Sunteți pe pagina 1din 76

www.pwc.com/ro

Fiscalitatea în România Ediţie de buzunar
Fiscalitatea în România Ediţie de buzunar

Fiscalitatea în România Ediţie de buzunar

www.pwc.com/ro Fiscalitatea în România Ediţie de buzunar Ediţia 2012

Ediţia 2012

www.pwc.com/ro Fiscalitatea în România Ediţie de buzunar Ediţia 2012
www.pwc.com/ro Fiscalitatea în România Ediţie de buzunar Ediţia 2012
TaxOnline.ro este soluţia online care extinde oferta de servicii de consultanţă fiscală a PwC în

TaxOnline.ro este soluţia online care extinde oferta de servicii de consultanţă fiscală a PwC în sfera internetului.

Vă invităm să vizitaţi website-ul (www.taxonline.ro) şi să vă înscrieţi pentru a testa GRATUIT timp de 30 de zile abonamentul PREMIUM. La sfârşitul acestei perioade promoţionale puteţi opta pentru următoarele tipuri de abonamente:

Abonament STANDARD - GRATUIT

Acces la buletinele zilnice de ştiri şi buletinele informative juridice şi fiscale

Acces la secţiunile de reglementări legislative în materie de fiscalitate românească, europeană şi internaţională

Vizualizarea discuţiilor de pe forum

Abonament PREMIUM

Posibilitatea sa adresaţi online o întrebare consultanţilor PwC prin facilitatea “Ask a question”

Acces la analizele şi articolele specialiştilor noştri cu privire la probleme fiscale de actualitate

Participare la discuţii pe forum

Acces la buletinele zilnice de ştiri şi buletinele informative juridice şi fiscale

Acces integral la secţiunile de analize în materie de fiscalitate românească, europeană şi internaţională

Serviciul PREMIUM este disponibil la numai 500 de euro pe an pentru un utilizator al unei societăţi. Pentru orice utilizator suplimentar din cadrul aceleiaşi societăţi se percepe o taxă adiţională de 100 de euro. Societăţile care doresc să înscrie mai mult de 5 utilizatori ne pot contacta pentru pachete tarifare speciale.

Persoană de contact:

Sorina Gâlea

Telefon:

+40 21 225 3244

E-mail:

ro.taxonline@ro.pwc.com

Cursuri de Fiscalitate prin programul “The Academy”

Despre cursuri

Participanţii vor beneficia de informare in domeniul celor mai recente reglementari fiscale din legislaţia româneasca si internaţionala si vor putea înţelege implicaţiile generate de schimbările legislative.

Portofoliul nostru include spete generale si specifice după cum urmează:

Principii ale impozitării naţionale

Principii ale impozitării internaţionale

Impozitarea societăţilor (Impozitul pe profit, impozitul pe venit, Impozite locale)

Impozite indirecte

Operaţiuni vamale si taxe la Fondul pentru Mediu

Aspecte fiscale întâlnite in practica si Îndeplinirea obligaţiilor fiscale

Managementul cunoaşterii

Aspecte privind contribuţiile sociale: Contribuţii si beneficii

Compensaţii, beneficii si managementul performantei

Preturile de transfer

Seminarii specifice pe industrie (Comerţ cu amănuntul si bunuri de larg consum, Energie, Servicii financiare)

Cine ar trebui sa participe?

Cursurile sunt concepute pentru persoanele care necesita cunoştinţe legislative solide in domeniul de fiscalităţii naţionale si internaţionale.

Beneficii ale cursurilor de fiscalitate urmate in cadrul The Academy

Pentru a veni in întâmpinarea nevoilor clienţilor noştri, ne extindem in mod constant oferta de cursuri cu teme de actualitate;

Consultanţii noştri au fost selectaţi pentru talentul lor in predarea cursurilor si a experienţei practice in domeniul fiscal;

Suport de curs amplu realizat de PwC si asistenta continua din partea consultanţilor noştri;

Daca mai multe persoane din cadrul societăţii doresc sa participe la aceste cursuri sau in cazul in care sunteţi interesaţi de o industrie sau subiecte specifice, va putem oferi cursuri separate la sediul dumneavoastră, adaptate nevoilor afacerii sau industriei in care activaţi.

Persoană de contact:

Oana Turbureanu

Telefon:

+40 21 225 3655

Mobil:

+40 742 330 595

E-mail:

oana.turbureanu@ro.pwc.com

Cuprins I Persoanele fizice 1 Impozitarea persoanelor fizice   » Principii generale 8 » Impozitul

Cuprins

I Persoanele fizice

1 Impozitarea persoanelor fizice

 

» Principii generale

8

» Impozitul pe venitul rezidenţilor

9

» Impozitul pe venitul nerezidenţilor

14

2 Sistemul asigurărilor sociale

 

» Principii generale

15

» Contribuţii

15

3 Autorizaţia de muncă şi documentele de şedere

18

II

Impozitarea societăţilor

1 Impozitul pe profit

 
 

» Principii generale

21

» Impozitul pe venitul societăţilor rezidente

22

» Impozitul pe venitul societăţilor nerezidente

30

2 Preţurile de transfer

34

3 Obligaţii declarative şi de plată pentru societăţi

 

» Principii generale

36

» Reguli aplicabile societăţilor nerezidente

37

4 Facilităţi pentru investiţii

 

» Facilităţi fiscale

38

» Ajutoare de stat

41

» Fonduri europene

45

5 Impozite locale şi alte impozite

49

III

Impozite indirecte

1 Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

51

2 Operaţiuni vamale şi comerţ internaţional

61

 

3 Accize

» Produse accizabile armonizate

64

» Alte produse accizabile (Cafea)

66

4 Contribuţii la fondul pentru mediu

66

IV

Codul de procedură fiscală

1 Principii generale

68

2 Proceduri fiscale specifice

69

Anexe

Anexa 1 Lista Convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri

73

Anexa 2 Cotele de impozit reţinut la sursă, aplicabile societăţilor, conform unor Convenţii reprezentative privind evitarea dublei impuneri

74

Această publicaţie îşi propune să ofere o descriere generală a sistemului fiscal românesc. Informaţiile fiscale incluse se bazează pe legislaţia şi practica fiscală în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.

Impozitarea persoanelor fizice

Majoritatea tipurilor de venituri realizate de persoanele fizice sunt supuse cotei unice de impozitare de 16%.

Românii cu domiciliul în România trebuie să plătească impozit pentru veniturile realizate în alte ţări (cu excepţia salariilor primite din străinătate pentru activitatea prestată în străinătate).

Persoanele fizice străine (inclusiv românii care nu au domiciliul în România) în general trebuie să plătească impozit în România numai pentru venituri realizate în România. Totuşi, persoanele fizice străine pot fi impozitate pentru veniturile realizate în alte ţări, dacă sunt îndeplinite anumite criterii (condiţii noi de rezidenţă începând cu anul 2012).

Persoanele fizice angajate în străinătate care desfăşoară activităţi dependente în România trebuie să calculeze, să declare şi să plătească în fiecare lună impozitele individuale pe venit şi contribuţiile sociale, după caz, pentru veniturile salariale obţinute de la angajatorii străini.

Pentru angajaţii care lucrează la crearea de programe pentru calculator se pot aplica, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, scutiri de la plata impozitului pe salariu.

Veniturile din dividende, veniturile din premii şi veniturile din alte surse sunt supuse unui impozit final cu reţinere la sursă, în cotă de 16%.

Câştigurile de capital rezultate din transferul de titluri de valoare sunt impozitate cu 16%, indiferent de perioada de deţinere a acestor titluri.

Veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare se impozitează în funcţie de perioada în care au fost deţinute şi de valoarea acestora, iar cota impozitului variază între 1% şi 3%.

Veniturile din dobânzile primite din România (inclusiv depozite la vedere/conturi curente) se impun prin reţinere la sursă, cu o cotă de 16%.

Impozitarea societăţilor

Cota standard a impozitului pe profitul societăţilor este 16%.

Microîntreprinderile pot opta pentru plata impozitului pe venit în cotă de 3%, în locul impozitului pe profit.

Impozitul pe dividende este de 16% atât pentru dividendele plătite persoanelor juridice rezidente în România, cât şi pentru dividendele distribuite societăţilor nerezidente, dar această cotă se poate reduce – prin convenţii de evitare a dublei impuneri – la cifra cea mai mică dintre cea din convenţie şi cea locală. Impozitul pe dividende se reduce la zero dacă beneficiarul este o societate rezidentă într-un stat membru UE (inclusiv România) sau în Spaţiul Economic European, care deţine, pentru o perioadă de cel puţin doi ani, minim 10% din acţiunile societăţii care distribuie dividendele.

Impozitul standard cu reţinere la sursă aplicat dobânzilor şi redevenţelor plătite nerezidenţilor este de 16% şi se poate reduce prin folosirea prevederilor mai favorabile din convenţiile pentru evitarea dublei impuneri. Începând cu 1 ianuarie 2011, aceste plăţi sunt scutite de impozitul cu reţinere la sursă, dacă beneficiarul venitului este o societate rezidentă în UE sau SEE, care deţine cel puţin 25% din acţiunile contribuabilului român pentru o perioadă neîntreruptă de minim doi ani.

Începând cu 1 ianuarie 2012, instituţiile de credit vor aplica reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS).

Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

Cota standard a TVA este de 24%, iar cotele reduse ale TVA sunt de 9% şi respectiv 5%.

Regulile de stabilire a locului livrării bunurilor şi prestării serviciilor (şi implicit a locului de taxare cu TVA) sunt armonizate integral cu prevederile Directivei 112/2006 şi ale Directivei 8/2008 a UE privind TVA.

Termenul-limită de facturare este data de 15 a lunii următoare celei în care s-a efectuat livrarea/prestarea.

Rambursarea TVA este disponibilă pentru societăţile stabilite şi nestabilite în UE.

Operaţiuni vamale şi comerţ internaţional

În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România aplică Tariful vamal comun al UE şi reglementările vamale ale UE.

România aplică toate acordurile de liber schimb ale UE încheiate cu terţe state.

Sunt necesare licenţe de import pentru mărfuri cum ar fi: uleiurile minerale, anumite produse chimice şi arme.

Nu există formalităţi vamale pentru bunurile cu statut comunitar (bunurile produse în UE sau cele a căror liberă circulaţie este permisa in cadrul UE).

Pentru bunurile supuse regimurilor de perfecţionare activă şi de admitere temporară, puse ulterior în liberă circulaţie pe teritoriul UE, se plăteşte dobândă compensatorie.

Pentru regimurile vamale suspensive, cu mici excepţii, se solicită garantarea drepturilor de import.

Accize

Produse accizabile „armonizate” şi produse accizabile „nearmonizate” .

Antrepozite fiscale pentru producţie şi depozitare.

Destinatari înregistraţi şi expeditori înregistraţi

Produsele accizabile armonizate pot fi produse, transformate, transportate şi depozitate în regim suspensiv.

Contribuţii la Fondul pentru Mediu

Contribuţiile pentru ambalaje, anvelope, emisii poluante din surse fixe, vânzarea deşeurilor feroase şi neferoase, masă lemnoasă pe picior etc.

Anumite contribuţii depind de respectarea obligaţiilor de gestionare a deşeurilor.

Înregistrarea producătorilor/importatorilor/exportatorilor de EEE (echipamente electrotehnice şi electronice).

Înregistrarea producătorilor/importatorilor de substanţe şi preparate chimice (înregistrarea REACH).

Capitolul I - Persoanele fizice

1. Impozitarea persoanelor fizice

1.1 Principii generale

Cota unică de impunere este de 16%.

Anul fiscal este anul calendaristic.

Persoanele fizice sunt considerate rezidenţi fiscali români dacă:

» au domiciliul în România, sau

» au centrul intereselor vitale în România, sau

» sunt prezente fizic în România timp de peste 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Cetăţenii români domiciliaţi în România se supun impozitării asupra veniturilor realizate în alte ţări (cu excepţia salariilor primite în străinătate pentru munca desfăşurată în străinătate).

Persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România, care devin rezidenţi ai unui stat cu care România nu are încheiată o Convenţie de evitare a dublei impuneri sunt în continuare taxabili în România pentru veniturile din orice sursă (atât din România, cât şi din străinătate) pentru anul calendaristic în care are loc schimbarea de rezidenţă, precum şi pentru următorii trei ani calendaristici.

Cetăţenii români cu domiciliul în afara României şi persoanele fizice străine, indiferent de locul în care îşi au domiciliul, sunt supuşi impozitării în România în primul an de prezenţă, numai pentru veniturile realizate în România.

Persoanele fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă (cel de-al doilea sau al treilea criteriu de rezidenţă de mai sus) datorează impozit pentru veniturile realizate din străinătate începând cu anul următor celui în care sunt îndeplinite condiţiile de rezidenţă menţionate (cu respectarea prevederilor Convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri, unde este cazul).

1.2 Impozitul pe venitul rezidenţilor

Tipuri de venit şi cotele de impozit corespunzătoare

Venituri din salarii

Salariul constituie veniturile în bani şi/sau în natură primite de o persoană fizică în baza unui contract de muncă, şi este impozitat la cota unică de 16%.

Veniturile asimilate salariilor cuprind indemnizaţiile plătite conform clauzelor de neconcurenţă şi beneficiile impozabile, care includ, printre altele: tichetele de masă, tichetele-cadou, tichetele de creşă, tichetele de vacanţă, sumele reprezentând plăţi compensatorii, utilizarea în scop personal a maşinii şi a telefonului de serviciu. Totodată, indemnizaţiile de administrator, sumele primite de membrii Adunării Generale a Acţionarilor/Asociaţilor şi ai Consiliului de Administraţie, membrii directoratului şi Consiliului de Supraveghere sunt asimilate salariilor.

Sunt considerate contribuabili următoarele persoane:

» Angajaţii societăţilor româneşti (şi administratorii remuneraţi în baza contractelor de mandat), ai sucursalelor şi reprezentanţelor societăţilor străine; angajatorul are obligaţia să calculeze, să reţină şi să vireze impozitele pe salarii, lunar.

» Persoanele străine ce desfăşoară activităţi în România în baza unui contract de muncă străin; acestea sunt obligate să depună o declaraţie de venit lunară şi să plătească impozitul pe venit lunar pentru salariul obţinut de la angajatorul din străinătate.

Venituri din activităţi independente

Veniturile din activităţi independente sunt impozitate la cota unică de 16% (contribuţiile sociale obligatorii sunt deductibile) şi cuprind, printre altele:

» Veniturile din activităţi liber-profesioniste (este necesară autorizaţie), inclusiv venituri din exercitarea profesiilor liberale;

» Veniturile din drepturile de proprietate intelectuală.

Activităţi liber-profesioniste

Veniturile din activităţi liber-profesioniste sunt impozitate pe baza intrărilor din registrele contabile în partidă simplă pe care sunt obligate să le ţină persoanele care realizează activităţi independente. Venitul net se calculează ca venit brut din care se scad cheltuielile deductibile.

Pentru liber-profesionişti, sunt nedeductibile următoarele: amenzile, penalităţile de întârziere (altele decât penalităţile contractuale), donaţiile, bursele private, sponsorizările şi cheltuielile de protocol ce depăşesc limitele stabilite de lege, diurnele şi alte cheltuieli ce depăşesc limitele prevăzute de legea actuală.

Există de asemenea alternativa ca unii liber-profesionişti să fie impozitaţi pe baza unei norme de venit fixe anuale, comunicate anual de administraţiile locale.

Liber-profesioniştii care realizează venituri din activităţi independente trebuie să efectueze în cursul anului fiscal plăţi trimestriale anticipate în contul impozitelor datorate (până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru).

Drepturile de proprietate intelectuală

Plătitorii de redevenţe/venituri din cesiunea de drepturi de proprietate intelectuala trebuie să calculeze, să reţină şi să plătească o cotă de 10% impozit anticipat.

Beneficiarul include venitul în declaraţia anuală privind venitul realizat, pe baza căreia autoritatea fiscală stabileşte suma impozitului final (cota finală de impozitare este de 16%).

Baza impozabilă pentru veniturile aferente drepturilor de proprietate intelectuală o reprezintă venitul brut, din care se deduc contribuţiile sociale obligatorii plătite (reţinute de plătitorul de venit) şi o sumă egală cu 20% din venitul brut. În cazul veniturilor din crearea unor lucrări de artă monumentală, se admite o cheltuială deductibilă egală cu 25% din venitul brut.

De asemenea, se poate opta (încă de la încheierea contractului) pentru reţinerea la sursă a unui impozit final de 16% aplicat la venitul brut.

Venituri din chirii

Venitul brut anual reprezintă venitul obţinut de proprietar în cursul anului, în funcţie de prevederile contractului de închiriere înregistrat la autorităţile fiscale române.

Venitul net impozabil se determină prin deducerea cotei de cheltuieli de 25% din venitul brut, şi este impozitat la cota unică de 16%.

Persoanele care realizează acest tip de venit trebuie să efectueze plăţi trimestriale anticipate în cursul anului fiscal. Fac excepţie de la această prevedere persoanele care obţin venituri din închirierea in scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală.

Persoanele care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală cu o capacitate de cazare cuprinsă între una şi cinci camere datorează impozit pe venitul stabilit ca normă anuală de venit, iar plata acestuia se face în două rate anuale (până la data de 25 iulie inclusiv şi respectiv 25 noiembrie inclusiv), impozitul fiind final. Pentru aceste persoane există posibilitatea de a determina impozitul pe venit în sistem real. În această situaţie impozitul plătit în cursul anului va reprezenta plăţi anticipate în contul impozitului anual datorat.

Persoanele care realizează venituri din închirierea în scop turistic a peste cinci camere situate în locuinţe proprietate personală cu o capacitate de cazare mai mare de cinci camere vor determina venitul net anual în sistem real în baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, si vor datora impozit sub formă de plăţi anticipate ce vor fi plătite în două rate. Ulterior, aceste persoane vor depune declaraţia privind venitul realizat, în baza căreia se va efectua regularizarea privind impozitul anual datorat.

Venitul obţinut de contribuabili din mai mult de cinci contracte de închiriere şi respectiv din închirierea în scop turistic a mai mult de cinci camere din locuinţa proprietate personală sunt considerate venituri din activităţi independente şi impozitate corespunzător.

Venituri din pensii

Pensiile sunt impozabile la cota unică de 16% pentru sumele ce depăşesc 1.000 lei pe lună.

Contribuţiile sociale obligatorii sunt deductibile la calculul impozitului în România.

Venituri din activităţi agricole

Următoarele activităţi sunt considerate activităţi agricole:

» Cultivarea şi vânzarea florilor, legumelor si zarzavaturilor, în sere şi solarii special destinate acestor scopuri şi/sau într-un sistem irigat;

» Cultivarea şi vânzarea de arbuşti, plante decorative şi ciuperci;

» Activităţi viticole/pomicole;

» Vânzarea produselor agricole neprelucrate către unităţi specializate.

Veniturile din activităţi agricole sunt determinate pe baza normei de venit sau prin contabilitatea în partidă simplă, aplicându-se cota unică de 16% venitului impozabil.

În cazul contribuabililor-persoane fizice care realizează venituri din agricultură prin valorificarea produselor vândute către anumite unităţi specializate de colectare, impozitul se calculează şi se reţine la sursă prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii produselor livrate. Impozitul este final.

Venituri din premii

Impozitul pe veniturile din premii este reţinut la sursă, fiind stabilit prin aplicarea unei cote de 16% asupra sumelor de peste 600 lei achitate pentru fiecare premiu.

Venituri din investiţii

Dividendele sunt impozitate la cota unică de 16%.

Veniturile sub forma de dobânzi sunt impozitate cu 16%, impozitul fiind final.

Câştigurile de capital sunt impozitate după cum urmează:

» Câştigul net din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare - în cazul societăţilor închise - se impune la o cotă de 16%. Obligaţia calculării şi virării impozitului reprezentând plata anticipată trimestrială în contul impozitului pe câştigul net anual impozabil revine contribuabilului;

» În cazul titlurilor de valoare la societăţile închise şi al părţilor sociale la societăţile cu răspundere limitată obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe venit (pe baza contractului dintre părţi) revine cumpărătorului, la momentul tranzacţiei;

» Pierderea netă anuală din tranzacţionarea titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare - în cazul societăţilor închise - se poate reporta până la şapte ani fiscali consecutivi;

» Câştigul din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen se impune la o cotă de 16% la fiecare tranzacţie, impozitul reţinut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat;

» 16% impozit pe câştigurile realizate de acţionari din lichidarea societăţilor. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe venit revine persoanei juridice.

