Teste grila

1. Declarațiile managementului privind existența (apariția) se referă la:

a. Faptul că activele, datoriile, capitalurile proprii există la data întocmirii
situațiilor financiare întrucât operațiunile prezentate în situațiile
financiare s-au produs cu adevărat;
b. Includerea în situațiile financiare a tuturor operațiunilor și tranzacțiilor
efectuate de entitate;
c. Faptul că activele sunt proprietatea entității sau sunt închiriate (leasing
financiar), constituind drepturile ecesteia la data elaborării situațiilor
financiare;
d. corectitudinea însumării, divizării, descrierii, dezvăluirii elementelor din
situațiile financiare
e. Faptul că activele, datoriile, capitalurile proprii prezentate în situațiile
financiare au apărut ca urmare unor operațiuni derulate de entitate;

2. Datoriile către furnizori declarate în soldul contului 401 – „Furnizori” au rezultat pe

baza unor achiziții reale de bunuri sau servicii necesare entității, reprezintă o declarație
a managementului privind:
a. existența;
b. exhaustivitate;
c. evaluare;
d. drepturi și obligații;
e. prezentare și dezvăluire;

3. Rulajul creditor al contului 4111 – „Clienți” constituie o declarație a managementului

entității că toate operațiunile de vânzare au fost înregistrate reprezintă o declarație a
managementului privind:
a. existența;
b. exhaustivitate;
c. evaluare;
d. drepturi și obligații;
e. prezentare și dezvăluire;

4. Declarația falsă privind existența înseamnă:

a. Supraevaluarea conturilor
b. Subevaluarea conturilor
c. Nu are nici un impact asupra conturilor
d. supraevaluarea rezultatelor financiare;
e. subevaluarea rezultatului fiscal

5. Înregistrarea în contul mărfuri a unei cumpărări fictive reprezintă o încălcare a

afirmației managementului privind:
a. existența;
b. exhaustivitate;
 c. evaluare;
d. drepturi și obligații;
e. prezentare și dezvăluire;

6. Neînregistrarea în contul mărfuri a unei cumpărări reprezintă o încălcare a afirmației

managementului privind:
a. existența;
b. exhaustivitate;
c. evaluare;
d. drepturi și obligații;
e. prezentare și dezvăluire;

7. Dacă operațiunea de achiziție de la furnizorul X a fost înregistrată în fișa analitică a

furnizorului Y, înseamnă o încălcarea a obiectivului:
a. realitatea (existenta)
b. exhaustivitatea
c. corecta inregistrare în perioada corecta
d. evaluare corecta
e. intocmirea corecta a SF

8. Riscul de nedectare este:

a. riscul ca o procedură de fond a auditorului financiar să nu detecteze o
informație eronată semnificativ în mod individual sau cumulată cu altă
informație
b. riscul ca o declarare eronată, ce ar putea apărea în soldul unui cont sau într-o
categorie de tranzacţii să nu poată fi prevenită sau detectată şi corectată de
sistemul contabil şi de sistemul de control intern.
c. susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei categorii de tranzacţii la
informaţii eronate ce ar putea fi semnificative individual sau atunci când sunt
cumulate cu informaţii eronate din alte solduri sau tranzacţii, presupunând că
nu au existat controale interne adiacente.
d. susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei categorii de tranzacţii la
informaţii eronate ce ar putea fi semnificative individual sau cumulate cu
informaţii eronate din alte solduri sau tranzacţii, presupunând că au existat
controale interne adiacente
e. riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit neadecvate, atunci când
situaţiile financiare conţin informaţii eronate semnificative

9. Din punctul de vedere al auditorului informaţiile sunt semnificative

a. dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile
economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare
b. dacă au o valoare suficient de mare pentru a putea influența deciziile
utilizatorilor de situații financiare;
c. dacă omisiunea sau declararea lor eronată afectează modul în care sunt
derulate operațiunile de exploatare ale întreprinderii;
 d. dacă au o valoare suficient de mare care să necesite prezentarea lor
separată în situațiile financiare;
e. dacă mărimea lor este semnificativă în raport cu valoarea totală a activului
bilanțier.

10. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

a. cu cât evaluarea riscului inerent şi de control este mai ridicată, cu
atât mai multe probe de audit trebuie să obţină auditorul din
utilizarea performantă a procedurilor de fond
b. nu se poate stabili nici o legătură intre nivelul riscului inerent şi de control
şi probele de audit;
c. dacă riscul de control este evaluat ca fiind redus, auditorul nu va mai testa
nivelul riscului inerent.

11. Riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit necorespunzătoare atunci când situaţiile
financiare sunt denaturate în mod semnificativ este cunoscut ca:
a. Risc de nedetectare;
b. Risc de audit;
c. Risc inerent.
d. Risc de denaturare
e. Risc de denaturare semnificativă

12. Testele sau procedurile de fond reprezintă:

a. teste efectuate cu scopul detectării erorilor seminificative care
afectează situaţiile financiare
b. verificări asupra sistemului contabil şi de control intern prin care se
evaluează riscul de control
c. evaluări ale informaţiilor financiare efectuate prin intermediul unui studiu
al relaţiilor plauzibile dintre datele financiare si nefinanciare.
d. Verificări ale informațiilor financiare efectuate prin intermediul
confirmărilor cu terții;
e. verificări asupra managementului entității prin care se evaluează riscul
inerent;

13. Proba de audit reprezintă

a. teste efectuate cu scopul detectării erorilor seminificative care afectează
situaţiile financiare;
b. verificări asupra sistemului contabil şi de control intern prin care se
evaluează riscul de control
c. întreaga informaţie utilizată de către auditor pentru a ajunge la
concluziile pe care se bazează opinia sa;
d. informații privind verificările efectuate în scopul identificării fraudelor și
erorilor ce afectează situațiile financiare;
e. documente justificative privind operațiunile de exploatare, financiare și
extraordinare efetuate de entitate;
14. Termenul de „aserţiuni” reprezintă:
a. declaraţii ale auditorului financiar vizavi de aspectele negative constatate;
b. set de date din care este selecţionat un eşantion despre care auditorul
doreşte să tragă o concluzie;
c. declarații ale auditorului referitoare la fraudele constatate;
d. declaraţii ale conducerii clientului, explicite sau de altă natură, care
sunt încorporate în situaţiile financiare;
e. proceduri aplicate de auditor pentru stabilirea pragului de semnificație;

15. „Posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacţii să prezinte erori ce pot fi
semnificative, fie că sunt considerate în mod individual, fie cumulate cu erori din alte
solduri sau categorii de tranzacţii, presupunând că nu a existat un sistem de control
intern” defineşte:
a. riscul de control;
b. riscul de nedetectare;
c. riscul inerent
d. riscul de audit acceptabil
e. pragul de semnificație

16. Valoarea pragului de semnificaţie şi dimensiunea eşantioanelor se stabileşte în una din

următoarele etape:
a. etapa de preplanificare;
b. etapa de elaborare a raportului de audit;
c. etapa de planificare;
d. la fiecare secţiune în parte;
e. la efectuarea precedurilor analitice şi a testelor detaliilor soldurilor

17. Una şi numai una din următoarele afirmaţii este corectă:

a. cu cât evaluarea riscului de control este mai redusă, cu atât mai multe
probe trebuie să obţină auditorul pentru a susţine faptul că sistemele de
contabilitate şi de control intern sunt proiectate corespunzător şi
funcţionează eficient;
b. cu cât evaluarea riscului de control este mai ridicată, cu atât mai multe
probe trebuie să obţină auditorul pentru a susţine faptul că sistemele de
contabilitate şi de control intern sunt proiectate corespunzător şi
funcţionează eficient;
c. cu cât evaluarea riscului de control este mai redusă, cu atât mai puține
probe trebuie să obţină auditorul pentru a susţine faptul că sistemele de
contabilitate şi de control intern sunt proiectate corespunzător şi
funcţionează eficient;
d. cu cât evaluarea riscului de control este mai ridicată, cu atât riscul
inerent este mai redus.
18. Riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit necorespunzătoare atunci când situaţiile
financiare sunt denaturate în mod semnificativ este cunoscut ca:
a. risc de nedetectare;
b. risc de audit;
c. risc inerent
d. risc de control
e. risc acceptabil

19. Atunci când există stocuri la terţi ale clientului de audit, cea mai credibilă probă pe care
o poate obţine un auditor este:
a. o declaraţie scrisă de la gestionarul clientului de audit;
b. o declaraţie scrisă de la conducerea clientului de audit;
c. o scrisoare de confirmare de la terţă parte, unde se află stocurile
clientului de audit;
d. un borderou sau registru al stocurilor aflate la terți;
e. avizul de însoțire a mărfurilor aflate la terți;

20. Responsabilitatea întocmirii situațiilor financiare revine:

a. Auditorului intern
b. Auditorului financiar
c. Managementului;
d. Contabilului;
e. Consultantului contabil și fiscal;

