TEMA 1.

ESENŢA ŞI CONŢINUTUL AUDITULUI FINANCIAR

1. Evoluţia istorică a auditului financiar
2. Noţiunea, scopul și principiile auditului financiar
3. Tipuri și servicii de audit financiar
4. Organizarea activităţii de audit pe plan internaţional

Aspecte generale ale evoluției auditului financiar

Formarea auditului (tipul, scopul, obiectivele) este un proces destul de îndelungat, care nu s-a terminat şi în momentul actual.
▪ Istoria arată că dezvoltarea acestui proces a început odată cu întocmirea rapoartelor financiare, aproximativ începănd cu anul
4000 î.e.n., când civilizaţiile antice ale orientului apropiat au format primele state înalt organizate şi au iniţiat activitatea economică.
Formarea unui stat impune execuţia unui buget de stat, adică evidenţa cheltuielilor şi veniturilor, perceperea impozitelor. Totodată a
apărut necesitatea stabilirii controlului, inclusiv auditului, scopul căruia consta în micşorarea greşelilor şi fraudelor din partea
slujbaşilor necompetenţi sau necinstiţi.

În statul Afin sec.V î.e.n. adunarea naţională controla execuţia veniturilor şi cheltuielilor, iar sistemul financiar al lui includea auditori
de stat, care controlau documentele tuturor funcţionarilor după expirarea mandatului.
Multe procese economice şi mecanisme fundamentale, cu recunoaşterea unanimă a semnificaţiei evidenţei şi controlului, au fost
precăutate de oamenii de ştiinţă a lumii antice: Platon, Aristotel şi alţii. Aristotel în lucrarea sa „Politica” delimitează clar funţiile de
evidenţă şi control, cu indicarea directă a faptului, că verificările (auditul, revizia) constituie o parte a controlului.

Pentru prima dată cuvăntul „audit” a apărut în limba latină aproximativ cu 2000 ani în urmă, şi înseamnă „persoana care ascultă pe
cineva”. Pe atunci persoane învăţate care ar putea scrie erau foarte puţine, şi deci, auditor se numea funcţionarul care trebuie să
asculte dări de seamă a persoanelor oficiale.

Ţara de origine a auditului se consideră Marea Britanie, unde în 1844 se aprobă un şir de legi, potrivit cărora conducerea
companiilor pe acţiuni este obligată de a invita nu mai rar de o dată pe an o persoană autorizată să contoleze conturile contabile şi
rapoartele financiare.
În acest context, auditul se prezintă ca control financiar extern, înfăptuit de un specialist competent, dar care nu activează în cadrul
companiei. Pentru controlul resflectării corecte a informaţiei financiare şi pentru confirmarea dărilor de seamă financiare se invitau
persoane de încredere. Existenţa multor cazuri de faliment a companiilor, înşelăciunea din partea administraţiei au dus la creşterea
semnificativă a riscului investiţiilor financiare. Deci, după cum vedem, apariţia auditului este străns legată de divizarea intereselor
celor ce nemijlocit se ocupă de gestionarea întreprinderii (administraţie, manageri) şi celor ce investesc banii în acestă
întreprindere. Investitorii nu puteau şi nici nu doreau să se bazeze pe informaţia financiară prezentată de conducătorii şi contabilii
întreprinderii.

Etapele auditului

● Criza economică din 1928-1933 a sporit necesitatea serviciilor de audit. Până la sfârşitul anilor 40 (sec.20) auditul consta în
controlul documentelor ce reflectau înregistrarea operaţiunilor băneşti şi gruparea corectă a acestor operaţiuni în rapoartele
financiare. Aceasta era aşa-zisul audit de confirmare.
● După anul 1949 auditorii independenţi acordă atenţie controlului intern al companiilor, presupunînd, că un control intern eficient
probabilitatea erorilor este mică şi informaţi a financiară este completă şi exactă. Companiile de audit au început să acorde mai
mult servicii de consultanţă, decît controlul de audit propriu-zis. Astfel de audit a fost numit audit de orientare.
●O altă etapă de dezvoltare a auditului se bazează pe determinarea riscului posibil ce poate apărea la efectuarea controlului sau la
acordarea serviciilor de consultaţie. La astfel de audit, reeşind din condiţiile activităţii clientului verificarea are loc prin intermediul
selecţiei acelor părţi, unde riscul erorii este maxim.

