Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr.

Cătălina Gorgan

Capitolul 4
Profesia contabilă și rolul acesteia
Obiective
4.1. Repere privind istoria contabilității și nevoia de normalizare
4.1.1. Scurt istoric
4.1.2. Normalizarea contabilității
4.2. Profesia contabilă
4.3. Reglementări și standarde în domeniul contabilității
4.3.1. La nivel internațional
4.3.2. La nivel european
4.3.3. La nivel național
4.4. Structura și rolul funcției contabile

Competențe vizate a fi dezvoltate prin parcurgerea acestei teme:

 Cunoașterea reperelor privind istoria contabilității
 Înțelegerea conceptului de normalizare
 Înțelegerea conceptului de profesie contabilă
 Cunoașterea organizării profesiei la nivel internațional și național
 Cunoașterea reglementărilor și standardelor în domeniul contabilității la nivel
internațional, european și național
 Asimilarea rolului îndeplinit de principalele funcții în cadrul entității (inclusiv de
funcția financiar contabilă)
 Însușirea principalelor elemente de diferențiere între contabilitatea financiară și
contabilitatea de gestiune/managerială
 Identificarea avantajelor unor solduri mari/mici pentru elementele pe baza carora
se determină fondul de rulment
 Exemplificarea relației departamentului financiar contabil cu alte departamente

4.1. Repere privind istoria contabilității și nevoia de normalizare

4.1.1. Scurt istoric
Sub o formă incipientă, spre exemplu însemnările pe diverse suporturi de scris, pietre,
oase, contabilitatea a existat încă din antichitate, îndeosebi la vechile popoare cu o civilizaţie şi
o economie înaintată (babilonieni, egipteni).
Apariţia progresului în viaţa oamenilor a dus inevitabil la o evoluţie şi în plan
contabil.
În Evul Mediu, dezvoltarea comerţului în oraşelele-state italiene a condus la apariţia
contabilităţii în partidă dublă. În 1494, călugărul franciscan Luca Paciolo a publicat un tratat
de matematică, care cuprindea şi o descriere a practicilor negustorilor veneţieni ai epocii, printre
care şi contabilitatea în partidă dublă, care avea la bază egalitatea Avere = Capital. În timp,
contabilitatea în partidă dublă a fost perfecţionată (modificările au vizat mai mult forma şi nu
fondul) şi s-a impus pe plan internaţional.
Iniţial contabilitatea furniza informaţii proprietarilor care îşi gestionau propria
afacere. Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea în Marea Britanie societăţile comerciale au
fost obligate să întocmească situaţii financiare pentru acţionari. Ulterior, acţionarii au resimţit
necesitatea unei certificări că situaţiile financiare prezentate sunt fiabile. Astfel, a fost introdusă
obligativitatea de auditare a acestora.
Marea Criză Economică din anii 1929-1933 a avut urmări şi în plan contabil, astfel după
acest moment au început să apară reglementări privind modul de prezentare a situaţiei
„afacerilor” întreprinderii la un moment dat. S-au accentuat preocupările legate de
prezentarea în mod organizat, pe baza unor reglementări, a bilanţului (adică averea şi

1
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

capitalurile întreprinderii la un moment dat) şi a performanţelor întreprinderii (diferenţa

dintre veniturile şi cheltuielile întreprinderii).
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, automatizarea a permis afacerilor să
proceseze rapid multe date şi managerilor să extragă mai multe informaţii din ele. Odată cu
dezvoltarea pieţelor de capital a crescut cererea investitorilor de informaţii referitoare la
companii care să fie relevante, fiabile şi comparabile, ceea ce a condus la dezvoltarea
standardelor contabile. Standardele contabile reprezintă norme ce trebuie aplicate de anumite
categorii de întreprinderi, în vederea existenţei unor informaţii comparabile la nivel
international.
Până în prezent au fost făcute eforturi importante în vederea reglementării contabilităţii
la nivel internaţional. Cele mai recente preocupări vizează realizarea şi aplicarea la nivel
mondial a unui set unic de standarde contabile de calitate ridicată.

4.1.2. Normalizarea contabilității

Contabilitatea reprezintă astfel un sistem ce furnizează informaţii exprimate monetar
despre entităţi economice, destinate a fi utile în luarea deciziilor. Cum aceasta este considerată
“limbajul afacerilor”, crearea şi raportarea informaţiei contabile trebuie reglementate,
supuse unui proces de normalizare.
Normalizarea reprezintă procesul de constituire a unui ansamblu de norme care
trebuie respectate de întreprinderi, atât pentru elaborarea, cât şi pentru prezentarea
informaţiei contabile. Presupune determinarea unui cadru de referinţă, având ca obiective
principale: puterea publică să dobândească o informare omogenă privind întreprinderea, ceilalţi
utilizatori externi să valorifice informaţiile contabile şi resursele financiare să fie mai bine
alocate la nivelul unui stat.
Normalizarea are scopul de a determina aplicarea unor norme contabile identice în
acelaşi spaţiu geopolitic şi de a obţine practici contabile uniforme. Acest proces s-a realizat
iniţial la nivel naţional, dar evoluţiile pieţelor internaţionale de bunuri şi servicii şi pieţelor
financiare internaţionale au determinat manifestarea normalizării contabile la nivel
internaţional (la nivel regional, referindu-se la normele contabile aplicabile societăţilor din
cadrul unui grup de ţări, sau la nivel mondial, vizând normele contabile aplicabile societăţilor
din toate ţările).
Fenomene intercorelate ca globalizarea economică, inclusiv liberalizarea şi dezvoltarea
semnificativă a comerţului internaţional şi a investiţiilor directe; apariţia pieţelor financiare
globale; elemente politice majore, cum ar fi dominaţia SUA şi expansiunea UE, accentuarea
progresului tehnologic, dezvoltarea companiilor multinaţionale au produs modificări
majore, care au avut efecte și în plan contabil. Globalizarea regulilor şi practicilor contabile a
devenit atât de importantă, încât viziunea naţională limitată asupra contabilităţii şi
raportării financiare nu mai poate fi menţinută.
Economia mondială contemporană a trecut și trece printr-o transformare de la sistemul
bazat pe economii naţionale interdependente, la sistemul axat pe o reţea de societăţi
multinaţionale, care îşi desfăşoară activitatea la nivel global. Exploatând beneficiile globalizării,
companiile multinaţionale au pătruns pe diverse pieţe internaţionale cu scopul fie de a investi în
titluri străine, fie de a emite acţiuni, dar au întâmpinat dificultăţi din cauza informaţiilor
financiare întocmite conform diferitelor referenţiale. Pentru investitorii care acţionează pe
aceste pieţe, deţinerea de informaţii de calitate superioară, comparabile şi suficiente, este
decisivă în cadrul procesului de investire.
Răspunsul contabilităţii la globalizare a constat în efortul susţinut de armonizare a
normelor contabile şi a cerinţelor care conduc profesia contabilă. Armonizarea contabilă
internaţională este procesul prin care regulile sau normele naţionale, diferite de la o ţară la alta,
uneori divergente, sunt perfecţionate pentru a fi făcute compatibile.
Presiunea armonizării contabile a venit atât de la utilizatorii informaţiilor contabile, cât şi
de la organismele naţionale de normalizare şi de reglementare a profesiei. Dar obţinerea
2
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

