Disertatie

CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………….… 1
Cap. 1 TEORII ŞI OPŢIUNI CONTABILE PRIVIND ÎNTOCMIREA, PREZENTAREA
ŞI AUDITUL SITUAŢIILOR FINANCIARE ………………....…………………………..… 3
1.1. Situaţiile financiare în optica referenţialului contabil internaţional ………………..………. 3
1.2. Consideraţii teoretice privind întocmirea şi auditul situaţiilor financiare în România ……. 9
1.2.1. Conţinutul şi structura situaţiilor financiare ……………………………………… 9
1.2.2. Reguli de evaluare la data întocmirii situaţiilor financiare ………………………. 15
1.2.3. Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar ……………...…………. 16
1.2.4. Delimitări privind auditul statutar în România …………………………………... 17
Cap. 2 PREZENTAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE ROPHARMA S.A. ………….… 20
2.1. Repere privind constituirea şi obiectul de activitate al societăţii ROPHARMA …………... 20
2.2. Aprecierea poziţiei financiare şi a performanţelor societăţii ROPHARMA ......................... 23
2.2.1. Dinamica poziţiei financiare la societatea ROPHARMA ...................................... 23
2.2.2. Aprecierea performanţelor societăţii ROPHARMA ............................................... 27
Cap. 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND ÎNTOCMIREA, ANALIZA ŞI AUDITUL
SITUAŢIILOR FINANCIARE LA SOCIETATEA ROPHARMA S.A. .......................….. 30
3.1. Consideraţii privind întocmirea situaţiilor financiare la societatea ROPHARMA ...……… 30
3.2. Analiza poziţiei financiare a societăţii ROPHARMA S.A. ………………………………... 42
3.2.1. Analiza echilibrului financiar la societatea ROPHARMA S.A. …………………. 42
3.2.2. Analiza lichidităţii, solvabilităţii şi a gradului de îndatorare …………………….. 45
3.3. Analiza performanţelor societăţii ROPHARMA S.A. ……………………………………... 48
3.3.1. Conversia contului de profit şi pierdere în tabloul Soldurilor Intermediare de
Gestiune ...………………………………………………………………………………………. 48
3.3.2. Analiza rentabilităţii activităţii desfăşurate de societatea ROPHARMA ...……… 51
3.4. Întocmirea raportului de audit la societatea ROPHARMA S.A. …………………………... 55
Cap. 4 CONCLUZII ŞI PROPUNERI ...…………………………………………………….. 58
BIBLIOGRAFIE ……………………………..……………………………………………….. 63
ANEXE
0
INTRODUCERE
Legislaţia română a cunoscut numeroase schimbări în ultimii ani, atât datorită situaţiei
economico-financiare din ţară, cât şi din cauza tendinţei de adaptare la normele internaţionale.
Putem afirma că tehnica contabilă a evoluat odată cu necesităţile economice create de către
dezvoltarea societăţii.
Situaţiile financiare au rolul de a furniza informaţii care să ajute o categorie largă de
utilizatori în procesul de adoptare a deciziilor economice, informaţii despre poziţia financiară a
întreprinderii, performanţa şi modificările poziţiei financiare ale întreprinderii.
Lucrarea de disertaţie are titlul Dezvoltări şi aprofundări privind întocmirea, analiza şi
auditul situaţiilor financiare, iar obiectivul principal al acestei lucrări este prezentarea modului
de întocmire şi analiză a situaţiilor financiare ale unei entităţi economice, prezentate atât din
punct de vedere internaţional cât şi naţional, şi a rolului acestora în procesul de adoptare a
deciziilor economice.
Pentru atingerea acestui deziderat am structurat lucrarea de disertaţie în patru capitole,
după cum urmează:
- capitolul 1, Teorii şi opţiuni contabile privind întocmirea, prezentarea şi auditul
situaţiilor financiare;
- capitolul 2, Prezentarea societăţii comerciale ROPHARMA S.A.;
- capitolul 3, Studiu de caz privind întocmirea, analiza şi auditul situaţiilor financiare la
societatea ROPHARMA S.A.;
- capitolul 4, Concluzii şi propuneri.
În primul capitol al lucrării sunt prezentate aspecte teoretice cu privire la prezentarea
situaţiilor financiare, mai precis viziunea internaţională asupra situaţiilor financiare, precum şi
viziunea naţională asupra situaţiilor financiare, dar şi aspecte privind auditul statutar în România.
Al doilea capitol al lucrării urmăreşte prezentarea societăţii S.C. ROPHARMA S.A.,
punctându-se cele mai importante date cu privire la aceasta (de la data înfiinţării până în prezent),
dar şi analiza principalelor situaţii financiare anuale, şi anume bilanţul şi contul de profit şi
pierdere întocmite de către societatea economică.
În cel de-al treilea capitol al lucrării vom realiza un studiu de caz la societatea
ROPHARMA S.A., în care vom parcurge lucrările de închidere a exerciţiului financiar,
1
elaborarea efectivă a situaţiilor financiare, urmate de o analiză a poziţiei financiare, a
performanţelor societăţii, precum şi întocmirea raportului de audit efectuat cu scopul de a
constitui o opinie asupra situaţiilor financiare întocmite de căre societatea ROPHARMA S.A.
Pentru acest studiu de caz am ales ca perioadă de analiză 2009 - 2011.
În ultimul capitol al lucrării vom sintetiza principalele concluzii legate de evoluţia
societăţii analizate, iar în urma acestora vom elabora câteva propuneri.
Ţinand cont de datele furnizate de către analiza efectuată se vor lua decizii asupra
activităţii economice şi financiare viitoare a societăţii.
Analiza situaţiilor financiare trebuie să fie în conformitate cu standardele internaţionale de
contabilitate şi să reflecte în mod fidel, clar şi complet poziţia financiară şi performanţele
entităţii.
De asemenea, în cadrul întreprinderii trebuie să se respecte principiile contabile general
admise dar şi procedurile interne stabilite de către conducerea entităţii economice.
2
Cap. 1 TEORII ŞI OPŢIUNI CONTABILE PRIVIND ÎNTOCMIREA,
PREZENTAREA ŞI AUDITUL SITUAŢIILOR FINANCIARE
1.1. Situaţiile financiare în optica referenţialului contabil internaţional