Apariţia auditului în Republica Moldova

Apariţia auditului în R.M., în esenţă, a avut loc stihinic şi este legată în special cu apariţia şi dezvoltarea relaţiilor de piaţă. Baza
juridică a activităţii de audit s-a format odată cu hotărîrea Guvernului în 1991 şi Regulamentului temporar din 1994 şi era
determinată, în fond, de activitatea întreprinderilor mixte.
În continuare, auditul permanent s-a dezvoltat şi la momentul actual avem în republică peste 100 de societăţi de audit şi auditori
întreprinzători individuali. De asemenea, activează 2 instituţii cu instuire continuă a auditorilor.

2. NOŢIUNEA, SCOPUL ȘI PRINCIPIILE AUDITULUI FINANCIAR

Definiția auditului
▪ Comitetul pentru practica de audit din Marea Britanie defineşte auditul ca „verificare independentă a rapoartelor financiare ale
întreprinderii de către auditor, desemnat special pentru exprimarea cu privire la respectarea regulilor stabilite de legislaţie”.
▪ Comitetul american al Asociaţiei Contabililor dă următoarea definiţie: ”Auditul prezintă un sistem de procese pentru obţinerea şi
aprecierea datelor obiective despre evenimentele şi activităţile economice prin determinarea nivelului de corespundere faţă de
criteriul respectiv şi prezentarea rezultatelor utilizatorilor cointeresaţi”.
▪ Dodj P. în lucrarea „Краткое руководство по стандартам и нормам аудита” prezintă auditul ca o verificare independentă cu
scopul exprimării opiniei asupra rapoartelor financiare ale întreprinderii.
▪ Andreev V.D. în lucrarea „Практический аудит” prezintă următoarea noţiune: „Auditul – este verificarea independentă a
rapoartelor financiare sau a informaţiei financiare despre obiectul verificat cu scopul formulării concluziei”.

Auditul reprezintă examinare independentă a situațiilor financiare anuale, a situațiilor financiare anuale consolidate şi a altor
informaţii, aferente acestora, ale entităţii audiate pentru exprimarea unei opinii profesionale a auditorului asupra corespunderii lor,
sub toate aspectele semnificative, cerinţelor stabilite faţă de aceste rapoarte.

Activitatea de audit este prezentată ca activitate de întreprinzător, care constă în prestarea de servicii profesionale, executate pe
bază de contract, pentru exprimarea opiniei asupra veridicităţii situațiilor financiare.

Auditor - persoană fizică care deţine certificat de calificare al auditorului.

Scopul auditului constă în exprimarea opiniei asupra veridicităţii situațiilor financiare.

Obiectivele principale ale auditului:

- aprecierea autenticităţii situațiilor financiare;
- aprecierea nivelului de organizare a contabilităţii şi nivelul de calificare a cadrelor, legimitatea activităţilor economice ale entităţii;
- aprecierea situaţiei economice a entităţii în perioada precedentă şi prezentă, estimarea ei pe viitor;
- propunerea unor soluţii de înlăturare a erorilor comise la determinarea rezultatelor financiare etc.

Principiile fundamentale ale activităţii de audit:

    a) integritate;
    b) obiectivitate;
    c) competenţă profesională şi atenția cuvenită;
    d) confidenţialitate;
    e) comportamentul profesional.