armonizării nu se putea realiza fără obstacole, cea mai importantă piedică în calea
armonizării reprezentând-o mărimea diferenţelor dintre practicile contabile ale diferitelor ţări.
Cu toate că pentru obţinerea armonizării contabile la nivel internaţional îşi aduc aportul
mai multe organizaţii interguvernamentale şi organizaţii ale profesiei contabile, cea mai
importantă contribuţie este adusă de lucrările celor două organisme: UE (organism
supranațional) şi Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabile (International
Accounting Standards Board – IASB) (organism neguvernamental).
Armonizarea este folosită în special în legătură cu punerea de acord a reglementărilor
contabile din statele membre ale Uniunii Europene, prin intermediul Directivelor contabile
europene.
În contextul în care fluxurile de capital îşi sporesc volumul şi se intensifică, cei ce
operează pe pieţele globale (societăţile cotate, analiştii financiari şi investitorii, organismele de
reglementare etc.) au remarcat din ce în ce mai mult importanţa existenţei unui referenţial
contabil unic, reprezentat de standarde contabile de bună calitate, care să faciliteze comunicarea
financiară între participanţii de pe pieţele internaţionale de capitaluri.
S-a considerat că standardele contabile emise de un organism independent, cum este
organismul internaţional de normalizare, sunt de preferat standardelor unei țări care sunt
orientate după interesele economice ale acesteia.
Pentru a răspunde nevoii de informare la nivel global, contabilitatea nu are decât o
singură soluţie, convergenţa. Convergenţa contabilă internaţională este un proces amplu în
domeniul reglementărilor contabile, având obiectivul clar existenţa „unui limbaj financiar-
contabil universal” în economia globală de astăzi. În cele din urmă va duce la aplicarea
referențialului internațional la nivel mondial.
Consecinţa globalizării în câmpul contabilităţii este reprezentată de procesul de
implementare a standardelor internaţionale de raportare financiară la nivel mondial.

4.2. Profesia contabilă

Cuvântul profesie este asociat cu un grup de indivizi de înaltă calificare care
desfăşoară activităţi specializate. O profesie (spre deosebire de alte grupuri ocupaţionale)
prezintă următoarele caracteristici:
- presupune dobândirea de competenţe specializate în decursul unei perioade de formare;
- este guvernată de un organism profesional;
- activitatea profesioniştilor este guvernată de un cod etic;
- există un proces de certificare a membrilor.
Un profesionist contabil îndeplineşte cele patru condiţii de mai sus. Indivizii care
prestează servicii de contabilitate fără să deţină o calificare nu sunt contabili profesionişti,
deoarece nu aparţin niciunui organism profesional şi nu au obligaţia de a respecta niciun cod
etic.
Exemplul 1 Care dintre următoarele nu reprezintă o diferență între un profesionist contabil și un
contabil necalificat?
A. Un contabil profesionist a promovat examenele care dovedesc nivelul lui de cunoștințe;
B. Un contabil profesionist are datoria de a-și actualiza cunoștințele;
C. Contabilul profesionist trebuie să respecte legislația relevantă;
D. Un profesionist contabil trebuie să respecte un cod etic.

Profesioniştii contabili au o obligaţie faţă de societate (creșterea bunăstării sale

generale) care este mai presus decât datoria pe care o au faţă de clientul lor. Responsabilitatea
unui profesionist contabil nu este exclusiv cea de a satisface nevoile unui client sau angajator
individual. Contabilii servesc interesul public prin furnizarea de informaţie contabilă.
Valorile şi atitudinile unui profesionist contabil trebuie să se regăsească în toate acţiunile
sale profesionale. Profesioniştii contabili contribuie la încrederea pe care publicul o investeşte în
profesie şi la percepţia pe care o are asupra ei.
3
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

Exemplul 2
Identificaţi trei diferenţe între un profesionist contabil şi un individ care prestează
servicii contabile fără a avea o certificare.
Rezolvare
1. Un profesionist contabil a promovat examenele organizate de organismul profesional şi are, în
consecinţă, un nivel dovedit de cunoştinţe. Un contabil necalificat nu a promovat aceste
examene. 2. Un contabil profesionist are datoria de a-şi actualiza permanent cunoştinţele. Un
contabil necalificat nu are astfel de obligaţii.
3. Un contabil profesionist este membru al unui organism profesional şi trebuie să respecte
regulamentele acestui organism, inclusiv aderarea la codul etic.

Organizarea profesiei la nivel internațional

Nevoia de convergenţă se manifestă în mod implicit şi la nivelul profesiei contabile.
Organismele profesionale care reglementează profesia contabilă la nivel internaţional şi naţional
au rolul de a conştientiza specialiştii contabili asupra efortului pe care îl implica asumarea
responsabilităţii de a acţiona în interes public.
1. IFAC - www.ifac.org
Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) este un organism internaţional care
reprezintă organismele profesionale din domeniul contabilităţii din întreaga lume. Este o
organizație globală non-profit, non-guvernamentală și apolitică.
Misiunea IFAC este de a servi interesului public și de a consolida profesia contabilă
la nivel mondial. Emite standarde pentru patru domenii:
- Audit
- Educație în domeniul contabilității
- Etică
- Standarde pentru sectorul public.
În cadrul IFAC activează următoarele consilii independente de standardizare:
I. Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurare (IAASB) emite
standarde de audit, asigurare și alte domenii conexe pentru utilizarea unui limbaj de
raportare comun prin auditarea companiilor de la nivelul întregii lumi.
II. Consiliul pentru Standarde Internaționale de Educație Contabilă (IAESB) stabilește
standarde în domeniul educației contabile profesionale care prescriu competențe tehnice și
aptitudini profesionale, valori, etică și atitudini. Standardele de educație, îndrumările și
documentele de informare emise sunt utilizate de organismele membre (inclusiv CECCAR) la
elaborarea strategiei și programei de formare a profesioniștilor contabili.
III. Consiliul pentru Standarde Internaționale de Etică pentru Contabili (IESBA) stabilește
standarde de etică de înaltă calitate, adecvate la nivel internațional pentru profesioniștii
contabili, inclusiv cerințele de independență ale auditorilor, incluse într-un Cod etic al
profesioniștilor contabili, care indică un nivel minim de comportament pe care aceștia trebuie
să îl respecte.
IV. Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public
(IPSASB) dezvoltă standarde, orientări și resurse pentru a fi utilizate de entități din
sectorul public din întreaga lume pentru pregătirea situațiilor financiare cu scop general.