Venituri din tranzacţii imobiliare

Veniturile din transferul de proprietăţi imobiliare deţinute pentru o perioadă mai mică de trei ani se impozitează astfel:

» Pentru valori de până la 200.000 lei inclusiv, impozitul pe venit este de 3%;

» Pentru valori mai mari de 200.000 lei, impozitul pe venit este de 6.000 lei + 2% din suma ce depăşeşte 200.000 lei.

Veniturile din transferul de proprietăţi imobiliare deţinute pentru o perioadă mai mare de trei ani se impozitează astfel:

» Pentru valori de până la 200.000 lei, impozitul pe venit este de 2%;

» Pentru valori mai mari de 200.000 lei, impozitul pe venit este de 4.000 lei + 1% din suma ce depăşeşte 200.000 lei.

Nu se plăteşte impozit pe venit pentru proprietăţile dobândite în baza unor legi speciale, pentru actele de donaţie între rude de până la gradul trei, între soţi şi în cazul moştenirilor, cu condiţia ca procedura să fie finalizată în cel mult doi ani (se percepe un impozit pe venit de 1% dacă procedura nu este finalizată în acest termen).

Impozitul pe venit plătit pentru transferul de proprietate se va calcula la valoarea declarată de părţi în documentele de transfer şi se va reţine de către notarul public. Dacă valoarea declarată de părţi este mai mică decât valoarea estimată stabilită în expertiza executată de Camera Notarilor Publici, impozitul pe venit se va calcula la valoarea de referinţă. Impozitul va fi virat până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reţinut venitul.

Venituri din jocuri de noroc

Impozitul pe veniturile din jocuri de noroc se stabileşte prin aplicarea unei cote de 25% venitului net.

Impozitul calculat şi reţinut în momentul plăţii este final. Venitul net este suma care depăşeşte valoarea de 600 lei achitată de acelaşi organizator sau plătitor într-o singură zi.

Accesul în locaţiile autorizate este posibil numai pe baza unui bilet de intrare valabil pentru 24 de ore, în intervalul orar 8:00-8:00, taxa de acces fiind de 20 lei pentru jocurile de noroc caracteristice activităţii cazinourilor, respectiv 5 lei pentru jocurile de noroc de tip slot-machine.

Alte venituri supuse cotei unice de impozit de 16%

În această categorie sunt incluse următoarele tipuri de venituri impozabile (lista nefiind exhaustivă):

» Primele de asigurări achitate de plătitor în beneficiul unei persoane care nu are o relaţie de muncă cu plătitorul primei de asigurări;

» Câştigurile de la societăţile de asigurări în urma încheierii unui contract de asigurări între părţi privind „tragerile de amortizare”;

» Veniturile acordate persoanelor fizice pensionari, foşti salariaţi, sub formă de reduceri la achiziţia de bunuri, servicii şi alte drepturi, conform clauzelor din contractul de muncă sau în baza unor legi speciale.

» Venitul realizat de persoane fizice sub formă de onorarii pentru servicii de arbitraj comercial.

Venituri neimpozabile

Principalele categorii de venituri neimpozabile sunt:

» Indemnizaţia pentru concediul de maternitate, riscul maternal şi creşterea copilului, concediu plătit din fondul asigurărilor de sănătate;

» Ajutorul acordat pentru creşterea copilului;

» Salariile obţinute de persoanele cu handicap grav sau accentuat;

» Sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal în statul respectiv;

» Avantajele planurilor cu opţiune de cumpărare de acţiuni, (Stock Option Plan) în momentul acordării şi exercitării acesteia;

» Sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare efectuate pe durata delegaţiilor/detaşărilor;

» Venitul salarial legat de conceperea şi crearea de software (trebuie îndeplinite anumite criterii, atât de către angajator, cât şi de către angajat);

» Sponsorizări şi donaţii;

» Moşteniri;

» Veniturile din vânzarea bunurilor mobile din patrimoniul personal (cu excepţia celor considerate „câştiguri de capital”).

Deduceri la calculul impozitului pe venit

Pentru funcţia de bază, în vederea calculării venitul impozabil din salariu, din venitul brut se vor deduce următoarele sume:

» Contribuţiile de asigurări sociale obligatorii;

» Deducerea personală calculată conform legii;

» Contribuţiile la fondurile de pensii facultative, în limita echivalentului în lei al sumei de 400 de euro anual;

» Cotizaţia sindicală.

Pentru fiecare din funcţiile secundare, venitul impozabil este calculat ca diferenţa dintre venitul brut şi obligaţiile de asigurări sociale, deducerea personală nefiind aplicabilă.

Contribuabilii pot hotărî direcţionarea în scopuri caritabile (sponsorizări) a până la 2% din impozitul pe venit anual datorat.

1.3 Impozitul pe venitul nerezidenţilor

Veniturile realizate de persoanele nerezidente din activităţile desfăşurate în România sunt impozabile în România cu 16% (cu excepţia cazurilor în care impozitul este eliminat sau redus conform prevederilor unei Convenţii pentru evitarea dublei impuneri).

Veniturile realizate din România cuprind, printre altele, următoarele:

» Venituri obţinute din activităţi independente desfăşurate în România.

» Venituri obţinute din activităţi dependente desfăşurate în România.

» Alte tipuri specifice de venituri realizate din România.

Următoarele reprezintă venituri impozabile obţinute din România de nerezidenţi:

» dividendele, dobânzile, redevenţele sau comisioanele de la un rezident;

» dobânzile, redevenţele sau comisioanele de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda/redevenţa/comisionul este o cheltuială a sediului permanent;

» veniturile din activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în România;

» veniturile din prestarea de servicii de management sau de consultanţă din orice domeniu, dacă acestea sunt obţinute de la un rezident sau dacă cheltuielile aferente sunt ale unui sediu permanent în România;

» veniturile reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţi ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al Consiliului de Administraţie al unei persoane juridice române;

» veniturile din servicii prestate în România, mai puţin transportul internaţional şi prestările de servicii accesorii acestui transport;

» veniturile din profesii independente desfăşurate în România;

» veniturile din pensii ce depăşesc plafonul lunar (1.000 lei);

» veniturile din premii acordate la concursuri organizate în România;

» veniturile obţinute la jocurile de noroc practicate în România (acest tip de venit, ca şi în cazul persoanelor rezidente, este impozitat cu 25%);

» veniturile realizate de nerezidenţi din lichidarea unei persoane juridice române;

» veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;

» veniturile unei persoane juridice străine obţinute din proprietăţi imobiliare situate în România, sau din transferul titlurilor de participare;

» veniturile unei persoane fizice nerezidente, obţinute dintr-o activitate dependentă desfăşurată în România;

» veniturile unei persoane fizice nerezidente obţinute din transferul titlurilor de valoare deţinute la o persoană juridică română;

» veniturile obţinute de nerezidenţi dintr-o asociere constituită în România.

Persoanele fizice nerezidente care realizează câştiguri de capital în România se supun aceluiaşi tratament fiscal aplicabil pentru veniturile realizate de rezidenţii români. În funcţie de detaliile tranzacţiei, obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe venit pentru câştigurile realizate din vânzarea de acţiuni revine contribuabilului. Persoanele nerezidente pot numi un reprezentant sau un agent fiscal român pentru îndeplinirea acestor cerinţe.

Veniturile din tranzacţii cu proprietăţi imobiliare se impozitează la cotele aplicabile şi rezidenţilor. În cazul existenţei unei Convenţii de evitare a dublei impuneri între România şi statul de rezidenţă al persoanei fizice, beneficiarul nerezident poate să aplice prevederile mai favorabile din această convenţie, dacă prezintă plătitorului de venit certificatul de rezidenţă fiscală.

2. Sistemul asigurărilor sociale

2.1 Principii generale

În România, toţi angajatorii şi angajaţii, precum şi alte categorii de persoane, sunt cuprinşi în categoria contribuabililor la sistemul de asigurări sociale de stat.

Asigurările sociale şi de sănătate acoperă pensiile, alocaţiile pentru copii, cazurile de incapacitate temporară de muncă, riscurile de accidente de muncă şi boli profesionale şi alte servicii de asistenţă socială, în timp ce asigurările de şomaj acoperă pe de o parte riscul pierderii locului de muncă şi acordarea indemnizaţiei de şomaj, iar pe de altă parte stimulentele pentru crearea de locuri de muncă.

2.2 Contribuţii

Cotele plătite de angajator şi angajat aplicate asupra bazelor de calcul sunt prevăzute în Codul fiscal. Cotele pentru contribuţii pot fi modificate de Legea Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat sau de Legea Bugetului de stat. Pentru 2012, ratele de asigurări sociale au fost stabilite după cum urmează:

Contribuţiile angajaţilor

» Contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat: 10,5%

» Contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj: 0,5%

» Contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de sănătate: 5,5%

Pentru anul 2012, din totalul cotei de contribuţie individuală de asigurări sociale (pensie), 3,5% se direcţionează automat către fondurile de pensii administrate privat. Baza lunară de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale individuale o reprezintă câştigul brut realizat din activităţi dependente, în ţară şi în străinătate, cu respectarea convenţiilor juridice internaţionale la care România este parte.

Plafon: baza de calcul pentru contribuţia individuală lunară de asigurări sociale (CAS) este plafonată la nivelul a de cinci ori câştigul salarial mediu brut pe fiecare loc de realizare a venitului; pentru anul 2012, câştigul salarial mediu brut este 2.117 lei.

Contribuţiile angajatorilor

» Contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat: 20,8%; 25,8%; 30,8% în funcţie de condiţiile de muncă (plafonată)

» Contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de sănătate: 5,2%

» Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii: 0,85% (plafonată)

» Contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale: 0,25%

» Contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj: 0,5%

» Contribuţia de asigurare pentru risc şi accidente de muncă şi boli profesionale: 0,15% - 0,85%

Baza lunară de calcul reprezintă suma câştigurilor brute realizate de persoanele fizice rezidente şi nerezidente, în baza unui contract de muncă (sau a unui raport de serviciu sau statut special), precum şi venituri asimilate salariilor (remuneraţiile administratorilor / directorilor cu contract de mandat etc.).

Plafon: baza de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale (CAS) este plafonată la nivelul produsului dintre numărul asiguraţilor şi valoarea a de cinci ori câştigul salarial mediu brut.

Contribuţiile de asigurări sociale de sănătate şi de şomaj individuale, precum şi cele datorate de angajator, rămân neplafonate, aplicându-se la bazele de calcul corespunzătoare, reglementate de Codul fiscal.

Baza lunară pentru calculul contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii datorate de angajatori este plafonată la nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară, garantate în plată, înmulţite cu numărul de asiguraţi din luna respectivă (salariul minim brut pe ţară garantat în plată în anul 2012 este de 700 lei).

Cota contribuţiei la asigurările pentru accidente de muncă variază între 0,15% şi 0,85%, în funcţie de categoria de risc. Criteriile de stabilire a categoriilor de risc au fost stabilite prin Hotărâre de Guvern.

Începând cu anul 2011 s-a introdus obligativitatea depunerii unei declaraţii unice, pentru persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator sau de entitate asimilată angajatorului, aşa cum sunt definite de Codul fiscal.

Angajatorii calculează şi reţin contribuţiile salariale la momentul plăţii salariilor. Contribuţiile la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale de stat se plătesc până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale. Neplata intenţionată a acestor contribuţii reţinute la sursă, în termen de 30 zile de la această dată, constituie infracţiune şi se sancţionează corespunzător.

Se restrânge lista avantajelor salariale exceptate de la plata asigurărilor sociale.

Contribuţiile datorate pentru venituri din drepturi de proprietate intelectuală/convenţii civile

Pentru din astfel de venituri (cu reţinere la sursă a impozitului) se percep contribuţii individuale de asigurări sociale (pensie) şi sănătate.

Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale (pensie) este limitată la de cinci ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Contribuţiile individuale de asigurări sociale (pensie) şi sănătate pentru aceste venituri se calculează, se reţin şi se virează de către plătitorul de venit, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul.

Modalitatea de stabilire a bazei de calcul pentru contribuţiile sociale individuale este următoarea:

» Venitul brut minus cota de cheltuială (20% sau 25%) în cazul veniturilor din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală;

» Venitul brut, în cazul veniturilor din convenţii civile.

Persoanelor care contribuie deja la sistemul de asigurări sociale de sănătate (de exemplu, în baza unui contract de muncă) sunt exceptate de la plata contribuţiei individuale de sănătate pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.

Modificări aplicabile începând cu iulie 2012:

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală preia competenţa de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente, activităţi agricole şi asocieri fără personalitate juridică, precum şi a celor datorate de persoanele fizice care realizează alte venituri, şi de persoanele care nu realizează venituri.

Persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală sau venituri obţinute în baza unor convenţii civile nu mai datorează contribuţiile sociale pentru asigurările pentru şomaj.

Baza de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale aplicabilă în anul 2012 nu a suferit modificări esenţiale.

3. Autorizaţia de muncă şi permise de şedere

Dreptul de muncă pentru cetăţenii din SEE şi Confederaţia Elveţiană

Cetăţenii din Spaţiul Economic European (SEE) şi Confederaţia Elveţiană care lucrează în România ca angajaţi cu contract local sau în regim de detaşare nu au obligaţia de a obţine autorizaţie de muncă; aceste persoane au acces liber pe piaţa de muncă locală.

În privinţa lucrătorilor detaşaţi a fost stabilită o procedură de notificare cu privire la detaşare a autorităţilor cu atribuţii în domeniul muncii

Autorizaţia de muncă

De regulă, străinii care lucrează în România trebuie să obţină o autorizaţie de muncă în România (înainte de obţinerea permisului de şedere).

Prin „străin” se înţelege persoana care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al SEE ori al Confederaţiei Elveţiene.

Tipul de autorizaţii de muncă ce pot fi acordate străinilor sunt următoarele: autorizaţie de muncă pentru lucrători permanenţi, pentru lucrători detaşaţi, pentru lucrători sezonieri, pentru lucrători stagiari, pentru lucrători transfrontalieri, pentru lucrători înalt calificaţi, precum şi autorizaţia de muncă nominală.

În anumite circumstanţe, unele categorii de străini îşi pot desfăşura activitatea fără a obţine în prealabil o autorizaţie de muncă, de exemplu cetăţenii străini, membri de familie ai cetăţenilor români, cetăţenii străini angajaţi ai unor societăţi din state membre SEE sau din Confederaţia Elveţiană detaşaţi în România.

Şi în privinţa cetăţenilor străini detaşaţi există o procedură de notificare cu privire la respectiva detaşare a autorităţilor cu atribuţii în domeniul muncii.

Tipul de relaţii de muncă poate modifica substanţial obligaţiile fiscale şi de asigurări sociale. Mai exact, străinii care desfăşoară activităţi în România în baza unui contract de muncă local sunt obligaţi la plata impozitului pe venit pentru valoarea totală a indemnizaţiilor primite în România, precum şi a tuturor contribuţiilor de asigurări sociale conform legislaţiei din România. Cetăţenii străini detaşaţi în România pot beneficia de drepturi de detaşare (unele cu tratament fiscal favorabil) conform limitelor/excepţiilor stabilite prin legislaţia internă şi/sau prin reglementările Uniunii Europene referitoare la imigraţie şi asigurări sociale.

După aderarea României la UE, reglementările europene din domeniul securităţii sociale prevalează asupra legislaţiei interne. În consecinţă, expatriaţii din SEE sau Elveţia care lucrează în România pot fi scutiţi de la plata contribuţiilor sociale, dacă obţin certificatul A1 dintr-un alt stat membru UE în care se află angajatorul acestora, sau certificatul E 101 din Norvegia, Islanda, Liechtenstein şi Confederaţia Elveţiană pentru expatriaţii ai căror angajatori îşi au sediul în aceste state.

Autorizaţia de muncă pentru lucrători permanenţi

În vederea încheierii unui contract de muncă local între un cetăţean străin şi o societate din România, cetăţeanul străin trebuie să obţină,în prealabil,o autorizaţie de muncă şi o viză de lungă şedere (cu excepţiile prevăzute de lege). Cetăţenii străini vor plăti impozitul pe venit şi contribuţiile sociale în România de la data începerii activităţii, acestea fiind reţinute lunar de angajator pe statul de plată.

Autorizaţia de muncă pentru lucrători înalt calificaţi

Acest tip de autorizaţie se poate acorda lucrătorilor străini care pot fi încadraţi în muncă pe baza unui contract de muncă local, cu respectarea unor cerinţe referitoare la salariu, durata contractului, dovedirea unor calificări profesionale superioare etc.

Şederea în România a posesorului unei astfel de autorizaţii se face pe baza unei Cărţi albastre a UE.

Autorizaţia de muncă pentru lucrători detaşaţi

Cetăţenii străini pot fi detaşaţi în România de societăţi aflate în state terţe, în baza unui contract de muncă,pentru cel mult un an într-o perioadă de cinci ani.

Pentru a fi detaşat în România, cetăţeanul străin trebuie să obţină în prealabil o autorizaţie de muncă pentru detaşare şi o viză de lungă şedere (cu excepţiile prevăzute de lege).

Străinul detaşat în vederea desfăşurării unei activităţi dependente în România trebuie să contribuie la fondul de asigurări sociale de sănătate. Contribuţia de 5,5% la fondul de sănătate se datorează de la data prelungirii dreptului de şedere temporară în România (şedere mai lungă de 90 de zile). Persoana respectivă trebuie să calculeze şi să plătească lunar contribuţiile salariale (impozit pe venit şi contribuţii la fondul de sănătate).

Documente de şedere

Documentele care confirma dreptul de şedere pentru perioade mai mari de 90 de zile sunt:

certificatul de înregistrare, cartea de rezidenţă, permisul de şedere si Cartea albastră a UE.

Numărul de înregistrare fiscală

Cetăţenii străini şi cei din Spaţiul Economic European (SEE) şi Confederaţia Elveţiană care realizează venituri pe teritoriul României şi care nu sunt obligaţi să obţină un permis de şedere sau respectiv un certificat de înregistrare dar au obligaţii fiscale în România trebuie să solicite înregistrarea fiscală în România prin intermediul unui agent fiscal sau reprezentant fiscal, în vederea obţinerii unui număr de înregistrare fiscală.

Codul numeric personal emis odată cu permisul de şedere al cetăţenilor străini, respectiv certificatul de înregistrare pentru cetăţenii din SEE şi Confederaţia Elveţiană, este folosit ca număr de identificare fiscală pentru înregistrarea la autorităţile fiscale române.

Străinii şi cetăţenii din SEE şi Confederaţia Elveţiană care desfăşoară activitate dependentă în România pot avea:

» contract de muncă străin (detaşare)

» contract de muncă local

Şederea legală în România a persoanelor din SEE şi Confederaţia Elveţiană şi a membrilor de familie ai acestora care nu sunt cetăţeni ai SEE / Confederaţia Elveţiană

Cetăţenii din SEE şi Confederaţia Elveţiană pot rămâne în România pentru o perioadă de până la trei luni fără obligaţia obţinerii documentelor de şedere (certificatelor de înregistrare). După depăşirea acestei perioade, îşi pot prelungi şederea în România dacă obţin un „certificat de înregistrare” (acest certificat se poate obţine în 24 de ore de la data solicitării şi are o valabilitate de până la cinci ani ). Certificatele de înregistrare se obţin în funcţie de scopul şederii cetăţenilor în România (de exemplu, angajare, detaşare, mijloace de întreţinere etc.).

Totuşi, membrii de familie care nu sunt cetăţeni SEE/ sau ai Confederaţiei Elveţiene se supun altor formalităţi privind şederea în România, după cum urmează:

» obţinerea unei vize de intrare în România, dacă este cazul; şi

» obţinerea unei cărţi de rezidenţă în cazul în care au o şedere în România mai mare de trei luni.

Şederea legală în România pentru cetăţenii străini

De regulă, cetăţenii străini a căror şedere în România depăşeşte 90 de zile într-o perioadă de şase luni trebuie să solicite un permis de şedere temporară (există puţine excepţii aplicabile în cazuri foarte speciale).

Înainte de solicitarea unui permis de şedere temporară, pentru intrarea în România trebuie obţinută o viză pe de lungă şedere de la misiunea diplomatică a României din străinătate. Cetăţenii din anumite state, cum ar fi SUA, Canada, Japonia, sunt scutiţi de obţinerea vizei de lungă şedere în România.

Documentele necesare pentru obţinerea vizei de lungă şedere/permisului de şedere depind de scopul şederii cetăţenilor străini în România.

Unul dintre tipurile de permise de şedere eliberate de către autorităţile din România (pentru lucrători înalt calificaţi) este „Cartea albastră a UE” ( Blue Card).

Unul din avantajele conferite de Cartea albastră a UE posesorului său este posibilitatea cumulării perioadelor de şedere în diferite State Membre în vederea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea calităţii de rezident pe termen lung.

