Sunteți pe pagina 1din 32

CAPITOLUL II

2.1 Organisme internaţionale implicate în armonizarea contabilă


internaţională.

Clasificarea principalelor organisme existente în sfera internaţională şi/sau


regională, preocupate de problematica armonizării practicilor şi reglementărilor
contabile, în funcţie de aria de manifestare1:

- organisme cu caracter regional (ECSAFA, CAPA, NRF,


ASCA, IAA, ICAC etc.);
- organisme contabile cu caracter major la nivel global (IFAC,
IFAD, IASB, FASB EAA, IAAER etc);
- organizaţii interguvenamentale (EU, OECD, ISAR etc.);
- organisme aferente pieţelor de capital (IOSCO, CESR, FEAS,
EFFAS etc.).

Deşi la realizarea armonizării contabile pe plan internaţional contribuie


mai multe organizaţii interguvernamentale şi organizaţii ale profesiei contabile,
procesul de normalizare contabilă este marcat de lucrările a trei organisme2:
Uniunea Europeană (UE), „Comitetul pentru Standardele Contabile Internaţionale”
(International Accounting Standards Board – IASB) şi organismul american de
normalizare contabilă „Consiliul standardelor de contabilitate financiară”
(Financial Accounting Standards Board: FASB).
Lucrările de armonizare contabilă la nivel europen, începute în anii ’70, s-
au concretizat în mai multe directive, dintre care cele mai importante sunt:

- Directiva a IV-a privind conturile anuale ale societăţilor de


capitaluri;
- Directiva a VII-a privind conturile consolidate (ale grupurilor
de societăţi);
- Directiva a VIII-a privind auditul legal al situaţiilor financiare.

Directivele contabile europene prevăd foarte multe opţiuni care pot fi


legiferate prin normele contabile ale fiecărei ţări membre a UE, ceea ce a făcut ca

1
Mustață R."Sisteme de măsurare a armonizării și diversității contabile - între necesitate și spontaneitate", 2008
2
Feleagă N., Malciu L . "Provocările Contabilității internaționale la cumpăna dintre milenii", 2004
în reglementările contabile ale ţărilor comunitare să se menţină încă importante
diferenţieri.
În ce priveşte IASB, acesta constituie astăzi forumul cel mai influent şi
mai preocupat de elaborarea de norme contabile care să fie aplicate la scară
mondială. Până în prezent, IASB a elaborat un cadru contabil conceptual şi peste
40 de norme contabile internaţionale (International Accounting Standards –
IAS). Odată cu schimbarea denumirii de IASC în IASB, în anul 2001, normele
contabile internaţionale emise de IASB sunt denumite „norme internaţionale de
raportare financiară“ (International Financial Reporting Standards – IFRS),
păstrându-se denumirea de norme IAS pentru cele emise până în iulie 2001.
Datorită importanţei pieţelor financiare americane în finanţarea economiei
mondiale, referenţialul contabil american (Generally Accepted Accounting
Principles – US GAAP) exercită o influenţă majoră în procesul normalizării
contabile internaţionale3.
O radiografie temporală a evoluţiei interesului pentru problematica
armonizării contabile internaţionale este realizată de catre Baker and Barbu (2007):

2.2 Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate


(IASC/IASB)

La 29 iunie 1973, la Londra, reprezentanții principalelor organizații


contabile din Australia, Canada, Franța, Germania, Japonia, Mexic, Olanda, Marea
Britanie, Irlanda și Statele Unite semnau carta de creare a International
Accounting Standards Committee-Comitetul pentru Standarde Internationale
3
Bunea S., "Monocromie și policromie în proiectarea politicilor contabile ale intreprinderii", Ed Economică, 2006
de Contabilitate –IASC, care avea ca obiectiv să elaboreze și să publice, într-un
interes public, norme contabile internaționale ce trebuiau să fie respectate cu
ocazia prezentării situațiilor financiare, precum și să asigure acceptarea și aplicarea
acestor norme.
În martie 2001, Consiliul internaţional de standarde contabile (IASC) a
devenit fundaţie, organizată după modelul organismului american de normalizare
(FASB). Fundaţia este compusă din patru elemente:
- adunarea administratorilor (trustees);
- un consilil consultativ - Consiliului Consultativ pentru
Standarde (SAC);
- organismul de normalizare propriu-zis, (International
Accounting Standards Board – IASB), care a preluat preia
activităţile de armonizare de la vechiul organism internaţional
(International Accounting Standards Committee - IASC);
Adunarea administratorilor - douăzeci şi doi de administratori oferă
supravegherea operaţiilor Fundaţiei IACS şi IASB. Responsabilităţile
administratorilor includ:
- desemnarea membrilor IASB, Consiliului Consultativ pentru
Standarde şi Comitetului pentru Interpretări ale Standardelor
Internaţionale de Raportare Financiară;
- monitorizarea eficienţei IASB şi respectarea de către aceasta a
procesului care trebuie urmat şi a procedurilor de consultare;
- asigurarea finanţării şi elaborării bugetului Fundaţiei IASC şi
responsabilitatea pentru modificările statutului.
Potrivit Statutului Fundaţiei IASC, cei 22 de administratori sunt numiţi astfel
încât şase sunt din regiunea Asia/Oceania, şase din Europa, şase din America de
Nord şi patru din orice altă zonă, atâta timp cât se păstrează echilibrul geografic.
Consiliul Consultativ pentru Standarde (SAC) oferă un forum pentru
participarea organizaţiilor şi persoanelor fizice care au un interes pentru raportarea
financiară internaţională şi cu diverse pregătiri profesionale şi din diverse zone
geografice. Obiectivul SAC este de a da IASB sfaturi în legătură cu agenda
discuţiilor şi priorităţile în activitatea sa, să informeze membrii IASB despre
opiniile membrilor SAC în legătură cu proiecte majore de elaborare a standardelor
şi să ofere consultanţă IASB sau Administratorilor.
Comitetul pentru Interpretări ale Standardelor Internaţionale de
Raportare Financiară ( IFRIC) este desemnat de administratori pentru a sprijini
IASB în stabilirea şi îmbunătăţirea standardelor de contabilitate şi de raportare
financiară în beneficiul utilizatorilor, celor care întocmesc situaţiile financiare,
utilizatorilor şi auditorilor situaţiilor financiare. Administratorii au înfiinţat IFRIC
în martie 2002 când a înlocuit comitetul pentru interpretări anterior, Comitetul
Permanent pentru Interpretări (SIC). Rolul IFRIC este de a oferi îndrumări la
timp referitoare la aspectele de raportare financiară recent identificate care nu sunt
abordate în mod specific în Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRS) sau aspecte în care au fost elaborate sau este posibil să fie
elaborate interpretări nesatisfăcătoare sau aflate în conflict. Astfel, el promovează
aplicarea uniformă şi riguroasă a IFRS-urilor.
IFRIC ajută IASB în atingerea convergenţei internaţionale a standardelor
contabile lucrând cu grupuri similare sponsorizate de organismele naţionale de
elaborare a standardelor pentru a ajunge la concluzii similare în legătură cu
aspectele unde standardele de bază sunt similare într-o măsură substanţială.
IASB publică un rezumat al deciziilor IFRIC la scurt timp după şedinţe.
IFRIC Update este publicat în format electronic pe website IASB.
Odată confirmate de IASB, interpretările au aceeaşi autoritate ca şi
standardele.

Consiliul internaţional de standarde contabile ( IASB) este format din


patrusprezece persoane fizice şi au toată puterea în ceea ce priveşte elaborarea şi
urmărirea agendei tehnice pentru stabilirea standardelor contabile. Principalele
calificări pentru membrii IASB sunt competenţa profesională şi experienţa
practică. Administratorilor li se cere să selecteze membrii astfel încât IASB, ca
grup, să cuprindă cea mai bună combinaţie de experienţă tehnică şi experienţă de
piaţă şi în afacerile internaţionale, astfel încât să asigure că IASB nu este numit de
un anumit grup de interese sau de o anumită zonă geografică.
IASB este rezultatul unor reforme care au avut loc în cadrul fostului
IASC, în scopul creşterii independenţei sale şi a surselor de finanţare. Acestea
provin din contribuţii ale marilor firme de contabilitate, instituţiilor financiare
private şi companiilor din întreaga lume, băncilor centrale şi de dezvoltare şi altor
organism internaţionale şi profesionale.

Obiectivele IASB sunt:4

- să dezvolte în interes public un singur set de standarde de


contabilitate globale de înaltă calitate, care pot fi înțelese și puse în
aplicare, și care impun informații de înaltă calitate, transparență și
compatiblitate în situațiile financiare și în alte raportari financiare
4
Standarde Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) revizuite 2007, Editura CECCAR, pag.26
pentru a sprijini participanții la diverse piețe de capital ale lumii și
alti utilizatori de informații să ia decizii economice;
- să promoveze utilizarea și aplicarea riguroasă a acelor
standarde;
- să opereze în mod activ împreună cu normalizatorii naționali de
standarde pentru a ajunge la convergența standardelor naționale de
contabilitate cu IFRS-urile, construind soluții de înaltă calitate.

I.A.S.C., astăzi I.A.S.B. este o operă instituţională a profesiei contabile.


