TEST-GRILĂ tema 1
Auditul solicitat în societăţile pe acţiuni are loc la cererea:
1. Ţara de origine a auditului se consideră:
a) China; c) Federaţia Rusă;
b) Marea Britanie; d) Statele Unite ale Americii.
2. Scopul auditului constă în:
a) depistarea, preîntâmpinarea şi neutralizarea greşelilor.;
b) oferirea ajutorului conducerii entităţii audiate în pregătirea,
întocmirea situaţiilor financiare;
c) verificarea situaţiilor financiare, expunerea opiniei referitor la
situaţiilor financiare audiate;
d) oferirea consultaţiilor conducerii entităţii la întocmirea situaţiilor
financiare.
3. În funcţie de cine se exercită auditul se împarte în:
a) extern, obligatoriu, solicitat; c) intern, obligatoriu;
b) extern, intern; d) solicitat, intern, extern.
4. În dependenţă de sfera de activitate deosebim:
a) auditul instituțiilor financiare, auditul participanţilor profesionişti
la piaţa valorilor mobiliare, auditul participanţilor profesionişti la
piaţa asigurărilor;
b) auditul participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor, auditul
general, auditul persoanelor ce activează în bază de brevet de
întreprinzător;
c) auditul general, auditul participanţilor profesionişti la piaţa
asigurărilor, auditul întreprinderilor business-ului mic;
d) auditul participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor, auditul
general, auditul instituţiilor financiare, auditul participanţilor
profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.
5. Auditul extern poate fi:
a) obligatoriu, la comanda entităţii economice;
b) solicitat, obligatoriu, impus de organele fiscale;
c) obligatoriu, solicitat;
d) nici una din afirmaţiile de mai sus nu sunt corecte.
6. Auditul solicitat se exercită la solicitarea:
a) proprietarului, entităţii econ. concurente, organelor fiscale;
b) entităţii economice, proprietarului, Guvernului, angajatului
entităţii;
c) instanţei de judecată, Casei Naţionale pentru Asigurări Sociale,
proprietarului, comitetului sindical;
d) entităţii economice, proprietarului, instanţei de judecată.
7. Companiile de audit nu prestează următoarele servicii:
a) planificarea activităţii de afaceri, auditul situaţiilor financiare,
servicii de consultanţă juridică;
b) servicii privind impozitarea, servicii cu certificare, restabilirea
evidenţei contabile;
c) ţinerea evidenţei contabile, îndeplinirea declaraţiilor fiscale,
acordarea consultaţiei privind legislaţia fiscală;
d) audit pentru confirmarea situațiilor financiare, ţinerea şi
restabilirea evidenţei contabile, elaborarea tehnologiilor avansate
privind fabricarea produselor.
8. Verificările operaţionale de audit (evaluarea proiectelor
elaborate de conducere) sunt îndeplinite de către:
a) serviciile de consultanţă a societăților de audit;
b) auditorii interni ai companiei;
c) colaboratorii serviciului fiscal;
d) angajaţii Ministerului Finanţelor.
9. Bancherii, care analizează cererea pentru acordarea unui
credit de la companiile ce solicită împrumuturi mari, vor cere
efectuarea auditului situaţiilor financiare deoarece:
a) ei sunt foarte departe de la oficiul central al companiei pentru a
efectua auditul;
b) situaţiile financiare sunt prea complexe pentru ei;
c) consecinţa unei datorii dubioase nu este dorită;
d) vor să evite un conflict potenţial de interese dintre conducătorii
companiei ce doresc să obţină credite şi necesităţile bancherilor
în situaţii financiare veridice.
10. Obiectivul auditului spre deosebire de obiectivul
inspecţiei constă în:
a) identificarea, localizarea, evaluarea şi confirmarea lipsurilor
activităţii economice plus limitarea acestora;
b) depistarea erorilor şi fraudelor;
c) identificarea, localizarea şi evaluarea lipsurilor pentru
înlăturarea acestora plus amenzile;
d) identificarea, evaluarea lipsurilor pentru intentarea dosarelor
economice.
11. Specialiştii care efectuează auditul intern sunt
responsabili faţă de:
a) părţile terţe; c) conducerea subdiviziunii auditate;
b) conducerea entităţii; d) personalul entităţii.
