coordonate majore ale unei strategii de luptă împotriva şomajului. 4.5.2 Politici
microeconomice de flexibilizare a pieţei muncii Optica modernă privind soluţiile
pentru reducerea şomajului, vizeaza flexibilitatea pieţei muncii, care cuprinde
urmatoarele aspecte: -flexibilitatea cantitativa externă: adaptarea efectivului de
forţă de muncă la variaţia cererii, concedieri; -flexibilitatea cantitativă
internă: diferite formule de dimensionare a volumului timpului de muncă în funcţie
de evoluţia cererii de muncă ; -externalizarea ; -flexibilitatea funcţională ;
-flexibilitatea salariilor.

64
Protecţia sociala a şomerilor Tratarea eficienta a şomajului presupune din partea
statului, în primul rând, un sistem coerent de mijloace de prevenire şi diminuare a
şomajului, dar, în al doilea rând, şi o politica de protecţie socială a şomerilor.
Protecţia socială cuprinde un ansamblu de măsuri (servicii, prestatii bănesti,
prestaţii fiscale) concretizate în venituri obţinute de populaţie prin
redistribuirea şi prin măsuri de revalorizare prin care sunt contracarate efectele
inflaţiei (prin indexare) sau discrepantele ce pot apărea între categorii de
venituri. În ceea ce priveşte modul de organizare distingem trei trepte:
indemnizaţia (asigurarea) de somaj, asistenţa(ajutorul) de şomaj şi ajutorul
social. În primul nivel se înscrie indemnizaţia acordată pentru o anumită perioadă
stabilită de lege, finanţată prin cotizaţii sociale şi subvenţii bugetare. În al
doilea nivel se încadrează cei ce beneficiaza de un anumit ajutor încă o perioadă
de timp după expirarea celei prevăzute de indemnizaţia de şomaj, acest ajutor fiind
de regulă finanţat de stat. Al treilea nivel, ajutorul social, se acordă celor cu o
situaţie materială deosebit de precară care au ieşit de sub incidenţa primelor două
niveluri. Acest sistem are un caracter diversificat şi este reglementat de stat.
Creşterea şi dezvoltarea economică sunt procesele şi obiectivele fundamentale ale
oricărei economii naţionale, strâns legate de resursele, de factorii de producţie
utilizaţi, însă, şomajul există şi va exista dintotdeauna.

65
Concluzii:
• • De la inceputul anilor 90, politica macroeconomica a functionat conform
principiului stopPrintre problemele de restructurare economica un loc important il
ocupa cele din sectorul

and-go, fiind cand mai expansiva, cand limitativa, dar de la finele lui 1996 a
devenit doar limitativa. industrial. Motivele principale pentru care se manifesta
probleme in acest sector sunt lipsa cronica de eficienta, supradimensionarea
capacitatilor, precum si intentia administratiei de pastrare a angajatilor. In loc
de a se face o restructurare eficienta, problemele financiare ale intreprinderilor
au fost "imblanzite" prin diferite instrumente ale politicii economice, ca de
exemplu: reducerea impozitului, credite cu dobanda preferentiala, sau prin alte
forme de sprijin acordate de stat. In baza experientei din anii anteriori,
intreprinderile stiau ca orice ar face administratia le va ajuta, astfel incat a
scazut respectarea disciplinei financiare. • A existat in permanenta in
restructurarea economiei o relatie negativa intre macroeconomie si

politica structurala. Acest lucru explica de ce au avut o viata asa de scurta

politicile de stabilizare macroeconomica aplicate. • Numerosi factori de risc
generaza, in continuare, greutati. Printre acestia se numara posibilitatea unor
mari miscari sindicale si conflictele de la granita Romaniei.

66
•

Strategia economico - politica adoptata de administratie pana in prezent poate fi

caracterizata

ca fiind, in primul rand, una de supravietuire. Este necesar un program concret si

coerent de creare a unei economii realmente moderne si eficace, astfel incat sa
sporeasca optimismul si increderea populatiei in reforma. Economistul american
Arthur M. Okun formuleaza o lege ce ii poarta numele, si exprima intensitatea
negativa dintre nivelul si dinamica somajului, pe de o parte, si marimea si
modificarea in termeni reali ale Produsului National Brut, pe de alta parte. Okun
considera ca ridicarea nivelului somajului trebuie sa fie insotita de reducerea
volumului real al PNB, deoarece persoanele ocupate participa la producerea
bunurilor materiale si serviuciilor, iar somerii nu produc bunuri economice.

BIBLIOGRAFIE
• Angelescu, C., Stanescu, I. (2004). Politici economice, Editura Economica,
Bucuresti • Angelescu, C., Socol, C. (2004). Politici de crestere economica,
Editura Economica, Bucuresti • Becker, G. (1997). Capitalul uman. O analiza
teoretica si empirica cu referire speciala la educatie, Editura All, Bucuresti,
1997 • Dinu, M., Socol, C., Marinas, M., Mosora, C. (2003). Globalizare si
integrare economicã, Editura Economicã, Bucuresti • Lipsey, R., Christal, Al.
(2002). Principiile economiei, Editura Economica, Bucuresti • Giarini, O., Liedtke,
P.M. (2001). Dilema ocuparii fortei de munca si viitorul muncii, Editura All Beck,
Bucuresti • Samuelson, N. (2001). Economie, Editura Teora, Bucuresti • Stiglitz,
J., Walsh, C. (2005). Economie, Editura Economica, Bucuresti

67
• Suciu, Marta, Christina. (2004). Economie, partea a II-a, Editura ASE, Bucuresti
• http://www.wall-street.ro/articol/Economie/62155/Estimare-optimista-Numarul-
somerilornu-va-depasi-600-000-de-persoane.html • http://www.wall-
street.ro/articol/Economie/62535/In-Bucuresti-rata-somajului-a-ajunsluna-trecuta-
la-1-75.html • http://www.wall-street.ro/articol/Economie/62613/Numarul-de-someri-
la-nivelul-din-2006Topul-judetelor-in-functie-de-numarul-de-persoane-fara-loc-de-
munca.html • http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=2370&t=Stiri •
http://www.georgebutunoiu.ro/blog/ • http://www.unfpa.ro/ • www.insomar.ro •
www.europa.eu.int • www.anofm.ro • www.insse.ro

68