Capitolul II: Impozitarea societăţilor

1. Impozitul pe profit

1.1 Principii generale

Teritorialitatea

O societate este considerată rezidentă în România dacă are în această ţară sediul înregistrat sau locul din care îşi conduce efectiv activitatea.

Entităţile supuse impozitului pe profit

» Societăţile româneşti;

» Societăţile străine care îşi desfăşoară activitatea în România prin intermediul unui sediu permanent;

» Societăţile străine ce obţin venituri din sau în legătură cu tranzacţiile imobiliare sau din tranzacţii cu titluri de participare ale unei societăţi româneşti;

» Societăţile şi persoanele fizice străine care desfăşoară activitate în România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică;

» Persoanele fizice române care formează cu societăţi româneşti asociaţii fără personalitate juridică, pentru veniturile obţinute pe teritoriul României sau în afara acestuia;

» Persoanele juridice cu sediul social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene.

Cota de impozit

Cota standard a impozitului pe profit este de 16%.

Impozitul pe profit datorat pentru jocuri de noroc şi de către cluburile de noapte nu poate fi mai mic de 5% din veniturile obţinute din aceste activităţi.

Cota de impozit aplicată asupra veniturilor microîntreprinderilor care optează pentru aceste sistem de taxare este de 3%.

1.2

Impozitul pe venitul societăţilor rezidente

Perioada fiscală şi perioada contabilă

Anul fiscal este anul calendaristic sau durata de existenţă a entităţii, dacă aceasta a fost înfiinţată sau desfiinţată în timpul anului respectiv.

Anul contabil este de regulă anul calendaristic, însă anumite categorii de entităţi (sucursalele româneşti ale societăţilor străine, filialele româneşti consolidate şi filialele filialelor societăţilor străine) pot să îşi stabilească un an financiar care să nu coincidă cu anul calendaristic, dacă anul financiar al societăţii-mamă diferă de anul calendaristic. Fac excepţie sucursalele, filialele consolidate, filialele filialelor instituţiilor de credit, instituţiile financiare nebancare, entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, societăţile de asigurare-reasigurare şi de reasigurare, precum şi societăţile de pensii private, care nu au posibilitatea de a-şi stabili un an financiar care să nu coincidă cu anul calendaristic.

Stabilirea unei perioade de raportare financiară diferite de anul calendaristic nu modifică perioada pentru care se calculează impozitul pe profit aşa cum este aceasta definită de Codul fiscal, şi anume anul calendaristic.

Baza de impozitare

Profitul impozabil al unei societăţi se calculează ca diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile înregistrate pentru obţinerea veniturilor impozabile pe durata unui an fiscal, ajustate din perspectivă fiscală prin scăderea veniturilor neimpozabile şi adăugarea cheltuielilor nedeductibile. La calculul profitului impozabil se pot lua în considerare şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor.

Pentru contribuabilii care aplică IFRS există reguli fiscale specifice în ceea ce priveşte determinarea valorii fiscale, determinarea profitului impozabil, ajustările pentru depreciere, amortizarea, tratamentul fiscal al impozitului pe profit amânat.

Venituri neimpozabile

Cele mai relevante tipuri de venituri neimpozabile prevăzute de Codul fiscal al României sunt:

» Dividendele primite de o societate românească de la o societate românească;

» Dividendele primite de o societate românească de la o filială dintr-un stat membru UE, supuse anumitor condiţii: societatea românească să fie plătitoare de impozit pe profit şi să deţină minim 10% din acţiunile filialei pentru o perioadă neîntreruptă de minim doi ani, care se încheie la data plăţii dividendelor;

» Diferenţele favorabile de valoare aferente titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare;

» Veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, precum şi veniturile din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere;

» Veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice;

» Veniturile provenind din impozitul pe profit amânat şi cele reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare, obţinute de către contribuabilii care aplică IFRS;

» Veniturile neimpozabile prevăzute explicit în contracte şi memorandumuri.

Deductibilitatea cheltuielilor

Din această perspectivă, cheltuielile se împart în trei categorii: cheltuieli deductibile, cheltuieli cu deductibilitate limitată şi cheltuieli nedeductibile.

Cheltuieli deductibile

De regulă, cheltuielile sunt deductibile numai dacă au fost suportate în vederea obţinerii de venituri impozabile.

Printre cheltuielile menţionate explicit de Codul fiscal ca fiind suportate în vederea generării de venituri impozabile se numără:

» Cheltuielile pentru marketing şi publicitate;

» Cheltuielile de cercetare şi dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute ca active necorporale din punct de vedere contabil;

» Cheltuielile cu protecţia mediului şi conservarea resurselor;

» Cheltuielile cu îmbunătăţirea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreţinerea şi dezvoltarea sistemelor de management al calităţii, obţinerea atestării conform cu standardele de calitate;

» Cheltuielile cu scoaterea din gestiune a creanţelor neîncasate sunt integral deductibile în una din următoarele situaţii: dacă procedura de faliment împotriva debitorului a fost închisă pe baza unei decizii a instanţei; dacă debitorul a decedat, iar creanţele nu pot fi recuperate de la succesori; dacă debitorul este dizolvat sau lichidat; dacă debitorul are dificultăţi financiare majore, care îi afectează întregul patrimoniu;

» Cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare aferente titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung;

» Cheltuielile cu deplasarea şi cazarea aferente călătoriilor de afaceri efectuate în România sau în străinătate de angajaţi şi administratori, precum şi de persoanele cu posturi asimilate acestora (administratori pe bază de mandat şi persoane detaşate ale căror costuri sunt suportate de societatea românească); acestea includ şi transportul angajaţilor spre/de la locul de muncă;

» Cheltuielile cu instruirea profesională şi dezvoltarea angajaţilor;

» Cheltuielile înregistrate pentru beneficiile acordate salariaţilor în instrumente de capitaluri cu decontare în numerar la momentul acordării efective a beneficiilor, dacă acestea sunt supuse la plata impozitului pe venit;

» Cheltuielile suportate pentru protecţia muncii, prevenirea accidentelor de muncă,şi a bolilor profesionale, contribuţiile de asigurări şi primele de asigurări de risc profesional aferente;

» Cheltuielile suportate pentru achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă utilă a acestora stabilită de către contribuabil.

» Cheltuielile cu amenzile, dobânzile, penalităţile sau majorările datorate în cadrul contractelor comerciale.

Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabilii inactivi, după data la care aceştia au fost declaraţi inactivi, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.

Cheltuieli cu deductibilitate limitată

Deductibilitatea anumitor cheltuieli este limitată astfel:

» Pierderile din dobânzi şi din diferenţele de curs valutar reglementate de regulile de limitare a cheltuielilor cu dobânda şi diferenţelor de curs valutar (vezi detalii mai jos);

» Mijloacele fixe supuse amortizării conform regulilor privind amortizarea (vezi detalii mai jos);

» Produsele perisabile în limita stabilită de organismele administraţiei centrale competente;

» Cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita a 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

» Indemnizaţiile zilnice pentru cheltuielile cu deplasările în ţară şi în străinătate sunt deductibile până la limita de 2,5 ori valoarea plafonului stabilit pentru instituţiile publice;

» Cheltuielile sociale sunt deductibile până la limita de 2% din cheltuielile cu salariile. Acestea pot cuprinde, printre altele, indemnizaţiile de maternitate, cheltuielile cu tichetele de creşă, ajutoarele pentru înmormântare şi cele pentru boli grave sau incurabile şi pentru proteze, precum şi cheltuielile pentru desfăşurarea corespunzătoare a anumitor activităţi sau funcţionarea corespunzătoare a unor unităţi aflate în administrarea contribuabililor (grădiniţele, creşele, serviciile medicale asigurate pentru boli profesionale şi accidente de muncă până la internarea în unităţi medicale, cantinele, cluburile sportive, cluburile etc.). Sunt deductibile în această limită şi alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă;

» Primele de asigurare voluntară de sănătate sunt deductibile pentru angajator în limita sumei de 250 euro pe an de persoană, iar pentru pensiile facultative în limita sumei de 400 euro pe an de persoană;

» Taxele şi contribuţiile plătite organizaţiilor neguvernamentale şi asociaţiilor profesionale legate de activitatea contribuabilului sunt deductibile în limita sumei de 4.000 euro pe an;

» Cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, aferente autoturismelor folosite de persoane cu funcţii de conducere şi de administrare ale persoanei juridice, sunt deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.

» Cheltuielile cu combustibilul pentru autovehiculele deţinute şi utilizate de contribuabili exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate de până la 3.500 kg şi cu cel mult nouă scaune de pasageri (inclusiv scaunul şoferului), sunt deductibile în cuantum de 50%. Fac excepţie de la această prevedere vehiculele care se încadrează în oricare din următoarele categorii:

ƒ vehicule utilizate exclusiv pentru intervenţii, reparaţii, pază şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, care de reportaj, precum şi vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă;

ƒ vehicule utilizate pentru transport de persoane cu plată şi pentru taxi;

ƒ vehicule utilizate pentru închirierea către alte persoane şi pentru instruire în cadrul şcolilor de şoferi.

Cheltuieli nedeductibile

O serie de cheltuieli sunt explicit nedeductibile, cum ar fi:

» Impozitul pe profitul din România, precum şi impozitul pe veniturile realizate în străinătate;

» Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile; de menţionat că nu există cheltuieli ce pot fi considerate ca fiind aferente veniturilor din dividende;

» Cheltuielile cu impozitul reţinut la sursă suportate de contribuabilul român pe seama nerezidentului;

» Dobânzile, amenzile şi penalităţile datorate autorităţilor române sau străine;

» Cheltuielile cu servicii de management, consultanţă, asistenţă şi alte servicii, dacă nu s-au încheiat contracte în scris sau alte acorduri valide şi dacă beneficiarii nu pot justifica prestarea efectivă a acestor servicii, prin documente justificative, precum şi necesitatea acestor servicii pentru activitatea pe care o desfăşoară;

» Cheltuielile de sponsorizare şi mecenat şi cheltuielile pentru burse private. Totuşi, contribuabililor li se acordă un credit fiscal în limita celei mai mici sume dintre 0,3% din cifra de afaceri şi respectiv 20% din impozitul pe profit datorat;

» Alte cheltuieli cu salariile şi/sau similare (dacă acestea nu sunt impozitate la nivel de persoană fizică), cu excepţia celor scutite expres de la plata impozitului pe veniturile persoanelor fizice;

» Cheltuielile cu beneficiile acordate salariaţilor în instrumente de capitaluri proprii cu decontare în acţiuni. Acestea reprezintă elemente similare cheltuielilor la momentul acordării efective a beneficiilor, dacă acestea sunt supuse la plata impozitului pe venit;

» Cheltuielile cu primele de asigurare care nu sunt legate de activele sau activitatea societăţii, cu excepţia celor pentru bunuri care reprezintă garanţie pentru împrumuturi bancare utilizate pentru desfăşurarea activităţii pentru care persoana impozabilă este autorizată, sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere ori de leasing;

» Cheltuielile cu creditele neperformante ce depăşesc provizionul deductibil (vezi mai jos);

» Cheltuielile care nu sunt susţinute de documente justificative;

» Cheltuielile în favoarea acţionarilor, în afara celor aferente bunurilor sau serviciilor furnizate de către acţionari la valoarea de piaţă;

» Cheltuielile din amortizarea mijloacelor fixe, precum şi scăderea valorii definite ca ajustare provizorie prin reglementările contabile care transpun Directivele europene;

» Cheltuielile cu impozitul pe profit amânat şi cele reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare, de către contribuabilii care aplică IFRS;

» În cazul contractelor de fiducie, cheltuielile înregistrate din transferul masei patrimoniale de la constituitor la fiduciar (dacă beneficiar este fiduciarul sau un terţ).

Provizioane şi rezerve

În general, provizioanele şi rezervele sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.

Totuşi, există provizioane şi rezerve a căror constituire este deductibilă după cum urmează:

» Constituirea sau majorarea rezervei legale până la o limită de 5% din profitul contabil anual înainte de impozitare (cu ajustări) până la atingerea a 20% din capitalul social;

» Provizioanele pentru clienţii incerţi înregistrate după 1 ianuarie 2006 sunt deductibile în limita a 30%, creanţele aferente trebuind să întrunească simultan următoarele condiţii:

ƒ să fie înregistrate după 1 ianuarie 2004

ƒ să nu fie încasate pentru o perioadă mai mare de 270 de zile de la data scadenţei

ƒ să nu fie garantate de altă persoană

ƒ să fie datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului

ƒ să fi fost incluse în venitul impozabil al contribuabilului;

» Provizioanele pentru creanţe neîncasate sunt integral deductibile dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

ƒ creanţele sunt înregistrate după 1 ianuarie 2007

ƒ debitorul este o societate declarată falimentară printr-o hotărâre judecătorească

ƒ creanţele nu sunt garantate de altă persoană

ƒ debitorul nu este o persoană afiliată

ƒ creanţele au fost incluse în venitul impozabil al contribuabilului;

» Provizioanele specifice constituite de instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare şi alte entităţi similare;

» Rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurări şi reasigurări, conform cadrului legal de reglementare al acestora, cu excepţia rezervei de egalizare;

» Provizioanele de risc pentru tranzacţii efectuate pe pieţele financiare, conform regulilor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;

» Rezervele din reevaluări ale mijloacelor fixe şi terenurilor, efectuate după 1 ianuarie 2004, care sunt deduse prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe.

» Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă din profitul impozabil se include în veniturile impozabile şi se impozitează ca atare, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către acţionari sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii sau oricărui alt motiv. Reconstituirea rezervei legale este la rândul său nedeductibilă.

Amortizarea contabilă şi amortizarea fiscală

Codul fiscal face o distincţie explicită între amortizarea contabilă şi amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe, amortizarea fiscală trebuie calculată pe baza regulilor prevăzute de Codul fiscal, deductibilitatea urmând să nu mai depindă de nivelul de amortizare înregistrat în conturi.

Se pot amortiza cheltuielile aferente oricăror imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu excepţia cheltuielilor de constituire şi a fondului comercial.

La calculul amortizării mijloacelor fixe se va utiliza valoarea fiscală, care include reevaluările contabile.

Amortizarea fiscală trebuie calculată pe baza valorii fiscale a activului şi a duratei de viaţă utile din punct de vedere fiscal, prin aplicarea uneia dintre metodele de amortizare permise:

» (i) metoda liniară,

» (ii) metoda accelerată, şi

» (iii) metoda degresivă.

Echipamentele tehnice, calculatoarele şi perifericele pot fi amortizate prin oricare dintre metodele disponibile, adică liniară, accelerată sau degresivă. Pentru orice alt mijloc fix (cu excepţia imobilelor pentru care se poate aplica numai metoda liniară), se poate folosi metoda liniară sau cea degresivă. Începând cu anul 2009, metoda de amortizare accelerată devine aplicabilă şi în cazul aparaturii şi echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare.

Dacă valoarea de piaţă stabilită la reevaluarea mijloacelor fixe scade sub valoarea fiscală (egală cu costul de achiziţie, costurile de producţie, valoarea de piaţă a mijloacelor fixe achiziţionate gratuit sau care reprezintă contribuţie la capitalul social, ajustată cu reevaluările contabile), valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe se calculează pe baza valorii fiscale.

Aceeaşi regulă se aplică reevaluării terenurilor, dacă se înregistrează o scădere a valorii acestora sub valoarea fiscală. Astfel, noua valoare recunoscută din perspectivă fiscală este valoarea fiscală.

Valoarea fiscală rămasă neamortizată, în cazul mijloacelor fixe amortizabile/ imobilizărilor necorporale la care se înlocuiesc părţi componente, se recalculează. Cheltuielile reprezentând valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite reprezintă cheltuieli deductibile.

Reglementări privind gradul de îndatorare

Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar, în legătură cu împrumuturile, se supune următoarelor două criterii, cu excepţia dobânzilor şi diferenţelor de curs valutar aferente creditelor contractate cu părţi care sunt instituţii de credit, instituţii financiare nebancare sau alte entităţi ce acordă credite în condiţiile legii, şi cu excepţia dobânzii asociate obligaţiunilor tranzacţionate pe o piaţă reglementată:

Regula privind rata maximă a dobânzii (the safe harbour rule)

Regula privind rata maximă a dobânzii limitează la maxim 6% deductibilitatea dobânzii pentru împrumuturile în valută* şi la rata de referinţă a dobânzii comunicate de Banca Naţională a României - pentru împrumuturile în lei. Cheltuielile cu dobânda înregistrată peste această limită sunt nedeductibile şi nu pot fi reportate în perioadele următoare.

• * Limita superioară pentru rata dobânzii se stabileşte prin Hotărâre de Guvern. Rata prevăzută mai sus este valabilă începând cu anul fiscal 2010.

Regula limitării gradului de îndatorare (thin capitalisation rule)

Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderile nete din diferenţele de curs valutar, în legătură cu împrumuturi cu scadenţa de peste un an, se supune testului referitor la gradul de îndatorare. Capitalul împrumutat inclus la calculul gradului de îndatorare este reprezentat de toate împrumuturile cu o perioadă de maturitate de peste un an. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, primele de emisiune/fuziune, rezervele, profitul nerepartizat, profitul pe anul curent şi alte elemente de capital propriu. Atât capitalul împrumutat cât şi capitalul propriu sunt calculate ca medie a valorilor existente la începutul şi la sfârşitul perioadei în care se calculează impozitul pe profit.

Dacă gradul de îndatorare al unei societăţi este mai mare decât trei, sau în cazul în care capitalul propriu al societăţii este negativ, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar, în legătură cu împrumuturile cu scadenţa de peste un an, sunt nedeductibile. Totuşi, cheltuielile considerate nedeductibile ca urmare a aplicării acestei reguli se pot reporta în anii fiscali următori şi devin deductibile în primul an în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei.

Creditul fiscal extern

Scutirea parţială unilaterală se efectuează prin intermediul unui credit pentru impozitele pe profit plătite în străinătate, care nu poate depăşi impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit din România (16%) la profiturile impozabile realizate în străinătate.

Se poate obţine credit fiscal în România pentru impozitul plătit într-un stat străin dacă sunt aplicabile prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi respectivul stat, şi persoana juridică română prezintă documentaţia din care să rezulte că impozitul a fost plătit respectivului stat.

Impozitul pe profit datorat în străinătate de o societate străină nu se poate credita cu impozitul pe profit datorat în România decât în cazul sediilor permanente sau al sucursalelor.

Pierderile fiscale

Începând cu pierderile fiscale generate după 1 ianuarie 2009, societăţile pot reporta aceste pierderi pe o perioadă de şapte ani, pe baza metodei FIFO.

Pentru pierderile fiscale înregistrate în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2010, perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2010 este considerată an fiscal în sensul celor şapte ani consecutivi.

Pierderile înregistrate printr-un sediu permanent situat într-un stat membru al Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri sunt deductibile din veniturile persoanei juridice.

Pentru persoanele juridice străine această regulă (reportarea pierderilor) se aplică numai în cazul veniturilor şi cheltuielilor aferente sediului permanent din România al acestora şi doar pentru o perioadă de cinci ani.

Dividendele, dobânzile şi redevenţele plătite societăţilor rezidente

Dividendele plătite de o societate românească către altă societate românească sunt supuse unui impozit pe dividende de 16%. Acestea sunt neimpozabile dacă beneficiarul dividendelor deţine, la data plăţii dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioadă de 2 ani împliniţi până la data plăţii acestora inclusiv.

Prevederile Directivei privind regimul fiscal comun aplicabil societăţilor-mamă şi filialelor acestora (Parent-Subsidiary Directive) au devenit aplicabile în România de la data de 1 ianuarie 2007. Astfel, dividendele primite de o societate românească de la altă societate comercială rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene nu vor fi impozitate dacă beneficiarul deţine cel puţin 10% din acţiunile societăţii nerezidente respective pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin doi ani, care se încheie la data plăţii dividendelor.

Sumele distribuite sub formă de dividende sunt scutite de la plata impozitului, dacă sunt investite în aceeaşi societate sau în capitalul social al altei persoane juridice române în scopul păstrării şi creării de noi locuri de muncă pentru dezvoltarea activităţii respectivei societăţi române, conform obiectului de activitate.

Dobânzile şi redevenţele plătite de către o societate românească altei societăţi româneşti se consideră venit impozabil în sarcina beneficiarului, care datorează impozit pe profit.

Consolidarea

În România nu există consolidare fiscală sau impozitare la nivelului grupului de societăţi. Membrii unui grup trebuie să depună declaraţii de impunere separate. Pierderile înregistrate de membrii unui grup nu pot fi compensate cu profiturile realizate de ceilalţi membri ai grupului.