Din anul 1983, membrii I.A.S.B. includ toate organismele profesionale contabile,
membre ale Federaţiei Internaţionale a Contabililor.
Să întelegem deci că normele contabile sunt opera contabililor. Este oare
bine? Clemenceau spunea că „războiul este un lucru prea important pentru a fi
încredinţat militarilor.”5
Analizând critic procesul istoric de normalizare contabilă din Statele Unite,
Bernard Colasse, releva că: „…normalizarea contabilității este, socialmente, prea
importantă, pentru a fi încredințată numai contabililor. În acest efort urias se
înscriu, pe o poziție privilegiată, investitorii si statul, dar si alți utilizatori de
informații contabile precum partenerii comerciali, sistemul financiar-bancar,
sindicatele etc.”6
Desigur o etapizare a procesului istoric al armonizării contabile
internaţionale este o activitate extrem de complexă care cere foarte multă răbdare,
rigurozitate dar si migală.
Precizia chirurgicală cu care trebuie disecat stiinţific un asemenea subiect
generos a invitat pe mulţi cunoscători de contabilitate internaţională la un
asemenea demers. Nu sunt puţini cei care s-au aplecat asupra subiectului în
speranţa de a aduce ceva nou în cunoasterea procesului de armonizare dar câţiva
sunt cu adevărat cei care au înţeles despre ce este vorba.
Nu ne propunem ceva atât de îndrăzneţ, dar în urma analizei aprofundate
efectuate asupra procesului, constatăm că o parte din fazele unui asemenea proces
de armonizare contabilă internaţională se suprapun etapelor strategice ale I.A.S.B.,
parcurse în realizarea rolului său normalizator si armonizator.
În primii săi ani de existenţă, organismul internaţional IASB a îndeplinit
trei sarcini majore:

- construirea unei „platforme stabile”, care să conţină standarde


performante;
5
G. Gelard, La normalisation comptable internationale de l’I.A.S.C., revue Francaise de Comptabilite, iulie – august
1994
6
N. Feleagă, Sisteme contabile comparate, Ediția a II-a, vol. II, Editura Economică, Bucuresti, 2000, pag. 16
- montarea unui cadru puternic, pentru realizarea convergenţei
standardelor naţionale cu standardele internaţionale; şi
- montarea unui cadru flexibil, pentru realizarea convergenţei
standardelor internaţionale (IAS/IFRS) cu cele americane (US
GAAP).

Astfel pentru a marca aceste etape, voi face o retrospectivă a locului şi


rolului I.A.S.B., în armonizarea contabilă internaţională între anii 1973 şi primii
ani ai mileniului III.

Etapa cuprinsă între anii 1973-1988: În căutarea consensului

O caracteristică de bază a activităţii I.A.S.C. este dată de abordarea


consensuală și caracterul democratic al procesului de adoptare a normelor. Rezultat
al acestui demers, normele publicate între 1973 şi 1988 ofereau opţiuni destul de
largi şi favorizau acceptarea lor de către un număr mare de întreprinderi.
Utilizându-se acest joc al opţiunilor care figura în aceste norme, aceeasi operaţie
putea să fie contabilizată în mod diferit, respectându-se fără mari probleme zona
conformităţii cu normele I.A.S.C.. Din nefericire, este evident că un asemenea
demers - căutarea consensului - se făcea în detrimentul obiectivului armonizării şi
comparabilităţii situaţiilor financiare.
Pentru a rezuma se poate spune că primele norme internaţionale descriau
toate practicile recunoscute în lumea occidentală, fiind eliminate cele care erau
calificate ca prea deviate sau extravagante. Cu alte cuvinte, evocând cele zise de
preşedintele organismului internaţional, în acea vreme: „ceea ce este important în
normele I.A.S.C. nu este ceea ce ele autorizează, ci ceea ce ele interzic”.7
Această etapă a procesului strategic de armonizare al I.A.S.C. s-a dovedit a
fi o fază de pionierat, caracterizată de o abordare suplă, pe opţiuni, care a condus la
norme internaţionale foarte populare, fiecare regăsindu-se în normă, nimeni nefiind
exclus.

Etapa cuprinsă între anii 1989-1993: În căutarea comparabilităţii

Faza consensului a condus la o perioadă de lipsă de credibilitate. Un text


care permite un lucru şi contrariul său este o normă? Aceasta este întrebarea care a
marcat perioada amintită. Din răspunsul negativ la această întrebare a apărut ideea

7
N. Feleagă, Sisteme contabile comparate, Ediția a II-a, Ed. Economică, București, 2000, pag. 16
de a nu reţine, dintre opţiunile existente, decât una, în numele asigurării
comparabilităţii datelor.
Şi măsura a fost luată. În ianuarie 1989, I.A.S.C. a publicat un proiect E 32
„Comparabilitatea situaţiilor financiare”, care viza tocmai reducerea numărului de
opţiuni contabile. Proiectul a devenit realitate în noiembrie 1993, pentru că el a dat
naştere la publicarea a zece norme revizuite, aplicabile pentru prima dată în
exerciţiile deschise începând cu 1 ianuarie 1995.
Normele contabile internaţionale vor permite, începând cu acea dată, în
unele cazuri, utilizarea a două prelucrări contabile pentru tranzacţiile si
evenimentele de aceeaşi natură, una din prelucrări fiind denumită „prelucrare de
referinţă” iar cealaltă, „altă prelucrare autorizată”. Declaraţia de intenţie privind
„Comparabilitatea situaţiilor financiare” din 1990, dădea explicaţia următoare:
„Consiliul s-a pronunţat că trebuia să fie utilizat semnul de „prelucrare de
referinţă”, în locul expresiei propuse, „prelucrare preferenţială”, pentru cele câteva
cazuri în care el continuă să autorizeze o alegere pentru prelucrarea contabilă a
tranzacţiilor si evenimentelor de aceeasi natură. Expresia „prelucrare de referinţă”
reflectă într-un mod mai exact intenţia Consiliului de a identifica un punct de
referinţă, atunci când trebuie să se facă o alegere între mai multe alternative”.
Obiectivul acestei etape strategice se pare că avea o notă politică: de a face
standardele contabile internaţionale acceptabile pe toate pieţele financiare din
lume.
Perioada a fost marcată de mai multe reuşite decât cea precedentă iar
procesul de armonizare contabilă internaţională raportat la realizările organismului
a progresat şi a intrat în linie dreaptă, cea a armonizării în principal prin referire la
standardele internaţionale.

1994 - Un an dificil pentru I.A.S.C.

Deoarece I.A.S.C. era în plin proces de consolidare a rolului său de


principal organism normalizator şi armonizator, alţi actori globali „binevoitori”
interesaţi în subminarea poziţiei ocupate de I.A.S.C. s-au opus destul de vehement
unor norme ale organismului.
Astfel, în timp ce I.A.S.C. tocmai îşi publica unele standarde revizuite şi
ameliorate, se năşteau incertitudini importante, referitoare la viitorul organismului
internaţional în procesul de armonizare contabilă. Acestea s-au constituit în
adevărate semne de nelinişte şi pentru procesul de armonizare în sine, care
considerăm, se suprapune în acest caz acestei perioade controversate şi zbuciumate
traversate de I.A.S.C..
I.O.S.C.O. este unul dintre adversarii I.A.S.C.-ului în această etapă,
deoarece respinge o parte din standardele internaţionale. Această respingere s-a
produs întrucât I.O.S.C.O. în 1993, aprobase o listă de aspecte contabile esenţiale,
pe care întreprinderile multinaţionale trebuiau să le trateze, în mod obligatoriu, în
prospectele de emisiune de titluri şi în notele de informaţii. Cu ocazia conferinţei
sale anuale din 1994, I.O.S.C.O. a considerat însă că zece din standardele
internaţionale, ce tratau astfel de aspecte contabile esenţiale, nu erau acceptabile.8

După ce, în 1990, Uniunea Europeană declarase că încurajează o acţiune


concertată cu I.A.S.C., în vederea avansării procesului de armonizare
internaţională, acum strategia europeană în materie contabilă dădea semne vădite
de ezitare. Şi aceasta deoarece U.E. lăsa să se înţeleagă că s-ar putea orienta spre
conceperea de norme contabile proprii, reproşând organismului internaţional în
special elaborarea de standarde puternic inspirate din normele americane
considerate inadaptabile contextului european. Sau un fel de „îmi iau jucăriile şi
plec”, „mă descurc mult mai bine singur”, în traducere, poziţia luată de U.E..

1995- semnele unei prime evoluţii pozitive

În prima parte a anului 1995, apar semnele dezamorsării stării de criză


contabilă. Franţa şi Germania iau pozitii în favoarea standardelor internaţionale.
Mai întâi, în Franţa se ia poziţie în favoarea normelor I.A.S.C., poziţie care
se manifestă, în mod practic prin:9

- avizul organismului francez de normalizare contabilă, C.N.C.,


din ianuarie 1995, care acceptă ca revizuirea normelor I.A.S.C. să
poată antrena, în anumite condiţii, o schimbare de metode
contabile în conturile franceze;
- avizul favorabil al Comisiei Franceze de Valori Mobiliare,
din mai 1995, care pleda pentru aplicarea standardelor
internaţionale revizuite. În caz contrar, în scurt timp, toate ţările
lumii ar aplica standardele americane, ceea ce ar face să se prefere
un prezent imperfect decât un prezent perfect dar inaccesibil.

