TESTE GRILĂ

AUDITAREA ORGANIZAȚIILOR

Ianuarie 2011

1. Riscul de audit are drept componente:

a. riscul inerent, riscul de control, riscul de detectare;

b. riscul inerent, riscul de detectare;
c. riscul inerent, riscul de control.

2. Atunci când auditorul ajunge la concluzia că situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă, în
concordanţă cu cadrul general de raportare financiară stabilit, raportul trebuie să prezinte :

a. o opinie cu rezerve;
b. o opinie fără rezerve;
c. imposibilitatea exprimării unei opinii.

3. Cum influenţează opinia auditorului exprimată în raportul de audit, situaţiile financiare auditate?

a. nu le influenţează în nici un fel;

b. contribuie la îmbunătăţirea întocmirii situaţiilor financiare;
c. sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare auditate.

4. Auditorul financiar este responsabil pentru:

a. întocmirea situaţiilor financiare alături de conducerea societăţii;

b. fraudele care au loc în perioada derulării auditului;
c. opinia exprimată în raportul de audit.

5. Care sunt cele mai credibile probe obţinute de un auditor:

a. cele obţinute de la terţi (din surse externe);

b. cele obţinute de la conducerea clientului de audit;
c. cele create de auditor.

6. Scrisoarea de misiune:
 a. documentează şi confirmă acceptarea de către auditor a numirii, a obiectivului şi ariei
de cuprindere a misiunilor de audit, a gradului de responsabilitate a auditorului faţă
de client şi a formei oricăror raportări;
b. exprimă angajamentul ferm al auditorului de a încheia un contract de audit;
c. solicită conducerii entităţii auditate confirmarea litigiilor, a creditelor bancare şi a
existenţei părţilor afiliate.

7. Urmărirea implementării recomandărilor formulate în raportul de audit intern revine:

a. compartimentului de audit;
b. structurii auditate şi conducerii instituţiei;
c. compartimentului financiar-contabil.

8. Auditul intern îndeplineşte următoarele funcţii:

a. consiliere acordată managerului, ajutor acordat salariaţilor, independenţa şi

obiectivitatea auditorilor;
b. consiliere acordată managerului, ajutor acordat salariaţilor, independenţa şi
obiectivitatea auditorilor; decide pentru remedierea deficienţelor;
c. consiliere acordată managerului, ajutor acordat salariaţilor, independenţa şi
subiectivismul auditorilor.

9. În derularea activităţii de audit, auditorul:

a. se bazează pe activitatea de audit intern a clientului de audit;

b. nu ia în considerare activitatea de audit intern;
c. se limitează la a întreba clientul dacă există activitatea de audit intern.

10. În funcţie de obiectivele propuse, auditul intern se împarte în :

a. audit de regularitate, audit de eficacitate, audit de management, audit de strategie;

b. audit de conformitate şi audit de atestare financiară;
c. audit preventiv şi audit ulterior.

11. Probele de audit, sunt considerate ca fiind adecvate atunci când ele oferă informaţii :
a. credibile;
b. relevante;
c. relevante şi credibile.

12. Principiile fundamentale pe care trebuie să le respecte auditorii financiari, conform Codului etic IFAC
sunt:

a. integritatea, obiectivitatea, confidenţialitatea, independenţa;

 b. obiectivitatea, competenţa profesională şi atenţia cuvenită, comportamentul
profesional, confidenţialitatea;
c. integritatea, obiectivitatea, competenţa profesională şi atenţia cuvenită,
confidenţialitatea, comportamentul profesional.

13. Datorită aplicării raţionamentului profesional, utilizării testelor, existenţei unor limitări ale
sistemelor contabile şi de control intern, nivelul de asigurare furnizat de audit:

a. nu poate fi ridicat;
b. nu poate fi absolut;
c. nu poate fi apreciat.

14. In etapa de preplanificare, auditorul:

a. va evalua sistemul contabil şi de control intern al entităţii;

b. va discuta cu conducerea entităţii despre perioada în care se vor efectua procedurile
de audit;
c. va solicita o confirmare din partea avocatului clientului de audit cu privire la litigiile în
care este implicată entitatea.

15. Auditorii interni :

a. trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile în mod obiectiv şi independent, cu

profesionalism şi integritate;
b. răspund pentru măsurile luate în urma analizării recomandărilor prezentate în
rapoartele de audit;
c. participă la elaborarea şi implementarea sistemelor de control intern.

16. Comitetul de audit:

a) este subordonat directorului general

b) Adunarii generale a Actionarilor

c) este o componenta structurala a Consiliului de Administratie

17. Motivul principal pentru care un auditor colectează probe este :

a) Detectarea fraudelor

b) Estimarea riscului legat de control

c) Formarea unei opinii privind situaţiile financiare

18. Riscul inerent şi riscul de control se deosebesc de riscul de detectare planificat prin faptul că:

a) Apar în urma aplicării greşite a procedurilor de audit

b) Pot fi estimate fie în termeni cantitativi fie în termeni calitativi

c) Pot fi modificate la discreţia auditorului

19. Care din următoarele elemente determină forma finală a procedurilor de audit specifice care sunt
necesare în circumstanţele date pentru a oferi o bază rezonabilă pentru exprimarea unei opinii?

a) Raţionamentul auditorului

b) Asigurarea rezonabilă

c) Riscul inerent

20.Raportul auditorului intern este destinat:

a) numai Comitetului de audit

b) Adunarii Generale a Actionarilor

c) managementului operational si Comitetului de audit

21. Etapa de preplanificare a auditului presupune trei actiuni intreprinse in fazele timpurii ale auditului :

a) Intelegerea controlului intern si evaluarea riscului legat de control;

b) Auditorul accepta clientul nou sau reinnoieste mandatul unui client cu care
colaboreaza deja; auditorul identifica motivele pentru care un client doreste sau are
nevoie de un audit; acordul cu clientul in ceea ce priveste termenii si conditiile
angajamentului pentru a evita orice neintelegeri ulterioare

c) Corelarea erorii tolerabile si a riscurilor cu obiectivele de audit referitoare la solduri.