În interiorul graniţelor fiecărei ţări reglementările locale controlează, într-un grad mai
ridicat sau mai scăzut, emiterea situaţiilor financiare. Aceste reglementări locale includ standarde
de contabilitate care sunt promulgate de organismele profesionale ale contabililor din respectivele
ţări.
Obiectivul situaţiilor financiare este de a oferi informaţii privind activitatea unei
întreprinderi, utile unei largi game de utilizatori pentru a adopta decizii economice.
Principalii utilizatori ai informaţiei contabile produse într-o întreprindere şi ilustrată prin
intermediul situţtiilor financiare sunt: investitorii actuali şi potenţiali, conducerea întreprinderii,
salariaţii, creditorii financiari şi comerciali, clienţi, guvernul şi instituţiile sale, precum şi publicul
larg. Investitorii actuali şi potenţiali sunt interesaţi de câştigurile care pot fi obţinute din investiţia
într-o anumită întreprindere, împreuna cu riscurile aferente. Prognoza dividendelor care pot fi
plătite în viitor de către întreprindere este informaţia cea mai relevantă pentru acest grup.
Conducerea întreprinderii are nevoie de informaţii operative în formă simplificată. 1
În prezent, la nivel internaţional, politicile privind definirea, recunoaşterea şi evaluarea
structurilor din situaţiile financiare cerute de Cadrul general privind întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare sunt detaliate şi completate, pentru fiecare componentă a situaţiilor
financiare, prin IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare. Standardul aduce precizări suplimentare
referitoare îndeosebi la elementele ce trebuie prezentate în situaţiile financiare, la gradul de
detaliere sau de restrângere a acestor informaţii, sau la componentă care trebuie să prezinte o
anumită informaţie, de care o întreprindere trebuie să ţină seama atunci când întocmeşte situaţii
financiare. Aşadar, standardul face referire doar la conţinutul situaţiilor financiare, nu şi la formă
şi formatul de prezentare. Putem sintetiza ideea, spunând că raportarea financiară normalizată
prin IAS/IFRS se circumscrie minimului de informaţii formalizate prin situaţiile financiare şi
încearcă să scoată raportarea dintr-un tipar universal utilizat.
1
Feleagă Liliana, Feleagă Niculae, Contabilitate financiară, o abordare europeană şi internaţională, vol.I, Ed.
Infomega, Bucureşti, 2005, pg. 34
3
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS)
reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de Internaţional Accounting
Standards Board (IASB)2. Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub
vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS).3
Referenţialul contabil internaţional este produsul organismului internaţional de
normalizare ,,Consiliul internaţional al standardelor contabile’’ IASB. Acest organism a avut ca
obiective elaborarea şi publicarea în interesul publicului se standarde contabile internaţionale ce
trebuie să fie respectate cu ocazia prezentării situaţiilor financiare, precum şi asigurarea acceptării
şi aplicării acestor norme la nivel mondial.
Situaţiile financiare întocmite cu respectarea IFRS fac obiectul auditului financiar.
Internaţionalizarea este susţinută de armonizarea sistemului contabil românesc cu elementele
referenţialului contabil internaţional sau implementarea directă a elementelor referenţialului
contabil internaţional. Acest referenţial cuprinde:
- un cadru contabil conceptual (care stabileşte obiectivele situaţiilor financiare, defineşte
elementele situaţiilor financiare, stabileşte criteriile de recunoaştere a acestora, prezintă
caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare, etc.);
- un pachet flexibil de standarde contabile internaţionale (IAS) şi de standarde
internaţionale de raportare financiară (IFRS)
- un pachet flexibil de interpretări referitoare la unele dintre subiectele standardelor
contabile internaţionale (SIC şi IFRIC).
,,Situaţiile financiare sunt o reprezentare structurată a poziţiei financiare şi a performanţei
financiare ale unei entităţi’’, reprezentând produsul final al activităţii contabile. Obiectivul
situaţiilor financiare este de a oferi informaţii despre poziţia financiară, performanţa financiară şi
fluxurile de trezorerie ale unei entităţi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor
economice.4
Pentru a atinge acest obiectiv, situaţiile financiare oferă informaţii despre:
- activele;
- datoriile;
2
Ristea, M., Dumitru C., Ioanăş C., Irimescu A., Contabilitatea societăţilor comerciale, vol.I, Ed. Universitară,
Bucureşti, 2009, pg. 31
3
Duţescu, A., Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate, Ed. CECCAR,
4
IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare, actualizat în anul 2008, preluat din Jurnalul Oficial al UE din dec. 2008
4
- capitalurile proprii;
- veniturile şi cheltuielile, inclusiv câştigurile şi pierderile;
- fluxurile de numerar ale întreprinderii (trezorerie).5
Aceste informaţii, împreună cu alte informaţii din notele la situaţiile financiare, ajută
utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale întreprinderii şi, în special, a
momentului şi gradului de certitudine a generării numerarului şi echivalentelor de numerar.6
Conform IAS 1 situaţiile financiare cuprind: 7
- o situaţie a poziţiei financiare la finalul perioadei;
- o situaţie a rezultatului global aferentă perioadei;
- o situaţie a modificărilor în capitalurile proprii aferentă perioadei;
- o situaţie a fluxurilor de trezorerie aferentă perioadei;
- note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile şi alte informaţii explicative;
- o situaţie a poziţiei financiare la începutul primei perioade comparative când o entitate
aplică retrospectiv o politică contabilă sau realizează o retratare retrospectivă a elementelor din
situaţiile sale financiare sau când reclasifică elemente în situaţiile sale financiare.
Bilanţul reprezintă raportul care caracterizează poziţia financiară a entităţii, de unde şi
modificarea denumirii acestuia în situaţia poziţiei financiare.
IAS 1 prescrie minimul de elemente care trebuie să apară în bilanţ. Acestea sunt: 8
- imobilizări corporale;
- investiţii imobiliare;
- imobilizări necorporale;
- active financiare;
- investiţii contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă;
- active biologice;
- stocuri;
- creanţe comerciale şi similare;
- numerar şi echivalente de numerar;
5
CECCAR, Ghid practic de aplicare a reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin
OMFP nr. 3055/2009, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2010, pg. 73
6
Lungu Camelia Iuliana, Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, Ed.
CECCAR, Bucureşti, 2007, pg. 31
7
8
5
- totalul activelor clasificate drept deţinute în vederea vânzării şi al activelor incluse în
grupurile de cedare clasificate drept deţinute în vederea vânzării (IFRS 5);
- datorii comerciale şi alte datorii;
- provizioane;
- datorii financiare;
- datorii şi creanţe pentru impozitul curent (IAS 12 Impozitul pe profit);
- datorii privind impozitele amânate şi creanţe privind impozitele amânate (IAS 12);
- datoriile incluse în grupurile de cedare, clasificate drept deţinute în vederea vânzării;
- interese minoritare, prezentate în cadrul capitalurilor proprii;
- capital emis şi rezerve atribuibile proprietarilor societăţii-mamă.
Aşa cum bilanţul este considerat documentul ce descrie poziţia financiară a unei societăţi
la un moment dat, indicând şi mărimea rezultatului, este însă necesară prezenţa unui alt
instrument de modelare contabilă care să explice modul de constituire a rezultatului şi să permită
desprinderea unor concluzii legate de performanţele activităţii înteprinderii. Acest instrument este
cea de-a doua componentă a situaţiilor financiare şi anume contul de profit şi pierdere, denumit
şi situaţia rezultatului global.
IAS 1 recomandă următoarele elemente să fie incluse în contul de profit şi pierdere: 9
- venituri din exploatare;
- rezultatele din activitatea de exploatare;
- cheltuieli de finanţare;
- partea din profituri şi pierderi aferentă întreprinderilor asociate şi asocierilor în
participaţie - contabilizată prin metoda punerii în echivalenţă;
- cheltuielile cu impozitul
- profitul sau pierderea din activităţile curente;
- interesul minoritar;
- rezultatul net al exerciţiului;
Formatul actual a acestei situaţii se bazează pe clasificarea cheltuielilor activităţii de bază
după destinaţie (funcţii) şi natură (elemente economice). În cadrul conceptual, sunt definite
elementele care măsoară performanţa entităţii:
- veniturile;
9
6
- cheltuielile.
Pentru că rezultatul contabil să măsoare corect performanţa întreprinderii este necesară
respectarea principiului conectării cheltuielilor la venituri, adică din momentul contabilizării unui
venit în contul de rezultate trebuie să se contabilizeze şi toate cheltuielile care au contribuit la
obţinerea venitului respectiv.
Politicile privind structura contului de profit şi pierdere prevăd patru scheme de
prezentare. Aceasta diferă în funcţie de modul de clasificare a cheltuielilor de exploatare şi în
funcţie de ordinea prezentării elementelor. 10
Primul model de prezentare a Contului de profit şi pierdere are în vedere clasificarea
conturilor de venituri şi cheltuieli după formă de prezentare, şi anume, sub formă de cont sau sub
formă de listă, cu clasificarea veniturilor şi a cheltuielilor pe două paliere:
- venituri şi cheltuieli de exploatare
- venituri şi cheltuieli financiare.
Al doilea model de prezentare, după conţinutul informativ este cel după natură
economică a tranzacţiilor sau după funcţiile întreprinderii (funcţia de producţie, funcţia de
desfacere, funcţia administrativă).
Practic, diferenţierea modului de clasificare apare doar la nivelul grupării cheltuielilor de
exploatare. În formatul după natură apar elemente precum:
- cheltuieli cu materii prime şi consumabile;
- alte cheltuieli externe;
- cheltuieli cu personalul;
- corecţii de valoare ale activelor;
- cheltuieli cu amortizarea
- alte cheltuieli de exploatare.
În formatul după destinaţie clasificarea cheltuielilor cuprinde cheltuieli de producţie,
cheltuieli de distribuţie, cheltuieli de administraţie.
Directiva a IV-a prevede ca fiecare element din contul de rezultate să prezinte valori
pentru exerciţiul curent, cât şi pentru exerciţiul precedent. Toate cele patru scheme de cont de
profit şi pierdere prevăzute de Directivă, şi anume contul de profit şi pierdere în format listă şi
10
7
cont, cu gruparea cheltuielilor după natură, respectiv după destinaţie relevă distinct rezultatul din
activităţi ordinare faţă de rezultatul extraordinar. 11
Dacă bilanţul permite o cunoaştere a poziţiei financiare a întreprinderii, contul de profit şi
pierdere oferă informaţii asupra activităţii înteprinderii, a modului cum aceasta îşi gestionează
afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor pe care le generează.
Situaţia modificărilor capitalurilor proprii
O entitate trebuie să prezinte o situaţie a modificărilor capitalurilor proprii evidenţiind: 12
- rezultatul global aferent perioadei, evidenţiind separat valorile totale atribuibile
proprietarilor societăţii mamă şi intereselor minoritare;
- pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectele aplicării retroactive sau a
retratării retroactive recunoscute în conformitate cu IAS 8;
- valorile tranzacţiilor cu proprietarii care acţionează în calitatea lor de proprietari,
evidenţiind separat contribuţiile şi distribuirile către proprietari;
- pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea contabilă
de la începutul şi cea de la sfârşitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.
O entitate trebuie să prezinte, fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii fie în note,
valoarea dividendelor recunoscute ca distribuiri către proprietari în cursul perioadei, şi valoarea
pe acţiune aferentă. Componentele capitalurilor proprii includ, de exemplu, fiecare clasă de
capitaluri proprii vărsate, soldul acumulat al fiecărei clase de alte elemente ale rezultatului global
şi rezultatul reportat.
Modificările în capitalurile proprii ale unei entităţi între începutul şi sfârşitul perioadei de
raportare reflectă creşterea sau reducerea activului net în cursul perioadei. Cu excepţia
modificărilor rezultate din tranzacţiile cu proprietarii care acţionează în calitatea lor de proprietari
(cum ar fi contribuţiile la capitalul propriu, reachiziţionarea propriilor instrumente de capitaluri
proprii ale entităţii şi dividendele) şi a costurilor de tranzacţionare legate direct de astfel de
tranzacţii, modificarea globală a capitalurilor proprii în timpul unei perioade reprezintă valoarea
totală a veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv câştigurile şi pierderile generate de activităţile entităţii
pe parcursul acelei perioade.
11
Jianu Iulia, Evaluarea, prezentarea şi analiza performanţei întreprinderii: o abordare din prisma Standardelor
Internaţionale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007, pg. 258
12
8
Situaţia fluxurilor de trezorerie
Informaţiile privind fluxurile de trezorerie oferă utilizatorilor situaţiilor financiare o bază
pentru evaluarea capacităţii entităţii de a genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a
necesităţilor entităţii de a utiliza fluxurile de trezorerie respective. IAS 7 stabileşte dispoziţii
pentru prezentarea situaţiei fluxurilor de trezorerie şi a informaţiilor aferente.
O entitate trebuie să prezinte notele explicative, pe cât posibil, într-un mod sistematic. În
fiecare element din situaţiile poziţiei financiare şi a rezultatului global, din contul de profit şi
pierdere separat (dacă se prezintă), din situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi din situaţia
fluxurilor de trezorerie o entitate trebuie să facă trimiteri la informaţia corespunzătoare din note.
În notele explicative trebuie să se prezinte: 13
- informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi politicile contabile;
- informaţiile cerute de IFRS-uri care nu sunt prezentate în situaţiile financiare;
- informaţii care nu sunt prezentate în situaţiile financiare, dar care sunt relevante pentru
înţelegerea oricărora dintre ele.
În urma prezentării pe scurt a situaţiilor financiare putem spune că normele contabile
urmăresc crearea unui cadru de convergenţă privind situaţiile financiare anuale conform IAS 1
Prezentarea situaţiilor financiare şi Directivei a IV-a. Chiar dacă există unele diferenţe între cele
două norme contabile, Directiva a IV-a este destul de apropiată de Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară.
Orice sistem de normalizare este optim atât timp cât asigură o reacţie rapidă la apariţia
unor noi nevoi, unor noi utilizatori, tehnici sau tranzacţii. 14
1.2. Consideraţii teoretice privind întocmirea şi auditul situaţiilor financiare în