Câştigurile de capital

Câştigurile de capital realizate de societăţile româneşti sunt incluse în profitul acestora şi se supun impozitului la cota de 16%. În general, pierderile de capital aferente vânzărilor de acţiuni sunt deductibile.

De regulă, fuziunile, divizările, transferul de active şi schimbul de acţiuni între două societăţi româneşti nu atrag impozit pe câştigul de capital.

Relocarea sediului social al unei Societăţi Europene (SE) sau Societăţi Cooperative Europene (SCE) din România într-un alt stat membru UE nu reprezintă, în anumite condiţii, un transfer

impozabil pentru diferenţa dintre preţul de piaţă al elementelor din activ şi pasiv transferate

şi valoarea lor fiscală. Nici la nivelul acţionarilor unei SE sau SCE nu se impozitează venitul,

profitul sau diferenţa dintre preţul de piaţă al elementelor din activ şi pasiv transferate şi valoarea lor fiscală, rezultată ca urmare a transferului de sediu social din România.

Dacă o societate din România are un sediu permanent într-un alt stat membru UE, iar această societate este dizolvată în urma unei reorganizări transfrontaliere, autorităţile fiscale din România pierd dreptul de a impozita respectivul sediu permanent.

Contractele de fiducie

Începând cu data de 1 octombrie 2011 sunt în vigoare prevederi ce reglementează tratamentul fiscal aplicabil venitului realizat din contractele de fiducie. Astfel, în situaţia în care constituitorul are şi calitatea de beneficiar:

» Transferul masei patrimoniale de la constituitor la fiduciar nu este considerat transfer impozabil;

» Fiduciarul va ţine o evidenţă contabilă separată pentru masa patrimonială fiduciară şi va transmite trimestrial constituitorului veniturile şi cheltuielile rezultate din administrarea patrimoniului.

În cazul în care beneficiar este fiduciarul sau un terţ, cheltuielile înregistrate din transferul masei patrimoniale de la constituitor la fiduciar sunt nedeductibile.

1.3 Impozitul pe venitul societăţilor nerezidente

În general, entităţile străine sunt supuse impozitării pentru veniturile obţinute în România.

Măsura în care entităţile străine sunt supuse impozitării în România depinde de activităţile desfăşurate de acestea în sau în legătură cu România.

Entităţile străine se supun impozitării dacă înfiinţează o sucursală, un sediu permanent ori

o reprezentanţă sau dacă intră în sfera de aplicare a impozitului cu reţinere la sursă aplicat veniturilor realizate în România.

Sucursala unei entităţi străine

Sucursala trebuie înregistrată la autorităţile fiscale române. Înregistrarea, depunerea declaraţiilor şi efectuarea plăţilor urmează cerinţele aplicabile societăţilor româneşti.

Se consideră că sucursala are personalitatea juridică a societăţii-mamă, deci nu constituie

o entitate juridică separată (nu are capital social propriu, nume distinct etc.).

Obiectul de activitate al sucursalei nu poate fi mai extins decât cel al societăţii-mamă.

Repartizarea de fonduri către statul în care este localizat sediul principal nu este considerată repartizare de dividende, deci nu există obligaţii de impozitare prin reţinere la

sursă. Totuşi, ca şi în cazul societăţilor cu răspundere limitată, profiturile se transferă la finele anului, după aprobarea de către sediul principal a situaţiilor financiare ale sucursalei.

Sediul permanent

Sediul permanent nu este persoană juridică, dar este supus impozitării în România.

Astfel, sediul permanent se defineşte ca locul de desfăşurare a întregii activităţi a unei societăţi nerezidente sau a unei părţi a acesteia, în mod direct sau printr-un agent dependent. Odată cu înfiinţarea unui sediu permanent, România are dreptul să impoziteze profitul societăţii străine obţinut din activitatea desfăşurată în România.

Legislaţia românească prevede în mod explicit doi factori generatori ai unui sediu permanent:

» Baza fixă - trebuie să existe un loc de desfăşurare a activităţii (sediu, utilaje sau echipamente), cu un anumit grad de permanenţă;

» Agenţi cu statut dependent, care să îşi desfăşoare activitatea în statul în care este localizată societatea în cauză.

Înregistrarea, depunerea declaraţiilor şi efectuarea plăţilor urmează cerinţele aplicabile societăţilor româneşti.

Reprezentanţele

Reprezentanţele pot desfăşura exclusiv activităţi auxiliare sau pregătitoare.

Reprezentanţele nu pot efectua tranzacţii în nume propriu şi nu se pot angaja în activităţi comerciale.

Pentru reprezentanţe există un impozit fix de 4.000 euro pe anul fiscal, plătibil în lei la cursul de schimb valabil la data plăţii. Impozitul se plăteşte în două tranşe egale până la datele de 25 iunie şi respectiv 25 decembrie.

În cazul în care o reprezentanţă este înfiinţată sau închisă în timpul anului, impozitul datorat pentru anul respectiv este calculat proporţional pentru lunile din respectivul an fiscal în care reprezentanţa este operaţională.

Impozitul cu reţinere la sursă

Societăţile nerezidente sunt obligate la plata impozitului cu reţinere la sursă la cota de 16% pentru alte venituri obţinute în România, cum ar fi:

» dobânzi

» redevenţe

» dividende

» venituri din servicii prestate în România

» venituri obţinute din servicii de management şi consultanţă, indiferent de locul în care sunt prestate serviciile

» comisioane

» venituri realizate din lichidarea unei persoane juridice româneşti.

Există însă anumite prevederi specifice şi excepţii, cum ar fi:

» De la data aderării României la UE (1 ianuarie 2007), se aplică prevederile Directivei privind regimul fiscal comun aplicabil societăţilor-mamă şi filialelor. Astfel, dividendele plătite de o societate românească unei societăţi rezidente în unul dintre statele membre UE sau SEE sunt scutite de la plata impozitului cu reţinere la sursă dacă beneficiarul dividendelor deţine minim 10% din acţiunile societăţii româneşti pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin doi ani, care se încheie la data plăţii dividendelor.

» De la 1 ianuarie 2010, regimul impunerii veniturilor de natura dividendelor şi dobânzilor obţinute din România de către fondurile de pensii din SEE a fost aliniat cu cel aplicabil fondurilor de pensii din România. Astfel, dobânzile şi dividendele plătite către fonduri de pensii din SEE sunt scutite de impozitul cu reţinere la sursă.

» România a pus în aplicare prevederile Directivei privind dobânda şi redevenţele. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru dobânzile şi redevenţele plătite de o societate românească unei societăţi rezidente într-un stat membru UE sau SEE se va acorda scutire de la plata impozitului cu reţinere la sursă, în condiţiile în care societatea nerezidentă-beneficiar efectiv deţine cel puţin 25% din capitalul social al societăţii româneşti pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin doi ani, care se încheie la data plăţii dobânzii/redevenţelor.

Pentru a putea aplica legislaţia europeană, nerezidenţii au obligaţia să prezinte plătitorului certificatul de rezidenţă fiscală şi o declaraţie pe propria răspundere privind îndeplinirea condiţiilor de deţinere prevăzute de directivele europene.

Veniturile care nu intră în sfera impozitului cu reţinere la sursă

Următoarele categorii de venituri obţinute în România de nerezidenţi sunt scutite de plata impozitului cu reţinere la sursă:

» Obligaţiunile emise şi/sau garantate de Guvernul României

» Veniturile din transporturi internaţionale şi servicii auxiliare

» Premiile plătite din fonduri publice

» Venituri obţinute din asocieri constituite în România de către o societate nerezidentă.

Aceste venituri se supun regulilor privind impozitul pe profit.

Câştigurile de capital

Câştigurile de capital realizate de nerezidenţi din vânzarea de proprietăţi imobiliare aflate în România sau din vânzarea de acţiuni deţinute la societăţi româneşti sunt impozitate în România la cota de 16%. Totuşi, în anumite condiţii se aplică prevederile mai favorabile ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

Următoarele venituri nu sunt impozabile în România:

» Veniturile obţinute de organismele nerezidente de plasament colectiv fără personalitate juridică din transferul titlurilor de valoare, respectiv al titlurilor de participare deţinute direct sau indirect într-o persoană juridică română;

» Veniturile obţinute de nerezidenţi pe pieţe de capital străine din transferul titlurilor de valoare emise de rezidenţi români.

De regula, fuziunile, divizările, transferurile de active şi schimburile de acţiuni între o societate românească şi o societate rezidentă în alt stat membru UE sunt, în anumite condiţii, neutre din punct de vedere fiscal şi nu atrag impozit pe câştigurile de capital.

Convenţii pentru eliminarea dublei impuneri

Se poate aplica impozitul cu reţinere la sursă, în cotele stabilite prin convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate de România şi statul de rezidenţă al beneficiarului plăţii. Vă prezentăm în Anexa 1 lista statelor cu care România a încheiat convenţii de evitare a dublei impuneri. Vă prezentăm în Anexa 2 Cotele de impozit cu reţinere la sursă pentru societăţile ce fac parte din anumite convenţii reprezentative de evitare a dublei impuneri.

Certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să precizeze că beneficiarul străin a fost rezident fiscal în anul sau anii în care a realizat venituri în România. Certificatul de rezidenţă fiscală valabil pentru anul aferent plăţilor este valabil şi pentru primele 60 de zile al anului următor, în cazul în care respectivele condiţii de rezidenţă nu s-au modificat.

În caz contrar se aplică impozitele locale cu reţinere la sursă şi se poate solicita o decontare/ rambursare, dacă acest certificat se prezintă în perioada de prescripţie de cinci ani.

2. Preţurile de transfer

Principii generale

Tranzacţiile dintre societăţi afiliate trebuie să respecte principiul preţului de piaţă. Dacă preţurile de transfer nu sunt stabilite conform acestui principiu, autorităţile fiscale române au dreptul să ajusteze veniturile sau cheltuielile contribuabilului, astfel încât acestea să reflecte valoarea de piaţă corespunzătoare.

Atât tranzacţiile cu persoane afiliate române, cât şi tranzacţiile cu persoane afiliate nerezidente intră sub incidenţa investigaţiilor privind respectarea legislaţiei privind preţurile de transfer.

La stabilirea preţurilor de transfer pot fi folosite metodele tradiţionale de calcul (tranzacţii comparabile necontrolate, cost plus şi preţul de re-vânzare), precum şi alte metode ce respectă Ghidul OCDE referitor la preţurile de transfer (marja netă a tranzacţiilor şi împărţirea profitului).

Legislaţia română prevede explicit că la aplicarea regulilor privind preţurile de transfer autorităţile fiscale române vor avea în vedere şi Ghidul OCDE referitor la preţurile de transfer.

Documentaţia referitoare la preţurile de transfer

Contribuabilii angajaţi în tranzacţii cu societăţi afiliate sunt obligaţi să întocmească şi să pună la dispoziţia autorităţilor fiscale române un dosar cu documentaţia privind preţurile de transfer, la cererea şi în termenul stabilit de către autorităţi.

Conţinutul dosarului preţurilor de transfer a fost aprobat prin ordin al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Ordinul se completează cu Liniile directoare privind preţurile de transfer elaborate de OCDE şi Codul de conduită cu privire la dosarul preţurilor de transfer pentru persoane afiliate din Uniunea Europeană.

Termenul-limită pentru prezentarea dosarului preţurilor de transfer este de maxim trei luni calendaristice, cu posibilitatea unei singure prelungiri egale cu perioada stabilită iniţial.

Neprezentarea dosarului cu documentaţia preţurilor de transfer sau prezentarea unui dosar incomplet în urma a două cereri consecutive poate duce la estimarea preţului de transfer de către autorităţile fiscale pe baza informaţiilor publice disponibile, preţ calculat ca media aritmetică a trei tranzacţii similare.

Activitatea de control a preţurilor de transfer a cunoscut o creştere semnificativă în ultimii ani şi cererile de prezentare a dosarelor preţurilor de transfer au devenit o practică răspândită. Cunoaştem cazuri recente în care autorităţile fiscale din România au ajustat rezultatul impozabil al contribuabililor în concordanţă cu reglementările aplicabile.

Acordul de preţ în avans

Contribuabilii care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate pot solicita eliberarea unui Acord de preţ în avans (APA) emis de Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală.

Termenul de emitere a unui Acord de preţ în avans prevăzut în Codul de procedură fiscală este de 12 luni pentru cel unilateral, şi de 18 luni pentru cel bilateral şi multilateral. Acordul de preţ în avans este emis pentru o perioadă de până la cinci ani. În cazuri excepţionale poate fi emis pe o perioadă mai mare pentru contractele pe termen lung.

Acordul de preţ în avans este opozabil şi executoriu pentru autorităţile fiscale, atât timp cât premisele pe baza cărora a fost emis nu prezintă schimbări de substanţă. În acest context, beneficiarii sunt obligaţi să depună un raport anual cu privire la conformarea cu clauzele acordului.

În cazul în care contribuabilul nu este de acord cu conţinutul Acordului de preţ în avans, poate notifica în termen de 15 zile Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală în legătură cu acest dezacord. În acest caz, Acordul de preţ în avans nu produce efecte juridice.

Soluţia fiscală anticipată

Societăţile pot solicita emiterea unei Soluţii fiscale individuale anticipate de către Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală, contra unui tarif de 1.000 euro.

În cazul în care contribuabilul nu este de acord cu conţinutul soluţiei fiscale anticipate, poate notifica în termen de 15 zile Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală în legătură cu acest dezacord. În acest caz, soluţia fiscală anticipată nu produce efecte juridice.

Soluţia fiscală anticipată este opozabilă şi executorie pentru autorităţile fiscale, cu condiţia respectării de către contribuabili a clauzelor acesteia.

3. Obligaţii declarative şi de plată pentru societăţi

3.1 Principii generale

Contribuabilii (cu excepţia societăţilor comerciale bancare, a organizaţiilor non-profit şi a contribuabililor care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor) au obligaţia de a

declara şi plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 a primei luni următoare încheierii trimestrelor I-III. Definitivarea şi plata impozitului se vor realiza până la data de

25 martie a anului următor.

Băncile şi sucursalele băncilor străine din România aplică sistemul de impozit pe profit cu plăţi trimestriale anticipate.

Plăţile anticipate trimestriale reprezintă o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele preţurilor de consum, şi se calculează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata. Indicele preţurilor de consum va fi publicat prin ordin al ministrului finanţelor publice până la data de 15 aprilie a anului pentru care se efectuează plăţile anticipate. Pentru anul fiscal 2012, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit este 3,5%.

Contribuabilii nou-înfiinţaţi sau cei care au înregistrat o pierdere fiscală în anul precedent efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată.

Începând cu 1 ianuarie 2013, contribuabilii, cu excepţiile prevăzute de lege, pot opta pentru declararea şi plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate trimestriale.

Opţiunea privind sistemul anual de declarare şi plată trebuie comunicată până la data de

31 ianuarie inclusiv a anului fiscal pentru care se doreşte aplicarea, şi este obligatorie

pentru cel puţin doi ani fiscali consecutivi.

Contribuabilii mari şi mijlocii au obligaţia de a depune declaraţiile fiscale în format electronic, accesând site-ul www.e-guvernare.ro. Semnarea electronică a declaraţiilor fiscale se realizează prin utilizarea unui certificat calificat emis de un furnizor de servicii de certificare acreditat prin lege. Celelalte categorii de contribuabili pot folosi depunerea online a declaraţiilor fiscale ca metodă alternativă de declarare.

Organizaţiile non-profit şi contribuabilii care obţin majoritar venituri din cultura plantelor pot plăti şi depune declaraţia anuală până pe data de 25 februarie. Această prevedere nu se aplică societăţilor comerciale bancare.

Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă, cu excepţia plătitorilor de salarii, au obligaţia de a depune la autoritatea fiscală o declaraţie privind reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar, până la data de 30 iunie. Această obligaţie declarativă se referă la impozitul cu reţinere la sursă reţinut şi plătit de către rezidenţii români pentru veniturile obţinute din România de către nerezidenţi, aşa cum sunt acestea detaliate în capitolul privind impozitarea nerezidenţilor.

Pentru neachitarea la termen a creanţelor fiscale datorate bugetului de stat se aplică dobânzi de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere. Pe lângă dobânzile de întârziere, de la 1 iulie 2010 se aplică şi penalităţi de întârziere (pentru detalii vezi Capitolul IV: Codul de procedură fiscală).

În cazul în care contribuabilii nu îşi depun declaraţiile fiscale, se vor stabili din oficiu impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, pentru fiecare obligaţie fiscala cuprinsă în vectorul fiscal al contribuabilului, pentru fiecare perioada fiscală pentru care nu au fost depuse declaraţii, conform unei proceduri stabilite prin Ordin al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).

3.2 Reguli aplicabile societăţilor nerezidente

Societăţile nerezidente care realizează venituri din proprietăţi imobiliare aflate în România sau din vânzarea de acţiuni deţinute la societăţi româneşti sunt obligate să declare şi să plătească impozitul pe profit corespunzător. Societăţile nerezidente au opţiunea de a desemna un reprezentant/împuternicit fiscal în acest scop. Totuşi, obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit revine cumpărătorului, dacă acesta este o societate românească sau un sediu permanent din România al unei societăţi nerezidente.

În vederea declarării şi plăţii impozitelor pe câştigul de capital, legislaţia românească prevede depunerea următoarelor declaraţii fiscale:

» Declaraţii trimestriale, cu începere de la data de 25 a lunii următoare trimestrului în care nerezidentul a realizat pentru prima dată câştiguri de capital impozabile în România;

» Declaraţie fiscală anuală privind impozitul pe profit.

Declaraţiile trimestriale şi cea anuală se vor depune pe parcursul întregii perioade în care nerezidentul este înregistrat la autorităţile fiscale române, chiar şi atunci când acesta nu mai desfăşoară tranzacţii care generează venituri impozabile în România.

4. Facilităţi pentru investiţii

4.1 Facilităţi fiscale

Amortizarea accelerată

Conform Codului fiscal, instalaţiile şi echipamentele, calculatoarele şi perifericele, precum şi brevetele, pot fi amortizate prin metoda amortizării accelerate care permite deducerea a 50% din valoarea fiscală a activelor în decursul primului an de folosire, restul valorii putând fi amortizat liniar de-a lungul duratei de viaţă utile rămase.

Facilităţi speciale pentru cheltuieli aferente activităţilor de cercetare-dezvoltare

Societăţile pot beneficia de o deducere suplimentară de 20% pentru cheltuielile eligibile pentru activităţi de cercetare-dezvoltare. Mai mult, amortizarea accelerată poate fi aplicată pentru aparatura şi echipamentele destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare.

Pentru a putea beneficia de această deducere suplimentară, activităţile de cercetare- dezvoltare trebuie să ducă la rezultate valorificabile în folos propriu de către contribuabil.

Scutirea de la impozitare pentru dividendele reinvestite

Dividendele distribuite sunt exceptate de la impozitare începând cu 1 ianuarie 2009, dacă acestea sunt investite în aceeaşi societate sau în capitalul social al altei persoane juridice române.

Pentru a beneficia de această scutire, dividendele trebuie să fie reinvestite pentru a păstra şi creşte numărul de angajaţi şi pentru a stimula activitatea existentă.

Cota redusă a TVA de 5% la vânzarea de clădiri

Societăţile care vând clădiri pot aplica o rată redusă de TVA de 5%, în următoarele cazuri:

» Clădirile sunt parte a unei politici sociale, cum ar fi cămine de bătrâni şi pensionari, orfelinate, centre de reabilitare pentru copii cu handicap;

» Clădirea e folosită ca locuinţă de către o persoană fizică/familie şi are o suprafaţă utilă maximă de 120 de metri pătraţi şi o valoare mai mică de 380.000 lei (fără TVA).

Scutiri de taxe locale pentru activităţi situate în parcuri industriale şi în parcuri ştiinţifice şi tehnologice

Nu se datorează impozit pe clădiri pentru construcţiile şi clădirile aflate într-un parc industrial. De asemenea, terenul din interiorul parcurilor industriale este scutit de impozitul pe teren.

Facilităţile acordate pentru înfiinţarea şi dezvoltarea parcurilor industriale includ:

» Impozite reduse asupra activelor corporale şi terenului utilizate de un astfel de parc;

» Scutiri de la impozitul pe teren;

» Amânarea plăţii TVA pentru materiale, echipamente şi conectarea la reţelele de utilităţi publice pe perioada investiţiei, până la darea în folosinţă a parcului;

» Programe de dezvoltare pentru infrastructură, investiţii şi dotări cu echipamente provenite de la administraţia locală şi publică centrală, societăţi şi prin asistenţă financiară din străinătate;

» Donaţii, concesiuni şi fonduri structurale pentru dezvoltare.

