MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT ,,ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

Referat

Tema: Definirea și caracterizarea conceptului de șomaj

Autor:
Masteranta grupei PF11M
Rodica COJOCAR

Bălți 2021
Introducere
Evoluția economiei fiecărei țări și a economiei mondiale a adus în prim plan problema
ocupării resurselor de muncă și nonocupării sau șomajului. Aceste probleme au un conținut
complex și o arie largă de manifestare, cu importante consecințe economice și social-umane.
Ocuparea forței de muncă în activitățile economico-sociale și șomajul reflectă modul
cum funcționează piața muncii, într-o economie de piață, la un moment dat. Raportul dintre
cererea și oferta de forță de muncă determină cele două stări opuse ale pieței muncii- ocuparea
forței de muncă și șomajul. Problematica ocupării și șomajului constituie o latură importantă a
echilibrului macroeconomic și o componentă indispensabil a politicilor macroeconomice și
sociale.
Dacă în legătură cu existența șomajului nu există nici un dubiu, definirea și măsurarea
acestuia formează obiectul uor ample controverse. Unghiurile de vedere și opiniile exprimate cu
privire a șomaj au variat în timp, întrucît și șomajul a acoperit realități specifice foate diferite.
Cu toate că fenomenul șomaj și-a făcut simțită prezența încă de la începuturile
capitalismului (secolul al XIX-lea), înțelegerea cauzelor, formelor de manifestare și a efectelor
pe care acesta le presupue a fost posibilă odată cu apariția teoriei macroeconomice moderne.
De la începutul secolului al IX-lea, evenimentele întreruperi sau absențe în procesul
muncii eau considerate situații efemere, cauzate de factori pur sociali, odată cu începutul
secolului al XX-lea, cînd în economiile capitaliste au apărut primele dezechilibre importante
(care au culminat cu marea criză a anilor 1929-1933), fenomenul șomaj a căpătat in ce în ce mai
mult atențiea lumii economice, aceasta conștietizînd că ocuparea forței de muncă este o problemă
de natură economică și destul de complexă.
În general, fenomenul șomaj este definit în literatura economică, ca fiind o stare
negativă a economiei, concretizată într-un dezichilibru structural și funcțional al pieței muncii,
prin care oferta de forță de muncă este mai mare decît cererea de forță de uncă din partea
agenților economici.
În termenii pieței muncii, șomajul este un fenomen macroeconomic, opus ocupării,
reprezentînd un surplus de poluație activă față de aceea care poate fi angajată în condiții de
rentabilitate, impuse de piață.
Cea mai cunoscută și larg utilizată definiție a șomajului este cea adoptată de Biroul
Internațional al Muncii- organizație din sistemul Națiunilor Unite- care elaborează statistici și
analize pe problemele muncii și potrivit căreia, este șomer oricine are mai multde 15 ani și
îndeplinește concomitent următoarele condiții: este apt de muncă, nu are loc de muncă, este
disponibil pentru o muncă salariată, caută un loc de muncă și este disponibil să înceapă lucru
imediat.
Unul din scopurile de bază ale economiei de piaţă care se desfăşoară în Republica
Moldova, reprezintă, în primul rând, crearea şi consolidarea unui nou mecanism economic bazat
pe raporturile de piaţă, capabil să asigure, în perspectivă, o dezvoltare economic durabilă,
precum şi o creştere continuă a calităţii vieţii populaţiei. În acest context, formarea unei pieţe a
muncii funcţionale reprezintă una din condiţiile principale care va asigura succesul reformelor
preconizate. Or, piaţa muncii, ca o piaţă derivată, trebuie să reflecte pe deplin succesele sau
insuccesele înregistrate de evoluţia economiei naţionale.
 Statutul de piaţă a muncii în formare generează o serie de dezechilibre care se manifestă
prin descreşterea continuă a principalilor indicatori ocupaţionali, menţinerea şomajului la un
nivel relativ jos, utilizarea ineficientă a forţei de muncă, însoţită de descreşterea productivităţii
muncii şi, prin consecinţă, de reducerea substanţială a salariilor reale ale lucrătorilor. Pe de altă
parte, o mare parte a populaţiei apte de muncă nu este prezentă pe piaţa muncii din Republica
Moldova din considerentul salariilor extrem de mici, precum şi a întârzierilor plăţii lor. Aceste
persoane preferă fie emigrarea peste hotare în căutarea unui loc de muncă mai bine remunerat,
fie o activitate la negru, care, de asemenea, le poate asigura un venit mai mare decât un loc de
muncă oficial.
Iar în condiţiile actuale de criză economică globală funcţionalitatea imperfectă a pieţei
muncii a scos în evidenţă şi alte lacune ale ei. Astfel, majoritatea întreprinderilor mari, în mare
parte cu capital de stat, pentru a evita eventualele conflicte sociale, nu au recurs la reduceri în