IFAC acordă o atenție deosebită și colaborează cu organizațiile membre, organizațiile regionale

ale profesiei contabile și alte organisme internaționale. Pe parcursul elaborării standardilor
există o comunicare permanentă și consultări cu părțile interesate. De exemplu, IAESB a
publicat Strategia pentru 2017-2021 și planuri de acțiune pe ani.
2. ACCA – https://www.accaglobal.com/gb/en.html
ACCA (Association of Chartered Certified Accountants) este o organizație profesională
globală (una dintre cele mai mari din lume) care reunește profesioniști din domeniul contabil
(experți contabili).
4
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

După promovarea celor 13 examene profesionale, completarea unui modul despre etica
profesională și obținerea unei experiențe profesionale relevante și supervizate de trei ani, o
persoană poate primi calificarea ACCA. Pe lângă sediul central din Londra, ACCA mai deține
80 de birouri locale, dintre care unul la București.
Ca membru al IFAC, ACCA și-a lansat propriul cod de etică, conceput pentru alinierea
la codul IFAC.
3. CIMA - https://www.cimaglobal.com/
Chartered Institute of Management Accountants (CIMA) este cea mai importantă și cea
mai mare organizație profesională mondială a profesioniștilor în contabilitatea managerială.
Există două tipuri de sisteme informaţionale:
- contabilitatea financiară care furnizează informaţii utilizatorilor externi. Este supusă unor
reguli (reglementări sau standarde) şi este disponibilă publicului;
- contabilitatea managerială care furnizează informaţii utilizatorilor interni în vederea luării
deciziilor.
Strategia organizației include cooperarea cu angajatorii, consultanții și mediul
academic pentru a veni în întâmpinarea nevoilor de angajare ale companiilor și oamenilor.

4. Alte organisme profesionale:

- American Institute of Certified Public Accountants (AICPA) - Institutul American al
Contabililor Publici Autorizați este organizația profesională a contabililor publici autorizați
(CPA) din Statele Unite - https://www.aicpa.org/
- The Institute of Chartered Accountants in England and Wales (ICAEW) - Institutul
contabililor autorizați din Anglia și Țara Galilor - https://www.icaew.com/
- Accountancy Europe (ACE) din 2016 - fosta Federația Experților Contabili Europeni
(FEE). Organismul regional european reprezintă profesia contabilă din Europa (contabili,
auditori și consultanți). Având peste 500 de părți interesate în instituțiile UE, în mediul de
afaceri, în administrațiile publice, ONG-uri și în societatea civilă, Accountancy Europe
transpune experiențele zilnice ale acestora în luări de poziții în cadrul dezbaterilor
strategice europene din domenii în care profesia contabilă poate contribui semnificativ, și
anume: raportare și transparență, audit, bune-practici de guvernare și sustenabilitate, finanțe și
investiții, fiscalitate și probleme profesionale - https://www.accountancyeurope.eu/

Organizarea profesiei contabile în România

1. CECCAR - http://ceccar.ro/ro/
În anul 1992 a fost înfiinţat Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi
din România (reînființat în 1994 ca persoană juridică de utilitate publică și autonomă).
Rolul esențial este de gestionare a profesiei și de pregătire a profesioniștilor
contabili. Corpul, în calitate de organism profesional la scară națională, a avut un rol esențial în
reforma sistemului contabil din România, în condițiile tranziției la economia de piață.
Codul etic național al profesioniștilor contabili a fost emis în 2002.
Calitatea de profesionist independent (expert contabil sau contabil autorizat) se
dobândeşte în urma susţinerii unui examen organizat de CECCAR, urmat de o perioadă de
stagiu pe lângă un expert contabil sau într-o societate comercială care prestează servicii de
contabilitate înscrisă în Tabloul CECCAR.
2. CAFR - https://www.cafr.ro/
Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) este organismul profesional
care organizează, coordonează şi autorizează desfăşurarea activităţii de audit în România.
Camera Auditorilor Financiari din România s-a înfiinţat în 1999 și legitimează profesia
de auditor şi organizaţia profesională a auditorilor.
Auditorul este profesionistul, autorizat de către CAFR, care preia informaţiile contabile
din raportările financiare ale entităţilor şi le analizează în vederea formulării unui raport de

5
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

opinie asupra credibilităţii acestor raportări, de natură să constituie un element de decizie în

interesul public.
Obiectivele CAFR:
- dezvoltarea susţinută a profesiei de auditor financiar din România și recunoaşterea publică a
acesteia
- întărirea profesiei cu Standardele de Audit şi Codul privind conduita etică şi profesională
în domeniul auditului financiar, prin asimilarea integrală a Standardelor Internaţionale şi a
Codului de etică al IFAC.
3. Camera Consultaților Fiscali (CCF) - http://www.ccfiscali.ro/
Camera Consultanilor Fiscali este o organizaţie profesională de utilitate publică, non-
profit. Este constituită din consultanţi fiscali, consultanți fiscali asistenți, societăți de
consultanță fiscală, membri activi şi inactivi, înscrişi în Registrul consultanţilor fiscali şi al
societăţilor de consultanţă fiscală.
Camera Consultaţilor Fiscali asigură accesul la profesia de consultant fiscal,
autorizarea activităţii de consultanţă fiscală precum şi organizarea si coordonarea
acesteia.
4. Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR) -
http://site2.anevar.ro/
A luat ființă în anul 1992, ca asociaţie profesională neguvernamentală, independentă.
Din anul 2011, ANEVAR a fost constituită ca organizație profesională de utilitate publică, non-
profit, din care fac parte evaluatorii autorizați care dobândesc această calitate.
Are drept scop organizarea, coordonarea și autorizarea exercitării profesiei de
evaluator autorizat în România, reprezentarea și protejarea intereselor profesionale ale
membrilor săi, asigurarea exercitării independente a profesiei de evaluator autorizat cu
respectarea deontologiei profesionale și a unui înalt nivel de calificare profesională, precum și
promovarea standardelor, metodelor și tehnicilor de evaluare în activitatea evaluatorilor
autorizați.

