DEZECHILIBRE

MACROECONOMICE.
ȘOMAJUL-
DEZECHILIBRUL PIEȚEI
MUNCII.
 CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………3

ȘOMAJUL. DEFINIȚIE ȘI MĂSURARE……………………………………………………4

CAUZELE PRINCIPALE ALE APARIȚIEI ȘI EXISTENȚEI ȘOMAJULUI………………5

FORMELE PRINCIPALE ALE ȘOMAJULUI………………………………………………7

IMPLICAȚIILE ȘOMAJULUI. MĂSURI DE COMBATERE………………………………9

CONCLUZII…………………………………………………………………………………11

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………..12
 INTRODUCERE

Evoluția economiei fiecărei țări și a economiei mondiale a adus în prim plan problema
ocupării resurselor de muncă și nonocupării sau șomajului. Aceste probleme au un conținut
complex și o arie largă de manifestare, cu importante consecințe economice și social-umane.
Ocuparea forței de muncă în activitățile economico-sociale și șomajul, reflectă modul
cum funcționează piața muncii, într-o economie de piață, la un moment dat. Raportul dintre
cerea și oferta de forță de muncă, determină cele două stări opuse ale pieței munci – ocuparea
forței de muncă și șomajul. Problematica ocupării forței de muncă și șomajului, constituie o
latură importantă a echilibrului macroeconomic și o componentă indispensabilă a politicilor
macroeconomice și sociale.
Dacă în legătură cu existența șomajului nu există nici un dubiu, definirea și măsurarea
acestuia formează obiectul unor ample controverse. Unghiurile de vedere și opiniile
exprimate cu privire la șomaj au variat în timp, întrucât și șomajul a acoperit realități
specifice foarte diferite.
Cu toate că fenomenul șomaj și-a făcut simțită prezența încă de la începuturile
capitalismului ( secolul al XIX-lea ), întelegerea cauzelor, formelor de manifestare și a
efectelor pe care acesta le presupune, a fost posibilă odată cu apariția teoriei macroeconomice
moderne.
Dacă la începutul secolului al XIX-lea, eventualele întreruperi sau absențe în procesul
muncii, erau considerate situații efemere, cauzate de factori pur sociali, odată cu începutul
secolului al XX-lea, când în economiile capitaliste au apărut primele dezechilibre importante,
fenomenul șomaj a captat din ce în ce mai mult atenția lumii economice, aceasta
conștietizând că ocuparea forței de muncă este o problemă de natură economică și destul de
complexă.
În general, fenomenul șomaj este definit în literatura economică, ca fiind o stare
negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru structural și funcțional al pieței
muncii, prin care oferta de forță de muncă este mai mare decât cererea de forță de muncă din
partea agenților economici.
În termenii pieței muncii, șomajul este un fenomen macroeconomic, opus ocuprii,
reprezentînd un surplus de populație activă față de aceea care poate fi angajată în condiții de
rentabilitate, impuse de piață.
 ȘOMAJUL. DEFINIȚIE ȘI MĂSURARE

Definirea șomajului a fost o problemă mult dezbătută în literatura. Unii economiști

consideră că această noțiune caracterizează situația „individului privat de muncă”.
Frecvent sunt considerați șomeri cei ce caută un loc de muncă și au depus o cerere în
acest sens la Agenția Națională de Angajări. Dar și această definiție este contestată.
Este cunoscută și larg utilizată definiția șomajului dată de Biroul Internațional al
Muncii (BIM) – organizație din Sistemul Națiunilor Unite – care elaborează statistici, studii
și analize pe problemele muncii, pe baza statisticilor furnizate de țările membre.
Conform criteriilor acestui organism (denumiți în statisticile țărilor șomeri BIM)
șomerii sunt persoanele de 15 – 74 (64) ani, care în perioada de referință îndeplinesc
următoarele condiții:
 nu au loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri;
 sunt în căutarea unui loc de muncă, realizând în ultimele 4 săptămâni demersuri
pentru a-l găsi;
 sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni, daca s-ar găsi
imediat un loc de muncă.
Rata șomajului BIM reprezintă raportul dintre numărul șomerilor BIM și populația
activă exprimat procentual.
La 1 martie 2002 a intrat în vigoare Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor
pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Conform prevederilor acestei legi, în
Romînia, șomer înregistrat este persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a)     este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la
îndeplinirea condițiilor de pensionare;
b)    starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei
munci;
c)     nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate
potrivit legii, venituri mai mici decât îndemnizația de șomaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei
legi;
d)    este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar gasi un
loc de muncă;
e)     este înregistrată la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sau la alt
furnizor de servicii de ocupare care funcționează în condițiile prevăzute de lege.
Concluzionând cu o caracterizare a fenomenului, se poate spune că șomajul reprezintă
o stare negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru important al pieței muncii, prin
care oferta de forță de muncă (sau cererea de locuri de muncă) este mai mare decât cererea de
forță de muncă din partea agenților economici (sau oferta de locuri de muncă din partea
acestora).
 CAUZELE PRINCIPALE ALE APARIȚIEI ȘI EXISTENȚEI
ȘOMAJULUI