masă a personalului. S-au preferat forme de subocupare (concedii admm redus de lucru) sau
forme latente de şomaj, însoţite de datorii salariale. Şomajul latent care nu reprezintă un fenomen
caracteristic pentru economiile moderne de piaţă, pentru Republica Moldova, la moment, a
devenit o problemă majoră.
 Capitolul I Caracteriazarea conceptului de șomaj
Somajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afecteaza
economiile tuturor tarilor.
Somajul se poate caracteriza ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din
populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca. Someri sunt toti acei apti de
munca, dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau in intrgime, numai in
anumite momente ale dezvoltarii economice. Ei reprezinta, un surplus de forta de munca, in
raport cu numarul, celor angajati,in conditii de rentabilitate impuse de economia de piata.
Somajul a devenit o problema, odata cu dezvoltarea industriala, incepand cu a doua
jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale isi
micsorau productia si, ca urmare, eliberau un numar important de muncitori, care deveneau
someri.
Cel mai adesea, somajul contemporan este abordat si analizat ca un dezechilibru al
pietei muncii la nivel national, ca un loc de intalnire, si de confruntare intre cererea globala si
oferta globala de munca.
Somajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de munca sau de forta de munca, cererea
nefiind luata in considerare. Numai in corelarea cererii cu oferta de locuri de munca permite
aprecierea mai corecta asupra situatiei de pe piata muncii, daca exista sau nu somaj. O crestere a
ofertei concomitenta cu scaderea cererii determina o deteriorare a situatiei ocuparii fortei de
munca. Somajul, daca nu a existat pana la acest moment, apare, iar daca exista, creste.
Dimpotriva, cresterea cererii si scaderea ofertei de munca se traduc printr-o diminuare a
somajului.
Piata muncii nu functioneaza, ca o piata obisnuita atat din cauza restrictionarilor
legislative (patronat, sindicate) si a raportului de forte dintre acestia. Piata contemporana a
muncii se poate afla fie in situatia de echilibru, adica de subocupare sau supraocupare. Prin
politicile sociale promovate de guvernele tuturor tarilor, se tind spre realizarea unui grad de
ocupare (deplina) a populatiei active cat mai apropiat de ocuparea deplina. Potrivit opiniilor
diferitilor economisti romani si straini, realizarea unui grad de ocupare deplina este considerata
aproape imposibila, declarand ca este satisfacator un grad de ocupare 97-98%, respectiv de
neocupare de 2-3%.
Conform “Biroului International al Muncii” este somer orice persoana care are mai
mult de 15 ani si indeplineste concomitent urmatoarele conditii:
-este apt de munca;
-nu are loc de munca;
-esta disponibil pentru o munca salariata;
-cauta un loc de munca.
Somajul afecta, in martie 1994 tinerii in varsta de mai putin de 24 de ani,
femeile,absolventii de invatamant profesional, tehnic de maestri si liceal, locuitorii din mediul
urban si pe cei care nu au lucrat niciodata sau care au fost concediati dintr-o intreprindere a
industriei prelucratoare (textile, constructii de masini etc).
 O persoana care, fara sa se tina seama de efectele structurale, cumuleaza aceste
caracteristici este denumita in genere “somer-tip”.
In ce priveste structura pe sectoare, dupa toate aparentele, populatia ocupata este
supraestimata in mediul rural prin indrumarea acestor ajutori familiari. Dimpotriva, industria,
localizata in zonele urbane, a concediat 10% din angajati, in conditiile cresterii productiei cu
1,3%. Aceste concedieri corespund mai mult surplusului de forta de munca decat unor reale
transformari structurale. La ora actuala se remarca ca o rata de activitate feminina ridicata in
comparatie cu multe tari vestice 57,2% fata de 71,2%, pentru barbati. Totusi, femeile si barbatii
nu au comportamente similare pe piata fortei de munca, femeile au statutul de ajutori familiali in
proportie de 24% fata de 7,4% la barbati. Somerii, in proportie de 52% iau contact cu prietenii,
rudele, colegii, sindicatele pentru a gasi o slujba sau iau direct legatura cu patronii (45%).
Abordarea directa este deci preferata de catre solicitantii de locuri de munca, lasand la urma
oficiile de forta de munca sau anunturile la ziare. Moldovenii din oraș sunt mult mai inclinati (in
raport cu provincia) sa inceapa o astfel de activitate (pe cont propiu, urmare a institutionalizarii
proprietatii private) 9,3% dintre ei se gandesc sa se aseze pe propriile picioare. Mai mult, este
nevoie de un capital pentru a putea incepe o afacere, si, se pare ca moldovenii au mai des acest
capital.
Somajul se formeaza pe baza a doua mari procese :

I. pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate

II. cresterea ofertei de munca prin realizarea de catre noile generatii a varstei legale
pentru a se putea angaja si afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apte de munca, dar
inactive, in conditiile unei cereri de munca inferioare, acestei cresteri.
In cadrul primului proces, in functie de cauzele directe care il determina, se disting mai
multe forme sau genuri de somaj, dintre care se mentioneaza :
a) somajul ciclic sau conjunctural, cauzat de crize si conjuncturi defavorabile,
trecatoare dar care se repeta la intervale de timp mai lungi, sau mai scurte.
b) somajul stuctural, derminat de modificarea structurii economiei pe activitati,
ramumuri si subramuri sub incidenta evolutiei nevoilor, crizei energetice, revolutiei tehnico-
stiintifice ;
somajul tehnic, format ca urmare a locuirii vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi si
restrangerea locurilor de munca prin reorganizarea unor activitati sau firme ;
d)somaj de “fictiune”. Exista intotdeauna persoane care isi schimba locul de munca si
sunt inregistrate temporar ca someri. Numarul lor poate fi redus prin fluxuri mai bune de
informatii ( punand la un loc posturile vacante si pe someri) si prin instruire.
e)somajul sezonier. Agricultura constructiile si turismul sunt in mod special
vulnerabile la variatiile sezoniere.
f)somajul rezidual. Acesta este nucleul format din oameni care in mod virtual sunt de
neangajat, poate din cauza incapacitatii lor de a se integra in lumea moderna.
Cel de-al doilea proces genereaza somajul datorita starii economiei care prin nivelul
dezvoltarii dinamica, strunturala si alte caracteristici, nu poate asigura creerea de locuri de
munca in pas cu cresterea ofertei de munca.
 Exista o evolutie ciclica evidenta o somajului. Pe masura ce creste cererea, companiile
angajeaza mai multi lucratori si somajul descreste. Cand nu mai exista forta de munca
disponibila ( cand se atinge rata normala a somajului) cererea devine generatoare de inflatie sau
de importuri.
Somajul in tarile industrializate a inceput din nou sa creasca la inceputul anilor 1990,
atingand o medie de 8% din forta de munca in 1995 (mai mult decat dublul ratei medii din anii
1960). Rata era mai mare in Europa (11%) si semnificativ mai mica in Japonia (3%) unde
locurile de munca pe viata fac parte din cultura.
Structura somajului ajuta la identificarea domeniilor care ridica probleme economice
.Somajul pe termen lung (persoanele aflate in somaj de peste 6 luni) reprezinta aproape jumatate
din somajul total pana la inceputul anilor 1990 desi era mai scazut in Japonia (36% in 1994) si
Statele Unite (20%), unde exista o mobilitate mai mare a fortei de munca. In 1990, un somer
asteapta in medie de 10 saptamani, in Statele Unite pentru a-si gasi un loc de munca, in
comparatie cu un an in Franta.
Fluctuatia lunara a somajului este un bun ghid al evolutiilor economice. Alte cifre, cum
ar fi cererile saptamanale de ajutor de somaj si anunturile publicitare pentru posturile vacante
ofera un sprijin util pentru datele asupra somajului.
Cifrele privitoare la somajul regional ofera un ghid al somajului structural, deoarece,
pune in evidenta relatiile dintre pierderile de locuri de munca si unele ramuri de activitate de
munca despre care se stie ca se afla in declin.