4.3. Reglementări și standarde în domeniul contabilității

4.3.1. La nivel internațional

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară sunt emise de IASB (Consiliul
Standardelor Internaţionale de Contabilitate) - https://www.ifrs.org/.
Obiectivul Fundaţiei IFRS1 şi al IASB este de a dezvolta un singur set de standarde
globale de contabilitate de înaltă calitate. Pentru a realiza acest obiectiv, IASB lucrează în
strânsă cooperare cu părţile interesate din întreaga lume, incluzând organismele de reglementare,
auditorii, academicienii şi alte persoane care sunt interesate de obţinerea unor standarde de
calitate înaltă, la nivel mondial. În acest sens, IASB a semnat împreună cu FASB Acordul
Norwalk (The Norwalk Agreement – Memorandum of Understanding) în data de 18 septembrie
2002. Acordul consfinţeşte începerea colaborării IASB - FASB, în consultare cu alte organisme
naţionale şi regionale, în vederea realizării convergenţei între standardele internaţionale şi
standardele americane.
Standardele IFRS emise de IASB sunt supuse unui proces de aprobare la nivelul
Uniunii Europene.
Decizia UE de adoptare în iulie 2002 a reglementării2 Parlamentului European şi
Consiliului nr.1606/2002 privind aplicarea standardelor contabile internaţionale (denumită
Regulamentul IAS sau IFRS 2005) impunea societăţilor cotate ale statelor membre, inclusiv
1
În vederea întăririi independenţei şi competenţei organismului internaţional de normalizare, IASC s-a transformat
în 2001, după modelul american, în fundaţie, care finanţează şi numeşte membrii IASB, activităţile operaţionale
fiind atribuţiile IASB.
2
Instituţiile europene reglementează prin intermediul a două instrumente de bază: Directivele, care trebuie
încorporate în legislaţia statelor membre şi Reglementările, care devin legi în cadrul UE, fără a fi preluate de
legislaţiile naţionale.
6
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

băncilor şi societăţilor de asigurări, să întocmească situaţiile financiare consolidate în

conformitate cu IFRS aşa cum au fost adoptate de UE, adică mai puţin standardele şi
interpretările referitoare la instrumentele financiare, începând cu 1 ianuarie 2005. Obiectivul
urmărit de UE era de a oferi garanţia unui grad sporit de transparenţă şi comparabilitate
situaţiilor financiare şi o bună funcţionare a pieţei comunitare a capitalurilor.
Procesul prin care se realizează adoptarea normelor IFRS în cadrul UE este unul
complicat, cu o puternică influenţă politică. Comitetul tehnic Grupul Consultativ European
privind Raportarea Financiară (European Financial Reporting Advisory Group – EFRAG)
realizează o analiză tehnică şi o consultare a tuturor celor interesaţi. Evaluările acestui organism
sunt trimise Comisiei Europene (CE), care propune spre aprobare standardul Parlamentului
European şi Comitetului de Reglementare Contabilă europeană (Accounting Regulation
Committee – ARC), compus din reprezentanţi ai tuturor statelor membre şi prezidat de CE.
În condiţiile în care este aprobată aplicarea standardului internaţional, CE hotărăşte
asupra aplicării acestuia şi a interpretării oficiale acceptate în cadrul UE, urmând să fie publicat
în Jurnalul Oficial al UE în toate limbile oficiale ale UE.
Societăţile din România aplică standardele IFRS în forma în care au fost adoptate
de UE ca urmare a procedurii de aprobare.
Regulamentele Europene privind adoptarea standardelor internationale IAS/IFRS si a
interpretarilor IFRIC disponibile in online la: https://ec.europa.eu/info/law/international-
accounting-standards-regulation-ec-no-1606-2002/amending-and-supplementary-acts/acts-
adopted-basis-regulatory-procedure-scrutiny-rps_en#individual-rps-acts-adopting-international-
accounting-standards-ifrsias-and-related-interpretatio

4.3.2. La nivel european

La nivel european au existat două directive ce cuprindeau regulile de evaluare şi
cerinţele privind comunicarea financiară: Directiva a IV-a- 1978 (pentru societăţile individuale)
şi Directiva a VII-a – 1983 (pentru grupurile de societăţi - situaţiile financiare consolidate).
În prezent există Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din
26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele
conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, disponibilă online la https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/ro/TXT/?uri=CELEX%3A32013L0034.
Directivele europene nu se aplică în ţările europene membre aşa cum sunt, ci sunt
implementate prin intermediul legislaţiei naţionale.

4.3.3. La nivel național

Organismele de reglementare în domeniul contabilității sunt:
 Ministerul Finanţelor Publice elaborează şi emite norme şi reglementări în
domeniul contabilităţii, planul de conturi general, modelele situaţiilor financiare,
registrelor şi formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă, normele
metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.
 Ministerul Finanţelor Publice elaborează şi emite norme privind contabilitatea în
partidă simplă.
 Normele şi reglementările contabile specifice anumitor domenii de activitate se
elaborează şi se emit de instituţiile cu atribuţii în acest sens, cu avizul Ministerului
Finanţelor Publice, după cum urmează:
o de către Banca Naţională a României, pentru instituţiile de credit, instituţiile
financiare nebancare, instituţiile de plată şi instituţiile emitente de monedă
electronică, şi pentru Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
o de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, pentru entităţile autorizate,
reglementate şi supravegheate de această instituţie.
Reglementări:

7
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

1. Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 a contabilitatii cu modificările si completările

ulterioare conține prevederi privind:
Dispoziții generale
 Obligaţia de a organiza și a conduce contabilitatea proprie
 Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională
 Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi
în valută.
 Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează
răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au
înregistrat în contabilitate, după caz.
 Obligaţia de a efectua inventarierea generală a elementelor a elementelor de natura
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel puțin o
dată în cursul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau
lichidării și în alte situații prevăzute de lege.
Organizarea şi conducerea contabilităţii
 Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine
administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării unităţii respective.
 Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de o declaraţie scrisă a acestora prin care
îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale.
 Organizarea contabilității se realizează:
 în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef
sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane
trebuie să aibă studii economice superioare.
 pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu
persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr.
65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor
autorizaţi, cu modificările şi completările ulterioare.
 Deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum şi
efectuarea de operaţiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate,
sunt interzise.
 Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi
Cartea mare.
 Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor efectuate se
întocmeşte balanţa de verificare, cel puţin anual, la încheierea exerciţiului financiar,
sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice.
Registrele de contabilitate
 Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare, precum şi documentele
justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează
în arhiva timp de 10 ani (sau 5 ani pentru anumite documente stabilite de OMFP nr.
2634/2015 privind documentele financiar-contabile), cu începere de la data încheierii
exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de
salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
 În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua
măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare,
iar în caz de forţă majoră, în termen de 90 de zile de la constatarea încetării acesteia.
 Persoanele juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să publice
situaţiile financiare anuale.
 Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.
Situații financiare
Contabilitatea Trezoreriei Statului și a instituțiilor publice
Contravenții și infracțiuni
8
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