România
1.2.1. Conţinutul şi structura situaţiilor financiare

Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 prevede că persoanele juridice care
la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre cele trei criterii de mărime:
 Total active: 3.650.000 Euro
 Cifră de afaceri netă: 7.300.000 Euro
13
14
Petre Georgeta, Armonizarea contabilă internaţională, Revista finanţe publice şi contabilitate, nr. 7-8, anul 2006,
pg. 43-45
9
 Număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50, vor întocmi situaţii
financiare anuale care cuprind:
- bilanţ;
- cont de profit şi pierdere;
- situaţia modificării capitalului propriu;
- situaţia fluxurilor de trezorerie;
- note explicative la situaţiile financiare anuale.
Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de
mărime întocmesc situaţii financiare anuale simplificate conform OMFP nr. 2239/2011 ,,Sistemul
simplificat de contabilitatea’’ care cuprind:
- bilanţul prescurtat;
- contul de profit şi pierdere;
- note explicative la situaţiile anuale simplificate.15
Modelul situaţiile financiare conform OMFP nr. 2239/2011 prezintă câteva diferenţe
comparativ cu situaţiile financiare întocmite conform OMFP nr. 3055/2009,
Modelul bilanţului conform OMFP nr. 2239/2011 este în format listă, conţine un număr de
24 de rânduri, iar prezentarea poziţiilor este în ordinea inversă a lichidităţii activelor şi în funcţie
de exigibilitatea datoriilor. Numărul conturilor din planul de conturi se reduce semnificativ, fiind
schimbate rădăcinile sintetice ale unor conturi, şi anume:
- conturile 211 „Terenuri” şi 212 „Construcţii” sunt transpuse în contul 210 „Imobilizări
corporale”, conturile „301 „Materii prime” şi 302 „Materii consumabile” sunt transpuse în contul
300 „Materii prime şi materii consumabile”, conturile 401 „Furnizori” şi 404 „Furnizori de
imobilizări” sunt transpuse în contul „400 „Furnizori”, conturile 4111 „Clienţi” şi 419 „Clienţi
creditori” sunt transpuse în contul 410 „Clienţi”. 16
Contul de profit şi pierdere conţine un număr de opt rânduri, pornind de la cifra de afaceri
către rezultatul perioadei. Poziţia ajustărilor de valoare privind imobilizarile corporale şi
necorporale, precum şi ajustări de valoare privind activele circulante sunt transpuse într-un singur
indicator „Amortizări, provizioane şi ajustări de valoare”.
15
OMFP nr. 3055/2009, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2010, pg. 23-24
16
OMFP nr. 2239/2011, Sistemul simplificat de contabilitate, art.5, alin.2
10
Poziţia „Profitul sau pierderea curentă” nu mai există, în schimb se adaugă la impozitul pe
profit şi impozitul pe venit (contul 698).
Aceste situaţii simplificate trebuie însoţite de o anexă din care să reiasă cum au fost
utilizate şi transpuse informaţiile rezultate din conturile din balanţa de verificare în bilanţul
simplificat şi în contul de profit şi pierdere simplificat.
Persoanele juridice ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionarea pe o piaţă
reglementată nu pot opta pentru aplicarea sistemului simplificat de contabilitate. 17
Potrivit legii contabilităţii nr. 82/1991, situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o
declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea
situaţiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directivele
Europene.18
Situaţiile financiare prezintă rezultatele financiare ale unei entităţi grupate pe categorii de
informaţii conform caracteristicilor economice denumite generic “structurile situaţiilor
financiare” care sunt direct legate de evaluarea poziţiei financiare (activele, datoriile şi
capitalurile proprii) şi a performanţei (veniturile şi cheltuielile).
Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă ansamblul elementelor
de activ şi datorii ale întreprinderii la sfârşitul exerciţiului, precum şi în cazul fuziunii, divizării
sau încetării activităţii.19
Formatul acestuia actualmente se bazează pe clasificarea activelor după termenul de
utilizare (deţinere), iar a datoriilor - după gradul de exigibilitate. Entităţile nu au posibilitatea de a
prezenta elementele în bilanţ în funcţie de lichiditatea acestora, ceea ce contravine cerinţelor
internaţionale. În plus, bilanţul actual nu conţine toate elementele obligatorii prevăzute de IFRS,
cum ar fi: activele biologice, investiţiile imobiliare şi activele imobilizate destinate vînzării.
Întreprinderile care îndeplinesc două dintre criteriile de mărime precizate mai sus
întocmesc un bilanţ asemănator cu cel prescurtat, cu deosebirea că se realizează o detaliere la
nivelul elementelor: imobilizări necorporale, imobilizări corporale, imobilizări financiare, stocuri,
creanţe, investiţii financiare pe termen scurt, datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare
de un an, provizioane, capital subscris, rezerve.
17
18
Legea Contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare
19
OMFP nr. 3055/2009, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2010, pg. 106-113
11
Reglementările contabile din ţara noastră au optat pentru un format-listă al bilanţului care
se bazează pe ecuaţia fundamentală: Active – Datorii = Capitaluri proprii. 20
Contul de profit şi pierdere furnizează investitorilor şi creditorilor informaţii necesare
previziunii valorilor, calendarului şi capacităţii întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie,
astfel investitorii pot evalua cu mai mare exactitate valoarea economică a întreprinderii, iar
creditorii pot determina măsura în care entitatea va fi capabilă să-şi ramburseze datoriile. 21
În înţelesul OMFP nr. 3055/2009, veniturile şi cheltuielile au următoarele semnificaţii:
- veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care
se concretizează, în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor. În ceea ce priveşte câştigurile, ele sunt creşteri ale beneficiilor economice care pot
sau nu să apară în cursul activităţilor curente ale întreprinderii.
- cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori ale datoriilor, care se
concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea
acestora către acţionari, iar pierderile ca reduceri ale beneficiilor economice pot sau nu să apară
în activităţile curente ale întreprinderii.22
În România contul de profit şi pierdere se întocmeşte în format listă cu clasificările
veniturilor şi a cheltuielilor după natură. 23
Situaţia modificărilor capitalului propriu
Modificările în capitalurile proprii ale întreprinderii între două date ale bilanţului reflectă
creşterea sau reducerea activului net sau a avuţiei în cursul perioadei, în baza principiilor
particulare de evaluare adoptate şi prezentate în situaţiile financiare. Cu excepţia modificărilor
rezultate din tranzacţiile cu acţionarii, cum ar fi aporturile de capital şi dividendele, modificarea
globală a capitalurilor proprii reprezintă câştigurile şi pierderile totale generate de activităţile
20
21
Feleagă L., Feleagă N., Contabilitatea din România în faţa unei noi provocări, vol.I, Ed. Economică, Bucureşti,
2005, pg. 84
22
OMFP nr. 3055/2009, anexa 1, cap. 2, secţiunea 6, pct. 34
23
12
întreprinderii pe parcursul perioadei.24
Situaţia modificărilor capitalului propriu, trebuie să prezinte, ca o componentă separată a
situaţiilor sale financiare, o situaţie care să evidenţieze profitul net sau pierderea netă a
perioadei; fiecare element de venit şi cheltuială, câştig sau pierdere care este recunoscut direct în
capitalurile proprii, şi totalul acestor elemente; şi efectul cumulativ al modificărilor politicii
contabile şi corecţia erorilor fundamentale abordate la tratamentele de bază.
În plus, întreprinderile trebuie să prezinte, fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii,
fie în note: tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuţiile către aceştia; soldul profitului
cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei‚ şi la data bilanţului, precum şi
modificările pe parcursul perioadei; şi o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei clase de
capitaluri proprii, prime de capital şi fiecărei rezerve la începutul şi sfârşitul perioadei,
prezentând distinct fiecare modificare.
Situaţia fluxurilor de trezorerie reflectă creşterea sau descreşterea netă a mijloacelor
băneşti în cursul unui exerciţiu financiar. Principalul obiectiv este de a reflecta influenţa
activităţilor de exploatare, de investiţii şi de finanţare asupra mijloacelor băneşti ale unei
întreprinderi.
Acest document, oferă un tablou complet şi detaliat al tuturor intrărilor şi ieşirilor de
fonduri, al tuturor provenienţelor şi utilizărilor de disponibilităţi, informaţii utile şi indispensabile
investitorilor, creditorilor şi altor utilizatori interesaţi în a analiza trezoreria întreprinderii, precum
şi să evalueze capacitatea întreprinderii de a degaja lichidităţi, să se prevadă scadenţele şi riscul
încasărilor viitoare.25
Spre deosebire de bilanţ şi contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie
conţine informaţii care nu privesc îmbogăţirea sau sărăcirea întreprinderii ci, o mişcare, o variaţie
de lichidităţi.
Situaţia fluxurilor de trezorerie este o situaţie de flux care permite compararea
rezultatelor diferitelor întreprinderi prin eliminarea efectelor utilizării diferitelor metode contabile
pentru aceleaşi operaţii şi evenimente. Pe baza unui tablou al fluxurilor de trezorerie „utilizatorii
pot să evalueze schimbările activului net al unei întreprinderi, în structura sa financiară,
24
25
13
capacitatea de adaptare la diferitele conjuncturi şi oportunităţi, să elaboreze modele pentru
aprecierea diferitelor întreprinderi”.26 De asemenea, informaţiile istorice privind fluxurile
monetare stau la baza previziunii fluxurilor viitoare de trezorerie.
Fluxurile activităţilor de exploatare pot fi determinate prin două metode: 27
 Metoda directă, conform căreia informaţiile furnizate se referă la încasări şi la plăţi în
mărimi brute;
 Metoda indirectă, conform căreia rezultatul (prezentat în contul de profit şi pierdere) va fi
corectat, ajustat, cu anumite valori, pentru a se ţine cont: de influenţa operaţiilor care nu au un
caracter monetar, de elementele de venituri şi cheltuieli asociate fluxurilor de trezorerie care
vizează activităţile de investiţii sau de finanţare, de influenţa variaţiilor elementelor necesarului
de fond de rulment asupra trezoreriei.
Utilizarea metodei directe este dorită în special de investitori (considerând că stabilirea
valorii întreprinderii se poate realiza şi pe bază de cash-flow, oferă informaţii relevante
utilizatorilor) 28; în schimb, conducătorii întreprinderilor înclină spre utilizarea metodei indirecte,
considerând că o astfel de prezentare ar ascunde utilizatorilor externi ai informaţiei financiare
imaginea reală a întreprinderii referitoare la lichiditate şi solvabilitate. 29. În plus, metoda indirectă
este mai simplă şi mai puţin costisitoare.
Notele explicative trebuie să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au
stat la baza întocmirii situaţiilor financiare anuale şi despre politicile contabile folosite, şi să
ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere şi, după
caz, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie, dar sunt
relevante pentru înţelegerea oricărora dintre acestea. 30
26
Feleagă N., Sisteme contabile comparate, vol. II, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pg. 28
27
Feleagă L., Feleagă N., Contabilitate financiară. O abordare europeană şi internaţională, vol.I, Ed. Economică,
Bucureşti, 2007, pg. 114-115
28
29
Feleagă L., Feleagă N., Contabilitate financiară. O abordare europeană şi internaţională, vol.I, Ed. Economică,
30
OMFP nr. 3055/2009, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2010, pg. 138
14
1.2.2. Reguli de evaluare la data întocmirii situaţiilor financiare
Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, de regulă, pe baza
principiului costului istoric. În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, entităţile trebuie să
procedeze la inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii. În situaţiile financiare anuale acestea se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu
rezultatele inventarierii. Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este
recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările
acumulate din depreciere sau pierdere de valoare.
Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se efectuează la cost, mai puţin
amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind
valoarea justă la data reevaluării, mai puţin orice amortizare ulterioară cumulată şi orice pierderi
din depreciere ulterioare cumulate.
Evaluarea stocurilor la data bilanţului se efectuează la valoarea cea mai mică dintre cost şi
valoarea realizabilă netă. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără
mişcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar,
valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări
pentru depreciere. Fac obiectul evaluării şi stocurile în curs de execuţie. Prin valoare realizabilă
netă a stocurilor se înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când
este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării. 31
Evaluarea la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor cu decontare
în lei în funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul prezentării în
bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.
Disponibilităţile băneşti şi alte valori similare în valută se evaluează în bilanţ la cursul de
schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului
financiar.
Titlurile pe termen scurt (acţiuni şi alte investiţii financiare) admise la tranzacţionare pe o
piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele
netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
31
OMFP nr. 3055/2009, anexa 1, cap. 2, secţiunea 8, pct. 56
15
Titlurile pe termen lung (acţiuni şi alte investiţii financiare) se evaluează la costul istoric
mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
La fiecare dată a bilanţului:
- elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum
sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi prezentate
în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a
României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile
sau nefavorabile, între cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a
României de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută, sau cursul la care acestea sunt
înregistrate în contabilitate şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se
înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz,
- pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de
cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea
acestora se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare,
- elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric
(imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb
valutar de la data efectuării tranzacţiei,
- elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă
(de exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale
la această valoare.
1.2.3. Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar
Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. În acest scop, pe
baza situaţiilor financiare se determină poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de trezorerie
ale entităţilor economice.
Entităţile contabile au obligaţia să întocmească raportări contabile anuale, precum şi în
situaţia fuziunii, divizării sau încetării potrivit legii a activităţii acestora. 32
Întocmirea situaţiilor financiare cu întreaga lor formaţie de documente de sinteză
reprezintă un proces complex de agregare a datelor în vederea construirii indicatorilor economico
- financiari privind situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute. Derularea acestui proces se
32
16
concretizează într-o suită de lucrări, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare
la redactarea sau completarea propriu-zisă a bilanţului.
Lucrările preliminare sunt denumite lucrări de închidere a exerciţiului, fiind structurate
astfel: 33
- stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere care are scopul de a verifica
exactitatea rulajelor şi soldurilor din conturi. Astfel se pot descoperi eventualele erori şi se
verifică concordanţa între inregistrările din conturile sintetice şi cele din conturile analitice,
- inventarierea generală a activelor şi datoriilor prin care se verifică mijloacele materiale
şi băneşti, sursele de provenienţă ale bunurilor, drepturile de creanţă şi obligaţiile şi se
înregistrează diferenţele dintre situaţia contabilă şi realitatea constatată la inventar,
- contabilitatea operaţiilor de regularizare a inventarului privind: diferenţele de inventar,
amortizările, ajustări pentru deprecieri, ajustări pentru riscuri si cheltuieli, diferenţele de
conversie si diferenţele de curs valutar, delimitarea în timp a cheltuielilor si veniturilor,
- stabilirea balanţei conturilor după inventariere pentru verificarea exactităţii
înregistrarilor în conturi a operaţiilor economice din cursul exerciţiului financiar, precum şi a
celor efectuate pentru regularizări,
- determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau finanţarea pierderii -
în această etapă se decontează veniturile si cheltuielile, se determină profitul impozabil, se
regularizează impozitele, inclusiv cel pe profit,
- redactarea situaţiilor financiare - după ce toate aceste etape au fost realizate se trece la
redactarea bilanţului pe baza datelor cuprinse în ultima balanţă, precum şi a conturilor, evidenţei
extracontabile şi operative.
1.2.4. Delimitări privind auditul statutar în România

