ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

 
 
 
 
 

Analiza poziției financiare și a performanței pe baza

indicatorilor specifici mediului anglo-saxon
 
 
 
 
 
 
Profesor coordonator: Studenți:
Minu Mihaela Ienache Marinela,
. Vișan Mihaela,
Vlădila Anda-Maria
 
 
-2018-
 Elementele generale ale contabilității manageriale

Contabilitatea managerială constituie procesul de identificare, cuantificare,

colectare, analiză, prelucrare, interpretare și transmitere a informațiilor financiare și
non-financiare utilizate de management pentru realizarea funcțiilor de planificare,
implementare și control în cadrul organizației și pentru asigurarea utilizării și
evidențierii corespunzătoare a resurselor acesteia.
Nevoia de contabilitate managerială și control derivă din însăși strategia firmei.
Astfel, aceasta furnizează managementului informații și este utilizată ca instrument de
asigurare a atingerii obiectivelor organizației, propunând cinci direcții principale de
analiză: 
• care este obiectivul strategic al firmei;
• ce resurse sunt necesare și de unde pot fi procurate;
• dacă există un sistem de monitorizare și control care să detecteze abaterile și să
propună corecții;
• cum poate ști entitatea dacă și-a atins obiectivele propuse;
• cum este evaluată și recompensată performanța managerilor.
Principalele particularități ale contabilității manageriale sub amprenta culturii
anglo-saxone sunt sintetizate în tabelul următor:
Sistemul contabil Anglo-saxon Continental
Originea finanţării Pieţe financiare, în principal Sector bancar, în principal

Cultură Individualism Orientare statală

Dominaţia dreptului comunitar (jurisprudenţei) Regulile sunt Dominaţia dreptului scris Legea furnizează reguli
Sistem juridic
elaborate de organisme abilitat contabile detaliate

Utilizatorii principali ai situaţiilor

În principal investitori Autorităţi fiscale, creditori, investitori
financiare

Rolul majorităţii utilizatorilor în normalizare

Cu toate că este indirect, rolul utilizatorilor este foarte
Rolul utilizatorilor în normalizare este indirect, chiar
important
nesemnificativ

Dominaţia principiului prudenţei Prevalenţa juridicului

Prevalenţa economicului asupra juridicului Informaţia contabilă
Principiile contabile asupra economicului Influenţa nefastă a fiscalităţii asupra
nu suferă influenţa fiscalităţii
utilităţii decizionale a informaţiei contabile

Calculul unui beneficiu util în luarea deciziilor: prezentare

Calculul unui beneficiu prudent care poate fi distribuit cu
Calculul beneficiului cinstită, imagine fidelă; dominaţia principiului independenţei
anumite restricţii şi tendinţe spre crearea unor rezerve
exerciţiului.

Australia, Marea Britanie, Irlanda, Canada, Olanda, Singapore, Belgia, Grecia, Germania, Franţa, Italia, Japonia,
Exemple de ţări
S.U.A. Portugalia, Suedia.
 Indicatorii de performanță
Indicatorii cheie de performanță reprezintă instrumente folosite în managementul
performanței, având rolul de a evalua performanța ariilor de business fundamentale pentru
succesul și creșterea afacerii. Dezvoltarea și utilizarea indicatorilor cheie de performanță ar
trebui să constituie baza pentru analiza performanței actuale a unei organizații, a cerințelor
viitoare și a strategiilor de dezvoltare necesare pentru dobândirea unui succes continuu.  

Importanța utilizării indicatorilor cheie de performanță:

• perspectivă: indicatorii cheie de performanță indică starea de sănătate, progresul și/ sau
succesul strategiei organizației, proiectelor acesteia, proceselor în desfășurare sau
departamentelor de furnizare de servicii;
• focus: indicatorii cheie de performanță se concentrează pe un anumit aspect, sunt
relevanți, măsurabili, repetabili și consistenți;
• evaluare: măsurarea factorilor critici de succes;
• management: contribuie la procesul decizional pentru managementul performanței;
• strategia de implementare: dezvoltă o legatură puternică între strategia concepută și
inițiative sau activități.
 