2. Reglementări contabile conforme cu noua Directiva contabilă europeană

Ordinul nr.1802 din 29 decembrie 2014 ‐pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale
consolidate cu modificarile si completarile ulterioare conține prevederi privind:
 Conținutul situațiilor financiare pentru categorii de entități raportoare
 Definiția elementelor și caracteristicile calitative ale informațiilor contabile
 Pricipiile contabile
 Evaluarea și recunoașterea elementelor în situațiile financiare și politicile contabile
aplicabile
 Planul contabil general
 Raportul administratorilor
3. Ordinul nr. 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar-contabile se
referă la circuitul documentelor financiar-contabile şi numărul de exemplare al acestora care se
stabilesc prin proceduri proprii privind organizarea şi conducerea contabilităţii, aprobate de
administratorul entităţii, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligaţia gestionării
entităţii respective.
OMFP nr. 2634/2015 conține prevederi privind:
 Informațiile minime pe care trebuie să le conțină documentele justificative
 Reconstituirea documentelor financiar-contabile pierdute, sustrase sau distruse
 Păstrarea şi arhivarea registrelor de contabilitate şi a celorlalte documente financiar
contabile
 Registrele de contabilitate obligatorii pentru entităţile care conduc evidenţa contabilă pe
baza regulilor contabilităţii în partidă dublă
 Registrele de contabilitate obligatorii pentru persoanele care conduc evidenţa contabilă
pe baza regulilor contabilităţii în partidă simplă
 Formele de înregistrare în contabilitate
 Criteriile minimale privind programele informatice utilizate în activitatea financiar-
contabilă
 Nomenclatorul documentelor financiar contabile
 Modelele documentelor financiar contabil
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/173682
4. Ordinul nr. 2861 din 9 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea
și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii
 Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit
prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, și în conformitate cu reglementările contabile
aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care
are obligația gestionării entității. În vederea efectuării inventarierii, aceste persoane
aprobă proceduri scrise, adaptate specificului activității, pe care le transmit comisiilor
de inventariere.
 Comisiile de inventariere sunt numite prin decizie scrisă a administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității.
 Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse
inventarierii, contabilii care țin evidența gestiunii respective și nici auditorii interni sau
statutari.
 Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât să se evite omiterea ori
inventarierea de două sau de mai multe ori a acelorași bunuri.
 Pentru toate plusurile, lipsurile și deprecierile constatate la bunuri, precum și
pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescripție a creanțelor sau din
alte cauze, comisia de inventariere solicită explicații scrise de la persoanele care au
răspunderea gestionării bunurilor, respectiv a urmăririi decontării creanțelor. Pe baza
explicațiilor primite și a documentelor analizate, comisia de inventariere stabilește natura
9
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

lipsurilor, pierderilor, pagubelor și deprecierilor constatate, precum și natura plusurilor,

propunând, în conformitate cu dispozițiile legale, modul de regularizare.
 În cazul constatării unor lipsuri imputabile în gestiune, administratorii trebuie să
impute persoanelor vinovate bunurile lipsă la valoarea lor de înlocuire.
 Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces
verbal.
 "Registrul-inventar" (cod 14-1-2) este un document contabil obligatoriu în care se
înscriu rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii, grupate după natura lor, conform posturilor din bilanț. Elementele
de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii înscrise în registrul inventar au la
bază listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere și situațiile analitice,
după caz, care justifică conținutul fiecărui post din bilanț.
 Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidența tehnico-operativă în
termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de
inventariere de către administrator, ordonatorul de credite sau persoana responsabilă cu
gestiunea entității.
5. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr 1.286/2003 conţine o serie de prevederi
privind organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune.
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/49002
6. Ordin nr 170 din 17 februarie 2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
contabilitatea în partidă simplă
7. Reglementari contabile conforme cu Standardele Internationale de Raportare
financiară
 OMFP nr 2844/2016 din 12 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (pentru
societăţile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată si unele unele entităţi cu capital de stat)
 Ordinul BNR nr. 27 din 16 decembrie 2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor
de credit
 Norma ASF nr. 39 din 28 decembrie 2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, aplicabile entităţilor
autorizate, reglementate şi supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară din
Sectorul instrumentelor şi investiţiilor financiare
https://asfromania.ro/legislatie/legislatie-sectoriala/legislatie-capital/legislatie-secundara-
cnvm/norme-cnvm/415-2015-norme-metodologice-capital-legislatie-2/4864-norma-nr-
39-2015
 Norma ASF nr. 19/30.10.2015 privind aplicarea Standardelor internaţionale de raportare
financiară de către societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare
cu modificarile si completarile ulterioare (care intocmesc, în scop informativ, situațiile
financiare anuale în conformitate cu IFRS ca al doilea set de situații financiare).
8. Reglementări contabile specifice:
 Ordinul nr. 3103/2017 privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru persoanele
juridice fără scop patrimonial
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_3103_2017.pdf
 Ordinul nr. 1.917 din 12 decembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi
pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia
 Ordinul BNR nr. 6/2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene (aplicabil și pentru instituţiilor financiare nebancare)
https://www.bnr.ro/apage.aspx?pid=404&actId=328135