În ceea ce priveste Germania în 1994, trei grupuri farmaceutice şi/sau


chimice semnificative şi cu greutate, Bayer, Schering şi Hoechst, au adoptat
standardele internaţionale;

8
N. Feleagă, Sisteme contabile comparate, Ediția a II-a, Ed. Economică, București, 2000, pag. 20
9
N. Feleagă, I. Ionașcu, Tratat de contabilitate financiară Volum I, Ed. Economică, 1998, pag. 475
Ministrul justiţiei a propus autorizarea întreprinderilor care doreau să se
coteze pe pieţele financiare străine, să utilizeze normele I.A.S.C. pentru conturile
lor consolidate, în timp ce conturile individuale continuau să se întocmească în
conformitate cu normele germane.
Pragmatismul german era totuşi contestat de eventualitatea unei ilegalităţi
vis-a-vis de Directivele contabile europene.
În sfârşit, în Statele Unite, Comisia Americană de Valori Mobiliare,
S.E.C., continuă să solicite, pentru conturile publicate conform standardelor
internaţionale, un tablou de corespondenţe, cu imaginea generată de aplicarea
standardelor americane, cu excepţia câtorva aspecte referitoare la:

- duratele de amortizare a diferenţelor din achiziţie;


- conversia situaţiilor financiare ale întreprinderilor care îşi
prezintă conturile lor în moneda unei economii hiperinflaţioniste;
- tabloul de trezorerie.

În iulie 1995, la Paris, I.O.S.C.O. a ţinut cea de a douăzecea sa conferinţă


anuală. Ca rezultat al acestei conferinţe, I.O.S.C.O. si I.A.S.C. au încheiat un
acord prin care stabileau o listă de domenii contabile, care până în anul 1999,
urmau să facă obiectul unor norme noi internaţionale, sau al revizuirii de norme
I.A.S.C. deja existente.
Obiectivul celor două organizaţii era ăi este în continuare ca situaţiile
financiare întocmite în conformitate cu normele I.A.S.C., să poată fi utilizate şi
recunoscute pe toate pieţele bursiere ale lumii, în special în Statele Unite, pentru
emisiuni şi cotaţii transfrontaliere, fără nici o corespondenţă cu normele contabile
naţionale ale ţărilor în care fiinţează diversele pieţe.
De fapt, I.O.S.C.O. trebuia să reexamineze, în 1999 sau 2000, ansamblul
de standarde internaţionale, pentru a da acordul său cu privire la utilizarea lor,
pentru toate cotaţiile şi emisiunile internaţionale. Decizia de a aştepta ca un
ansamblu de norme să fie acceptat în 1999, şi nu să se adopte o abordare „normă
cu normă”, era considerată ca având cele mai mari şanse de reuşită.
Deoarece, consecinţele acordului I.A.S.C.-I.O.S.C.O. s-au făcut resimţite
şi la nivel european, această etapă strategică de armonizare contabilă în care s-a
aflat I.A.S.C., în anul 1995, considerăm că poate fi asimilată şi validată şi ca o fază
a procesului de armonizare contabilă internaţională, suprapunându-se etapei de
evoluţie în care s-a situat I.A.S.C..
Încurajate de pasul înainte realizat de acordul I.A.S.C.-I.O.S.C.O., ţările
Europei comunitare au manifestat cu claritate voinţa lor de a favoriza:
- calea normelor I.A.S.C., în disputa cu standardele americane
sau în detrimentul unui eventual referenţial la nivel european;
- implementarea efectivă a referenţialului I.A.S.C. în Europa,
rezolvându-se astfel problema majoră a incompatibilităţii
standardelor internaţionale cu directivele europene.

Pe de altă parte, I.A.S.C. şi I.O.S.C.O. nu aveau, în mod obligatoriu,


aceeaşi abordare, în privinţa manierei de a duce la bun sfârşit acest acord,
deoarece:

- I.O.S.C.O. dorea să procedeze la o examinare independentă a


fiecărei norme publicate de I.A.S.C.;
- în timp ce I.A.S.C., considera că această examinare şi acordul
asupra normelor publicate să fie implicite, prin participarea
I.O.S.C.O. în Comitetul consultativ al I.A.S.C.; de asemenea,
organismul internaţional de normalizare dorea ca I.O.S.C.O. să
colaboreze mai mult în ameliorarea procesului de elaborare a
normelor, şi deci a calităţii acestora.

Dincolo de conflictele cu I.O.S.C.O., I.A.S.C. a ameliorat calitatea


relaţiilor sale cu alţi parteneri, în special cu Uniunea Europeană şi unele
întreprinderi europene. Asta a determinat Uniunea Europeană să-şi revizuiască
atitudinea faţă de I.A.S.C. şi să renunţe la a-şi crea un referenţial contabil de nivel
european. Prin urmare, într-o primă etapă, Comisia Europeană, a acceptat să
participe la lucrările Consiliului I.A.S.C. ca observator şi a invitat, la rândul ei,
I.A.S.C. la Forul său consultativ. Rezultatul a fost fructuos şi validat de mediul de
afaceri internaţional: la sfârsitul anului 1995, Comisia îşi prezentă noua sa
strategie: actualizarea directivelor şi evoluţia normelor la nivelul U.E. numai
pentru marile întreprinderi, în acord cu normele I.A.S.C..

1997 - Un an important în evoluţia strategiei de armonizare


internaţională a I.A.S.C. - Înfiinţarea Comitetului Permanent de Interpretare

Consiliul I.A.S.C. în anul 1997 a format un Comitet Permanent de


Interpretare (Standing Interpretations Commitee: SIC) pentru a examina, în
urgenţă, problemele contabile susceptibile să facă obiectul prelucrărilor divergente
sau inacceptabile, în absenţa instrucţiunilor. Această examinare este realizată în
contextul standardelor contabile internaţionale existente şi al cadrului I.A.S.C..
S.I.C. cu ocazia pregătirii interpretărilor, consultă comitetele naţionale
similare, care au fost desemnate, în acest scop de către organismele membre.
Comitetul abordează probleme a căror importanţă este suficient de generală, şi nu
pe cele care vizează un număr mic de întreprinderi. Interpretările acoperă:10 atât
probleme ajunse la maturitate, practici nesatisfăcătoare, în cadrul standardelor
internaționale existente, cât și probleme emergente, subiecte noi care se raportează
la o nouă normă contabilă internațională existentă, dar care nu au fost examinate,
atunci când a fost elaborată norma.

Perioada cuprinsă între 1998 - 2000; Înnoirea strategiei I.A.S.C.

În anul 1997, comitetul I.A.S.C. a numit un grup de lucru: „Strategie”


(Strategy Working Party -SWP), ce avea drept scop elaborarea unor recomandări
cu privire la viitoarea structură a IASC.
În decembrie 1998, acest grup de lucru a publicat un document pentru
discuții, „Structurarea I.A.S.C. pentru viitor” (Shaping I.A.S.C. for the Future),
care expune propuneri pentru reorganizarea organismului internațional, pentru
secolul al XXI-lea, documentul fiind publicat și pe Internet, pe site-ul web al
I.A.S.C..

Grupul prezintă Consiliului IASC, în 1999, raportul final intitulat


„Recomandări referitoare la reorganizarea în viitor a IASC”. Raportul este aprobat
şi, urmare a recomandărilor, în anul 2000 intră în vigoare noua structură, sub
denumirea de Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate
(International Accounting Standard Board – IASB).
Această susținere a fost acompaniată de aprobarea venită din partea unor
organisme naționale de normalizare, din partea Consiliului I.F.A.C., de către SEC
și F.A.S.B..11

Reforma I.A.S.C. și redefinirea strategiilor sale de acțiune pentru a se


accelera procesul de armonizare internațională, concepută în 1999 și pusă în
aplicare începând cu anul 2000, a justificat și schimbarea denumirii și a siglei din
I.A.S.C. în I.A.S.B., adică „International Accounting Standards Board”,
pregătindu-se astfel pentru noul mileniu care bătea la ușă încărcat cu provocări și
speranțe.

10
N. Feleagă, Sisteme contabile comparate, Ediția a II-a, vol II, Normele contabile internaționale, Editura
Economică, Bucuresti, 2000, pag. 22
11
R. Neag, Reforma contabilității românești între modelele francez și anglo-saxon, Ed. Economică, București, 2000,
pag. 195
IASB s-a întrunit pentru prima dată în Aprilie 2001, unde s-a hotărât ca
toate Standardele şi Interpretările publicate de către IASC să fie aplicate în
continuare până în momentul modificării sau retragerii lor. S-a hotărât ca noile
standarde emise de IASB să se numească Standarde Internaţionale de
Raportare Financiară (International Financial Reporting Standards - IFRS).
La folosirea termenului de “Standarde Internaţionale de Raportare Financiară” în
literatura de specialitate, se vor înţelege atât standardele şi interpretările aprobate
de IASB, cât şi standardele şi interpretările publicate de Comitetul precedent.

Primii ani ai mileniului III - I.A.S.B. angrenat în cursa reconcilierii


referențialelor naționale cu referențialul internațional.

Pe ordinea de zi a reuniunii membrilor I.A.S.B. de la Londra, din 18-19


noiembrie 2003, se aflau următoarele aspecte contabile, ce urmau a fi dezbătute și
amendate:

- Grupări de întreprinderi;
- Beneficiile angajaților;
- Instrumente financiare;
- Revizuirea IFRS-urilor;
- Contractele de asigurări;
- Leasing;
- Prezentarea rezultatului global.