LEGĂTURA ȘI DEOSEBIRILE DINTRE AUDIT ŞI CONTABILITATE

Mulţi auditori sunt destul de competenţi în evidenţa contabilă, şi acest aspect al competenţei lor este supus unei verificări foarte
minuţioase în cadrul unor examene de calificare-atestare. Auditorii trebuie să înţeleagă acel sistem contabil, cu care el face
cunoştinţă în cadrul entității audiatate.
Totodată auditorul urmează a fi specialist competent în acumularea şi interpretarea probelor de audit. Numai în baza lor el
poate confirma sau dezminţi autenticitatea situațiilor financiare, emite recomandările necesare conducerii entității auditate.
Mai există şi alte probleme cu care se confruntă numai auditorul. Ele reprezintă posibilitatea evaluării corecte a gradului riscului
propriu, selectarea procedurilor de audit corecte şi efective, constatarea volumului eşantionului şi capacitatea de a repartiza
rezultatele lui la totalitate, selectarea elementelor şi operaţiunilor ce cer o deosebită atenţie, ce urmează a fi verificate minuţios
după conţinut; aprecierea rezultatelor şi slectarea genului corespunzător al raportului de audit.(vom studia întrebările respective)
Contabilii asigură administraţia şi alte persoane cu informaţie necesară pentru luarea deciziilor, iar auditorii determină, dacă
această informaţie conţine evenimente reale, ce au avut loc în perioada examinată, stabilesc şi corectitudinea ei.
După cum vedem, auditorii nu numai că trebuie să cunoască contabilitatea, dar să fie competenţi în întrebările ce ţin nemijlocit de
domeniul auditului. Aceasta şi este principala deosebire dintre auditori şi contabili.

Deosebirea dintre audit şi alte forme ale controlului financiar, cum ar fi inspecţia

 Inspectorii se deosebesc radical de auditori.

 Inspectorii şi auditorii abordează în mod diferit rezolvarea aceloraşi probleme.
 Scopul inspecției – înlătularea neajunsurilor şi lichidarea momentelor negative.
 Scopul auditului – micşorarea neajunsurilor şi limitarea aspectelor negative. Inspectorulîn primul rând tinde să stabilească
respectarea cadrului juridic, iar auditorul tinde spre determinarea adevărului.
 Ca rezultat, inspectorul tinde spre obţinerea datelor cât mai concrete, iar auditorul se mulţumeşte cu date aproximative.
 Inspectorul doreşte o publicitate maximă, iar obligaţia de bază a auditorului este respectarea secretului profesional.
 Clientul nu poate alege inspectorul, deoarece acesta apără interesele statului, însă el pote alege auditorul.

2. Deosebirile dintre audit şi inspecţie

Particularităţil distinctive Auditul
1. Scopul Indentificarea, localizarea, evaluarea şi
confirmarea lipsurilor activităţii
economice ca element indinspesabil al ei
2. Legislative Dreptul civil: în baza contractelor
economice
3.Gnoseologice Determinarea caracterului veridic al
(tendinţa) informaţiei din situaţiile financiare a
clientului
4. Principul plăţii pentru Plata este realizată de client sau de
serviciile prestate persoana care a solicitat auditul
5. Sarcinile practice Clientul decide problemele privind
atragerea noilor pasive (investitori,
creditori), consoliderea solvabilităţii
6. Rezultatele Raportul de audit şi recomandările
pentru client
Inspecţia
Indentificarea, localizarea şi evaluarea
lipsurilor pentru înlăturarea acestora
(lichidarea consecinţelor)+amenzile
Dreptul administrativ: în baza legilor,
instrucţiunilor, ordinelor autorităţilor publice
Derterminarea caracterului legal al
operaţiunilor efectuate şi absenţa
sustragerilor din partea lucrătorilor+amenzi
Plata este realizată de autoritatea publică
Sistemul economic decide sarcinile privind
integrarea activelor sale, prevenirea şi
eliminarea abuzurilor
Actul inspecţiei, încasările, indicarea
sancţiunilor, indicarea măsurilor obligatorii
şi verificarea efectuării acestora

3.Tipuri și servicii de audit financiar

În literatura de specialiatate sunt prezentate mai multe criterii de clasificare a auditului. În continuare vom prezenta cîteva din ele.

În dependenţă de caracterul cererii auditul poate fi:

 obligatoriu;
 solicitat.
Auditului obligatoriu sunt supuse:
a) situaţiile financiare individuale ale entităţilor mijlocii şi entităţilor mari, ale entităţilor de interes public şi ale altor entităţi,
conform legislaţiei în vigoare;
b) situaţiile financiare consolidate ale grupurilor.

