FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA : CONTABILITATE ŞI AUDIT

Normalizarea contabilității

Coordonator știinţific: Masterand:

Conf. univ. dr. ŞARPE DANIELA ANCUȚA RADU FLORENTINA

GALAȚI
2019
 NORMALIZAREA CONTABILITÃȚII

CUPRINS

1. Normalizarea în cadrul IASB..........................................................................3

1.1. Procesul IASB.............................................................................................3

1.2. Participarea țărilor la procesul IASB.......................................................3

1.3. De ce se schimba standardele de contabilitate?..........................................4

2. Scrisori la propunerea de standarde.................................................................5

3. Care este agenda curentǎ a IASB?....................................................................7

4. Rolul UE, FASB, IASB în procesul de normalizare........................................9

Concluzii.................................................................................................................10
Bibliografie.............................................................................................................11

2
 NORMALIZAREA CONTABILITÃȚII

1.1. Normalizarea în cadrul IASB

În cadrul IASC, procesul de setare a standardelor a început cu adăugarea unui Proiect la

Agenda Consiliului IASC. Apoi, Consiliul IASC a înfiinţat un Comitet de Direcţie pentru a
elabora un Proiect de Declaraţie de Principii, emis pentru comentarii. După revizuirea
observațiilor primite cu privire la Proiectul de Declarație a Principiilor, a fost emis un
Proiect de Expunere pentru Comentarii. Încă o dată, Comitetul Director a revizuit
observațiile privind Proiectul de Expunere și a pregătit un Proiect de IAS pentru examinarea
de către Consiliu. Ultimul pas a fost publicarea IAS.
Este important să subliniem faptul că fiecare comitet de coordonare a fost prezidat de un
reprezentant al Consiliului de Administrație și a inclus de obicei reprezentanți ai
organismelor contabile din cel puțin trei țări (Knorr și Ella, 2001; Camfferman și zeff, 2007).
Procesul de setare a standardelor a devenit mai deschis de la 1989 înainte (Larson, 1997),
atunci când primul document a fost eliberat publicului pentru comentarii şi toate părţile
interesate au fost capabile să participe la procesul de setare a standardelor prin intermediul
scrisorilor de comentariu. Deoarece, până la 1989, IASC și-a dezvoltat standardele cu un
grup select de părți interesate care au fost invitați să comenteze proiectele lor.
Începând cu 2001, procesul de stabilire a standardelor IASB cuprinde șase etape: etapa I
- stabilirea agendei (în cooperare cu Consiliul Consultativ pentru Standarde (SAC)); etapa
II - planificarea proiectului; etapa III - elaborarea și publicarea unui document de discuție;
etapa IV - elaborarea și publicarea unui proiect de expunere; etapa V - elaborarea și
publicarea unui IFRS; și etapa VI - proceduri după emiterea unui IFRS.
Metodele pe care părțile constitutive le pot utiliza pentru a influența procesul de setare a
standardelor diferă în funcție de stadiul procesului. Aceste mecanisme variază de la întâlniri
formale la informale, întrebări în cadrul audierilor publice și depunerea de scrisori de
comentarii. Scrisorile de comentariu prezentate sunt postate pe site-ul IASB; personalul
IASB le rezumă pentru luarea în considerare a IASB și publică aceste rezumate pe site-ul
IASB (IASCF, 2006).
Acest proces, care este similar cu procesul de stabilire a standardelor adoptat de Consiliul
american de Standardizare Financiară (FASB) și de Consiliul de Standarde de Contabilitate
din Regatul Unit (ASB), își arătată dorința extinsă pentru a-și modifica structura și
mecanismele de operare, astfel încât, să facă apel la preferințele anglo-saxone (Bhimani,
2008; Şi Taylor, 2008).
1.2. Participarea țărilor la procesul IASB

Participarea la procesul de stabilire a standardelor este considerată importantă deoarece

generează informații care pot ajuta standard-ul să măsoare reacția potențială a grupurilor de
interese față de standardele sale (Dyckman, 1988; Tandy și Wilburn, 1992).
IASB trebuie să fie conștientă de consecințele economice în țările din întreaga lume
atunci când elaborează standarde contabile. Creșterea acceptărilor de către ţările de pe glob a
IFRS-urilor, este utilizată de unii pentru a sugera că IASB este un model de reglare a
standardelor (de ex., Lloyd et al, 2007; Büthe și Mattli, 2008). Dar, mult timp a fost recunoscut
faptul că acceptarea continuă a standardului este o chestiune de gestionare a legitimităţii
procesului de stabilire standard, în plus faţă de, caracteristicile tehnice ale acelor Standardele.
3
 NORMALIZAREA CONTABILITÃȚII

