STRUCTURA, CONȚINUTUL ȘI IMPORTANNȚA CADRULUI

CONCEPTUAL INTERNAȚIONAL

COORDONATOR:
LECTOR UNIV. DR. MĂRIOARA BELENEȘI
STUDENT:
MANCI ȘTEFANIA ANAMARIA
ANUL 3, CIG GR 2

1
 CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................3
CAPITOLUL I. Standardele internaționale de raportare financiară................................................4
I.1. Mecanismul de emitere a IAS/IFRS...............................................................................4
CAPITOLUL II. Aplicarea IFRS-urilor în Uniunea Europeană......................................................7
CAPITOLUL III. Prezentarea cadrului conceptual internațional....................................................8
III.1. Scopul și obiectivele cadrului conceptual internațional.................................................8
STUDIU DE CAZ.........................................................................................................................10
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................12

2
 INTRODUCERE

Cadrul conceptual international, denumit si Cadrul pentru intocmirea si prezentarea situatiilor

financiare, cuprinde conceptele si principiile teoretice care alcatuiesc impreuna sistemul de
referinta pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare pentru utilizatorii externi, fiindu-i
atribuita calitatea de referential pentru elaborarea normelor contabile si de instrument de
coerenta a normelor si practicilor contabile.
Acest cadru se inspira din cadrul american, dar nu se adreseaza unei categorii aparte de
utilizatori, ci unei palete largi (exista definite sapte categorii de utilizatori externi, la care se
adauga ca utilizator intern managementul).1

Acesta este o metanorma care serveste drept ghid atat pentru normalizarea contabila (emiterea de
norme contabile) cat si pentru aplicarea acestora in practica sau solutionarea unor cazuri pentru
care nu exista norme. El stabileste:

 obiectivul situatiilor financiare;

 utilizatorii informatiei contabile;
 situatiile financiare;
 elementele situatiilor financiare;
 criteriile de recunoastere ale elementelor situatiilor financiare.2

1
Fejer Boglarka; pag. 1; https://cupdf.com/document/cadrul-contabil-conceptual-iasb.html

2
https://www.creeaza.com/afaceri/economie/contabilitate/Cadrul-contabil-conceptual-int597.php

3
 CAPITOLUL I

STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

Apariția primului organism international de reglementare contabilă a avut loc in 1973, cu

sediul in Londra, dobandind titulatura de ”INTERNATIONAL ACCOUNTING STANDARDS
COMMITTEE (IASC)”, ca urmare a eforturilor conjugate din partea organismelor profesionale
contabile din Australia, Canada, Franta, Germania, Japonia, Mexic, Olanda, Marea Britanie,
Irlanda și Statele Unite.
Este organismul care a elaborat referențialul contabil internațional: Cadrul general pentru
întocmirea și prezentarea raportărilor financiare, standardele internationale (IAS) în numar de 41,
interpretari ale standardelor (SIC), ghiduri de implementare, etc.
IASC a fost restructurat ca urmare a revizuirilor efectuate între 1998 și 2000 pentru a realiza
un echilibru mai bun între reprezentarea geografica, competenta tehnica și independență. IASC
este predecesorul IASB (INTERNATIONAL ACCOUNTING STANDARDS BOARD) pana la
1 aprilie 2001.
Standardele pe care le elaboreaza IASB se numesc IFRS (STANDARDE
INTERNATIONALE DE RAPORTARE FINANCIARA), 8 pana in prezent, iar interpretarile lor
se numesc IFRIC, pama în prezent în numar de 13. În momentul de față, IASB reprezinta
interesele tuturor organismelor profesionale contabile care sunt membre ale IFAC.
Pe baza activitatii desfasurate IASB a delimitat o serie de obiective proprii pe care le-a
organizat astfel:
 Sa dezvolte, in interes public, un singur set de standarde contabile globale caracterizate
printr-un inalt nivel calitativ și care să realizeze informații de calitate superioara și
comparabile in situatiile financiare si alte documente.
 Sa promoveze utilitatea si aplicarea riguroasa a acestor standarde
 Sa determine convergenta standardelor contabile nationale si a IAS catre solutii de inalta
calitate (IASB 2002).3

