Sunteți pe pagina 1din 73

Cuprins

Cuvânt înainte..……………………………………………………………. 3

Capitolul I
Conceptualizarea şomajului între clasic şi modern …………………….. 4
1.1 Teorii tradiţionale şi moderne privind şomajul ………………………... 4
1.2 Cauzele şi formele şomajului contemporan ……………………………..7
1.3 Factori specifici ce determină rata şomajului …………….…………… 12

Capitolul II
Efectul crizei economice asupra şomajului …………………………….. 16
2.1 Consecinţele şomajului la nivel microeconomic şi la nivel
macroeconomic……………………………………………………………... 16
2.2 Migraţia forţei de muncă şi impactul său asupra ocupării şi
şomajului……………………………………………………………………. 21
2.3 Şomajul în contextul crizei economice ………………………………….
23

Capitolul III
Politici de reducere a şomajului şi de creştere a gradului de ocupare în
România …………………………………………………………………… 34
3.1 Măsuri de diminuare a şomajului si de creştere a gradului de ocupare….34
3.2 Creşterea economică şi investiţiile - premisele combaterii şomajului….. 39

Capitolul IV
Şomajul în Judeţul Argeş. Studiu de caz …………………………………47
4.1 Profilul socio-economic al regiunii…………………………………….. 47
4.2 Ocuparea şi şomajul în Judeţul Argeş…………………………………... 50
4.3 Percepţia şomerilor din judeţul Argeş referitoare la efectele şomajului... 56

Concluzii ……………...…………………………………………………….69
Anexe ………………………………………………………………………. 74
Bibliografie ……………………………………………………………..…. 81

2
Cuvânt înainte

Şomajul este o cauză a pierderii unei părţi din producţia potenţială a


societăţii, mai ales că ajutorul de şomaj este suportat din veniturile societăţii, din
munca celor care lucrează, devenind astfel o povara foarte grea pe umerii
societăţii, fiind repartizată inegal pe umerii populaţiei.
Consider că şomajul are un impact mare în special asupra persoanelor cu
un nivel de trai scăzut deoarece ajutorul de şomaj fiind net inferior salariilor
practicate de angajatori, nu acoperă în întregime cheltuielile pentru un trai
decent, situaţie ce duce la deteriorarea propriilor standarde de viaţă. Este
important de menţionat faptul că atunci când singurul susţinător financiar al
familiei pierde slujba va pierde şi asigurarea medicală iar relaţiile familiale
devin tot mai tensionate.
Totodată, individul şomer dezvoltă efecte psihologice negative care
conduc la adevărate drame; pe acest fond se dezvoltă un sentiment de inutilitate
care îl afectează profund.
Cele menţionate anterior au fost principalele considerente pentru care am
ales această temă deoarece, din nefericire am putut să vad îndeaproape aceste
modificări.
Am ales să fac prezenta cercetare pentru a cunoaște toate aspectele
referitoare la acest flagel economic şi totodată pentru a căuta soluţii
premergătoare stabilizării pieţei muncii, precum şi politici de combatere şi
ameliorare a şomajului.
Studiul de caz va viza evoluţia şomajului în judeţul Argeş în contextul
crizei economice şi totodată va releva efectele şomajului asupra omului de rând,
aspect realizat prin intermediul unei cercetări de marketing. Aceasta va avea ca
obiectiv principal cunoaşterea nivelului de trai şi perspectiva de viitor a
locuitorilor şomeri de pe raza judeţului Argeş.

3
Capitolul I
Conceptualizarea şomajului între clasic şi modern

1.1 Teorii tradiţionale şi moderne privind ocuparea şi şomajul

Teoriile sau doctrinele privind aceste subiecte au o geneză îndepărtată în


timp şi s-au cristalizat treptat, ca etape ale cunoaşterii ştiinţifice economice şi ca
expresii ale capacităţii de analiză, interpretare şi generalizare proprie
specialiştilor din diferite perioade ale dezvoltării social – economice.1
În viziune preclasică, noţiunea de şomaj a început să se desprindă de
teoria anterioară, de tip agricol, în care crizele de supraproducţie, urmate de
penurie, aduceau fluctuaţii în angajarea forţei de muncă. De pildă, mercantiliştii
au fost preocupaţi mai cu seamă de repercusiunile sociale ale problemei, cum
erau: riscul inactivităţii, al vagabondajului, al dezorganizării societăţii iar
remediile propuse de ei gravitau în jurul impunerii unor munci colective, de
tradiţie agricolă, celor fără ocupaţie.2
Teoriile clasice şi neoclasice susţin că în condiţiile economiei în care
piaţa funcţionează bine, nu se poate forma şomaj involuntar, însă apar şomajul
structural şi cel fricţional.
În situaţia în care ar exista şomaj involuntar, acestea se explică doar prin
“îngheţarea” salariilor la un nivel prea înalt, adică prin inelasticitatea salariilor la
reducere. Rigiditatea ofertei de muncă şi excedentul persistent al acesteia se
explică prin nivelul prea ridicat al indemnizaţiei sau ajutorului de şomaj, prin
acţiunile organizaţiilor de sindicat sau prin erori de predeterminare a numărului
de salariaţi, ceea ce duce la accentuarea ecartului dintre oferta şi cererea de
muncă.3

1
1 Colectiv UCB,Teorii şi doctrine economice,,Editura Independenţa economică Piteşti 2004,pag 251
2
Bodea Gabriela Sistemul Economic între dezechilibru şi dezvoltare,,Editura.Dacia,Cluj Napoca 1999 pag.69
3
Idem 1
4
Clasicii englezi (Adam Smith, David Ricardo, alături de Thomas
R.Malthus şi J.B Say), au studiat chiar „legile asupra săracilor”. Deşi abordau cu
precădere şomajul involuntar, exista -potrivit lor- şi şomaj voluntar, în condiţiile
în care mărimea salariului nu era suficientă. De aceea, ideea autoreglării
economiei (a ocupării depline) şi-a găsit formularea în: ,,legea debuşeelor” a lui
J.B Say, în sensul că orice producţie, creându-şi automat cererea
corespunzătoare, nu exista motiv pentru a reduce imboldul la investiţii şi la
crearea de noi locuri de muncă.
În principiu însă, în teoria clasică,în acelaşi timp, utilizarea la maxim a
capacităţilor de producţie rentabile şi flexibilizarea salariilor asigurau echilibrul
pieţei muncii (în ideea atingerii ocupării depline); şomajul nu putea rezulta,
astfel, decât în urma unui cuantum prea ridicat al salariilor. Caracteristica
situaţiei fiind aceea că nivelul salariului real limita atât producţia, cât şi gradul
de ocupare, diminuarea lui părea a fi soluţia reducerii ratei şomajului.
Neoclasicii au integrat problema ocupării în aceea, mai amplă, a
echilibrului general. Pentru Vilfredo Pareto sau Leon Walras, munca era -de
pildă- o marfa ce răspundea legilor generale ale economiei de piaţă, iar piaţa
forţei de munca avea acelaşi tip de comportament cu cea a mărfurilor
(păstrându-şi însă specificul).
Teoria lui K.Marx susţine că şomajul apare ca un surplus relativ de
populaţie ce se formează datorită condiţiilor specifice de valorificare a
capitalului tehnic.
Teoria lui J.M.Keynes susţine că şomajul se formează îndeosebi datorita
nivelului scăzut al cererii agregate şi se menţine atâta vreme cât aceasta nu se
schimbă. El arată că formarea şi persistenţa şomajului se corelează cu
„psihologia incontrolabila şi refractară a lumii de afaceri”, de impactul mediului
de afaceri şi al politicii monetare asupra investiţiilor, inclusiv cele pentru
folosirea mâinii de lucru.

5
Teorii privind şomajul bazate pe concurenţa imperfectă şi pe
caracterul imperfect şi asimetria informaţiei.
Acestea susţin că o cauză importantă a formării şi accentuării şomajului o
constituie existenţa randamentelor crescătoare de scară, care restricţionează
intrarea pe piaţă a întreprinderilor micii şi mijlocii şi, deci, limitează ocuparea
de resurse de muncă. O asemenea cauză se corelează cu alta constând în
economia costurilor de tranzacţii, care devine tot mai semnificativă în condiţiile
extinderii negocierilor în procesul de angajare a forţei de muncă. Totodată, unele
din aceste teorii explică ocuparea şi şomajul prin modelul numit „interni-
externi”, adică relaţia între costurile interne şi cele externe de circulaţie a forţei
de muncă în care se include costurile de negociere a contractelor de muncă,
precum şi costurile de instruire a forţei de muncă şi cele de publicitate. În
asemenea condiţii, firmele acceptă uneori să plătească salarii mai ridicate, pentru
a evita sau a nu suporta aceste costuri.
Teoria incitaţiilor. Este folosită în prezent în prezent în contextul
problemei de notorietate în managementul resurselor umane, aceea denumită
generic „Principalul agent”.
Această teorie susţine că angajatul apare în postura de „prim – agent”, ce
beneficiază de o informaţie privilegiată, pe care angajatorul nu o are dar este
interesat să o obţină. Angajatul îşi cunoaşte exact capacităţile de muncă pe care
le are, dar angajatorul nu posedă aceste informaţii complete şi are interesul să le
dobândească pentru a-l motiva pe angajat să lucreze cât mai eficient.
Teoria salariului de eficienţă susţine că în scopul atragerii de salariaţi
capabili să realizeze randamente mari, patronatele plătesc un salariu de eficienţa
mai ridicat decât ce ar fi plătit în împrejurările unei informaţii complete despre
noul angajat.
Teoria modelului de ocupare sectorială a resurselor de muncă susţine
necesitatea flexibilizării mecanismului de funcţionare a pieţei muncii. În acest
sens se trece la testarea şi apoi la extinderea formelor atipice de ocupare a
resurselor de muncă.
6
În acest fel se reduce presiunea exercitată asupra pieţei muncii de către:
costurile mari generate de protecţia socială; mobilitatea diminuată a muncii;
schimbările intervenite în oferta de muncă.
Teoria planurilor naţionale de acţiune în domeniul ocupării resurselor de
muncă susţine nevoia de modelare a comportamentelor operatorilor care
acţionează pe piaţa muncii, de compatibilizare a acţiunilor din plan naţional cu
cele din plan comunitar, internaţional pe piaţa muncii, asigurându-se astfel
îmbunătăţirea capitalului uman.4

1.2 Cauzele şi formele şomajului contemporan

Problematica ocupării şi şomajului constituie o latură importantă a


echilibrului macroeconomic şi o componentă indispensabilă a politicilor
macroeconomice şi macrosociale.
Şomajul este un proces foarte ramificat, sub aspectul cauzelor, ca şi al
efectelor, şi trebuie înţeles, în primul rând din punctul de vedere al substratului
economic, genezei, costului şi efectelor sale.
Şomajul în economia de piaţă apare ca un fenomen inevitabil. El este un
parametru caracteristic unui spaţiu şi unui interval de timp dat, rezultat al
ajustării cererii şi ofertei forţei de muncă. Dimensiunile şi evoluţia lui denotă
atât nevoi ale ajustării şi stabilizării macroeconomice, cât şi stări concrete,
individuale sau de grup cauzate de modelarea relaţiilor de muncă.
În fapt, şomajul se produce la nivel microeconomic, dar se manifesta la
nivelul tuturor disponibilizărilor însumate la nivel macroeconomic. Necesitatea
implicării structurilor organizatorice şi de conducere ale statului, în procesul
amplu şi complex de evaluare şi limitare, în spiritul legilor economiei de piaţă, a
şomajului, este argumentul cel mai mult invocat.5
Şomajul este o stare negativă a populaţiei active disponibile,care nu
găseşte locuri de muncă, din cauza dereglării relaţiei dintre dezvoltarea

4
Idem 1
5
Bica Gheorghe, Gheorghe Mihail, Piaţa muncii,,Editura.Sitech, Craiova 1999,pag188-189
7
economiei, ca sursă a cererii de muncă şi evoluţia populaţiei, ca sursă a ofertei
de muncă.
În condiţiile contemporane, şomajul este considerat ca un dezechilibru al
pieţei muncii naţionale, adică dezechilibru între cererea globală de muncă şi
oferta globală de muncă. Acest dezechilibru reflectă un excedent al ofertei de
muncă faţă de cererea de muncă, având niveluri şi sensuri de evoluţie diferite pe
ţări şi perioade. El a înregistrat iniţial un caracter temporar, pentru ca în prezent
să fie permanent, fără să excludă însă total şi definitiv existenţa unei stări de
ocupare optimală a forţei de muncă. Şomajul, ca şi creşterea economică, tinde să
urmeze un, model ciclic.6
Şomerii, în conformitate cu criteriile Biroului Internaţional al Muncii
(BIM) sunt persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei de referinţă
îndeplinesc simultan următoarele condiţii: nu au un loc de muncă şi nu
desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;sunt în căutarea unui loc
de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi:
înscrierea la agenţia de ocupare şi formare profesională sau la agenţii particulare
de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de
anunţuri şi răspunsuri la anunţuri, apel la prieteni, rude, colegi,sindicate etc.;
sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă şi-ar găsi imediat
un loc de muncă.7
Fiind un dezechilibru macrosocial,şomajul are multiple cauze care
pornesc de la statutul economico-social al angajatorilor dar şi al celor care oferă
forţă de muncă în condiţiile pieţei.
Analizând fenomenul,specialiştii au grupat cauzele şomajului în: cauze
generatoare de şomaj de echilibru şi cauze generatoare de şomaj de dezechilibru.
Cauzele generatoare de şomaj de echilibru se formează la nivel
microeconomic şi provin din starea activităţilor economice la nivelul de baza.

6
Constantin Popescu, Ilie Gavrilă, Dumitru Ciucur,Teorie economică generală vol 2 Macroeconomie,, Editura
Ase,Bucureşti 2005 pag 567
7
Colectiv ASE,op.cit, pag 569
8
Şomajul de echilibru apare în momentul când există un echilibru în
activitatea economică de ansamblu,cu toate acestea, o parte din populaţia activă
disponibilă nu găseşte imediat un loc de muncă. Un număr de persoane active
disponibile continuă să caute locuri de muncă pentru care să se obţină salarii mai
mari, astfel că apare o ofertă suplimentară de forţă de muncă.
Această formă de şomaj mai poartă denumirea de şomaj natural întrucât
este determinat de cauze ce ţin de şomajul voluntar,cât şi de alte cauze apreciate
ca normale într-o economie cu piaţă concurenţial-funcţională.
Cauzele generatoare de şomaj de dezechilibru ţin de cererea şi oferta
agregate de muncă şi de modul specific în care cele două intercondiţionează.
Curba cererii agregate de muncă relevă interesul patronului de a angaja un
număr mai redus de persoane sau de a înlocui personalul cu alţi factori de
producţie, pe măsură ce salariul practicat este mai mare decât salariul de
echilibru.
Curba ofertei agregate de muncă se referă la numărul persoanelor dispuse
să se angajeze,în funcţie de evoluţia salariului. În momentul când salariul
practicat este la un nivel mai ridicat decât salariul de echilibru,înseamnă că piaţa
muncii se află în dezechilibru deoarece apare un excedent de forţă de muncă.
Aşadar, şomajul de dezechilibru reprezintă excedentul de forţă de muncă ce
apare când salariul practicat se află deasupra salariului de echilibru.
Cererea de muncă, relativ inelastică la modificarea salariului, se explică
prin mai mulţi factori de influenţă,între care acţionează: costul marginal;
folosirea tehnicii noi în cadrul unităţilor economice;modul în care se realizează
combinarea factorilor de producţie prin substituirea factorului de producţie
capital etc.

