1

Curs 1 5.10.2012
Notiuni conceptuale privind activitatea de audit si audit financiar

Audit = examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii
responsabile si independente prin raportarea ei la un criteriu, standard, norma de calitate in
vederea satisfacerii nevoilor unor utilizatori de informatii.
A audita = a prelua o informatie de la cineva, o prelucram dupa lgica noastra si o
spunem mai departe cuiva interesat.
Exista opinii diferite in randul cercetarilor si al specilistilor in domeniul auditului in
legatura cu momentul aparitiei activitatii precum si cu semnificatia conceptului de audit. Cei mai
multi agreeaza faptul ca activitatea de audit a aparut inca din perioada Evului Mediu din
necesitatea pe care o exprimau proprietarii de pamanturi ca o persoana cunoscatoare si
indepedenta sa-i confirme ca ceea ce le spun administratorii este real.
Activitatea de audit in intelesul ei de astazi a aparut in Europa la inceputul sec. XIX in
Romania a fost reglementata pentru prima data in 1999.
Auditul financiar reprezinta potrivit standardelor internationale (documente de referinta
internationala) in domeniu verificarea si certificarea conturilor anuale, a situatiilor financiare, de
catre un profesionist competent si independent in vederea exprimarii opiniei (obiectiv) acestuia
asupra realitatii datelor cuprinsa in documntele anuale de sinteza.


Curs 2 12.10.2012
Principiile organizarii si exercitarii auditului financiar

Activitatea de audit financiar este guvernata atat in partea de organizare, cat si in cea de
exercitare efectiva de anumite principii care au fost agreate de catre toate statele membre IFAC,
precum si de catre Organizatiile profesionale independente ale auditorilor financiari.
Documentul care cuprinde aceste principii se numeste Codul Etic al profesionistilor
contabili si a fost elaborat de catre IFAC. CAFR a tradus, adaptat si adoptat Codul Etic valabil
pentru activitatea de audit financiar din Romania. Potrivit acestuia la baza organizarii si
2

exercitarii auditului financiar, indiferent daca acesta este exercitat de catre persoane fizice sau
juridice stau urmatoarele principii:
Independenta
Obiectivitate
Competenta profesionala
Confidentialitate
Independenta presupune ca activitate de audit sa fie organizata si exercitata astfel incat sa
nu existe legaturi de natura materiala, morala, profesionala, de rudenie, religioase etc. intre cei
care auditeaza si cei care sunt auditati. Existenta unor legaturi de acest fel ameninta independenta
auditorilor, si de aceea ei trebuie sa evite exercitarea auditului financiar atunci cand se gasesc in
mod real in aceasta situatie (situatie de incompatibilitate) sau pot fi suspectati de faptul ca ar
putea avea asemenea legaturi.
Codul de conduita tica stabileste ca si standarde in domeniul respectarii independentei in
auditul financiar faptul ca auditorii trebuie sa se abtina de la exercitarea misiunii de audit si sa
exercite audit doar in situatia in care nu pot fi suspectati ca fiind lipsiti de independenta.
Auditorul trebuie sa decida asupra situatiilor in care independenta lui ar putea fi suspectata.
Cateva exemple de situatii de incompatibilitate (de amenintare a independentei) sunt:
- auditorul a fost salarizat, premiat, platit in perioada care urmeaza sa fie auditata pentru
anumite servicii de catre unitatea in cauza
- a lucrat sau a avut relatii de natura contractuala in perioada supusa auditarii cu unitatea in
causa
- a reprezentat unitatea respectiva in instante sau in alte foruri in calitate de expert
- are legaturi de rudenie pana la gradul al 4-lea inclusiv cu reprezentantii
societatii/activitatii audtate
- are sau a avut relatii de natura personal acu reprezentantii entitatii audtate
- are sau a avut legaturi de natura profesional acu unitatea sau cu reprezentantii
In situatia in care auditorul exercita misiuni de audit fara sa respecte principiul
independentei, credibilitatea opiniei pe care o exprima este una scazuta si de asemenea poate fi
tras la raspundere dpdv juridic.

Obiectivitatea presupune ca auditorul sa poata exercita o misiune de audit fara sa existe
constrangeri de natura profesionala sau morala care sa-l impiedice sa puna in aplicare tate
procedurile de audit pe care le crede necesare.
3

Obiectivitatea este strans legata de principiul independentei in sensul ca un auditor un poate
fi obiectiv daca are legaturi de orice fel cu unitatea auditata.
Independenta poate fi afectata atunci cand auditorul nu-si poate pune in aplicare din diferite
motive prerogativele de care dispune in calitatea lui de auditor.
Constrangerile de natura profesionala se refera la situatii cum ar fi:
- insuficienta pregatire profesionala in domeniul pe care il auditeaza
- lipsa unor documente si/sau informatii din cadrul sistemul financiar-contabil al entitatii
- elaborarea defectuoasa a personalului cu atributii in domeniul auditat
Constrangeri de natura morala:
- existente unei atitudini subiective determinate de deficiente de natura comportamentala
- atitudine evidenta a auditorului de partinire a unor persoane responsabile din unitate in
comparatie cu altele
In situatiile in care auditorul exercita misiuni de audit cu lipsa de obiectivitate, opinia lui
poate fi contestata si este una lipsita de credibilitate.

Curs 3 19.10.2012
Principiul competentei profesionale presupune ca auditorul financiar sa aiba pregatire
profesionala corespunzatoare, atat ca nivel de baza cat ca si specializare pe anumite domenii.
Pregatirea la nivel de baza consta in cerinta ca persoana care exercita audit financiar sa fi obtinut
calitatea de auditor financiar de regula prin sustinerea si promovarea unui examen in cadrul
Organismului Profesional Independent al Auditorilor Financiari (CAFR).
Promovarea acestui examen presupune cunostinte temeinice din domeniul contabil,
auditorului financiar, finante, fiscalitate, drept, control financiar si expertiza contabila. Pe langa
pregatirea de baza auditorul are obligatia sa realizeze o perfectionare profesionala continua
precum si o specializare pe anumite domenii. Exista astfel auditorii specializati in misiuni de
audit financiar pentru domeniul public, bancar, productiei si comercializarii de produce care
constituie materii prime.
Principiul competentei profesionale are ca si principiu aubsecvent asa-numitul scepticism
profesional. Aceasta inseamna ca un auditor financiar deruleaza intreaga misiune de audit
financiar cautand probe care sa dovedeasca in mod elocvent ca informatiile financiar-contabile,
precum si declaratiile managementului in legatura cu acestea sunt reale/adevarate.
Confidentialitatea este principiul conform caruia auditorii financiari au obligatia sa respecte
secretul informatiilor pe care le primesc. Desi raportul de audit ca principal document pe care il
4