Succesul perceput al IASB în crearea standardelor tehnic competente care par să satisfacă
necesităţile pieţelor de capital avansate şi reglementarea fluxurilor de capital internaţionale este
acum în curs de întâmpinare cu preocupări cu privire la legitimitatea politică a procesului prin
care sunt create aceste standarde (Kerwer, 2007, 2008; Véron, 2007, pp. 34-40).
Pe baza unui model normativ de legitimitate procedurală, Richardson şi Eberlein (2011)
definesc legitimitatea unui standard ca un proces de trei etape prin care informațiile sunt
colectate de la părţile afectate (legitimitate de intrare), acestea apoi sunt luate în considerare,
agregate şi transformate printr-un proces de decizie formală (legitimitate de tranzit), şi în cele
din urmă standardele sunt produse (legitimitate de ieşire).
Diversitatea de astăzi a standardelor naţionale de contabilitate şi valorile contabile
însoţitoare rezultă din diferenţe în sistemele juridice, în relaţiile dintre firme şi finanţatorii
acestora, în sistemele de impozit pe venit, în legăturile istorice dintre politică şi economie, şi în
măsura dezvoltării economice şi a educaţiei comunitare (Cleştare, 1998).
De asemenea, distorsiuni în reprezentarea geografică a elementelor constitutive, din
cauza diferenţelor dintre regimurile instituţionale ale ţărilor şi din cauza diferenţelor de costuri
de participare. În ceea ce priveşte accesibilitatea limbii, un număr de articole oferă dovezi că
familiaritatea cu limba engleză, îmbunătăţeşte conformitatea cu IFRS (Alver et al., 1988;
Alexander et al., 1996; Weetman, 2003).
1.3. De ce se schimba standardele de contabilitate?
Dupa cum bine stim cu totii, contabilitatea oferă informații utile decidentilor, persoanelor
imputernicite in luarea deciziilor. Prin urmare, mediul de afaceri s-a schimbat si odata cu el s-au
schimbat si standardele contabile care guvernează prezentarea și dezvaluirea informațiilor.
În condiţiile globalizării pieţelor financiare, pentru a facilita interpretarea informaţiilor
oferite de rapoartele financiare ale entităţilor pe toate pieţele şi de către toţi utilizatorii
informaţiei contabile, este necesară reducerea disparităţilor naţionale în privinţa tratamentelor
contabile utilizate de aceste entităţi. Producerea de informaţii comparabile impune o
„armonizare” a normelor de prezentare.

Eforturile depuse în ultimii 30 de ani în vederea realizării unui limbaj contabil global au
ca obiectiv tocmai întocmirea unor rapoarte financiare echivalente, care să asigure oricărui
utilizator suficiente informaţii comparabile pentru a lua decizii economice similare cu ale altor
investitori şi/sau utilizatori ai informaţiilor financiar-contabile în situaţii economice asemănătore.
IASB şi-a revizuit toată politica normalizatoare şi a dat acceptul pentru noul produs, menit să
intre în cursa pentru reconcilierea contabilă internationala, IFRS.IASB-ul a demarat un proces de
modernizare a IFRS-urilor, având ca obiectiv reducerea sau diminuarea alternativelor,
redundanţelor şi conflictelor existente în conţinutul IFRS-urilor, rezolvarea unor probleme de
convergenţă, precum şi elaborarea unor IFRS-uri pentru IMM-uri, care s-au elaborat în anul
2009.

Trecerea de la un standard de contabilitate la altul nu este posibila fara costuri si fara efort.

4
 NORMALIZAREA CONTABILITÃȚII

Consecinte ale trecerii de la un standard de contabilitate la altul:

 Companiile care raportează vor trebui, în general, să schimbe cel puțin unele
dintre sistemele și practicile pe care le utilizau;
 Investitorii și alti utilizatori ai situațiilor financiare trebuie să analizeze modul în
care informațiile pe care le primesc s-au schimbat;
 Autoritățile de reglementare a valorilor mobiliare și profesioniștii contabili trebuie
să-și schimbe procedurile.