Auditul solicitat se exercită la cererea:

1) agentului economic – pentru verificarea colaboratorilor angajaţi, cunoaşterea situaţiei reale la entitate din surse
independente, evaluarea patrimoniului etc.;
2) proprietarilor - pentru verificarea administraţiei angajate;
3) organelor de stat, instanţei de judecată.

În acest caz scopul controlului se stabileşte în contractul încheiat între societatea de audit şi iniţiatorul auditului.

În funcţie de cine se exercită, auditul se subdivizează în:

 audit extern;
 audit intern.
Auditul extern este exercitat de către un auditor extern, independenţa căruia este stabilită prin legislaţie.
Auditul intern reprezintă unul din serviciile entităţii economice, ce efectuiază expertiza activităţii acestuia.
În funcţiile auditului intern intră:
 controlul îndeplinirii politicii şi procedurilor de contabilitate adoptate de conducere în vederea asigurării unei desfăşurări
organizate şi eficiente a activităţii economice;
 verificarea exactităţii şi plenitudinii înregistrărilor contabile;
 controlul asigurării integrităţii activelor;
 prevenirea cauzelor de fraudă şi eroare;
 pregătirea la timp a unor informaţii financiare credibile;
 analiza eficacităţii unor operaţiuni şi a rezultatelor financiare.

În dependenţă de sfera de activitate distingem:

 auditul general;
 auditul instituţiilor financiare;
 auditul participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară.

În dependenţă de criteriile fundamentale ale auditului deosebim:

 auditul situaţiilor financiare;
 auditul operaţional;
 audit al conformităţii.

Auditul situaţiilor financiare

Auditul situaţiilor financiare este efectuat pentru a determina dacă situaţiile financiare în ansamblu sunt prezentate în acord cu
animite criterii.
De regulă, aceste criterii constituie SNC sau IFRS. Situaţiile financiare incluse în acest audit sunt: bilanţul, situaţia de profit şi
pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de numerar, notele la situaţiile financiare.

Auditul operaţional
Auditul operaţional reprezintă analiza oricărei porţiuni a procedurilor şi metodelor operaţionale ale unei organizaţii, în scopul
evaluării eficienţei şi eficacităţii lor. După încheerea unui audit operaţional managerii aşteaptă recomandări pentru ameliorarea
activităţilor operaţionale.
Exemplu:
 eficienţa prelucrării operaţiunilor legate de salarii în cadrul unui sistem computerizat nou instalat;
 evaluarea informaţiilor în luarea de decizii privind achiziţionarea unor mijloace fixe noi;
 eficienţa informaţiilor din cadrul prelucrării vânzărilor.
În auditul operaţional, verificările nu se limitează la contabilitate. Ele pot cuprinde evaluarea:
- structurii organizatorice;
- a operaţiunilor informatizate etc.

Audit al conformităţii
Scopul unui audit al conformităţii este de a determina dacă entitatea examinată respectă anumite proceduri, reguli impuse de o
autoritate supraordonată.
Exemplu:
 dacă procedurile recomandate de contabilul - şef sunt respectate de către personalul contabil;
 examinarea salariilor pentru a determina respectarea legislaţiei privind remunerarea minimă;
 examinarea acordurilor contractuale cu băncile şi cu alţi creditori pt a se asigura că întreprinderea respectă clauzele juridice

Serviciile de audit financiar le vom examina în conformitate cu Legea privind auditul situațiilor financiare
a) servicii fiscale, inclusiv:
    – întocmirea declarațiilor fiscale;
    – calcularea impozitelor și a taxelor;
    – de consultanță fiscală;
    – asistență în cadrul verificărilor efectuate de către autoritățile fiscale;
    b) servicii de consultanță care prevăd participarea la gestiunea entității auditate sau la procesul decizional al acesteia, inclusiv:
    – de asistență în domeniul managementului;
    – de asistență în administrare, reorganizare și lichidare;
    c) servicii de organizare, restabilire, ținere a contabilității și de întocmire a situațiilor financiare;
    d) servicii de elaborare și implementare a procedurilor de control intern, de gestionare a riscurilor privind întocmirea și/sau
verificarea informațiilor financiare și a sistemelor informaționale aferente;
    e) servicii de executare a funcției de audit intern sau a funcției cenzorului/comisiei de cenzori.
http://cspa.md/

4. Organizarea activităţii de audit pe plan internaţional

La nivel mondial de elaborarea actelor normative din domeniul contabilităţii şi auditului se ocupă următoarele organizaţii:
 Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC);
 Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, Uniunea Europeană;
 Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) – prin intermediul consiliilor corespunzătoare.