10
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

 Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 41/2015 pentru aprobarea

Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate ale entităților care desfășoară activitate de asigurare
și/sau reasigurare,
https://asfromania.ro/legislatie/legislatie-sectoriala/legislatie-asigurari/legislatie-
secundara-csa/norme-csa/408-2015/4884-norma-nr-41-2015
 Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 36/2015 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aplicabile brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare,
în vigoare la data de 31 decembrie 2017.
https://asfromania.ro/legislatie/legislatie-sectoriala/legislatie-asigurari/legislatie-
secundara-csa/norme-csa/408-2015/4880-norma-nr-36-2015
 Norma nr. 14/2015 privind reglementările contabile conforme cu directivele europene
aplicabile sistemului de pensii private, cu modificările şi completările ulterioare
 Norma ASF nr. 40 din 28 decembrie 2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aplicabile
entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Autoritatea de Supraveghere
Financiară – Sectorul instrumentelor şi investiţiilor financiare (traderi, consultanți
de investiții)
 Norma ASF nr. 15/2016 privind aprobarea Reglementărilor contabile aferente situațiilor
financiare anuale aplicabile Fondului de garantare a asiguraților cu modificările și
completările ulterioare
Audit
Potrivit prevederilor legale, situaţiile financiare ale unor societăţi sunt supuse auditului.
Acest lucru presupune numirea unui auditor independent (sau firmă de audit) să investigheze
situaţiile financiare şi să raporteze dacă acestea prezintă sau nu o imagine fidelă a rezultatelor
companiei pentru anul respectiv şi a poziţiei sale financiare la sfârşitul anului.
Când auditorii şi-au terminat misiunea trebuie să pregătească un raport în care să explice
ce au făcut şi opinia pe care şi-au format-o.
Legea nr. 162 din 6 iulie 2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare
anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate conține prevederi privind:
 Autorizarea auditorilor statutari
 Standardele internaționale de audit utilizate și raportul de audit
 Sistemele de asigurare a calității
 Supravegherea publică a auditorilor
 Numirea auditorilor financiari sau a firmelor de audit
 Rezilierea contractelor de audit statutar
 Comitetul de audit
 Autoritatea pentru supravegherea publică a activității de audit statutar
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_162_2017.pdf

4.4. Structura și rolul funcției contabile

Principalele funcții în cadrul unei organizații sunt:
1. Aprovizionare/Achiziții
2. Producție/Prestare de servicii
3. Marketing şi vânzări
4. Resurse umane
5. Administraţie generală (funcția administrativă)
6. Cercetare-dezvoltare
7. Financiar contabilă.

11
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

1. Funcția de aprovizionare are scopul de a se asigura că achiziţiile de la furnizori

(bunuri/servicii) reprezintă cea mai bună afacere în ceea ce priveşte preţul, cantitatea, calitatea
şi termenul de livrare (mix de achiziție) și mai ales că acestea sunt într-adevăr necesare.
Preocupări cheie în plus ar fi: termenii de plată, nivelul stocurilor.
Avantajele existenței unei funcții de achiziție sunt următoarele:
 departamentul conține personal specializat în negocierea cu furnizorii;
 constituirea unei baze de date cu furnizorii pentru diferite bunuri achiziționate de
entitate;
 realizarea tuturor achizițiilor printr-un departament specializat permite obținerea unor
reduceri de preț (fiind negociate cantități mari);
 departamentul urmărește modul în care își îndeplinesc furnizorii obligațiile
contractuale;
 departamentul exercită un control asupra achizițiilor efectuate de diferite
departamente.
Exemplul 1
Care dintre următoarele nu sunt sarcini ale departamentului de aprovizionare?
A. Asigurarea că sunt achiziţionate doar bunuri necesare;
B. Asigurarea că furnizorii folosiţi oferă cel mai bun preţ;
C. Plata facturilor furnizorilor;
D. Negocierea de reduceri cu furnizorii.

2. Funcția de producție/prestare de servicii planifică, organizează, îndrumă și controlează

activitățile necesare pentru a obține produse și a presta servicii. Preocupări cheie vizează
calitatea materiilor prime, dar și a produselor finite, costurile, risipa/eficiența, nivelul stocurilor,
termenele legate de producție.

3. Funcția de marketing şi vânzări se va ocupa de toate aspectele legate de gestionarea

relaţiilor organizației cu clienţii săi și marketingul produsului/serviciului.
Marketingul este procesul care identifică, anticipează și satisface nevoile
consumatorului într-un mod profitabil. Activitățile de marketing diferă în funcție de natura
activității desfășurate de o organizație și de modul în care sunt vândute serviciile și produsele.
Mixul de marketing este un set de variabile controlabile pe care le utilizează o
organizație pentru a influența piața țintă. Aceste variabile sunt produs, preț, loc și promovare.
Mixul ideal este cel care realizează un echilibru potrivit între toate aceste elemente. Preocupări
cheie vizează nevoile clienților, calitatea, strategii privind promoțiile, strategii privind canalul de
distribuție, strategii privind prețul.
Exemplul 2
Marketing-ul este preocupat în principal de:
A. Creșterea veniturilor din vânzări;
B. Efectuarea de producții rapide;
C. Anticiparea și satisfacerea nevoilor clienților;
D. Maximizarea profitului.
Exemplul 3
X este un comerciant online de jocuri, DVD-uri și cărți. Acesta planifică o îmbunătățire a
site-ului său pentru a ușura găsirea produselor pe care clienții le caută. La ce element al mixului
de marketing (la care dintre cele 4P-uri) se referă acest lucru?
A. Preț;
B. Loc;
C. Promovare;

12
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

D. Produs.

4. Funcția de resurse umane este responsabilă cu utilizarea eficientă a resurselor umane și

bunăstarea generală a personalului. Principalele atribuții sunt:
 analiza si structurarea posturilor;
 recrutarea personalului;
 evaluarea performanței personalului;
 training și dezvoltarea personalului;
 stabilirea pachetelor de remunerare;
 îndeplinirea obligațiilor sociale și legale ale entității legate de resursa umană.

5. Funcția administrativă realizează sarcini care nu sunt executate de alte funcţii (de exemplu,
conformitatea cu reglementările legale în domeniul securităţii la locul de muncă, servicii de
întreţinere şi reparaţii, curăţenie, secretariat etc). Aceasta constă în oferirea suportului
administrativ.

6. Funcția de cercetare-dezvoltare are rolul de a dezvolta în cadrul organizației noi

produse/servicii sau de a le îmbunătăți pe cele existente. Funcția de cercetare-dezvoltare ar
trebui să sprijine strategia organizației și să fie strâns corelată cu marketingul. Nevoile
consumatorilor identificate de marketing trebuie să influențeze dezvoltarea de noi produse.