21. Compania A are un număr mic de clienți, iar valoarea totală a creanțelor față de
aceștia este de 1.400.000 lei. Compania B are un număr foarte mare de clienți, iar
valoarea totală a creațelor este tot de 1.400.000 lei. Prin urmare importanța unei
prezentări eronate în oricare din aceste conturi este mai mare în cazul companiei A
decât în cazul companiei B. Acesta este un exemplu de concepție a auditorului
privind:
a. Analiza comparativă
b. Asigurarea rezonabilă
c. Pragul de semnificație
d. Riscul relativ
e. Riscul de audit

22. Un auditor grupează facturile de achiziții în două submulțimi, în funcție de valoarea

acestora, astfel: submulțimea 1 - facturi cu valoarea mai mare de 1000 RON și
submulțimea 2 – facturi cu valoare mai mică de 1000 RON. Din submulțimea 1
selectează 20 de elemente, iar din submulțimea 2 selectează 10 elemente. Acesta este
un exemplu de:
a. Eșantionare stratificată;
b. Eșantionare sistematică sau mecanică;
c. Eșantionare nestatistică;
 d. Eșantionare în dirijată;
e. Eșantionare pe serii sau blocuri;

23. Selectarea din mulțimea facturilor de cumpărare a celor provenind de la părțile

afiliate reprezintă un exemplu de:
a. Eșantionare dirijată;
b. Eșantionare stratificată;
c. Eșantionare mecanică sau sistematică;
d. Eșantionare statistică;
e. Eșantionare arbitrară;

24. Probele de audit utile în auditarea vânzărilor sunt:

a. Comanda, NIR, factura primită;
b. Comanda, polița de asigurare, extras de cont, facturile furnizorilor;
facturile emise;
c. Comanda, documente de transport; factura emisă;
d. NIR, documente de transport, facturi emise, state de salarii;
e. NIR, fișa de pontaj, factura furnizor, factura client;

25. În care din următoarele situații este cel mai puțin probabil să se utilizeze procedura
confirmării?:
a. Auditul clienților
b. Auditul stocurilor aflate în consignație
c. Auditul furnizorilor
d. Auditul avansurilor încasate de la clienți
e. Auditul imobilizărilor

26. Termenii şi condiţiile de realizare a misiunii de audit vor fi consemnaţi

a. într-o scrisoare de angajament
b. într-un precontract;
c. într-un proces verbal
d. într-un contract de audit
e. într-o scrisoare de confirmare

27. Singurul risc care poate fi controlat de auditor este:

a. Riscul de audit
b. Riscul inerent
c. Riscul de control
d. Riscul de nededectare

28. Documentarea misiunii de audit cuprinde:

a. Dosarul permanent și dosarul exercițiului
b. Contract, dosarul permanent și dosarul exercițiului
c. Contract, dosarul de audit și raportul
 d. Raportul de audit și contractul de audit
e. Contractul de audit și fișele de lucru.

29. Documentele de lucru obţinute în timpul realizării misiunii de audit

a. Aparțin clientului și trebuie păstrate în siguranţă şi confidenţialitate
b. Aparțin auditorului şi trebuie păstrate în siguranţă şi confidenţialitate
c. Aparțin auditorului și sunt documente publice de interes general;
d. Aparțin utilizatorilor de situații financiare și sunt documente publice
e. Aparțin conducerii și trebuie păstrate în siguranţă şi confidenţialitate

30. Atât în faza de orientare şi planificare a auditului cât şi pe parcursul executării

lucrărilor, pentru obţinerea informaţiilor necesare, pentru stabilirea unor situaţii de
fapt sau pentru confirmarea unor date, corelării de date sau concluzii:
a. Se pot utiliza doar foi de lucru și analize de cont
b. se poate utiliza tehnica interviului cu chestionare dinainte stabilite
c. Se pot utiliza teste ale caracterului rezonabil
d. Se pot utiliza dosarele permanente
e. Se pot utiliza dosare curente

31. În paragraful introductiv din raportul de audit se menționează:

a. Numele și adresa auditorului
b. Identificarea situațiilor financiare
c. Identificarea cadrului de raportare financiară
d. Opinia auditorului
e. Numele și adresa clientului

32. În partea care se referă la aria misiunii de audit din raportul de audit, în care se
prezintă natura auditului,
a. se fac referiri la Standardele Internaţionale de Audit sau la Standardele
Naţionale de Audit relevante care au călăuzit întreaga activitate a
auditorului precum şi o prezentare a raportului de audit efectuat;
b. Se fac referiri la Cadrele de raportare financiară relevante care au stat la
baza elaborării situațiilor financiare;
c. Se fac referiri la elementele constatate pe parcursul derulării misiunii de
audit, se face analiza acestor elemente și se menționează concluziile
auditorului;
d. Se menționează doar concluziile și opinia de audit;
e. Nu există un astfel de paragraf în raportul de audit;
33. Dacă auditorul consideră că situațiile financiare prezintă o imagine fidelă, dar sfera
angajamentului de audit a fost semnificativ restrânsă sau nu au fost respectate în
totalitate principiile contabile general acceptate, atunci el va emite o opinie:
a. va emite o opinie fără rezerve;
b. va emite o opinie cu rezerve;
c. se află în imposibilitatea de a exprima o opinie;
d. va emite o opinienefavorabilă
e. va refuza certificarea situațiilor financiare.