9
Tabelul 1.0
Cauzele generatoare de şomaj de echilibru, dezechilibru
• Evoluţia nefavorabilă a activităţilor • În desfăşurarea anumitor activităţi;
economice sau substituirea muncii prin • În ocuparea unor locuri de muncă;
Cauzele generatoare de şomaj de
capital; Cauzele
• În generatoare de entităţi
dezvoltarea unor şomaj teritoriale;
de
dezechilibru
• Presiuni din partea organizaţiilor echilibru • În -angajarea
provin dinpe necorelarea
diferite locuri de
sindicale privind sporirea salariului cereriimuncă
cu ofertaa persoanelor în:
de muncă care nu au
minim; calificarea corespunzătoare;
• Creşterea ofertei de muncă îndeosebi • În transmiterea informaţiilor necesare
din partea noilor generaţii care au ajuns privind existenţa diferitelor locuri de
la vârsta legală de muncă,creşterea ce munca;
nu se corelează cu nivelul salariului;
• Creşterea ofertei de muncă din partea
unor persoane de vârsta a doua;
Sursa: informaţii prelucrate din cartea “Macroeconomie”, Colectiv U.C.B.,
Editura Independenţa economică, Piteşti 2010 (pag 116-117)

Principalele forme ale şomajului sunt:


Şomajul voluntar reprezintă persoanele care refuză salariul oferit sau se
află în imposibilitatea de a accepta acest salariu. Un asemenea şomaj arată că
sunt şi persoane care nu pot să se angajeze într-o activitate deoarece nivelul
ridicat al salariilor,determinat prin negocieri colective,generează diminuarea
cererii de muncă.
Şomajul involuntar reprezintă persoanele neocupate care ar fi dispuse
să lucreze, acceptând chiar un salariu nominal mai mic decât salariul existent,
sperând ca atunci când cererea efectivă de muncă se va mări va creşte şi nivelul
ocupării.
Şomajul fricţional este şomajul în care o persoană sau un grup de
persoane părăsesc în mod voluntar sau prin concediere locul de muncă,devenind
şomeri, pentru un anumit timp. Aceste persoane preferă să nu lucreze decât să
accepte un salariu a cărui mărime pentru ei s-ar situa sub un anumit nivel minim.
Persoanele care caută de lucru urmăresc un loc de muncă retribuit cu un salariu
mai mare, iar patronul nu doreşte să angajeze persoanele respective.
Şomajul structural este acela care se formează din cauze de natură
economică,ce acţionează în fază descendentă a unui ciclu economic pe termen
lung,atunci când nu se pot crea locuri de muncă durabile în acord cu creşterea
10
ofertei de forţă de muncă. O bună parte a şomerilor este formulată din tineri şi
femei, iar rata şomajului la aceste categorii a crescut în decursul timpului.
Şomajul tehnologic este şomajul generat de modernizarea vechilor
tehnici şi tehnologii de fabricaţie. Aceasta se realizează prin evoluţia ramurilor
propulsatoare ale unui nou mod tehnic de producţie şi prin accentuarea
procesului de concentrare a producţiei şi capitalului.
Şomajul sezonier depinde de factorii naturali ce influenţează puternic
activitatea din anumite ramuri economice (agricultura, construcţiile, turismul,
etc.) dar şi de obiceiul populaţiei de a cumpăra,obicei care la rândul lui este
corelat cu schimbările anotimpului într-un an. Acesta este un şomaj de durată
relativ mică şi poate fi resorbit mai ales prin pregătirea persoanelor respective
pentru o activitate complementară,ce ar putea fi efectuată în perioada critică.
Şomajul intermitent e generat de mobilitatea insuficientă a forţei de
muncă, de inegalităţile între calificările persoanelor care vor să se angajeze şi
calificările pe care le solicită patronatul, folosirea contractelor de angajare a
forţei de muncă pe perioade de timp scurte,consecinţa nesiguranţei unor afaceri
economice, precum şi a interesului patronatului de a face presiuni asupra
angajaţilor şi asupra organizaţiilor sindicale în anumite condiţii de timp şi spaţiu.
Şomajul de conversiune este acela care afectează îndeosebi salariaţii ce
aveau locul de muncă stabil până la concediere,fără vechime mare în muncă,însa
sunt posesori ai unei calificări ce le poate favoriza o stabilitate mai mare şi
dreptul la un ajutor de şomaj mai avantajos.
Şomajul repetitiv include persoanele care cunosc o alternanţă de
perioade de activitate şi de şomaj,afectând mai ales tinerii şi persoanele cu o
calificare slabă,degradând competenţa profesională şi statutul lor social.
Şomajul de excluziune cuprinde populaţia activă formată din persoanele
în etate, cele mai puţin calificate,cele aflate în şomaj o perioada lungă, indiferent
dacă primesc sau nu ajutorul de şomaj.

11
Aceste din urmă trei forme ale şomajului sunt apreciate de către
specialişti ca fiind formele predominante în condiţiile actuale 8.

1.3 Factori specifici ce determină rata şomajului

Pentru a dezvolta această temă am utilizat şapte puncte de vedere şi anume:


a) structura şi migraţia populaţiei din ţara respectivă reprezintă poate unul

dintre cei mai importanți factori;este binecunoscut faptul că în orice stat rata
naturală a şomajului se calculează sub forma unei medii ponderate a ratelor
naturale ale şomajului diferitelor grupuri demografice. Așadar şi cea mai mică
modificare în structura acestor grupuri pe piaţa muncii va afecta rata naturală a
şomajului din economia respectivă. Un exemplul elocvent reprezintă rata
şomajului mai ridicată la populaţia de culoare în ţările dezvoltate cum ar fi SUA;
rata şomajului la rromii din ţările europene,ţările din fostul bloc comunist;rata
şomajului mai ridicată în rândul tinerilor în multe ţări.
b) salariul minim pe economie, existenţa lui determină rata naturală a

șomajului. Acesta are ca scop principal asigurarea unui nivel al remunerării


decent pentru forţa de muncă fiind reglementat prin legislaţia fiecărei țări.
Existența salariului minim pe economie,alături de anumite caracteristici
demografice (de exemplu vârsta tânără) împreună pot duce la creşterea
şomajului natural întrucât nivelul ridicat al salariului minim poate avea efecte
negative în ceea ce privesc oportunităţile de muncă pentru tineri, indiferent dacă
va avea sau nu va avea efecte mai mici asupra celorlalte grupuri de forţă de
muncă.
c) rata de creştere economică - chiar dacă rata de creştere economică într-o

economie este constantă,sectoarele cu rate de creştere mai mari vor absorbi mai
multă forţă de muncă iar cele ce-şi diminuează ritmul de creştere vor respinge
forţa de muncă. Deoarece disponibilităţile de muncă au o mobilitate redusă şi nu
pot fi mutate dintr-un sector/teritoriu în altul fără costuri ridicate, cu cât va fi

8
Colectiv UCB Macroeconomie Editura Independenta economica Pitești 2010 pagina 118
12
mai mare variaţia creşterii diferitelor sectoare de activitate, cu atât va fi mai
ridicat nivelul general al ratei șomajului. Variabilitatea de creştere pe sectoare
de activitate este influenţată şocuri economice cum ar fi şocuri ale ofertei sau ale
cererii, acestea provocând reacţii diferite pe sectoare şi în rata şomajului
d) ajutorul de şomaj – este un factor important care influenţează rata naturală

a şomajului, acest lucru datorându-se faptului că în funcţie de prevederile


legislaţiei fiecărei ţări nu toţi şomerii au dreptul la şomaj iar ajutorul de şomaj
poate fii acordat pe o perioada limitată de timp. De obicei lucrătorii iau în
considerare raportul de înlocuire al venitului (raportul dintre venitul disponibil
pe timpul perioadei de şomaj şi venitul disponibil în timpul perioadei de
angajare) şi cu cât acest raport este mai mare cu atât creşte înclinaţia lucrătorilor
spre prelungirea duratei de șomaj. Creșterea înclinaţiei şomerilor pentru
încadrarea în muncă va avea loc în situaţia când acest raport va scădea.
Durata acordării ajutorului de şomaj care diferă de la o ţară la alta poate
influenţa mărimea ratei şomajului pe termen lung dintr-o economie. Practica
economiei mondiale dovedeşte că țările cu sisteme mai generoase de şomaj (în
privinţa duratei acordării ajutorului de şomaj) au o proporţie mai ridicată a
şomajului pe termen lung în totalul şomajului (exemplul Olandei şi Belgiei) în
comparaţie cu sistemele mai puţin generoase de şomaj (SUA, Elveţia, Japonia).
S-a constatat că în ţările cu experienţă în studiul şomajului, extinderea duratei
potenţiale a şomajului determină un şomaj pe termen lung mai ridicat decât
creşterea valorii ajutorului de şomaj fără a modifica durata.
e) puterea sindicatelor - diferă în funcţie de fiecare ţară şi poate influenţa

rata naturală a şomajului prin puterea lor de negociere. Sindicatele a tendinţa să


crească salariul real al membrilor ce aparţin sindicatului şi să scadă nivelul
angajărilor în sectoarele nesindicalizate. Totodată sindicatele vor păstra locurile
de muncă şi salariile membrilor de sindicat cu costul unei mai mari fluctuaţii în
rata ocupării celor ce nu sunt membrii de sindicat. Un aspect important privind
sindicatele este ca influenţa acestora asupra şomajului depinde atât de natura
organizaţiilor de sindicat cât şi a negocierilor salariale. Un exemplu elocvent
13
este acela când sindicatele acoperă cu aproximaţie întreaga forţa de muncă iar
negocierile au loc la nivel naţional,sindicatul va încerca să obţină un nivel al
salariului care să fie compatibil cu o rată mai scăzută a şomajului.
f) impozitele sunt importante deoarece determină creşterea modestă a

sectorului privat şi reducerea performanţelor sale. Totodată încurajează


economia subterană(clandestină) şi nedeclararea veniturilor pentru a scăpa de
impozite,fapt ce duce la o rată măsurată a şomajului mai mare decât rata reală.
Pentru determinarea cererii de muncă a patronilor este mai important
salariul brut şi nu cel net(salariul pe care îl primesc efectiv angajaţii);diferenţa
între acestea două fiind impozitul pe venit,fiind în creştere în ultimii ani în toate
țările. Fenomenul a influenţat într-o mare măsură oferta de muncă,mărind
inflexibilitatea pieţei muncii întrucât costurile salariale reale au crescut în
comparaţie cu productivitatea.
g) fenomenul histeresis-cuvântul provine din fizică iar situaţia apare
când o variabilă care este temporar influenţată de o forţă externă nu mai
revine la nivelul său iniţial chiar dacă acţiunea acestei forţe externe dispare. Rata
naturală a şomajului poate fi influenţată de modificări temporare în rata actuală a
şomajului (ex. lucrătorii care devin şomeri pot suferi o deteriorare a capitalului
uman devenind astfel neangajabili chiar şi după ce şocul ce a cauzat şomajul a
trecut).
Funcţionarea normală a pieţei muncii are loc atunci când există un şomaj
natural a cărui rată corespunde folosirii integrale,depline a forţei de muncă. Rata
naturală a şomajului este deci o rată care asigură echilibrul macroeconomic.
Șomajul,în orice ţară,poate fi considerat ca fiind excesiv numai dacă acesta
depășește nivelul său natural.
Se pune însă problema:cum poate să existe şomaj în cazul folosirii
„depline” a forţei de muncă? Răspunsul este evident. Nu este posibil ca la un
moment dat şomajul să fie zero deoarece, din motive fireşti, o parte a forţei de
muncă intră sau iese continuu din rândul şomerilor. În plus, noile generaţii de
lucrători intră continuu în rândul forţei de muncă,aşa cum,în mod continuu
14
există lucrători care părăsesc slujba pentru a căuta alta. Chiar şi în perioadele de
boom economic pot exista dezechilibre între cei ce caută de lucru şi aptitudinile
de care au nevoie sau locul unde se află companiile care caută lucrători.
În general, diferenţa dintre rata şomajului actual şi rata şomajului natural
este denumită şomaj ciclic, adică şomajul care poate fi redus printr-o politică
macroeconomică expansionistă fără a determina o creştere nesfârşită în rata
inflaţiei. Orice guvern poate reduce rata naturală a şomajului dar nu prin politici
macroeconomice convenţionale,ci prin politici structurale, cum ar fi:
recalificarea, stimulente pentru a îmbogăţi mobilitatea sau taxe stimulative
pentru a accepta o slujbă şi a renunţa la şomaj.9

Capitolul II

Efectul crizei economice asupra şomajului


9
Băcescu Marius, Băcescu Cărbunaru Angelica Macroeconomie şi politici macroeconomice,,Editura.All
Educational,Bucureşti 1998,pagina732

15
2.1 Consecinţele şomajului la nivel microeconomic şi la
nivel macroeconomic

Deşi creşterea economica reprezintă obiectivul economic principal,atunci


când economia intra în recesiune,şomajul devine o sursă de îngrijorare. Pentru
un economist,şomajul reprezintă o subutilizare a resurselor. Indivizii apţi şi care
doresc să lucreze la nivelul curent de piaţă al salariilor nu sunt utilizaţi în mod
productiv. Pentru cei aflaţi în stare de şomaj şi pentru familiile acestora, şomajul
reprezintă o perioadă de greutăţi şi de schimbări în modul de viață. Dacă o
persoană este în şomaj o perioada îndelungată aceasta nu va fi capabilă să-şi
finanţeze cheltuielile curente-precum plata utilităţilor sau a chiriei-şi va fi
nevoită să se mute în apartamente mai puţin costisitoare, reducându-şi astfel
nivelul de trai.
Şomajul creează probleme diferite pentru fiecare grup de lucrători. Pentru
cei tineri, a avea o slujba este o precondiţie pentru dezvoltarea aptitudinilor de
muncă, fie că este vorba despre aptitudini de ordin tehnic, fie despre valori mult
mai generale precum punctualitatea şi responsabilitatea. Șomajul persistent nu
numai că determină epuizarea unor resurse umane de valoare,dar duce şi la
scăderea productivităţii viitoare a acestora. Acești indivizi nu vor fi capabili să
beneficieze de pregătirea la locul de muncă menită să le perfecţioneze
calificarea, nereuşind să-şi dezvolte aptitudini care să conducă la creşterea
productivităţii la locul de muncă. Mai mult, tinerii care devin şomeri o perioadă
îndelungată sunt în mod deosebit predispuşi la alienare faţă de societate, ceea ce
îi poate conduce la atitudini antisociale, cum ar fi activităţile criminale sau
consumul de droguri.
Pentru lucrătorii între două vârste şi cei bătrâni,pierderea locului de
muncă generează probleme diferite. În pofida reglementărilor federale şi statale
care interzic discriminarea în funcţie de vârstă,angajatorii ezită întotdeauna
16
înainte de a se decide să utilizeze persoane în vârstă. Principala problemă este
legată de riscul acestora de a se îmbolnăvi sau de a deveni incapabile de muncă.
Dacă lucrătorii bătrâni sunt în şomaj o perioadă îndelungată,aceştia îşi pot pierde
o parte a aptitudinilor. Chiar dacă şomerii în vârstă reuşesc să-şi găsească de
lucru, aceste locuri de muncă vor fi însoţite de regulă de un nivel mai redus al
salarizării şi de un statut inferior faţă de anterioarele locuri de muncă,astfel încât
aptitudinile acestora vor fi subutilizate. Costurile acestor modificări sunt date de
povara efectelor negative pe care le suportă şomerii şi familiile acestora.10
Indiferent de formele sub care se manifestă, şomajul are consecinţe
multiple, atât pentru individ, cât şi pentru economia şi societatea românească în
ansamblu.
Consecinţele economico-sociale multiple,asemănătoare,în general cu cele
care au fost arătate anterior, se îmbina organic cu costul social al şomajului şi
afectează puternic esenţa, proporţiile, ritmul şi eficienţa dezvoltării economiei
românești pe termen lung.
Impactul imediat al şomajului cu indivizii este o pierdere de venit asociată
cu muncă. Pentru muncitorii care ar fi şomeri pe perioade lungi de timp,astfel de
pierderi pot duce la dezastru financiar. În acest caz, un şomer trebuie să se bizuie
pe o combinaţie de economii, venitul altor membrii ai familiei, şi beneficiile
şomajului prin sprijinul financiar al guvernului. Dacă aceste surse de ajutor sunt
epuizate, bunăstarea publică este eventual ajutorul social.11
Ne vom opri puţin asupra uneia dintre cele mai defavorabile consecinţe
ale fenomenului studiat: aspectul lui psihologic.
Un studiu realizat de Alina Garai şi publicat în Revista de Psihologie,12
menţionează că „pierderea locului de muncă reprezintă o bulversare a
echilibrului stabilit anterior între persoană şi mediul său. Ca urmare, sistemul de
personalitate va încerca o nouă echilibrare,se va mobiliza într-un efort de
adaptare la noile condiţii prin declanşarea a două procese,în sine opuse şi
10
.Stiglitz E Joseph,Walsh E Carl,Economie,,Editura Economică Bucureşti 2005 pagina 437
11
Băcescu Marius, Băcescu Cărbunaru Angelica op.cit,pag 725
Garai Alina,Revista de Psihologie, Editura Academia Română,iulie-decembrie 2001, pag
12