intocmesc auditorii financiari este de regula un document public, auditorii au aceasta obligatie de
a pastra secretul informatiilor pe care le primesc. Ei un au dreptul sa spuna nimic altceva decat
ceea ce au scris in raportul de audit.
Exista totusi o exceptie de la aceasta regula, si anume ca ei pot da informatii suplimentare
sau unele explicatii organelor indreptatile ale statului (organele de cercetare penala si de
jurisdictie) atunci cand acestea le solicita. Regula generala este insa ca auditorul nu poate scrie
nici in raportul de audit si nici transmite organelor statului care nu au la baza probe
corespunzatoare.
Daca un auditor financiar nu respecta principiul confidentialitatii el poate fi atras in
raspunderea jurdica si de asemenea poate avea consecinte negative in plac strict profesional.
Activitatea de audit financiar este reglementata in plan international prin asa-numitele
standarde internationale in domeniu. Standardele reprezinta de fapt exemple de buna practica in
auditul financiar elaborate in reguli generale denumite standarde. Acestea pot fi adaptate la
specificul economic, financiar-contabil si cultural al fiecarei tari fara insa a se indeparta de la
esenta standard. Aceste reguli standarde sunt elaborate de catre organismo profesionale cu statut
international cum sunt:
- IFAC (Organizatia internationala a contabililor autorizati)
- INTOSAI (Organizatia internationala a institutiilor supreme de audit)
SAI este organismul care auditeaza modul de formare si utilizare a resurselor publice in fiecare
stat membru.
- IIA (Organizatia internationala a auditorilor interni)
Aceste organisme au elaborat urmatoarele documente cu caracter international:
- standardele de audit financiar , standardele de contabilitate, de raportare financiara
elaborate de IFAC
- standardele de audit financiar si de control al calitatii in domeniul auditului financiar
elaborate de INTOSAI
- standardele de audit financiar elaborate de IIA
- codul de conduita tica in domeniul auditului financiar elaborat de catre IFAC si adoptat
si catre celelalte organisme.



5

Formele auditului financiar

Exista mai multe criterio de clasificare a formelor de audit, a auditului financiar in mod
particular, dar numai cateva intrunesc o majoritate importante in ceea ce priveste modul lor de
abordare.
Dpdv a sferei de cuprindere apar urmatoarele forme de audit (nu audit financiar):
- audit de sistem care reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si
control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si
eficient pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea
acestora
- auditul performantei care examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor si sarcinilor entitatii audtate sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si
apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu criteriile de eficiente, eficacitate si
economicitate.
- auditul de regularitate se refera la misiunea auditorului de a verifica modul in care
activitatea/unitatea auditata respecta prevederile legale si regulile/procedurile interne. In
acest caz auditorul are obligatia sa informeze pe reprezentantii sistemului de management
despre existente neregulilor urmand ca acestia sa i-a masuri de remediere a lor. Potrivit
standardelor internationale de audit, auditorii financiari nu au responsabilitati de natura
administrativa. Asta inseamna ca ei au obligatia sa formuleze doar recomandari in cazul
auditului de sistem si al performantei, opinie de audit in cazul auditului financiar si sa
informeze pe reprezentantii sistemului de management despre nereguli in cazul auditului
de regularitate.
Dpdv al pozitiei in care se afla structura organizatorica de audit fata de entitatea auditata:
- audit intern: organizata si exercitata in interiorul entitatilor, de regula in subordinea
managementului acesteia
- audit extern: orice forma de audit care vine dina fara entitatii indiferent de structura
oraganizatorica din carea ce parte.
In functie de structura organizatorica implica in exercitarea auditului:
1. Audit financiar exercitat de compartimntele de audit intern ale entitatilor economice
private sau publice
2. Inspectii de audit exercitate de Ministerul Finantelor Publice prin organele sale centrale si
locale
3. Audit financiar exercitat de auditori persoane fizice sau juridice apartinand CAF
6

4. Audit financiar exercitat de Curtea de Conturi la institutiile publice si la agentii economici
in legatura cu formarea si utilizarea resurselor publice
5. Audit financiar exercitat la comanda entitatilor
Dpdv al obiectului:
audit financiar public
audit financiar privat
Audit intern - public
privat
Audit extern public
privat = audit financiar

Curs 4 26.10.2012
Organizarea si exercitarea auditului intern

Auditul intern reprezinta o activitate organizata independent in structura unei entitati in
directa subordonare a conducatorului acesteia care consta in efectuarea de verificari, inspectii si
analize ale sistemului propriu de control intern in scopul evaluarii obiective a masurii in care
aceasta asegura indeplinirea obiectivelor entitatii si utilizarea resurselor in mod economic,
eficare si eficient, precum si pentru a raporta managerului constatarile facute, slabiciunile
identificate si actiunile de corectare a deficientelor si de ameliorare a sistemului de control
intern.
! Dubla independenta = UCAPI si conducatorul => auditorul le se supune lor
In conformitate cu prevederile legale auditul intern se organizeaza in mod obligatoriu de
urmatoarele entitati:
- companii si societati nationale
- regii autonome
7

- societati comerciale (care indeplinesc cel putin 3 din conditiile de marime)
- bancile
- societatile de asigurare si reasigurare
- societati de valori mobiliare
- alte societati care opereaza pe piata de capital
Auditul public intern in Romania are organizare piramidala fiind format din urmatoarele
structuri:
a) Unitatea Central de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI)
b) Comitetul pentru Auditul Public Intern (CAPI)
c) Compartimentele de audit public intern
Obiectivele auditului public intern sunt:
- asigurarea obiectiva si consilierea destinata sa imbunatateasca sistemele si activitatile
entitatii publice
- sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si
metodica prin care sa evalueze si sa imbunatateasca eficacitatea sistemului de conducere
bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii.
Sfera de cuprindere a auditului public intern se refera la:
a) activitatile financiare sau cu aplicatii financiare desfasurate de entitatea publica din momentul
constiturii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali, inclusiv a
fondurilor provenite din asistenta externa
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creanta, precum
si a facilitatilor acordate la incasarea acestora
c) administrarea patrimoniului public, precum vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchiderea de
bunuri din domeniul privat/public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale
d) sistemele de management financiar si control, inclusiv contabilitatea si sistemele informatice
aferente




8

Seminar 5 31.10.2012
Scopul, autoritatea si responsabilitatea activitatii de audit intern este definita in
concordanta cu definitia auditului intern si trebuie sa fie aprobate de organele de conducere a
entitatilor.
Activitatea de audit intern este independenta de management, iar auditorii interni trebuie
sa fie obiectivi in exercitarea meseriei lor, ei raporteaza la nivelul la care le permite sa-si
indeplineasca responsabilitatile fiind liberi de orice interferente in determinarea scopului
auditului intern si exercitarea profesiei.
Daca independenta si obiectivitatea sunt subminate in fapt sau aparent, detaliile
subminarii (subaprecierii) vor fi dezvaluite partilor implcate.
Auditorii interni isi exercita raspunderea profesionala luand in considerare:
- dimensiunea adecvata a volumului de munca pentru atingerea obiectivelor
angajamentului
- complexitatea relativa si pragul de semnificatie supuse procesurilor de audit intern al
problemelor relevante
- conformitatea controlului si proceselor de management al riscului conducerii
- posibilitatea unor nereguli sau abateri semnificative
- costul activitatii de audit intern in raport cu beneficiile potentiale
Auditul public intern este un sprijin pentru sistemul de management ajutandu-l sa-si
indeplineasca scopul pentru care este infiintata entitatea respectiva. Sprijinul pe care auditul
public intern il ofera managementului de realizeaza prin:
- da asigurari sistemului de management ca activitatea entitatii se desfasoara in
concordanta cu standardele in domeniu si ca prin urmare obiectivul entitatii poate fi atins.
Acest lucru se realizeaza prin desfasurarea de misiuni de audit intern in urma carora
managerul primeste concluzii ale auditorilor si recomandari in legatura cu eliminarea
punctelor slabe/iregularitati din activitatea entitatii
- acorda consiliere sistemului de management in legatura cu imbunatatirea modului de
functionare a entitatii, cu modul de intelegere a unor reglementari legale, precum si
realizarea de activitati de pregatire/instruir profesionala pentru personal din cadrul
entitatii