Una din problemele cele mai dezbătute ce privesc șomajul se referă la descoperirea și
explicarea cauzelor apariției, menținerii și eventual creșterii șomajului, fiecare școală de
gândire economică mai importantă aplecându-se asupra acestor aspecte.
În prezent teoriile care se ocupă cu descoperirea și explicarea cauzelor care generează
șomaj, pot fi grupate în două mari categorii:
a) teorii care explică șomajul prin intermediul factorilor determinanți ai pieței
muncii;
b) teorii care explică șomajul prin interacțiunea dintre piețe.

a) în prima categorie sunt incluse teoriile macroeconomice de inspirație neoclasică

ce studiază comportamentele raționale ale agenților economici.

Teoria căutarii locurilor de muncă (job search) formalizează comportamentul

muncitorilor aflați în șomaj, ideea de bază a acestei teorii fiind aceea că muncitorii nu dispun
de informații complete asupra locurilor de muncă vacante, fiind obligați să se angajeze într-o
activitate de prospectare costisitoare în timp și bani. Muncitorii aflați în șomaj continuă să
caute un loc de muncă cu un salariu superior față de un anumit prag de acceptare, numit
salariu de rezervare. Durata medie a perioadei de șomaj este aici invers proporțională cu
nivelul pragului de acceptare a salariului.

Teoria contractelor implicite este o altă teorie care consideră că rigiditatea salariilor

nominale scăzute este acceptată de salariați în situația în care primesc în schimb (din partea
patronatului) garanții suplimentare atât împotriva fluctuațiilor salariale, cât și a concedierilor.
Astfel, riscul ar fi împărțit între patroni și muncitori, între ei stabilindu-se relații de ocupare
pe termen lung. Aceste relații nu vor împiedica însă variațiile nivelului ocupării și șomajului
pe termen scurt.

Teoria salariului eficient încearcă să demonstreze că șomajul s-ar datora salariului

eficient, rezultat al unei corelații pozitive între salariu și productivitatea muncii. Un salariu
superior celui de echilibru poate incita salariații să-si sporească eforturile productive,
producția și oferta de mărfuri ajungând să depășească cererea solvabilă, reechilibrarea ofertei
și cererii prin scăderea producției fiind cauza șomajului durabil de natură involuntară.

O altă explicație a șomajului ne-o dă teoria segmentării pieței. Autorii acestei teorii
consideră că piața muncii cuprinde două compartimente: o piață primară, ce reunețte locurile
de muncă stabile, bine remunerate, oferind perspective de promovare angajaților și condiții
bune de muncă și o piață secundară, ce include locuri de muncă instabile, slab remunerate, cu
perspective slabe de promovare și de integrare în colectivele de muncă. Pe aceasta din urmă
piată se produc cele mai mari modificari în fazele de criză (recesiune), cei care lucrează aici
îngroșând rândurile șomerilor.

b) deoarece piața muncii nu există și nu acționează în vid, ci este organic legată de

celelalte piețe, luarea în considerare a interacțiunii dintre ele a dus la formularea diferitelor
explicații ale ocupării, subocupării, șomajului. Dintre ele se pot aminti:
 - explicarea șomajului și a caracterului ciclic al ocupării prin caracterul ciclic al
activității economice în ansamblul ei. Aici se are în vedere faptul că ciclicitatea activității
economice impune firmelor să recurgă periodic, în funcție de faza ciclului la ajustarea
numărului de salariați în concordanța cu trebuințele, rezultând așa-numitul șomaj
conjunctural sau ciclic. Menționăm și faptul că sezonalitatea unor genuri mari de activități
generează șomajul sezonier.