SUBCAPITOLUL I.1. Mecanismul de emitere a IAS/IFRS

În domeniul raportării financiare, standardele sunt emise la nivel internaţional de către

organizaţia privată denumită Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB).
Reglementările emise de către IASB parcurg un proces amplu şi complex până ajung la stadiul
de Standardele contabile şi/sau de raportare financiară (IAS/IFRS).
Procesul de elaborare a standardelor de către IASB cuprind 6 etape distincte :
•Etapa 1: Stabilirea agendei ;
•Etapa 2: Planificarea proiectului ;
•Etapa 3: Dezvoltarea si publicarea DP (Discussion Paper) ;
• Etapa 4: Dezvoltarea si publicarea ED (Exposure Draft) ;
• Etapa 5: Dezvoltarea si publicarea unui IFRS ;
•Etapa 6: Proceduri ulterioare emiterii unui IFRS.
Etapa 1: Stabilirea agendei
Stabilirea gradului în care o temă propusă pe agenda de lucru corespunde nevoilor utilizatorilor
are în vedere:
- relevanţa informaţiei pentru utilizatori si credibilitatea informaţiei ce ar putea fi furnizată;4
- consultanţa disponibilă în prezent;

3
Cap. 1 STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ; 1.1. Scurt isoric al IASB; Feleagă N., Feleagă L; Pag.
4,https://dokumen.tips/documents/cadrul-conceptual-ifrs-i-iasb.html

4
Sub. I.1. Mecanismul de emitere a IAS/IFRS, Feleagă N., Feleagă L; pag. 5
https://dokumen.tips/documents/cadrul-conceptual-ifrs-i-iasb.html

4
- posibilitatea cresterii gradului de convergenţă;
- calitatea standardului ce urmează a fi dezvoltat;
- limitări din punct de vedere al resurselor.
Cu scopul sprijinirii IASB în stabilirea viitoarei sale agende, membrii echipei de conducere
trebuie să identifice, să revizuiască şi să ridice probleme care ar putea trezi atenţie din partea
IASB. IASB primeşte cereri din partea membrilor pentru a interpreta, revizui şi amenda
publicaţiile deja existente. Membrii echipei de conducere iau în considerare aceste cereri,
realizează un sumar al principalelor problematici ridicate, şi le prezintă în faţa IASB periodic, ca
şi posibilităţi în momentul stabilirii viitoarei agende. Discuţiile IASB privind potenţiale proiecte,
precum şi deciziile de adoptare a noilor proiecte se realizează public în cadrul întâlnirilor IASB.
Etapa 2: Planificarea proiectului
În momentul adăugării unui element în cadrul agendei active de lucru, IASB decide deasemenea
dacă va realiza proiectul singur sau împreună cu un alt organism de reglementare contabilă.
După stabilirea naturii elementului adăugat şi a nivelului de interes printre membrii săi, IASB
poate stabili un grup de lucru. Directorul cu Activitatea Tehnică şi cel cu Cercetarea, cei mai
importanţi doi membrii ai echipei tehnice, selectează echipa de proiect, iar mai apoi managerul
de proiect stabileşte un plan al proiectului sub supravegherea acestora. Echipa de proiect poate
de asemenea include membrii ai Board-urilor altor organisme de reglementare contabilă, după
cum este considerat a fi potrivit de către IASB.
Etapa 3: Dezvoltarea şi publicarea DP
Cu toate că DP nu este o etapă obligatorieîn procesul de elaborare a standardelor, IASB
publică de regulă un DP ca şi primă publicaţie a sa asupra oricărui nou subiect major, pentru a
aduce explicaţii asupra acestuia şi pentru a solicita primele comentarii ale membrilor. Dacă
IASB decide să omităacest pas, vor fi explicate motivele sale.
Un DP include un overview inteligibil al subiectului, posibile abordări ale subiectului,
opinii preliminare ale autorilor sau ale IASB, şi o invitaţie spre comentariu. DP-urile pot rezulta
fie dintr-un proiect de cercetare al unui alt organism de reglementare contabilă, fie ca primă
etapă a unui proiect IASB aparţinând agendei sale active. Aspecte referitoare la DP sunt
discutate în cadrul întâlnirilor IASB, şi publicarea unei astfel de lucrări necesită simpla
majoritate de vot a IASB.
Toate discuţiile referitoare la aspectele tehnice aferente draft-ului lucrării au loc în cadrul
unor sesiuni publice. Când draft-ul este complet şi are aprobarea IASB pentru publicare, DP este
publicat cu invitaţia înspre comentariu public. De regulă, IASB oferă o perioadă de 120 de zile
pentru comentarea unui DP.
Etapa 4: Dezvoltarea si publicarea ED
Publicarea unui ED este o etapă obligatorie în procesul de elaborare a standardelor.
Indiferent dacă IASB a publicat sau nu un DP, un ED reprezintă principalul instrument de
consultare a publicului. Dezvoltarea unui ED începe prin considerarea de către IASB a
problematicilor, în baza cercetărilor şi recomandărilor realizate de către membrii Boardului,
precum şi a comentariilor primite la adresa oricăror DP-uri i sugestii făcute de către SACsi a
comentariilor primite la adresa oricaror DP-uri și sugestii facute de catre SAC (Consiliul
Consultativ în Domeniul Standardelor), grupuri de lucru şi organisme de reglementare contabilă,
precum şi din cadrul unor sesiuni educaţionale publice.
În momentul în care draft-ul este complet i IASB a votat în favoarea lui, acesta este publicat
și înspre comentariu public. Un ED conţine o invitaţie înspre comentariu asupra unui draft al
standardului, sau amendament al standardului, care propune cerinţe de recunoastere, evaluare şi
prezentare. De regulă, IASB oferă o perioadă de 120 de zile pentru comentarea unui ED. După
expirarea perioadei pentru comentarii, IASB analizează scrisorile cuprinzând comentariile
primite şi rezultatele altor consultări.5