9

Curs 5 2.11.2012
Auditul public intern are o independenta mai redusa decat auditul public extern pornind
de la faptul ca el este organizat in subordinea directa a conducatorului unitatii. Acest lucru mai
poarta denumirea de independenta relativa. Ea nu poate fi la nivelul standardelor pentru ca
auditorii au legaturi de natura material acu activitatile sau persoanele audtate.
Pentru a creste independenta auditului public intern in Romania a fost luata masura ca
acesta sa aiba dubla subordonare, astfel incat auditul public intern se subordoneaza atat
conducerii entitatii publice, cat si unei structuri special create in acest sens in afara entitatilor
publice, pe langa Ministerul Finantelor, aceasta se numeste Unitatea Centrala pentru
Armonizarea Auditului Public Intern (UCAAPI) care este condusa de comitetul de API.
UCAAPI sprijina compartimentele de API de la nivelul entitatilor publice pentru ca
independenta lor sa fie mai mare in felul urmator:
avizeaza angajarea sau desfacerea contractului de munca a auditorilor interni. In
acest sens conducatorii de entitati nu pot efectua aceste operatiuni fara avizul
UCAAPI
ii sprijina pe auditorii publici in elaborarea normelor proprii de audit specifice
entitatii sau domeniului lor de activitate
verifica modul cum auditorii isi intocmesc planurile de audit si cum acestea sunt
realizate
auditorii publici interni sunt obligati sa raporteze la UCAAPI despre modul cum
sunt implementate recomandarile pe care ei le-au facut sistemului de management
UCAAPI urmareste modul cum auditorii aplica prevederile legale specifice
domeniului auditat, precum si principiile si standardele de audit.

Auditul financiar extern

I. Caracteristici
Dat fiind faptul ca aceasta forma de audit este organizata si exercitata din afara entitatilor,
ea are o independeta mai mare decat auditul intern
Majoritatea misiunilor de audit financiar extern se realizeaza de catre auditori care au
primit aceasta calitate din partea unui organism autonom si organizat pe principii strict
profesionale
Auditul financiar extern auditeaza situatiile financiare anuale in scopul exprimarii unei
opinii in legatura cu realitatea acestora prin raportarea realitatii la un standard/norma
10

recunoscuta. El poate insa desfasura si alte misiuni, denumite misiuni de asigurare cum ar
fi:
o auditarea modului de respectare a normelor contabile in ce priveste o anumita
activitate din cadrul entitatii sau in ce priveste centralizarea/concilierea la nivel
central a situatiilor financiare ale entitatilor subordonare
o auditarea modului cum functioneaza anumite sisteme din cadrul unei entitati in
mod special a controlului precum si misiuni ce privesc intocmirea declaratiilor
fiscale sau a bilanturilor contabile
Auditul financiar extern se realizeaza de regula pe baza unui contract incheiat cu entitatea
auditata, precum si pe baza platii contravalorii serviciului de audit.
Auditul financiar extern este necesar si important chiar daca entitatea auditata are audit
intern pentru faptul ca gradul de credibilitate al concluziilor, recomandarilor si al opiniei de audit
este mai ridicat (pentru ca este mai indepedent).
Modalitatile de organizare constau in:
- auditul financiar exercitat de catre persoane fizice si juridice, membre ale CAFR
- auditul financiar exercitat de catre auditori publici externi angajati ai Curtii de Conturi la
entitatile publice in legatura cu modul de formare si utilizare a resurselor publice

CAFR
Este o organizatie autonoma dpdv profesional de tip nonprofit care coordoneaza
activitatea de audit financiar din Romania. S-a infiintat in 1999 si are structuri organizatorice atat
la nivel central cat si territorial in cadrul judetelor.
La nivel central structura organizatorica a CAFR este urmatoarea:
Conferinta Camerei
Consiliul Camerei
Biroul permanent ai Consiliului Camerei
Comisia de auditori statutari ai Camerei
Comisia de apel
Aparatul executiv al Camerei: Secretariatul general si din departamentele
organizate pe domenii de activitate omogena
Potrivit legii unele entitati care trebuie sa prezinte situatiile financiare anuale auditate in
mod obligatoriu de catre auditori financiari membri ai CAFR, acestea sunt:
11

- entitatile economice care aplica reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a
78/660 a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de
Contabilitate. Aceste categorii de entitati se stabilesc de catre Ministerul Finantelor
Publice in acord cu Programul de Implementare a Reglementarilor Contabile armonizate
cu Directiva a IV-a a 78/660 a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele
Internationale de Contabilitate.
- societatile comerciale pe pietele secundare de valori imobiliare


Curs 6 09.11.2012
CAFR Atributii-
Fiind un organism profesional-independent CAFR isi propune ca pe principii nonprofit sa
coordoneze activitatea de audit financiar din Romania. In principal atributiile/competentele
CAFR constau in:
se ocupa de examinarea persoanelor care aplica pentru obtinerea calitatii de
auditor financiar
organizeaza si urmareste modul de desfasurare a pregatirii profesionale a
auditorilor financiari
evalueaza norme de exercitare a auditului, norme de control a calitatii in audit,
precum si norme de etica profesionala pe baza Standardelor Internationale in
domeniu
Sprijina auditorii in evaluarea si aplicarea normelor specifice ramurii de activitate
in care acestia isi desfasoara activitatea
reprezinta intersele auditorilor financiari in relatie cu organisme profesionale
interne si externe, precum si in relatii cu organisme ale statului
urmareste prin reprezentatul statului (MF) modul cum auditorii financiari respecta
prevederile legale in domeniul financiar-contabil.
Activitati ce pot fi realizate de catre auditorii CAFR
- audit financiar
- audit intern
- consultanta financiar-contabila si fiscala
- asigurarea a managementului financiar-contabil
- pregatire profesionala de specialitate in domeniu
- expertiza contabila
- activitati de evaluare
12

- reorganizare jurdica si lichidare
Conditii pentru obtinerea calitatii de auditor financiar
A. Persoane fizice
a) sa fie licentiate ale unei facultati cu profil economic si sa aiba o vechime in activitatea
financiar-contabila de minim 4 ani sau sa aiba calitatea de expert contabil, respectiv de contabil
autorizat cu studii superioare economice
b) sa fie promovat testul de verificare a cunostintelor in domeniul financiar-contabil pentru
accesul la stagiu
c) sa fi satisfacut pe parcursul stagiului cerintele codului pentru conduita etica si profesionala in
domeniul auditului financiar
d) sa fi efectuat un stagiu practic de 3 ani in activitatea de AF sub indrumarea unui auditor
financiar activ, stagiul putand incepe dupa indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute mai
sus
e) sa fi promovat examenul de aptitudini profesionale
f) pana nu se finalizeaza stagiul nu se pot efectua activitati de auditor financiar in nume propriu,
ci in numele tutorelui.