Societăţile care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestor parcuri industriale beneficiază de:

» Anumite servicii furnizate de către administratorul parcului, în mod gratuit sau la tarife reduse;

» Condiţii avantajoase legate de locaţie, utilizarea infrastructurii şi a căilor de comunicaţie ale parcului, cu plata în rate.

Regimul fiscal aplicabil microîntreprinderilor

O societate poate opta pentru regimul fiscal aplicabil microîntreprinderilor dacă, la finalul anului precedent, îndeplineşte următoarele condiţii cumulativ:

» Realizează venituri, altele decât cele din activităţi bancare, activităţi pe piaţa de capital, asigurări, jocuri de noroc, consultanţă sau management;

» Are între unul şi nouă angajaţi;

» A realizat venituri ce nu depăşesc echivalentul în lei al 100.000 euro;

» Capitalul social nu este deţinut de stat, de autorităţi locale sau de o persoană juridică cu peste 250 de angajaţi.

Cota de impozitare pentru veniturile microîntreprinderilor este de 3%. Plata impozitului şi depunerea declaraţiei de impozit pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă.

Opţiunea privind plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se comunică organelor fiscale teritoriale până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se plăteşte impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Opţiunea este definitivă pentru anul fiscal respectiv. În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condiţiile impuse nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea are obligaţia de a păstra pentru anul fiscal respectiv acest sistem de impunere, fără posibilitatea de a beneficia pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu, chiar dacă ulterior îndeplineşte condiţiile.

Facilităţi fiscale pentru angajarea unor categorii speciale de lucrători

Pentru angajarea de nou absolvenţi, angajatorul poate solicita o subvenţie lunară de 1 – 1,5 (în funcţie de forma de învăţământ absolvită) înmulţit cu indicatorul social de referinţă (în prezent stabilit la 500 lei) pentru fiecare nou absolvent al unei instituţii acreditate, pentru o perioadă de 12 luni. Angajatorii care beneficiază de acest stimulent au obligaţia de a păstra acest raport de muncă pe o perioadă de cel puţin trei ani. În plus, angajatorul poate, de asemenea, să fie scutit pe perioada acestor 12 luni de la plata contribuţiei pentru şomaj datorată pentru aceşti absolvenţi. Mai mult, angajatorii pot beneficia de subvenţii în mărime egală cu valoarea contribuţiilor la asigurările sociale pentru doi ani, datorată pentru absolvenţii angajaţi dacă aceştia sunt în continuare angajaţi ai societăţii pentru încă doi ani, pe lângă primii trei ani.

Aceleaşi facilităţi se aplică pentru angajarea de nou absolvenţi cu handicap, singura diferenţă fiind faptul că perioada pentru care se acordă scutirea de la plata contribuţiilor la fondul de şomaj şi subvenţiile lunare este extinsă la 18 luni.

Angajatorii pot solicita, de asemenea, scutirea de la plata contribuţiilor pentru fondul de şomaj şi o subvenţie lunară egală cu indicatorul social de referinţă pentru angajarea fiecărui şomer cu vârsta peste 45 de ani, sau pentru fiecare astfel de persoană care este singurul susţinător al familiei. Această subvenţie lunară se acordă pentru o perioadă de 12 luni. Angajatorii care beneficiază de acest stimulent au obligaţia de a păstra acest raport de muncă cel puţin doi ani.

Angajatorii care desfăşoară programe de formare profesională pentru angajaţii lor pot solicita rambursarea a 50% din cheltuielile efectuate pentru un număr de până la 20% din angajaţi, în anumite condiţii şi cu anumite limite.

Alte facilităţi acordate contribuabililor

În cursul anului 2011, pentru a susţine depăşirea de către contribuabili a dificultăţilor generate de lipsa temporară a disponibilităţilor băneşti , datorată contextului economic, autorităţile fiscale au introdus două noi masuri pentru a sprijini activitatea contribuabililor:

» Eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale

» Eşalonarea la plată se acordă persoanelor fizice şi juridice în baza unei cereri. Perioada de eşalonare la plată se stabileşte de organul fiscal competent în funcţie de cuantumul obligaţiilor fiscale şi de capacitatea financiară de plata a contribuabililor, dar nu poate depăşi cinci ani.

» Pentru a putea beneficia de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale, contribuabilii trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi să constituie o garanţie care să acopere sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării plus un procentaj din sumele eşalonate, în funcţie de perioada de eşalonare.

» Posibilitatea reducerii penalităţilor/majorărilor de întârziere

» Pentru obligaţiile fiscale restante la 31 august 2011, penalităţile de întârziere se reduc cu 50%, dacă obligaţiile fiscale principale şi dobânzile aferente se sting prin plată sau compensare până la 30 iunie 2012.

» Pentru obligaţiile fiscale accesorii aferente obligaţiilor fiscale principale datorate bugetelor locale, restante la 31 august 2011, se anulează o cotă de 25% din majorările de întârziere aferente obligaţiilor fiscale principale, dacă obligaţiile principale şi o cotă de 75% din majorările de întârziere, calculate până la data plăţii, sunt stinse prin plată sau compensare până la data de 30 iunie 2012.

» De asemenea, majorările de întârziere datorate pentru perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010 se reduc cu 25% dacă obligaţiile fiscale principale se sting până la 30 iunie 2012.

4.2 Ajutoare de stat*

* Această secţiune reprezintă contribuţia societăţii de avocatură D&B David şi Baias, firmă corespondentă a PwC în România.

Prevederile cu privire la ajutoarele de stat sunt în vigoare în România începând cu anul 1999. Cu toate acestea, implementarea lor nu a fost eficientă de la început. Procesul de pregătire a României pentru aderarea la UE a determinat alinierea legislaţiei naţionale la acquis-ul comunitar în domeniu. Cu toate acestea, mai trebuie depuse eforturi, în special în ceea ce priveşte implementarea regulilor privind ajutorul de stat, precum şi conformitatea cu procedurile UE (mai ales în privinţa obligaţiei de a notifica anumite ajutoare de stat individuale). Având în vedere aderarea României la UE, Consiliul Concurenţei (autoritatea naţională care deţinea competenţa totală de supraveghere în materie de ajutor de stat) a transferat Comisiei Europene, de la 1 ianuarie 2007, toate atribuţiile sale în domeniul ajutoarelor de stat. În acest moment Consiliul Concurenţei are un rol de suport şi monitorizare a ajutoarelor de stat acordate în România.

Guvernul a aprobat o nouă Politică Naţională în domeniul Ajutoarelor de stat, pentru perioada 2006 - 2013, care promovează o orientare accentuată pe schemele de ajutor de stat,în derulare în prezent la nivelul autorităţilor centrale competente.

În ianuarie 2007, Comisia Europeană a aprobat harta ajutoarelor regionale pentru România pentru perioada 2007 - 2013. Alte scheme de ajutor de stat sunt în prezent în pregătire pentru a promova absorbţia Fondurilor Structurale disponibile pentru România de la 1 ianuarie 2007.

Scheme de ajutor de stat disponibile pentru proiecte mari de investiţii

În 2011, sunt disponibile următoarele tipuri de stimulente pentru investiţii, fie pe baza unor scheme de ajutor de stat, fie în baza unui ajutor de stat individual:

» Sume nerambursabile pentru achiziţionarea de active corporale sau necorporale;

» Contribuţii financiare de la bugetul de stat pentru locuri de muncă nou create;

» Dobânzi subvenţionate la împrumuturile contractate, precum şi alte tipuri de facilităţi prevăzute de legislaţia în vigoare (spre exemplu, garanţii de stat).

Totodată, în funcţie de particularităţile fiecărui act normativ de reglementare, schemele de ajutor de stat / ajutoarele individuale pentru investiţii pot fi acordate pentru următoarele obiective:

» Achiziţionarea de active corporale sau necorporale în cazul înfiinţării unei unităţi noi, extinderea unei unităţi existente, diversificarea producţiei, schimbarea fundamentală a procesului de producţie;

» Achiziţionarea de active fixe aflate în legătură directă cu o unitate închisă sau cu una care ar fi fost închisă;

» Iniţierea unor proiecte de cercetare - dezvoltare;

» Crearea de noi locuri de muncă;

» Pregătirea profesională a angajaţilor;

» Iniţierea proiectelor ce implică utilizarea resurselor regenerabile de energie, protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă.

Mai mult, pentru a beneficia de ajutoare de stat pentru investiţii realizate în România, acestea din urmă ar trebui să contribuie la realizarea unuia dintre următoarele obiective:

» Dezvoltare şi coeziune regională;

» Protecţia şi reabilitarea mediului înconjurător;

» Creşterea eficienţei energetice, producerea şi utilizarea energiei din resurse regenerabile;

» Încurajarea cercetării - dezvoltării şi a proceselor de inovare;

» Ocuparea şi formarea profesională a forţei de muncă.

În principiu, domeniile de activitate care sunt eligibile pentru aceste stimulente includ:

» Prelucrare agro-industrială;

» Industria prelucrătoare;

» Producerea şi distribuţia de energie;

» Protecţia mediului;

» Alimentare cu apă, canalizare, gestionarea deşeurilor;

» Tehnologia informaţiilor şi comunicaţii (IT & C);

» Cercetare, dezvoltare şi inovare;

» Servicii legate de forţa de muncă.

42

Fiscalitatea în România 2012 Ediţie de buzunar

I. Schemă de ajutor de stat pentru dezvoltare economică durabilă

Dintre actele normative care reglementează stimulentele precizate mai sus, amintim Hotărârea Guvernului nr. 1680 din 10 decembrie 2008 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind asigurarea dezvoltării economice durabile („HG 1680/2008”) ce se aplică societăţilor înregistrate conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care investesc în România şi se încadrează în una dintre următoarele categorii:

» Realizează o investiţie iniţială cu o valoare care se încadrează între 5 şi 10 milioane euro inclusiv, echivalent în lei, şi care creează minimum 50 de noi locuri de muncă;

» Realizează o investiţie iniţială cu o valoare care se încadrează între 10 şi 20 milioane euro inclusiv, echivalent în lei, şi care creează minimum 100 de noi locuri de muncă;

» Realizează o investiţie iniţială cu o valoare care se încadrează între 20 şi 30 milioane euro inclusiv, echivalent în lei, şi care creează minimum 200 de noi locuri de muncă;

» Realizează o investiţie iniţială cu o valoare care depăşeşte 30 milioane euro, echivalent în lei, şi care creează minimum 300 de noi locuri de muncă.

HG 1680/2008 nu se aplică societăţilor care se află în una dintre următoarele situaţii:

» Sunt considerate firme în dificultate în sensul Regulamentului Comisiei Europene nr. 800/2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea art. 87 şi 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare);

» Sunt firme împotriva cărora a fost emisă o decizie de recuperare a unui ajutor de stat, dacă această decizie nu a fost deja executată, conform prevederilor legale în vigoare.

În plus, pentru a fi eligibilă, investiţia nu ar trebui să înceapă înainte de semnarea unui acord de principiu cu autoritatea competentă.

În plus faţă de condiţiile cu privire la cuantumul investiţiei şi numărul de locuri de muncă realizate, societăţile trebuie să dovedească faptul că ajutorul de stat astfel obţinut are un „efect stimulativ”, şi anume:

» Asigură o creştere substanţială a dimensiunii proiectului / activităţii planificate;

» Asigură o creştere substanţială în domeniul de aplicare al proiectului/activităţii planificate;

» Asigură o creştere substanţială a costurilor suportate de către beneficiar;

» Asigură o reducere substanţială a duratei de finalizare a proiectului;

» Proiectul nu ar fi fost desfăşurat dacă nu ar fi beneficiat de ajutor de stat.

Ca regulă, intensitatea brută a ajutorului de stat regional nu poate depăşi 50% din costurile aferente investiţiei iniţiale sau din costurile salariale pe o perioadă de doi ani cu personalul nou-angajat. Pentru investiţiile sau locurile de muncă realizate în regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov, intensitatea maximă a ajutorului de stat este de 40%.

Bugetul mediu anual alocat pentru această schemă este de 200 milioane euro.

II. Schema pentru dezvoltarea regională prin stimularea investiţiilor

Această schemă de ajutor de stat, prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 753 din 16 iulie 2008 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind dezvoltarea regională prin stimularea investiţiilor („HG 753/2008”) este creată pe baza procedurilor şi a politicilor naţionale cu privire la ajutoarele de stat şi respectă regulile Uniunii Europene referitoare la ajutoarele de stat regionale.

Pentru a beneficia de această schemă de ajutor de stat, o societate mare (adică o societate având cel puţin 250 de angajaţi şi o cifră de afaceri netă de cel puţin 50 de milioane euro) trebuie să fie înregistrată în conformitate cu Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, trebuie să aibă sediul social şi să efectueze activităţi în România şi să planifice investiţii iniţiale, care îndeplinesc următoarele criterii:

» Investiţiile au o valoare care depăşeşte echivalentul în lei a 100 milioane euro, şi

» Valoarea costurilor eligibile depăşeşte 50 milioane euro şi

» Sunt create cel puţin 500 de noi locuri de muncă, în urma investiţiei iniţiale.

Toate domeniile de activitate sunt eligibile pentru scheme de ajutor de stat, în afară de producţia primară a produselor agricole din Anexa 1 la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, pescuit, industria cărbunelui, siderurgie, transport, construcţii de nave maritime, fibre sintetice.

Stimulentele introduse prin această schemă de ajutor de stat sunt disponibile sub formă de fonduri nerambursabile, supuse unei duble limitări:

» Suma maximă acordată ca ajutor de stat este determinată pe baza unei anumite rate specifice denumită „intensitate”. Intensitatea maximă de nivel este calculată ca procentaj din cheltuielile eligibile pentru investiţii. Mai mult, sunt indicate niveluri specifice de intensitate pentru investiţii mai mici de 50 milioane euro, precum şi pentru cele de peste 50 milioane euro, dar acestea depind de asemenea de locul în care are loc investiţia: Judeţul Ilfov şi Municipiul Bucureşti sau în alte zone din România;

» Valoarea maximă absolută, stabilită pe baza fondurilor alocate (de exemplu, aceeaşi entitate poate beneficia de până la 30 milioane euro pentru investiţii în Judeţul Ilfov şi Municipiul Bucureşti şi 37,5 milioane euro în orice altă regiune).

Cheltuielile eligibile sunt definite ca fiind valoarea cea mai mare dintre:

» Costurile investiţiilor cu active corporale şi necorporale în investiţia iniţială, sau

» Costurile de ocupare a forţei de muncă estimate pentru proiectul de investiţii.

Societăţile pot beneficia de schema de ajutor de stat în cazul în care acestea:

» Nu au datorii restante la bugetul de stat;

» Nu au fost declarate „în dificultate”, conform definiţiei Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor aflate în dificultate;

» Nu au fost supuse unei decizii de rambursare a ajutoarelor de stat;

» Nu au obţinut un ajutor de stat pentru aceleaşi costuri eligibile de la alţi furnizori de ajutor de stat sau pentru alte tipuri de scheme de ajutor de stat regional;

» Menţin investiţia iniţială, pentru o anumită perioadă de timp după finalizare (de exemplu, cinci ani pentru întreprinderile mari);

» Contribuie cu cel puţin 25% din costurile de investiţii.

HG 753/2008 nu se aplică societăţilor care se află în una dintre următoarele situaţii:

» Sunt considerate firme în dificultate, în sensul Liniilor directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor aflate în dificultate;

» Sunt firme împotriva cărora a fost emisă o decizie de recuperare a unui ajutor de stat, dacă această decizie nu a fost deja executată, conform prevederilor legale în vigoare.

4.3 Fonduri europene

Statutul României de stat membru al Uniunii Europene permite societăţilor să acceseze fondurile structurale şi de coeziune ale UE. În cele mai multe cazuri facilităţile acordate iau forma subvenţiilor pentru dezvoltare. O serie de facilităţi pentru investiţii sunt disponibile pentru solicitanţii (în special întreprinderi mici şi mijlocii) care îndeplinesc anumite criterii şi activează în diferite sectoare ale economiei.

Pentru România sunt disponibile în jur de 20 miliarde Euro pentru 2007 - 2013 din Fondurile Structurale (Fondul Social European, Fondul European de Dezvoltare Regională) şi Fondul de Coeziune. La acestea se adaugă alocările din fondurile complementare, respectivFondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Fondul European pentru Pescuit .

Aceste fonduri sunt destinate reducerii disparităţilor regionale şi promovării coeziunii economice şi sociale în cadrul Uniunii Europene. Utilizarea lor vizează sprijinirea proiectelor care se adresează direct nevoilor identificate la nivel local (de exemplu, pentru a ajuta populaţia în dobândirea de noi abilităţi sau pentru a contribui la dezvoltarea societăţilor existente).

Accesarea fondurilor europene se face prin Programele operaţionale care au fost elaborate de către autorităţile competente conform regulamentelor europene. Programele operaţionale stabilesc priorităţile de alocare şi oferă informaţii despre tipul de proiecte finanţate. Solicitanţii de subvenţii trebuie să identifice programele care s-ar potrivi cel mai bine proiectelor lor.

Pentru societăţi, cele mai relevante programe operaţionale sunt:

» Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice” (POS CCE),

» Programul Operaţional Regional (POR),

» Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” (POS DRU), şi

» Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR).

La sfârşitul anului 2011, conform datelor publicate de Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale , totalul sumelor virate către beneficiari a fost de aproximativ 13,6 miliarde lei (aproximativ 3 miliarde euro), ceea ce corespunde unei absorbţii interne de 15,08%. În ceea ce priveste absorbţia reală, calculată ca plăţi rambursate efectiv de Comisia Europeană, aceasta se situeaza la 5,55% din alocarea totală pentru anii 2007- 2013. POR şi POS DRU înregistrează cele mai ridicate grade de absorbţie, cu plăţi de 4,4 miliarde lei şi respectiv 3,8 miliarde lei.

POS CCE

POS CCE este gestionat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, are un buget de 3.011 miliarde euro şi are ca obiectiv principal creşterea productivităţii societăţilor româneşti. Principalele tipuri de investiţii finanţate sunt:

» Capacitatea de producţie: beneficiarii ţintă sunt întreprinderile mari, mici şi mijlocii, în special din industria prelucrătoare şi din domeniul construcţiilor, care trebuie să se modernizeze şi să îşi dezvolte produsele şi procesele tehnologice.

» Cercetare - dezvoltare: Societăţile ar putea obţine fonduri UE pentru cercetare industrială şi activităţi de dezvoltare pre-competitivă care să genereze rezultate de interes economic şi să sprijine transformarea rezultatelor cercetării în produse noi sau îmbunătăţite, tehnologii şi servicii cu un grad ridicat de cerere pe piaţă. Sunt încurajate diferite forme de colaborare între întreprinderi şi instituţii de cercetare-dezvoltare, cu scopul de a intensifica activităţile acestora în acest domeniu şi de a susţine transferul de tehnologie. Pentru a ridica nivelul de inovare şi competitivitatea pe piaţă şi pentru a crea noi locuri de muncă în domeniul cercetării - dezvoltării, se oferă sprijin pentru dezvoltarea capacităţilor de cercetare în întreprinderi. Este finanţată achiziţionarea de instrumente, echipamente, computere, software etc. necesare pentru activitatea de cercetare - dezvoltare.

» Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC): Sprijinul financiar este îndreptat spre aplicaţii TIC şi interoperabilitatea acestora, adoptarea de soluţii integrate pentru societăţi, ceea ce duce la costuri reduse pe termen lung, uşurând astfel accesul pe piaţa internă şi internaţională şi susţinând o gestionare mai eficientă a proceselor. În acelaşi timp se ţine cont de securitate în creşterea reţelelor electronice, precum şi de adoptarea de soluţii anti-fraudă, pentru a dezvolta un sector E-business sigur şi dinamic.

» Energie: POS CCE finanţează proiecte care au ca scop sporirea eficienţei energiei la nivelul utilizatorului final, şi promovează anumite tipuri de investiţii în instalaţii/ echipamente ale operatorilor industriali pentru a realiza economii de energie bazate pe echilibrul energetic. Sunt, de asemenea, eligibile pentru finanţare investiţiile în instalaţii menite să scadă consumul de energie al utilizatorilor industriali, şi investiţiile în modernizarea şi construirea de noi capacităţi de producţie pentru energie şi încălzire prin valorificarea surselor regenerabile de energie.

Conform calendarului orientativ al lansării operaţiunilor din cadrul POS CCE, în 2012 sunt disponibile, printre altele, următoarele scheme de finanţare: sprijin financiar în valoare de până la 1.065.000 lei acordat pentru investiţii în întreprinderile mici şi mijlocii; sprijin pentru implementarea standardelor; sprijin pentru consultanţă acordat întreprinderilor mici şi mijlocii; sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori sau clustere; proiecte de cercetare în parteneriat între universităţi / instituţii de cercetare şi întreprinderi.