5
Sub. I.1. Mecanismul de emitere a IAS/IFRS, Feleagă N., Feleagă L; pag. 6
https://dokumen.tips/documents/cadrul-conceptual-ifrs-i-iasb.html

5
Etapa 5: Dezvoltarea şi publicarea unui IFRS
Dezvoltare unui IFRS este realizată în cadrul întâlnirilor IASB, atunci când sunt considerate şi
comentariile primite asupra ED-ului. Schimbările din ED sunt postate pe site-ul organismului
internaţional. După rezolvarea problematicilor ivite prin intermediul ED-ului, IASB analizează
dacă este oportun să prezinte propunerile revizuite pentru comentariu public, spre exemplu prin
publicarea unui al doilea ED. Atunci când IASB are asigurarea faptului că s-a ajuns la o
concluzie asupra problematicilor ridicate de către ED, solicită Boad-ului să dezvolte un draft
al IFRS-ului. Într-un final, după ce procesul de concepere a standardului este complet, toate
problematicile ridicate rezolvate, şi membrii IASBau votat pentru publicare, IFRS-ul este
emis.
Etapa 6: Dezvoltarea şi publicarea unui IFRS
După emiterea unui IFRS, membrii Board-ului organizează întâlniri periodice cu părţile
interesate, inclusiv alte organisme de reglementare contabilă, pentru a preîntâmpina înţelegerea
unor problematici neanticipate vis-a-vis de implementarea practică şi potenţialul impact al
propunerilor sale.6

6
Sub. I.1. Mecanismul de emitere a IAS/IFRS, Feleagă N., Feleagă L; pag. 8
https://dokumen.tips/documents/cadrul-conceptual-ifrs-i-iasb.html

6
 CAPITOLUL II. Aplicarea IFRS-urilor în Uniunea Europeană

Aplicarea IFRS-urilor, în UE, pentru conturile consolidate ale societăţilor cotate la bursă este
obligatorie de la 1 ianuarie 2005. Înainte de această dată, conform statisticilor:
• 71% din întreprinderile europene recunoşteau beneficiile raportării conform IFRS;
• 51% din întreprinderi agreau reglementarea contabilă facută de un organism european sau
global în defavoarea unuia naţional;
• 81% dintre întreprinderi doreau libertatea de opta pentru IFRS înainte de 2005
În prezent legislaţia europeană permite statelor membre să opteze pentru extinderea folosirii
normelor internaţionale şi pentru societăţile necotate la bursă.