262
17
contradictorii, dar cu intervenţie complementară în dinamica adaptativă:
asimilarea şi acomodarea”.
În plus faţă de aceste pierderi de ordin personal,şomajul ridică probleme şi
la nivelul comunității. Dacă persoane din mediul urban ajung în şomaj-de pildă
ca urmare a închiderii unor firme mari sau a deciziei acestora de a se muta în
alte zone - toţi ceilalţi locuitori vor avea de suferit, deoarece suma veniturilor
care circulă în aceea comunitate şi care permit realizarea achiziţiilor,de la
automobile la locuinţe, va fi mai mică. Deoarece un număr ridicat de şomeri
înseamnă mai puţine persoane care îşi plătesc impozitele locale, calitatea
serviciilor oferite de şcoli, biblioteci, parcurile publice şi poliţie va fi serios
afectată.
Şomajul nu loveşte numai indivizii. Peste o anumită limită el subminează
întreaga societate. Munca nu este doar mijlocul de a-ţi câştiga viaţa ci este şi un
mod de a te identifica. Şomerul poate oricând să-şi ocupe timpul,dar el nu mai
are un loc definit în societate. Victima unei concedieri economice se consideră
adesea şi victima a unei concedieri sociale. Teama de şomaj bulversează
comportamentele noastre sociale şi atitudinea faţă de muncă. Asociind munca
unei reprezentări negative a viitorului ea creează reflexe de îngrijorare,de
introvertire de protejare a situaţiilor deja cucerite şi conduce la creşterea
suplimentară a rigidităţii economiei care contribuie şi mai mult la creşterea
şomajului.
Utilizarea resurselor este o chestiune vitală societăţii din două motive.
Înainte de toate nevoile particulare şi publice rămân într-o oarecare măsură
nesatisfăcute, deşi avem o utilizare socială pentru toate resursele. Poate că avem
deja destule maşini pe străzi,dar ce putem spune despre alte bunuri şi servicii?
Avem noi destule parcuri, şcoli şi râuri curate? Dacă nu, putem utiliza unele
dintre resursele noastre neocupate pentru a realiza aceste lucruri. Neutilizând
toate resursele noastre –nu utilizăm în totalitate posibilităţile noastre
instituţionale de producţie – şi părăsim venitul potenţial. Chiar dacă considerăm
că toate nevoile noastre private şi publice erau satisfăcute, putem însă să
18
utilizăm factorii de producţie ca să ajutăm restul lumii. Standardul mediu este
destul de scăzut. Dacă utilizăm de fapt resursele noastre pentru aceste scopuri,
este o problemă de alocare a resurselor şi ea depinde de deciziile private şi
publice pe care le luăm pe piață. Acele decizii ar fi insuficiente să utilizeze toate
resursele de care dispunem.13
Şomajul este -în fapt- o formă de inutilizare a factorului de producţie
muncă, de aici decurgând risipă şi pierderi, mai ales din punct de vedere social.
Fenomenul induce cu sine noţiunea de sărăcie, întrucât provoacă scăderea
drastică a nivelului de trai, a standardului de viaţă, a calităţii traiului.
Sunt lezaţi -direct- indivizii care fac parte din populaţia activă subocupată,
oameni care îşi manifestă dorinţa şi capacitatea de a lucra, dar nu au unde.
Fiind un dezechilibru macroeconomic, nu afectează doar compartimentele
materiale ale economiei naţionale,ci mai ales elementele sale umane.
Populaţia ocupată este cea care suportă din plin,gravele costuri sociale ale
fenomenului.
Apare şi se dezvoltă munca pe piaţa neagră (desfăşurată,de obicei,în
condiţii salariale inferioare preţului minim pe economie în privinţa mâinii de
lucru, fără contract de muncă).
Prin coordonatele lui, şomajul exercită presiuni asupra salariilor
lucrătorilor ocupaţi.
Concedierile consistă într-un puternic obstacol în calea relansării
activităţii economice a unei ţări.
Se generează sau se amplifică stările de dezacord dintre populaţia care
munceşte şi cea cu un anumit grad de ocupare (ele fiind sursă de conflicte
sociale).
Totodată în afara acestor elemente evidente, pierderea locului de muncă
se asociază unei serie de alte efecte negative, care se pot traduce prin costuri
suplimentare,determinate de situaţii precum: îmbolnăviri,decese,neînţelegeri în

13
Băcescu Marius, Băcescu Cărbunaru Angelica op.cit, pag724

19
familie, abandon şcolar, plecarea copiilor de acasă ș.a. – toate provocând
cheltuieli nu doar pentru persoanele afectate, ci şi pentru societate.
Există şi anumite consecinţe pozitive ale şomajului:
- prin ceea ce presupune(muncitori disponibilizaţi),fenomenul creează o
rezervă (mai mult sau mai puţin sigură ) de persoane potenţial dispuse să
lucreze,în vederea acoperirii eventualei cereri suplimentare de forţă de
muncă.
- principial, are loc creşterea productivităţii muncii dar mai ales a
disciplinei şi punctualităţii celor angajaţi (de teama concedierii);
- ca factor psihologic – presupunând că,de obicei sunt disponibilizaţi cei
mai puţin pregătiţi sau cei slabi calificaţi – apare ridicarea interesului
pentru muncă, dar mai ales sporirea competitivităţii lucrătorilor existenţi;
- recurgerea la a trimite anumite persoane în şomaj permite – pentru firme –
menţinerea salariilor la cote relativ scăzute.14

2.2 Migraţia forţei de muncă şi impactul său asupra


ocupării şi şomajului

Procesul migraţiei15 se desfǎşoarǎ dintotdeauna, simultan în toate statele


lumii, fiind caracterizat ca normal şi structural de-a lungul istoriei.
Dupǎ eliberarea de sub fostul regim comunist, în 1989, în România a
apǎrut fenomenul migraţiei, o realitate complexǎ prin motivaţiile şi formele sale.
Acest fenomen se pǎstreazǎ în continuare şi ca rezultat al unei sărăcii provocate
14
Bodea Gabriela op.cit, pag83-84
15
http://www.asecib.ase.ro/simpozion/2009/full_papers/pdf/39_Tugui_ro.pdf
20
de perioada de tranziţie pe care o traversează Romania şi al unor factori de
atracţie pe care o exercită ţările vest europene.
Începând cu anul 2001, an care a corespuns cu desfiinţarea vizelor de
intrare în majoritatea ţărilor din Europa, mii de romani au ales sǎ pǎrǎseascǎ
România, în favoarea ţǎrilor Europei de sud şi vest, în cǎutarea unei vieţi mai
bune. Având în vedere cǎ se vehiculeazǎ o cifrǎ de peste 1,5 milioane de
persoane, provenite din toatǎ ţara, putem vorbi de un adevărat fenomen naţional.
Producerea acestui fenomen în România, a dus la evitarea unei crize economico-
sociale cu urmǎri serioase asupra întregii societǎţi şi cu efecte negative asupra
procesului aderǎrii României la UE.
Migraţia forţei de muncǎ în strǎinǎtate a constituit temelia transformǎrilor
sociale ale României.
Munca în strǎinǎtate este de cele mai multe ori o strategie temporarǎ,
majoritatea cetǎţenilor români alegând sǎ se întoarcǎ în ţarǎ.
Pânǎ la eliminarea vizelor pentru spaţiul Schengen, începând cu anul
2002, principalele ţǎri de destinaţie cǎtre care s-au îndreptat emigranţii români
au fost Germania (jumǎtate din totalul emigranţilor), Ungaria, Italia,Spania,
SUA şi Canada. Eliminarea vizelor pentru spaţiul Schengen începând cu 1
ianuarie 2002 a determinat creşterea semnificativă a numărului de emigranţi.
În 2004 fenomenul migraţiei externe definitive de la începutul anilor 1990
a fost înlocuit cu o migraţie externă temporară, fără schimbarea rezidenţei,
având motivaţie economică.
O situaţie îngrijorătoare a reprezentat-o insǎ creşterea continuă a migraţiei
externe a populaţiei înalt calificate şi pregătite. România se confrunta din ce în
ce mai mult cu aşa numitul fenomen al „migraţiei creierelor”, peste un sfert din
forţa de muncă emigrantă având studii superioare.
Categoriile cele mai reprezentate în cadrul forţei de muncǎ emigrante erau
în primul rând muncitorii, asistenţii medicali, doctorii,economiştii, inginerii,
arhitecţii, specialişti IT, profesii solicitate şi pe piaţa muncii din România însǎ la
nivele de salarizare mult mai mici.
21
Odată cu integrarea României în UE, s-a pus şi mai mult problema
migraţiei forţei de muncă. Pe de o parte este problema efectelor asupra
economiei româneşti pe care o va avea un presupus exod al capitalului uman
către alte ţări europene (în special a celui calificat şi înalt calificat), de cealaltă
parte este problema invaziei de forţă de muncă ce va avea efecte negative asupra
pieţei muncii şi nu numai, din propria ţară. Toate acestea sunt generate de o
viziune diferită asupra beneficiilor şi costurilor pe care le aduce migraţia forţei
de muncă pentru ambele ţări, şi au un efect implicit asupra barierelor care vor fi
elaborate în legătură cu acest fenomen.
România a înregistrat o dinamica semnificativă pe piața muncii in ceea
ce privește mobilitatea geografică internă şi cea ocupaționala şi îşi asumă
gestionarea eficientă a fluxurilor de emigranţi în scop de muncă şi prin
implementarea unor sisteme eficiente de monitorizare a acestora. De asemenea
vor fi negociate noi acorduri bilaterale în domeniul reglementării şi organizării
circulaţiei forţei de muncă şi vor fi întreprinse demersurile necesare în vederea
limitării perioadelor de tranziţie impuse de statele membre în domeniul liberei
circulaţii a lucrătorilor.
Pe măsură însǎ ce economia se va dezvolta şi va fi nevoie de mai multă
forţă de muncă, şi în condiţiile în care cei plecaţi azi nu vor începe să se întoarcă
în ţară, România se va transforma treptat şi într-o ţară de imigraţie. Din ţară-
sursă sau de tranzit, România va deveni destinaţie pentru cetăţenii ţărilor din est,
inclusiv din Asia Centrală, care vor căuta condiţii de muncă şi salarii mai bune
decât în ţara de origine.
Se estimează că în următoarele două decenii principalele tendinţe ale
migraţiei din România vor fi:
- creşterea fluxurilor de forţă de muncă către spaţiul UE
- o migraţie circulara pentru munca comparativ cu cea permanenta
- diminuarea migraţiei ilegale sau necontrolată, în favoarea celei legale care
asigură o mai mare siguranţa a câştigurilor

22
Este extrem de importantă elaborarea unei strategii pe termen mediu şi
lung privind imigraţia, un proces social iminent şi cu consecinţe majore pe
termen mediu şi lung. Experienţa ţărilor UE este foarte semnificativă pentru ce
va urma în România.

2.3 Şomajul în contextul crizei economice

Criza mondială a produs şi în România importante mutaţii pe piaţa


muncii,între care şi creşterea ratei şomajului Rigiditatea pieţei muncii şi
restrângerea activităţilor industriale şi cele ale serviciilor nu mai oferă cadrul
necesar întâlnirii cererii cu oferta de muncă.
Până în 2008, România se confrunta cu deficit de forţǎ de muncă, motiv
pentru care angajatorii erau nevoiţi să apeleze la forţǎ de muncă străină din ţări
precum Turcia, China, Pakistan, Ucraina sau Moldova.
Întreprinderile mici si mijlocii, ducând lipsa de oameni calificaţi, au cerut
facilitǎţi Guvernului pentru a angaja strǎini.
Autoritǎţile române au făcut, mai ales pentru românii plecaţi în Spania şi
Italia campanii de informare referitoare la locurile vacante din ţarǎ.
Perspectivele însǎ nu au fost favorabile pentru cǎ salariile continuau sǎ fie mult
mai mici decât cele câştigate de aceştia în ţǎrile din UE.
Majoritatea românilor au pǎrǎsit România cu scopul de a beneficia de o
situaţie financiară care să le permită un trai decent. O parte dintre ei au ajuns în
alte ţări pentru a fi alături de familie, iar un procent redus au plecat din dorinţa
de a încerca ceva nou.
Acum, ca urmare a recesiunii ce a cuprins aproape întreaga lume, aceştia
se confruntă cu dilema situaţiei de a reveni în România şi în cadrul căreia se
anunţă dificultăţi similare în obţinerea unui loc de muncă.
Piaţa muncii se aflǎ în faţa unei situaţii tensionate, aceea în care alǎturi de
angajaţii care-şi pierd locurile de muncǎ din România se aflǎ şi românii ce revin
din strǎinǎtate.
23
Deja multe alte state se confruntă cu problema şomajului. Şomajul din
Spania, de exemplu, o ţară în care comunitatea de români este de aproximativ un
milion de persoane, a atins aproape toate sectoarele din economie. Dintre
acestea, serviciile au fost cele mai afectate, urmate de construcții, industrie si
agricultură. Cel mai mult vor avea de suferit imigranţii.
În aceste condiţii, şomerii români care se gândesc sǎ plece în strǎinǎtate
vor avea de asemenea dificultǎţi în gǎsirea unui loc de muncǎ.
Şomajul a început să crească în Spania din 2009, luna în care s-a
înregistrat cea mai mare majorare a disponibilizărilor fiind ianuarie(2009).
Numărul de şomeri din Spania a crescut în ianuarie 2009 cu 6,35% faţă de
decembrie 2008, la un total de 3,327 milioane persoane, cel mai ridicat nivel din
ultimii 12 ani. Spania a înregistrat cea mai mare rată a şomajului din UE, de
17,4% în martie, comparativ cu media UE de 8,3%.
Rata ridicatǎ a şomajului a înregistrat şi Ungaria, aceasta ajungând la
9,7%, situaţia devenind criticǎ pe mǎsurǎ ce recesiunea se va adânci.
Economia Germaniei a intrat puternic în recesiune începând cu trimestrul
I al anului 2009, aceasta înregistrând un nivel scǎzut al produsului intern brut.
Franţa, de asemenea lovitǎ de recesiune, preconizeazǎ o scǎdere cu 0,5% a
produsului intern brut în trimestrul IV al anului 2009.
Reorientarea strategiilor de pe piaţa de muncǎ a ţǎrilor membre UE, prin
acordarea prioritǎţii muncitorilor autohtoni, au influenţat negativ situaţia
românilor din ţǎrile respective.
Românii care, din nefericire, au intrat în statisticile şomajului din diferite
state, au ales să aştepte ajutorul social, care să le permită o sursă sigură de venit
pentru câteva luni.
Alţii încep să ia în considerare alternativa revenirii în ţară, sperând cǎ
veniturile obţinute peste hotare sǎ-i ajute sǎ-şi dezvolte o afacere.
Numărul celor care caută să revină în ţarǎ creşte şi datoritǎ pieţelor
internaţionale de joburi şi condiţiilor de muncă unde se află la momentul curent.