 Utilizarea indicatorilor cheie de performanță poate varia de la evaluarea
activitații unui departament în raport cu domeniul de business la evaluarea
activității organizației, în ansamblu. Pe baza acestui considerent, avem:  

• indicatori cheie de performanță de intrare (input): utilizați ca și

elemente de intrare în cadrul unui proces sau al unui proiect, precum cele
din resurse financiare sau umane;
• indicatori cheie de performanță de proces: utilizați pentru a îmbunătăți
un proces, eficiența și rezultatele acestuia: variația de timp și de buget,
pregătirea angajaților, etc;
• indicatori cheie de performanță de ieșire (output): înregistrează
costurile unui anumit lucru livrabil sau ale unei funcționalități în raport cu
planul, bugetul sau capacitatea de referință, factorii de utilizare;
• indicatori cheie de performanță de rezultat (outcome): satisfacția
clienților și a parților interesate – utilizați ca puncte de referință în
comparațiile cu entitățile similare sau organizațiile private.
 În timpul utilizării și aplicării indicatorilor cheie de performanță, ar trebui luate în
considerare următoarele principii:

1.Indicatorii cheie de performanță nu ar trebui să reprezinte un scop în sine, ci ar

trebui priviți ca și un ajutor pentru management. Ei reprezintă începutul pentru o
dezbatere informată care ar trebui să conducă la conceperea unui plan de dezvoltare.
 
2.Indicatorii cheie de performanță ar trebui încadrați în contextul specific și au o
semnificație mai relevantă atunci când sunt utilizați în cadrul unei comparații pe o
anumită perioadă de timp, decât într-o comparație efectuată între organizații.
 
3.După ce au fost propuși și aplicați,  indicatorii cheie de performanță ar trebui
revizuiți și actualizați. Revizuirea acestora determină utilitatea fiecărui indicator.
 
4.Descrierea performanței vizate prezentată în termeni măsurabili prin
intermediul indicatorilor cheie de performanță trebuie utilizată la nivelul
organizațional, pentru a determina acțiunile și inițiativele necesare pentru a fi
realizată.
 Analiza pozitiei financiare si a performantei pe baza
indicatorilor financiari specifici mediului anglo-saxon

Analiza financiar-contabilă constituie un ansamblu de metode,concepte şi tehnici care

permit tratamentul informaţiei contabile şi a altor informaţii de gestiune în vederea formulării
aprecierilor privind situaţia financiară a unei societăţi, riscurile care afectează această entitate,
nivelul şi calitatea performanţelor sale .
Analiza financiar-contabilă într-un cadru internaţional constituie un demers deosebit de
complex. El poate viza dimensiuni internaţionale distinctive, precum: 
-analiza operaţiunilor desfăşurate de o companie multinaţională, ale cărei conturi
consolidate rezultă din agregarea tranzacţiilor desfăşurate în ţări diferite, şi care sunt exprimate
în monede diferite;
-compararea transnaţională între entităţi cu sediul în ţări diferite, dar care nu desfăşoară
în mod necesar operaţiuni în afara graniţelor;
-extinderea geografică nu a companiilor, ci a utilizatorilor situaţiilor consolidate (analiza
este solicitată de rezidenţi din diferite ţări ale lumii, care au propriile interese asupra entităţii).
 Indicatorii specifici analizei financiare internaționale