34. Dacă aria de cuprindere a misiunii de audit este semnificativ şi cuprinzător limitată,
iar auditorul nu a putut să obţină suficiente probe de audit, atunci:
a. va emite o opinie fără rezerve;
b. va emite o opinie cu rezerve;
c. se află în imposibilitatea de a exprima o opinie;
d. va emite o opinie nefavorabilă
e. va refuza certificarea situațiilor financiare.

35. O opinie nefavorabilă este exprimată

a. în toate cazurile în care auditorul ajunge la concluzia conform căreia
situaţiile financiare pe ansamblu sunt semnificativ eronate încât ele nu
reflectă o imagine fidelă a poziţiei financiare sau a performanţei entităţii
precum şi a fluxurilor de trezorerie, conform principiilor contabile general
acceptate.
b. În toate cazurile în care auditorul consideră că situaţiile financiare pe
ansamblu prezintă o imagine fidelă, însă fie a apărut o limitare a ariei
misiunii de audit, fie datele financiare au dezvăluit o încălcare a IAS/IFRS-
urilor sau a Standardelor Internaţionale de Audit.
c. În toate cazurile în care sfera angajamentului de audit a fost demnificativ
restrânsă sau nu au fost respectate în totalitate principiile contabile
general acceptate, atunci el va emite o opinie:
d. În toate cazurile în care auditorul nu a putut efectua verificări integrale ale
elementelor auditate
e. În toate cazurile în care se constată că nu s-au respectat anumiyte principii
contabile.

36. Atunci când auditorul ajunge la concluzia că situaţiile financiare prezintă o imagine
fidelă (sau prezintă cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative), în concordanţă
cu cadrul general de raportare financiară stabilit, raportul trebuie să prezinte:
a. raportul trebuie să prezinte o opinie fără rezerve
b. raportul trebuie să prezinte o opinie favorabilă
c. raportul trebuie să fie unul pozitiv
d. raportul trebuie să fie unul de aprecire asupra celor responsabili cu
întocmirea situațiilor financiare
e. raportul nu trebuie să conțină nici o opinie.
37. Atunci când auditorul a utilizat serviciile unui expert și îşi exprimă o opinie fără
rezerve, în cadrul raportului de audit:
a. auditorul nu trebuie să facă referire la serviciile expertului, deoarece o
astfel de referire poate fi înţeleasă greşit, ca o calificare a opiniei
auditorului sau o împărţire a responsabilităţii.
b. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru împărţirea
responsabilităţii asupra auditului
c. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru detașarea
responsabilităţii asupra expertului
d. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru că în
acestă situație răspunderea este a expertului
e. auditorul nu poate apela în nici un fel de situație la serviciile unui exper.

38. Atunci când auditorul a utilizat serviciile unui expert a decis emiterea unui raport în
care a exprimat o opinie cu rezerve:
a. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru că în
acestă situație răspunderea este a expertului
b. auditorul nu trebuie să facă referire la serviciile expertului, deoarece o
astfel de referire poate fi înţeleasă greşit, ca o calificare a opiniei
auditorului sau o împărţire a responsabilităţii.
c. în anumite situaţii poate fi oportun să se facă referire la serviciile
expertului, inclusiv identitatea expertului, precum şi gradul de implicare a
acestuia;
d. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru împărţirea
responsabilităţii asupra auditului
e. auditorul nu poate apela în nici un fel de situație la serviciile unui exper.