24
Guvernul român caută acum surse de venit pentru a acoperii plăţile sub
forma ajutorului de şomaj acordat oamenilor ce-şi pierd locurile de muncă ca
urmare a recesiunii16.
Cauzele crizei economice şi financiare sunt numeroase şi complexe,
identificabile la nivel macro şi micro-economic, o clasificare analitică a acestora
evidenţiind factori structurali (creatori ai condiţiilor generale favorabile
generării crizei) şi ciclici (care contribuie la aplanarea crizei). Criza economică
mondială actuală îşi are începutul în SUA, unde s-au înregistrat primele semne
încă din iunie 2007.
România a intrat în actuala criză încă din ultimul trimestru al anului 2008
fără o pregătire adecvată care să-i permită cel puţin atenuarea efectelor atât în
plan economic şi, îndeosebi, în plan social.
Rata şomajului înregistrat în luna decembrie 2008 a fost de 4,4%, faţă de
4,1% în luna noiembrie 2008 şi 4,1% în aceeaşi lună a anului 2007 aşa cum se
poate vedea în graficul 2.3.1:

Graficul 2.3.1

16
http://www.asecib.ase.ro/simpozion/2009/full_papers/pdf/39_Tugui_ro.pdf
25
8,5

7,5
Rata somajului(%)

6,5

5,5

4,5

3,5
ian febr mart apr mai iun iul aug sept oct nov dec

2003 8,6 8,8 8,6 8,0 7,6 7,3 7,2 6,8 6,7 7,0 7,2 7,4
2004 7,7 7,8 7,8 7,4 6,9 6,6 6,3 6,2 6,1 6,1 6,2 6,3
2005 6,4 6,3 6,1 5,8 5,6 5,6 5,6 5,7 5,6 5,7 5,7 5,9
2006 6,1 6,2 6,1 5,8 5,4 5,2 5,0 5,0 4,9 5,1 5,1 5,2
2007 5,3 5,1 4,8 4,5 4,1 4 3,8 3,9 3,9 4,1 4,2 4,1
2008 4,2 4,2 4,1 3,9 3,7 3,7 3,7 3,8 3,9 4,0 4,1 4,4

Sursa: www.anofm.ro

Numărul total al şomerilor înregistraţi în evidenţele agenţiilor judeţene


pentru ocuparea forţei de muncă a fost de 403.441 de persoane, din care 187.229
femei. În următoarele judeţe rata şomajului a fost sub procentul înregistrat la
nivel naţional: Ilfov (1,4%), Timiş (1,6%), Bucureşti (1,7%), Bistriţa (2,8%),
Cluj (2,9%), Arad, Bihor şi Satu Mare (cate 3%), Constanţa şi Sibiu (câte 3,1%),
Botoşani (3,5%), Maramureş (3,7%), Prahova (3,8%), Neamţ (4,0%), Braşov şi
Suceava (câte 4,3%).
Cea mai mare rata a şomajului s-a înregistrat în judeţele Vaslui (10,2%),
Mehedinţi (9,3%), Dolj (8,4%), Teleorman (8,0%), Gorj (7,4%), Covasna
(7,2%), Alba (7,0%), Galaţi, Harghita şi Hunedoara (câte 6,6%).
Figura 2.3.1 arată această evoluţie.

Nivelul ratei şomajului la data de 31.12.2008


26
Figura 2.3.1

Sursa: www.anofm.ro
Din totalul şomerilor înregistraţi la nivel naţional, 143.549 sunt şomeri
indemnizaţi iar 259.892 neindemnizaţi. De asemenea, menţionam că rata
şomajului în rândul femeilor a fost de 4,4% iar numărul mediu de şomeri a fost
de 362.429.
Rata şomajului înregistrat la sfârșitul lui 2009 a fost de 7,8%, faţă de 7,5%
în luna noiembrie 2009 şi 4,4% în aceeaşi luna a anului 2008. Numărul total al
şomerilor înregistrați în evidenţele agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de
muncă a fost de 709.383 de persoane, din care 302.124 femei.

27
Graficul 2.3.2

Evolutia ratei somajului in perioada 2003 - 2009

8,5

7,5
Rata somajului(%)

6,5

5,5

4,5

3,5
ian febr mart apr mai iun iul aug sept oct nov dec

2003 8,6 8,8 8,6 8,0 7,6 7,3 7,2 6,8 6,7 7,0 7,2 7,4
2004 7,7 7,8 7,8 7,4 6,9 6,6 6,3 6,2 6,1 6,1 6,2 6,3
2005 6,4 6,3 6,1 5,8 5,6 5,6 5,6 5,7 5,6 5,7 5,7 5,9
Sursa: www.anofm.ro
2006 6,1 6,2 6,1 5,8 5,4 5,2 5,0 5,0 4,9 5,1 5,1 5,2
2007 5,3 5,1 4,8 4,5 4,1 4 3,8 3,9 3,9 4,1 4,2 4,1
2008 4,2 4,2 4,1 3,9 3,7 3,7 3,7 3,8 3,9 4,0 4,1 4,4

În următoarele
2009 4,9 judeţe5,6rata şomajului
5,3 5,7 5,8 a fost
6 sub
6,3 procentul
6,6 înregistrat
6,9 7,1 la7,5 7,8

nivel naţional: Bucureşti (2,3%), Ilfov (2,4%), Timiş (4,4%), Bihor (5,9%),
Constanţa şi Cluj (câte 6,3%), Satu Mare şi Maramureş (câte 6,5%), Arad
(6,8%), Giurgiu (7,2%), Botoşani şi Iaşi (7,3%), Vrancea (7,4%).
Cea mai mare rată a şomajului s-a înregistrat în judeţele: Brăila, Neamţ şi
Suceava (câte 8,0%), Mureş şi Vâlcea (8,1%), Sibiu (8,2%), Bistriţa (8,4%),
Dâmboviţa (8,6%), Braşov (8,7%), Olt şi Tulcea (8,8%), Bacău (8,9%), Prahova
(9,0%%), Călăraşi (9,2%), Argeş (9,4%), Buzău (9,5%), Caraş Severin (10,4%),
Sălaj (10,5%), Harghita, Hunedoara (10,6%), Gorj (10,9%), Covasna şi Galaţi
(11,1%), Dolj (11,2%), Ialomiţa (11,6%), Teleorman (11,9%), Alba (12,6%),
Vaslui (14,0%), şi Mehedinţi (14,1%), informaţii ce reies din figura 2.3.2.
Din totalul şomerilor înregistraţi la nivel naţional, 435.497 sunt şomeri
indemnizaţi iar 273.886 neindemnizaţi. De asemenea, menţionăm că rata
şomajului în rândul femeilor a fost de 7,1%.

Nivelul ratei şomajului la data de 31.12.2009


28
Figura 2.3.2

Sursa: www.anofm.ro
Rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii decembrie 2010 la nivel
naţional a fost de 6, 87%, mai mică cu 0,08 pp decât cea din luna noiembrie a
anului 2010 şi mai mică cu 0,9 pp decât cea din luna decembrie a anului 2009.
Numărul total al şomerilor înregistraţi în evidenţele agenţiilor judeţene
pentru ocuparea forţei de muncă a fost de 629.960 de persoane, cu 6.516
persoane mai puţine faţă de finele lunii anterioare.
În ceea ce priveşte rata şomajului înregistrat pe sexe, în luna decembrie
2010, comparativ cu luna precedentă, rata şomajului masculin a crescut de la
valoare de 7,44% în luna noiembrie, la valoarea de 7,47%, iar rata şomajului
feminin a scăzut de la 6, 38% la 6, 20% aşa cum se observă în graficul 2.3.3.

Graficul 2.3.3

29
Evolutia ratei somajului inregistrat, a ratei somajului feminin si a ratei somajului
mascului in anul 2010

9,50

9,00

8,50

8,00

7,50

7,00

6,50

6,00
f ebruari octomb noiembr decemb
ianuarie martie aprilie mai iunie iulie august sept
e rie ie rie

Rata somajului inregistrat 8,10 8,33 8,36 8,07 7,67 7,44 7,43 7,39 7,35 7,08 6,95 6,87

Rata somajului f eminin 7,26 7,36 7,43 7,20 6,90 6,70 6,77 6,84 6,78 6,54 6,38 6,20

Rata somajului masculin 8,82 9,16 9,17 8,80 8,40 8,08 7,99 7,85 7,85 7,55 7,44 7,47

sursa:www.anofm.ro
În 21 de judeţe şi în municipiul Bucureşti s-au înregistrat scăderi ale ratei
şomajului, cele mai importante fiind în Vâlcea cu 0,91 pp, Prahova cu 0,60 pp,
Mureş cu 0,46 pp, Satu Mare cu 0,36 pp şi Maramureş cu 0,32 pp. În municipiul
Bucureşti, rata şomajului a scăzut cu 0,24 %.
Cele mai mari rate ale şomajului s-au înregistrat în judeţele Vaslui
(11,42%), Teleorman (10,76%), Galaţi (9,84%), Mehedinţi (9,81%), Dolj
(9,80%), Buzău (9,73%), Gorj (9,62%), Covasna şi Alba (9,58%), Ialomiţa
(9,55%) şi Călărași (9,03%).
Din totalul şomerilor înregistraţi la nivel naţional, 329.640 sunt şomeri
indemnizaţi şi 297.320 neindemnizaţi. Numărul şomerilor indemnizaţi a crescut
cu 4.990 persoane, iar numărul şomerilor neindemnizaţi a scăzut cu 11.506
persoane faţă de luna precedentă. Informațiile enunţate se regăsesc în anexa 1.
La finele lunii mai 2011, rata şomajului înregistrat la nivel naţional a fost
de 4,97%, mai mică cu 0,44 pp decât cea din luna aprilie a anului 2011 şi mai
mică cu 2,73 pp decât cea din luna mai a anului 2010.
Numărul total de şomeri la finele lunii mai, de 453.067 persoane, a scăzut
cu 40.371 persoane faţă de cel de la finele lunii anterioare.
Din totalul şomerilor înregistraţi, 172.733 au fost şomeri indemnizaţi şi
280.334 neindemnizaţi. Numărul şomerilor indemnizaţi a scăzut cu 27.900

30
persoane, iar numărul şomerilor neindemnizaţi a scăzut cu 12.471 persoane faţă
de luna precedentă.
Ponderea şomerilor neindemnizaţi în numărul total al şomerilor (61,87%)
creşte faţă de luna precedentă cu 2,53 pp.
Referitor la şomajul înregistrat pe sexe, în luna mai 2011, comparativ cu
luna precedentă, rata şomajului masculin a scăzut de la valoarea de 5,90% în
luna aprilie, la valoarea de 5,35% iar rata şomajului feminin a scăzut de la
4,85% la 4,53%. În graficul următor este prezentată evoluţia numărului
şomerilor înregistraţi în perioada 2008 – mai 2011:

Graficul2.3.4
Evolutia numarului de someri inregistrati in perioada 2008-2011
800.000

750.000

700.000

650.000

600.000

550.000

500.000

450.000

400.000

350.000

Sursa: www.anofm.ro
300.000
ian. feb. martie aprilie mai iunie iulie august sept. oct. nov
2008 383.989 379.779 374.050 352.466 338.298 337.084 340.462 345.510 352.912 364.183 376.9

În2009
luna444.907
mai atât rata şomajului
477.860 513.621
cât şi526.803
517.741
numărul şomerilor
548.930 572.562
au601.673
urmat625.140
trendul653.939 683.1
2010 740.982 762.375 765.285 738.187 701.854 680.782 679.495 675.790 670.247 645.453 633.4

descrescător început în luna aprilie a anului precedent.


2011 614.976 600.308 539.666 493.438 453.067

La nivel teritorial, numărul de şomeri a scăzut în majoritatea judeţelor şi


în municipiul Bucureşti, cele mai mari scăderi înregistrându-se în judeţele Dolj
(cu 3106 persoane), Constanţa (cu 2529 persoane), Bacău (cu 2487 persoane),
Bihor (cu 2134 persoane), Bistriţa (cu 1608 persoane) şi Galaţi (cu 1572
persoane). În Municipiul Bucureşti numărul de şomeri a scăzut cu 14 persoane.

31
Singura creştere a numărului de şomeri se înregistrează în judeţul Covasna, unde
numărul de şomeri a crescut cu 94 de persoane, reprezentând 0,10 pp din totalul
numărului de şomeri.
Referitor la structura şomajului pe grupe de vârstă, reprezentative sunt
ponderile pentru grupele de vârstă 40-49 ani (29%) şi 30-39 de ani (26 %).
Judeţele cu cea mai mare pondere a şomerilor neindemnizaţi în numărul
total al şomerilor sunt: Brăila (79,06%), Teleorman (77,74%), Iaşi (77,32%) şi
Vrancea (76,18%).
Rata şomajului a scăzut în majoritatea judeţelor, cele mai importante
scăderi ale ratei şomajului înregistrându-se în judeţele: Bistriţa (cu 1,19pp),
Bacău (cu 1,05 pp), Dolj (cu 1,04 pp), Harghita (cu 0,82 pp), Gorj (cu 0,80 pp)
şi Constanţa (cu 0,79pp).
Cele mai ridicate niveluri ale ratei şomajului au fost atinse în judeţele
Vaslui (9,52%), Teleorman (8,83%), Mehedinţi (8,81%), Dolj (8,32%) urmate
de judeţele: Covasna (8,05%), Buzău (7,91%), Alba (7,22%), Ialomiţa (7,02%)
şi Galaţi (6,51%).
Nivelul minim al ratei şomajului în luna mai, de 1,90%, se înregistrează în
judeţul Timiş. Amplitudinea dintre nivelul de maxim şi cel de minim al
şomajului (7,62 pp) este mai mică cu 0,55 pp decât cea din luna precedentă
(8,17 pp).
Referitor la structura şomajului după nivelul de instruire, şomerii cu nivel
de instruire primar, gimnazial şi profesional constituie ponderea cea mai mare a
persoanelor care se adresează agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de
muncă în vederea găsirii şi ocupării unui loc de muncă, aceasta fiind de 78,09%.
Şomerii cu nivel de instruire liceal şi post-liceal reprezintă 16,18%, iar cei cu
studii universitare doar 5,73%.
Din punct de vedere al structurii şomerilor pe grupe de vârstă,
reprezentative sunt ponderile pentru grupele de vârstă 40-49 ani (28,98 %) şi
30-39 ani (25,81%).