- găsirea unei relații între inflație și șomaj. Economistul A.W. Philips încearcă să

demonstreze că orice creștere a salariului nominal corespunde unei creșteri a ratei șomajului.
Aceasta relație se află oarecum în contradicție (pe termen scurt) cu noțiunea de rata a
șomajului natural introdusă de M. Friedman, care arată că orice scădere a șomajului sub un
anumit prag este inflaționistă, că pe termen lung nu mai este valabilă relația lui Philips.

- teoria keynesista, conform căreia șomajul se datorează unei cereri de bunuri

inferioare ofertei pe piață bunurilor.

- alte cauze: tehnice, demografice, structurale

 FORMELE PRINCIPALE ALE ȘOMAJULUI

În literatura de specialitate, există următoarele criterii de clasificare:

A. Din punct de vedere al legăturii cu persoanele care au cercetat fenomenul:

 șomajul clasic, datorat necorelărilor de pe piața muncii și creșterii exagerate a

salariilor;
 șomajul keynesian, a cărui rațiune se găsește într-o cerere prea redusă de mână de
lucru: firmele, fără perspective favorabile de a-și vinde produsele, nu numai că
renunță la noi angajări, dar diminuează și salariile propriilor lucrători.

B. Din punct de vedere al cauzelor:

 șomaj involuntar, cazul celor care, oferindu-și forța de muncă și fiind gata să accepte
salarii relativ mici, nu găsesc un loc de muncă. În acest cadru, poate fi vorba de două
aspecte:
(a) teoria ' job search' (șomajul căutarii de G. Stiegler), ținând seama de perioada
necesară acumulării de informații asupra ofertei de muncă și a prețului mâinii de lucru;
(b) teoria 'salariului de eficiență', estimat, de obicei, la un nivel superior celui care ar
antrena echilibrul pe piață. Situația dând naștere unui excedent de cerere, provoacă scăderea
ratei salariilor, la un nivel care permite restabilirea concordatului pe piața muncii;
 șomaj voluntar, referitor la personele care fie că nu doresc să lucreze, fie că refuză să
muncească pentru un nivel al salariului fixat prin jocul cerere-ofertă;
 șomaj fricțional, în legătura cu greutățile de adaptare în perioada intermediară dintre
două slujbe și cu disfuncționalitățile proprii pieței muncii, creatoare de șomaj,
calificare slabă, 'soluția' unor munci dezagreabile, s.a. În acest context se întalnește
noțiunea de șomaj fricțional natural , în sensul că fluiditatea dintre cerere și ofertă nu
este niciodată perfectă, așa încât schimbarea postului sau căutarea unei ocupații
provoacă un răstimp în care persoana în cauză încearcă să se înscrie în rândul
șomerilor;
 șomaj tranzitoriu, datorat insuficienței adaptari a ofertei de muncă la cererea
declarată;
 șomaj de inadecvare, propriu celor care nu s-au putut obișnui cu o anumită slujbă și
care doresc, încontinuare, ceva potrivit lor;
 șomaj de conversie, propriu persoanelor licențiate, în căutarea unei munci stabile,
corespunzătoare calificarii lor;
 șomaj de excluziune, se referă la grupele cele mai defavorizate de persoane (fie
vârstnici, fie tineri în stagii de formare sau necalificați);
 șomaj structural, are la baza progresul tehnic și este întâlnit atunci când structura
socio-profesională clasică nu mai este similară celei existente. Pe termen scurt 'șocul'
tehnicii produce o scădere a ocupării, în măsura în care muncitorii sunt înlocuiți de
mașini).

C. Din punct de vedere al gradului de repetabilitate:

 șomaj repetitiv, apare în cazul persoanelor cu mai multe 'stagii' de pierdere a locului
de muncă;
 șomaj singular (accidental).

D. Din punct de vedere al gradului de inutilizare a timpului de muncă și a capacității

de lucru:

 șomaj complet, când individul rămas fără post îșî încetează total activitatea;
 șomaj parțiaă, în decursul căruia, totuși, se lucrează o bună parte a timpului aferent
(cazul reducerii duratei săptămanii de lucru);
 șomaj deghizat, propriu persoanelor care au avut, în perioada precedentă, o activitate
aparentă (femeile care se ocupă, la domiciliu, de creșterea copiilor sau de menaj),
activități nesalarizate, fac parte din categoria șomajului aparent. Dacă ele doresc să
devină angajate și nu găsesc locuri de muncă, corespund șomajului deghizat.