La secțiunea privind revizuirea și ameliorarea IFRS-urilor, obiectivul


urmărit a fost cel de a identifica la nivelul referențialului posibilitățile de opțiune
între alternativele contabile adoptate pentru a crea premisele facilitării reconcilierii
normelor contabile naționale cu normele internaționale, accentuându-se și
problemele pe care le ridică terminologia.
De asemenea la început de mileniu III, prezentarea informațiilor financiare
pe Internet devine ceva normal și de aceea I.A.S.B. trebuia să aibă în vedere acest
aspect. În acest sens, I.A.S.B. a elaborat un document denumit „Raportarea
financiară pe Internet”, care a concluzionat faptul că pe plan internațional, se
constată o puternică modificare a modului de prezentare a situațiilor financiare, de
la un mediu bazat pe prezentarea scrisă, la un mediu digital. Necesitatea elaborării
unei norme contabile, a celei mai bune practici, sau a unui cod de conduită, în acest
domeniu, a constituit concluzia studiului menționat anterior.
O altă mărturie a faptului că procesul de armonizare contabilă
internațională se derulează ca urmare a acțiunilor și eforturilor întreprinse de
I.A.S.B. este și statistica care indică că unele țări precum Malaezia și-au elaborat
normele naționale pe baza normelor internaționale, în timp ce altele precum Rusia
aplica începand cu 2004 reglementarile IAS pentru toate intreprinderile și băncile.
În toamna anului 2002, atât F.A.S.B. cât și I.A.S.B. au emis un
Memorandum de Înțelegere. Acesta a reprezentat un pas semnificativ spre
formalizarea unui compromis pentru ambele organisme, de a lucra împreună în
scopul găsirii unei convergențe între standardele nord-americane și cele
internaționale de contabilitate. Acest acord între F.A.S.B. si I.A.S.B. reprezintă un
compromis mutual de adoptare a soluțiilor compatibile și de înaltă calitate pentru
problemele contabile actuale și viitoare.
Prin intermediul acestui acord, I.A.S.B. si F.A.S.B. au căzut de acord
asupra următoarelor aspecte, considerăm noi, foarte importante pentru evoluția
procesului de armonizare contabilă internațională:

- să ducă la bun sfârsit un proiect numit Convergența


Internațională pe termen scurt, cu obiectivul de a elimina o serie de
diferențe între US GAAP și IFRS;
- să elimine alte diferențe dintre US GAAP și IFRS, care vor
continua să existe și după 1 ianuarie 2005, printr-o coordonare a
programelor, un efort comun și prin proiecte substanțiale pe care
Consiliile le vor duce la capăt împreună, așa numitul-Proiect de
Verificare Continuă a Convergenței Internaționale;
- să continue progresul făcut la proiectele comune puse deja în
mișcare;
- să își determine departamentele de interpretare, să-și
coordoneze activitățile.

Conform Memorandumului întocmit de I.F.A.C., proiectul mai sus amintit


are următoarele obiective bine definite:

- identificarea tuturor diferențelor existente între US GAAP și


IFRS;
- clasificarea diferențelor după strategia cea mai potrivită pentru
a le rezolva;
- oferirea de informații privind procesul de pregătire a agendei
Consiliului cu obiectivul de a facilita îndeplinirea convergenței.
În reuniunea comună a F.A.S.B. și I.A.S.B. din 18 septembrie 2002,
Consiliile au căzut de acord asupra coordonării agendelor de lucru. Proiectul de
verificare va oferi Consiliului I.A.S.B. informațiile necesare în legătură cu efectul
pe care îl vor avea proiectele de agende curente și viitoare, în ceea ce privește
convergența, pentru a permite Consiliului să ia decizii fundamentate corect care să
ducă în final la o compatibilitate mai bună a US GAAP și IFRS.

La 27 februarie 2006, FASB şi IASB au actualizat memorandumul


referitor la convergenţa între standardele lor până în 2008

La nivel mondial, International Accounting Standards Board (IASB) a


jucat şi joacă în continuare un rol decisiv în procesul de armonizare. Multe dintre
diferenţele apărute între raportările financiare ale firmelor provenind din diverse
ţări sunt normale, fiind rezultatul unor medii de afaceri diferite în care îşi
desfăşoară activitatea întreprinderile. Însă, nu toate diferenţele pot fi explicate pe
baza divergenţelor culturale. Din acest motiv, IASB încearcă să armonizeze
standardele de contabilitate şi să elimine acele diferenţe care nu depind de
variabilele mediului economic, social şi cultural.
Rolul IASB este de a contribui la crearea şi adoptarea unor principii
contabile relevante, echilibrate şi comparabile în spaţiu, prin formularea
standardelor contabile şi aducerea lor la cunoştinţa publicului, precum şi prin
încurajarea respectării acestor principii în procesul întocmirii şi prezentării
rapoartelor financiare.
Numărul standardelor emise până astăzi este de patruzeci şi unu, din care
nouă au fost abrogate, dar numărul aferent standardelor abrogate nu a fost utilizat.
Din cele nouă standarde abrogate, două au fost înlocuite de standarde emise de
noua structură operaţională: IAS 22 „Combinări de întreprinderi”, înlocuit de
IFRS 3 „Combinări de întreprinderi” în 31 Martie 2004, şi IAS 35 „Activităţi în
curs de întrerupere”, înlocuit de IFRS 5 „Active imobilizate deţinute spre
vânzare şi activităţi în curs de întrerupere” în 31 Martie 2004.

Din momentul începerii activității IASB numărul țărilor care utilizează


IFRS-urile a crescut substanțial, ajungându-se mai aproape de atingerea
obiectivului IASB de-a avea un set comun de standarde de contabilitate, utilizat la
nivel global.
În anii ce urmează, IASB va continua eforturile de-a realiza convergența
cu standardele contabile utilizate în marile economii ale lumii și va susține
aplicarea consecventă a IFRS-urilor la nivel mondial.
Cu toate că textul oficial al standardelor rămâne cel in limba engleză,
Fundația IASC a publicat standardele în toate limbile importante pentru a facilita
introducerea și utilizarea acestora.
Ultima versiune, în limba română a IFRS-urilor, ediția a 3-a revizuită, a
apărut în 2007, sub Editura CECCAR.

Organisme implicate în procesul de armonizare-normalizare iniţiat de


IASB

Principalele organisme implicate în sprijinirea Consiliului pentru


Standarde Internaţionale de Contabilitate, în efortul depus de acesta pe plan
internaţional în vederea armonizării, sunt:

- Organizaţia Internaţională a Comisiilor pentru Valori


Mobiliare (IOSCO);
- Comisia Europeană;
- Consiliul pentru Standarde Financiar-Contabile din SUA
(FASB);

2.3 Organizaţia Internaţională a Comisiilor pentru Valori Mobiliare


(IOSCO)

Principala instituţie cu rol de sprijinire în vederea realizarea dezideratului,


mai sus enunţat, este IOSCO. Acesta a fost creat în anul 1983 şi regrupează
principalele autorităţi de reglementare a pieţelor financiare internaţionale,
reprezentând mai mult de 80 de ţări. A cunoscut o dezvoltare rapidă, obiectivul
fiind atingerea unui consens internaţional, realizarea schimbului de informaţii şi
stabilirea normelor de protejare a investitorilor.
În 1993, această instituţie a acceptat un set de „standarde-nucleu” (core
standards) ce urmează a fi elaborate sau revizuite, după caz, de către IASC, în
vederea recunoaşterii reciproce şi a utilizării acestora pentru elaborarea situaţiilor
financiare de către societăţile multinaţionale ce sunt cotate la diverse burse de
valori. Putem spune că, într-o anumită măsură, desemnarea unor tratamente
opţionale ca tratamente de bază sau tratamente alternative permise nu reprezenta
decât o încercare de adaptare la cerinţele IOSCO, în speranţa că până la urmă
IOSCO urma să accepte situaţiile financiare întocmite în conformitate cu
standardele IAS. Se consideră că unii dintre membrii IOSCO s-ar putea să
impună, ca o condiţie a unei astfel de acceptări, varianta în care întreprinderii să i
se ofere opţiunea de a adopta fie tratamentele de bază, fie de a recurge la o
reconciliere pe baza oricărui tratament alternativ permis la tratamentul de bază
corespunzător.
În iulie 1995, IASC şi IOSCO au dat publicităţii un comunicat de presă
comun în care au anunţat lansarea unui program cu durata de patru ani în cadrul
căruia urmau să se aducă noi îmbunătăţiri standardelor existente (referitoare la
provizioane, activele necorporale şi combinarea întreprinderilor) şi să se elaboreze
noi standarde (referitoare la instrumentele financiar, câştigul pe acţiune, raportarea
financiară intermediară), astfel încât acestea să fie în final avizate de IOSCO.
SEC, organismul de reglementare a pieţelor financiare americane (membru al
IOSCO) a fost de acord cu programul propus. Obiectivul a constat în acceptarea
normelor emise de IASC de către membri Organizaţiei, astfel încât societăţile
străine, cotate pe pieţele lor bursiere, să poată publica situaţiile financiare stabilite
conform standardele IAS, fără o retratare sau prezentare de informaţii
complementare. Între timp, SEC a mers mai departe decât IOSCO, acceptând
elemente din unele standarde (de exemplu, regulile din IAS 22, „Combinările de
întreprinderi”, pentru a determina dacă o combinare de întreprinderi este o fuziune
sau o uniune de interese) în locul reglementărilor în vigoare în SUA pentru
întreprinderile străine.
Obiectivul a fost atins în anul 2000, când Comitetul Tehnic al IOSCO a
adoptat o rezoluţie prin care recomanda membrilor săi acceptarea standardelor
emise de IASC, precum şi interpretările aferente, pentru cotarea societăţilor
multinaţionale. Cu alte cuvinte, putem spune că scopul acceptării standardelor
emise de IASC drept punct de referinţă, a fost acela de a facilita oferta de acţiuni şi
listarea transfrontalieră a societăţilor multinaţionale. Excepţie făceau patru
standarde, şi anume: IAS 15, IAS 26, IAS 30 şi IAS 40.
De asemenea, ca o completare a standardelor, IOSCO propune
parcurgerea următoarelor etape (denumite „tratamente suplimentare”), în cazul în
care sunt neconcordanţe, la nivel global sau regional, cu standardele emise de
IASC:

- reconcilierea: este cerută anumitor elemente pentru a arăta


efectul aplicării a diferite metode contabile, ce sunt în contrast cu
metodele aplicate de standarde;
- prezentarea de informaţii suplimentare, altele decât cele
prezentate în situaţiile financiare sau în notele explicative; şi
- interpretarea: indicarea folosirii unei alternative particulare
furnizată de un standard emis de IASC sau de o interpretare
particulară, în cazul în care standardul IASC este neclar.
Recomandarea făcută de IOSCO nu a fost respectată de cel mai important
membru al său SEC (Securities and Exchange Commission), care a continuat să
ceară societăţilor străine prezentarea unui situaţii de reconciliere (compararea
rezultatului şi a capitalurilor proprii stabilite conform reglementărilor naţionale şi a
normelor americane) şi a unor note anexe complementare.
Se poate spune că recomandarea făcută de IOSCO a reprezentat un pas
important în realizarea normalizării contabile pe plan internaţional.