Capitolul II POLITICI DE COMBATERE A SOMAJULUI

Politici active: constau din masurari care contribuie la (re)integrarea somerilor in
diferite activitati si revenirea somajului in randul celor ocupati.
Principalele actiuni, masuri de promovare politicilor active, sunt :organizarea de
cursuri de calificarepentru cei care vin pe piata muncii fara o calificare corespunzatoare si
recalificarea somerilor in concordanta cu structura profesionala a locurilor de munca ;
-stimularea agentilor economici prin parghii economico-financiare, in extinderea
activitatii economice ;
- incurajarea investitiilor prin acordarea de facilitati in vederea relansarii si cresterii
economice, a crearii de noi locuri de munca ;
- acordarea de facilitati intreprinderilor - care angajeaza someri, precum si tineri
absolventi(prin subvenctionarea de catre Ministerul Muncii , a 70% din salariul net).
- incurajarea efectuarii unor lucrari de utilitate publica -pe plan local sau national
- dezvoltarea ocuparii atipice - ocuparea pe timp de munca partial, ocuparea temporara,
munca la domiciliu, munca independenta si alte forme de ocupare.
In vederea atenuarii somajului si a consecintelor lui sunt importante si alte masuri,
actuini, ca : acordarea de facilitati care sa stimuleze mobilitatea fortei de munca de la o zona la
alta, de la un sector de activitate la altul(indemnizatii de transfer, locuinte, etc.); incurajarea
somerilor de a se lansa in activitati pe cont propriu ; racordarea invatamantului la tendintele ce
se contureaza in diviziunea muncii interne si internationale; formarea si specializarea tinerilor in
domenii de perspectiva indelungata care sa le ofere o mobilitate profesionala ridicata ;
dezvoltarea sau crearea de unitati in sectoare ce tin de : producerea de instalatii, utilaje de
depoluare, reciclarea materiilor utile ; introducerea de restrictii privind imigrarea.
In Moldova, somajul poate fi redus prin cresterea investitiilor, care sa reechilibreze piata
bunurilor si serviciilio, dar pentru aceasta, sunt necesare cateva conditii, si anume : sporirea
investitiilor si crearea unor structuri moderne ale acestui sector, tarife rationale si cresterea
veniturilor reale ale agentilor economici, ale populatiei.
Masuri active vizeaza populatia ocupata in vederea preintampinarii riscului de somaj.
Adaptarea fortei de munca ocupate la cerintele mereu in dinamica ale unitatii in care lucreaza
diminueaza riscul persoanelor respective de a deveni someri.
Politici pasive: acestea se concretizeaza in masuri si actiuni care sa asigure somerilor
involuntari un anumit venit pentru un trai decent sau de subzistenta. Politica pasiva raspunde la
cele doua cerinte in masura in care, pe de o parte, stimuleaza crearea de noi locuri de munca, si,
pe de alta parte, fixeaza un cuantum al venitului incitator la munca.
Venitul asigurat somerului se numeste indemnizatie de somaj sau in cazul tarii noastre
ajutor de somaj si se acorda pe o perioada determinatade timp. In Romania perioada de acordare
a somajului este de 9 luni, iar a alocatiei de sprijin, de 18 luni. Somajul afecteaza in prezent
foarte mult tinerii si femeile, iar din cauza marii recesiuni in care ne aflam, somajul are o
tendinta de crester de lunga durata.
In cazul depasirii perioadei de acordare a indemnizatiei de somaj, din imposibilitatea gasirii unui
loc de munca, in multe tari se mai acorda, pentru un interval de timp ajutor de somaj sau alocatie
de sprijin, acesteea fiind sume fixe, lunare, cu mult mai mici decat indemnizatia de somaj.
Costul somajului are un suport obiectiv atata timp cat societatea nu are capacitatea de a
crea noi locuri de munca si de a asigura cresterea gradului de ocupare.
 Concluzie
Piaţa muncii în Republica Moldova s-a format şi evaluează ca o piaţă a dezechilibrelor pe
care, în mod sistematic, oferta de muncă, la nivel global, sectorial, etc. este superioară cererii
sistemului economico-social. Dezechilibrele pieţei muncii sunt determinate, în principal, de
factorii economici care au condus la scăderea cererii de muncă, urmare a declinului drastic şi
prelungit al economiei, al incoerenţelor şi inconsecvenţelor în planul reformei economice. Pe de
altă parte, în special sub aspectul structurilor ocupaţional-profesionale, educaţional-formative,
comportamentale, dezechilibrele sunt influenţate şi de factori care ţin de oferta de muncă. De
asemenea, aceste dezechilibre sunt generate şi de segmentarea pieţei muncii, de rigidităţile
specifice acesteia, de slaba eficienţă a mecanismelor de ajustare a cererii şi ofertei de muncă.
Numărul şomerilor ascunde o parte importantă din timpul de muncă neutilizat. Astfel, un
segment mai mic sau mai mare al populaţiei ocupate este afectat de reducerea numărului de ore
prestate, fără a fi cuprins din punct de vedere statistic în grupa de şomeri. Aceste persoane se află
în şomaj parţial, fenomen manifestat în special prin întreruperea temporară a lucrului, ca urmare
a conjuncturii economice, a penuriei de materii prime etc.
În contextul dezvoltării pieţii muncii în Republica Moldova prin prisma abordării problematicii
şomajului, recomandăm următoarele propuneri:
1. Stimularea cererii agregate având ca scop diminuarea şomajului, în special în condiţiile de
deflaţie;
2. Reforma pieţei de muncă în sensul asigurării unei mai mari flexibilităţi a salariului;
3. Reducerea efectului de hysteresis, prin eliminarea hazardului moral. Se propune limitarea
perioadei de acordare a ajutorului de şomaj, impunerea unor cursuri obligatorii pentru şomeri,
efectuării de către aceştia a unor munci publice ş.a.;
4. Atenţie mai mare acordată educaţiei şi pregătirii profesionale în concordanţă cu cerinţele
existente pe piaţa muncii.