7. Funcția financiar contabilă

Funcția financiar contabilă face parte din sistemul de afaceri mai larg și nu
funcționează izolat. Aceasta gestionează operațiunile financiare ale organizației și oferă
informații și pentru alte departamente.
Tipul tranzacţiilor desfăşurate şi natura afacerii organizației afectează sistemul contabil.
Acesta trebuie să fie adecvat pentru a-și îndeplini funcţiile.
Activitatea de contabilitate:
 trebuie să respecte o gamă largă de reglementări pentru a evita eventuale sancţiuni
legale;
 tinde să fie formală şi procedurală;
 companiile stabilesc proceduri scrise, iar acestea fac parte dintr-un manual de
proceduri.
În organizațiile mai mari, gama de sarcini pe care funcția contabilă trebuie să le
efectueze este foarte largă. Acest lucru înseamnă adesea că departamentul financiar contabil
este împărțit într-un număr de funcții diferite, fiecare dintre ele având un set distinct de
responsabilități:
I. Contabilitatea financiară
II. Contabilitatea managerială/de gestiune
III. Gestiunea fiscală
IV. Gestiunea trezoreriei
V. Mangementul financiar
Unele dintre aceste funcţii pot fi reunite, în special în entităţile mai mici.
I. Contabilitatea financiară are rolul:
 de a înregistra tranzacţiile și evenimentele întreprinderii pentru determinarea
periodică a averii întreprinderii şi a rezultatului operaţiilor efectuate;
 de a furniza informaţiilor către utilizatorii externi (situaţiile financiare, situaţii ce se
publică în formă standardizată la încheierea fiecărui exerciţiu financiar în conformitate
cu standardele contabile relevante și legislația în vigoare);

13
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

 realizarea unor activităţi cum ar fi colectarea creanţelor, plata facturilor către furnizori,
salarizarea etc.
Contabilitatea financiară nu vizează furnizarea de informaţii în vederea desfăşurării mai
eficiente a afacerilor. Funcţia principală a situațiilor financiare este de a satisface nevoile de
informare ale utilizatorilor din afara organizaței (acționari, clienți, furnizori, creditori etc)
și mai puțin a managerilor. Astfel, echipa managerială a unei întreprinderi nu ar putea să
conducă numai pe baza datelor puse la dispoziţie prin contabilitatea financiară. O serie întreagă
de probleme şi rezolvări nu pot face obiectul contabilităţii financiare.
Exemplul 4
Un analist dorește să utilizeze situațiile financiare ale unei companii pentru a determina
dacă întreprinderea are sau nu un sold semnificativ de numerar.
În care din situațiile financiare cunoscute poate identifica analistul această informație?
Rezolvare

II. Contabilitatea managerială/de gestiune are rolul de a servi ca instrument pentru

planificare, control și luare a deciziilor de către managerii întreprinderii. Nu vizează
furnizarea de informaţii către utilizatorii externi.
Contabilitatea managerială se ocupă cu:
 furnizarea de informaţii la toate nivelurile manageriale;
 calcul de cost pentru evaluarea în situațiile financiare (calculul costului de producție
pentru evaluarea produselor finite);
 asistarea la pregătirea bugetelor şi planurilor de afaceri;
 furnizarea de informaţii pentru planificarea şi controlul afacerii referitoare la:
o profitabilitatea produselor;
o performanţa centrelor de cost/profit;
o oportunitatea investiţiilor;
o opţiunile alternative;
o informaţii referitoare la costuri utile în luarea unor decizii (de exemplu: stabilirea
sau modificarea prețurilor, la ce preț trebuie să vindem produsul pentru a asigura
obținerea de profit?; analiza costului şi identificarea unor soluţii de reducere etc.)
Informaţia contabilă managerială produsă de contabilitatea de gestiune este
nestandardizată, adesea nemonetară. Rapoartele sunt înaintate conducerii într-o formă ușor
accesibilă acesteia la intervale de timp scurte - lunar, săptămânal sau zilnic. Deși nu există
standarde privind întocmirea și prezentarea informațiilor furnizate de contabilitatea
managerială, cele mai multe dintre organizații au câteva rapoarte interne de management
cheie comune: fișe de cost, bugete și rapoarte privind abaterile (ce compară sumele bugetate
cu cele realizate și identifică diferențele semnificative dintre acestea).
Spre deosebire de contabilitatea financiară care este normalizată, contabilitatea de
gestiune presupune flexibilitate în organizare. Prevederile existente în reglementările contabile
(OMFP 1802/2014 şi OMFP 1826/2003) se referă în principal la calculul costului de
producţie, informaţie utilizată şi pentru evaluarea în contabilitatea financiară. Entitățile sunt
încurajate însă (inclusiv prin OMFP 1826/2003) să întocmească bugete, să utilizeze instrumente
care să permită măsurarea şi managementul performanţei și să implementeze şi să utilizeze
sisteme de raportare internă, în funcţie de nevoile lor informaţionale. În acest sens, se
realizează rapoarte interne destinate managerilor care cuprind informaţii din mai multe surse.
Exemplul 5
Luați în considerare următoarele două afirmații privind contabilitatea managerială. Care
dintre aceste afirmații este / sunt corecte?

14
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

(i) Analiza abaterilor permite unei întreprinderi să identifice de ce este actualele rezultate
financiare au fost diferite de cele prevăzute de buget.
(ii) Rapoartele contabilității manageriale urmează un format predeterminat, așa cum a fost
stabilit în standardele contabile relevante.
A. (i)
B. (ii)
C. Ambele
D. Niciuna
Rezolvare

Exemplul 6
Următoarele afirmații se referă fie la contabilitatea managerială, fie la cea financiară. Care dintre
aceste afirmații se referă la contabilitatea managerială?
(1) Format decis de conducere
(2) Creată pentru a ajuta la planificarea și luarea deciziilor
(3) Este necesară din punct de vedere juridic pentru companii
(4) Utilizată, în principal, pentru părților interesate externe.
A. (1) și (2)
B. (1) și (3)
C. (2) și (3)
D. (3) și (4)
Rezolvare

III. Gestiunea fiscală are ca rol:

 elaborarea strategiei fiscale a entității;
 asigurarea conformității cu legislația fiscală si satisfacerea cerințelor declarative;
 optimizarea fiscală.

IV. Gestiunea trezoreriei, se ocupă cu:

 gestionarea eficientă a fondurilor companiei (planificare, control, utilizare);
 asistarea în atragerea de capital de pe piaţa de capital sau de la bănci;
 gestiunea riscurilor financiare.
Organizația trebuie să-şi gestioneze lichidităţile pentru a dispune întodeauna de
suficiente fonduri pentru a efectua plăţile importante, a continua să existe și a se dezvolta. Dacă
nu sunt disponibile lichidităţi trebuie să existe acorduri cu o bancă pentru a împrumuta banii
imediat, de exemplu prin intermediul unei facilităţi overdraft. Monitorizarea încasărilor și
plăților reale și compararea lor cu cele previzionate permit identificarea oportună a problemelor.
Astfel, gestiunea trezoreriei implică activităţi cum ar fi:
o gestiunea conturilor bancare;
o încheierea de acorduri overdraft;
o plasarea excesului de lichidităţi;
o efectuarea de bugete de trezorerie;
o monitorizarea fluxurilor de trezorerie actuale.

