Scurt istoric al auditului financiar

Etimologia conceptului de audit provine din latinescul audit, auditare si inseamna a

asculta si transmite mai departe. Englezii ii dau semnificatia de verificare, revizie contabila,
bilant.
In general, prin audit se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea
exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea ei la un criteriu (standard,
norme) de calitate in vederea satisfacerii nevoii unor utilizatori de informatii.
Potrivit Standardelor internationale de audit, obiectivul unui angajament de audit al
situatiilor financiare este acela de a oferi posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire
la situatiile financiare, daca acestea sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in
conformitate cu un cadru identificat de raportare financiara.
Auditul este cunoscut de la inceputurile secolului al XIII-lea, avand ca obiect, in special,
verificarea conturilor marilor organizatii administrative, fara a exista o data precisa sau o
localizare exacta intr-un anumit stat.
Municipalitatea orasului Pisa a solicitat ca auditarea socotelilor sa fie facuta de un
matematician si contabil renumit, Fibonaci, pe baza unui onorariu fix, iar municipalitatea
orasului Venetia a stabilit onorariile auditorilor sai in functie de numarul si importanta erorilor si
fraudelor descoperite de catre acestia.
In Franta se recomanda baronilor sa prezinte anual conturile domeniului pentru a fi
auditate si facute publice.
Literatura de specialitate delimiteaza mai multe etape in evolutia auditului, diferentiate in
functie de categoria sociala care ordona si dispunea efectuarea unor actiuni si activitati de audit
si ai carei componenti erau numiti ordonatori de audit.
Principalele etape in evolutia auditului au fost:
-

pana la inceputul sec. al XVIII-lea auditul era ordonat de regi, imparati,

biserica si stat cu un singur scop si anume acela de pedepsire a hotilor pentru infractiuni de
frauda, precum si prevenirea aparitiei si producerii unor astfel de fapte si protejarea
patrimoniului propriu al unei entitati sau organizatii. Auditorii erau numiti din randul preotilor si
primau calitatile morale ale acestora;
-

sec. XVIII prima jumatate a sec. XIX perioada caracterizata de producerea

unor schimbari profunde in randul ordonatorilor de audit. Statele, tribunalele jurisdictionale si

actionarii au luate locul vechilor clase sociale iar auditorii erau preferati si selectati din randul

celor mai buni contabili. Auditul si-a extins obiectivele asupra reprimarii fraudelor, a pedepsirii
celor care le produceau si a cautarii solutiilor pentru pastrarea integritatii patrimoniului statului
sau al entitatilor publice si private;
-

sfarsitul sec. al XIX etapa in care s-a conturat relatia intre auditori si auditati.

Auditorii erau alesi din randul contabililor si al juristilor iar obiectivele acestora erau acelea de
atestare a realitatii situatiilor financiare in vederea identificarii si evitarii erorilor si a fraudei;
-

primele 4 decenii ale sec. XX auditul a fost realizat de profesionisti

specializati in audit alaturi de contabili. Lucrarile si actiunile de audit erau comandate de catre
stat si actionari;
-

perioada anilor 19401970 se caracterizeaza prin largirea sferei auditului si

patrunderea acestuia in domeniul bancar, al patronatului si institutiilor financiare. Aceasta largire

a sferei auditului a fost determinata de dezvoltarea puternica a pietelor de capital ca urmare a
amplificarii comertului international. Executarea auditului era atributul auditorilor si a
specialistilor in contabilitate. Obiectivele auditului evolueaza catre o forma elevata de atestare a
sinceritatii si regularitatii situatiilor financiare. Datorita dezvoltarii profesiei contabile si a
influentelor asupra cadrului contabil conceptual, anglo-saxonic dezvolta activitatea de audit pe
continentul european;
-

in perioada 1970-1990 obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea

functionalitatii controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil si a normelor de audit.

Cei care ordonau efectuarea unor actiuni de audit erau statele, actionarii, bancile si firmele.
Auditorii sunt profesionisti de formatie economica sau juridica, in principal, avand rolul de
asigurare si consiliere a conducatorilor si managementului entitatilor publice sau private asupra
functionalitatii sistemului de control intern si a sinceritatii situatiilor financiare intocmite,
identificarea punctelor slabe si a erorilor, precum si elaborarea unor solutii si recomandari care sa
conduca la potentarea sistemelor de conducere si control intern, la corectarea erorilor si
prevenirea pagubelor;
-

perioada anilor 1990 si pana in prezent este marcata de profunde clarificari

si delimitari conceptuale. Auditul dobandeste un rol vital in consilierea si asigurarea

managementului entitatilor publice si private in ceea ce priveste gestionarea si administrarea
acestora. Este perioada in care conceptul guvernantei corporatiste este preluat de la americani si
introdus in viziunea de conducere, inclusiv a entitatilor publice. Se reuseste decantarea
conceptelor de control si audit fara ca sa se fi reusit in totalitate eliminarea unor confuzii. Au fost
imbunatatite standardele si normele profesionale ale auditului, au fost elaborate ghiduri
procedurale si coduri deontologice menite sa sustina si sa apere morala auditorului avand in