Pentru detalii, consultaţi site-ul Autorităţii de Management pentru POS CCE din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de afaceri: http://amposcce.minind.ro

POR

POR este gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, are un buget total de aproximativ 4,4 miliarde euro şi urmăreşte reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre regiunile mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate, prin îmbunătăţirea condiţiilor de infrastructură şi a mediului de afaceri.

Proiectele finanţate prin POR urmăresc, între altele, dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a afacerilor de importanţă regională; crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii serviciilor turistice; reabilitarea siturilor industriale poluate şi neutilizate şi pregătirea pentru noi activităţi.

Pentru detalii, consultaţi site-ul Autorităţii de Management pentru POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului http://www.inforegio.ro/

POS DRU

POS DRU este gestionat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, are un buget de 4.089 miliarde euro şi vizează dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii între angajaţi, prin corelarea educaţiei şi a cunoştinţelor dobândite de-a lungul timpului cu piaţa forţei de muncă. O prioritate a programului operaţional este promovarea culturii antreprenoriale şi a flexibilităţii prin susţinerea unei forţe de muncă instruite, calificate şi adaptabile. Programul sprijină persoanele fizice în crearea de noi afaceri, forme inovatoare de organizare a muncii, inclusiv o mai bună stare de sănătate şi securitate la locul de muncă, şi diversitatea angajamentelor contractuale şi de muncă cu scopul de a îmbunătăţi calitatea şi productivitatea la locul de muncă. Acţiunile oferă, de asemenea, suport societăţilor pentru formare specifică, cu accent pe noile tehnologii şi pe îmbunătăţirea activităţii de organizare.

Conform calendarului orientativ al lansărilor de cereri pentru propuneri de proiecte în anul 2012, oportunităţile pentru societăţi vizează furnizorii acreditaţi de servicii de formare profesională continuă, care vor putea solicita finanţare pentru proiecte de calificare/ recalificare a angajaţilor.

Pentru detalii, consultaţi site-ul Autorităţii de Management pentru POS DRU din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale: http://www.fseromania.ro/

PNDR

PNDR este gestionat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, are un buget de 8.022 miliarde euro şi sprijină restructurarea şi modernizarea procesării şi comercializării produselor agricole şi forestiere, respectând principiile de dezvoltare durabilă. Priorităţi ale programului sunt şi promovarea investiţiilor în exploataţiile agricole, atât în sectorul de creştere a legumelor cât şi în sectorul de creştere a animalelor, pentru construcţiile noi şi/ sau modernizarea construcţiilor agricole existente, ca parte a exploataţiei, precum şi utilităţile aferente, achiziţionarea de noi echipamente şi utilaje şi înfiinţarea de plantaţii.

Pentru detalii, consultaţi site-ul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit:

http://www.apdrp.ro

Alte Fonduri europene disponibile

Programul LIFE+ 2007 - 2013

Programul are scopul de a reduce impactul bunurilor şi serviciilor asupra mediului. Proiectele pot include o zonă extrem de largă, de la prezentarea unor tehnologii curate, inovatoare, pentru diferite industrii şi alte sectoare ale economiei, până la dezvoltarea şi optimizarea metodelor de supraveghere şi de gestionare a impactului asupra mediului.

Programul - cadru pentru competitivitate şi inovare (PCI)

Programul îşi propune să încurajeze competitivitatea întreprinderilor europene. Având ca ţintă întreprinderile mici şi mijlocii, programul sprijină activităţi de inovare (inclusiv eco-inovare), oferă un acces mai uşor la finanţare şi oferă servicii de susţinere a afacerilor în regiuni. Încurajează o mai uşoară accesare şi utilizare a tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC) şi contribuie la dezvoltarea societăţii informaţionale. De asemenea, promovează eficienţa energetică şi utilizarea sporită a energiilor regenerabile.

Cel de-al şaptelea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (PC7)

Programul este principalul instrument de finanţare pentru cercetare al Uniunii Europene, în perioada 2007 - 2013. Sprijinul se acordă pentru întreaga gamă de activităţi de cercetare desfăşurate în cooperare transnaţională, de la proiecte şi reţele de colaborare până la coordonarea programelor de cercetare. Programul se concentrează pe nouă domenii tematice: sănătate; alimentaţie; agricultură şi biotehnologie; tehnologii de informare şi comunicare; nano-ştiinţă, nanotehnologii, materiale şi noi tehnologii de producţie; energie; mediu şi schimbări climatice; transport şi aeronautică; ştiinţe socio-economice şi umaniste; spaţiu şi securitate.

PwC vă poate oferi servicii complete de consultanţă cu privire la stimulente fiscale pentru investiţii, subvenţii de la UE şi alte forme de ajutor de stat şi fonduri nerambursabile. Consilierea şi suportul sunt disponibile atât pentru noii investitori multinaţionali, cât şi pentru societăţile româneşti. Graţie experienţei dobândite de-a lungul multor ani şi reţelei extinse de persoane de contact la dispoziţia noastră, va putem oferi analize vaste şi informaţii despre oportunităţile de finanţare existente, precum şi sprijin important în aplicarea, pregătirea şi implementarea proiectelor.

5. Impozite locale şi alte impozite

Impozite locale

Impozitele locale cuprind următoarele: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele de transport, taxele de înmatriculare, înregistrare, taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de promovare şi publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hotelieră.

Consiliile locale pot majora cotele impozitelor locale de mai sus cu cel mult 20% pe an peste plafonul legal, cu excepţia sub-categoriilor de impozite pentru vehiculele grele de transport.

Impozitul pe clădiri

În cazul clădirilor deţinute de persoane fizice, cota de impozitare este de 0,1% şi se aplică valorii impozabile a clădirii stabilită în funcţie de structură, zonă şi rangul localităţii. Se prevăd anumite ajustări ale bazei de impozitare pentru locuinţe, clădiri vechi etc. De asemenea, impozitul se majorează în funcţie de numărul de clădiri deţinute.

În cazul clădirilor deţinute de persoane juridice, cota de impozit se stabileşte de către consiliul local şi este cuprinsă între 0,25% şi 1,5% din valoarea de intrare a clădirii, ajustată cu valoarea lucrărilor de reconstrucţie, consolidare, modernizare, modificare, extindere precum şi de reevaluare, dacă este cazul.

În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota de impozit va fi stabilită astfel:

» între 10% si 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii trei ani;

» între 30% si 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii cinci ani.

Cota de impozit pentru clădirile cu destinaţie turistică ce nu funcţionează în cursul unui an calendaristic este de minimum 5% din valoarea de inventar a clădirii.

Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a acestuia pe o perioadă de minimum şapte ani pentru proprietarii apartamentelor şi imobilelor care au realizat lucrări de reabilitare energetică pe cheltuiala proprie.

De asemenea, se pot acorda scutiri de la plata impozitului pe clădiri pe o perioadă de cinci ani consecutivi pentru proprietarii care executa lucrări de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor.

Valoarea impozabilă a clădirilor amortizate integral se reduce cu 15%.

Impozitul pe clădiri se plăteşte de două ori pe an până la data de 31 martie şi 30 septembrie, în tranşe egale. Ca regulă generală, consiliul local poate hotărî să acorde o reducere de până la 10% la impozitul pe clădiri, dacă acesta este plătit în avans pentru întregul an, până la data de 31 martie a anului respectiv.

Impozitul pe teren

Proprietarii de terenuri sunt obligaţi la plata impozitului pe teren, care este stabilit la o sumă fixă pe metrul pătrat, în funcţie de rangul localităţii în care este situat terenul şi de zona şi/sau categoria de folosinţă a acestuia, conform clasificării realizate de consiliul local.

Nu se datorează impozit pe suprafaţa de teren acoperită de o clădire.

Ca şi impozitul pe clădiri, impozitul pe teren se plăteşte de două ori pe an, în tranşe egale, până la data de 31 martie şi respectiv 30 septembrie, iar pentru plata în avans, până la data de 31 martie, a impozitului datorat de persoana fizică pentru un an întreg se poate acorda o reducere de până la 10%.

În cazul persoanelor fizice şi juridice care încheie contracte de fiducie, impozitele şi taxele locale aferente masei patrimoniale fiduciare sunt plătite de către fiduciar.

Alte impozite

Alte impozite includ contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, contribuţia persoanelor juridice pentru persoanele şomere cu dizabilităţi, taxa pentru licenţa de exploatare a jocurilor de noroc etc.

Contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate

Furnizorii de servicii publicitare care realizează încasări din activităţi publicitare la produse din tutun şi băuturi alcoolice contribuie la finanţarea unor cheltuieli de sănătate cu o cotă de 12% din valoarea acestor încasări.

Există de asemenea şi o cotă a acestei contribuţii datorată de producătorii şi importatorii de produse din tutun, după cum urmează:

» Ţigarete: 10 euro /1.000 bucăţi

» Ţigări şi ţigări de foi: 10 euro /1.000 bucăţi

» Tutun destinat fumatului: 13 euro /kg.

Producătorii şi importatorii de băuturi alcoolice, altele decât berea, vinul, alte băuturi fermentate şi produse intermediare trebuie la rândul lor să contribuie cu suma de 200 euro/hectolitrul de alcool sau de 2 euro/litrul de alcool pur.

Capitolul III: Impozite indirecte

1. Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

Principii generale

Operaţiunile din sfera de aplicare a TVA sunt cele care îndeplinesc următoarele condiţii:

» Reprezintă o livrare de bunuri / prestare de servicii cu plată sau o operaţiune asimilată acestora;

» Se consideră că locul livrării/prestării se află în România;

» Sunt realizate de persoane impozabile;

» Sunt rezultatul unor activităţi economice.

Importurile de bunuri, achiziţiile intracomunitare şi operaţiunile asimilate achiziţiilor intracomunitare se încadrează în sfera de aplicare a TVA.

O persoană impozabilă este considerată stabilită din perspectiva TVA la sediul activităţii economice, respectiv acolo unde sunt adoptate deciziile esenţiale privind managementul său şi unde îşi exercită funcţiile sale centrale. Totodată, o persoană nerezidentă este considerată stabilită în România din perspectiva TVA dacă are un sediu fix, respectiv dispune în România de suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi prestări de servicii impozabile.

Locul livrării bunurilor şi prestării serviciilor (şi implicit locul de taxare cu TVA) se determină în funcţie de aceleaşi reguli de teritorialitate prevăzute de Directiva 112/2006 şi Directiva 8/2008 valabile la nivelul UE.

Comerţul intracomunitar

Livrarea de bunuri ce sunt transportate din România în alt stat membru UE reprezintă o livrare intracomunitară, care este scutită de TVA în anumite condiţii. În oglindă, achiziţiile intracomunitare realizate în România sunt supuse TVA prin mecanismul taxării inverse.

Tranzacţiile cu mijloace de transport noi, produse accizabile şi vânzările la distanţă sunt supuse unor regimuri speciale.

Persoanele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA în România (de exemplu, persoanele fizice, instituţiile publice) şi care achiziţionează intracomunitar mijloace de transport noi au obligaţia de a depune un decont special de TVA şi de a plăti TVA înainte de înmatricularea acestor mijloace de transport în România.

Vânzările la distanţă dacă reprezintă livrări de bunuri către persoane neînregistrate in scopuri de TVA, stabilite în alt stat membru UE, dacă transportul bunurilor este realizat de vânzător. Acestea vor fi supuse TVA în Statul Membru de destinaţie, dacă valoarea totală a vânzărilor la distanţă efectuate de către furnizor depăşeşte un plafon fixat de către Statul Membru de destinaţie. În cazul României plafonul este de 35.000 euro pe an.

Importul de bunuri

TVA aferentă bunurilor importate se achită în continuare în vamă până la data de 31 decembrie 2012, cu excepţia persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA care obţin un certificat de amânare de la plata TVA pentru importuri, eliberat de autorităţile vamale. Plafonul privind valoarea minimă a importurilor pentru obţinerea certificatului de amânare de la plata TVA este de 100 milioane lei în ultimele 12 luni consecutive sau în anul calendaristic precedent. În acest caz, TVA nu se plăteşte în vamă, ci se înregistrează în decontul de TVA, atât ca taxă deductibilă, cât şi ca taxă colectată. Începând cu 1 ianuarie 2013 această facilitate se va aplica tuturor persoanelor înregistrate în scopuri de TVA.

Sunt scutite de TVA la import bunurile a căror livrare în România este în orice situaţie scutită de TVA în interiorul ţării (de exemplu: livrările de bunuri într-un antrepozit de TVA).

Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri simplificate de vămuire eliberată de un alt Stat Membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din perspectiva TVA, pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import, vor plăti TVA datorată pentru importurile de bunuri în România, pe baza unei declaraţii de import pentru TVA şi accize.

Baza de impozitare în scopuri de TVA pentru bunurile importate este valoarea în vamă, la care se adaugă taxele vamale, accizele (dacă există) şi cheltuielile auxiliare, cum sunt comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare înregistrate ulterior intrării bunurilor în România şi până la prima destinaţie a acestora.

Transferul unei afaceri nu este operaţiune cuprinsă în sfera de aplicare a TVA

Orice tip de transfer, total sau parţial, de active (transferul unei afaceri, indiferent de formă) ce formează o structură de sine stătătoare/autonomă de afacere capabilă să desfăşoare o activitate economică în mod independent nu este considerat livrare de bunuri, dacă beneficiarul este persoană impozabilă. În plus, beneficiarul este considerat succesorul cedentului în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere a TVA.

Persoana impozabilă stabilită în România

Persoana impozabilă este orice persoană care desfăşoară activităţi economice într-un loc oarecare, în mod independent, indiferent de scopul sau rezultatul acestor activităţi, precum şi orice persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA.

De asemenea, orice persoană fizică ce efectuează o livrare de mijloace de transport noi (cele aflate în cel mult şase luni de la darea în folosinţă sau care nu au parcurs mai mult de 6.000 de kilometri) sau care vinde proprietăţi imobiliare (în cadrul unei activităţi economice continue) este considerată de asemenea persoană impozabilă.

O persoană impozabilă este stabilită în România dacă are sediul activităţii economice sau un sediu fix în România.

O persoană impozabilă cu sediul activităţii economice în afara României are un sediu fix în România dacă dispune de suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii impozabile.

Prestarea de servicii

În cazul serviciilor prestate de persoane impozabile către alte persoane impozabile, locul de impozitare va fi locul în care beneficiarul are sediul activităţii economice, sediul fix, domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

În cazul serviciilor prestate de persoane impozabile către persoane neimpozabile, locul de impozitare va fi locul în care prestatorul îşi are sediul activităţii economice, sediul fix, domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită de la care sunt prestate serviciile.

Există şi excepţii de la regulile de bază. Pentru aceste servicii, locul impozitării se va determina în funcţie de reguli specifice (de exemplu,locul în care sunt situate bunurile imobile pentru prestări de servicii în legătură cu bunurile imobile, locul în care mijlocul de transport este pus la dispoziţia clientului pentru închirieri pe termen scurt, locul prestării efective pentru serviciile de catering).

În determinarea locului impozitării cu TVA în cazul anumitor servicii, precum serviciile accesorii transportului, lucrările asupra/evaluările bunurilor mobile corporale şi transportul local de bunuri, atunci când sunt prestate către beneficiari persoane impozabile din afara UE, se va ţine cont de locul utilizării şi exploatării efective a serviciilor.

Consolidarea poziţiei de TVA

În anumite condiţii, este posibil ca anumite societăţi să constituie un grup fiscal în scopuri de TVA. Totuşi, tranzacţiile între membrii grupului vor fi în continuare în sfera de aplicare a TVA.

Înregistrarea în scopuri de TVA

Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA în România se poate face prin:

» Înregistrarea standard în scopuri de TVA a societăţilor stabilite în România;

» Înregistrarea specială în scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare (de exemplu instituţiile publice, societăţile de asigurări);

» Înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile nestabilite/stabilite în UE prin numirea unui reprezentant fiscal în scopuri de TVA;

» Înregistrarea directă în scopuri de TVA doar a persoanelor impozabile stabilite în UE.

O societate românească poate fi obligată să se înregistreze în scopuri de TVA şi în alte state membre UE în care desfăşoară anumite operaţiuni (de exemplu achiziţii intracomunitare de bunuri, deţinerea unui stoc de bunuri în alt Stat Membru).

Persoanele impozabile stabilite în România care primesc/expediază pentru prelucrare bunuri mobile corporale din sau în alt Stat Membru nu au obligaţia raportării tranzacţiilor, iar proprietarul din celălalt Stat Membru nu va avea obligaţia înregistrării în scopuri de TVA în România, dacă în urma prelucrării:

» rezultă deşeuri valorificabile sau nu, care nu părăsesc teritoriul României/celuilalt Stat Membru;

» bunurile se distrug sau produsele obţinute care sunt degradate calitativ ori nu corespund exigenţelor calitative impuse de beneficiar sunt distruse pe teritoriul României/altui Stat Membru din dispoziţia proprietarului.

Persoanele impozabile nestabilite şi neînregistrate în scopuri de TVA în România vor putea solicita înregistrarea pentru importuri de bunuri, precum şi în cazul vânzării sau închirierii de bunuri imobile (dacă se optează pentru taxare).

Organele fiscale pot să anuleze înregistrarea în scopuri de TVA din oficiu, în cazul în care contribuabilul se află într-una din următoarele situaţii:

» este declarat inactiv sau a intrat în inactivitate temporară;

» administratorii/ asociaţii au înscrise anumite infracţiuni în cazierul fiscal;

» nu a depus nici un decont pe parcursul unui semestru calendaristic;

» în deconturile depuse pe un semestru nu au fost evidenţiate achiziţii de bunuri/servicii, şi nici livrări de bunuri/prestări de servicii.

Pragul de înregistrare în scopuri de TVA pentru persoanele impozabile stabilite în România

Cifra de afaceri anuală pentru înregistrarea în scopuri de TVA este echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro.

La calcularea cifrei de afaceri se includ şi veniturile obţinute din operaţiuni scutite fără drept de deducere.

Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA care în cursul unui an calendaristic nu depăşeşte plafonul de scutire de 35.000 euro poate solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA între data de întâi şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale utilizate (lună sau trimestru).

Exigibilitatea TVA

Exigibilitatea TVA intervine la data livrării bunurilor/prestării serviciilor.

Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare (LIC) intervine la data livrării bunurilor sau la data emiterii facturii, dar nu mai târziu de cea de-a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care se efectuează LIC.

Baza de impozitare

Baza de impozitare a TVA cuprinde tot ceea ce constituie contrapartida obţinută de la furnizor ori prestator din partea cumpărătorului la care se adaugă impozitele şi taxele şi cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului.

Baza de impozitare a TVA nu cuprinde: rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ, sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească sau dobânzile pentru plăţi cu întârziere.

Cotele TVA

Cota standard

Începând cu data de 1 iulie 2010 cota standard de TVA este de 24% şi se aplică tuturor livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii, inclusiv importurilor, pentru care nu se aplică scutiri (cu sau fără drept de deducere) sau una din cotele reduse de TVA. În acelaşi timp, cotele reduse de TVA (5% şi 9%) rămân neschimbate şi se aplică pentru livrările de bunuri/prestări de servicii de mai jos.

Cote reduse

Cota redusă a TVA de 9% se percepe pentru medicamentele de uz uman şi veterinar, cărţi, ziare şi periodice, cazarea la hoteluri sau în locaţii cu rol similar, bilete de cinema, taxele de intrare la muzee, monumente istorice, grădini zoologice şi grădini botanice, târguri şi expoziţii, furnizarea de manuale şcolare, de proteze şi produse ortopedice.

Cota redusă de 5% se aplică pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv:

cămine de bătrâni şi pensionari, case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap, inclusiv clădiri şi părţi ale acestora livrate ca locuinţe, în anumite condiţii. Astfel, cota redusă de 5% se aplică şi în cazul livrării de locuinţe ce au o suprafaţă utilă de maximum 120 mp şi o valoare ce nu depăşeşte suma de 380.000 lei.

Scutiri

Scutirea cu drept de deducere

Există de asemenea operaţiuni scutite cu drept de deducere a TVA aferentă achiziţiilor:

» Livrările de bunuri expediate sau transportate în afara UE, transporturile şi serviciile aferente;

» Livrările intracomunitare de bunuri;

» Transporturile internaţionale de pasageri;

» Plasarea bunurilor în zone libere şi antrepozite libere;

» Livrările de bunuri către şi în antrepozite vamale, antrepozite TVA şi serviciile aferente;

» Livrările de bunuri plasate în regimuri vamale suspensive;

» Prestările de servicii în legătură cu bunuri plasate în regimuri vamale suspensive ;

» Livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru misiunile diplomatice, organizaţiile internaţionale şi forţele NATO.