Curs 7 16.11.2012
B. Persoane juridice
a) persoanele juridice pot desfasura activitate de AF daca au in obiectul de activitate prevazut
statutul de functionare o asemenea activitate
b) pe langa aceasta conditie este necesar sa persoanele fizice care exercita AF in numele
persoanelor juridice sa aiba calitatea de auditor financiar.
c) o a 3 conditie pentru o persoana jurdica consta in faptul ca majoritatea drepturilor de vot in
cadrul societatilor comerciale trebuie sa fie detinuta direct sau indirect de persoane fizice active
ori de societati de AF care au calitatea de auditori financiari.
Exceptii de la conditii privind obtinerea calitatii de auditor financiar
A. Persoane fizice
a) sa posede o calificare in AF atribuita de alt stat, in acord cu reglementarile specific din acel
stat
13

b) sa fi fost pentru cel putin 3 ani auditor financiar independent sau angajatul/asociatul unei
societati care are in obiectul de activitate AF
c) sa satisfaca cerintele codului de etica profesionala al IFAC
d) sa faca dovada (sustinere intervi) ca poseda cunostintele cerute de statul roman necesare
pentru desfasurarea activitatii de AF in Romania
B. Persoane juridice care au dobandit calitatea de auditori financiari intr-un stat strain sau care
fac parte dintr-un grup de societati in care majoritatea actionarilor/angajatilor detine calitatea de
auditor financiar in statul respectiv si care sunt membrii ai Camerei. La cererea persoanelor
juridice in causa, depusa la Camera, se vor presenta actele si documentele justificative.
Potrivit regulamentului CAFR auditorii financiari stagiari trebuie sa urmeze un program
de stagiu intocmit de catre auditorul indrumator si sa completeze caietul de practica in activitatea
de AF. Prin acesta se va putea face dovada tipului de activitati desfasurate pe durata stagiului,
modului de respectare a Codului de conduita etica precum si faptul ca auditorul si-a insusit
nrmele privind exercitarea AF.
Dupa incheierea stagiului si sustinerea interviului auditorii financiari primesc stampila pe
care este inscriptionat Auditor financiar Nume Prenume si din acel momento au dreptul sa
exercite misiuni de AF.
CAFR conduce si publica anual in Monitorul Oficial evidente tuturor auditorilor
financiari. Registrul auditorilor are 2 parti: - auditori activi si nonactivi.
Partea de auditori nonactivi se refera la acei auditori care din diferite motive nu pot
exercita pe o perioada de cel putin 1 an activitati de AF. Acest motiv se refera in principal la
situatiile de incompatibilitate precum si la imposibilitatea reala de a exercita auditul.
Scoaterea de la auditori activi si trecerea la auditori nonactivi se face la cererea expusa a
auditorului financiar si presupune degrevarea de anumite datorii de ordin financiar catre Camera.
CAFR elaboreaza urmatoarele categorii de documente care au scopul de a reglementa
oraganizarea si exercitarea AF:
Standardele internationale de AF, adoptate integral de Camera, nrmele minimale
de AF, Standerdele de AI si nrmele de AI, precum si alte norme profesionale
elaborate de Camera
Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul AF si normele privind
pregatirea profesionala continua a auditorilor financiari, emise de Camera
procedurile de control al calitatii activitatii de AF emise de Camera
normele referitoare la obligatii financiare privitoare la cotizatii si tarife, elaborate
de Camera
14

normele privind asigurarea pentru riscul profesional, elaborate de Camera. Limita
sumei asigurate pentru riscul profesional se stabileste in functie de raspunderea
patrimoniala a auditorului financiar, conform contractului de audit incheiat cu
clientul.
Exista potrivit reglementarilor CAFR posibilitatea ca aceasta sa retraga calitatea de auditor
financiar in urmatoarele situatii:
la solicitarea expresa a auditorului financiar
neachitarea cotizatiilor si a altor obligatii anuale la termenele stabilite de Consiliul
Camerei
aplicarea sanctiunii de excludere din Camera prin hotarare ramasa definitiva
reorganizarea persoanelor juridice in conditiile prevazute de lege
orice auditor care a renuntat sau caruia i s-a retras calitatea de membru al Camerei poate
solicita redobandirea acesteia, respectand regulamentul Camerei
Drepturi ale membrilor CAFR
sa exercite in mod independent profesia
pot folosi in exercitarea profesiei titlu professional de auditor financiar
sa aleaga si sa fie alesi in organele de conducere cu rol reprezentativ, de decizie si de
control al Camerei
membrii alesi au dreptul la un vot in sedintele organelor de conducere cu rol
reprezentativ, de decizie si de control al Camerei
in fata organelor alese, cu rol reprezentativ, de conducere, de decizie si de control
problemele, interesele, precum si propunerile persoanelor juridice sunt sustinute de catre
asociatii/actionarii/administratorii acestor societati, care sunt membrii ai Camerei si care
au drepturile prevazute de lege si de regulamentul Camerei.

Curs 8 23.11.2012
Auditul asupra formarii si utilizarii resurselor publice
Aspecte de natura organizatorica
Resursele publice se formeaza din impozite, taxe si contributii de la contribuabili
persoane fizice si juridice. Intr-un stat cu organizare econmica si poltica democrtica,
contribuabilii au dreptul sa cunoasca din surse independente si profesioniste cum anume se
cheltuiesc banii proveniti din impozitele si taxele platite de ei.
15