32
În ceea ce priveşte şomajul de lungă durată, la finele lunii aprilie, se aflau
înregistraţi în evidenţele agenţiei 15.892 tineri sub 25 de ani aflaţi în şomaj de
peste 6 luni (ceea ce reprezintă 36,93% din totalul şomerilor sub 25 de ani) şi
101.273 adulţi aflaţi în şomaj de peste 12 luni (adică 24,70% din totalul
şomerilor adulţi), ponderea şomerilor de lungă durată în numărul total de şomeri
fiind de 25,86%.

Capitolul III

33
Politici de reducere a şomajului şi de creştere a
gradului de ocupare în România
3.1. Măsuri de diminuare a şomajului si de creştere a gradului de
ocupare. Politici de combatere şi ameliorare a şomajului

Piaţa muncii a suferit schimbări puternice în ultimul deceniu. Modificările


apărute au creat nevoia unei noi instituţii. Una moderna, flexibilă cu capacitatea
de a răspunde acestor provocări.
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Munca (ANOFM), împreuna
cu cele 41 de agenţii judeţene, cu Agenţia Municipiului Bucureşti şi cu cele 88
de agenţii locale şi 156 puncte de lucru, răspunde acestor provocări.
Serviciile sale se adresează şomerilor şi agenţilor economici.
Principalul său obiectiv este creşterea gradului de ocupare a forţei de
muncă şi implicit scăderea ratei şomajului.
Obiectivele principale ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei
de Muncă sunt:
• Instituţionalizarea dialogului social în domeniul ocupării şi formării
profesionale;
• Aplicarea strategiilor în domeniul ocupării şi formării profesionale;
• Aplicarea măsurilor de protecţie socială a persoanelor neîncadrate în
muncă.
Prezentăm paleta de măsuri active cuprinse în noua lege, care au influenţă
directă asupra ocupării:
A. Măsuri de prevenire a şomajului:
a) servicii de informare şi consiliere privind cariera oferite viitorilor
absolvenți de învățământ profesional şi liceal, în cadrul unor acţiuni desfăşurate
în şcoli de către consilierii de orientare profesională din reţeaua centrelor de
consiliere aparţinând ANOFM;

34
b) servicii de preconcediere, care cuprind în principal următoarele
activităţi:
- informarea privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi
serviciile de care pot beneficia conform legii;
- consiliere profesională: modalităţi de căutare a unui loc de muncă, prezentarea
sistemului electronic de mediere a muncii (SEMM) şi iniţiere în accesarea
acestuia, etc.;
- servicii de mediere: prezentarea tuturor serviciilor oferite de agenţie şi condiţii
de acces;
- prezentarea posibilităţilor de reorientare profesională în cadrul unităţii sau de
participare la cursuri de formare de scurtă durată;
- plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local.
B. Măsuri de combatere a şomajului:
a) stimularea agenţilor economici să angajeze tineri absolvenți ai
instituţiilor de învăţământ;
b) acordarea de facilităţi fiscale angajatorilor prin reducerea contribuţiei
datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj, dacă încadrează cu contract
individual de muncă persoane din rândul şomerilor pe care le menţin în
activitate cel puțin 6 luni;
c) stimularea creării de noi locuri de munca prin acordarea de credite din
bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condiţii avantajoase;
d) stimularea persoanelor aflate în şomaj să se angajeze înaintea expirării
perioadei de indemnizaţie de şomaj;
e) furnizarea de cursuri de calificare/recalificare;
f) stimularea mobilităţii forţei de muncă;
g) angajatorii care încadrează tineri absolvenţi pe durată nedeterminată,
primesc pentru o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana angajată, o suma
lunara reprezentând un salariu minim brut pe ţară; angajatorii care încadrează
absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc, pe o perioada de 18 luni,

35
pentru fiecare absolvent angajat, o suma lunara reprezentând 1,5 salarii minime
brute pe ţară.
Programul de ocupare a forţei de muncă
pentru anul 2011 al A.N.O.F.M.

Anual Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă întocmeşte


Programul de ocupare a forţei de muncă având în vedere atribuţiile conferite
de legislaţia în vigoare.
Pentru anul 2011, proiectarea programului de ocupare a avut la bază
Programul de Guvernare pentru perioada 2009–2012 şi obiectivele strategice ale
Uniunii Europene în materie de ocupare în perspectiva Europa 2020.
Principalele obiective generale ale Programului de ocupare a forţei de
muncă pentru anul 2011, care corespund şi cu documentele mai sus menţionate,
sunt:
• Creşterea gradului de ocupare şi promovarea incluziunii sociale,
• Facilitarea tranziţiei de la şomaj către ocupare,
• Consolidarea competenţelor profesionale ale persoanelor în căutare de loc de
muncă.
Printre obiectivele specifice ale programului putem enumera, în principal:
• combaterea efectelor şomajului;
• incluziunea socială a grupurilor vulnerabile pe piaţa forţei de muncă;
• grad ridicat de adaptabilitate a forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii;
• asigurarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii;
• păstrarea unui nivel redus al şomajului în condiţiile continuării
restructurărilor prin creşterea calităţii ocupării şi a siguranţei locului de
muncă, simultan cu crearea de oportunităţi de pregătire profesională adaptată
la cerinţele pieţei muncii.

36
Programul de ocupare a forţei de muncă pentru anul 2011 s-a elaborat
pe baza propunerilor agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi a
agenţiei municipiului Bucureşti, propuneri fundamentate pe baza analizei
situaţiei economico – sociale înregistrate la nivel teritorial.
Măsurile prevăzute a se implementa prin Programul de ocupare a forţei
de muncă în anul 2011 au în vedere ambele segmente ale pieţei muncii şi
constau în:
• acordarea de servicii gratuite de mediere pe locurile de muncă vacante sau
nou create prin furnizarea de informaţii privind locurile de muncă
disponibile şi punerea în legătură a persoanelor în căutarea unui loc de muncă
cu angajatorii, întocmirea pentru fiecare persoană a unui plan individual de
mediere, organizarea bursei generale a locurilor de muncă sau a burselor
specializate pentru anumite grupuri ţintă în funcţie de nevoile pieţei muncii.
Pentru aceasta agenţiile teritoriale vor acţiona pentru dezvoltarea relaţiilor
personalizate cu angajatorii, punându-se accent pe calitatea selecţiilor şi
repartiţiilor de personal în conformitate cu cerinţele locurilor de muncă;
• acordarea de servicii gratuite de informare şi consiliere profesională
persoanelor în căutarea unui loc de muncă, prin furnizarea de informaţii
privind piaţa muncii şi evoluţia ocupaţiilor, evaluarea şi autoevaluare
personalităţii în vederea orientării profesionale, dezvoltarea abilităţii şi
încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, precum şi
instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă;
• stimularea reîncadrării în muncă prin acordarea de alocaţii pentru şomerii
care se încadrează înainte de expirarea şomajului, încercându-se astfel
prevenirea şomajului de lungă durată în rândul tinerilor până în vârstă de 25
ani şi a celorlalte categorii de şomeri, supuşi riscului rămânerii în şomaj mai
mult de 6 luni, respectiv 12 luni;
• stimularea mobilităţii forţei de muncă prin acordarea de prime de încadrare
sau instalare, după caz;

37
• organizarea de cursuri de formare profesională pentru persoanele aflate în
căutarea unui loc de muncă în vederea ridicării gradului de calificare sau
dezvoltarea de competenţe, urmărindu-se ca la absolvire rata de succes,
respectiv încadrarea în muncă să fie cât mai ridicată;
• acordarea gratuită de servicii de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei
activităţi independente sau iniţierea unei afaceri, în scopul creşterii gradului
de ocupare prin înfiinţarea propriei afaceri;
• acordarea de subvenţii angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aparţinând
unor categorii dezavantajate sau cu acces mai greu pe piaţa muncii: şomeri de
peste 45 de ani, șomeri care sunt părinţi unici susținători ai familiilor
monoparentale, persoane care mai au 3 ani până la îndeplinirea condiţiilor de
pensionare, absolvenţi de învăţământ şi absolvenţi cu dezabilități corelată cu
o consiliere profesională de calitate în rândul tinerilor, persoane cu handicap;
• acordarea de acompaniament personalizat tinerilor cu risc de marginalizare
socială prin încheierea de contracte de solidaritate şi oferirea de servicii
specifice, inclusiv prin acordarea de subvenţii angajatorilor de inserţie care
încadrează persoane din această categorie.
Programul de ocupare a fost proiectat astfel încât măsurile ce vor fi
implementate să fie orientate către reprezentarea echilibrată a tuturor
categoriilor de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, punându-se accent
pe măsurile de mediere, de informare şi consiliere/orientare profesională,
furnizarea de pachete personalizate de măsuri active de ocupare, consolidarea
relaţiilor cu partenerii sociali. 17

17
www.anofm.ro
38
3.2 Creşterea economică şi investiţiile - premisele
combaterii şomajului

Una dintre politicile economice a statului reprezintă stabilizarea şi


echilibrul macroeconomic,prin care se urmăreşte realizarea următoarelor patru
obiective –considerate multă vreme „Patrulaterul magic”.18
a)Creşterea economică;
b)Combaterea inflaţiei, stabilirea preţurilor şi a puterii de cumpărare a bunurilor;
c)Ocuparea forţei de muncă;
d)Echilibrul balanţei de comerţ exterior

a) Creșterea economica continuă şi susţinută este principala cale de


reducere a şomajului căreia trebuie să i se acorde maximă importanţă. Dar nu o
creştere economică artificială, obţinută prin umflarea cheltuielilor publice. Este
durabilă numai creşterea spontană, care este rezultatul iniţiativei oamenilor.
Deoarece recesiunile europene prelungite au crescut rata naturală europeană a
şomajului, în SUA se consideră că ar trebui să se păstreze un înalt nivel al PNB,
numai în acest caz rata naturală corespunzătoare fiind aproape de cea optimală.
O economie de înalta presiune care operează la capacitatea ei completă ar ajuta
la mărirea gradului de ocupare a forţei de muncă. În mod particular o astfel de
economie este benefică pentru muncitorii femei şi pentru grupurile demografice
minoritare care sunt, de regulă, ultimii angajaţi şi primii concediaţi. Crearea de
slujbe publice pentru muncitorii concediaţi şi-ar atinge ţelul dacă aceste slujbe
s-ar adresa în mod special grupurilor demografice cu grad înalt de şomaj:
adolescenţi, femei.
În condiţiile actuale, când România încearcă să-şi definească rolul şi locul
său în lume, când se doreşte identificarea şi încurajarea acelor ramuri şi
subramuri ale economiei naţionale care pot fi dezvoltate în cadrul economiei
18
Creţoiu Gheorghe Economie politică– Editura. rev. – Bucureşti Editura
Universităţii Titu Maiorescu 2007 pagina 254

39
mondiale, se impune folosirea unor pârghii fiscale în concordanţă cu cerinţele
Uniunii Europene şi ţinând cont şi de celelalte politici macroeconomice ce pot
fi adoptate pentru a depăşi situaţia economică actuală. Astfel, este consacrată
teoria conform căreia, în perioada de criză este de preferat să se asigure o
creştere a cheltuielilor bugetare care să aibă drept obiectiv o relansare a
activităţii economice, care să contribuie la creşterea ocupării forţei de muncă şi
la reducerea şomajului.
Modelul creşterii economice trebuie reanalizat, având în vedere experienţa
anilor trecuţi, în care creşterea economică în ţara noastră a avut la bază
consumul, ceea ce nu a permis atingerea unei creşteri economice sustenabile, şi
trebuie să vizeze investiţia în sectoare cu valoare adăugată înaltă.
„Prin conţinutul său, creşterea economică înseamnă o evoluţie
pozitivă,ascendentă a economiei naţionale, pe termen mediu şi lung,dar
care nu exclude oscilaţii conjuncturale chiar şi regrese economice
temporare. Aprecierea că o economie naţională înregistrează o creştere
economică se bazează pe existenţa tendinţei creşterii pozitive reale,în cadrul
unui orizont de timp corespunzător”.19
Pentru a înţelege procesul creşterii economice este necesar luarea în
considerare a următoarelor elemente:
a) Creşterea economică este dependentă de dinamica
macroeconomică,determinată de factori specifici şi de dinamica
demografic, determinată de factori biologici şi sociali;
b) Dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privită pe o
perioadă suficient de lungă pentru a se delimita expansiunea
conjuncturală pe termen scurt din cadrul ciclului de afaceri de
creştere economică propriu zisă, ce se manifestă ca tendinţă
dominantă în cadrul unei perioade mai mari de timp
c) Creşterea economică are în vedere rezultatele macroeconomice
reale, cele corectate cu mărimea deflatorului;

19
Ciucur Dumitru. Economie Ediţia a II a Editura Economică Bucureşti 2001 pagina 451
40
d) Din punct de vedere cantitativ, expresia sintetică a creşterii
economice este ritmul PNB sau PIB/locuitor. Acest indicator
prezintă şi o serie de limite care ţin de faptul că el apare ca o
valoare medie nefurnizând informaţii cu privire la repartizarea
efectivă a veniturilor diferitelor categorii ale populaţiei. În acest
scop,se apelează şi la alţi indicatori,mai relevanţi fiind durata
timpului liber şi speranţa medie de viață.
Un element deosebit de important în înfăptuirea unei creşteri
economice,însoţite de mărimea nivelului ocupării,îl reprezintă „rata
investiţiilor”, în special a investiţiilor în capital fix.
Investiţiile reprezintă cea mai importantă destinaţie a economiilor şi au
efecte benefice atât la nivel micro cât şi macroeconomic. Înainte de căderea
regimului comunist,sursa investiţiilor din România era proprie,internă,de la
Bugetul de Stat. După trecerea la economia de piaţă aceste surse s-au
diversificat, apar: Fondul Monetar Internaţional, bănci şi firme multinaţionale şi
mai târziu cele ale Comunităţii Europene (înainte şi după aderare).
După 1989, în România au fost create condiţii pentru investiţii străine de
capital, proces anevoios datorită instabilităţii legislaţiei româneşti care nu crea
încredere investitorilor străini. În prezent, situaţia investiţiilor directe în
România este dezvăluită în cele ce urmează.
Investițiile străine directe au scăzut la 1,83 de miliarde de euro, în primul
semestru din anul 2010, comparativ cu perioada similară din 2009, când se
situau la nivelul de 2,58 de miliarde de euro.
Astfel, deficitul de cont curent al României s-a majorat cu 50 la suta în
semestrul întâi din acest an, comparativ cu semestrul anterior, ajungând la 3,64
de miliarde de euro.