Scutirea fără drept de deducere

Scutirea de TVA fără drept de deducere se aplică unei serii de activităţi ce include activităţile bancare, financiare şi de asigurări. Totuşi, anumite servicii financiare vor fi supuse TVA la cota de 24% (cum sunt operaţiunile de factoring, recuperarea creanţelor, administrarea şi depozitarea anumitor titluri de valoare).

Scutirea de TVA fără drept de deducere se aplică şi activităţilor medicale, de protecţie socială şi educative, dacă acestea sunt desfăşurate de unităţi autorizate.

Livrarea ulterioară a autovehiculelor pentru care dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiei a fost supus limitării totale se efectuează în regim de scutire de la plata TVA.

Operaţiunile de închiriere şi leasing de bunuri imobile, precum şi livrarea de clădiri vechi, sunt scutite de TVA fără drept de deducere.

Livrarea unei clădiri noi înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a clădirii. O clădire nouă cuprinde şi orice construcţie transformată sau parte transformată a unei construcţii, în cazul în care costul transformării, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piaţă a construcţiei sau a părţii din construcţie, astfel cum este stabilită aceasta printr-un raport de expertiză, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării;

Livrarea de terenuri neconstruibile este la rândul său, o operaţiune scutită de TVA.

Totuşi, există opţiunea de taxare a operaţiunilor constând în livrarea de construcţii vechi sau terenuri neconstruibile sau închirierea/leasing-ul de bunuri imobile. Opţiunea se exercită prin depunerea unei notificări scrise la organele fiscale competente.

Deducerea TVA

Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă TVA aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate efectuării de operaţiuni taxabile.

TVA deductibilă pentru cheltuielile angajate în scopul operaţiunilor de constituire poate fi dedusă retroactiv, după îndeplinirea tuturor condiţiilor de deductibilitate a TVA, pe o perioadă de maximum 5 ani.

Justificarea deducerii taxei se poate face şi pe baza facturilor transmise pe cale electronică.

Societăţile ce deţin o autorizaţie unică pentru proceduri simplificate de vămuire eliberată de un alt Stat Membru sau care efectuează din perspectiva TVA importuri de bunuri în România pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import pot deduce taxa datorată pentru importul de bunuri pe baza declaraţiei de import pentru TVA şi accize.

Beneficiarul unei operaţiuni nu va avea dreptul să deducă taxa înscrisă în mod eronat într-o factură, dacă operaţiunea aferentă respectivei facturi este scutită fără drept de deducere.

Plătitorii de TVA cu regim mixt

Dacă o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA efectuează atât operaţiuni impozabile, cât şi operaţiuni scutite fără drept de deducere, „TVA deductibilă” poate fi recuperată conform următoarelor criterii:

» Taxa atribuibilă direct tranzacţiilor taxabile – deductibilă integral;

» Taxa atribuibilă direct tranzacţiilor scutite – integral nedeductibilă;

» Taxa aferentă atât tranzacţiilor taxabile, cât şi celor scutite - se aplică pro rata.

Pro-rata se determină ca raport între:

» Suma totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii care permit exercitarea dreptului de deducere, cuprinzând subvenţiile legate direct de preţ, la numărător; şi

» Suma totală, fără TVA, a operaţiunilor prevăzute la lit. a) şi a livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii care nu permit exercitarea dreptului de deducere, la numitor. Se includ sumele primite de la bugetul statului sau bugetele locale, acordate în scopul finanţării operaţiunilor scutite fără drept de deducere sau operaţiunilor care nu se află în sfera de aplicare a TVA.

Valoarea vânzărilor bunurilor de capital, precum şi valoarea altor operaţiuni desfăşurate ocazional (de exemplu leasing, închirieri de bunuri imobile), nu este inclusă la calculul pro-ratei. Pro-rata se rotunjeşte la următoarea unitate în favoarea persoanei impozabile (de exemplu de la 4,1 % la 5%).

TVA nedeductibilă

TVA aferentă bunurilor şi serviciilor ce nu sunt achiziţionate în scop comercial este nedeductibilă, la fel ca TVA aferentă achiziţiilor de băuturi alcoolice şi ţigarete.

Deductibilitatea TVA aferentă achiziţiilor de autovehicule destinate exclusiv transportului rutier de persoane, cu o greutate de cel mult 3,500 kg şi cu cel mult nouă scaune de pasageri (inclusiv scaunul şoferului) şi cea aferentă achiziţiilor de combustibil pentru acestea este limitată la 50%.

Sunt exceptate achiziţiile unor categorii de vehicule, precum şi achiziţiile de combustibil pentru acestea, după cum urmează: vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane, transmiterea folosinţei în cadrul unui contract de leasing financiar sau operaţional, şi vehiculele utilizate în scop comercial sau în vederea re-vânzării.

Limitarea dreptul de deducere a TVA la 50% se aplică şi pentru avansurile plătite înainte de 1 ianuarie 2012 pentru contravaloarea parţială a vehiculelor rutiere, a căror livrare intervine după data de 1 ianuarie 2012 inclusiv.

Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili declaraţi inactivi, după data la care aceştia au fost declaraţi inactivi, nu vor avea drept de deducere a TVA aferentă achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.

Deducerea TVA pentru bunurile de capital

Schimbarea destinaţiei iniţiale a unui bun de capital (de exemplu a unui mijloc fix sau a unui bun mobil) prin utilizarea respectivului activ pentru operaţiuni ce dau drept de deducere într-o proporţie diferită de cea stabilită iniţial atrage ajustarea dreptului de deducere în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează ajustarea. Ajustările se vor efectua pentru acelaşi bun de capital succesiv în cadrul perioadei de ajustare, ori de câte ori apar respectivele evenimente.

TVA deductibilă nu se ajustează pentru bunurile de capital a căror durată normală de funcţionare este mai mică de cinci ani.

Ajustarea TVA deductibilă pentru servicii şi bunuri, altele decât bunurile de capital

Contribuabilii a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată vor ajusta TVA aferentă activelor corporale fixe pentru valoarea rămasă neamortizată sau, după caz, proporţional cu perioada rămasă din perioada de ajustare. Nu vor fi supuse măsurilor de ajustare bunurile/ serviciile achiziţionate până la data de 30 septembrie 2011 de către persoanele impozabile care solicită, în cursul anului 2012, scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA.

Măsuri de simplificare

Pentru tranzacţiile de vânzare-cumpărare dintre persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România care au ca obiect deşeurile sau materialul lemnos , TVA nu este plătită efectiv, ci doar menţionată de cumpărători în decontul TVA atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă.

Până la data de 31 mai 2013 măsurile de simplificare se aplică şi pentru livrările de cereale şi plante tehnice, respectiv: grâu, alac, secară, orz, porumb, soia, rapiţă, floarea soarelui, sfeclă de zahăr.

Măsurile de simplificare se aplică şi pentru transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră. În consecinţă, pentru tranzacţiile cu astfel de certificate între persoane înregistrate în scopuri de TVA în România, beneficiarii vor avea obligaţia plăţii TVA prin aplicarea mecanismului taxării inverse.

Obligaţiile de raportare privind TVA

Perioada fiscală

Ca regulă generală, perioada fiscală este luna calendaristică. Pentru persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, a căror cifră de afaceri la sfârşitul anului anterior nu a depăşit 100.000 de euro, perioada fiscală este trimestrul calendaristic.

Pentru persoanele impozabile care au ca perioadă fiscală trimestrul calendaristic perioada fiscală devine luna calendaristică în cazul în care persoana impozabilă efectuează în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri.

Facturarea

Facturile pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii interne trebuie emise cel târziu în cea de-a 15a zi a lunii următoare celei în care are loc livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor. TVA aferentă livrărilor/prestărilor trebuie raportată în luna în care are loc livrarea.

Factura trebuie să conţină informaţiile minime cerute de lege, prevăzute şi în Directiva 112/2006.

Persoanele impozabile au şi posibilitatea de a emite facturi centralizatoare sau facturi în numele furnizorului/prestatorului, şi de a emite şi arhiva facturile cu ajutorul mijloacelor electronice. Din perspectiva TVA, semnarea şi ştampilarea facturilor nu mai este obligatorie.

Evidenţa operaţiunilor

Persoanele impozabile trebuie să ţină evidenţe complete şi detaliate pentru calculul obligaţiilor de plată aferente TVA.

Deconturile de TVA trebuie depuse la autorităţile fiscale până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale; TVA de plată este datorată până la aceeaşi dată. Decontul TVA trebuie predat şi pe suport electronic (CD).

Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA trebuie să plătească TVA şi să prezinte un decont special de TVA pentru serviciile achiziţionate de la nerezidenţi, pentru care locul prestării se consideră a fi în România. Aceste obligaţii trebuie îndeplinite până la data de 25 a lunii următoare celei în care sunt prestate serviciile.

Declaraţia recapitulativă se depune lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare livrării /achiziţiei intracomunitare de bunuri sau prestării/achiziţiei de servicii pentru toate operaţiunile intracomunitare taxabile efectuate cu persoane impozabile stabilite în alte State Membre, cu anumite excepţii.

Contribuabilii mari şi mijlocii, precum şi sediile secundare ale acestora, au obligaţia depunerii decontului de TVA şi a declaraţiei recapitulative prin mijloace electronice. Semnarea declaraţiilor se realizează prin utilizarea certificatului calificat emis de un furnizor de servicii de certificare.

Persoanele impozabile trebuie să depună şi declaraţii pentru livrările şi achiziţiile taxabile realizate pe teritoriul României pe bază de factură. Declaraţiile se vor depune odată cu decontul, până la data de 25 a lunii următoare perioadei pentru care se face raportarea (lună, trimestru, semestru sau an).

Pentru comerţul intracomunitar de bunuri, persoanele impozabile depun şi declaraţia Intrastat.

Corectarea documentelor

Dacă o persoană impozabilă a facturat în mod eronat fără TVA livrări de bunuri/prestări de servicii, iar în urma unui control fiscal autorităţile au stabilit obligaţii suplimentare de plată privind TVA, persoana impozabilă poate recupera sumele de TVA de la beneficiari prin emiterea unei facturi de corecţie, în timp ce beneficiarii îşi pot exercita dreptul de deducere în condiţiile stabilite de lege.

Alte obligaţii

Începând cu 1 august 2010, persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile, care efectuează comerţ intracomunitar cu bunuri şi servicii, au obligaţia înscrierii în „Registrul operatorilor intracomunitari”, altfel codul de înregistrare în scopuri de TVA nu va fi considerat valabil pentru operaţiuni intracomunitare.

Rambursarea TVA

Dacă o societate se află în poziţia de rambursare a TVA, va trebui să bifeze rubrica de rambursare a taxei din decontul TVA pentru a solicita efectuarea rambursării. Există şi posibilitatea reportării soldului TVA de rambursat pentru a acoperi sumele de plată din deconturile viitoare. Cererile de rambursare trebuie procesate de administraţia financiară în termen de 45 de zile de la depunere.

Deconturile de TVA cu sume negative cu opţiune de rambursare se soluţionează numai după încadrarea persoanei impozabile de către autorităţile fiscale într-o categorie de risc fiscal (mic, mediu sau mare). Astfel, deconturile de TVA cu risc fiscal mic se soluţionează prin emiterea deciziei de rambursare, cele cu risc fiscal mediu cu analiză documentară, iar deconturile cu risc fiscal mare cu inspecţie fiscală anticipată.

Dacă TVA nu este rambursată în termenul stabilit de lege (45 de zile), persoanele impozabile au dreptul să solicite plata dobânzii pentru sumele respective, în prezent în valoare de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.

Noua procedura de rambursarea a TVA achitată în alte State Membre de către persoanele impozabile stabilite în România pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii permite depunerea formularelor prin mijloace electronice. Formularele se vor depune prin intermediul portalului electronic pus la dispoziţie de ANAF şi se vor semna în baza certificatului digital emis de un furnizor de servicii de certificare acreditat.

Rambursarea TVA către persoane impozabile stabilite în UE/în afara UE

Persoanele impozabile neînregistrate şi care nu au obligaţia înregistrării în scopuri de TVA în România pot cere rambursarea sumelor de TVA achitate în România în baza cererii de rambursare transmise pe cale electronică autorităţilor din Statul Membru în care sunt stabilite.

Cererile vor fi transmise Statului Membru în care solicitantul este stabilit, cel târziu până la data de 30 septembrie a anului următor perioadei de rambursare.

Termenul de soluţionare a cererilor de rambursare este de patru luni de la data primirii cererii de către autorităţile din România, cu posibilitatea prelungirii în cazul în care autorităţile fiscale solicită informaţii suplimentare.

Persoanele impozabile stabilite în afara UE au de asemenea dreptul la rambursarea TVA din România, în baza acordurilor de reciprocitate încheiate de România, care la acest moment are astfel de acorduri cu Elveţia şi Turcia.

2. Operaţiuni vamale şi comerţ internaţional

Valoarea în vamă

Valoarea în vamă se stabileşte şi se declară de importatori conform prevederilor Acordului de evaluare în vamă negociat al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (e.g. Acordul care se referă la implementarea Articolului VII al Acordului GATT).

În cazul tranzacţiilor în lanţ cu bunuri destinate importului, valoarea în vamă poate fi stabilită, în anumite condiţii, pe baza preţului oricărei tranzacţii din lanţ (principiul primei vânzări). Astfel, valoarea în vamă se poate stabili pe baza unui preţ mai scăzut decât cel plătit /datorat de importator (de exemplu pe baza preţului primei tranzacţii din lanţ).

Valoarea în vamă poate fi modificată în termen de 12 luni de la data declaraţiei vamale pentru punerea bunurilor în liberă circulaţie, în anumite cazuri (de exemplu, în cazul bunurilor defecte).

În anumite condiţii, se poate stabili valoarea în vamă la import, în ciuda lipsei unor elemente care trebuie adăugate la valoarea în vamă şi care nu sunt cuantificabile la data importului (de exemplu, licenţe, redevenţe).

Autorităţile vamale pot efectua controlul valorii în vamă în timpul formalităţilor vamale sau al unui control ulterior (autorităţile vamale au dreptul să efectueze acest control într-un interval de cinci ani de la data importului).

De asemenea, este posibilă rectificarea sau invalidarea declaraţiei vamale, după cum urmează:

» Rectificarea declaraţiei vamale înainte de obţinerea liberului de vamă;

» Invalidarea declaraţiei vamale, în termen de 90 de zile de la data obţinerii liberului de vamă;

» Modificarea după obţinerea liberului de vamă se poate efectua la cererea declaranţilor, în termen de cinci ani de la data liberului de vamă.

Taxele vamale

Taxele vamale sunt cele precizate în Tariful Vamal Comun al UE. Taxele vamale se exprimă ca o cotă procentuală aplicată asupra valorii în vamă (taxe ad valorem), sau ca sumă fixă aplicată valorii în vamă (taxe specifice).

Produsele agricole (produsele din capitolele 1 – 24) sunt supuse unei impozitări specifice. Există cazuri (de exemplu, carnea) în care cota taxei vamale este stabilită în legătură cu preţul CIF al produselor sau cu preţul de intrare. În alte cazuri cota taxei vamale este stabilită prin adăugarea la taxele ad valorem a taxelor adiţionale cum sunt cele pentru componente agricole (EA), pentru zahăr (AD S/Z) şi pentru făină (AD F/M).

Reprezentarea în vamă

Persoanele juridice stabilite în afara Comunităţii pot declara bunuri prin desemnarea unui reprezentant indirect.

De asemenea, persoanele juridice stabilite în afara Comunităţii pot declara în mod ocazional bunuri în nume propriu sau printr-un reprezentant direct, cu condiţia ca autorităţile să considere justificat acest fapt.

Persoanele stabilite în Comunitate pot declara bunuri atât în nume propriu, cât şi prin desemnarea unui reprezentant direct sau indirect.

Amendamente privind procedurile simplificate de vămuire

Comisionarii vamali pot obţine permisiunea de a folosi procedurile locale de vămuire pentru a depune declaraţii vamale simplificate pentru societăţile pe care le reprezintă (direct sau indirect). Orice persoană stabilită în UE poate acţiona ca reprezentant indirect, pentru o singură persoană, folosind procedurile simplificate de vămuire.

Agent economic autorizat (AEO)

Operatorii economici care obţin certificarea AEO beneficiază de simplificări privind procedurile vamale, obţinerea autorizaţiilor vamale şi efectuarea formalităţilor vamale.

Mai mult, societatea deţinătoare a certificării AEO este recunoscută de către autorităţile vamale ca o societate de încredere, oferind certitudine privind respectarea standardelor de siguranţă şi securitate.

Informaţiile tarifare obligatorii (ITO) / Informaţiile de origine obligatorii (IOO)

Societăţile pot obţine decizii de la autorităţile vamale române privind clasificarea tarifară a bunurilor importate, decizii care sunt executorii pentru autorităţile vamale şi care se aplică pe o perioadă de şase ani, ori de câte ori sunt importate bunuri identice cu cel descris în ITO.

De asemenea, un tip asemănător de decizie poate fi obţinut în legătură cu originea bunurilor. IOO sunt valabile o perioadă de trei ani.

Scutirea temporară de taxe la import

Regimul de perfecţionare activă (PA)

Dacă sunt importate în UE (România sau alte State Membre) materii prime, componente sau accesorii în vederea prelucrării şi re-exportului ulterior al produselor finite în afara UE, scutirea de taxe vamale se poate realiza prin PA. Procesarea cuprinde întregul proces de asamblare şi fabricare. În acest regim, importatorii pot opta fie pentru un sistem de suspendare a taxelor vamale (nu se datorează drepturi de import), fie pentru un sistem de restituire a taxelor vamale (drepturile de import sunt plătite la data importului materiilor prime, dar se pot rambursa la exportul produselor finite). În cazul în care produsele compensatoare plasate în PA – sistemul cu suspendare – sunt puse în liberă circulaţie în UE, se datorează dobândă compensatorie.

Regimul de perfecţionare pasivă (PP)

Regimul vamal de PP permite ca materiile prime să fie procesate în afara UE, iar produsele finite să fie re-importate ulterior cu o scutire parţială sau totală de taxe vamale. Acest regim se aplică şi în cazul bunurilor sau echipamentelor expediate pentru lucrări de reparaţii şi/sau modernizare.

Antrepozitarea vamală (AV)

Antrepozitele vamale reprezintă un regim vamal ce permite suspendarea temporară a plăţii drepturilor de import pentru bunurile importate din state extracomunitare şi depozitate în antrepozite până în momentul scoaterii acestora din respectivele antrepozite. Atât bunurile aparţinând entităţilor străine, cât şi cele achiziţionate iniţial de titularul român al autorizaţiei de AV pot fi plasate în regimul AV.

Produsele agricole româneşti pot fi plasate într-un regim AV în scopul depozitării până la părăsirea teritoriului comunitar, dacă în continuare se intenţionează exportul acestor produse în afara UE.

Admiterea temporară (AT)

Pentru bunurile introduse în România pentru a fi utilizate temporar urmând să fie returnate proprietarului extracomunitar se acordă o scutire totală sau parţială de la plata drepturilor vamale de import. Scutire totală înseamnă că autorităţile vamale nu impun plata unor sume în legătură cu drepturile vamale de import, TVA şi accize, dacă acestea sunt aplicabile. Totuşi, cuantumul datoriei vamale trebuie garantat. Scutire parţială înseamnă că autorităţile vamale vor percepe lunar 3% din taxa vamală, importatorul urmând să asigure o garanţie care să acopere diferenţa. În cazul în care produsele sunt puse în liberă circulaţie în UE, se datorează dobândă compensatorie.

Antrepozitele libere (AL)

Într-un AL bunurile importate pot fi stocate pe o perioadă nelimitată de timp, plata drepturilor vamale fiind suspendată fără să fie solicitată garantarea acestora, iar procedura vamală fiind simplificată.

Garanţiile pentru bunuri plasate în regimuri vamale suspensive / economice

Regimurile vamale suspensive /economice necesită depunerea unei garanţii care să acopere valoarea drepturilor de import. Totuşi, în anumite cazuri, autorităţile vamale pot acorda o exonerare de la garantare, ca de exemplu pentru bunurile plasate în regim de PA – sistemul cu suspendare.

Măsuri comerciale

Pentru unele produse agricole, în general UE impune măsuri specifice, de exemplu contingente valorice sau cantitative aplicate importurilor din alte ţări. Pentru un astfel de produs este obligatorie obţinerea unei licenţe de import înainte de efectuarea importului.