Rezulta deci ca atat formarea resurselor publice, cat si cheltuierea acestora prezinta o
importanta deosebita atat pentru contribuabili, cat si pentru stat.
Pentru a satisface cerintele contribuabililor in legatura cu o informare asupra cum se
colecteaza fondurile publice, precum si modul cum se cheltuie, este necesar ca acest proces sa fie
auditat.
Auditul se realizeaza sub 2 aspecte:
- API cu scopul de a audita din interiorul entitatilor de stat procesul de formare si utilizare
a resurselor publice
- APE cu scopul de a audita din afara Guvernului (entitatea care are sarcina sa se ocupe de
planificarea bugetului cat si de executia acestuia) procesul de formare si utilizare a
resurselor publice.
APE se realizeaza de catre o institutie specializata in acest sens care este organizata in afara
structurilor guvernamentale, de regula pe langa puterea legislativa (Parlamentul).
Pornind de la faptul ca intreg procesul de formare si utilizare a resurselor publice este in
sarcina Guvernului, un audit dina fara acestuia este mai independent si de aceea se poate spune
ca cea mai independenta forma de audit este APE, dat fiind faptul ca intre auditorii publici
externi si entitatile auditate nu exista nici o legatura materiala (auditul se realizeaza fara sa fie
contractat/solicitat si fara sa fie platit de entitatea auditata).
In Romania APE se realizeaza de Curtea de Conturi a Romaniei (CCR). Este considerata ca
o institutie fundamentala a statului de drept si de asemenea organul suprem de control in
domeniul formarii si utilizarii resurselor publice. (Prevederi ale Constitutiei).
CCR functioneaza pe langa Parlamentul Romaniei si are ca si principale atributii atat
activitati de control, cat si de audit in legatura cu formarea si utilizarea resurselor publice.
Controlul/auditul CCR se desfasoara in principiu la toate entitatile statului:
- institutii publice de orice fel din domeniul administratiei centrale si locale de stat, din
domeniul sanatatii, invatamantului, apararii si ordinii publice
- societati comerciale la care statul detine mai mult de jumatate din capitalul social
- regii autonome de interes local sau national
- societati nationale organizate in diferite domenii economice
- unitatile de management al implementarii fondurilor europene
CCR poate efectua controale si la entitati cu capital propriu integral sau majoritar atunci cand
actiunile acestora are legatura cu statul (nu-si indeplinesc obligatiile fata de stat, au contracte cu
statul, credite primite cu garanta statului).
16

CCR are structuri organizatorice la nivel central si teritorial in cadrul fiecarui judet. Pentru a
asigura independenta fata de structurile guvernamentale pe care le controleaza conducerea CCR
este numita de catre Parlament.
Parlamentul numeste 18 consilieri de conturi si dintre acestia pe presedinte, vicepresedinti si
pe presedintele autoritatii de audit. Cei 18 consilieri se mai numesc membrii CCR si alcatuiesc
plenul CCR. Aceasta este structura colectiva de conducere.
La nivel central CCR este organizata pe departamente, fiecare departamento fiind condus de
catre 1 consilier de conturi. Fiecare departament coordoneaza activitatea de control pe domenii
publice si pe toata tara. In cadrul departamentelor se organizeaza directii de specialitate, iar in
cadrul acestora functioneaza auditorii publici externi ca personal de executie.
In cadrul CCR functioneaza secretariatul general cu atributia de a coordona intreaga
activitate de natura administrativa si financiar-contabila.
Pe langa CCR functioneaza Autoritatea de Audit (AA). Aceasta este o structura
independenta, se subordoneaza CCR numai dpdv administrativ si are ca principala atributie
auditarea modului in care se utilizeaza fondurile externe primite de Romania.
La nivel territorial CCR are organizate in fiecare judet Camere de Conturi si filiale a AA in
anumite orase din tara.
Camerele de Conturi si filialele AA au in principal aceleasi atributii pe care le au
departamentele, respectiv autoritatea de audit, dar competentele lor sunt limitate la judetele in
care functioneaza. Din cadrul fiecarei Camere de Conturi fac parte 15-45 auditori publici externi.
Camerele de Conturi sunt conduse de catre directori.
Atributiile CCR constau atat la nivel central cat si teritorial in:
- atributii de control financiar in legatura cu formarea veniturilor statului, precum si cu
cheltuielile resurselor publice
- atributii de audit care constau in:
AF avand ca obiectiv exprimarea unei opinii asupra realitatii informatiilor
financiar-contabile elaborate si publicate de catre entitatile publice
audit al performantei urmarind la entitatile publice modul cum acestea respecta
cerintele de eficiente, eficacitate si economicitate in gestionarea resurselor
publice. Activitatea de audit al performantei se incheie cu formularea de
recomandari in directia cresterii performantei utilizarii resurselor publice.
audit de sistem urmarind modul cum functioneaza sistemul din cadrul entitatilor
publice (de management, de control intern, financiar-contabil etc.). Activitatea de
audit de sistem se incheie cu formularea de concluzii si cu identificarea punctelor
slabe si punctelor tari in ceea ce priveste functionarea acestor sisteme.
17

audita supra modului de gestionare a resurselor provenite din fonduri externe. Se
exercita in exclusivitate de catre AA care informeaza organismele europene
finantatoare despre constatarile in urma auditului.




Curs 10 07.12.2012
Metodologia de exercitare a auditului financiar
I. Planificarea auditului
AF are ca principiu o metodologie comuna in ceea ce priveste exercitarea lui indiferent
de domeniul in care se exercita sau de specificul economic si cultural al unei tari. Cu toate
acestea exista unele particularitati care definesc AF in functie de forma lui si de obiectivele pe
care el le are, astfel exista particularitati ale auditului asupra formarii si utilizarii resurselor
publice, precum si ale AI. Acestea justifica existente unor standarde internationale de AF
separate, existand astfel standarde de audit elaborate de catre IFAC, standarde de audit elaborate
de INTOSAI, IIA sau alte standarde in functie de tipul de audit (al performantei, de sistem, alte
misiuni de asigurare).
Cu toate ca exista anumite particularitati metodologia de baza in ce priveste
exercitarea auditului financiar este comun. Astfel potrivit standardelor de audit in desfasurarea
misiunii de audit financiar, auditorii trebuie sa parcurga urmatoarele etape:

1. planificarea auditului financiar
2. executia auditului financiar
3. raportarea
4. alte activit legate de misiune de audit financiar

Fiecare etapa la randul ei are mai multi pasi (subetape) care trebuie parcursi de regula cu
caracter obligatoriu.

I. Planificarea - este etapa cu care trebuie sa inceapa orice misiune de audit. Ea prezinta
o importanta pentru faptul ca daca este realizat in mod corespunzator creeaza conditiile ca
auditorul sa obtina rezultate corecte in misiunea de audit, respectiv sa ajunga la concluzii care sa
exprime realitatea si astfel sa poata forma o opinie de audit adecvata.
18

Data fiind importanta etapei de planificare, unele misiuni de audit financiar pot aloca un
fond de timp si un buget cuprins intre 40-60% din totalul misiunii.
In cadrul etapei de planificare auditorul trebuie sa parcurga si sa descrie in documentul de
audit faptul ca a realizat urmatorii pasi:
a) Intelegerea activitatii entitatii auditate
b) Stabilirea materialitatii
c) evaluarea riscului de audit
d) determinarea obiectivelor si a ariei de aplicabilitate a auditului financiar
e) abordarea auditului
f) esantionarea in procesul de audit
g) planul de audit
h) elaborarea programelor detaliate de audit
Parcurgerea si descrierea in documentele de audit a tuturor acestor pasi are menirea sa
asigure un grad de credibilitate ridicat al concluziilor si opiniei de audit.
a) Intelegerea activitatii entitatii auditate presupune identificarea tuturor factorilor cu
caracter intern si extern care pot avea un impact semnificativ asupra desfasurarii activitatii. De
asemenea in aceasta faza auditorul primeste informatii in legatura cu specificul actelor normative
si a regulilor interne ale unitatii auditate si informatii de la persoane cu responsabilitati din cadrul
entitatii despre modul cum reusesc sa-si desfasoare activitatea (informatii pozitive sau negative).
In al 3lea rand auditorul primeste informatii de la auditorii precedenti studiind rapoartele de audit
ale acestora precum si informatii de la auditul intern al entitatii si de la terti. Parcurgerea acestui
pas este de regula obligatorie si importanta lui consta in faptul ca il ajuta pe auditor sa-si
orienteze misiune de audit inspre acele activitati care prezinta vulnerabilitati.