vedere ca persoana acestuia trebuie sa fie in afara oricarei banuieli, precum sotia Cezarului.
Auditul patrunde in domeniile asistentei manageriale, a evaluarii calitatii, precum si ale
identificarii solutiilor si parghiilor de crestere a performantelor sistemelor de conducere si
control intern. In prezent, auditul a intrat in etapa unei gestiuni a reactivitatii, adica in etapa in
care auditorii trec de la practica profesionistilor confruntati cu riscuri, la masurarea logica si
stiintifica a factorilor de risc. Auditorii au devenit specialisti in comunicare si in analiza riscului.
S-a realizat delimitarea clara intre auditul extern si auditul intern prin eliminarea interferentelor
si a suprapunerilor, concomitent cu stabilirea elementelor de complementaritate si a modului in
care colaborand pot determina o crestere a eficacitatii actiunilor lor.
In tara noastra, auditul este de data recenta, anul 1999 marcand elaborarea unor acte
normative care au condus la organizarea si exercitarea auditului in sectorul public si in cel privat.
Reglementarile internationale in domeniul auditului au constituit izvorul actelor
normative ce au reglementat auditul in plan intern.
Principalele reglementari internationale sunt:
-

Standardele internationale de audit;

Standardele internationale de contabilitate;

Directiva a VIII-a a Consiliului CE (nr. 84/253/CEE) privind autorizarea

persoanelor raspunzatoare de efectuarea auditului statutar al documentelor contabile. Aceasta nu

contine prevederi care sa reglementeze modul de realizare al auditului statutar, la gradul de
supraveghere publica sau la asigurarea unei calitati ridicate a auditului.

Dezvoltarea auditului n Republica Moldova

Dac ar fi s vorbim despre ziua de natere a auditului n Republica Moldova am putea s
considerm c aceast zi este 26 iunie 1991, cnd a fost adoptat Hotrrea Guvernului
nr.316 Cu privire la organizarea serviciului de auditing n Republica Moldova.
-

A fost aprobat regulamentul despre serviciul de auditing n Republica Moldova.

A fost creat Camera de Auditing a RM.

A fost creat prima societate de audit din RM SRL Moldauditing care activeaz i
n prezent.

Prin Hotrrea Guvernului nr.648 din 19.11.1991 a fost nregistrat Statutul Camerei de
Auditing din RM.
Prin aceast hotrre, Camerei de Auditing i s-a delegat funciile principale privind
reglementarea activitii de audit (certificare auditori, elaborarea politicilor de dezvoltare n
domeniul auditului etc.).
La acel moment, crearea Camerei de auditing a fost un pas nainte n dezvoltarea
auditului financiar n ara noastr. Multe din funciile Camerei de auditing atribuite sunt actuale
i astzi ca organ de autoreglementare a activitii de audit n Republica Moldova.
n anul 2006 a fost adoptat Legea cu privire la activitatea de audit nr.729-XIII din
15.02.1996.
O dat cu adoptarea acestei legi a fost desfiinat Camera de auditing. Dup prea multor
auditori, aceast decizie a fost una greit.
Prin legea nou se impune crearea Asociaiei organizaiilor de audit (cu funcii
restrnse). Care, din pcate, n-a putut s devin o alternativ a Camerei de auditing.
Motivele:
1. Cadru legal neclar (au aprut mai multe Asociaii, care pretindeau la funciile legale).
2.

n lege nu era stipulat obligativitatea organizaiilor de audit i a auditorilor financiari

de a fi membri ai acestei Asociaii.

3.

Organele abilitate de stat n-au ntreprins msurile necesare (n situaia creat) pentru a
modifica norma legal i/sau pentru a organiza organizaiile de audit ntr-o singur
Asociaie.
Din aceste motive, aceast norm legal foarte important pentru autoreglementarea

activitii de audit n-a funcionat pe parcursul ntregii perioade de funcionare a legii din anul
1996 (1996-2007). Majoritatea companiilor de audit au activat n aceast perioad n baza unor
principii interne de organizare a controlului calitii lucrrilor de audit (bazate pe nelegerea
personal a acestor activiti), controlul extern al calitii n-a fost organizat.

n anul 2000 au fost publicate Standardele Naionale de Audit (intrate n vigoare pentru
perioadele ncepnd cu 01 ianuarie 2001). Aceste standarde au fost elaborate n baza ISA varianta
anilor 1998-1999. nelegerea i implementarea acestor standarde, de asemenea, a fost lsat pe
nelegerea personal a fiecrui auditor (companie de audit).
n anul 2007 a fost adoptat Legea actual privind activitatea de audit nr.61-XVI din
16.03.2007.
Prin legea nou se impune c auditul obligatoriu se efectueaz la entitile de interes
public.
n cazul efecturii auditului la entitatea de interes public, societile de audit prezint
anual raportul de transparen a activitii, care se plaseaz de Ministerul finanelor pe pagina
web.