,,Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil
competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei
opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi
a rezultatelor (performanţelor) obţinute de aceasta’’.34
33
34
CECCAR, Manualul pentru standarde internaţionale de audit, certificare şi etică, Bucureşti, 2007, pg. 34
17
Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care
examinează (verifică) şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit,
inclusiv activităţi şi operaţii specifice întreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale
(legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a
mandatului primit din partea proprietarilor întreprinderii (acţionari, asociaţi). 35
Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt: 36
- profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau juridică;
- obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare
ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale
situaţiilor financiare, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;
- scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi
completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de
entitatea auditată;
- criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia, îl
constituie standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile.
Standardele profesionale ale auditului financiar contabil solicită ca această activitate
responsabilă să se desfăşoare luând în considerare standardele de audit, cerinţele organismelor
profesionale relevante, legislaţia şi reglementările în vigoare, cerinţele de raportare. 37
Posibilitatea auditorului de a exprima o opinie privind întocmirea situaţiilor financiare sub
toate aspectele semnificative, conform cu un cadru general de raportare financiară, implică
parcurgerea mai multor etape: 38
 Acceptarea angajamentului de audit;
 Orientarea şi planificarea auditului;
 Aprecierea controlului intern;
 Controlul conturilor;
 Controlul situaţiilor financiare;
 Concluziile auditorului şi întocmirea raportului de audit.
35
Ion Florea, Ionela Corina, Introducere în expertiza contabilă şi auditul financiar, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2008,
pg. 23
36
Marin Toma, Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007, pg. 23
37
Boulescu M., Auditarea situaţiilor financiare, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2007, pg. 29
38
Boulescu M., M.Ghiţă, V.Mareş, Auditul performanţei, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2002, pg. 31
18
În funcţie de concluziile pe care le-a tras pe baza analizei probelor de audit colectate în
timpul misiunii sale, auditorul poate emite una dintre următoarele opinii: 39
- opinie fără rezerve - este exprimată atunci când auditorul a obţinut o asigurare
rezonabilă asupra faptului că toate datele semnificative incluse în posturile din situaţiile
financiare au fost culese şi sistematizate după o metodă acceptabilă şi permanentă;
- opinie cu rezerve - este formulată atunci când auditul nu este în măsură să exprime o
opinie fără rezerve, dar incidenţa dezacordurilor cu conducerea întreprinderii şi a limitelor
impuse întinderii angajamentului de audit nu impun o opinie defavorabilă;
- opinie defavorabilă - se exprima când dezacordurile cu conducerea întreprinderii sunt
semnificative şi au o incidenţă importantă asupra situaţiilor financiare, care este incompletă,
nesinceră, înşelătoare;
- imposibilitatea de a exprimă o opinie intervine atunci când limitarea întinderii lucrărilor
sau incertitudinilor sunt de aşa natură încât auditorul nu este în măsură să formuleze vreo opinie
asupra bilanţului.
Cu toate că opinia auditorului sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare, utilizatorul nu
trebuie să considere că această opinie este o garanţie a valabilităţii viitoare a entităţii. 40
În capitolul următor vom prezenta societatatea farmaceutică ROPHARMA S.A., şi vom
realiza analiza informaţiile contabile prezentate în bilanţul şi contul de profit şi pierdere întocmite
de societatea ROPHARMA S.A în perioada 2009-2011.
Cap. 2 PREZENTAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE ROPHARMA S.A.
39
Marin Toma, Initiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007, pg.185
40
Stoian Ana, Eugen Ţurlea, Auditul financiar contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pg. 54
19
2.1. Repere privind constituirea şi obiectul de activitate al societăţii ROPHARMA
Societatea aleasă pentru studiul activităţii practice se numeşte S.C. ROPHARMA S.A. cu
sediul social în Braşov, str. Iuliu Maniu nr. 55, et 1.
Numărul şi data înregistrării în Registrul Comerţului este J08/ 2886/ 2007, iar codul unic
de înregistrare este RO 1962437.
S.C Ropharma este o societate pe acţiuni cu capital privat. Capitalul social subscris şi
vărsat la data de 30.09.2011 este de 29.100.555 lei divizat în 29.005.550 acţiuni normative cu
valoarea de 0.1 lei fiecare.
Domeniul principal de activitate al societăţii este comerţul cu amănuntul al produselor
farmaceutice, în magazine specializate. Activităţi secundare:
- fabricarea produselor farmaceutice
- comerţ cu ridicata al produselor farmaceutice
- intermedieri în comerţul specializat în vânzarea produselor cu caracter specific.
Conducerea executivă a societăţii a fost asigurată de către o echipă managerială, echipă
care la finele anului 2011 avea următoarea componenţă: Miron Mihai – Director General şi
Rădăşanu Alin – Constantin – Director Financiar.
Societatea Ropharma este o companie continuatoare a tradiţiei farmaceutice româneşti,
având în componenţa unele farmacii înfiinţate de peste un secol, care activează şi acum în
locaţiile iniţiale. Provine din Întreprinderea de stat “Oficiul Farmaceutic Iaşi”, înfiinţat în anul
1952, prin înglobarea tuturor farmaciilor din zona Iaşi şi Vaslui.
La data de 07.03.1991 se înregistrează la Oficiul Registrul Comerţului Iaşi, sub nr.
J22/335/1991 cu denumirea de S.C. Iassyfarm S.A., cu sediul în Iaşi, str. Smârdan, nr. 19, având
ca unic proprietar Statul Roman. În baza Hotărârii de Guvern nr. 55/1998, statul, prin entitatea sa
FPS, vinde pachetul majoritar de acţiuni prin licitaţie publică, câştigătorul licitaţiei fiind ADD
Pharmaceuticals Ltd. din Cipru, care devine acţionarul majoritar al societăţii, cu un procent de
50,756% din capitalul social.
În anul 2007 are loc schimbarea denumirii din S.C. Iassyfarm S.A. în S.C. Ropharma
S.A., iar sediul social se mută la Braşov, str. Iuliu Maniu, nr. 55.
În 2009, S.C.Ropharma S.A. fuzionează cu alte trei societăţi comerciale de profil
farmaceutic: S.C. Farmaceutica Aesculap S.A. Tg. Mureş, (fosta Întreprindere de Stat – Oficiu
farmaceutic); S.C. Medica S.A. Bacău, (fosta Întreprindere de Stat – Oficiu farmaceutic); S.C.
20
Global Pharmaceuticals S.R.L. Braşov (înfiinţată pe baza iniţiativei private în anul 1997). Ca
urmare a fuziunii, capitalul social al societăţii S.C.Ropharma S.A. s-a majorat cu 8,714 milioane
lei, ajungând la 12.652 milioane lei.
În septembrie 2010, Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. ROPHARMA S.A. aprobă
majorarea de capital cu suma de 16.448.139,80, de la valoarea de 12.652.415,20 la valoarea de
29.100.555 lei, prin încorporarea în capitalul social a rezervelor în suma de 16.448.139,80 şi
emiterea unui număr de 164.481.398 acţiuni nominative, în forma dematerializată.
Rata de alocare a noilor acţiuni a fost de 1.3 acţiuni la o acţiune deţinută.
În data de 16.12.2010, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a emis Certificatul de
Înregistrare a Valorilor Mobiliare iar în data de 13.01.2011, S.C. Depozitarul Central S.A. a
înregistrat în registrul acţionarilor S.C. ROPHARMA S.A. majorarea de capital social.
Începând cu noiembrie 2010, acţiunile societăţii Ropharma SA au fost admise la
tranzacţionare la prima categorie a Burse de Valori Bucureşti, în urma transferului de pe Rasdaq,
cu simbolul bursier RPH.
Entitatea fiind listată la BVB nu poate opta pentru aplicarea sistemului simplificat de
contabilitate fiind obligată să aplice Reglementarile contabile conforme cu directivele europene
aprobate prin OMFP 3055/2009.41
Societatea Ropharma operează în total 150 farmacii dintre care 33 în Iaşi şi cinci depozite
de medicamente la Bucureşti, Iaşi, Bacău, Târgu-Mureş şi Cluj.
Entitatea îşi desfăşoară activitatea într-un cadru organizat, alături de o echipă ce are în
vedere îndeplinirea obiectivelor. Firma Ropharma este condusă de o echipă formată din oameni
competenţi, cu experienţă, care au pregătirea necesară, activează în diverse grupuri şi sunt
capabili să elaboreze planuri în vederea dezvoltării activităţii, să inoveze în acest domeniu.
Ropharma este structurată pe cinci mari departamente: departament producţie,
departament marketing, departament financiar-contabil, departament resurse umane, departament
de investiţii;
Se poate sesiza faptul că cele cinci departamente sunt comune ramurilor de producţie
diferite ale întreprinderii (cosmetice, suplimenţi alimentari, substanţe activ farmaceutice,
suplimenţi alimentari). Structura organizatorică se întocmeşte ca urmare a existenţei acestor
departamente, compartimente şi posturi la nivelul organizaţiei.
41
21
Nivelurile ierarhice se regăsesc în structura funcţională de mai jos şi sunt determinate de
poziţiile successive pe care le au faţă de directorul general al firmei, managerii diferitelor
departamente de muncă, situaţi pe aceleaşi linii ierarhice.
Fig. 2.1 Organigrama societ ăţii comerciale ROPHARMA S.A.