Exceptia de la aceasta vulnerabilitate consta in faptul ca auditorul poate explica in
doc de audit ca:
- a audiat entitatea de mai multe ori
- dosarul permanent reflecta in suficienta masura faptul ca a identificat corect atat
factorii interni cat si cei externi precum si faptul ca a inteles in mod corespunzator cadrul
normativ specific entitatii.
- dovedeste ca a obtinut informatii suficiente care ii confirma faptul ca in perioada de la
ultima auditare nu a avut loc schimbari semnificative in ce priveste auditarea entitatii.



Curs 11 14.12.2012
b) Stabilirea materialitatii
Materialitatea defineste importanta sau semnificatia unei operatiuni economice din
ansamblul operatiunilor efectuate de entitatea auditata, operatiuni care prin omisiunea
consemnarii sau consemnarea eronata in documentele financiar-contabile, ori prin efectuarea ei
19

cu incalcarea prevederilor legale ar modifica substantial situatiile financiare elaborate de entitate
(cat conteaza o operatiune in ansamblul intregii activitati).
Totodata materialitatea exprima nivelul maxim acceptat al erorilor identificate in urma
verficarii operatiunilor selectare prin esantionare (in functie de CA selectam nivelul maxim
acceptat de eroare).
Materialitatea poate fi determinata in 3 moduri:
- ca valoare absoluta (cand materialitatea este exprimata in unitati monetare)
- prin natura (atunci cand o eroare poate devein semnificativa prin natura sa)
- prin context (cand o eroare desi nesimnificativa ca valoare sau natura conduce la schimbarea
intelegerii sau sensului unei situatii financiare)

Materialitatea prin valoare: cand stabilim nivelul acestuia trebuie sa fie corelat cu cel
mai important element din cadrul situatiilor financiare. Pentru a stabili materialitatea prin valoare
auditorul trebuie sa determine nivelul cel mai mare al erorilor pe care il poate accepta considerat
individual sau impreuna cu alte erori din cadrul populatiei. Acest nivel stabilit nu influenteaza
semnificativ situatia financiara si in consecinta deciziile utilizatorilor acestor situatii.

Materialitatea prin natura: un element care este nematerial ca valoare poate fi
considerat material datorita naturii inerente sau caracteristicilor sale. Atunci cand auditorul
decide daca un element este material prin natura, ia in considerare urmatoarele:
- compararea tranzactiilor auditate cu reglementarile ce privesc entitatea auditata, precum
si cu alte reglementari care se refera la ramura din care face parte entitatea
- marimea entitatii luand in calcul activele totale, veniturile brute,etc.
- entitatea: factorii asociati cum ar fi data infiintarii, profitul realizat, cifra de afaceri,etc

Materialitatea prin context: o eroare sau o misiune poate fi considerata materiala
datorita contextului sau circumstantelor in care apare. De asemenea un element poate fi material
prin context datorita efectelor sale asupra punctelor cheie ale situatiilor financiare, cum ar fi:
transformarea unui profit in pierdere sau invers
schimbarea unei tendinte din situatiile financiare, in general sau privind anumite articole
marirea artificiala a pierderilor peste limitele reglementate si prezentarea lor ca atare in
situatiile financiare.
Materialitatea exprima nivelul maxim admisibil de eroare acceptat pentru a putea decide
daca conturile sunt corecte sau nu. Acest nivel maxim este cunoscut ca nivel al materialitatii sau
pragul de materialitate.
Aceasta inseamna ca atunci cand determina materialitatea, auditorul trebuie sa aiba in
vedere utilizatorii probabili si precizia pe care o solicita acestia pentru a putea lua decizii, adica
este un concept al rationamentului profesional ce poate varia in functie de utilizarea situatiilor
financiare, gradul de interes public, etc.

20

In general daca:
nivelul materialitatii este mai mic decat nivelul erorilor, conturile nu sunt acceptate
nivelul materialitatii este mai mare decat nivelul erorilor, conturile sunt acceptate
nivelul materialitatii este foarte aproape de nivelul erorilor, se mareste dimensiunea
esantionului.
Auditorul trebuie sa abordeze materialitatea in contextul evaluarii riscului. Riscul se
refera la probabilitatea existentei unor erori in situatiile financiare neidentificate de catre
auditori, iar materialitatea la limita pana la care putem tolera eroarea.
Materialitatea si riscul sunt invers proportionale, adica cu cat materialitatea este mai mare
cu atat riscul de audit este mai mic si viceversa.

c) Evaluarea riscului de audit
Riscul de audit (RA) reprezinta riscul pe care auditorul il atribuie unei opinii de audit
neadecvate atunci cand situatiile financiare contin informatii eronate material.
Nivelul de siguranta constituie increderea obtinuta prin aplicarea procedurilor de audit in
sensul ca erorile cumulate din situatiile financiare nu va fi mai mari decat nivelul materialitatii.
Este necesar ca un auditor sa fie increzator ca rezultatele si concluziile formulate la finalul
auditului sunt corecte.
Nivelul acceptabil al riscului se refera la masura in care auditorul este dispus sa accepte
ca situatiile financiare sunt eronate dupa efectuarea auditului.
Riscul de audit are 3 componente care formeaza modelul riscului de audit:
riscul inerent
riscul de control
riscul de nedetectare

RA = RI x RC x RN modelul riscului de audit

Riscul inerent - reprez susceptibilitatea (predispunerea) unui sold al unui cont sau al unei
categorii de tranzactii la informatii eronate care ar putea fi materiale individual sau atunci cand
sunt cumulate cu informatii eronate din alte solduri sau tranzactii, presupunand ca nu au existat
controale interne corespunzatoare.
Riscul inerent este masura in care auditorii evalueaza probabilitatea ca unele situtatii
financiare sa se produca in practica, acestea fiind considerate slabiciuni ale controalelor interne.
Daca auditorul ajunge la concluzia ca exista o probabilitate ridicata ca erorile din
situatiile financiare sa nu fie depistate de controale interne inseamna ca el apreciaza un risc
inerent ridicat.
Riscul de control - reprezinta riscul ca o informatie eronata ce ar putea aparea in soldul
unui cont sau intr-o categorie de tranzactii si care ar putea fi materiala individual sau cumulata cu
alte informatii eronate sa nu poata fi prevenita sau detectata si corectata in timp util de sistemul
contabil si cel de control intern.
21

Riscul de nedetectare - reprezinta riscul ca o procedura de fond utilizata de auditori sa nu
detecteze o informatie eronata ce exista in soldul unui cont sau categorii de tranzactii care poate
fi materiala individual sau cumulata cu alte informatii eronate din alte solduri sau categorii.