E. Dupa sezonalitatea lucrului:

 șomaj tipic;
 șomaj sezonier, de durată limitată și în general, relativ scurtă, care atinge profesiile
specifice anumitor perioade ale anului (în construcții, turism, agricultura, etc.).

F. Dupa tipul mișcărilor din cadrul economiei:

 șomaj ciclic, conjunctural, determinat de faptul că, după o reducere a cererii de

muncă, se dezvoltă un cerc vicios, care antrenează o rată a șomajului din ce în ce mai
mare. În acest caz singurul remediu, pare, relansarea artificială a consumului, prin
mărirea deficitului bugetar, scăderea fiscalității, micșorarea ratei dobanzii, s.a.;
 șomaj cronic, devine în timp de neînlăturat.

G. Dupa factorii legați de procesul de producție:

 șomaj tehnic, este de fapt o inactivitate forțatp, din cauza lipsei anumitor cantități din
prod-factorii utilizați într-o firmă, defecțiunilor unor mașini sau dificultăților de
aprovizionare;
 șomaj tennologic, datorat costurilor crescute, generate de noile echipamente
introduse în fluxul de producție.

H. Din punct de vedere al veridicității situației în care se află persoanele

disponibilizate:

 șomaj real, referitor la oricare din criteriile anterior amintite;

 falsul șomaj, propriu indivizilor care încearcă să adopte statutul de șomer, pentru a
profita de regimul de protecție socială (persoane care nu doresc să muncească sau care
lucrează pe 'piața neagră').
 IMPLICAȚIILE ȘOMAJULUI. MĂSURI DE COMBATERE

Înfaptuirea proceselor de ocupare rațională a forței de muncă presupune stăpânirea lor

atât la nivelul microeconomiei, cât și la cel al economiei naționale, printr-un management ai
resurselor umane eficient sub aspect economic și social-cultural. Aceasta implică
îmbunătățirea deciziilor privind resursele umane la nivelurile respective. Totodată, este utilă
și o anumită supraveghere guvernamentală, însă nu ca o intervenție în deciziile vânzătorilor și
cumpărătorilor de forță de muncă.
Politicile de ocupare reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate de stat pentru a
interveni pe piața muncii, în scopul stimulării creării de noi locuri de muncă, al ameliorării
adaptarii resurselor de muncă la nevoile economice.
Politicile de ocupare sunt:
 politici pasive;
 politici active.

Politicile pasive de ocupare sunt acelea care pornesc de la nivelul ocupării considerat
dat și urmăresc găsirea de soluții pentru angajarea excedentului de resurse de muncăș
Aceste politici țin seama de faptul că nivelul ocupării este determinat de condițiile
generale din economie, reglate de piața, și pun accentul pe protecția șomerilor, îndeosebi prin
îndemnizația (ajutorul) de șomaj și pe convingerea unor persoane active să se retragă de pe
piața muncii. Măsurile ce compun aceste politici au caracter defensiv și provoacă o suire de
spirit pesimistă, vizează o nouă segmentare a pieței muncii și o diminuare relativă, pe mai
departe, a persoanelor ocupate. Totodată, astfel de măsuri se corelează cu mărirea generală a
productivității, ale cărei efecte permit acoperirea, de către unitățile economice, a costurilor
privind ajutorul de șomaj. Dar trebuie avut în vedere că ridicarea productivității riscă să
anuleze efectul creării de noi locuri de muncă, ca urmare a reducerii duratei săptamânii de
lucru, în cadrul unor unități economice.
Dintre măsurile de politică pasivă de ocupare relevăm pe cele mai semnificative, cum
sunt: reducerea duratei muncii; diminuarea vârstei de pensionare: creșterea perioadei de
școlarizare obligatorie; sporirea numărului locurilor de muncă cu program zilnic redus și
atipic; descurajarea activităților salariale feminine; restricționarea sau interzicerea imigrărilor
etc.
Politicile active de ocupate sunt acelea ce presupun un ansamblu de măsuri, metode,
procedee și instrumente cu ajutorai cărora se urmărește sporirea nivelului ocupării.
Acest ansamblu cuprinde măsuri menite să favorizeze accentuarea mobilității
populației active, precum și crearea de noi locuri de muncă pe baza de investiții. Asemenea
măsuri au caracter ofensiv și favorizează adaptarea locurilor de muncă la populația activă
disponibilă.
Dintre măsurile de politică activă de ocupare cele mai relevante sunt: ameliorarea
conținutului învatământului de toate gradele; îmbunătățirea orientării școlare și profesionale a
tinerilor, corelându-se aceasta și cu cerințele reconversiei forței de muncă; stimularea
mobilității persoanelor active spre noile locuri de muncă; încurajarea cercetării științifice
pentru extinderea activităților economico-sociale; extinderea măsurilor ecologice;
amplificarea investițiilor ca act economic fundamental, cu cea mai mare capacitate de a crea
locuri de muncă etc.
Un aspect important al politicilor de ocupare constă în felul în care acestea urmăresc
rezolvarea dilemei salarii-ocupare. Pe de o parte, o politică monetară și fiscală, menită să
strunească mărirea prețurilor, poate să conducă la o rată a șomajului inacceptabilă. Pe de altă
parte, o politică monetară și fiscală menită să satisfaca expansiunea economică, pentru a
asigura un nivel redus al șomajului, poate conduce la o creștere inacceptabilă a nivelului
prețurilor.
Pentru a soluționa aceasta dilemă s-a renunțat la realizarea unui schimb între un șomaj
redus și un minim de inflație, agreându-se ideea unui schimb între aceste două fenomene și
libertatea sindicatelor și managementului de a fixa salariile.
 CONCLUZII

Șomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puțin acceptate care afectează
economiile tuturor țărilor.
În 2010, aproximativ 210 milioane de persoane sunt șomere, înregistrandu-se o
creștere cu mai mult de 30 milioane din 2007 și până acum. Această stare este foarte
negativă,deoarece statul pierde impozite pe venituri pe care le-ar fi perceput de la salariați
dacă aceșția n-ar fi fost afectați de șomaj, trebuind să plătească în plus și servicii medicale,
sociale pentru șomeri; operatorii economici pierd profiturile pe care le-ar fi putut obține dacă
ar fi utilizat întregul personal; întreaga populație a țării pierde veniturile suplimentare pe care
le-ar fi putut obține ca o consecință a unei producții naționale superioare.Analiza situaţiei din
economia naţională şi de pe piaţa muncii din Republica Moldova, precum şi analiza
rezultatelor chestionării agenţilor economici participanţi la prognoză conduc la următoarea
concluzie, ca, la moment Republica Moldova se confruntă cu o situaţie demografică
defavorabilă care se va răsfrânge în perspectivă în mod direct asupra potenţialului uman.
Principalii indicatori ocupaţionali înregistrează în continuare descreştere , iar situaţia
din 2011 nu dă semne de ameliorare. O eventuală îmbunătăţire a situaţiei privind cererea şi
oferta pe piaţa muncii în 2011 nu se aşteaptă, rezultatele chestionării agenţilor economici au
arătat că în anul2010 mai multe unităţi economice s-au confruntat cu o lipsă de forţă de
muncă, în timp cenumărul de şomeri înregistraţi la Agenţia Naţională era mare.
Această situaţie se creează din cauza că majoritatea şomerilor înregistraţi sunt din
mediul rural, pe când locurile de muncăvacante sunt amplasate în mediul urban.Reieşind din
cele menţionate mai sus pot fi formulate următoarele recomandări:- perfecţionarea continuă a
relaţiilor dintre Agenţie şi structurile ei teritoriale cu agenţii economici în vederea punerii în
evidenţă a locurilor de muncă noi create şi vacante.
Aceasta ar contribui, pe de o parte, la gestionarea mai eficientă a şomajului înregistrat,
iar pe de altă parte,la utilizarea mai eficientă a potenţialului uman existent în localitatea în
care există locuri demuncă vacante, luarea deciziilor întru redirecţionarea mijloacelor
financiare de la măsurilepasive la cele active de pe piaţa muncii, extinderea lucrărilor publice
ca măsură activă decombatere a şomajului, diversificarea structurii ocupaţionale în localităţile
în care nivelul şomajului dar şi ieșirea forţei de muncă este impunător
 BIBLIOGRAFIE

 https://www.slideshare.net/adrian83ady/somajul-referat
 https://www.rasfoiesc.com/business/economie/SOMAJUL-
DEZECHILIBRUL-PIETEI-M16.php
 https://www.creeaza.com/afaceri/economie/Cauzele-principale-ale-
apariti261.php
 https://www.qreferat.com/referate/economie/Formele-principale-ale-
somajul118.php
 https://www.scritub.com/economie/Piata-muncii-Somajul-
dezechili61211112.php
 https://www.slideshare.net/vasilecosor7/2referat-somajul