41
Cea mai mare influenţă asupra deficitului de cont curent au avut-o
transferurile curente, care au scăzut cu 49,9 la sută, faţă de primele şase luni din
2009.
La 30 iunie 2010, datoria externă pe termen mediu şi lung a României era
de 71,2 miliarde de euro, în creştere cu 8,4 la sută faţă de 31 decembrie 2009,
reprezentând 81,8 la sută din totalul datoriei externe.
De asemenea, datoria externă pe termen scurt s-a majorat cu 8,3 la sută,
ajungând la nivelul de 15,8 miliarde de euro.
Investitorii străini au retras, din ţara noastră, proiecte în valoare de 800 de
milioane de euro, numai anul trecut.
Retragerile au avut loc din cauza lipsei de predictibilitate în politicile
economice ale României, susţin specialiştii.
Pe de altă parte, însa, România intenţionează să atragă investiţii
străine directe în valoare de 25 de miliarde de euro până în 2015. Din această
sumă, 10 miliarde de euro ar putea să investească doar companiile prezente în
acest moment pe piaţă.
Investitorii susțin că au nevoie de o prioritizare a investiţiilor publice,
pentru că nu pot fi susţinute toate cele 45.000 de proiecte în lucru. Mai mult
decât atât, investitorii străini vor garanţii de la politicieni că aceste priorităţi
rămân valabile, indiferent de cine formează Guvernul. Primele cinci domenii ca
prioritate pentru investiţii publice sunt infrastructura rutieră, agricultura
şi industria alimentară, energia regenerabilă, IT&C şi industria auto.
Repartizarea investiţiilor străine directe pe principalele activităţi
economice.20 Din punct de vedere al orientării investitorilor străini spre ramuri
economice (conform CAEN Rev.2), ISD s-au localizat cu precădere în industria
prelucrătoare (31,1 la sută din total), în cadrul acesteia cele mai bine
reprezentate ramuri fiind: prelucrare ţiţei, produse chimice, cauciuc şi mase
plastice (6,3 la sută din total), metalurgia (5,2 la sută), industria mijloacelor de
transport (4,7 la sută), industria alimentară, a băuturilor şi tutunului (4,1 la

20
www.bnr.ro
42
sută)şi ciment, sticlă, ceramice (3,3 la sută). Există domenii cu o pondere redusă
faţă de potenţial, cum ar fi textile, confecţii şi pielărie (1,4 la sută).
Pe lângă industrie, activităţi care au atras importante ISD sunt
intermedierile financiare şi asigurările, care cuprind activitatea bancară, a
instituţiilor financiare nebancare şi de asigurări şi reprezintă 19 la sută din
totalul ISD, construcţii şi tranzacţii imobiliare (12,9 la sută), comerţul cu
amănuntul şi cu ridicata (12,3 la sută), tehnologia informaţiei şi comunicaţii (6,5
la sută).

Figura 3.2.1

Sursa: www.bnr.ro

În România, rata şomajului este aproape dublă faţă de nivelul existent


înainte de criză. Aceasta înseamnă că rata şomajului a crescut repede când
cererea agregată a scăzut. Dar nu înseamnă că va scădea la fel de repede, cum
spun unii politicieni, odată cu reluarea fermă a creşterii economice. Pe termen
43
scurt, economia ar putea chiar să crească fără ca rata şomajului să scadă, aşa
cum se întâmplă în SUA de 12 luni. Iar ocuparea sau rata şomajului ar putea să
nu mai atingă nivelurile pre-criză pentru o lungă perioadă. Trei cauze ar putea
determina această evoluţie în România. Prima cauză o reprezintă corecţiile
necesare pentru reducerea deficitul bugetar la niveluri care să nu degenereze
într-o problemă a datoriei publice. Corecţiile sunt inevitabile şi se vor derula pe
mai mulţi ani, influenţând negativ creşterea economică şi rata şomajului. În
sectorul public, eventuale creşteri de salarii în 2011 şi 2012 vor trebui
compensate de reducerea supraocupării. A doua cauză este amplificarea
problemelor structurale ale pieţei muncii de către boom-ul economic şi de către
politica socială. Eficienţa (şi aşa redusă) cu care piaţa muncii potriveşte oferta
celor care caută de lucru cu cererea de forţă de muncă a scăzut mai ales datorită
boom-ului imobiliar. Oferta de forţă de muncă vine în mare parte de la
persoanele cu calificări joase sau medii, preponderent din construcţii, dar cererea
de forţă de muncă este mai mare în aria calificărilor înalte din industriile
exportatoare. Această nepotrivire nu va fi eliminată pe termen scurt. Paradoxal,
în perioada boom-ului, numărul de ajutoare sociale şi al celor care le primesc a
crescut, tot mai mulţi devenind dezinteresaţi de căutarea unui loc de muncă.
Apoi, criza a făcut necesară extinderea perioadei de acordare a ajutorului
de şomaj, slăbind stimulentul de a găsi mai repede un job. Iar perioadele lungi
de neocupare reduc calitatea capitalului uman şi şansa de a mai fi ocupat.
A treia cauză pentru reducerea lentă a ratei şomajului în răspuns la
reluarea creşterii economice o constituie normele1 (valori morale, preconcepţii)
pe care firmele le au în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă. Datorită
normelor, există persoane cu munci auxiliare angajate în exces faţă de numărul
cerut de tehnologie. Acestea sunt rezerve de eficienţă ale firmelor.
Firmele au stabilit normele pe faza ascendentă a ciclului de afaceri,
înainte de criză, când încrederea creştea şi cererea agregată era suficient de mare
pentru ca rata şomajului să scadă sub un nivel relevant. Dată fiind producţia, în
prezenţa normelor, rata şomajului a fost relativ mică deoarece exista personal în
44
exces. În lipsa normelor nu ar fi existat personal în exces şi rata şomajului ar fi
fost mai mare. Normele au fost înlăturate în timpul crizei, când cererea agregată
a scăzut suficient pentru ca rata şomajului să crească peste nivelul relevant.
Dată fiind productivitatea muncii, atât timp cât rata şomajului rămâne mai
mare ca nivelul relevant, creşterea cererii va produce scăderi relativ mici ale
neocupării şi ale ratei şomajului.
Scăderile mai mari vor apărea abia atunci când cererea va atinge din nou
nivelul care va face ca rata şomajului să fie mai mică decât nivelul relevant. Nu
avem încă date pentru România, dar ipoteza noastră privind normele şi rezervele
de eficienţă pare să fie validată de economia SUA.
Acolo, scăderea cererii agregate în 2008 a fost însoţită de o creştere relativ
rapidă a ratei şomajului, iar creşterea economică în ultimele patru trimestre nu a
fost acompaniată de scăderea ratei şomajului.
Această evoluţie şi cauzele enumerate readuc în discuţie măsurile ce ar
trebui luate pentru a reduce rata şomajului. Când economia funcţionează sub
potenţial, stimularea cererii pare să fie o soluţie. Totuşi, în cazul României, din
moment ce stimulii fiscali nu pot fi utilizaţi fără a genera problema datoriilor,
pentru o bună perioadă guvernul nu va putea contribui la întărirea cererii
agregate. Stimuli rămân în aria monetară, dar şi aici posibilităţile sunt limitate.
Dar chiar dacă stimulii ar fi disponibili şi ar putea fi folosiţi, contribuţia
lor ar fi limitată comparativ cu perioada pre-criză. Atât apariţia unor noi
probleme structurale ale pieţei muncii, cât şi eliminarea normelor de către firme
au determinat creşterea ratei naturale a şomajului, astfel limitând spaţiul pentru
stimularea neinflaţionistă a cererii agregate. Cu spaţiul restrâns, stimulii ar ajuta
cererea agregată, dar ar rămâne insuficienţi în raport cu obiectivul readucerii
ratei şomajului la nivelul pre-criză. De asemenea, dacă rata naturală a şomajului
a crescut peste nivelul relevant pentru norme, firmele au nevoie de un nou nivel
relevant înainte de a adopta norme şi a angaja personal în exces. Reluarea fazei
ascendente a ciclului de afaceri va avea un efect scăzut asupra ocupării atât pe
ruta stimulilor, cât şi pe cea a normelor.
45
Datorită nivelului mic al economisirii interne, creşterea economică
rămâne dependentă de reluarea intrărilor de capitaluri, iar acestea din urmă
depind de coerenţa politicilor. Dar cu o rată naturală a şomajului crescută, doar o
cantitate relativ redusă de capitaluri poate fi absorbită fără a produce
dezechilibre nesustenabile. Astfel, economia a devenit mai vulnerabilă în faţa
intrărilor de capital. Aceasta pune într-o lumină specială importanţa măsurilor
specifice de flexibilizare a pieţei muncii şi de creştere a ocupării.

Capitolul IV
46
Şomajul în Judeţul Argeș. Studiu de caz

4.1 Profilul socio-economic al regiunii

Judeţul Argeş este situat în partea central-sudică a ţării,având suprafaţa


de 6801 kmp(2,9% din suprafaţa României, al 10-lea judeţ în ordinea mărimii).
Relieful este proporţional repartizat, coborând în trepte de la nord spre sud,
cuprinzând toate unităţile geo-morfologice carpato-trans-danubiene, de la
altitudinea de peste 2500 m până la 160 m. Predomină ţinuturile deluroase, care
ocupă 55% din suprafaţa judeţului, munţii 25% şi câmpiile 20%.
Clima este temperat continentală, temperatura medie anuală variind între
2° C şi 10,5°C.
Populaţia este de aproximativ 652625 locuitori dintre care români
98,41%. Aceştia sunt distribuiţi în trei municipii (Piteşti, Câmpulung-Muscel şi
Curtea de Argeş), patru oraşe (Mioveni, Topoloveni, Costeşti şi Ştefăneşti) şi 95
de comune.
Resurse Naturale: Zăcăminte de hidrocarburi(ţiţei şi gaze de sondă),
cărbune(lignit), calcar, ape minerale, sare, ghips, resurse hidroenergetice, păduri,
fâneţe şi păşuni.
Judeţul Argeş dispune de o economie bine dezvoltată şi diversificată,
rezultat al eforturilor depuse de autorităţile locale pentru modernizare şi
performanţa, inclusiv pentru asigurarea unui climat de afaceri atractiv.
A fost astfel atras un flux substanţial de investiţii, atât din sectorul privat
intern, cât şi din cel extern, care a vizat deopotrivă industria, agricultura şi
serviciile.
La nivel naţional, judeţul Argeş ocupă locul patru, din punctul de vedere
al creşterii economice.
- Industria: deţine rolul principal în economia judeţului. Dominante sunt ramuri
ale industriei grele, construcţii de maşini, petrochimia, exploatări forestiere,
prelucrarea lemnului.
47
În industrie, activitatea economică se desfăşoară în 22.602 societăţi
comerciale active pe forme de proprietate, dintre care:
- 12.526 societăţi comerciale active
- 3.629 asociaţii familiale
- 6.447 persoane independente
Structura exporturilor: maşini, aparate şi echipamente electrice, mijloace
de transport rutier, materiale şi articole textile.
Agricultura constituie o componentă importantă a economiei argeşene, în
sectorul rural fiind introduse constant măsuri de reformare, inclusiv prin
aplicarea legislaţiei actuale în domeniu şi a programelor Uniunii Europene.
Una din principalele zone agricole ale ţării, judeţul Argeş este bine cunoscut
pentru culturile sale de cereale, plante industriale şi fructe.
Un domeniu cu o îndelungată tradiţie în judeţ este cel al viticulturii,
podgoriile argeşene fiind menţionate în documente istorice încă din secolul XIV.
Principalele centre viticole, Valea Mare şi Ştefăneşti, sunt situate în
apropierea oraşului Piteşti.
Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie
Ştefăneşti, înfiinţată în anul 1959, se identifică cu Podgoria Ştefăneşti, ce se
întinde pe o lungime de 30 km.
Eforturile autorităţilor pentru dezvoltarea judeţului Argeş s-au concentrat
şi asupra altor domenii de interes, între care infrastructura rutieră şi
transporturile feroviare, în acest din urmă sector remarcându-se atenţia acordată
îmbinării armonioase a tehnologiei moderne cu elemente arhitectonice clasice,
specifice regiunii.
Câştigul salarial mediu brut realizat în luna februarie 2011 în judeţul
Argeş a fost de 1848 lei, înregistrând o creștere cu 91 lei faţă de nivelul
realizărilor salariale din aceeaşi lună a anului precedent. Evoluţia ascendentă a
fost cauzată de dinamica pozitivă a câştigurilor salariale din toate sectoarele de
activitate: sectorul industrie şi construcţii, şi sectorul agricultură, vânătoare şi

48
servicii anexe, silvicultură şi pescuit, mai puțin din sectorul de servicii unde s-a
înregistrat o scădere de 77 lei, după cum reiese din tabelul următor:

Câştigul salarial mediu brut

Tabelul 4.1.1

2010 2011
mar aug sep
feb. apr. mai iun. iul. oct. nov.dec.ian. feb.
. . t.
175 190 191 190 180 177 177 176 175 174 200 188 184
Total judeţ
7 4 5 5 5 4 9 3 9 1 0 4 8
Agricultură, vânătoare
128 133 126 131 129 122 122 122 139 126 144 143
şi servicii anexe, 1498
1 9 9 0 2 2 4 9 1 9 4 8
Silvicultură şi Pescuit
Industrie şi construcţii183 195 209 208 194 203 206 206 203 201 238 208
2038
*) 3 6 1 2 8 7 9 2 4 4 3 0
168 186 173 171 165 147 144 141 142 141 154 164
Servicii *) 1610
7 6 1 2 0 1 0 0 7 9 4 6

Sursa: www.arges.insse.ro

La finele anului 2010 populaţia judeţului era de 640484 persoane fiind


repartizate aproximativ egal în cele doua medii de rezistenta. Dintre acestea
311722 sunt de sex masculin iar restul de 328762 de sex feminin.

49
Populaţie şi structură demografică
Tabelul 4.1.2

Sursa: www.arges.insse.ro

4.2 Ocuparea şi şomajul în Judeţul Argeş

În ultimii ani s-au produs schimbări radicale în structura forţei de muncă


din judeţul Argeş. Numărul salariaţilor a scăzut dramatic, aproape
înjumătăţindu-se, în schimb, numărul pensionarilor a crescut. Pe de altă parte,

50
restructurările din economia argeşeană au determinat concedierea sau
disponibilizarea a mii de salariaţi. În general însa, Argeşul a avut o rată a
şomajului care s-a situat sub media naţională.
Numărul persoanelor ocupate în 2009 erau de 403,7 mii, - dintre care
208,7 mii de sex masculin şi restul de 195 mii de sex feminin în creştere faţă de
anul anterior când s-au înregistrat 399,9 mii persoane, 207,7 mii bărbaţi şi 192,2
femei.
Resurse de muncă pe sexe
Tabelul 4.1.3

Sursa: www.arges.insse.ro

Din datele prezente în tabelul următor analizând perioada 2008-2010


observăm următoarele:
- la începutul crizei economice exista un număr de şomeri de 13.131
dintre care,cea mai mare pondere se situa la persoanele cu pregătire şcolară
primară,gimnazială şi profesională şi anume 10.365 persoane şi cel mai puţin
-608 –la absolvenţii universitari.
- din totalul şomerilor cei care erau beneficiari de indemnizaţie de şomaj
erau în număr de 6.278 mii persoane,mai mult de jumătate din aceştia având
studii primare, gimnaziale şi profesionale 4.108 mii persoane şi cei mai
puţini,388 cu pregătire universitară.
- persoanele neindemnizate deţin un număr de 6.853 mii persoane dintre
care cu pregătire primară, gimnazială şi profesională 6.257, cu pregătire liceală
şi postliceală 376 şi nu în cele din urmă cu pregătire universitară 220 persoane.
Așadar la nivelul anului 2008 observăm că persoanele care nu-şi găsesc un loc
de muncă sunt cele fără pregătire şcolară, principalele cauze ale acestui fenomen
fiind: lipsa de pregătire profesională,condiţia socială,mediul de rezidenţă şi
51
nivelul cultural al fiecăruia. La polul opus, cei mai pregătiţi sunt universitarii, ca
dovada a calificării la cel mai înalt nivel.
În 2009 când deja se instalase criza mondială şi la noi în judeţ, observăm
o agravare a situaţiei şomerilor întrucât de la 13.131mii şomeri s-a ajuns la
25.229 când mari companii din judeţ şi-au redus activitatea, unele chiar
falimentând. Cei mai mulţi dintre aceştia au studii primare gimnaziale şi
profesionale –18.625mii persoane – urmaţi de cei cu studii liceale şi postliceale
5.214 mii persoane şi apoi cei cu studii superioare având un număr de 1.390
persoane.
Beneficiari de indemnizaţie de şomaj fiind 11.394 mii persoane restul de
8.327 fiind neindemnizaţi.
La nivelul anului 2010 observăm o scădere a numărului de şomeri când se
fac eforturi pentru ieşirea din criză, prin măsurile adoptate la nivel naţional şi
local. De la 25.229 se ajunge la 19.721 mii persoane, cu pregătire universitară
1.640, liceală şi postliceală 5.230 mii pers şi restul de 12.851 având pregătire
primară gimnazială şi profesională. Șomerii indemnizaţi sunt în număr de
11.394, 8.327 nebeneficiind de drepturi bănești.