Interpretarea informaţiilor furnizate de situaţiile financiare se bazează cel mai adesea pe analiza unor indicatori
financiari sau pe tehnici statistice mai complexe pe bază de rate. Pe plan internaţional au existat presiuni în sensul
introducerii unor seturi de indicatori standard, deoarece informaţiile necesare uniformităţii calculelor nu sunt
întotdeauna prezentate în rapoartele anuale.
Deşi analiştii financiari utilizează o varietate mare de subclasificări pentru a descrie analiza lor, sunt adesea
folosite următoarele clasificări ale riscului şi performanţei:
-Lichiditate - un indiciu al capacităţii entităţii de a rambursa datoriile pe termen scurt, măsurat prin evaluarea
componentelor de active circulante şi datorii curente;
-Solvabilitate - riscul asociat volatilităţii fluxurilor de venituri, descris adesea ca risc al activităţii (rezultat din
volatilitatea asociată veniturilor din exploatare, vânzărilor şi gradului de îndatorare aferent activităţilor de exploatare) şi
risc financiar (rezultat din impactul utilizării datoriilor asupra rentabilităţii capitalurilor, măsurată prin indicatori de
îndatorare şi prin acoperirea fluxurilor de numerar);
-Eficienţă operaţională - determinarea măsurii în care o entitate utilizează eficient activele şi capitalul propriu,
aşa cum se arată cu ajutorul vitezei de rotaţie a activelor şi a capitalului propriu; Creştere - rata la care o entitate poate
înregistra creştere, după cum se determină prin reţinerea (nedistribuirea) profiturilor şi prin profitabilitatea măsurată cu
ajutorul randamentului capitalurilor proprii (ROE);
-Profitabilitate - un indiciu al modului în care marjele de profit ale unei societăţi sunt asociate vânzărilor,
capitalului mediu şi capitalului propriu mediu. Profitabilitatea poate fi analizată mai detaliat utilizându-se analiza Du
Pont. Prezentăm în continuare o serie de indicatori care pot fi calculaţi utilizând fiecare din ariile de clasificare discutate
anterior.
 Indicatori de lichiditate
Indicatori Formula
Lichiditate curentă Active circulante / Datorii curente

Lichiditate rapidă Numerar + Titluri tranzacționale + Creanțe / Datorii curente

Lichiditate imediată Numerar + Titluri tranzacționale / Datorii curente

Viteza de rotație a creanțelor Vânzările anuale nete / Creanțe medii

Viteza de rotație a stocurilor Costul bunurilor vândute / Stocuri medii

Viteza de roatație a datoriilor Costul bunurilor vândute / Datorii comerciale medii

Perioada de colctare a creanțelor + Perioada de prelucrare a stocurilor +

Ciclul de conversie a numerarului
Perioada de plata a datoriilor
 Indicatori de solvabilitate
Indicatori
Risc de activitate (coeficient de
variaţie)
Risc de activitate (coeficient de
variaţie)-venit net
Variabilitatea-vânzărilor
Grad de îndatorare asociat
exploatării
Rata de îndatorare pe termen lung
Rata de îndatorare totală
Acoperirea costului financiar fix
Acoperirea cheltuielii fix
Venit net + cheltuiala cu amortizarea
Fluxuri de numerar la cheltuiala cu
+ creşterea impozitelor amânate /
dobânda
Cheltuiala cu dobânda
Fluxuri de numerar la datorii pe
termen lung
Fluxuri de numerar la total datorii
Indicatori de eficiență operațională
Formule
Devierea standard a venitului din Indicatori Formule
exploatare / Venit
Devierea standard a venitului net /
Viteza de rotaţie a activelor
Venit net mediu
totale Vânzări nete / Active nete medii
-Devierea standard a vânzărilor /
Viteza de rotaţie a ijloacelor Vânzări nete / Total mijloace fixe
Media vânzărilor
fixe medii
Media valorii absolute a
procentajului de modificare a Viteza de rotaţie a apitalului Vânzări nete / Capital propriu
cheltuielilor de exploatare / propriu mediu
Procentajul de schimbare a
vânzărilor
Total datorii pe termen lung / Total Indicatori de creștere
capital pe termen lung
Total datorii / Total capital Indicatori Formule
EBIT / Cheltuiala cu dobânda+ 1/3
plăţi de leasing
Rata de creştere Rata de reţinere a câştigurilor
EBIT + plăţi de leasing / Plăti de
sustenabilă reinvestite (RR) * (ROE)
dobândă + plăti de leasing +
dividende preferenţiale / (1-rata de
impozitare
Dividende declarate / Venit
RR (rata de reţinere) din exploatare după
impozitare
Venit net + cheltuiala cu amortizarea
+ creşterea impozitelor amânate / Venit net -dividende
Valoarea contabilă a datoriilor pe Rentabilitatea capitalului preferenţiale Dividende
termen lung propriu (ROE) - Indicator comune declarate / Capital
de plată a dividendelor propriu comun mediu Venit
Venit net + cheltuiala cu amortizarea net-dividende
+ creşterea impozitelor amânate /
Total datorii
 Indicatori de Indicatorii de performantă pot
fi calculați în două variante:
profitabilitate Varianta continental – franceză
(7 indicatori)
Indicatori Formule Varianta anglo – saxonă (5
Marja profitului brut Profit brut / Vânzări nete indicatori)
Marja profitului din Profit din exploatare
exploatare (EBIT) / Vânzări nete