În plus, este necesară şi obţinerea de licenţe de import / export de la autorităţile de resort pentru mărfurile considerate potenţial periculoase pentru sănătatea umană sau pentru mediu (cum ar fi anumite produse chimice, anumite tipuri de deşeuri şi reziduuri), pentru mărfurile a căror destinaţie finală este controlată (cum sunt explozibilii) sau pentru produsele cu dublă utilizare (civilă şi militară).

3. Accize

3.1 Produse accizabile armonizate

Următoarele produse sunt supuse accizelor armonizate:

» alcoolul etilic şi băuturile alcoolice,

» produsele de tutun,

» produsele energetice (de exemplu, benzina fără plumb, motorina, gazul, cărbunii),

» electricitatea.

Exigibilitatea

Accizele se datorează atunci când produsele accizabile sunt eliberate pentru consum (de exemplu, importate în România, scoase de sub regimul suspensiv).

Regimul suspensiv

Produsele accizabile pot fi produse, transformate, recepţionate şi deţinute în regim suspensiv de la plata accizelor numai într-un antrepozit fiscal, pentru care trebuie să se obţină aprobarea prealabilă a autorităţilor fiscale.

Produsele accizabile pot fi depozitate în regim suspensiv de accize doar în:

» Antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice şi ale părţilor afiliate acestora, în limita unui număr total de opt antrepozite de depozitare;

» Antrepozitele fiscale aflate în zona aeroporturilor, destinate exclusiv alimentării aeronavelor, în baza certificatelor eliberate de autoritatea competentă în domeniu;

» Antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de ţigarete ce deţin o cotă de piaţă mai mare de 5% şi ale părţilor afiliate acestora, în limita unui număr total de două antrepozite de depozitare.

Produsele accizabile pot fi de asemenea primite din UE în regim suspensiv de către destinatarii înregistraţi.

Antrepozitarii fiscali români sunt autorizaţi şi pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile aflate în regim suspensiv.

De asemenea, produsele accizabile pot fi expediate în regim suspensiv după ce au fost puse în liberă circulaţie de către expeditorul înregistrat (aceste prevederi se aplică şi în cazul deţinătorului unei autorizaţii unice pentru proceduri simplificate de vămuire).

Circulaţia produselor accizabile în regim suspensiv trebuie să se efectueze pe baza documentului administrativ electronic de însoţire (e-DA).

Producerea, deţinerea şi circulaţia produselor accizabile aflate în regim suspensiv sunt supuse obligaţiilor de garantare. Garanţia nu poate fi mai mică decât cuantumul minim prevăzut de legislaţia în vigoare.

Scutiri

Alcoolul etilic şi alte produse alcoolice sunt scutite de la plata accizelor dacă sunt denaturate, utilizate în industria alimentară, farmaceutică sau cosmetică. Sunt de asemenea scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice atunci când sunt utilizate în procedee de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool, sau când sunt utilizate ca eşantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producţie ori în scopuri ştiinţifice.

Anumite produse energetice supuse controlului mişcării pot fi achiziţionate în scopuri scutite de la plata accizelor, cu condiţia obţinerii autorizaţiei de utilizator final şi garantării plăţii accizelor.

Garanţia pentru circulaţia în regim suspensiv poate fi constituită şi de către transportator, de către proprietarul produselor accizabile sau de către destinatar, sau poate fi constituită în comun de două ori mai multe dintre persoanele implicate în circulaţia produselor accizabile (de exemplu, de către antrepozitarul expeditor şi transportator).

Scutirea de accize pentru produsele alcoolice şi produsele energetice poate fi acordată în anumite cazuri direct pe baza unei autorizaţii de utilizator final, sau indirect prin restituire/compensare.

Tutunul prelucrat este de asemenea scutit de accize, atunci când este destinat în exclusivitate testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.

Restituirea accizelor

În unele cazuri, agenţii economici pot solicita restituirea accizelor plătite (de exemplu, acciza plătită pentru bunurile eliberate pentru consum în România, dar a căror destinaţie este consumul în alte State Membre, acciza plătită pentru bunurile eliberate pentru consum şi returnate apoi antrepozitului fiscal autorizat pentru producţie pentru a fi reciclate, reprocesate sau distruse, acciza plătită pentru produse achiziţionate din UE sau importate şi returnate apoi furnizorului).

Reglementări speciale

Înainte de a fi eliberate pentru consum în România, produsele intermediare, alcoolul etilic şi produsele din tutun sunt supuse marcării, cu excepţiile prevăzute de lege. Responsabilitatea marcării revine antrepozitarilor fiscali, destinatarilor înregistraţi şi importatorilor care eliberează aceste bunuri pentru consum.

Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem. Acciza specifică exprimată în echivalent euro/1.000 de ţigarete se determină anual până la data de 1 martie, pe baza preţului mediu ponderat de vânzare cu amănuntul, a procentului legal aferent accizei ad valorem şi a accizei totale.

Societăţile care comercializează combustibil în staţiile de distribuţie au obligaţia de a se înregistra la autorităţile fiscale.

Depozitarea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal, pentru care autorizaţia a expirat şi nu a fost emisă o nouă autorizaţie, este considerată eliberare pentru consum şi atrage plata accizelor.

3.2

Alte produse accizabile (cafea)

Alte produse accizabile sunt cafeaua verde, cafeaua prăjită (inclusiv cafea cu înlocuitori) şi cafeaua solubilă (inclusiv amestecuri cu cafea solubilă).

Exigibilitatea

Pentru cafeaua provenită din teritoriul comunitar, accizele sunt datorate atunci când are loc recepţia acestora.

Pentru importul de cafea, importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri simplificate de vămuire eliberată de către un alt Stat Membru trebuie să depună o declaraţie de TVA şi accize la autorităţile vamale. Exigibilitatea accizelor intervine la data înregistrării declaraţiei de import pentru TVA şi accize.

Scutiri

Scutirea de la plata accizelor se aplică în cazul în care cafeaua este exportată sau plasată într-un regim vamal suspensiv.

Operatorii economici şi exportatorii de cafea pot beneficia de restituirea accizelor plătite pentru cafeaua utilizată ca materie primă.

Operatorii economici care achiziţionează cafea au dreptul la restituirea accizelor plătite, dacă produsele sunt exportate, livrate într-un alt stat membru UE sau dacă sunt returnate nemodificate furnizorului.

4. Contribuţii la Fondul pentru mediu

Pentru anumite activităţi (de exemplu, vânzarea deşeurilor feroase şi neferoase, a substanţelor periculoase, activităţi ce generează emisii poluante, punerea pe piaţă a ambalajelor/ anvelopelor), societăţile trebuie să plătească taxe şi contribuţii la Fondul pentru mediu.

În unele cazuri (de exemplu deşeurile de ambalaje), contribuţia la Fondul pentru mediu depinde de măsura în care societăţile ating obiectivele de valorificare/reciclare prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la gestionarea deşeurilor. Astfel, pentru deşeuri de ambalaje, taxa la Fondul pentru mediu este în prezent de 2 lei pentru fiecare kilogram de ambalaj introdus pe piaţă şi se plăteşte pentru diferenţa dintre obiectivul de valorificare/ reciclare stabilit de lege şi cel efectiv realizat de societăţi.

Societăţile care desfăşoară activităţi generatoare de emisii poluante provenite de la surse fixe (de exemplu oxizi de azot, oxizi de sulf, poluanţi organici persistenţi, emisii de metale grele, cum ar fi plumbul, cadmiul, mercurul) trebuie să plătească la Fondul pentru mediu taxe care variază între 0,02 lei/kilogram (aproximativ 0,0046 euro) şi 20 lei/kilogram (aproximativ 4,65 euro).

Începând cu 1 ianuarie 2011 s-a introdus o taxă de 2 lei/l pentru uleiurile industriale şi lubrifianţii introduşi pe piaţă; taxa se aplică pe diferenţa dintre obligaţiile anuale de gestionare şi cantităţile de uleiuri uzate gestionate.

Producătorii/importatorii/exportatorii („producătorii”) de echipamente electrice şi electronice („EEE”) baterii şi acumulatori („B/A”) trebuie să se înregistreze la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

Începând cu 1 ianuarie 2011 se va depune o garanţie la Fondul pentru mediu de către producătorii de echipamente electrice şi electronice, respectiv de organizaţiile colective, aferentă EEE-urilor introduse pe piaţă.

Înregistrarea, evaluarea şi autorizarea produselor chimice (REACH)

Substanţele şi preparatele chimice comercializate pe piaţă trebuie să fie înregistrate la Agenţia Europeană pentru Produse Chimice.

Înregistrarea reprezintă singura modalitate care le permite producătorilor şi importatorilor de substanţe chimice să continue să producă şi să importe substanţe şi preparate chimice.

Taxa de înmatriculare a autoturismelor

Taxa specială de poluare este plătită la prima înmatriculare a unui autovehicul în România pentru anumite categorii de autovehicule. Taxa se calculează pe baza standardului de emisie, a capacităţii cilindrice şi a vechimii autovehiculului. Scutirea de la plata taxei se aplică pentru autovehicule hibride sau electrice.

Capitolul IV: Codul de procedură fiscală

1. Principii generale

Codul de procedură fiscală, intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, a unificat legislaţia fiscală anterioară, reglementând restituirea impozitelor, taxelor şi a oricăror alte contribuţii datorate de către contribuabili, dar şi înregistrarea fiscală, inspecţia fiscală, colectarea creanţelor bugetare şi jurisdicţia în materie fiscală. Principiile generale, precum şi principalele reguli aplicabile procedurii fiscale sunt prezentate în cele ce urmează.

Interpretarea legii

Interpretarea legii se realizează prin intermediul Comisiei Fiscale Centrale, ale cărei interpretări în materie fiscală sunt obligatorii atât pentru contribuabili, cât şi pentru autorităţile fiscale.

Răspunderea altor persoane

Acţionarii, directorii, administratorii precum şi alte persoane pot fi ţinuţi răspunzători, în anumite condiţii, pentru executarea obligaţiilor fiscale ale contribuabililor (de exemplu, orice persoană care cauzează starea de insolvenţă a debitorului prin înstrăinarea bunurilor acestuia sau prin ascunderea acestora; orice persoană care dobândeşte cu rea-credinţă bunurile debitorului, într-o perioadă de trei ani anterior apariţiei stării de insolvenţă).

Actele administrative fiscale

Pentru emiterea şi comunicarea actelor administrative fiscale către contribuabili sunt aplicabile reguli specifice.

» Contribuabilii pot solicita emiterea unei soluţii fiscale anticipate, care va fi opozabilă autorităţilor fiscale în măsura în care: (i) prevederile legale în temeiul cărora a fost emisă soluţia fiscală anticipată nu au fost modificate ori abrogate, şi (ii) contribuabilul se conformează dispoziţiilor soluţiei fiscale anticipate. O solicitare similară poate fi formulată în ceea ce priveşte convenţiile privind acordurile de preţ în avans aplicabile între entităţi afiliate.

» Conform prevederilor legale, soluţiile fiscale anticipate trebuie emise în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii de către contribuabil sau, după caz, de la data încheierii procedurilor referitoare la proiect, în timp ce în cazul convenţiilor privind preţurile de transfer acest termen este de 12 până la 18 luni, după caz. Cu toate acestea, în practică, autorităţile fiscale soluţionează asemenea cereri cu întârziere.

Domiciliul fiscal

Codul de procedură fiscală defineşte conceptul de domiciliu fiscal, aplicabil atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice. Acest concept este esenţial în materia jurisdicţiei fiscale, dar şi în privinţa obligaţiei de înregistrare fiscală.

Alte reguli

Cererile formulate de către contribuabili trebuie soluţionate de către autorităţile fiscale în termen de 45 de zile de la data înregistrării acestora, cu excepţia situaţiilor în care autorităţile fiscale solicită furnizarea de informaţii suplimentare, caz în care termenul se prelungeşte cu durata necesară furnizării informaţiilor solicitate.

2. Proceduri fiscale specifice

Înregistrarea fiscală

Potrivit Codului de procedură fiscală, sunt supuse înregistrării fiscale orice persoane sau entităţi, subiecte ale unui raport juridic fiscal. Înregistrarea trebuie efectuată în termen de 30 de zile de la data naşterii obligaţiei de înregistrare, conform legii.

Stabilirea creanţelor fiscale

Autorităţile fiscale au dreptul să stabilească obligaţii fiscale suplimentare în interiorul unui termen de prescripţie de cinci ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere obligaţia fiscală.

Inspecţia fiscală

Inspecţiile fiscale pot fi efectuate în legătură cu orice persoane - indiferent de forma acestora de organizare - care au obligaţia de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a oricăror alte sume datorate bugetului general consolidat.

Anterior desfăşurării inspecţiei fiscale, autorităţile fiscale sunt obligate să notifice în scris contribuabilul cu privire la inspecţia fiscală, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală, cu excepţia cazurilor prevăzute expres în Codul de procedură fiscală.

Autorităţile fiscale nu pot efectua o inspecţie fiscală pentru perioade ce au fost supuse anterior unei alte inspecţii fiscale, cu excepţia situaţiilor în care au fost obţinute informaţii suplimentare care nu erau cunoscute inspectorilor la momentul efectuării inspecţiei fiscale anterioare, sau în cazul în care în cadrul inspecţiei fiscale anterioare au avut loc erori de calcul.

Inspecţiile fiscale se desfăşoară, de regulă, la sediul social al contribuabilului şi nu se pot întinde pe o perioadă mai mare de şase luni pentru marii contribuabili, respectiv trei luni, pentru restul contribuabililor. În cazul contribuabililor care deţin sedii secundare, inspecţiile fiscale nu pot depăşi şase luni. Autorităţile fiscale pot proceda la suspendarea inspecţiei fiscale în situaţia în care apreciază că sunt necesare anumite clarificări cu privire la statutul contribuabilului.

Înaintea finalizării inspecţiei fiscale, autorităţile fiscale sunt obligate să informeze contribuabilul cu privire la constatările inspectorilor fiscali şi implicaţiile aferente, precum şi să acorde contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere în acest sens în termen de trei zile lucratoare de la data încheierii inspecţiei fiscale. Odată cu finalizarea inspecţiei fiscale, autorităţile întocmesc un raport de inspecţie fiscală, în baza căruia se emite o decizie de impunere ce urmează a fi comunicată contribuabilului în termen de 30 de zile de la data încheierii inspecţiei.

Colectarea creanţelor bugetare

Codul cuprinde reguli detaliate cu privire la modalităţile de plată, termenele de plată şi regimul juridic al plăţilor parţiale.

Compensarea între creanţele contribuabilului împotriva bugetului şi creanţele bugetare prevalează asupra restituirii sumelor de la buget. Compensarea este permisă între creanţe certe, lichide, exigibile, ce au ca obiect sume datorate contribuabilului de la un anumit buget, şi creanţe ce au ca obiect sume datorate de către contribuabil către acelaşi buget, cu respectarea regulilor specifice şi a ordinii de compensare stabilite în Codul de procedură fiscală.

Dreptul contribuabilului de a solicita restituirea este supus prescripţiei în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.

Pentru neachitarea la termen a creanţelor fiscale datorate bugetului de stat se vor aplica dobânzi de întârziere şi penalităţi de întârziere.

Începând cu data de 1 octombrie 2010, cuantumul dobânzilor este de 0,04% pe zi, cifră care se poate modifica prin legile bugetare anuale.

Penalităţile de întârziere se vor stabili astfel:

» dacă plata se realizează în primele 30 de zile de la scadenţă, nu se datorează penalităţi de întârziere;

» dacă plata se realizează după 30 de zile, dar înainte de împlinirea termenului de 90 de zile de la scadenţă, nivelul penalităţilor de întârziere este de 5% din obligaţiile fiscale principale stinse;

» dacă plata se realizează după 90 de zile de la scadenţă, penalitatea va ajunge la 15 % din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse;

» penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor de întârziere.

În cazul creanţelor către bugetele locale se datorează majorări de întârziere în cuantum de 2% din valoarea obligaţiilor fiscale principale, calculate pentru fiecare lună sau fracţiune de lună.

Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă contribuabililor (şi anume 2% pe lună sau fracţiune de lună).

Executarea silită a creanţelor bugetare

În situaţia în care debitorul nu îşi execută obligaţiile fiscale, autorităţile fiscale pot proceda, prin intermediul aparatului propriu, la executarea silită a sumelor datorate.

Autorităţile fiscale pot utiliza oricare dintre următoarele proceduri de executare silită:

» Executare silită prin poprire

» Instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile ale debitorului

» Instituirea unui sechestru asupra bunurilor imobile ale debitorului

Sumele rezultate ca urmare a executării silite vor fi distribuite între creditorii contribuabilului în ordinea stabilită în Codul de procedură fiscală. Creditorii care beneficiază de garanţii reale asupra bunurilor supuse executării silite vor fi preferaţi creditorilor bugetari, în condiţiile în care şi-au înregistrat garanţia în registrele de publicitate corespunzătoare, anterior înregistrării creanţei de către autorităţile fiscale.

Orice persoană interesată (inclusiv contribuabilul) poate contesta orice act nelegal de executare, executarea silită însăşi ori refuzul executorului fiscal de a duce la îndeplinire un act de executare, în termen de 15 zile de la data la care contribuabilul a luat cunoştinţă de:

» executarea sau actul de executare, din comunicarea somaţiei sau a actului de înştiinţare primit ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;

» refuzul organului de executare de a îndeplini actul de executare;

» eliberarea sau distribuirea sumelor contestate.

Dreptul autorităţilor fiscale de a executa silit creanţele bugetare poate fi exercitat în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul de a solicita executarea silită.

Contestaţia fiscală

Contribuabilii sunt îndreptăţiţi să conteste în faţa organelor fiscale competente fie actul administrativ fiscal nelegal, fie omisiunea autorităţilor fiscale de a emite actul solicitat.

Codul de procedură fiscală reglementează atât forma cât şi conţinutul contestaţiilor ce pot fi formulate de către contribuabili.

Contestaţia fiscală trebuie înregistrată în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii. Dacă actul administrativ fiscal contestat nu conţine anumite elemente obligatorii (spre exemplu, termenul de depunere a contestaţiei), contestaţia poate fi depusă în termen de trei luni de la data comunicării actului administrativ fiscal.

În situaţia în care contribuabilul nu este mulţumit de soluţia pronunţată de către autorităţile fiscale, se va putea adresa instanţelor de judecată în termen de şase luni de la data comunicării soluţiei emise de autorităţile fiscale. Pentru motive temeinice termenul de şase luni va putea fi prelungit, însă nu mai mult de un an de la data comunicării soluţiei autorităţilor fiscale.

Suspendarea executării silite

Contribuabilii beneficiază de diverse modalităţi de a solicita suspendarea executării silite pe calea unei acţiuni în justiţie. După caz, contribuabilul va putea fi obligat de instanţă la plata unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

Anexe 72 Fiscalitatea în România 2012 Ediţie de buzunar

Anexe

Anexa 1

Lista Convenţiilor pentru Evitarea Dublei Impuneri

Sunt în vigoare Convenţiile pentru Evitarea Dublei Impuneri semnate de România cu următoarele ţări:

Africa de Sud

Filipine

Namibia

Albania

Franţa

Nigeria

Algeria

Georgia

Norvegia

Armenia

Germania

Olanda

Australia

Grecia

Pakistan

Austria

India

Polonia

Azerbaidjan

Indonezia

Portugalia

Bangladesh

Iordania

Qatar

Belarus

Iran

S.U.A.

Belgia

Irlanda

San Marino

Bosnia-Herţegovina*

Islanda

Serbia*

Bulgaria

Israel

Singapore

Canada

Italia

Slovacia

China

Japonia

Slovenia

Croaţia

Kazahstan

Spania

Cipru

Kuweit

Sri Lanka

Cehia

Letonia

Suedia

Coreea de Nord

Liban

Sudan

Coreea de Sud

Lituania

Siria

Danemarca

Luxembourg

Thailanda

Ecuador

Macedonia

Tunisia

Egipt

Malaysia

Turcia

Elveţia

Malta

Turkmenistan

Emiratele Arabe Unite

Marea Britanie

Ucraina

Estonia

Mexic

Ungaria

Etiopia

Moldova

Uzbekistan

Federaţia Rusă

Muntenegru*

Vietnam

Finlanda

Maroc

Zambia

* - Tratatul încheiat cu R.S.F. Iugoslavia, în vigoare din 1989, se aplică pentru Bosnia-Herţegovina, iar tratatul încheiat cu R.F. Iugoslavia, în vigoare din 1998, se aplică pentru Serbia şi pentru Muntenegru.

Anexa 2

Cotele de impozit reţinut la sursă, conform Convenţiilor reprezentative pentru evitarea dublei impuneri

Ţara

Comisioane (%)