Societatea ROPHARMA dispune de un portofoliu de produse bogat, având pe piaţă mai
mult de 170 produse comercializate în sediul central şi în celelalte filiale. Aproximativ 120 sunt
produse cu prescripţie şi 80 sunt disponibile ca substanţe active farmaceutic, produse
farmaceutice, cosmetice, suplimenţi alimentari, Ropharma producând de asemenea şi ingredienţi
activi farmaceutici. În prezent societatea acordă o atenţie sporită în fabricarea preparatelor
dermatologice (creme, unguente, geluri).
Dintre clasele principale de produse oferite, amintim:
- substanţe active farmaceutice ;
- produse farmaceutice;
- produse cosmetice;
- suplimenţi alimentari.
Principala piaţă de desfacere a societăţii Ropharma este piaţa de retail. Vânzările în
această piaţă sunt realizate en detail prin reţeaua proprie de farmacii care cuprinde 94 de locaţii şi
prin distribuţia engross realizată prin cele 5 depozite. Structura vânzărilor societăţii a fost de 74%
prin farmaciile proprii şi de 26% prin distribuţie.
22
2.2. Aprecierea poziţiei financiare şi a performanţelor societăţii ROPHARMA S.A.
Situaţiile financiare ale societăţii ROPHARMA au fost întocmite în conformitate cu
Ordinul Ministerului de Finanţe Publice nr. 3055/2009, cu modificările ulterioare. Aceste situaţii
sunt prezentate în lei noi (RON) în baza principiului continuităţii activităţii. Principiul
continuităţii porneşte de la premisa că firma îşi va continua activitatea în viitorul previzibil, fără a
intra în stare de lichidare sau de reducere semnificativă a activităţii.
Modificarea poziţiei financiare reflectă, în general, modificările structurilor din contul de
profit şi pierdere şi ale celor din bilanţ. Informaţiile privind modificarea poziţiei financiare a
întreprinderii sunt necesare pentru evaluarea activităţilor sale de exploatare, finanţare şi de
investiţii, oferind o bază pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerar sau
echivalente de numerar şi a nevoilor întreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de numerar. 42
Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite, în principal de bilanţ, cele privind
performanţa, de contul de profit şi pierdere, iar cele privind poziţia financiară de situaţiile
distincte.
Conform cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare,
obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţa
şi modificările poziţiei financiare, a întreprinderii, acestea fiind utile unei sfere largi de utilizatori
în luarea deciziilor economice.
2.2.1. Dinamica poziţiei financiare la societatea ROPHARMA S.A.

Poziţia financiară este definită de resursele economice pe care le controlează, de structura
financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, de lichiditatea şi solvabilitatea valorilor
economice şi de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îşi desfăşoară
activitatea. 43
În cele ce urmează ne propunem să sintetizăm informaţiile contabile prezentate în bilanţul
societăţii Ropharma întocmit în perioada 2009-2011.
Tabel nr. 2.1.- Situaţia activelor, datoriilor şi a capitalurilor proprii
Elemente 2009 2010 2011
ACTIVE IMOBILIZATE 37.501.240 61.742.659 70.021.302
I. Imobilizări necorporale 395.783 493.401 2.449.431
42
2005, pg. 79
43
23
II. Imobilizări corporale 31.384.884 54.204.542 53.954.555
III. Imobilizări financiare 5.720.573 7.044.716 13.617.316
ACTIVE CIRCULANTE 152.200.224 226.815.113 317.727.502
I. Stocuri 34.339.807 28.634.063 44.310.845
II. Creanţe 109.377.936 188.228.668 247.923.055
III. Investiţii pe termen scurt 0 0 0
IV. Casa şi conturi la bănci 8.482.531 9.952.382 25.493.602
CHELTUIELI ÎN AVANS 833.001 522.369 774.613
DATORII: SUMELE CARE TREBUIE 137.519.229 202.041.297 292.332.816
PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ < UN
AN
ACTIVE CIRCULANTE NETE/ 15.506.574 25.281.700 26.162.631
DATORII CURENTE NETE
TOTAL ACTIVE - DATORII CURENTE 53.007.814 87.024.359 96.183.933
DATORII: SUMELE CARE TREBUIE 4.152.914 5.137.476 5.061.758

PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ > UN
AN
PROVIZIOANE 277.579 130.720 54.314
VENITURI ÎN AVANS din care: 26.816 33.829 26.012
- subvenţii pentru investiţii 19.344 19.344 19.344
- venituri înregistrate în avans 7.472 14.485 6.668
CAPITAL ŞI REZERVE 48.557.977 81.736.819 91.048.517
I - capital subscris vărsat 12.652.415 29.100.555 29.100.555
II. Prime de capital 2.126.723 1.962.780 1.962.780
III. Rezerve din reevaluare 14.910.592 37.263.935 37.263.935
IV. Rezerve 15.777.007 3.479.873 13.697.291
Acţiuni proprii 228.855 58.887 1.270.977
Pierderi legate de instrumentele de 0 228.855 228.855
capitaluri proprii
V. Profitul sau pierderea exerciţiului 4.170.096 10.881.737 10.523.788
financiar
Repartizarea profitului 269.170 666.574 0
Din informaţiile prezentate în tabelul 2.1. putem preciza că evoluţia activelor imobilizate
în 2010 faţă de 2009 înregistrează o creştere cu 24.241.419 lei, datorată în principal creşterii
valorii imobilizărilor financiare. În anul 2011 faţă de 2010 activele imobilizate au crescut cu
8.278.643 lei, o creştere nesemnificativă datorată în primul rând scăderii valorii imobilizărilor
corporale.
24
În ceea ce priveşte imobilizările necorporale, a avut o creştere semnificativă în anul 2011
faţă de anul 2010 cu aproximativ 1.956.030 lei, datorată achiziţionării fondului comercial a 10
noi farmacii.
În anul 2010 faţă de 2009 se înregistrează o creştere a valorii imobilizărilor corporale cu
22.819.658 lei, datorată atât creşterii valorilor înregistrate la categoria ,,Terenuri şi
construcţii’’(cu 22.340.610 lei) cât şi creşteri la categoria ,,Avansuri şi imobilizări corporale în
curs’’(cu 812.089 lei), iar în anul 2011 observăm o evoluţie nefavorabilă faţă de anul 2010 cu
249.987 lei.
De remarcat este faptul că imobilizările financiare au înregistrat o creştere treptată din
2009 până în 2011, astfel că în anul 2011 ajunge ca titlurile pe care le deţine la entităţi afiliate să
să crească faţă de 2010 cu 6.572.600 lei.
Acest tabel ne pune în evidenţă şi evoluţia stocurilor, care suferă o scădere în anul 2010
faţă de 2009 cu 5.705.744 lei, şi o creştere semnificativă în anul 2011 atât faţă de anul 2009 cât şi
faţă de 2010 cu 15.676.782 lei, respectiv 9.971.038 lei. Se mai poate analiza evoluţia creanţelor
care au crescut vizibil pe parcursul celor 3 ani, cu 78.850.732 lei în 2010 faţă de 2009 şi cu
59.694.387 lei în 2011 faţă de 2010.
Această creştere a creanţelor este un lucru favorabil pentru societatea analizată, deoarece
acest lucru semnifică faptul că societatea noastră a avut o activitate bună, şi urmează să
primească sume de bani de la clienţi. Pe parcursul acestor trei ani, societatea nu a realizat nici o
investiţie pe termen scurt. În ceea ce priveşte numerarul din casierie şi conturile la bănci,
observăm că soldul din casierie este mai mare în anul 2010 cu 1.469.851 lei faţă de 2009 iar în
anul 2011 se observă o creştere dublă faţă de anul 2010 cu 15.541.220 lei. Privind situaţia
activelor circulante se mai poate deduce un lucru favorabil, şi anume, acela că au scăzut
considerabil cheltuielile în avans, ajungându-se de la 833.001 lei în 2009 la 774.613 lei în 2011.
În anul 2009 se observă că indicatorul cu valoarea cea mai mare din totalul activelor
circulante sunt creanţele cu 109.377.936 lei, urmate de stocuri cu valoarea de 34.339.807 lei.
Anul 2010 a fost un an mult mai bun pentru societate decât anul anterior, remarcându-se în cadrul
activelor circulante creanţele, cu o valoare de 188.228.668 lei, casa şi conturi la bănci, care creşte
faţă de anul 2009 cu 1.469.851 lei, iar in cazul stocurilor, valoarea lor fiind mai mică faţă de anul
precedent cu 5.705.744 lei. Anul 2011 este mai bun în ceea ce priveşte creanţele faţă de anii
25
precedenţi, deţinând 247.923.055 lei din totalul activelor circlante, 25.493.602 lei casa şi conturi
la bănci, cu 15.541.220 lei faţă de anul 2010.
După cum putem observa în tabelul 2.1., datoriile, atât cele care trebuie plătite într-o
perioadă de până la 1 an cât şi cele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an, au
crescut considerabil în anul 2011 faţă de 2009, ajungând de la 137.519.229 lei la 292.332.816 lei,
respectiv de la 4.152.914 lei la 5.061758 lei. În tabelel nostru putem observa în anul 2009 o
evoluţie favorabilă a raportului dintre activele circulante nete și datoriile curente nete de
15.506.574 lei, ceea ce sugerează faptul că societatea are capacitatea să îşi achite datoriile pe
termen scurt prin intermediul activelor circulante (cash, creanţe şi stocuri). Aceasta a crescut în
2011 ajungând la 26.162.631 lei.
În ceea ce priveşte totalul activelor minus datoriile curente, acest post bilanţier arată cât
este valoarea activului finanţat exclusiv pe baza resurselor pe termen lung (peste un an), şi anume
prin intermediul capitalurilor proprii şi a datoriilor pe termen lung. Diminuarea activului total cu
contravaloarea datoriilor pe termen scurt poate fi asimilată cu ”capitalul permanent”. În tabelul
nostru, această valoare a evoluat pozitiv, astfel că din anul 2009 până în 2011 a crescut cu
43.176.119 lei.
Alte aspecte favorabile pe care le putem analiza priveşte evoluţia rezervelor din
reevaluare şi a capitalurilor care au evoluat pe parcursul celor trei ani. Rezervele din reevaluare
au crescut de la an la an, ajungând în anul 2011 să fie 22.353.343 lei mai mari decât în anul 2009.
Deasemeni, şi capitalurile au avut o evoluţie favorabilă, în anul 2010 ajungând să crească cu
16.448.140 lei faţă de 2009 şi îşi păstrează valoarea din 2010 şi în 2011.
Indicatorii capitalurilor din anul 2011 al societăţii nu mai ocupă aceleaşi poziţii ca în anul
anterior şi au valori diferite, după cum urmează: totalul activelor – datoriile curente au crescut
faţă de anul 2010 cu 9.159.574 lei, ocupând totodată primul loc din totalul capitalurilor în acest
an, rezervele care au crescut considerabil în anul 2011 faţă de 2010. Se observă că raportul dintre
activele circulante nete şi datoriile curente nete au avut o evoluţie favorabilă ajungând de la
15.506.574 lei în anul 2009 la 26.162.631 lei în 2011, lucru favorabil pentru întreprindere care se
află în situaţia în care îşi poate plăti datoriile pe termen scurt prin intermediul activelor circulante.
În anul 2011 faţă de 2010 societatea înregistrează o scădere nesemnificativă a profitului din
exerciţiul financiar de 357.949 lei.
2.2.2. Aprecierea performanţelor societăţii ROPHARMA S.A.
26
Performanţa întreprinderii reflectă capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de
numerar, prin utilizarea resurselor existente, precum şi gradul de eficienţă în utilizarea de noi
44
resurse. Capacitatea de a genera fluxuri de numerar viitoare presupune ca întreprinderea să
înregistreze venituri din activitatea desfăşurată, iar utilizarea resurselor existente presupune
evidenţierea de cheltuieli ale perioadei. Veniturile şi cheltuielile constituie, aşadar elemente legate
direct de evaluarea performanţelor întreprinderii. 45
În cele ce urmează ne propunem să sintetizăm informaţiile contabile prezentate în contul
de profit şi pierdere al societăţii Ropharma întocmit în perioada 2009-2011.
Tabel nr. 2.2.- Situaţia veniturilor şi a cheltuielilor la societatea Ropharma
Elemente 2009 2010 2011
Cifră de afaceri netă 288.285.159 351.997.844 385.167.236
Venituri din exploatare 289.224.650 354.032.435 385.905.093
Chheltuieli de exploatare 282.165.018 341.187.273 373.190.258
Profitul din exploatare 7.059.632 12.845.162 12.714.835
Venituri financiare 3.072.031 4.024.130 3.891.682
Cheltuieli financiare 4.869.085 3.537.805 3.871.142
Profit/Pierdere financiară -1.797.054 486.325 20.540
Profit/Pierdere curentă 5.262.578 13.331.487 12.735.375
Profitul /Pierderea din 0 0 0
activitatea extraordinară
Venituri totale 292.296.681 358.056.562 389.796.775
Cheltuieli totale 287.034.103 344.725.078 377.061.400
Profitul /Pierderea brută 5.262.578 13.331.487 12.735.375
Impozitul pe profit 1.092.482 2.449.750 2.211.587
Profitul/Pierderea netă a 4.170.096 10.881.737 10.523.788
exerciţiului financiar
Din informaţiile prezentate în tabelul 2.2. în situaţia contului de profit şi pierdere, se