Principalele diferenţe între normele europene şi IFRS sunt:
• IFRS-urile au fost destinate facilitării comunicării de informaţii pe pieţele de capital, în
timp ce normele naţionale a multor ţări din Europa au urmărit să sprijine politica fiscală şi
alte scopuri de reglementare;
• IFRS-urile au fost destinate asigurării transparenţei prin intermediul publicării şi al
creşterii gradului de utilizare a valorii juste pentru active şi datorii, în timp ce normele
naţionale permit o prezentare limitată şi o evaluare guvernată de principiul prudenţei şi de
costul istoric.
Avantajele şi dezavantajele adoptării IFRS în Europa
Avantaje:
•Optimizarea modului în care care se: evaluează şi măsoară performanţa internă;
• se comunică cu exteriorul cu privire la informaţii mai multe, rapide şi oferite cu o periodicitate
mai mare;
• se obţine un avantaj concurenţial, o mai mare valoare pentru acţionari, răspunzând astfel
aşteptărilor pieţei;
• aplicarea normelor reprezintă un mijloc de dezvoltare a pieţei de capital europene;
Dezavantaje:
• exista IFRS nefinalizate iar altele se schimbă;
• unele IFRS nu pot fi uşor acceptate în ţări sau sectoare unde problema respectivă este
tratată radical diferit;
•pentru implementare este necesar apelul la experţi externi-costuri semnificative;
• normele reprezintă riscuri de interpretare eronată;
•complexitatea normelor, cu dificultăţi de înţelegere şi aplicare. 7

7
Sub. 1.3. Aplicarea IFRS-urilor în Uniunea Europeană; Feleagă N., Feleagă L; pag. 8
https://dokumen.tips/documents/cadrul-conceptual-ifrs-i-iasb.html

7
 CAPITOLUL III. Prezentarea cadrului conceptual internațional

 Cadrul Conceptual Internaţional urmăreşte să răspundă necesităţilor comune majorităţii

utilizatorilor, luării deciziilor (pentru a stabili când să cumpere, să conserve sau să vândă
părţi din capital), evaluării răspunderii sau gestionării conducătorilor, evaluării garanţiilor
pentru credite acordate întreprinderii, evaluării capacităţii întreprinderii de a-şi plăti
angajaţii şi de a le oferi alte beneficii, determinării politicilor fiscale, a profitului şi a
dividendelor care se pot distribui, elaborării şi utilizării datelor privind venitul naţional,
reglementării activităţii întreprinderii. Situaţiile financiare sunt întocmite şi prezentate de
diverse entităţi din întreaga lume pentru utilizatori externi.
Comparabilitatea situaţiilor financiare întocmite şi prezentate de diferitele întreprinderi
constituie preocuparea actuală a profesiei contabile din întreaga lume, având ca purtător de
cuvânt Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate (International
Accounting Standards Board - IASB).
Aproape toţi utilizatorii iau decizii economice, de exemplu, pentru:
(a) a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiţie în capitalurile proprii.
(b) a evalua capacitatea de gestionare sau răspunderea conducerii.
(c) a evalua capacitatea entităţii de a-şi plăti personalul şi de a oferi alte beneficii
angajaţilor săi.
(d) a evalua garanţia pe care entitatea o poate oferi pentru creditele ce i-au fost acordate.
(e) a determina politicile fiscale.
(f) a determina profitul şi dividendele care pot fi distribuite.
(g) a elabora şi utiliza date statistice privind venitul naţional.
(h) a reglementa activităţile entităţilor.8

III.1. Scopul și obiectivele cadrului conceptual internațional

“Acest cadru general conceptual stabilește conceptele care stau la baza întocmirii și prezentării

situațiilor financiare pentru utilizatorii externi. Scopul Cadrului general conceptual este:
  să asiste Consiliul în elaborarea de noi IFRS-uri şi revizuirea IFRS-urilor existente;
  să asiste Consiliul în promovarea armonizării reglementărilor, a standardelor de
contabilitate şi a procedurilor de prezentare a situaţiilor financiare prin furnizarea unei
baze de reducere a numărului alternativelor de tratamente contabile permise de IFRS-uri;
  să asiste organismele de normalizare în procesul de elaborare a standardelor naţionale;
  să îi asiste pe cei care întocmesc situaţii financiare în aplicarea IFRS-urilor şi în abordarea
temelor care nu fac încă obiectul unui IFRS;

  să asiste auditorii în formarea unei opinii referitoare la

conformitatea situaţiilor financiare cu IFRS- urile;
  să asiste utilizatorii situaţiilor financiare în interpretarea informaţiilor cuprinse
în situaţiile financiare întocmite în conformitate cu IFRS-urile;
  să furnizeze celor interesaţi de activitatea IASB informaţii privind
abordarea formulării IFRS-urilor.9