Curs 13 11.01.2013
d) Stabilirea obiectivelor si a ariei de aplicabilitate a auditului financiar
AF are ca obiectiv general sa exprime o opinie in legatura cu imaginea fidela (realitatea),
claritatea si modul complet in care sunt furnizate informatiile financiar-contabile.
In mod particular, pentru atingerea acestui obiectiv auditorul financiar are cateva
obiective specifice prezentate de catre standardele internationale in felul urmator:
examinarea legalitatii si regularitatii (modul in care informatiile financiar-contabile
respecta prevederile legale, precum si reglementarile si procedurile interne ale entitatii
auditate)
exhaustivitatea (complet) informatiilor financiar-contabile, adica modul in care situatiile
financiare cuprind toate operatiunile econmico-financiare desfasurate de catre entitate
intr-un exercitiu financiar
examinarea realitatii tranzactiilor economico-financiare in sensul ca tranzactiile
financiare sa cuprinda numai operatiuni economico-financiare care s-au desfasurat in
realitate si care se refera la perioada exercitiului financiar incheiat
examinarea modului in care s-a efectuat evaluarea elementelor patrimoniale cuprinse in
situatiile financiare, a modului in care acestea sunt inregistrate/prezentate in conturile
contabile/situatiile financiare, precum si a modului in care operatiunile economice au fost
raportate (operatiuni incheiate, in curs de desfasurare, opeatiuni referitoare la patrimoniul
propriu, operatiuni care au ca si efect drepturi si obligatii patrimoniale, etc.)
e) Abordarea auditului
In etapa de planificare auditorul stabileste modul in care isi organizeaza misiunea,
respectiv modul in care abordeaza auditul.
Pornind de la evaluarile pe care le-a facut in legatura cu riscul de audit si respectiv in
legatura cu elementele componente, auditorul poate aborda AF in doua modalitati:
abordarea auditului pe baza de sistem
abordarea auditului pe baza de proceduri de fond
22

Abordarea pe baza de sistem presupune luarea in calcul a faptului ca sistemul de control
intern al entitatii auditate este organizat si functioneaza in mod corespunzator. In mod concret
auditorul a obtinut in faza de evaluare a riscului de control un nivel scazut al acestuia.
Abordarea pe baza de sistem permite auditorului sa nu mai aplice procedurile de audita supra
tuturor tranzactiilor, ci sa se bazeze pe rezultatele sistemului de control intern pornind de la
faptul ca acesta este organizat si functioneaza corespunzator in entitatea respectiva.
In acest caz concluziile auditorului, precum si opinia de audit se vor exprima bazandu-se pe
faptul ca sistemul de control intern a avut posibilitatea sa stopeze erorile de natura materiala sau
sa redescopere in timp til daca acestea s-au produs.
Sistemul de control intern este format din:
totalitatea procedurilor, reglementarilor, atributiilor care se refera la controlul
modului de derulare a tranzactiilor economico-financiare. Fac parte din aceasta
categorie structuri organizatorice sau persoane care au atributii distincte de control de
diferite forme, precum si structuri organizatorice si persoane cu functii de executie
care desfasoara actiuni de verificare si control in mod secundar in activitatea lor
mediul de control este reprezentat de orientarile si politicile sistemului de
management in legatura cu sistemul de control intern in sensul ca acesta sa aiba create
toate conditiile pentru a se putea exercita la nivelul standardelor cerute
Abordarea pe baza de proceduri de fond presupune ca auditorul sa nu se bazeze pe
sistemul de control intern pornind de la faptul ca a evaluat un risc de control la nivel mediu sau
ridicat. In acest fel el urmeaza sa aplice proceduri de fonda supra tranzactiilor economico-
financiare pe care le esantioneaza. Concluziile si opinia de audit vor fi formulate bazandu-se pe
probe de audit culese de catre auditor ca urmare a aplicarii procedurilor de fond.
f) Esantionarea procesului de audit
Presupune stabilirea prin anumite metode a partii din populatia de auditat asupra careia
auditorul urmeaza sa aplice procedurile de audit. Populatia de auditat este reprezentata de
totalitatea tranzactiilor economico-financiare desfasurate in cadrul entitatii si prezentata in
situatiile financiare. Auditorul extrage un esantion din aceasta populatie utilizand: metode
statistice si nestatistice de esantionare.
Esantionarea statistica foloseste legea probabilitatii, formule matematice pentru
determinarea tranzactiilor care urmeaza sa intre in esantion.
Esantionarea nestatistica se bazeaza pe rationamentul profesional al auditorului financiar.
In determinarea esantionului auditorul urmareste sa obtina un risc de esantionare cat mai
redus. Riscul de esantionare exprima posibilitatea/probabilitatea ca esantionul ce urmeaza a fi
23

auditat sa nu cuprinda toate tranzactiile economico-financiare care ar putea contine erori
materiale. Astfel se poate stabili o legatura intre nivelul pragului de materialitate sau semnificatie
si marimea esantionului. In mod logic un prag de materialitate mai ridicat presupune (da
posibilitatea auditorului) sa stabileasca un esantion mai redus. La randul lui un prag de
materialitate mai ridicat poate fi stabilit numai atunci cand auditorul a evaluat un risc de audit
scazut.
g) Intocmirea planului de audit
Planul de audit este documentul care se intocmeste la incheierea etapei de planificare si
care cuprinde:
descrierea ariei de aplicabiliate a auditului si a modului de abordare a lui
stabilirea obiectivelor de audit
stabilirea modului de obtinere si evaluare a probelor de audit
stabilirea unui calendar de realizare a pasilor ce trebuie urmati in cadrul unei
misiuni de audit, precum si a bugetului (necesarului) de resurse umane si
financiare pentru realizarea unei misiuni de audit.
Programele detaliate de audit reprezinta o descriere detaliata a procedurilor de audit care
vor fi utilizate pentru auditarea diferitelor sectiuni ale situatiilor financiare.
Probele de audit reprezinta informatii relevante, competente si rezonabile privind
entitatea auditata menite sa sustina credibilitatea concluziilor si respectiv a opiniei de audit.
Dpdv al sursei probele de audit pot fi obtinute de:
- auditor
- terti
- entitatea auditata
Probele obtinute catre auditor sunt mai sigure decat celelalte. Probele obtinute de la terti sunt
complete si obtinute in mod independent pot fi mai sigure decat cele provenite de la entitatea
auditata. Probele obtinute de surse interne ale entitatii sunt credibile numai in situatia in care
sistemul contabil si de control intern functioneaza corespunzator.
Dpdv al naturii probelor acestea sunt: probe documentare, vizuale si verbale.
Probele documentare se prezinta sub forma documentelor justificative corect si legal
intocmite existente atat la entitatile auditate, cat si la alte entitati. Acest tip de probe este
considerat cel mai sigur.
Proba vizuala este sigura in cazul confirmarii faptului ca elementele patrimoniale exista in
realitate.
24