Gestiunea fondului de rulment

Gestiunea fondului de rulment implică:
 evitarea unor stocuri mari prin creşterea vitezei de rotaţie a acestora;
 evitarea unor creanţe prea mari;

15
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

 negocierea unor termeni favorabili cu furnizorii.

Fond de rulment= Active curente- Datorii curente
Capitalul de lucru/fondul de rulment este capitalul disponibil pentru desfășurarea
operațiunilor de zi cu zi ale unei organizații, calculat ca surplusul activelor curente asupra
datoriilor curente. Conducerea trebuie să decidă asupra echilibrului corespunzător pentru fiecare
componentă. Există avantaje în a ține fie soldurile mari, fie mici, privind elementele pe baza
carora este determinat fondul de rulment.
Avantaje solduri mari Avantaje solduri mici
Stocuri (active curente) Clienții sunt mulțumiți, Costuri de depozitare reduse.
deoarece pot primi imediat Riscuri mici privind degradarea
bunurile care sunt stocurilor.
disponibile. Nu apar
întreruperi ale procesului de
producție (materii prime) sau
ratarea comenzilor.
Entitea poate beneficia de
reduceri pentru achiziția de
cantități mari de stocuri.
Creanțe (active curente) Clienții sunt mulțumiți Risc mic de nerecuperare a
deoarece cumpără pe credit, crențelor.
ceea ce ar putea conduce la Creanțele se încasează mai
creșterea vânzărilor. repede.
Lichidități (active curente) Creditorii sunt mulțumiți Se poate investi mai mult pentru
deoarece facturile pot fi a obține profit
plătite cu promptitudine,
existând rezerve de lichidități
Furnizori (datorii curente) Se păstrează banii proprii Furnizorii sunt mulțumiți și pot
oferi reduceri.

Privind gestiunea fondului de rulment entitățile pot adopta:

 politica agresivă (un nivel de fond de rulment mai redus decat competitorii) sau
 politica prudentă (un nivel de fond de rulment mai ridicat decat competitorii).
Exemplul 7
Care dintre următoarele este o consecință a unei politici agresive privind fondul de
rulment (un nivel redus al fondului de rulment)?
A. Creșterea nivelului creanțelor restante
B. Perioadele de creditare extinse atrag mai mulți clienți
C. Cresterea riscurilor legate de stocuri (distrugere, depreciere)
D. Risc crescut de întrerupere a procesului de producție din cauza indisponibilității stocurilor.
Rezolvare

V. Managementul financiar este o funcție separată atât de contabilitatea de gestiune, cât şi de

contabilitatea financiară, deşi într-o organizaţie mică cele trei roluri pot fi efectuate de către
aceeaşi persoană.

16
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

Această funcție are rol în ceea ce privește atragerea de surse de finanţare şi de

controlul resurselor financiare, precum şi de următoarele decizii ale companiei:
 Ar trebui să se împrumute de la bancă sau ar trebui să emită acţiuni?
 Ce dividende ar trebui să fie distribuite?
 Ar trebui să fie achiziţionate utilaje noi/vândute utilaje vechi?
 Cât credit trebuie să se acorde clienţilor?
 Ce reduceri ar trebui să fie acordate clienţilor care plătesc mai devreme?
Nivelurile superioare de management din cadrul funcției financiare pot fi, de asemenea,
responsabile de gestiunea trezoreriei şi de finanţarea generală a organizaţiei.

Relaţia funcţiei contabile cu alte departamente

Este necesară o bună coordonare între diferitele departamente ale unei organizaţii.
Spre exemplu:
 departamentul de achiziţii indică facturile valabile;
 departamentul financiar contabil produce informaţii de gestiune pentru luarea deciziilor
şi control;
 departamentul de resurse umane furnizează departamentului de contabilitate date pentru
determinarea drepturilor salariale.

Relatia departamentului financiar contabil cu departamentul achiziții

 plățile pot fi aprobate de departamentul achiziții, dar sunt efectuate de departamentul
financiar- contabil;
 deoarece perioada de creditare acordată de furnizori este relevantă pentru gestiunea
fondului de rulment, departamentul financiar contabil poate colabora cu departamenul
achiziții pentru a obține termene de decontare acceptabile de la furnizori;
 departamentul financiar contabil ar putea informa departamentul achiziții privind prețul
maxim ce poate fi plătit pentru materiile prime pentru a menține marja de profit;
 pentru elaborarea bugetului, departamentul financiar contabil poate consulta
departamentul achiziții pentru estimarea costurilor elementelor achiziționate.

Relatia departamentului financiar contabil cu departamentul marketing și vânzări

 pentru stabilirea bugetului de vânzări, departamentul financiar contabil ar putea consulta
departamentul marketing și vânzări pentru estimarea vânzărilor;
 departamentul financiar contabil ar putea asista departamentul marketing și vânzări în
elaborarea bugetului său și în evaluarea beneficiilor campaniilor publicitare;
 departamentul financiar contabil ar putea furniza informațiile pentru fundamentarea
strategiilor de preț (indiferent de strategia de preț utilizată prețul trebuie să acopere
costurile).

Departamentul financiar-contabil este esenţial pentru organizaţie deoarece:

 în cazul în care furnizează informaţii eronate, managerii vor lua decizii proaste,
 din lipsă de atenţie s-ar putea strecura tranzacţii importante neautorizate şi ar putea
apărea fraude,
 trebuie să respecte prevederile legale referitoare la organizarea contabilităţii.
Exemplul 8
Care dintre următoarele reprezintă un exemplu de coordonare între departamentele de
achiziții și de contabilitate?

17
Contabilitatea în mediul de afaceri Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

A. Stabilirea condițiilor de credit

B. Determinarea prețurilor de vânzare
C. Alocarea costurilor
D. Calculul creșterii salariilor.
Rezolvare

Exemplul 9
Care dintre următoarele nu este un exemplu de coordonare între departamentele de
marketing și de contabilitate?
A. O analiză cost / beneficiu a publicității
B. Prețuri
C. Evaluarea cotei de piață
D. Evaluarea bonității.
Rezolvare

18