8
Conf. Univ. Dr. : Bogdan Victoria; Structura, conținutul și importanța cadrului conceptual internațional; Slide 5-8; https://xdocs.ro/doc/structura-
coninutul-i-importana-cadrului-conceptual-internaional-6nw557pd2en1

9
Conf. Univ. Dr. : Bogdan Victoria; Structura, conținutul și importanța cadrului conceptual internațional; Slide 8-9; https://xdocs.ro/doc/structura-
coninutul-i-importana-cadrului-conceptual-internaional-6nw557pd2en1

8
Obiectivele Cadrului Conceptual Internațional se referă la asistarea în :
  elaborarea de norme coerente ce pot să sprijine producția de date contabile și
întocmirea de situații
financiare.
  arbitrarea cazurilor de divergențe de înțelegere sau a conflictelor de interese, în
căutarea de soluții adecvate;
  interpretarea situațiilor financiare;
  rezolvarea problemelor contabile ce nu își găsesc soluția în norme;
DOMENIU DE APLICARE
Problematica întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare conform cadrului
conceptual internaţional este abordată prin prisma:
  obiectivului situaţiilor financiare
  caracteristicilor calitative care determină utilitatea informaţiilor din situaţiile financiare
  definirii, recunoaşterii şi evaluării elementelor pe baza cărora sunt întocmite situaţiile
financiare
  conceptelor de capital şi de menţinere a nivelului capitalului.10

10
Conf. Univ. Dr. : Bogdan Victoria; Structura, conținutul și importanța cadrului conceptual internațional; Slide 9; https://xdocs.ro/doc/structura-
coninutul-i-importana-cadrului-conceptual-internaional-6nw557pd2en1

9
 STUDIU DE CAZ

Interpretarea Cadrului conceptual al IASB a preocupat îndelung specialiștii români și nu numai

datoritã rolului sãu de substituent de doctrinã contabilã, de fundament teoretic. Nu de puține ori
acesta a fost comparat cu cadrul conceptual al FASB, vãzut ca având scopul principal de a
„conduce la standarde solide și de a indica natura, rolul și limitele contabilitãții financiare și
situațiilor financiare” , una dintre funcțiile sale suplimentare fiind cea explicativã și evaluativã
care îi permite sã interpreteze și sã evalueze practicile contabile. În viziunea noastrã, aceastã
funcție suplimentarã este esețialã unui cadru conceptual coerent și util. Cu toate acestea,
modificarea cadrului conceptual al IASB sub impactul procesului de convergențã a generat
dezbateri aprinse. Pentru unii autori multe din noile standarde de raportare financiarã și
amendamentele aduse celor vechi, în ultimii ani, deviazã de la Cadrul conceptual al IASB
publicat în 1989, în special în aspecte precum definirea activelor, datoriilor și a rolului jucat de
valoarea justã. Pe lângã acesta, practicienii europeni au ridicat în repetate rânduri problema
„modernizãrii” cadrului conceptual înaintea emiterii de noi standarde care ar putea intra în
conflict sau a nu fi pe deplin compatibile cu acesta. și chiar și atunci când aceastã modernizare a
fost demaratã, spiritele nu s-au liniºtit, ba, din contrã, transformând dezbaterile pe seama
conceptelor utilizate în adevãrate „bãtãlii” doctrinare. În ceea ce privește propunerea de
modernizare a cadrului conceptual, aceasta a fost structuratã în opt etape, iar proiectul comun al
IASB și FASB în aceastã direcție a demarat în 2005.
Planul inițial includea un program de realizare a fazelor care ar fi permis definitivarea
întregului cadru pânã în 2010, însã considerând ritmul de lucru al celor douã organisme,
programul încãrcat și multitudinea de opinii și solicitãri primite cu ocazia fiecãrei faze, termenul
limitã de realizare al acestui proiect s-a tot amânat. Primul proiect preliminar emis în iulie 2006
privea obiectivul raportãrii financiare și caracteristicile calitative ale informaþiilor financiar-
contabile, urmãrindu-se elaborarea unei versiuni finale pânã în 2007. Scopul declarat al
propunerii de modernizare era acela de „a crea o bazã solidã pentru viitoare standarde de
contabilitate bazate pe principii, consistente la nivel intern și convergente la nivel internațional” .
Dintre cele opt faze ale proiectului de modernizare a cadrului conceptual, ne vom concentra
atenția asupra primei faze, ale cãrei rezultate au fost publicate la 28 septembrie 2010. Prin
aceasta se considerã cã au fost terminate capitolele 1 „Obiectivul raportãrii financiare, respectiv
3 „Caracteristicile calitative ale informaþiei financiar-contabile utile”din noul cadru conceptual
(NCC), care vor înlocui paragrafele aferente din versiunea din 1989 a cadrului conceptual
(VCC).
În timp ce IASB a revizuit pãrþi ale VCC conform conținutului celor douã capitole, FASB a
emis un document denumit Concepts Statement 8, menit sã înlocuiascã primele douã capitole
Concepts Statements 1 și 2 care încã din anii 70 se aflau la baza structurii piramidale a cadrului
conceptual american. În urma comentariilor primite la publicarea DP – 179 și la cea a ED – 142,
versiunea finalã include o notã explicativã denumitã Basis for Conclusions.11