2.4 Comisia Standardelor de Contabilitate Financiara (FASB)

În SUA există trei organisme care contribuie la fixarea modalităţilor de


stabilire şi publicare a situaţiilor financiare:

- SEC (Securities and Exchange Commission - Comisia de


valori mobiliare din SUA)
- FASB (Financial Accounting Standards Board - Comisia
Standardelor de Contabilitate Financiară), organism independent,
influenţat în mică măsură de către profesioniştii contabili şi
guvern. La ora actuală este sursa şi autoritatea principală a
doctrinei contabile, fiind recunoscută ca atare de SEC.
- AICPA (American Institute of Chartered Public
Accountants) – cea mai înaltă autoritate americană în domeniul
contabil, un fel de ordin al experţilor contabili şi auditorilor.

AICPA publică GAAP, GAAS – standarde general acceptate în domeniul


contabil şi al auditului, precum şi un cod etic profesional.
Organismul de reglementare în domeniul contabilitatii la nivelul Statelor
Unite, similar IASB este Financial Accounting Standards Boards –FASB. În
același an cu aparitia IASB (1973), sectorul privat din SUA a desemnat FASB ca
organism pentru stabilirea standardelor de contabilitate financiară și de raportare
financiară. Rezultatul activității desfășurate de catre organismul de normalizare
american se regăsește în standardele contabile intitulate General Accepted
Accounting Principles (GAAP) și sunt considerate de catre Securities and
Excenge Commission (SEC) ca având forța de lege; acest fapt a devenit
recunoscut și susținut din anul aparitiei FASB.
FASB este un organism neguvernamental și rezultat al sectorului privat,
fiind compus din șapte membrii permanenți. Activitățile desfasurate sunt realizate
sub tutela fundației Financial Accounting Foundation (FAF), care are în
componența șapte membrii proveniți de la diverse organisme precum AICPA
(Profesia Contabila Liberala a Expertilor Contabili) și AAA (American
Accounting Asociation). FASB este primul organism normalizator care a elaborat
un cadru contabil conceptual, fiind structurat în prezent în șapte enunțuri al caror
obiectiv este de a defini fundamentele care au stat și vor sta la baza standardelor
contabile americane.
Misiunea FASB este de a stabili și îmbunătăți standardele de contabilitate
financiară și de raportare financiară pentru a ghida publicul, inclusiv emitenții,
auditorii și utilizatorii de informații financiare.
Pentru realizarea acestei misiuni FASB acționează astfel încât:

- să îmbunătățească utilizarea raportărilor financiare prin atenția


sporită acordată caracteristicilor primare – relevanța, fiabilitatea,
comparabilitatea și consistența;
- să mențină standardele actuale astfel încât să reflecte
modificările în modul de desfășurare al afacerilor și în mediul
economic;
- să ia în considerare cu promtitudine orice deficiență
semnificativă în raportările financiare, care pot fi îmbunătățite prin
procesul de elaborare și perfecționare a standardelor;
- să promoveze convergența internațională a standardelor
contabile simultan cu îmbunătățirea calității raportărilor financiare;
- să îmbunătățească ințelegera naturii și scopului informației
continute în raportările financiare.

Putem aprecia ca o noua misiune a FASB este aceea de a realiza împreună


cu IASB convergența standardelor de raportare contabile americane cu cele
internaționale. Acest fapt reprezintă, în accepțiunea noastră, cel mai înalt deziderat
al celor doua organisme de raportare contabilă.
Eforturile de armonizare pe plan internaţional întreprinse de FASB,
concretizate într-o apropiere a priorităţilor şi programelor de lucru a FASB şi
IASB, au fost determinate de evenimentele petrecute în ultima parte a anului 2001
şi începutul anului 2002, concretizate de falimentele de răsunet din S.U.A., dintre
care reamintim cazurile Enron, WorldCom, Qwest Communications şi
HealthSouth, au dus la o apropiere între priorităţile şi agenda FASB (Financial
Accounting Standards Board), organismul de reglementare a standardelor
contabile din S.U.A., şi acelea ale IASB (International Accounting Standards
Board).
În anul 2002, luna septembrie, la întâlnirea din Norwalk-Connecticut,
IASB şi FASB au adus în agenda lor un „Proiect de convergenţă pe termen scurt”.
Scopul acestui proiect este limitat la rezolvarea acestor diferenţe şi priveşte, în
special, următorul aspect: dezvoltarea unor standarde de înaltă calitate şi
compatibile care pot fi utilizate în raportarea financiară, atât pe plan intern, cât şi
pe plan extern.
În timpul acestei reuniuni, IASB şi FASB s-au angajat că vor depune toate
eforturile pentru:

- a face normele de raportare financiară existente compatibile în


totalitate cât mai repede posibil;
- a coordona programele lor de lucru viitoare pentru a se asigura
că, odată realizată, compatibilitatea va fi menţinută.

Pentru realizarea compatibilităţii, IASB şi FASB au convenit asupra


următoarelor aspecte:

- să întreprindă un proiect pe termen scurt care vizează


eliminarea diferenţelor între Standardele contabile americane
(U.S. GAAP) şi Normele internaţionale de raportare financiară
(IFRS, inclusiv normele internaţionale de contabilitate, IAS);
- eliminarea diferenţelor între IFRS şi U.S. GAAP care ar
rămâne, după 1 Ianuarie 2005, prin coordonarea viitoarelor lor
programe de lucru;
- continuarea progresului asupra proiectelor comune care sunt în
curs de desfăşurare; şi
- încurajarea corpurilor lor de interpretări, în scopul coordonării
activităţilor.

Temele vizate în procesul de eliminare a divergenţelor sunt: beneficiile


acordate salariaţilor, impozitul pe profit, activele deţinute în vederea vânzării lor şi
subvenţiile publice.
Comisia Europeană şi S.E.C. (Securities Exchange Commission) au
încurajat acest acord oficial încheiat între IASB şi FASB. Încurajarea venită din
partea Comisiei Valorilor mobiliare din SUA (SEC) are la bază obiectivul
urmărit, şi anume acela de îmbunătăţire a eficienţei pieţei de capital globale, prin
reducerea costurilor asimilate cotării societăţilor multinaţionale pe bursele străine
şi printr-o comparabilitate mai bună a situaţiilor financiare. Ambele organisme au
consimţit să depună toate eforturile în vederea publicării de Proiecte de Expunere
(ED), ce vor modifica standardele americane (FAS) sau standardele emise de
IASB (IFRS/IAS). Modificările vor urmări găsirea unor soluţii comune la
diferenţele identificate în proiectul de convergenţă pe termen scurt, care are în
vedere obţinerea unor standarde ce pot fi aplicate oriunde.
2.5 Uniunea Europeană(UE)

În anul 1995 Comisia Europeană a salutat acordul încheiat între IASC şi


IOSCO, în vederea recunoaşterii utilizării standardelor emise de IASC de către
societăţile multinaţionale.
Participarea Comisiei Europene la lucrările IASC, compararea între
directivele europene şi standardele IAS12, poziţia reprezentanţilor ţărilor membre a
Uniunii Europene (membre şi ale IASC, prin organismele de reglementare
contabilă) a condus la ideea că, pentru întreprinderile multinaţionale, adoptarea
standardelor emise de IASC reprezintă un obiectiv, atât pe plan naţional, cât şi pe
plan internaţional, ca o contrapondere la referenţialul american (US GAAP).
Această idee este confirmată de propunerea făcută de Comisia Europeană prin
comunicatul intitulat „Strategia Uniunii Europene în materie de informare
financiară”13, care prevedea obligativitatea utilizării Standardelor Internaţionale
de Contabilitate (IAS) de către toate societăţile europene cotate pe o piaţă
reglementată, inclusiv băncile şi societăţile de asigurare, în prepararea şi
prezentarea situaţiilor financiare consolidate. Propunerea prevedea şi un orizont de
timp pentru îndeplinirea acestor prevederi: anul 2005.
Înainte de aprobarea acestei prevederi, au fost modificate directivele
europene14 (în vederea introducerea termenului de valoare justă - fair value, folosit
în cadrul standardelor IAS), prin Directiva 65/2001 a Comunităţii Economice
Europene, în vederea conformităţii directivelor europene cu standardele şi
interpretările emise de IASC/IASB.
Prevederea a fost aprobată în anul 2002, prin reglementarea nr. 1606 a
Parlamentului European şi a Consiliului European. Propunerile prevăzute în
documentul Comisiei Europene au fost adoptate, excepţie făcând termenul de
aplicare, care este anul 2007, pentru societăţile multinaţionale cotate atât pe
bursele europene, cât şi pe bursele americane, care aplică deja un alt set de
standarde admise la nivel internaţional (US GAAP) în stabilirea conturilor lor
consolidate.