12.
a) adunării generale a acţionarilor;
b) în temeiul hotărârii instanţei judecătoreşti;
c) acţionarilor, care deţin 10% din acţiunile cu drept de vot;
d) sunt corecte răspunsurile la punctele b şi c.
13. Au dreptul auditorii în cazul desfăşurării activităţii de
audit să obţină informaţia necesară de la persoane terţe:
a) au dreptul sub orice formă prin care această informaţie poate fi
primită;
b) au dreptul numai prin intermediul solicitării în scris de la aceste
persoane;
c) nu au dreptul;
d) au dreptul cu permisiunea șefului echipei de audit.
14. Auditorul este:
a) persoană fizică care posedă patentă pentru desfăşurarea
activităţii de audit;
b) persoană fizică care deţine certificat de calificare al auditorului;
c) persoană fizică care deţine diploma de absolvire a ciclului 1 și 2
a instituţiei superioare de învăţământ;
d) persoană fizică care a activat în organele de control financiar
de stat.
15. Auditul extern:
a) parte componentă a controlului intern, care este exercitat
continuu;
b) este exercitat periodic, de obicei, la intervalul de un an;
c) este exercitat periodic, de obicei, la intervalul de un an de către
o persoană terţă;
d) este efectuat de specialişti în contabilitate, control şi analiză;
constituie o funcţie a conducerii entităţii.
16. Auditul operaţional:
a) este efectuat pentru a determina dacă situaţiile financiare în
ansamblu sunt prezentate în acord cu anumite principii;
b) determină dacă entitatea auditată respectă anumite proceduri
impuse de o autoritate supraordonată;
c) evaluează informaţiile în luarea de decizii privind achiziţionarea
unor mijloace fixe noi;
d) examinează acordurile contractuale cu creditorii pentru a se
asigura că entitatea respectă clauzele juridice.
17. Auditul de orientare reprezintă:
a) verificarea înregistrării operaţiunilor cu numerar şi gruparea
corectă a acestora în situațiile financiare;
b) auditul bazat pe determinarea riscului posibil ce poate apărea
la efectuarea verificării;
c) acordarea serviciilor de consultanţă;
d) verificarea documentelor şi registrelor de evidenţă a
decontărilor cu personalul.
18. Apariţia auditului în Republica Moldova este legată de:
a) creşterea semnificativă a riscului investiţiilor financiare;
b) apariţia şi dezvoltarea relaţiilor de piaţă;
c) existenţa cazurilor de faliment al companiilor;
d) înșelăciunea din partea administraţiei entităţilor.
19. Auditul reprezintă:
a) verificarea independentă a situațiilor financiare sau a
informaţiei financiare despre obiectul verificat cu scopul formulării
concluziei;
b) examinare independentă a situațiilor financiare anuale, a
situațiilor financiare anuale consolidate şi a altor informaţii,
aferente acestora, ale entităţii auditate pentru exprimarea unei
opinii profesionale a auditorului asupra corespunderii lor, sub
toate aspectele semnificative, cerinţelor stabilite faţă de aceste
rapoarte;
c) verificare independentă cu scopul exprimării opiniei asupra
situațiilor financiare ale entității;
d) obţinerea şi aprecierea datelor obiective despre evenimentele
şi activităţile economice prin determinarea nivelului de
corespundere faţă de criteriul respectiv şi prezentarea rezultatelor
utilizatorilor cointeresaţi.
20. Activitatea de audit reprezintă:
a) activitate de întreprinzător care constă în prestarea de servicii
profesionale, executate pe bază de contract, pentru exprimarea
opiniei asupra veridicităţii situațiilor financiare;
b) activitate de întreprinzător care constă în prestarea de servicii
profesionale, executate pe bază de contract, pentru organizarea,
restabilirea şi ţinerea evidenţei contabile;
c) activitate de întreprinzător care constă în prestarea de servicii
profesionale, pentru exprimarea opiniei asupra veridicităţii
situațiilor financiare;
d) activitate de întreprinzător care constă în prestarea de servicii
profesionale, executate pe bază de contract, pentru efectuarea
expertizei contabile.
21. Care din organizaţiile internaţionale sunt implicate în
elaborarea Standardelor Internaţionale de Audit:
a) Organizaţia Naţiunilor Unite;
b) Federaţia Internaţională a Contabililor;
c) Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică;
d) Curtea Europeană a Drepturilor Omului.