Proba verbala poate deveni sigura de regula atunci cand este confirmata de documente.
Tehnicile de obtinere a probelor de audit sunt urmatoare:
a) Inspectia = presupune examinarea documentelor primare care reflecta miscarile
patrimoniale atat dpdv al formei, cat si al fondului. De asemenea se examineaza inregistrarile in
contabilitate, precum si prezentarea patrimoniului si a miscarilor acestuia in situatiile financiare.
Este considerata cea mai importanta tehnica de obtinere a probelor atunci cand sunt corect si
legal intocmite, iar inregistrarile contabile respecta reglementarile contabile specifice
domeniului. Pentru cresterea credibilitatii probelor, dar si pentru obtinerea de noi probe se
folosesc celelalte tehnici.
b) Observarea = presupune urmarirea modului de derulare a unei operatiuni economico-
financiare sau a modului in care se exercita activitatea de control intern, organizata in legatura cu
o anumita tranzactie economico-financiara.
c) Intervievarea = consta in obtinerea de informatii de la persoane din interiorul entitatii cu
atributii in domeniul auditat, sau de la persoane din afara acestuia in scopul lamuririi pe deplin a
anumitor situatii legate de tranzactii desfasurate. Intervievarea se realizeaza sub forma de
intrebari scrise adresate persoanei in cauza.
d) Confirmarea = este tehnica care se solicita in scris unor persoane din afara entitatilor
(clienti, banci, furnizori) sa confirme faptul ca anumite tranzactii, volumul sau valoarea lor sunt
reale.
e) Calculul = presupune verificarea exactitatii opiniei matematice efectuate atat in
documentele primare, cat si in situatiile centralizatoare sau in conturile contabile.

Curs 14 18.01.2013
II. Executia
Procedurile de audit sunt:
- proceduri analitice
- proceduri de fond
Procedurile analitice sunt reprezentate de indici/indicatori existenti in situatiile financiare
raportate sau de catre altii construiti de catre auditori pentru a evalua evolutia anumitor fenomene
economice.
Atunci cand auditorul abordeaza AF bazandu-se pe sistemul de control intern el poate sa
aplice in faza de executie numai procedurile analitice. Daca in urma aplicarii procedurilor
25

analitice constata ca acestea pun in evidenta posibilitatea existentei unei erori materiale in
situatiile financiare atunci auditorul este obligat sa aplice procedurile de fond.
Procedurile de fond sunt de 2 feluri:
- teste ale controalelor
- teste ale tranzactiilor
Daca auditorul abordeaza auditul pe proceduri de fond (nu se poate baza pe sistemul de
control intern), precum si in situatia in care procedurile analitice reflecta valori anormale ale
unor indicatori aplicarea procedurilor de fond devine obligatorie. Ea nu este obligatorie doar in
situatia in care abordarea auditului se face bazandu-se pe sistemul de control intern si cand
procedurile analitice releva faptul ca nu exista valori anormale in evolutia anumitor fenomene
economico-financiare.
III. Raportarea
Este etapa in care auditorul formuleaza concluziile in urma aplicarii procedurilor de fond,
exprima opinia de audit si intocmeste raportul de audit.
Raportul de audit trebuie sa indeplineasca in viziunea Standardelor Internationale de
Audit urmatoarele cerinte:
sa cuprinda numai constatari pentru care exista probe suficiente si relevante
sa fie complet si lipsit de ambiguitate (complet = sa cuprinda toti pasii parcursi, sa
fie descris clar)
sa fie obiectiv si convingator
sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele elemente:
- titlul raportului de audit sub forma: raport de audit financiar asupra situatiilor financiare
ale S.C. la data de 31.12.201x
- un rezumat executiv in care se inscrie opinia de audit, obiectivele auditului si se
precizeaza responsabilitatile managementului in legatura cu intocmirea situatiilor
financiare, precum si responsabilitatile auditorului in legatura cu opinia de audit
- o introducere generala care contine baza legala a auditului, cine sunt utilizatorii raportului
de audit, care este metodologa de raport folosita, perioada in care se desfasoara misiunea
de audit, membrii echipei de audit.
- Tratarea pe larg a obiectivelor de audit precum si a modului de realizare a auditului:
produrile de audit aplicate, deciziile luate in faza de planificare referitoare la RA,
materialitate, esantionare, abordare
- Concluziile generale
- Recomandari daca este cazul in situatia in care se constata deficiente
26

- Propuneri verificare a raportului de audit: in anumite situatii auditorii pot sa formuleze
propuneri cu privire la masuri pe care unitatea trebuie sa le ia pentru remedierea
deficientelor
- Anexe ale raportului de audit care constau in documentele de lucru care cuprind
operatiunile, documentele si perioadele verificate/auditate si constatarile, respectiv
concluziile la care a ajuns auditorul in legatura cu fiecare operatiune verificata/auditata.
Alte anexe: - dosarul permanent in care se cuprind documente cu referir la activitatea
entitatii culese in faza de planificare cu ocazia intelegerii activitatii entitatii.
un dosar cuprinzand pasii/activitatile desfasurate in etapa de planificare
tabele/situatii centralizatoare, documente originale sau copii menite sa
sustina constatarile inscrise in raport
- Data incheierii raportului: ea trebuie sa fie intotdeauna dupa data incheierii situatiilor
financiare si inainte de data AGA
- Adresa auditorilor si semnaturile lor


Opinia de audit
Este un concept in AF. Ea stabileste daca situatiile financiare ofera o imagine fidela a
miscarilor patrimoniale si prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative pozitia
financiara a entitatii
Exista urmatoarele tipuri de opinii de audit:
A) opinii favorabile
B) opinii nefavorabile
Din prima categorie fac parte opinia necalificata (nemodificarea raportului) si opinie
necalificata cu paragraf explicativ.
Din a 2 categorie fac parte opinia cu rezerve, opinia adversa, refuzul de a formula o
opinie.
Opinia necalificata se exprima de catre auditor atunci cand:
a) constata ca nu exista erori materiale
b) ca au fost respectate principiile si regulile contabile specifice domeniului
c) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara a entitatii
Opinia necalificata cu paragraf explicativ se acorda in aceleasi conditii ca si cea de mai
sus cu precizarea ca auditorul adauga un paragraf explicativ atunci cand apreciaza ca utilizatorii
raportului de audit nu pot obtine o intelgere corespunzatoare a situatiilor financiare fara a le se
27

atrage atentia asupra unor aspecte neobisnuite, importante din situatiile financiare care nu
reprezinta neaparat erori de natura materiala.
Opinia cu rezerve se exprima atunci cand auditorul are indoieli sau nu este de acord cu
unul sau mai multe elemente materiale din situatiile financiare, dar care nu sunt totusi
fundamentale pentru buna intelegere a situatiilor financiare de catre beneficiarii acestora.
Opinia adversa se exprima atunci cand auditorul are un dezacord profunda supra
ansamblului situatiilor financiare cu reprezentantii managementului din cauza faptului ca acestea
contin erori materiale fundamentale pentru intelegerea corecta de catre beneficiari a situatiilor
financiare.
Refuzul de a formula o opinie se realizeaza atunci cand auditorul se afla in
imposibilitatea de a formula o opinie ca urmare a faptului ca i-a fost limitata aria de aplicabilitate
a auditului, nu a putut aplica toate procedurile de audit pe care le-a considerat necesare si nu a
putut obtine probe din cauza lipsei acestora pentru a sustine constatarile.