11
Ștefana DIMA (CRISTEA) & Otilia Șărămăt; Studiu privind evoluþiile recente ale cadrului contabil conceptual al IASB, Cercetare; Pag. 4;
https://www.proquest.com/openview/71c0bb2471d8e3775d293a692cc78b7f/1?pq-origsite=gscholar&cbl=51385

10
 Așadar, la ora actualã, putem nota faptul cã din versiunea anterioarã a cadrului conceptual al
IASB rãmân în vigoare paragrafele privind: principiul fundamental al continuitãþii activitãții;
definirea principalelor elemente componente ale situaþiilor financiare; precum și conceptele de
recunoaștere și evaluare ale acestora în situațiile financiare; inclusiv tratarea conceptelor de
capital și de menținere a capitalului. Elementele direct legate de poziþia financiarã sunt activele,
datoriile și capitalurile proprii. Elementele conexe performanþei sunt veniturile și cheltuielile.
Din punct de vedere metodologic, se apeleazã la o cercetare calitativã, datoritã faptului cã
acest tip de analizã este cel mai în mãsurã sã producã o analizã adecvatã înțelegerii aprofundate a
conceptelor tratate. În plus, acest tip de cercetare utilizeazã informaþii subiective și observația
participativã pentru a descrie contextul, condițiile de mediu variabile care se analizeazã, dar și
interacțiunile dintre aceste variabile în contextul modificãrilor survenite în cadrul conceptual al
IASB. Dintre metodele științelor socio-umane, cele care devin complementare în cadrul
prezentei lucrãri se regãsesc, în principal: analiza documentelor; metoda comparativã; observația
neparticipativã și cea participativã; tehnica arhivisticã. În plus, sursele informaționale cuprind:
proiectele preliminare și revizuite, luãrile de poziție, opiniile, rapoartele ședințelor.12

12
Ștefana DIMA (CRISTEA) & Otilia Șărămăt; Studiu privind evoluþiile recente ale cadrului contabil conceptual al IASB, Consideraþii metodologice;
Pag. 5; https://www.proquest.com/openview/71c0bb2471d8e3775d293a692cc78b7f/1?pq-origsite=gscholar&cbl=51385

11
 BIBLIOGRAFIE
https://xdocs.ro/doc/structura-coninutul-i-importana-cadrului-conceptual-
internaional-6nw557pd2en1
https://www.proquest.com/openview/71c0bb2471d8e3775d293a692cc78b7f/1?
pq-origsite=gscholar&cbl=51385
https://dokumen.tips/reader/f/cadrul-conceptual-ifrs-i-iasb
https://www.creeaza.com/afaceri/economie/contabilitate/Cadrul-contabil-
conceptual-int597.php

12