39. Dosarul permanent nu va include unul din următoarele elemente:

a. Informaţii privind părţile afiliate
b. Copii ale situaţiilor financiare pe ultimii 3 ani;
c. Buget şi planificare
d. Declarații fiscale
e. Fișa de acceptare a misiunii

40. În cadrul unei misiuni de audit, auditorul este responsabil pentru:

a. întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare conform cadrului de
raportare financiară;
b. formarea şi exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare;
c. selectarea şi aplicarea politicilor adecvate de contabilitate;
d. aplicarea consecventă a principiilor contabile;
e. respectarea legislației financiar contabile de către clientul de audit

41. În derularea activităţii de audit, auditorul financiar:

a. se bazează pe activitatea de audit intern a clientului de audit, fără a mai fi
nevoit să efectueze o evaluare acestei funcții;
 b. nu ia în considerare activitatea de audit intern;
c. se limitează la a întreba clientul dacă există activitatea de audit intern.
d. se limitează la a menționa în raport existența sau inexistența funcției de
audit intern;
e. ia în considerare activităţile specifice auditului intern, dar trebuie să
efectueze o evaluare a acestei funcţii

42. O creştere a riscului inerent constatată prin evaluarea auditorului, are ca efect în
ceea ce privește volumul eșantionului:
a. o creştere a volumului eșantionului
b. o descreștere a volumului eșantionului
c. nu are nici un efect asupra eșantionului
d. o evaluare exhaustivă a entității auditat
e. riscul inerent este independent de eșantion

43. Care din următoarele afirmații în legătură cu responsabilitățile auditorului financiar

în detectarea fraudelor și erorilor este corectă?:
a. Auditorul financiar este responsabil de adoptarea și aplicarea unui sistem
de control intern adecvat, a unor politici contabile corespunzătoare, de
prezentarea corectă a informațiilor în situațiile financiare.
b. Responsabilitatea auditorilor constă în a planifica și efectua angajamentul
de audit astfel încât să se obțină o asigurare rezonabilă că situațiile
financiare nu conțin erori și fraude semnificative
c. Detectarea fraudelor și erorilor reprezintă principalul obiectiv al
auditorilor financiari și scopul existenței profesiei de auditor;
d. Responsabilități principală a auditorului financiar este de a demostra
frauda din punct de vedere juridic;
e. Responsabilitatea auditorilor constă în a planifica și efectua angajamentul
de audit astfel încât să se obțină o asigurare absolută că situațiile
financiare nu conțin erori și fraude semnificative

44. Dacă auditorul doreşte să utilizeze un risc de control estimat mai mic, atunci el ar
trebui:
a. să utilizeze eşantioane de dimensiuni mai mari pentru procedurile de
documentare, observare şi reconstituire.
b. să utilizeze eşantioane de dimensiuni mai mici pentru procedurile de
documentare, observare şi reconstituire.
c. să utilizeze propriile proceduri de documentare, observare și
reconstituire;
d. să utilizeze concluziile din raportul de control al clientului de audit;

45. Sunteți însărcinați cu efectuarea auditului ciclului de cumpărări-plăți al companiei

ABC. În această calitate examinați jurnalul de cumpărări al companiei pentru a
detecta operațiunile mari sau neobișnuite. Stabiliți dacă această procedură este:
 a. Procedură analitică
b. Test al detaliilor soldurilor
c. Test al mecanismelor de control
d. Test substanțial al operațiunilor
e. Test al operațiunilor

46. Sunteți însărcinați cu efectuarea auditului ciclului de cumpărări-plăți al companiei

ABC. În această calitate examinați facturile și documentele de livrare
corespunzătoare acestora existente la data raportului de audit, în dosarul facturilor
neachitate al clientului, în scopul de a determina dacă acestea au fost întegistrate în
exercițiul contabil adecvat și la nivelul sumelor corecte. Stabiliți dacă această
procedură este:
a. Procedură analitică
b. Test al detaliilor soldurilor
c. Test al mecanismelor de control
d. Test substanțial al operațiunilor
e. Test al operațiunilor

47. Sunteți însărcinați cu efectuarea auditului ciclului de cumpărări-plăți al companiei

ABC. În această calitate recalculați totalul Regitrului Jurnal și confirmați cu Registrul
Cartea Mare. Stabiliți dacă această procedură este:
a. Procedură analitică
b. Test al detaliilor soldurilor
c. Test al mecanismelor de control
d. Test substanțial al operațiunilor
e. Test al operațiunilor

48. Forma şi conţinutul documentelor de lucru sunt influenţate de factori ca:

a. timpul pe care îl are la dispoziţie auditorul din momentul în care încheie
contractul de audit până când trebuie să finalizeze raportul de audit;
b. natura şi complexitatea afacerii clientului;
c. onorariul auditorului
d. nu sunt influențate de nici un factor extern sau intern
e. timpul și onorariul auditorului

49. Scrisoarea de misiune:

a. documentează şi confirmă acceptarea de către auditor a numirii, a
obiectivului şi ariei de cuprindere a misiunilor de audit, a gradului de
responsabilitate a auditorului faţă de client şi a formei oricăror raportări;
b. exprimă angajamentul ferm al auditorului de a încheia un contract de
audit;
c. solicită conducerii entității auditate detalii privind politicile și procedurile
contabile auditate;
d. confirmă încheierea contractuluiș
 e. solicită conducerii entităţii auditate confirmarea litigiilor, a creditelor
bancare şi a existenţei părţilor afiliate.