În prezent IFAC e unica organizaţie internaţională implicată nemijlocit în elaborarea Standardelor Internaţionale de Audit, precum şi
a Standardelor Internaţionale de Contabilitate. Organizaţia este constituită din 163 reprezentanţe profesionale din 123 ţări. În R.
Moldova fiind reprezentată de Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti. IFAC apără interesul public al profesiei contabile din
întreaga lume prin promovarea aderării la standarde internaţionale de înaltă calitate. Activitatea IFAC este de a asigura contabilii
profesionişti din întreaga lume cu standarde, îndrumări etice şi cu informaţii practice. Un obiectiv principal al organizaţiei este de a
crea o reprezentanţă în fiecare ţară din lume. În acest scop IFAC a elaborat un Îndrumar pentru ţările în curs de dezvoltare. Acest
Îndrumar oferă recomandări pentru constituirea unei instituţii la nivel de ţară menită să ajute la dezvoltarea şi îmbunătăţirea
profesiei contabile din ţară. Îndrumarul conţine standarde de contabilitate şi audit, programe de educaţie şi pregătire profesională,
informaţii despre angajamentele asumate de membrii instituţiei profesionale a contabililor şi auditorilor din ţară.
În prezent IFAC la capitolul audit, este preocupată în mod prioritar de elaborarea şi implementarea:
- Standardelor de Audit, Standardelor de Educaţie şi Etică;
- Ghidurilor practice pentru Standardele Internaţionale de Audit;
- Coduri de conduită a personalului corporaţiilor multinaţionale.
Structura IFAC se compune din consilii (boards) şi comitete (committees). Consiliul pentru Standarde de Audit şi Asigurare al IFAC
(IAASB – International Auditing and Assurance Standards Board) elaborează şi publică:
 Standarde Internaţionale de Audit (ISA - International Standards on Auditing) prevăzute pentru auditul informaţiilor financiare
istorice;
 Standarde Internaţionale pentru Misiuni de Revizuire (ISRE – International Standards on Review Engagements), aplicate în
cadrul auditului de revizuire a informaţiilor financiare istorice;
 Standarde Internaţionale pentru Misiuni de Asigurare (ISAE – International Standards on Assurance Engagements), aplicate
pentru misiunile de asigurare care abordează aspecte alte decît informaţiile financiare istorice;
 
4. Organizarea activităţii de audit pe plan internaţional
Standarde Internaţionale pentru Servicii Conexe (ISRS - International Standards on Related Services) aplicate pentru misiuni de
compilare, misiuni de aplicare a procedurilor convenite pentru anumite informaţii.
▪ Aceste standarde sunt denumite împreună Standarde pentru misiune ale Consiliului pentru Standarde de Audit şi Asigurare al
IFAC (IAASB).
▪ Consiliul pentru Standarde de Audit şi Asigurare al IFAC (IAASB) publică, de asemenea Standarde Internaţionale de Controlul
Calităţii (ISQC - International Standards on Quality Control). Aceste standarde se aplică de toate firmele de audit, care oferă servicii
reglementate de standardele internaţionale ale Consiliului nominalizat.
▪ Totodată, Consilul pentru Standarde de Audit şi Asigurare al IFAC (IAASB) oferă asistenţă practică în implementarea standardelor
sale. În acest scop elaborează diverse Declaraţii sau Regulamente de Practică.
▪ Consiliul realizează şi alte lucrări, de exemplu, lucrări în dezbatere. Lucrările se publică pentru a promova discuţii sau
dezbateri privind auditul, revizuirea, alte misiuni de asigurare si servicii conexe, si controlul calităţii, referitoare la profesia de
auditor.