Şomeri înregistraţi pe categorii de şomeri, sexe

Tabelul 4.1.4

52
Sursa: www.arges.insse.ro
În ceea ce priveşte rata şomajului, cea mai mare rată o avem în 2009
9,5%, în 2010 aceasta scade cu aproximativ 2 puncte procentuale ajungându-se
la 7,4 % iar în 2008 având un procentaj de 4,9.

Rata şomajului pe sexe


Tabelul 4.1.5

Sursa: www.arges.insse.ro

În perioada analizată s-a produs un val foarte mare de concedieri atât în


sectorul privat cât şi în cel public. În prima parte a perioadei, cei mai afectaţi de
valurile de disponibilizări au fost angajaţii din sectorul privat,în a doua parte
sunt vizaţi în principal salariaţii de la stat.
53
Atât la nivel naţional cât şi local s –a realizat o situaţie negativă la nivelul
pieţei imobiliare. Blocajul imobiliar înregistrat la nivel naţional nu a ocolit
judeţul Argeş, elocvent fiind în acest sens modul în care au evoluat preţurile
pentru locuinţe, terenuri şi chirii.
Zeci de proiecte imobiliare au fost abandonate astfel că mai mulţi
constructori sunt în pragul falimentului.
Scăderea preţurilor atât în cazul apartamentelor, cât şi al terenurilor este şi
o consecinţă a diminuării veniturilor populaţiei, precum şi a înăspririi condiţiilor
bancare. Băncile au început să acorde din ce în ce mai greu împrumuturi. Una
dintre soluţiile de salvare şi de deblocare a pieţii imobiliare s-a dovedit a fi
relaxarea condiţiilor de creditare.
Din datele statistice ale lunii aprilie 2011 se constată că numărul total al
şomerilor înregistraţi la A.J.O.F.M. Argeş a fost de 15.080 persoane (6.937
şomeri indemnizaţi şi 8.143 şomeri neindemnizaţi), în scădere cu 1.597 persoane
(-9,58%) faţă de luna martie 2011 şi în scădere cu 11.191 persoane (-42,6%)
comparativ cu luna aprilie 2010. Această scădere se înregistrează atât la
categoria beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj (-12,5%), cât şi la categoria
persoanelor care nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj (-6,93%) şi se
datorează, în principal, nereînnoirii cererilor de loc de munca după expirarea
perioadei de şomaj.
La sfârşitul lunii aprilie 2011, rata şomajului înregistrat în judeţul Argeş a
fost 5,7%, înregistrând o scădere cu 0,6% faţă de luna precedentă şi o scădere cu
4,1 puncte procentuale faţă de luna aprilie 2010.
Analiza situaţiei beneficiarilor de drepturi conform Legii 76/2002 a arătat
că, ponderea cea mai mare în totalul persoanelor înregistrate o deţin în
continuare persoanele cu vârste cuprinse între 30 - 39 ani (27,2%) şi 40 - 49 ani
(30,6%). Din punct de vedere al pregătirii profesionale aceste persoane se
structurează astfel: persoane cu nivel de instruire primar, gimnazial şi
profesional – 73,9%, persoane cu nivel de instruire liceal şi post liceal – 20% şi
persoane cu nivel de instruire universitar – 6,1%.
54
Analizând structura şomerilor pe sexe, femeile reprezintă o medie de
42,1% (6.345 persoane) din numărul total al şomerilor înregistraţi, înregistrând o
uşoară creştere cu 0,4% faţă de ponderea în totalul şomerilor înregistraţi din
luna precedentă.
În luna aprilie au fost puse la dispoziţia solicitanţilor 742 locuri de muncă
vacante nou create, din care 521 (70,2%) oferte pentru muncitori.

Structura şomerilor înregistraţi la A.J.O.F.M. Argeş pe grupe de


vârstă şi nivele de studii la data de 30.04.2011

Tabelul 4.1.6

Grupe de vârstă
TOTAL Sub 25 25-29 30-39 ani 40-49 50-55 Peste
ani ani ani ani 55 ani
0 1 2 3 4 5 6 7
1. Total, din care: 15080 1485 1222 4103 4621 1973 1676
- femei 6345 486 505 1887 2117 832 518
-cu niv. instruire
primar, gimnazial,
11145 967 807 3046 3363 1530 1432
profesional, din
care
- femei 4163 248 255 1208 1387 614 451
-cu niv. de
instruire liceal si
3016 445 208 780 1053 350 180
post liceal, din
care
- femei 1630 188 114 491 607 179 51
-cu niv. de 919 73 207 277 205 93 64
55
instruire
universitar, din
care
- femei 552 50 136 188 123 39 16

Sursa: www.arges.anofm.ro

Situaţia persoanelor aflate în evidenţa Agenţiei Judeţene pentru


Ocuparea Forţei de Muncă Argeş în anul 2011
Tabelul 4.7
Nr. total
persoane Rata
Anul Șomeri Șomeri
aflate in șomajului
2011 indemnizați neindemnizaţi
evidenta %
AJOFM
Ianuarie 18.825 7,1 10.870 7.955
Februarie 18.842 7,1 10.042 8.800
Martie 16.677 6,3 7.928 8.749
Aprilie 15.080 5,7 6.937 8.143

Sursa: www.arges.anofm.ro

4.3 Percepţia şomerilor din judeţul Argeş referitoare


la efectele şomajului

Tehnica cercetării folosită: ancheta cu chestionar (anexa 2)


Eşantionul: a fost selectat dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi
45 de ani din localităţile judeţului Argeş.
Perioada în care s-a desfăşurat ancheta: 15 martie - 30 martie 2011
Locul desfăşurării: Piteşti, Topoloveni
Prezentul proiect de cercetare are ca scop cunoaşterea opiniilor şomerilor
cu privire la statutul de şomer, perspectivele de viitor, cauzele şomajului,
motivaţia fiecăruia privind formarea profesională. Obiectivele centrale sunt
următoarele
- determinarea numărului de persoane indemnizate şi neindemnizate;
56
- stabilirea nivelului de experienţă profesională;
- stabilirea funcţiei deţinute la ultimul loc de muncă;
- stabilirea duratei şomajului;
- stabilirea duratei de muncă,vechime;
- determinarea cauzei şomajului;
- cunoaşterea interesului privind găsirea unui loc de muncă;
- determinarea dezinteresului pentru angajare;
- cunoaşterea concepţiei şomerilor privind dificultatea găsirii unui loc de
muncă;
- determinarea optimismului privind găsirea unui loc de muncă;
- determinarea interesului privind perfecţionarea continuă prin cursuri de
formare profesională;
- determinarea ofertelor de muncă primite pe durata şomajului şi
cunoaşterea motivelor acceptării/neacceptării postului;
- cunoaşterea opiniilor şomerilor privind modalităţile de acţiune în cazul
negăsirii job-ului dorit;
- cunoaşterea preferinţelor şomerilor privind locurile de muncă;
- cunoaşterea intensității aspectelor negative determinate de şomaj;
Chestionarul a fost realizat pe baza obiectivelor cercetării şi conţine 28 de
întrebări. În cadrul chestionarului predomină răspunsurile închise, deoarece în
cadrul acestora se poate alege unul sau mai multe răspunsuri din variantele
propuse, răspunsurile sunt mai uşor de dat, iar prelucrarea şi interpretarea
datelor obţinute se simplifică. Acest chestionar conţine atât întrebări cu alegere
simplă cât şi întrebări cu alegere multiplă.
Pentru formularea întrebărilor s-au ales cuvinte simple, uşor de înţeles,
evitându-se întrebările care să sugereze sau să implice anumite răspunsuri.
Chestionarul începe cu întrebări simple, întrebări generale, iar după aceea
urmează întrebările care ating direct problematica cercetării şi care intercalează
întrebările mai dificile care cer un timp mai mare de gândire cu întrebări mai
uşoare.
57
La sfârşitul chestionarului au fost plasate întrebări de identificarea a
subiecţilor, care să permită descrierea acestora în raport cu o serie de criterii
precum: vârsta, nivelul de educație, ocupația, venitul, sexul.
Pentru tema aleasă, metoda de eşantionare potrivită este eşantionarea pe
loc.
Graficele sunt realizate prin prelucrarea datelor obţinute în urma
cercetării.

Potrivit datelor sondajului am constatat următoarele:


1. dintr-un număr de 30 respondenți, doar 18 dintre aceştia sunt şomeri
neindemnizaţi,reprezentând mai mult de 50% din totalul persoanelor
intervievate. Restul de 12 persoane au afirmat că primesc indemnizaţie de
şomaj;

Graficul 4.4.1
Ponderea somerilor indemnizati/neindemnizati din total

20
18
16
14
12 somer indemnizat
10 somer neindemnizat
8
6
4
2
0

"Anterior 1ati lucrat vreodata ca angajat?"

2. 8 persoane, au afirmat faptul că nu au lucrat vreodată ca angajat;


25
respondenții rămaşi - 22 persoane confirmă faptul că au lucrat ca angajat
20
da
15 nu
10 Graficul 4.4.2
5 58
0
1
3. Cei care au lucrat dețin funcţii: în comerţ şi servicii (9 persoane din 22),

de natură intelectuală (5 persoane), funcţionar (1 persoană), zilieri (2


persoane ) şi doar 3 persoane au menţionat că au lucrat ca şofer, mecanic
respectiv presator.

Graficul 4.4.3

"Ce ocupatie,functie ati avut la ultimul loc de munca?"

patron/manager
ocupatii intelectuale
tehnician/maistru
functionar
lucrator in comert/servicii
agricultor
lucratorMAPN
zilier
alta meserie

4. în legătură cu întrebarea „de cât timp nu mai aveţi loc de muncă” 12

persoane nu mai muncesc de mai puţin de 1 an; 8 persoane nu mai

59
muncesc de până în 2 ani; iar un număr de 2 persoane nu au mai lucrat de
peste 2 ani;
Graficul 4.4.4
"De cat timp nu mai aveti loc de munca?"

14
12
10
de mai putin de 1 an
8
de pana in 2 ani
6
de peste 2 ani
4
2
0
1

5. în legătură cu întrebarea legată de vechimea la ultimul loc de munca, 4

persoane cu vechimea de peste 20 ani au aceeaşi vechime la ultimul loc de


munca deoarece a fost primul şi singurul serviciu. Restul de 18 persoane
au o durată de muncă aproximativ egală cu jumătate din vechimea lor
totală.
6. Principalele motive pentru care nu mai au un loc de munca sunt

următoarele: disponibilizare-concediere colectiva,finalizarea contractului


de munca, concediere individuală;
Graficul4.4.5
"Care este motivul pentru care nu mai aveti loc de munca?"
concediere colectiva

demisie

concediere individuala

incetarea activitatii de comun


acord
finalizarea contractului de
munca
intreruperea contractului de
munca din motive medicale
alt motiv

60
7. doar un număr de 24 de persoane au afirmat că au căutat un loc de

muncă, restul de 6 persoane nu au dorit să caute.


Graficul 4.4.6
"Pana in prezent ati cautat un loc de munca?"

30
25
nu
20
da
15
10
5
0
1

8. Cele 24 persoane susţin că au căutat un loc de muncă prin toate metodele

cunoscute (prin agenţia judeţeana /locală pentru ocuparea forţei de muncă;


AJOFM, ANOFM, printr-o organizaţie neguvernamentală, prin anunţurile
de presă, am fost direct la angajatori, cu ajutorul cunoştinţelor, pe internet,
prin firme de recrutare/resurse umane).
Graficul 4.4.7
"Prin ce mijloace v-ati cautat un loc de munca?"

prin AJOFM/ANOFM

printr-o org
neguvernamentala
prin anunturi de presa

am fost direct la
angajatori
prin cunostinte

pe internet

prin firme de recrutare

61
9. 6 persoane afirmă ca nu şi-au căutat un serviciu întrucât au
responsabilităţi familiale şi nu își permit să se angajeze(2 persoane), vor
să-şi deschidă o afacere pe cont propriu şi se ocupă de asta acum (1
persoană), parcurg o formă de învăţământ (1 persoană) ,aşteaptă decizia
de pensionare în perioada următoare (1 persoană), aşteaptă reangajarea la
ultimul loc de muncă (1 persoană).
Graficul 4.4.8
"Care este principalul motiv pentru care nu ati
cautat de lucru?"
intentionez sa-mi deschid
o afacere
parcurg o forma de
invatamant
astept decizia de
pensionare
astept reangajarea la
ultimul loc de munca
urmez cursuri de
perfectionare
am responsabilitati
familiale
primesc beneficii sociale

prefer sa ma intretin in
gospodaria proprie
am probleme medicale

10. principalele motive pentru care nu au reuşit până acum să îşi găsească un

loc de muncă sunt: au căutat şi altă dată şi nu au găsit, nu ştiu unde să


caute, vârsta reprezintă un impediment, nu se fac angajări în perioada
aceasta din cauza crizei economice.
Graficul 4.4.9
"Din ce cauza credeti dvs ca nu va gasiti un loc de
munca?"
nu se fac angajari din cauza
crizei
nu stiu unde sa caut

nu ma simt pregatit profesional

varsta este un impediment

am cautat si in alta parte si nu


am gasit
alt motiv

62
11. mai mult de jumătate din respondenți sunt pesimişti în ceea ce priveşte

găsirea unui loc de muncă în viitorul apropiat; 21 persoane au răspuns


că,după părerea lor îşi vor găsi un loc de muncă în foarte mică măsură, pe
când restul de 9 persoane consideră că în mică măsură îşi vor găsi.
Graficul 4.4.10
"In ce masura credeti ca este posibil sa va gasiti un
loc de munca?"

25

20

15
Serie1
10

0
intr-o foarte in mare in mica masura in foarte mica
mare masura masura masura

12. în legătură cu participarea la cursuri de calificare profesională, 20


respondenți nu au participat niciodată, 6 – cu mai mult de un an în urmă
iar 3 în mai puţin de 6 luni şi în cele din urma 1 persoană a participat
între 7 luni şi un an.
Graficul 4.4.11
"Cand ati participat ultima data la un curs de formare
profesionala?"

in ultimele 6 luni
20

15 in ultimele 7-12 luni

10 acum mai mult de 1 an

5 nu am participat
niciodata
0 nu-mi amintesc
1

63
13. toate persoanele intervievate şi-au exprimat dorinţa de a participa în
viitor la cursuri de formare continua /calificare profesională.
Graficul 4.4.12
"In ce masura v-ati dori sa participati in perioada
urmatoare la un curs de formare perfectionare?"

30
intr-o foarte mare
25 masura
20 in mare masura
15
in mica masura
10
5 in foarte mica masura
0
1

14. 20 persoane au primit oferte de angajare iar 10 persoane nu.

Graficul 4.4.13
"In perioada de timp de cand nu mai lucrati ati primit
vreo oferta de munca?"