50. În momentul încheierii unei misiuni, foile de lucru sunt arhivate

a. La sediul firmei de audit pentru a putea fi consultate şi în viitor;
b. La sediul clientului de audit pentru a putea fi consultate şi în viitor;
c. La instituțiile publice de profil pentru a putea fi consultate şi în viitor;
d. La sediul beneficiarilor raportului de audit pentru a putea fi consultate şi
în viitor;
e. Nu sunt arhivate ci sunt distruse;

51. Cantitatea probelor de audit este influenţată de o serie de factori:

1. materialitatea, 5. omogenitatea populaţiei,
2. riscul de denaturare, 6. riscul de audit
3. termenii stabiliți în scrisoarea 7. calitatea probelor de audit
de misiune culese)
4. mărimea şi caracteristicile 8. termenii prevăzuți în contractul
populaţiei, cu clientul

a. 1+2+3+4+5+7+8
b. 1+2+3+5+8
c. 1+2+4+5+7
d. 1+2+4+5+7+8
e. 1+2+3+6+7

52. Riscul inerent specificic reprezintă

a. probabilitatea apariţiei unei informaţii eronate seminificative într-un
anumit segment auditat din cauza unor probleme specifice acelui
segment;
b. reprezintă riscul ca o informație eronată şi care ar putea fi semnificativă
să nu poată fi prevenită sau detectată şi corectată în timp util de sistemul
contabil şi de sistemul de control intern;
c. reprezintă susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei categorii de
tranzacţii la informaţii eronate ce ar putea fi semnificative, presupunând
că nu au existat controale interne adiacente;
d. probabilitatea apariţiei unei informaţii eronate seminificative în situațiile
financiare și care ar putea influența deciziile utilizatorilor de situații
financiare;
e. probabilitatea apariţiei unei informaţii seminificative în situațiile
financiare și care ar putea influența deciziile utilizatorilor de situații
financiare;
53. Cum influenţează opinia auditorului exprimată în raportul de audit, situaţiile
financiare auditate?
a. nu le influenţează în nici un fel;
b. contribuie la îmbunătăţirea întocmirii situaţiilor financiare;
c. sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare auditate;
d. contribuie la corecta aplicare a principiilor contabile care stau la baza
elaborării situațiilor financiare;

54. Atunci când efectul posibil al limitării ariei de cuprindere a misiunii de audit este
atât de semnificativ şi cuprinzător, încât auditorul nu a putut să obţină suficiente
probe de audit corespunzătoare, în raport se va prezenta:
a. o opinie cu rezerve;
b. o opinie fără rezerve;
c. imposibilitatea exprimării unei opinii;

55. Responsabilitatea auditorului financiar atunci când se exprima opinia de audit se

manifesta faţă de:
a. Adunarea Generala a Acţionarilor.;
b. Consiliul de Administraţie;
c. toţi utilizatorii situaţiilor financiare cărora le-a fost destinat raportul de
audit.

56. Atunci când auditorul ajunge la concluzia că situaţiile financiare prezintă o imagine
fidelă, în concordanţă cu cadrul general de raportare financiară stabilit, raportul
trebuie să prezinte:
a. o opinie cu rezerve;
b. o opinie fără rezerve;
c. imposibilitatea exprimării unei opinii.

57. Care din următoarele proceduri ar putea fi cel mai probabil aplicate de un auditor
pentru a obține probe privind apariția unor evenimente ulterioare:
a. Confirmarea unui eșantion de creanțe, după închiderea exercițiului
financiar;
b. Compararea situațiilor financiare curente cu cele din perioada precedentă;
c. Investigarea mișcărilor de personal ce s-au produs în departamentul de
contabilitate după închiderea exercițiului financiar;
d. Chestionar privind orice modificări sau evenimente obișnuite produse
după închiderea exercițiului financiar;
e. Investigarea operațiunilor realizate în preajma sfârșitului de an;

58. După identificarea tranzacțiilor cu părți afiliate un auditor trebuie:

a. Să adauge un paragraf suplimentar în raportul de audit în care să explice
consecințele acestor tranzacții;
 b. Să efectueze proceduri analitice pentru a verifica dacă alte tranzacții
similare s-au produs;
c. Să obțină o mai bună înțelegere asupra tranzacțiilor realizate de entitatea
auditată;
d. Să demonstreze că tranzacțiile s-au desfășurat în condiții echivalente cu
tranzacțiile obișnuite;