12
Raportul Comitetului de contact a arătat că nu există diferenţe majore între directive şi standarde, Aprilie 1996
13
13.06.2000
14
Directiva a IV-a, privind conturile individuale; Directiva a VII-a, privind conturile consolidate; Directiva a VII-a,
privind conturile anuale şi consolidate ale băncilor; Directiva 91/674, privind conturile anuale şi consolidate ale
societăţilor de asigurare.
În această reglementare, în cadrul articolului 3, ce tratează „Adoptarea şi
utilizarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate” se prezintă situaţiile în
care standardele pot fi adoptate15:
- nu sunt contrare cu principiile stabilite în Articolul 2, alin. 3 al
Directivei 78/660/ EEC şi în Articolul 16, alin. 3 al Directivei
83/349/EEC;
- îndeplinesc criteriile de inteligibilitate, relevanţă, credibilitate
şi comparabilitate cerute de informaţiile financiare utilizate în
luarea deciziilor economice.

Punerea în aplicare a reglementării va determina societăţile europene să


aplice un referenţial emis de un organism independent (IASB). Pentru a nu se
considera că Uniunea Europeană nu mai are nici un control în materie de drept
contabil, reglementarea prevedea constituirea a două organisme cu rol în evaluarea
şi adoptarea pe plan juridic a standardelor IAS/IFRS (formează un mecanism de
aplicare a standardelor IAS/IFRS pe plan european). Aceste două organisme sunt:
Comitetul european de reglementare contabilă (Accounting Regulatory
Committee - ARC) şi Comitetul tehnic contabil (European Financial
Reporting Advisory Group - EFRAG). În felul acesta, standardele IAS/IFRS nu
pot fi aprobate şi aplicate de Uniunea Europeană fără ca acestea să corespundă
criteriilor fixate de aceste două organisme. Cu alte cuvinte, putem spune viitoarele
standardele emise de IASB vor trebui să corespundă cerinţelor impuse de cele
două organisme europene.
Adoptarea acestui referenţial unic va favoriza omogenitatea informaţiilor
financiară produse în Europa, contribuind la obiectivul stabilit de IASC, acela de a
depune toate eforturile în vederea realizării armonizării pe plan internaţional. El va
permite, prin limitarea opţiunilor existente în cadrul directivelor contabile (mai
ales în cadrul directivei a IV-a) compararea obiectivă a datelor financiare ale
întreprinderilor europene.

Prin intermediul mai multor reglementări, Comisia Europeană a


aprobat IAS şi IFRS emise de IASB, împreună cu interpretările corespunzătoare
pentru a fi aplicate în anul 2005 de către societăţile cotate.
Perioadele de aplicare a IFRS se delimitează după cum urmează:

 ETAPA 1, ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004, denumită perioada


de tranziţie sau perioada retratării situaţiilor financiare sau perioada comparativă,

15
Ambele trimiteri se referă la oferirea unei imagini fidele de către situaţiile financiare sau de situaţiile financiare
consolidate, întocmite de societăţi (actele normative, reprezintă Directiva a IV-a şi Directiva aVII-a)
se concretizează prin:

 1 ianuarie 2004, data trecerii la IFRS;


 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004, baza contabilităţii
primare este conformă cu GAAP anterioare;
 31 decembrie 2004, data de rapoltare, situaţiile financiare
sunt întocmite conform GAAP anterioare.

 ETAPA a II-a, 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, denumită


perioada de aplicare efectivă sau perioada întocmirii primelor situaţii financiare
conform IFRS, este definită prin:

 retratarea conform IFRS a informaţiilor prezentate în


situaţiile financiare de la 31 decembrie 2004. Pentru a asigura
informaţia comparativă, retratarea vizează atât informaţiile
iniţiale corespunzătoare momentului 1 ianuarie 2004, cât şi a
informaţiilor finale la 31 decembrie 2004. Altfel spus, este vorba
de aplicarea retroactivă integrală a tuturor IFRS;
 perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, baza contabili-
tăţii primare o constituie IFRS;
 31 decembrie 2005, data de raportare, se întocmesc primele
situaţii financiare conform IFRS.

Un asemenea demers antrenează existenţa paralelă în ţările din UE a


două sisteme de contabilitate, respectiv:

 un sistem de contabilitate IFRS;


 sisteme de contabilitate conforme cu GAAP naţionale;

Totodată, perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007 poate fi


considerată de tranziţie pentru sistemele contabile. Opţiunea privind o perioadă
de tranziţie generează o problemă de oportunitate, implicit de normalitate în
contabilitatea unei ţări. Conformitatea cu IFRS reprezintă un proces extrem de
complex şi dificil, însoţit de un efort considerabil în plan ştiinţific şi în planul
reglementărilor de acompaniament.
IFRS-urile cunosc o dinamică deosebită determinată atât de evoluţia
proprie, cât şi de apariţia IFRS-urilor ca variantă pentru convergenţa inter-
naţională.
În decembrie 2005, comisarul european pentru piaţa internă, Charlie
McCreevy, declara că, la nivelul Comisiei Europene, nu se vor mai aproba noi
standarde, până ce nu se va asigura aplicarea consecventă a celor existente.
Nevoia unei pauze de reglementare şi a aplicării consecvente a standardelor este
şi poziţia Parlamentului European16 care îndeamnă Comisia să evalueze întâi
rezultatele primului an de aplicare a IFRS.
Instituţiile europene legiferează prin intermediul a două instrumente de
bază: Directivele, care trebuie încorporate în legislaţia statelor membre, şi
Reglementările, care devin legi în cadrul UE, fără a fi preluate de legislaţiile
naţionale. Cele mai importante directive care reglementează contabilitatea în
Uniunea Europeană sunt Directiva a IV -a privind conturile şi Directiva a VII-
a, cărora li s-a adăugat Directiva de Modernizare, emisă în 2003.
Evoluţiile şi contradicţiile existente între directivele contabile şi IFRS au
impus revizuirea acestora din urmă. Directiva de Modernizare 2003/51/EC
emisă de Parlament şi de Consiliu, amendează Directiva a IV -a (78/660/CEE)
privind situaţiile financiare anuale ale societăţilor, Directiva a VII-a
(83/349/CEE) privind conturile consolidate, precum şi directivele referitoare la
conturile anuale ale băncilor şi societăţilor de asigurări (86/635/CEE şi
91/674/CEE). Directiva de Modernizare înlătură unele contradicţii dintre
directivele contabile şi IAS/IFRS, permiţând întreprinderilor care menţin
directivele contabile dsa folosească opţiunile contabile din IAS/IFRS.
Termenii specifici globalizării, de interes pentru contabilitate, sunt
armonizarea, convergenţa şi conformitatea. Etapele parcurse de la procesul de
armonizare (la nivel european) către cel de convergenţă (la nivel internaţional)
pot fi sintetizate astfel (www. europa.eu.int) :

2.6 Federaţia internaţională a Contabililor (IFAC)

IFAC17 a luat naştere în data de 7 octombrie 1977, cu prilejul celui de-al


11-lea Congres al Contabililor din München, Germania, în cadrul căruia 63 de
organisme profesionale de contabilitate au semnat Constituţia care a dat naştere
organizaţiei. La prima întâlnire a Adunării IFAC din octombrie 1977, a fost
elaborat un plan în 12 puncte, destinat să ofere îndrumări comitetelor şi echipei
IFAC pentru primii cinci ani de activitate.
De la început, IFAC a susţinut profesia contabilă în statele care se
străduiau să dezvolte infrastructura financiară, contabilă şi de piaţă, care trebuiau
să susţină creşterea domestica şi să încurajeze investiţia internaţională.

16
P. Beres, Alocuțiune la Seminarul FEE Convergența și consecvența privind IFRS, Bruxelles, 1 decembrie 2005

17
Broșura IFAC 2007
Unul dintre rolurile principale IFAC era, şi continuă să fie, interconectarea
organizaţiilor profesionale contabile care se află la diferite niveluri de dezvoltare
care să împărtăşească resurse, idei şi experienţe în avantajul profesiei în ansamblu.