25

20

15
Serie1
10

0
da nu

64
15. cele 20 persoane nu au acceptat locurile de muncă oferite

Graficul 4.4.14

"Ati acceptat acest loc de munca?"

20

15

10 Serie1

0
da nu

16. motivele pentru care nu au acceptat locul de muncă întrucât erau

inferioare calificării lor (17 persoane),cu salarii foarte mici (20


persoane) şi la distanţa mare de casa (3 persoane); respondenții au
confirmat faptul că nu se aştepta să urmeze o adevărată criză a pieţei
muncii.
Graficul 4.4.15
"Din ce motive nu ati acceptat acest loc de munca?"

distanta mare de casa

pozitie sub calificarea


mea
programul era prea
incarcat
salariu si beneficii
reduse
conditii de lucru dificile

alta situatie

65
17. totodată,dacă în prezent li s-ar mai oferi un post ar accepta orice condiție.

Toți respondenții ar accepta un loc de muncă de o calificare inferioară,


sau la mare distanţă de casă, un loc de muncă temporar, sau prost
plătit,chiar şi condiţii de lucru dificile. Doar o persoană preferă să
rămână fără ocupaţie.
Graficul 4.4.16
"Daca nu gasiti locul de munca dorit ce veti
face?" prefer sa raman somer

accept un loc de munca


de o calificare inferioara
accept un loc de munca
la mare distanta de casa
accept un loc de munca
temporar
accept un loc de munca
prost platit
accept si conditii de
lucru dificile
incerc sa ma pensionez

alta situatie

18. în cazul primirii unei oferte de muncă, 23 persoane preferă să muncească

la o întreprindere privată pe când restul de 7 persoane sunt neutre.


Graficul 4.4.17
"In cazul in care ati avea o oferta de munca ,ce ati
alege mai degraba?"

25

20

15 loc de munca la stat


loc de munca la patron
10 imi e indiferent
5

0
1

66
19. toţi respondenţii au afirmat că salariul minim pe care l-ar accepta este cel

minim pe economie.
20. mai puţin de jumătate din respondenți consideră că şomajul le-a
influenţat în mică măsură încrederea în forțele proprii şi starea de
sănătate, însă prelungirea şomajului pe termen foarte lung poate duce la
deteriorarea ultimelor aspecte enunțate. Toți respondenții au confirmat că
nivelul de trai a scăzut semnificativ, iar relaţiile în familie au fost foarte
afectate.
Tabelul 4.4.1
In foarte mare In mare măsura In mica măsura In foarte mica
măsura măsura
Nivelul de trai 4 30 3 - 2 - 1 -
persoane
Relațiile in 4 30 3 - 2 - 1 -
familie persoane
Încrederea in 4 - 3 - 2 14 1 -
forțele proprii persoane
Starea sănătăţii 4 - 3 - 2 11 1 -
dvs. persoane

21. Datele socio-demografice relevă că eşantionul a fost de un număr de 30

persoane dintre care 5 de sex masculin iar 25 de sex feminin. Vârsta


intervievaţilor s-a situat între 20 – 45 ani .
Graficul 4.4.18
"Sex"

25
20
15
Series1
10
5
0
m asculin feminin

67
În urma studiului sociologic realizat pe un eşantion de 30 de persoane cu
domiciliul în oraşele Piteşti, Topoloveni,Mioveni şi Ștefănești s-a ajuns la
concluzia că nevoia de dezvoltare din punct de vedere economic este urgentă
atât pentru sprijinirea dezvoltării durabile a judeţului cât şi pentru creşterea
nivelului de trai a populaţiei oraşului.
Faptul că şomajul este atât de mare în judeţ trebuie sa îndemne
administraţiile locale în căutarea de soluţii pentru rezolvarea acestuia. Pentru
aceşti locuitori ai oraşelor trebuie să se creeze noi locuri de muncă astfel încât
să fie încadraţi într-un sistem de plată şi asigurări.

Concluzii cercetare

Respondenții au mărturisit că la momentul rămânerii fără loc de muncă,nu


se aşteptau să nu găsească rapid un loc de muncă şi chiar nu îşi făceau griji în
legătură cu acest aspect.
Cele mai folosite metode de găsire a unui serviciu sunt: anunţurile de
presă, internetul, cunoștințele; agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de
muncă sunt mai puţin solicitate întrucât personalul de acolo tratează superficial
această problemă şi prezintă un grad foarte scăzut de încredere pentru șomeri.
Consider că agenţiile sus amintite cât şi celelalte instituţii ale statului să se
implice mult mai intens în problemele cu care se confruntă societatea, mai ales
în momente de dezastru social, politic, economic, etc.
Realitatea economică, socială şi politică cu care se confrunta România în
ultimii ani îi determină pe conaţionali sa fie mai pesimişti în privinţa nivelului
de trai.
Chiar dacă au participat sau nu până la momentul chestionării la un curs
de perfecţionare/calificare profesională, de remarcat este ca toţi intervievaţii şi-
au exprimat dorinţa de a se înscrie la unul întrucât au observat rigurozitatea cu
care angajatorii îşi selectează personalul sau doresc să se recalifice deoarece
meseria pe care au practicat-o, nu mai este solicitată.

68
Unii dintre respondenți au avut ocazia să se angajeze la un moment dat
însă au refuzat pentru că,la vremea respectivă, unii dintre aceştia îşi puteau
permite să aibă pretenţii în alegerea unui loc de muncă, pe când în prezent,
angajatorii caută un personal mai calificat, fenomen ce se regăseşte în competiţia
acerbă a solicitanţilor pentru angajare.
Foarte multe persoane au tendinţa de a refuza un post într-o instituţie
publică, în special datorită salariilor foarte mici. De aceea aleg o întreprindere cu
capital privat pentru că acestea au şanse mult mai mari să “prospere” iar
angajaţii să avanseze.
Un aspect deosebit de important îl reprezintă efectele pe care le produce
şomajul la nivel de individ. Șomajul a influenţat negativ la toate persoanele
intervievate atât nivelul de trai cât şi relaţiile în familie. Mai puţin de jumătate
din respondenți consideră că şomajul le-a influenţat în mică măsură încrederea
în forțele proprii şi starea de sănătate, însă prelungirea şomajului pe termen
foarte lung poate duce la deteriorarea ultimelor aspecte enunţate.

Concluzii

Problematica ocupării şi şomajului constituie o latură importantă a


echilibrului macroeconomic şi o componentă indispensabilă a politicilor
macroeconomice şi macrosociale.
Şomajul în economia de piaţă apare ca un fenomen inevitabil. El este un
parametru caracteristic unui spaţiu şi unui interval de timp dat,rezultat al
ajustării cererii şi ofertei forţei de muncă. Dimensiunile şi evoluţia lui denotă
atât nevoi ale ajustării şi stabilizării macroeconomice,cât şi stări
concrete,individuale sau de grup cauzate de modelarea relaţiilor de muncă.
Şomajul este o stare negativă a populaţiei active disponibile,care nu
găseşte locuri de muncă,din cauza dereglării relaţiei dintre dezvoltarea
69
economiei,ca sursă a cererii de muncă şi evoluţia populaţiei,ca sursă a ofertei de
muncă.
În condiţiile contemporane,şomajul este considerat ca un dezechilibru al
pieţei muncii naţionale,adică dezechilibru între cererea globală de muncă şi
oferta globală de muncă. Acest dezechilibru reflectă un excedent al ofertei de
muncă faţă de cererea de muncă,având niveluri şi sensuri de evoluţie diferite pe
ţări şi perioade.
Şomerii, în conformitate cu criteriile Biroului Internaţional al Muncii
(BIM) sunt persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei de referinţă
îndeplinesc simultan următoarele condiţii: nu au un loc de muncă şi nu
desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri; sunt în căutarea unui
loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi:
înscrierea la agenţia de ocupare şi formare profesională sau la agenţii particulare
de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de
anunţuri şi răspunsuri la anunţuri,apel la prieteni,rude, colegi, sindicate etc.; sunt
disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă şi-ar găsi imediat un
loc de muncă.

Cauzele generatoare de şomaj sunt:


• Evoluţia nefavorabilă a activităţilor economice sau substituirea muncii
prin capital;
• Presiuni din partea organizaţiilor sindicale privind sporirea salariului
minim;
• Creşterea ofertei de muncă îndeosebi din partea noilor generaţii care au
ajuns la vârsta legală de muncă, creşterea ce nu se corelează cu nivelul
salariului;
Creşterea ofertei de muncă din partea unor persoane de vârsta a doua;
• În desfăşurarea anumitor activităţi;
• În ocuparea unor locuri de muncă
• În dezvoltarea unor entităţi teritoriale;
70
• În angajarea pe diferite locuri de muncă a persoanelor care nu au
calificarea corespunzătoare;
În transmiterea informaţiilor necesare privind existenţa diferitelor locuri de
munca;
Indiferent de formele sub care se manifestă, şomajul are consecinţe
multiple, atât pentru individ, cât şi pentru economia şi societatea românească în
ansamblu.
Un aspect important îl reprezintă şomerii care hotărăsc să emigreze în alte
ţari în încercarea de a găsi un trai mai bun.
O situaţie îngrijorătoare a reprezentat-o însǎ creşterea continuă a migraţiei
externe a populaţiei înalt calificate şi pregătite. România se confrunta din ce în
ce mai mult cu aşa numitul fenomen al „migraţiei creierelor”, peste un sfert din
forţa de muncă emigrantă având studii superioare.
Categoriile cele mai reprezentate în cadrul forţei de muncǎ emigrante erau
în primul rând muncitorii, asistenţii medicali, doctorii,economiştii, inginerii,
arhitecţii, specialişti IT, profesii solicitate şi pe piaţa muncii din România însǎ la
nivele de salarizare mult mai mici.
Pe de o parte este problema efectelor asupra economiei româneşti pe care
o va avea un presupus exod al capitalului uman către alte ţări europene (în
special a celui calificat şi înalt calificat), de cealaltă parte este problema invaziei
de forţă de muncă ce va avea efecte negative asupra pieţei muncii şi nu numai,
din propria ţară.
Criza mondială a produs şi în România importante mutaţii pe piaţa
muncii,între care şi creşterea ratei şomajului Rigiditatea pieţei muncii şi
restrângerea activităţilor industriale şi cele ale serviciilor nu mai oferă cadrul
necesar întâlnirii cererii cu oferta de muncă.
Rata şomajului înregistrat în luna decembrie 2008 a fost de 4,4%, faţă de
4,1% în luna noiembrie 2008 şi 4,1% în aceeaşi lună a anului 2007. Numărul
total al şomerilor înregistraţi în evidenţele agenţiilor judeţene pentru ocuparea
forţei de muncă a fost de 403.441 de persoane, din care 187.229 femei.
71
Din totalul şomerilor înregistraţi la nivel naţional, 143.549 sunt şomeri
indemnizaţi iar 259.892 neindemnizaţi. De asemenea, menţionam că rata
şomajului în rândul femeilor a fost de 4,4% iar numărul mediu de şomeri a fost
de 362.429.
Rata şomajului înregistrat la sfârșitul lui 2009 a fost de 7,8%, faţă de 7,5%
în luna noiembrie 2009 şi 4,4% în aceeaşi luna a anului 2008. Numărul total al
şomerilor înregistrați în evidenţele agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de
muncă a fost de 709.383 de persoane, din care 302.124 femei.
Din totalul şomerilor înregistraţi la nivel naţional, 435.497 sunt şomeri
indemnizaţi iar 273.886 neindemnizaţi. De asemenea, menţionăm că rata
şomajului în rândul femeilor a fost de 7,1%.
Rata şomajului înregistrat în luna noiembrie la nivel naţional a fost de
6,95%, faţă de 7,08% în luna octombrie 2010 şi 7,5% în aceeaşi lună a anului
2009.
În ceea ce priveşte rata şomajului înregistrat pe sexe, în luna noiembrie
2010, comparativ cu luna precedentă, rata şomajului masculin a scăzut de la
valoare de 7,55% în luna octombrie, la valoarea de 7,44%, iar rata şomajului
feminin a scăzut de la 6,54% la 6,38%.
Din totalul şomerilor înregistrați la nivel naţional, 324.650 au fost şomeri
indemnizaţi şi 308.826 neindemnizaţi. Numărul şomerilor indemnizaţi a scăzut
cu 4.532 persoane, iar numărul şomerilor neindemnizaţi a scăzut cu 7.445
persoane faţă de luna precedentă.
În prezent rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii aprilie 2011, la nivel
naţional, a fost de 5,41%, mai mică cu 0,51 pp decât cea din luna martie a anului
2011 şi mai mica cu 2,66 pp decât cea din luna aprilie a anului 2010.
Numărul total al şomerilor înregistraţi în evidenţele agenţiilor judeţene
pentru ocuparea forţei de muncă a fost de 493.438 de persoane, cu 46.228
persoane mai puţine faţă de finele lunii anterioare.
În ceea ce priveşte rata şomajului înregistrat pe sexe, în luna aprilie 2011,
comparativ cu luna precedentă, rata şomajului masculin a scăzut de la valoarea
72
de 6, 52% în luna martie, la valoarea de 5,90%, iar rata şomajului feminin a
scăzut de la 5,24% la 4, 85%.
Din totalul şomerilor înregistraţi la nivel naţional, 200. 633 au fost şomeri
indemnizaţi şi 292.805 neindemnizaţi. Numărul şomerilor indemnizaţi a scăzut
cu 31.088 persoane, iar numărul şomerilor neindemnizaţi a scăzut cu 15.140
persoane faţă de luna precedentă.
Principalele măsuri adoptate de ANOFM sunt:
A. Măsuri de prevenire a şomajului:
a) servicii de informare şi consiliere privind cariera oferite viitorilor absolvenți
de învățământ profesional şi liceal, în cadrul unor acţiuni desfăşurate în şcoli de
către consilierii de orientare profesională din reţeaua centrelor de consiliere
aparţinând ANOFM;
b) servicii de preconcediere, care cuprind în principal următoarele activităţi:
- informarea privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi
serviciile de care pot beneficia conform legii;
- consiliere profesională: modalităţi de căutare a unui loc de muncă, prezentarea
sistemului electronic de mediere a muncii (SEMM) şi iniţiere în accesarea
acestuia, etc.;
- servicii de mediere: prezentarea tuturor serviciilor oferite de agenţie şi condiţii
de acces;
- prezentarea posibilităţilor de reorientare profesională în cadrul unităţii sau de
participare la cursuri de formare de scurtă durată;
- plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local.
B. Măsuri de combatere a şomajului:
a) stimularea agenţilor economici să angajeze tineri absolvenți ai instituţiilor de
învăţământ;
b) acordarea de facilităţi fiscale angajatorilor prin reducerea contribuţiei datorate
bugetului asigurărilor pentru şomaj, dacă încadrează cu contract individual de
muncă persoane din rândul şomerilor pe care le menţin în activitate cel puțin 6
luni;
73
c) stimularea creării de noi locuri de munca prin acordarea de credite din bugetul
asigurărilor pentru șomaj, în condiţii avantajoase;
d) stimularea persoanelor aflate în şomaj să se angajeze înaintea expirării
perioadei de indemnizaţie de şomaj;
e) furnizarea de cursuri de calificare/recalificare;
f) stimularea mobilităţii forţei de muncă;
g) angajatorii care încadrează tineri absolvenţi pe durată nedeterminată, primesc
pentru o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana angajată, o suma lunara
reprezentând un salariu minim brut pe ţară; angajatorii care încadrează
absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc, pe o perioada de 18 luni,
pentru fiecare absolvent angajat, o suma lunara reprezentând 1,5 salarii minime
brute pe ţară.

74