Marja profitului net Venit net / Vânzări nete

Venit net + cheltuiala cu
Rentabilitatea capitalului
dobânda / Capital total
total
mediu
Rentabilitatea capitalului Venit net / Capital propriu
propriu tota total mediu
Venit net -dividende
Rentabilitatea capitalului
preferenţiale / Capital
propriu comun
propriu comun mediu
Varianta anglo-saxonă Varianta continentală
Marja Comerciala (MjC)  
Productia Exercitiului (PE)  
Valoarea Adaugata (VA) MCV
Excedentul Brut din Exploatare
(EBE) EBITDA
Rezultatul Exploatarii (RExpl) EBIT
Rezultatul Curent (RC) EBT
Rezultatul exercitiului (RE) RE
 Analiza pozitiei financiare si a performanetei
pe baza Contului de profit si pierdere
Calitatea procesului decizional este dependenta într-o mare masura de
cantitatea si calitatea informatiilor pe care se fundamenteaza decizia, informatii
despre care se poate spune ca descriu acele aspecte, elemente din activitatea
întreprinderii asupra carora se intentioneaza a se actiona prin decizii.
Principalul scop al analizei economico-financiare este acela de a oferi o
apreciere asupra situatiei economice si financiare a întreprinderii.
Contul de profit si pierdere permite urmarirea activitatii desfãsurate de
întreprindere pe tipuri de activitati, pe o perioada de timp determinata, de
obicei durata exercitiului financiar.
În cadrul dezvoltarii teoriei economice s-au remarcat doua modele ale
Contului de profit si pierdere:
1.modelul francez
2.modelul anglo-saxon

 
 Modelul francez se distinge prin doua caracteristici esentiale:
• are ca punct de referinta conceptul de productie a exercitiului,
incluzând alaturi de productia vânduta, pe cea stocata (variatia
stocului de productie, în curs si finita) si pe cea capitalizata;

• cheltuielile sunt prezentate dupa natura lor. Aceasta structura a

cheltuielilor permite determinarea soldurilor intermediare de
gestiune si evidentierea repartizarii valorii create între diferiti
participanti la activitatile întreprinderii.
 Modelul anglo-saxon, cu cea mai mare arie de aplicare - SUA,
Anglia, Canada, Olanda, Japonia - se diferentiazã prin:
1.axeaza întregul rationament pe vânzare, ca sursa esentiala de
profit;
2.structureaza cheltuielile pe functii: functia de productie (cost
de productie), functia de distributie (cost de distributie), functia
administrativa (costuri administrative), functia financiara (costuri
financiare) si alte cheltuieli si taxe.