Misiunea IFAC

În vederea servirii interesului public, IFAC va continua să întărească


profesia contabilă pretutindeni în lume şi să contribuie la dezvoltarea economiilor
internaţionale puternice prin stabilirea şi promovarea aderării la standarde
profesionale de înaltă calitate, anticipând convergenţa internaţională cu astfel de
standarde şi pledarea cu privire la problemele de interes public acolo unde
expertiza profesiei este cea mai relevantă.
În 1989, lumea a asistat la căderea Zidului Berlinului. Căderea a simbolizat
nu numai sfârşitul Războiului Rece dintre Europa de Est şi cea de Vest, dar a şi
oferit mai multor naţiuni oportunitatea de a adera la tendinţa economică a vremii şi
de a începe construirea pieţelor de capital. Dezvoltarea pieţelor de capital în aceste
state a solicitat abilităţile profesioniştilor contabili şi auditorilor; un număr de state
din fostul bloc comunist au prevăzut înfiinţarea sau dezvoltarea ulterioară a
organismelor contabile profesionale, dintre care multe au aderat la IFAC.
De la întemeierea IFAC, s-au recunoscut nevoile unice ale profesiei în
statele în curs de dezvoltare. De-a lungul anilor, IFAC a luptat cu maniera în care
ar trebui să adreseze diferitele probleme ale statelor în curs de dezvoltare şi cu
modul în care să servească cel mai bine profesioniştii contabili care contribuie la
aceste economii. Soluţii la aceste probleme unice au apărut prin colaborarea dintre
organismele membre IFAC din statele mai dezvoltate,care de cele mai multe ori
sunt cele mai experimentate şi mai bine echipate pentru a servi drept mentori
pentru organismele profesionale mai puţin dezvoltate.
În vederea susţinerii elaborării şi dezvoltării organismelor profesionale de
contabilitate, IFAC a dat naştere Instrumentului destinat Statelor în Curs de
Dezvoltare. Aceste îndrumări importante au fost traduse în limbile spaniolă, rusă şi
franceză astfel încât să facă aceste resurse disponibile pe plan internaţional, pe cât
posibil.
În octombrie 2006, IFAC şi 13 organisme membre au lansat
KnowledgeNet pentru Profesioniştii Contabili (IFACnet.com), un motor de
căutare global, multilingv, care se adresează în primul rând profesioniştilor
contabili. Organismele membre au jucat, de asemenea, un rol-cheie în elaborarea şi
lansarea, în august 2007, a site-ului IFAC multilingv care prezintă informaţii şi
noutăţi în arabă, chineză, franceză, rusă, spaniolă şi engleză, limba oficială a
IFAC.
Încă din anul 1996, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România este membru cu drepturi depline al IFAC, organizaţia
care gestionează profesia contabilă la nivel mondial. Ca membru al Federaţiei
Internaţionale a Contabililor, CECCAR se angajează să îndeplinească
obiectivul IFAC de dezvoltare şi întărire a unei profesii contabile coordonate la
nivel mondial cu standarde armonizate.
Pentru a atinge acest obiectiv, CECCAR a transpus, încă din anul 1996,
prevederile Codului Etic IFAC, cea mai recentă variantă a Codului IFAC, cea din
iunie 2006 fiind deja inclusă în prevederile Codului Etic Naţional al
Profesioniştilor Contabili din România, a tradus şi publicat, în urma licenţei
primate de la IFAC, Volumele IPSAS 2005 şi ISA 2007, disponibile pentru
membrii săi profesionişti contabili.

2.7 CECCAR-organism contabil profesional din Romania

2.7.1 Rolul CECCAR in dezvoltarea profesionala continua a


profesionistilor contabili.

Organismul consultativ prin intermediul căruia profesia contabilă își aduce


aportul în problematica normalizării contabilității românești îl reprezintă Corpul
Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, legiferat în anul
1994 ca organism autonom, de interes public pentru profesia contabilă.
Misiunea CECCAR este de a servi interesul public, de a întări profesia
contabilă din întreaga ţară şi de a contribui la dezvoltarea puternică a economiei
naţionale prin stabilirea şi promovarea adeziunii la standarde profesionale de înaltă
calitate convergente cu cele internaţionale şi prin aducerea în prim plan a
problemelor de interes general în care expertiza profesiei este importantă.
CECCAR - în calitatea sa de membru IFAC - are sarcina să se asigure că
profesioniştii contabili continuă să-şi dezvolte şi să-şi menţină competenţele
profesionale cerute de utilizatorii serviciilor lor. Corpul are totodată sarcina de a
promova în rândul profesioniştilor contabili, al deţinătorilor de interese şi al
publicului, avantajele dezvoltării profesionale continue
Astfel,de la 1 ianuarie 2005 a intrat în vigoare oficial Norma profesională
nr. 38 privind dezvoltarea profesională continuă a profesioniştilor contabili din
România. Aceste norme au fost stabilite în baza Standardului Internaţional de
Educaţie (IES) nr. 7, emis de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC),
care prevede că institutele membre trebuie să implementeze o cerinţă de
Dezvoltare Profesională Continuă (DPC) ca şi componentă integrală a statutului
pe care profesionistul contabil îl are în economie şi în societate.
CECCAR oferă direct programe de dezvoltare profesională continuă în
cadrul "Programului naţional de dezvoltare profesională continuă a profesioniştilor
contabili", ce se elaborează la fiecare 5 ani şi facilitează accesul la programele
oferite de alte organisme profesionale.
2.7.2 CECCAR în organismele internaționale ale profesiei
contabile.

C.E.C.C.A.R. este membru deplin al IFAC de peste 12 ani, perioadă în


care a crescut atingând un nivel demn de dat exemplu în lumea internaţională a
profesiei contabile spre satisfacţia şi mândria celor aproape 60 mii de membri şi
stagiari ai săi.
În contextul crizei financiare actuale, organismele internaționale și-au
concentrat eforturile pentru a crea soluții de combatere a crizei și de diminuare a
impactului asupra erorilor și afacerilor. Atenția s-a îndreptat asupra nevoii de
convergență și reglementare financiară în domenii ca auditul și contabilitatea.
CECCAR și-a adus contribuția în aceste arii prin sustinerea profesiei
contabile și a organizațiilor internaționale la nivel global. Anul 2008 a adus o
consolidare a relației deja existente între CECCAR și organismele profesionale,
prin intervențiile reprezentanților CECCAR pe plan internațional.
În contextul eforturilor depuse de CECCAR, IFAC a recunoscut meritele
acestui organism prin nominalizarea în cadrul Consiliului IFAC din noiembrie
2008 a unui reprezentant în Comitetul pentru Practici Mici și Mijlocii, astfel ca
în prezent profesia contabilă din Romania are reprezentanți în doua comitete ale
IFAC. În același spirit, alte organizații cu caracter regional, precum FIDEF și
FCM, și-au nominalizat în funcții de conducere membri importanți din rândul
structurii CECCAR.
Parteneriatul Sud Est European pentru Dezvoltarea Contabilității
SEEPAD are ca principal scop dezvoltarea și întărirea statutului profesiei
contabile și de audit prin asociațiile profesionale naționale precum și promovarea
implementării și utilizării standardelor și eticilor profesionale internaționale
elaborate de Federația Internaționala a Contabililor (IFAC) și de Consiliul
pentru Standarde Internaționale de Raportare Financiara (IASB). Fac parte
din SEEPAD organismele profesionale Albania, Bosnia - Hertegovina, Bulgaria,
Croatia, Macedonia (FYR), Moldova, Romania, Serbia și Muntenegru la care s-au
adaugat organismele profesionale din Grecia, Turcia și sunt în curs de aderare
organismele din Ucraina și Kosovo. SEEPAD, ca organism regional al profesiei
contabile, are sediul în București .
Anul 2010 se preconizează a fi un an al inițiativelor pentru CECCAR,
care-și propune să se implice cât mai mult în luarea deciziilor în profesia contabilă
la nivel internațional (www.ceccar.ro)
Contabilii din întreaga lume se pregătesc de un eveniment marcant al
profesiei lor, Congresul Mondial al Contabililor din anul 2010 (World
Congress of Accountants 2010), care va fi cel de-al XVIII-lea din îndelungata
istorie a acestor întâlniri. Aflată sub auspiciile Federaţiei Internaţionale a
Contabililor (IFAC), ediţia din 2010 continuă o tradiţie de peste o sută de ani
(prima oară fiind susţinut în 1904) de a discuta problemele profesiei contabile în
contextul internaţional aferent momentului.
Federația Experilor Contabili Europeni (FEE) – reunește 43 de membri
–organizații profesionale și peste 500000 de contabili. FEE este vocea unică a
profesiei contabile la nivelul Europei. Adunarea Generala a FEE din decembrie
2010 va fi esențiala atât pentru CAFR cat si pentru CECCAR, în cadrul acestei
urmând a fi supusă la vot acceptarea celor doua corpuri profesionale ca membri cu
drepturi depline.

2.7.3 Etica în profesia contabilă din Romania.

CECCAR, ca membru al Federaţiei Internaţionale a Contabililor


(IFAC), se angajează să îndeplinească obiectivul IFAC de dezvoltare şi întărire a
unei profesii contabile coordonate la nivel mondial cu standarde armonizate.
Pentru a atinge acest obiectiv, IFAC elaborează îndrumări referitoare la etica
pentru profesioniştii contabili; IFAC consideră că, publicând astfel de îndrumări,
va îmbunătăţi nivelul de uniformitate al eticii profesionale din întreaga lume.
Ca o condiţie a apartenenţei, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România este obligat să sprijine activitatea IFAC, informând
membrii săi şi ai asociaţiilor profesionale patronate de el despre orice regulă de
îndrumare elaborată de IFAC şi să acţioneze, în măsura în care este posibil, pentru
adaptarea la condiţiile locale a acesteia.
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a
hotărât să adopte Codul Etic IFAC, ediţia 2005, revizuit în 2006, ca bază pentru
cerinţele de etică ale profesioniştilor contabili din România.
Membrii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România sunt obligaţi să respecte cerinţele etice publicate de către Corpul
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Neîndeplinirea
vădită a acestor cerinţe poate avea ca urmare o investigare a conduitei membrilor
efectuată de comisiile de disciplină de la nivel teritorial şi central.
Nu este practic posibil să se stabilească cerinţe etice care să se aplice
tuturor situaţiilor cu care se pot întâlni profesioniştii contabili. De aceea,
profesioniştii contabili trebuie să considere cerinţele etice ca principii de bază pe
care trebuie să le urmeze în îndeplinirea activităţii lor.
Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România stabileşte
norme de conduită pentru profesioniştii contabili şi formulează principiile
fundamentale care trebuie respectate de către profesioniştii contabili în vederea
realizării obiectivelor comune. Profesioniştii contabili din România acţionează în
diferite entităţi şi ramuri ale economiei naţionale ca liber-profesionişti sau ca
angajaţi; scopul de bază al Codului etic naţional al profesioniştilor contabili din
România trebuie însă întotdeauna respectat.
Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România recunoaşte că
obiectivele profesiuni contabile sunt stabilite să îndeplinească cele mai înalte
standarde de profesionalism, să atingă cele mai înalte nivele de performanţă şi să
răspundă cerinţelor interesului public. Realizarea acestor obiective presupune
satisfacerea a patru cerinţe de bază:

1. Credibilitate. În întreaga societate există nevoia de


credibilitate în informaţie şi în sistemele de informaţii;
2. Profesionalism. Există o necesitate pentru clienţi, patroni şi
alte părţi interesate de a putea fi clar identificate persoanele
profesioniste în domeniul contabil;
3. Calitate a serviciilor. Este nevoie de asigurarea că toate
serviciile obţinute din partea profesionistului contabil sunt
executate la standardul cel mai ridicat de performanţă;
4. Încredere. Utilizatorii serviciilor profesioniştilor contabili
trebuie să se poată simţi încredinţaţi că există un cadru al eticii
profesionale care guvernează prestarea acestor servicii.