59. Care din următoarele situații reprezintă un factor de risc privind raportarea
financiară frauduloasă:
a. Dominarea managementului unității de către directorii executivi;
b. Procesarea unor sume mari de numerar;
c. Fluxuri de numerar negative din activitățile întreprinderii;
d. Stocuri de valoare mică

60. Care din următorii factori reprezintă un risc de fraudă:

a. Capitalizarea cheltuielilor de reparații și mentenanță;
b. Recunoașterea necorespunzătoare a veniturilor;
c. Lansarea unor produse noi;
d. Contractarea unui credit bancar pe termen lung;

61. Confirmarea este cea mai relevantă probă în legătură cu declarația legată de creanțe
cu referire la:
a. Existența
b. Exhaustivitate
c. Evaluare
d. Prezentare și dezvăluire

62. Care din următoarele condiții sau evenimente, cel mai probabil ar determina un
auditor să aibă îndoieli substanțiale cu privire la capacitatea entității de a continua
activitatea:
a. Fluxurile de numerar din activități de exploatare sunt negative.
b. Proiecte de cercetare și dezvoltare sunt amânate.
c. Tranzacții semnificative cu părțile afiliate sunt omniprezente.
d. Plăți de dividende seminificative

63. Un auditor care descoperă că unul din angajații clientului a comis un act ilegal, care
are un efect semnificativ asupra situațiilor financiare ale clientului, cel mai probabil
s-ar retrage de angajament în cazul în care
a. Actul ilegal este o încălcare a principiilor contabile general acceptate.
b. Clientul nu ia măsurile de remediere pe care auditorul le consideră
necesare.
c. Actul ilegal a fost comis în timpul unui an anterior care nu a fost auditată.
 d. Auditorul a evaluat deja riscul de control la nivelul maxim.

64. Dacă un auditor consideră că există un risc semnificativ de apariţie a unui conflict cu
administraţia pe linia achitării obligaţiilor fiscale:
a. poate să ia în considerare încetarea misiunii de audit;
b. va menționa acest lucru în scrisoarea de angajament
c. va menționa acest lucru în raportul de audit
d. va respecta dorința managementului companiei auditate

65. Înainte de acceptarea unui nou client, noul auditor trebuie să comunice cu auditorul
precedent aspecte referitoare la:
a. integritatea clientului, dispute care au avut loc cu privire la principiile
contabile, procedurile de audit, onorariile practicate;
b. evaluarea riscului inerent efectuată de auditorul precedent;
c. evaluarea pragului de semnificație efectuată în faza de preplanificare
efectuată de auditorul precedent;
d. gradul de cooperare evaluat de auditorul precedent în legatură cu litigiile
în care este implicată societatea;

66. Care din următoarele tipuri de proceduri nu se folosesc pentru a verifica

funcţionarea mecanismelor de control intern şi anume:
a. chestionarea angajaţilor relevanţi ai clientului;
b. examinarea documentelor evidenţelor şi rapoartelor;
c. observarea activităţilor legate de control;
d. reconstituirea procedurilor clientului;
e. chestionarea destinatarilor raportul de audit

67. Scopul scrisorii de angajament NU este acela de a:

a. Oferi o bază de calcul pentru onorariu;
b. Oferi o opinie preliminară;
c. Descrie alte rapoarte pe care auditorul le emite către client;
d. Face referiri la responsabilitatea conducerii pentru întocmirea situațiilor
financiare;

68. Procedurile de fond reprezintă:

a. testele efectuate pentru a obţine probe de audit cu privire la proiectarea
adecvată şi funcţionarea eficientă a sistemului contabil şi a celui de control
intern;
b. testele efectuate pentru a obţine probe de audit în scopul detectării
denaturărilor semnificative din situaţiile financiare şi sunt de două tipuri,
teste ale detaliilor tranzacţiilor şi soldurilor şi proceduri analitice;
c. testele efectuate de către auditor pentru evaluarea generala a riscului de
faliment al clientului.
d. teste efectuate de către auditor pentru evaluarea pragului de semnificație
69. Motivul principal pentru care un auditor colectează probe este:
a. detectarea fraudelor;
b. estimarea riscului de control;
c. formarea unei opinii privind situaţiile financiare;
d. estimarea nivelului de semnificație

70. Obţinerea de probe ca urmare a unor procese de inspecţie, observaţie, confirmare şi

calcul sunt specifice:
a. misiunilor de revizuire;
b. misiunilor de elaborare (compilare);
c. misiunilor de audit.