observă în primul rând evoluţia cifrei de afaceri care este într-o continuă creştere, 288.285.159 lei
în anul 2009 ajungând la valoarea de 385.167.236 lei în anul 2011.
Pentru a determina profitul sau pierderea din exploatare a societăţii vom analiza mai întâi
veniturile şi cheltuielile din exploatare. Acestea au o evoluţie crescătoare din 2009 până în 2011,
44
2005, pg. 97
45
Dincă M., Analiza economico-financiară: Noţiuni teoretice şi aplicaţii practice, curs pentru învăţământ la
distanţă, 2008-2009, pg. 17
27
astfel ca veniturile au pornit în 2009 de la valoarea de 289.224.650 lei şi au crescut cu 64.807.785
lei în 2010, şi cu 96.680.443 lei în 2011, iar cheltuielile au avut de asemenea o evoluţie
favorabilă, ajungând în 2011 la o valoare de 373.190.258 lei, cu 32.002.985 lei faţă de 2010.
Datorită faptului că în decursul celor trei ani de activitate veniturile au fost mai mari decât
cheltuielile se obţine un profit de exploatare pentru societate. Deoarece în anul 2011 cheltuielile
au crescut considerabil faţă de anii precedenţi, se observă că profitul societăţii a crescut în anul
2010 cu 5.785.530 lei, ajungând la o valoare de 12.845.162 lei, în anul 2011 prezintă o scădere cu
130.327 lei.
În continuare vom analiza veniturile şi cheltuielile financiare pentru a determina profitul
sau pierderea financiară. Se observă că veniturile financire în 2009 sunt mult mai mici decât
cheltuielile financiare, iar în anul 2010 acestea sunt mai mari faţă de cheltuielile financiare,
ajungând astfel în 2011 ca ambii indicatori să aibe valori aproximativ egale. Datorită faptului că
în 2009 veniturile sunt mai mici decât cheltuielile financiare, vom observa că societatea
înregistrează o pierdere de 1.797.054 lei. În anul 2010 datorită veniturilor încasate, societatea
înregistrează cel mai mare profit din cei trei ani de analiză de 486.325 lei. Calculăm în continuare
profitul sau pierderea curentă, scăzând din profitul de exploatare pierderea financiară. Astfel vom
avea în anul 2009 un profit de 5.262.578 lei urmat de o creştere a profitului în anul 2010, cu o
valoare de 13.331.487 lei şi o descreştere bruscă în anul 2011, ajungând la o valoare de
12.735.375 lei. Societatea nu înregistrează cheltuieli şi venituri extraordinare.
În anul 2009 societatea a înregistrat venituri din exploatare de 289.224.650 lei, cu o
diferenţă de 286.152.619 lei faţă de veniturile financire, acumulând un total al veniturilor de
292.296.681 lei. De asemenea cheltuielile societăţii au fost mult mai mari din punctul de vedere
al exploatării, în valoare de 282.165.018 lei cu 277.295.933 lei mai mult decât cheltuielile
financiare, acumulându-se un total al cheltuielilor în valoare de 287.034.103 lei. Anul 2010 se
remarcă printr-o creştere remarcabilă a veniturilor din exploatare care ajung la o valoare de
354.032.435 lei, iar veniturile financiare înregistrând o valoare de 4.024.130 lei. Astfel totalul
cheltuielilor în anul 2010, ţinând cont că nu avem cheltuieli extraordinare este în valoare de
344.725.078 lei. Analizând societatea în anul 2011 din perspectiva cheltuielilor, se observă că,
cheltuielile financiare sunt mai mici cu 369.319.116 lei faţă de cheltuielile din exploatare ale
aceluiaşi an, ajungându-se la o valoare totală a cheltuielilor de 377.061.400 lei.
28
Din analiza evoluţiei anului 2011, observăm o creştere considerabilă a veniturilor din
exploatare de 31.872.658 lei, societatea având cele mai mari venituri din exploatare din cei trei
ani. Veniturile financiare sunt mult mai scăzute având valoarea de 3.891.682 lei, cu 382.013.411
lei mai mici decât cele din exploatare. Astfel se cumulează un total al veniturilor în 2011 de
389.796.775 lei. Cheltuielile din exploatare sunt, la fel ca în anii precedenţi, mai mari decât
cheltuielile financiare, care au valoarea de 373.190.258 lei.
Societatea mai dispune şi de un profit net al exerciţiului financiar, calculat ca diferenţă
dintre profitul brut şi impozitul pe profit, astfel, în anul 2010 avem cea mai mare valoare a
profitului de 10.881.737 lei, mai mare cu 6.711.641 lei faţă de anul 2009 şi cu 357.949 lei faţă de
anul 2011.
În urma celor prezentate putem spune că societatea ROPHARMA este performantă pentru
că a înregistrat profit net în toată perioada analizată. O creştere semnificativă a profitului
societăţii fiind înregistrată în anul 2010, cu aproximativ 50% faţă de anul 2009. Pentru anul 2011
societatea înregistreză o scădere uşoară faţă de anul precedent.
În capitolul următor al lucrării vom realiza un studiu de caz privind întocmirea, analiza şi
auditul situaţiilor financiare la societatea farmaceutică ROPHARMA S.A.
Cap. 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND ÎNTOCMIREA, ANALIZA ŞI AUDITUL