Standardele internaționale au fost dezvoltate pentru prima dată la sfârșitul anilor 1960,
dar au atins maximul de importanta în mediul economic și de afaceri de astăzi. Consiliul
European de Miniștri a adoptat o rezoluție prin care se solicită tuturor companiilor din UE listate
pe o piață reglementată să întocmească conturi în conformitate cu Standardele Internaționale de
Contabilitate începând cu 1 ianuarie 2005. Consiliul pentru Standarde Internaționale de
Contabilitate ( IASB) a fost mulțumit de faptul că UE se număra printre primele "națiuni-state"
importante care au luat inițiativa și au acceptat standardele internaționale de contabilitate

2. Scrisori la propunerea de standarde

Evoluția IASB este reprezentată de o analiză a nivelului de participare în termini de

diversitate georgrafică în perioada 1995-2007. Pentru această analiză s-au studiat 7442 scrisori
de comentarii, obsevându-se o creștere a participării de-a lungul timpului.În această perioadă de
12-ani s-au primit și analizat scrisori din 89 de țări, IASC având un rol important în stabilirea
acestor standarde. Din cele 7442 de scrisori de comentarii, delimităm 2910 comentarii care au
fost trimise către IASC și 4532 de scrisori trimise către IASB.
De-a lungul celor 12 ani, au fost emise 90 de documente1 pentru comentarii, fiind
împărțite în 45 de documente pentru perioada 1995-2001 emise de către IASC și alte 45 de
documente pentru perioada 2001-2007 emise de către IASB.
Pentru a putea deveni mecanismul global de standarde contabile, IASB trebuia să câștige
legitimitate, astfel de standard fiind nevoit să aibă suficientă autoritate. Astfel, pentru a se realiza
standardele, s-a desfășurat un proces prin care părțile interesate și-au arătat contribuția. Procesul,
conform lui Richardson și Eberlein (2011), se realizează în trei etape:
 Legitimitatea intrărilor: sunt colectate informațiile primite de la părțile afectate prin
scrierea unor scrisori de comentariu atunci când mecanismul de standarde solicită acest lucru.
1
Jorissen, A., Lybaert, N., Orens, R., van der Tas, L. (2013) – A geographic analysis of constituents’ formal
participation in the process of international accounting standard setting: Do we have a level playing field?, Journal
of Accounting and Public Policy, vol. 32: 237-270

5
 NORMALIZAREA CONTABILITÃȚII

 Legitimitatea de transfer: informațiile sunt luate în considerare, agregate și transformate

printr-un proces decizional formalizat.
 Legitimitatea de ieșire: informațiile analizate devin standarde.
Pentru această analiză geografică, s-au pus în discuție două probleme ale țărilor
participante, și anume: diferențele din punct de vedere instituțional, diferențele în ceea ce
privește costurile de participare. Aceste două diferențe aduc după sine anumite prejudecăți și cu
privire la accesul inegal în ceea ce privește participarea, fiind o amenințare pentru mecanismul
global de standarde contabile.Cu timpul, se observă o creștere semnificativă în rândul
participanților la nivel mondial. Se remarcă o schimbare și a reprezentării geografice și nu numai
datorită diferențelor de ordin instituțional, diferențelor de costuri de participare, dar și datorită
familiarizării cu valorile contabile ale IFRS, mecanismului privat de setare al standardelor și
problemelor legate de limba engleză.
Cu toate acestea, intrigile în ceea ce privește legitimitatea de intrare au început să apară și
în momentul în care, dacă se adunau cifrele de participare ale organizațiilor internaționale, se
observa faptul că acestea sunt influențate de opinia Anglo-Saxonă.Așadar, impulsul contabil
puternic asupra înființării IASC și a influenței G4+1 (furnizori standard din SUA, Marea
Britanie, Canada, Australia plus Noua Zeelandă și IASC ca observator), joacă un rol puternic, în
2001, în privința propunerilor IASB în lume. Se observă o creștere semnificativă (aproape dublă)
a numărului mediu de participanți cu scrisori de comentariu în cea de-a doua perioadă (2001-
2007), iar responsabili pentru un procent de 90% pentru scrisorile de comentarii sunt cei care
pregătesc documentele, cei care au profesie contabilă și cei care stabilesc standardele naționale.
Țările care au contribuit la această creștere au fost cele din America Centrală, America de Sud,
fosta URSS, țările arabe și câteva țări din Africa și Asia.
Consiliul IASC a înființat un Comitet de Coordonare pentru a analiza comentariile.
Fiecare Comitet director a fost prezidat de un reprezentant al Consiliului și a inclus reprezentanți
de organisme contabile din cel puțin alte trei țări. Acest Comitet ar putea include și reprezentanți
ai Consiliului de Administrație IASC, reprezentanți ai Grupului Consultativ și experți pe un
anumit subiect.
În ceea ce privește accesul la informații, IASC și-a dezvoltat standardele cu un grup
restrâns, publicul primind acces la aceste informații doar la cerere. După 1989, a fost publicat
primul document pentru comentarii, iar toate părțile interesate au putut participa la procesul de
realizare al standardelor prin scrisori de comentarii.Începând cu 2001, pentru realizarea
standardelor IASB, scrisorile de comentariu sunt postate pe site-ul IASB, aflându-se sub forma
de rezumat.