71. Probele de audit obţinute din interiorul entităţii sunt mai credibile atunci când:
a. controalele aferente impuse de entitate sunt eficiente;
b. acţionarii se implică în administrarea afacerilor entităţii;
c. sistemul contabil funcţionează eficient.

72. Care sunt cele mai credibile probe obţinute de un auditor:

a. cele obţinute de la terţi (din surse externe);
b. cele obţinute de la conducerea clientului de audit;
c. cele create de auditor.

73. Ce se înţelege printr-o intervievare?

a. intervievarea constă în obţinerea de informaţii de la persoane bine
informate din interiorul sau din afara entităţii;
b. examinarea registrelor contabile, a documentelor sau imobilizărilor
corporale;
c. obţinerea de informaţii cuprinse în situaţiile financiare privind
componentele sau aspectele industriale şi geografice distincte ale entităţii.

74. Căutarea de informaţii, atât financiare cât şi nefinanciare, referitoare la persoane cu

experienţă, fie din interiorul, fie din afara entităţii este o procedură de:
a. investigare;
b. inspecţie;
c. observaţie.

75. Relevanţa probelor de audit este dată de:

a. măsura în care probele sunt în concordanţă cu afirmaţiile, respectiv
regulile contabile utilizate de conducere la întocmirea situaţiilor
financiare;
b. măsura cantităţii probelor de audit;
c. măsura calităţii şi cantităţii probelor de audit.
76. Probele de audit, sunt considerate ca fiind adecvate atunci când ele oferă informaţii:
a. credibile;
b. relevante;
c. relevante şi credibile.

77. Care dintre următoarele afirmaţii nu este adevărată:

a. recalcularea constă în verificarea acurateţei matematice a informaţiilor
din documentele sau din înregistrările contabile;
b. reefectuarea reprezintă executarea de către auditor, în mod independent,
a procedurilor sau controalelor pe care entitatea le-a efectuat iniţial prin
sistemul său de control intern;
c. confirmarea constă în urmărirea unui proces ce se efectuează de alte
persoane.

78. În planificarea şi desfăşurarea unei misiuni de audit, auditorul trebuie să dea dovadă
de:
a. scepticism profesional;
b. încredere faţă de informaţiile puse la dispoziţie de către client;
c. încredere numai în acele informaţii semnate de conducerea societăţii.

79. În cazul unui client nou, auditorul trebuie să contacteze auditorul precedent:
a. în etapa de preplanificare şi de acceptare a mandatului;
b. pe parcursul desfăşurării auditului;
c. contactarea auditorului precedent nu este necesară.

80. În etapa de preplanificare, atunci când decide dacă va accepta un mandat cu un client
nou, auditorul trebuie să evalueze:
a. reputaţia clientului potenţial, stabilitatea lui financiară şi relaţiile
anterioare cu alte societăţi de audit;
b. controlul intern şi sistemul contabil al clientului potenţial;
c. riscul inerent ca soldul unui cont sau a unei categorii de tranzacţii să
comporte erori semnificative, fie că sunt considerate în mod individual, fie
cumulate cu alte erori din alte solduri sau categorii de tranzacţii.

81. Doar una din următoarele afirmaţii este adevărată:

a. riscul de control si riscul inerent se evaluează în mod independent unul de
altul;
b. riscul de control şi riscul inerent se evaluează concomitent, prin proceduri
combinate;
c. riscul de nedetectare se evaluează numai împreună cu riscul inerent.
82. În timpul planificării iniţiale a activităţii de audit, un auditor în mod normal va trebui
să:
a. să identifice acele controale interne care pot preveni fraudă;
b. să evalueze rezonabilitatea estimărilor efectuate de clientul de audit;
c. să discute cu managementul clientului planificarea din punct de vedere al
timpului a procedurilor de audit ce urmează a fi efectuate;

83. Riscul de audit are drept componente:

a. riscul inerent, riscul de control, riscul de detectare;
b. riscul inerent, riscul de detectare;
c. riscul inerent, riscul de control.

84. Un plan de audit conţine:

a. testele mecanismelor de control, testele substanţiale ale operaţiunilor,
procedurile analitice; testele detaliilor soldurilor.
b. procedurile analitice, testele mecanismelor de control;
c. testele substanţiale ale operaţiunilor, testele detaliilor soldurilor.

85. Riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit neadecvate, atunci când
situaţiile financiare conţin informaţii eronate semnificativ, reprezintă:
a. riscul de fraudă;
b. riscul de audit;
c. riscul de control.