22. Care dintre acţiunile următoare trebuie efectuate de un auditor pentru fundamentarea deciziei de a
accepta un angajament cu un client nou?

a) negocierea încheierii contractului de audit;

b) studierea reglementărilor emise de CAFR;

c) realizarea testului referitor la independenţă şi la absenţa incompatibilităţilor.

23. La efectuarea unui audit al situaţiilor financiare, auditorul trebuie să aibă sau să obţină cunoştinţe
suficiente despre client, care să-i permită:

a) obţinerea unui onorariu cât mai mare;

b) să identifice sau să înţeleagă evenimentele şi tranzacţiile care pot avea un efect semnificativ asupra
situaţiilor financiare;

c) să identifice ce fel de raţionament profesional să aplice.

24. In timpul planificării iniţiale a activităţii de audit, un auditor în mod normal va trebui să:

a) să identifice acele controale interne care pot preveni fraudă ;

b) să evalueze rezonabilitatea estimărilor efectuate de clientul de audit ;

c) să discute cu managementul clientului planificarea din punct de vedere al timpului a procedurilor de

audit ce urmează a fi efectuate ;

25. Procedurile analitice constau în:

a) analizarea indicatorilor şi a tendinţelor semnificative, incluzând investigarea acelor fluctuaţii şi

relaţii care nu sunt consecvente cu alte informaţii relevante sau care se abat de la valorile aşteptate;

b) analizarea diferenţelor dintre suma ajustările propuse de auditor clientului de audit şi valoarea
pragului de semnificaţie;

c) utilizarea de procedee pentru verificarea acurateţei calculelor aritmetice a documentelor sursă şi a

înregistrărilor contabile care sunt considerate de auditor ca fiind preferenţiale.
26. Procedurile de fond reprezintă:

a) testele efectuate pentru a obţine probe de audit cu privire la proiectarea adecvată şi funcţionarea
eficientă a sistemului contabil şi a celui de control intern;

b) testele efectuate pentru a obţine probe de audit în scopul detectării denaturărilor semnificative din
situaţiile financiare şi sunt de două tipuri, teste ale detaliilor tranzacţiilor şi soldurilor şi proceduri
analitice;

c) testele efectuate de către auditor pentru evaluarea generala a riscului de faliment al clientului.

27.Obiectivul unei misiuni de revizuire este ca auditorul să stabilească dacă:

a) există indicii care să îl facă să creadă că situaţiile financiare nu sunt întocmite în

conformitate cu cadrul de raportare financiară;
b) există indicii care să îl facă să creadă că situaţiile financiare sunt întocmite în
conformitate cu cadrul de raportare financiară;
c) situaţiile financiare sunt întocmite sub toate aspectele semnificative în conformitate cu
cadrul de raportare.

28. Procedurile utilizate într-o misiune de revizuire sunt:

a) mai complexe decât cele utilizate într-o misiune de audit;

b) mai puţin complexe şi nu oferă toate probele cerute într-o misiune de audit;
c) complexe şi revizuite de către conducerea societăţii client.

29. Obţinerea de probe ca urmare a unor procese de inspecţie, observaţie, confirmare şi calcul sunt
specifice:

a) misiunilor de revizuire;
b) misiunilor de elaborare (compilare);
c) misiunilor de audit.
30.În care din următoarele tipuri de misiuni nu este furnizată o asigurare?

a) misiuni de audit;
b) misiuni de revizuire;
c) misiuni privind proceduri agreate.
31. Raportul furnizat în urma misiunilor privind procedurile agreate conţine:

a) o asigurare pozitivă asupra afirmaţiilor;

b) o asigurare negativă asupra afirmaţiilor;

c) constatările procedurilor efectuate.

32. Pentru a se proteja de răspunderea ce le revine, auditorii trebuie:

a) să întocmească poliţe de asigurare de risc profesional;

b) să se asigure că la documentele confidenţiale nu au acces toţi membrii echipei de audit.
c) să nu transmită clientului de audit documente semnate, cu excepţia raportului de audit.

33. Căutarea de informaţii, atât financiare cât şi nefinanciare, referitoare la persoane cu experienţă, fie
din interiorul, fie din afara entităţii este o procedură de:

a) investigare;

b) inspecţie;

c) observaţie.

34. Scrisoarea de misiune:

a) documentează şi confirmă acceptarea de către auditor a numirii, a obiectivului şi ariei de

cuprindere a misiunilor de audit, a gradului de responsabilitate a auditorului faţă de client
şi a formei oricăror raportări;

b) exprimă angajamentul ferm al auditorului de a încheia un contract de audit;

c) solicită conducerii entităţii auditate confirmarea litigiilor, a creditelor bancare şi a existenţei

părţilor afiliate.
35.Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

a) cu cât evaluarea riscului inerent şi de control este mai ridicată, cu atât mai multe probe de
audit trebuie să obţină auditorul din utilizarea performantă a procedurilor de fond;

b) nu se poate stabili nici o legătură între nivelul riscului inerent şi de control şi probele de audit;

c) dacă riscul de control este evaluat ca fiind redus, auditorul nu va mai testa nivelul riscului
inerent.