6
 NORMALIZAREA CONTABILITÃȚII

Scrisorile sunt clasificate pe țări de origine, excepție făcând corporațiile multinaționale

care sunt atribuite sediului locației oficiale, fiind repartizată ca scrisoare internațională.
Ca urmare, toate companiile de audit, mari si mijlocii, sunt clasificate ca fiind
internaționale. De asemenea, scrisorile trimise de către firmele globale de contabilitate, IOSCO,
Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG) sunt păstrate și analizate
separat.
Mai mult, aceste scrisori sunt clasificate în funcție de persoana originară. Clasele de
categorii sunt: cei care se încadrează în profesia contabilă (firme de audit, asociații de
contabilitate),societățile comerciale, utilizatorii (investitori, analiști financiari etc.), cadrele
universitare, persoane fizice, guvernele, cei care fac parte din mecanismul de realizare a
standardelor naționale sau alte părți interesate (consultanți).
Participarea la scrisorile de comentarii se datorează și gradului de profesionalism din țara
respectivă. De asemenea, atitudinea pozitivă față de transparența informațiilor financiare și
atitudinea negativă față de conservatorism, determină un grad de participare mai ridicat.
Din cauza legăturii dintre profesionalism și individualism, observăm că cei care fac parte
din țări caracterizate prin niveluri ridicate de individualism participă semnificativ mai mult, în
timp ce constituenții din țări caracterizate de niveluri ridicate de evitare a incertitudinilor,
participă semnificativ mai puțin.

3. Care este agenda curentǎ a IASB?

IASB este în curs de elaborare a unui set global de standarde contabile.

Începând cu anul 2001, procesul de stabilire a standardelor IASB cuprinde șase etape:
etapa I– stabilire agendă (în cooperare cu Consiliul consultativ pentru standarde (SAC));
etapa II– planificarea proiectului; etapă III– elaborarea și publicarea unui document de
discuție; etapa a IV-a – elaborarea și publicarea unui scenariu de expunere; etapa V– elaborarea
și publicarea unui IFRS; și etapa a VI– proceduri de analiză după ce IFRS este emis.
Potrivit ultimelor actualizări IASB, Consiliul de administrație s-a întrunit miercuri, 19 și
joi, 20 septembrie 2018, la sediul Fundației IFRS din Londra.
Subiectele, în ordinea discuțiilor, au fost(Ifrs.org, 2018):
1) Managementul riscului dinamic - DRM
Sunt aduse în discuție informațiile ce trebuie furnizate în situațiile de aliniere imperfectă.
Pentru elementele desemnate în modelul DRM, măsurarea alinierii imperfecte furnizează
informații cu privire la măsura în care o entitate și-a atins strategia de gestionare a riscurilor și,
prin urmare, cuantifică impactul potențial avut asupra resurselor economice viitoare ale entității.

7
 NORMALIZAREA CONTABILITÃȚII

2) Costurile luate în considerare pentru a evalua dacă un contract este oneros -(Amendamente
propuse la IAS 37)
Consiliul a stabilit o perioadă de obiecții privind modificările propuse la IAS 37
Provizioane, datorii contingente și active contingente de cel puțin 120 de zile.
3) Activități de extracție – Consiliul nu a fost invitat să ia nicio decizie.
4) Programul de cercetare – Consiliul nu a fost invitat să ia nicio decizie.
5) Rapoartele financiare primare înglobează o discuție privind:
a) Propunerea unor subtotaluri în situația profitului sau pierderii, exemplu: subtotal "profit
înainte de veniturile/ cheltuielile cu impozitul pe profit" (cu excepția entităților a căror
activitate principală constă în furnizarea de finanțare a clienților și prezintă separat
venituri din finanțare), subtotal "profit înainte de venituri/ cheltuieli din investiții sau
venituri/ cheltuieli din impozit pe venit" (cu excepția entităților ce investesc în active care
generează un profit individual și în mare măsură independent de alte resursele deținute de
entitate);
b) furnizarea de informații despre obiecte neobișnuite sau rare;
c) introducerea unor indicatori pentru a face împărțirea între asociații "integrați" și "non-
integrați" și asociații în participațiune;
d) transferul proiectului de declarații financiare primare din programul de cercetare către
programul de stabilire a standardelor.
6) Clasificarea pasivelor în curente și necurente
Este în discuție o modificare a cerințelor de clasificare din punctele 69-76 din IAS 1
Prezentarea situațiilor financiare, însă consiliul nu a fost invitat să ia nicio decizie.
7) Inițiativa de dezvăluire: revizuirea standardelor la nivelul celor vizate.
Consiliul a aprobat proiectul de îndrumare și a solicitat personalului să treacă la testarea
orientărilor privind IAS 19 Beneficiile angajaților și IFRS 13 Măsurători ale valorii juste.
Întâlnirile viitoare ale consiliului sunt stabilite pentru următoarele perioade:
o 22-26 octombrie 2018,
o 12-16 noiembrie 2018,
o 10-14 decembrie 2018.