Necesitatea de a asigura apărarea onoarei şi independenţei Corpului şi de a


conferi lucrărilor membrilor săi autoritate impune acestor profesionişti contabili sa
aibă calităţi esenţiale, cum sunt:

- ştiinţă, competenţă şi conştiinţă;


- independenţă de spirit şi dezinteres material;
- moralitate, probitate şi demnitate.

Se impune ca fiecare membru al Corpului sa facă efortul necesar


dezvoltării acestor calităţi şi îndeosebi:

a) să îşi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesională, dar şi


cunoştinţele de cultură generală, singurele capabile să-i întărească
discernământul;
b) să acorde fiecărei tranzacţii şi situaţii examinate toată atenţia şi
timpul necesar pentru a-şi fundamenta o opinie personală, înainte de
a face propuneri;
c) să îşi exprime opinia fără nicio reţinere faţă de dorinţa, chiar
ascunsă, a celui ce îl consultă şi să se pronunţe cu sinceritate, fără
ocolişuri, exprimându-şi, daca e nevoie, rezervele necesare asupra
valorii ipotezelor şi concluziilor formulate;
d) să nu dea niciodată ocazia de a se afla în situaţia de a nu putea
să îşi exercite libertatea de gândire sau de a fi supus îngrădirii
îndatoririlor sale;
e) să considere că independenţa sa trebuie să îşi găsească
manifestarea deplină în exercitarea profesiei şi în protejarea ei, cu
respectarea integrală a dispoziţiilor legale şi a regulilor stabilite de
Corp.

Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asumarea


responsabilităţii de a acţiona în interes public. Aşadar, responsabilitatea unui
profesionist contabil nu constă exclusiv în a satisface nevoile unui client sau a unui
angajator individual. Acţionând în interes public, un profesionist contabil ar trebui
să respecte şi să se conformeze prevederilor etice ale acestui Cod.

Publicul profesiunii contabile este format din clienţi, donatori de credite,


guvernanţi, angajatori, angajaţi, investitori, comunitatea oamenilor de afaceri, a
finanţatorilor şi alte persoane care se bazează pe obiectivitatea şi integritatea
profesioniştilor contabili pentru a menţine funcţionarea corespunzătoare a
economiei.

Această încredere impune profesiunii contabile o răspundere publică.

Interesul public este definit drept bunăstarea colectivă a comunităţii şi a


instituţiilor deservite de profesionistul contabil. Profesioniştii contabili au un rol
important în societate. Investitorii, creditorii, patronii şi alte sectoare ale
comunităţii financiare, inclusiv guvernul şi publicul, contează pe profesioniştii
contabili pentru o contabilitate financiară şi raportări corecte, pentru un
management financiar eficient şi sfaturi competente referitoare la o varietate de
aspecte legate de afaceri şi de impozite. Atitudinea şi comportamentul
profesioniştilor contabili atunci când prestează astfel de servicii au un impact
asupra bunăstării economice a comunităţii şi ţării lor. Profesioniştii contabili pot
rămâne în această poziţie avantajoasă numai continuând să ofere publicului aceste
servicii unice la un nivel care să demonstreze că încrederea publicului este bine
fundamentată.
2.7.4 Auditul de calitate efectuat la profesionistii contabili.

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, în


virtutea obligaţiilor pe care le deţine ca membru al IFAC, a implementat încă din
anul 2000, un program obligatoriu de examinare a asigurării calităţii activităţilor
desfăşurate de membri.

Auditul de calitate asupra serviciilor profesionale a fost instituit de


CECCAR odată cu elaborarea Regulamentului privind auditul de calitate în
domeniul serviciilor contabile, fiind pus în aplicare începând cu anul 2000.
Ulterior, pentru îmbunătăţirea acestei activităţi, a fost modificat în temeiul
standardelor internaţionale emise de IFAC privind controlul calităţii serviciilor
profesionale, precum şi potrivit metodelor de control aplicate în Uniunea
Europeană prevăzute în metodologia stabilită de Comisia Comunităţilor
Europene prin Recomandarea din 15 noiembrie 2000, introducându-se pe lângă
controlul colegial şi controlul prin angajaţi. În baza acestui Regulament a fost
elaborat Ghidul auditorului de calitate în domeniul serviciilor contabile şi
grupate într-un material de lucru numit Cartea auditului de calitate în domeniul
serviciilor contabile, care se adresează tuturor participanţilor la acţiunile de
realizare a auditului de calitate, fiind o metodologie practică de realizare a acestei
activităţi.

La nivelul fiecărei filiale, precum şi la nivelul aparatului central al


Corpului, a fost organizată mşi activitatea de verificare a calităţii lucrărilor de
expertiză contabilă judiciară efectuată de membrii Corpului înainte de a fi depusă
la organele care au solicitat-o, în temeiul Normelor profesionale nr. 12.264/2001
privind activitatea de expertiză contabilă judiciară, având ca scop convergenţa cu
mpracticile din Uniunea Europeană şi prevenirea aspectelor negative din sfera de
activitate a lucrărilor de expertiză contabilă. Normele profesionale nr.
12.264/2002 privind activitatea de expertiză contabilă judiciară sunt menite să
instituie o disciplină profesională referitoare la respectarea legislaţiei şi a
dispoziţiilor în materie.

În baza acestor reglementări, auditul de calitate la nivelul Corpului se


desfăşoară printr-un număr de 50 de auditori de calitate angajaţi pe lângă filiale şi
la nivel central.

Auditul de calitate asupra serviciilor contabile prestate de membrii


Corpului are ca obiectiv analiza modalităţilor de organizare şi funcţionare a unui
cabinet, aprecierea modului de aplicare în cadrul acestuia a normelor profesionale
emise de Corp pentru fiecare din misiunile contractate, cât şi respectarea normelor
cu privire la formarea şi dezvoltarea profesională continuă şi îndeplinirea
obligaţiilor de membru al Corpului. Auditul de calitate efectuat la cabinetele
membrilor (personae fizice şi societăţi de profil) cuprinde astfel trei etape: auditul
structural, auditul tehnic şi auditul de conformitate şi are drept referinţă regulile şi
normele profesionale în vigoare, în momentul exercitării misiunilor, şi uzanţele
profesionale.
Această activitate se desfăşoară în baza unui program anual de audit de
calitate, aprobat de Consiliul Superior al Corpului, care este realizat de auditorii de
calitate angajaţi şi urmărit, conform graficului de eşalonare lunară a cabinetelor
cuprinse în acest program, de către Departamentul de urmărire a aplicării normelor
profesionale şi auditului de calitate. În anul 2009, au fost cuprinse în control cca
2.000 de cabinete, urmărindu-se depistarea neregulilor în ceea ce priveşte
activitatea membrilor Corpului şi a modului de întocmire şi păstrare a
documentelor care trebuie să existe la cabinete.
Auditul de calitate în activitatea de expertiză contabilă judiciară are ca
obiectiv de bază urmărirea modului în care experţii contabili aplică şi respectă
prevederile Codului etic naţional al profesioniştilor contabili, Norma profesională
nr. 35 privind expertizele contabile, normele de comportament profesional,
normele de lucru şi de raport, precum şi ghidurile profesionale în domeniu, emise
de CECCAR. In cursul anului 2009 au fost prezentate de către experţii contabili
pentru verificarea calităţii un număr de 5.235 de rapoarte de expertiză contabilă
judiciară din diverse domenii de activitate. În urma consultărilor sau a observaţiilor
făcute de auditorul de calitate la prezentarea de către experţii contabili a lucrărilor,
aceştia au ţinut seama de recomandările şi îndrumările făcute, fiind astfel evitate
erori şi abateri de la normele profesionale sau de la normele legale în domeniu.
Exercitarea auditului de calitate atât în domeniul serviciilor de
contabilitate, cât şi de expertiză contabilă, are ca scop oferirea către public a unei
bune percepţii despre calitatea serviciilor prestate, armonizarea comportamentelor
profesionale ale membrilor, o mai bună organizare a cabinetelor şi perfecţionarea
metodelor de lucru, aprecierea modului de aplicare a regulilor şi a normelor
profesionale, precum şi dezvoltarea solidarităţii în rândul profesiei, prin
favorizarea contactelor dintre colegi, apropierea şi respectul profesioniştilor
contabili faţă de organismele Corpului.