4. Rolul UE, FASB, în procesul de normalizare

8
 NORMALIZAREA CONTABILITÃȚII

Un moment important din acest punct de vedere a fost în octombrie 2002 când FASB și
IASB au anunțat publicarea Acordului Norwalk, un pas important în procesul de normalizare și
convergență a standardelor internațional de raportare -IFRS și US GAAP.
Abordate separate, FASB este organismul ce stabilește standarde de raportare financiară
și contabilitate pentru societăți. Deseori, complexitatea problemelor companiilor au determinat
utilizarea acestor standarde (ex. În cazul instrumentelor financiare pentru care nu existau
suficiente tratamente contabile și de raportare).
Pe de altă parte, situații diferite au demonstrat și slăbiciunea acestora bazate pe reguli.
Procesul de colaborare, nu a făcut altceva decât să contribuie atât la normalizarea și convergența
standardelor cât și imbunatatirea acestora.
În ceea ce privește Uniunea Europeană, aceasta a încercat să se impună ca și autoritate
de reglemetare financiară încă din 1 ianuarie 2005, atunci când toate societățile cotate din UE au
fost obligate să aplice IFRS elaborate de IASB
Acest lucru a fost posibil prin politica de comitologie, o modalitate prin care se fac
ajustările și modificările legilor europene pentru a putea fi implementate , procesul constă în
revizuirea standardului din punct de vedere tehnic de către EFRAG- European Financial
Reporting Advisory Group(ce urmărește conformitatea cu Directivele Europene) și mai apoi
aprobarea politică a ARC(Accounting Regulation Committee, format din reprezentanți ai statelor
membre). Odată oferite aprobările, Comisia(Europeană) înaintează standardul spre adoptare.
Cu toate aceste măsuri, au existat și opinii contrare privind slaba implicare a Uniunii în
procesul de standardizare, făcându-se referire la adoptarea IFRS 8 de către IASB fără modificări
substanțiale din partea UE. Totuși, a inițiat un forum unde poate fi contestat IASB.

9
 NORMALIZAREA CONTABILITÃȚII

Concluzii

IFRS şi sistemul care produce IFRS sunt puternic influenţate de tradiţiile anglo-
americane (2011).
IFRS-ul cu noţiunile sale legate de transparenţă, optimism, judecată profesională şi
flexibilitate, sunt contrare standardelor de contabilitate caracterizate prin secret, conservatorism,
uniformitate şi control statutar.
În mod indirect, rezidenţii ţărilor cu standarde naţionale de contabilitate caracterizate prin
transparenţă, judecată profesională, optimism şi flexibilitate, se confruntă cu costuri de intrare
sau de participare mai mici, deoarece sunt mai capabili să conteste sau să dezbată valorile
contabile încorporate în IFRS care sunt similare valorilor lor contabile naţionale.
Perfecţionarea continua a mediului de afaceri reprezintǎ o prioritate esenţialǎ a
guvernelor în consolidarea funcţionǎrii economiei de piaţǎ, iar pe termen scurt , realizarea
obiectivelor urmǎrite în cadrul programului de aderare a Romȃniei la Uniunea Europeana.
În acest context, cadrul general de contabilitate și audit financiar își îmbunataţește
continuu calitatea informaţiei contabile prin aplicarea reglementǎrilor contabile conforme cu
Directivele Uniunii Europene.
Necesitatea de conformitate este impusa de : globalizarea economiilor naţionale, accesul
Romȃniei pe pieţele de capital internaţional, transparenţa și simplificarea raportǎrilor financiare.
Prin intermediul mai multor reglementǎri, Comisia Europeana a aprobat IAS si IFRS
emise de IASB, împreuna cu interpretǎrile corespunzǎtoare pentru a fi aplicate în anul 2005 de
cǎtre societǎţile cotate.

10
NORMALIZAREA CONTABILITÃȚII

Bibliografie

11