SITUAŢIILOR FINANCIARE LA SOCIETATEA ROPHARMA S.A.
29
3.1. Consideraţii privind întocmirea situaţiilor financiare la societatea ROPHARMA
S.A.
În contabilitatea românească exerciţiul financiar corespunde unui an calendaristic, deci
începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. Conţinutul exerciţiului financiar este
reglementat prin norme ale Ministerului Finanţelor care sunt obligatorii pentru toţi agenţii
economici.
ROPHARMA este o societate pe acţiuni de tip deschisă, tranzacţionată la BVB, fiind
astfel obligată să întocmească cele 5 raportări contabile anuale prevăzute de către OMFP
3055/2009. Pentru a întocmi situaţiile financiare la societatea ROPHARMA S.A. trebuie să
parcurgem lucrările de închidere a exerciţiului, şi anume lucrările preliminare întocmite în anul
2011.
 Stabilirea balanţei de verificare a conturilor înainte de inventariere
Înaintea inventarierii activelor şi datoriilor societăţii ROPHARMA S.A. se întocmeşte
balanţă de verificare pentru a centraliza datele şi pentru a verifica exactitatea înregistrărilor în
conturi. Prin intermediul balanţei se controlează egalităţile între debitul şi creditul conturilor,
între înregistrarea cronologică şi cea sistematică, între conturile analitice şi cele sintetice.
De asemenea balanţa oferă datele necesare pentru a putea fi comparate soldurile scriptice
cu cele care vor rezulta la inventar. Pentru că operaţiile din cursul exerciţiului financiar să se
dovedească corecte, trebuie că totalul rulajelor din balanţă trebuie să corespundă cu totalul
rulajelor calculate în Registrul-jurnal.
Deoarece balanţă de verificare serveşte ca element de comparaţie cu inventarul faptic,
aceasta poate fi considerată un inventar contabil, reprezentând totodată şi un instrument de
verificare a conţinutului soldurilor conturilor. 46
 Inventarierea generală a activelor şi datoriilor
Prin etapa inventarierii societatea ROPHARMA S.A. stabileşte situaţia reală a activului
net, adică constatarea mărimii faptice a elementelor de active şi datorii, cât şi evaluarea lor la
nivelul valorii. Constatarea existenţei elementelor inventariate se face prin observarea directă
(prin numărare, cântărire, măsurare, cubare şi calcule tehnice după caz) pentru bunurile corporale
(materiale), pe bază de registre sau documente (extrase de cont confirmate de terţi), pentru
46
30
bunurile necorporale (nemateriale), creanţe şi datorii. Evaluarea elementelor patrimoniale
inventariate se face la nivelul valorii actuale, valoarea de inventar.
Evaluarea activelor şi datoriilor în bilanţ la societatea ROPHARMA se prezintă astfel: 47
- licenţele programelor informatice achiziţionate sunt capitalizate pe baza costurilor de
achiziţie şi punere în funcţiune a acestora; aceste costuri sunt amortizate liniar pe o perioadă de
viaţă utilă (1-3 ani), iar costurile dezvoltării sau întreţinerii programelor informatice sunt
recunoscute drept cheltuială în momentul efectuării acestora,
- imobilizările corporale sunt evaluate la cost, cu excepţia clădirilor şi terenurilor care
sunt prezentate la valoarea reevaluată; costul mijloacelor fixe achiziţionate este format din preţul
de achiziţie şi din valoarea altor costuri care au fost generate de transportul activelor la locaţia
actuală, precum şi costul de amenajare a amplasamentului,
- titlurile se evaluează în cazul celor cotate la bursă la valoarea lor de cotare în ziua de 31
decembrie, iar a celor necotate la valoarea lor probabilă de vânzare; în cazul în care valoarea lor
de inventar este mai mică decât valoarea cu care acestea figurează în contabilitate, se va proceda
la constituirea de ajustări pentru deprecierea acestor titluri, iar în situaţia în care valoarea de
vânzare este superioară valorii contabile, în listele de inventariere se va înscrie valoarea
contabilă,
- stocurile sunt prezentate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă,
adică a preţului de vânzare aferent activităţii normale,
- valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se
evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzacţionate se
evaluează la costul istoric, mai puţin eventualele ajustări pentru pierderi de valoare,
- evaluarea creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de
plată, constituindu-se, după caz, provizioane în procent de 30% pentru toate soldurile a căror
scadenţă este depăşită cu peste 270 zile şi în procent de 100% pentru toate soldurile aferente
partenerilor care au declarată deschisă procedura falimentului, respectiv creşterea datoriilor sau
pentru sumele aflate în litigiu;
Toate bunurile care se inventariază se înscriu în listele de inventariere, care pot fi distincte
sau reprezintă prima parte a registrului de inventar, diferenţiate în raport de felul şi natura
47
31
activelor şi pasivelor constatate efectiv pe teren.48 Rezultatele inventarierii se consemnează într-
un proces-verbal de inventariere, în care se înscriu, în principal: perioada de gestiune
inventariată; persoanele care au făcut inventarierea; plusurile şi minusurile constatate;
compensările efectuate; bunurile depreciate; creanţele şi datoriile incerte; creanţele, datoriile şi
lichidităţile în devize; constituirea şi regularizarea provizioanelor; regularizarea amortizărilor;
alte elemente specifice inventarierii.
 Contabilitatea operaţiilor de regularizare a inventarului 49
- operaţiile privind regularizarea plusurilor şi minusurilor de inventar - odată
stabilite rezultatele inventarierii, plusurile şi minusurile de inventar, se procedează la înregistrarea
şi decontarea lor gestionară, adică regularizarea rezultatului inventarierii.
Înregistrările la societatea ROPHARMA S.A. ocazionate de constatarea plusurilor şi
minusurilor la inventar se vor face în funcţie de natura structurilor de activ şi pasiv inventariate.
Plusurile la inventar reprezintă de regulă intrări de bunuri în patrimoniu, respectiv creşteri de
active. Pentru înregistrarea plusurilor ce apar la stocuri trebuie să se facă distincţia între stocurile
care provin din aprovizionări duc la scăderea cheltuielilor şi cele din producţie proprie duc la o
creştere de venituri. Minusurile constatate la inventar reprezintă ieşiri de bunuri, respectiv scăderi
de activ, şi sunt înregistrate diferit în funcţie de cauzele care le-au generat.
Înregistrările care se operează în contabilitatea societăţii ROPHARMA în luna decembrie
2011 sunt:
- plusuri de plante medicinale în valoare de 1.500 lei:
301 = 601 1.500 lei
„Materii prime” „Cheltuieli cu
materii prime”
- plusuri la motorină în valoare de 750 lei:

3022 = 6022 750 lei
„Combustibili” „Cheltuieli privind
combustibili”
- plusurile constatate la inventarierea casieriei în valoare de 600 lei:

48
49
32
5311 = 7588 600 lei
„Casa in lei” „Alte venituri din
exploatare”
- minusuri de ambalaje în valoare de 500 lei:

608 = 381 500 lei
„Cheltuieli privind „Ambalaje”
ambalajele”
- operaţii privind calculul amortizărilor - în principiu, amortizarea activelor imobilizate

se calculează şi înregistrează pe baza planului de amortizare sau a fişelor mijloacelor fixe. La
închiderea exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal că
valoarea de inventar să fie egală cu valoarea rămasă de amortizat. În cazul în care există o
diferenţă între valoarea de inventar şi valoarea netă contabilă (valoarea rămasă neamortizată),
valoarea contabilă va fi corectată prin înregistrarea unei amortizări excepţionale, dacă deprecierea
este ireversibilă. Aceste cheltuieli sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal.
La societatea ROPHARMA S.A. imobilizările corporale şi necorporale sunt amortizate
prin metoda liniară, pe baza duratelor utile estimate, începând cu luna următoare lunii în care sunt
puse în funcţiune. Principalele durate de viaţă utilizate sunt: imobilizări necorporale 3-5 ani;
clădiri 32-48 ani; instalaţii şi echipamente 5-18 ani; vehicule 4-6 ani; echipamente de birou 2-10
ani. În contabilitatea societăţii ROPHARMA S.A. amortizarea se înregistrează lunar, şi
presupunem amortizarea unui program informatic în valoare de 1.455 lei şi a unei clădiri în
valoare de 3.636 lei conform următoarelor formule:
6811 = 2808 1.455 lei
„Cheltuieli de exploatare „Amortizarea altor
privind amortizarea imobilizările
imobilizărilor” necorporale”
6811 = 2812 3.636 lei

„Cheltuieli de exploatare „Amortizarea
privind amortizarea construcţiilor”
imobilizărilor”
- operaţii privind ajustările pentru depreciere - ajustările pentru deprecieri vizează
acele elemente de activ neamortizabile a căror valoare de inventar la data închiderii exerciţiului
este mai mică decât valoarea contabilă de intrare; aceste micşorări au un caracter reversibil, ele
fiind regularizate la închiderea conturilor, astfel deprecierea calculată pe baza inventarului este
superioară provizionului constituit si se constituie un provizion suplimentar. Presupunem că
33
societatea ROPHARMA constituie ajustări pentru deprecierea materiilor prime în valoare de
1.486 lei şi a ambalajelor în valoare de 300 lei
6814 = 391 1.486 lei
„Cheltuieli de exploatare „Ajustări pentru
priv. ajustările pt. deprecierea
deprecierea activelor materiilor prime”
circulante”
6814 = 398 300 lei

„Cheltuieli de exploatare „Ajustări pentru
priv. ajustările pt. deprecierea
deprecierea activelor ambalajelor”
circulante”
- operaţii privind provizioanele – se constiuie pentru finanţarea acelor cheltuieli şi

pierderi a căror realizare sau plăţi este incertă ori pentru cheltuieli care devin exigibile în
perioadele următoare. La închiderea exerciţiului, provizioanele constituite efectiv se înregistrează
în debitul conturilor de cheltuieli şi creditul conturilor de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
De asemenea, se analizează provizioanele constituie la finele anului precedent şi cele în cursul
exerciţiului, regularizându-se prin creditul conturilor de venituri când provizionul trebuie
diminuat sau anulat, respectiv acesta devine total sau parţial fără obiect.
În contabilitatea societăţii ROPHARMA se constituie provizioane în valoare de 658 lei.
1518 = 7812 658 lei
„ Alte provizioane” „ Venituri din
provizioane”
- diferenţe de curs valutar – societatea ROPHARMA are creanţe şi datorii în monedă

straină şi vor figura în bilanţul contabil la ultimul curs valutar din exerciţiul financiar. De aceea
vom înregistra diferenţe favorabile faţă de valoarea de intrare în contabilitatea creanţelor sau
datoriilor, care trebuie evidenţiate în contabilitate.
Presupunem că societatea ROPHARMA achiziţioneză în luna septembrie materii prime
din import în valoare de 4500 EUR, la curs valutar de 4,15 lei/EUR. Peste o saptamană se achită
furnizorului datoria la cursul valutar de 4,25 lei/EUR.La închiderea exerciţiului se evaluează
datoria neachitată la curs valutar de 4,35 lei/EUR.
- achiziţia de plante medicinale, 4500EUR * 4,15 lei/EUR = 18.675 lei
301 = 401 18.675 lei
34
„ Materii prime” „ Furnizori”
- la închiderea exerciţiului se evaluează datoria neachitată:

4500 EUR * ( 4,35lei/EUR-4,15lei/EUR ) = 900 lei
665 = 401 900 lei
„ Cheltuieli din diferenţe „ Furnizori”
de curs valutar”
- peste o saptamană se achită furnizorul la curs valutar de 4,25 lei/EUR:

401 = % 19.575 lei
,,Furnizori’’ 5124
,,Conturi la bănci în 19.125 lei
valută’’
765 450 lei
„Venituri din
diferenţe de curs
valutar”
- operaţii privind delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor – pentru a

exemplifica această operaţiune vom efectua înregistrări ocazionate în luna decembrie 2011:
- în luna decembrie 2011 societatea achită chiria pentru anul în curs în valoare de
2.700 lei şi în avans chiria pentru anul 2012 în valoare de 3.600 lei:
612 = 5121 2.700 lei
„Ch. cu redevenţele, ,,Conturi la bănci în
locaţiile de gestiune şi lei’’
chiriile’’
- se înregistrează plata chiriei în avans:
471 = 5121 3.600 lei

„Cheltuieli înregistrate în ,,Conturi la bănci în
avans” lei’’
- pentru produsele livrate clienţilor ROPHARMA se acordă sconturi de decontare

în momentul încasarii creanţei. Scontul se calculează la preţ de vânzare de 10.000 lei, aplicând un
procent de 10% şi se practică în momentul încasarii creanţei:
% = 4111 1.100 lei
35
„Clienţi”
5121 10.000 lei
„Conturi curente la banci in
lei”
667 1.000 lei
„Ch. privind sconturile
acordate”
- înregistrarea dobânzilor datorate, aferente unui împrumut pe termen lung:

666 = 1682 1.280 lei
„Cheltuieli privind „Dobânzi aferente
dobânzile” creditelor bancare
pe termen lung”
- se înregistrează dobânzile aferente creditelor acordate de bănci în conturile

curente în suma de 3.400 lei şi a creditelor bancare pe termen scurt în sumă de 2.200 lei:
666 = % 5.600 lei
„Cheltuieli privind
dobânzile” 5186 3.400 lei
„Dobânzi de platit”
5198 2.200 lei
„Dobânzi aferente
creditelor bancare
pe termen scurt”
- societatea ROPHARMA vinde acţiunile deţinute la societatea BIOEF la un preţ

de cesiune mai mare cu 3.200 lei decât preţul de cumpărare (1.000 lei):
5121 = % 4.200 lei
„Conturi curente la bănci
în lei” 501 1.000 lei
„Acţiuni deţinute la
entităţi afiliate”
7642 3.200 lei
„Câştiguri din
investiţii pe termen
scurt cedate”
- se înregistrează diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor în devize

în urma lichidării acestora. Datoriile în devize sunt în sumă de 1.000 €, cursul la data
recunoaşterii datoriei 4.21 lei/€, cursul la data achitării datoriei 4.11lei/€:
401 = % 4.200 lei
36
„Furnizori”
5124 1.000 lei
„Conturi la bănci în
devize”
765 3.200 lei
„Venituri din dif. de
curs valutar”
- înregistrarea valorii dobânzilor primite de societate aferente disponibilităţilor din

conturile curente, în sumă de 7.300 lei, conform documentului „extras de cont”.
5121 = 766 7.300 lei
„Conturi la bănci în lei” „Venituri din
dobânzi”
- încasarea dividendelor aferente titlurilor de participare deţinute la societatea

BIOEF în sumă de 1.000 lei.
5121 = 7611 1.000 lei
„Conturi la bănci în lei” „Venituri din
acţiuni deţinute la
entităţi afiliate”
- regularizarea soldului contului de disponibil la bancă în devize – diferenţe

favorabile; cursul de schimb la 31.12.2011 este de 4.18 lei/€ (4.210 lei – 4180 lei = 30 lei).
665 = 5124 30 lei
„Cheltuieli din diferenţe „Conturi la bănci în
de curs valutar” valută”
 Stabilirea balanţei de verificare a conturilor după inventariere

- după efectuarea inventarierii şi contabilizării regularizărilor de inventar se întocmeşte o
nouă balanţă a conturilor, ajutând la determinarea rezultatului exerciţiului şi asigurarea suportului
informaţional necesar redactări bilanţului contabil. În urma înregistrării operaţiilor determinate de
lucrările de închidere a exerciţiului financiar 2011 la societatea ROPHRMA se întocmeşte balanţa
a soldurilor conturilor la 31.12.2011 cu patru serii de egalităţi.
 Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau pierderea-
veniturile si cheltuielile societăţii ROPHARMA sunt virate în contul 121 “Profit şi pierdere”:
% = 121 389.796.775 lei
37
„Profit şi pierdere”
701 145.348 lei
„Venituri din vânzarea produselor finite”
703 97.300 lei
„Venituri din vânzarea produselor reziduale”
704 28.908 lei
„Venituri din servicii prestate’’
706 131.170 lei
„Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii’’
707 383.806.561 lei
„Venituri din vânzarea mărfurilor’’
709 197.786 lei
„Reduceri comerciale acordate’’
7412 52.350 lei
„Venituri din subv. de exploatare pt. materii
prime şi materiale ’’ 717.675 lei
7416
„Venituri din subv. de exploatare pt. alte
cheltuieli de exploatare’’
754 998.456 lei
„Venituri din creanţe reactivate şi debitori
diverşi’’
7588 737.857 lei
„Venituri din subvenţii pt. investiţii’’
7642 576.567 lei
„Venituri din imobilizări financiare cedate’’
766 1.176.567 lei
„Venituri din dobânzi’’
768 174.007 lei
„Alte venituri financiare’’
7812 717.675 lei
„Venituri din provizioane’’
38
121 = % 377.061.400 lei
„Profit şi pierdere”
601 1273.359 lei
„Cheltuieli cu mat prime’’
602 2.619.500 lei
„Cheltuieli cu materiale consumabile’’
604 378.493 lei
„Cheltuieli privind mat. nestocate’’
607 314.109.148 lei
„Cheltuieli privind mărfurile’’
609 5.578.006 lei
„Reduceri comerciale primite’’
611 131.100 lei
„Ch. de întreţinere şi reparaţii’’
612 210.100 lei
„Ch. cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi
chiriile’’
613 289.200 lei
„Ch. cu primele de asigurare’’
622 211.700 lei
„Ch. privind comisioanele şi onorariile’’
623 534.200 lei
„Ch. de protocol, reclamă şi publicitate’’
627 151.490 lei
„Ch. cu servicii bancare şi asimilate’’
628 10.304.531
„Alte ch. cu servicii executate de terţi’’
635 1.177.367 lei
„Cheltuieli cu alte
impozite, taxe şi vărsăminte asimilate’’
641 1.138.097 lei
„Cheltuieli cu salariile personalului’’
642 115.080 lei
„Chelt. cu tichetele de masă acordate
salariaţilor’’
643 12.500 lei
„Chelt. cu primele reprezentând participarea
personalului la profit’’
6451 1.467.719 lei
„Contributia unitatii la asigurarile sociale’’
6452 2.564.700 lei
„Contribuţia unităţii pentr aj. de şomaj’’
654 12.678.904 lei
„Pierderi din creanţe’’
6581 14.240.976 lei
„Despăgubiri, amenzi, penalităţi’’
6642 2.528.029 lei

„Pierderi din inv. pe termen scurt cedate’’
665 2.364.797 lei
„Ch. din diferenţe de curs valutar’’
666 1.506.345 lei
„Cheltuieli privind dobânzile’’
667 39
1.465.879 lei
„Cheltuieli privind sconturile acordate’’
6811 115.580 lei
În urma înregistrării conturilor de venituri şi cheltuieli la data de 31.12.2011, situaţia
contului 121 „Profit şi pierdere” se prezintă înainte de impozitare cu un profit brut în valoare de
12.735.375 lei.
Rezultatul brut = Venituri - Cheltuieli = 389.796.775 lei - 377.061.400 lei = 12.735.375 lei
D 121 Profit sau pierdere C
377.061.400 389.796.775
(Total cheltuieli) (Total venituri)
SFC 12.735.375 lei
La profitul brut s-au repartizat 5% pentru constituirea rezervei legale, astfel:
Rezerva legală = 12.735.375 lei * 5% = 636.769 lei
129 = 1061 636.769 lei

„Repartizarea profitului” „Rezerve”
După repartizarea rezervei legale din rezultatul brut, vom calcula rezultatul fiscal şi vom
efectua înregistrările aferente închiderii exerciţiului financiar.
Tabel nr. 3.1.- Calculul impozitului pe profit

31.12.2011
1. Venituri 389.796.775 lei
2. Cheltuieli 377.061.400 lei
3. Profit brut (1+2) 12.735.375 lei
4. Deduceri 6.152.615 lei
5. Cheltuieli nedeductibile 6.152.615 lei
6. Profit fiscal impozabil (3-4+5) 17.359.575 lei
7. Impozit pe profit preliminar (6*16%) 2.777.532 lei
8. Cheltuielile de sponsorizare 565.945 lei
9. Impozit pe profit (7-8) 2.211.587 lei
40
În cursul anului societatea ROPHARMA a plătit în cursul anului un impozit pe profit în
valoare de 1.755.868 lei, iar valoarea rămasă de plătit la sfârşitul anului 2011 va fi în valoare de
455.719 lei, iar înregistrarea contabilă generată este:
691 = 441 455.719 lei
„Cheltuieli cu impozitul pe „Impozitul pe profit
profit” sau venit”
121 = 691 455.719 lei

,,Profit şi pierdere” „Cheltuieli cu
impozitul pe profit”
- se achită impozitul la bugetul de stat:

441 = 5121 455.719 lei
„Impozitul pe profit sau „Conturi la bănci in
venit” lei”
- se calculează profitul net şi se înregistrează pentru anul 2012:

Profitul net = Profit brut – Impozit pe profit = 12.735.375 lei – 2.211.587 lei
Profitul net = 10.523.788 lei
129 = 117 10.523.788 lei
„Repartizarea profitului” „Rezultatul
reportat”
La data de 01. 2012 se închide contul 129 „Repartizarea profitului”:

121 = 129 10.523.788 lei
„Profit şi pierdere” „Repartizarea
profitului”
Conform ultimelor modificãri aduse Codului Fiscal prin Ordonanţa 30/31.08.2011,
începând cu anul 2012 societatea ROPHARMA are obligaţia să depună o declaraţie anuală de
impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor. Declararea şi plata
impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare
încheierii trimestrelor I-III.
 Redactarea situaţiilor financiare
La societatea ROPHARMA S.A. redactarea situaţiilor financiare sunt întocmite conform
Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin OMFP nr. 3055/2009.
Lucrările de redactare a situaţiilor financiare anuale, ocazionate de închiderea exerciţiului
41
financiar, presupun efectuarea unor operaţii complexe de prelucrare şi transcriere a datelor din
situaţiile financiare precedente şi din balanţa conturilor. Cu această ocazie, este necesară
selectarea, gruparea şi închiderea soldurilor extrase din balanţa conturilor.
Societatea ROPHARMA S.A. întocmeşte setul complet de situaţii financiare:
- bilanţ,
- cont de profit şi pierdere,
- situaţia modificării capitalului propriu,
- situaţia fluxurilor de trezorerie,
- note explicative la situaţiile financiare anuale.
Datele din situaţiile financiare anuale vor fi folosite ca punct de plecare al contabilităţii în
exerciţiul financiar următor.
3.2. Analiza poziţiei financiare a societăţii ROPHARMA S.A.

3.2.1. Analiza echilibrului financiar la societatea ROPHARMA S.A.
Realizarea obiectivului major al societăţii ROPHARMA (maximizarea valorii sale
patrimoniale) poate avea loc numai în condiţiile unei activităţi profitabile şi a menţinerii
echilibrului financiar. Echilibrul financiar reprezintă egalitatea dintre sursele financiare şi
mijloacele economice necesare desfăşurării activităţii de exploatare, financiare şi extraordinare pe
termen lung şi scurt. Analiza financiară evidenţiază modalităţile de realizare a echilibrului
financiar având ca obiective:
- echilibrul pe termen lung – se compară capitalul resurse permanentele cu utilizări
permanente rezultând fondul de rulment,
- echilibrul pe termen scurt – se compară activele circulante (utilizări temporare) cu
obligaţiile pe termen scurt (resurse temporare) indicatorul folosit fiind nevoia de fond de rulment,
- echilibrul curent – se compară nivelul disponibilităţilor cu nivelul creditelor bancare sau
fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment, indicatorul folosit fiind trezoreria netă.
Fondul de rulment este partea din capitalul permanent rămasă după finanţarea activelor
imobilizate, afectată finanţării ciclului de exploatare, respectiv activelor circulante. El reflectă
capacitatea întreprinderii de a-şi finanţa ciclul său de exploatare în capitaluri stabile. Fondul de
42
rulment constituie o marjă de securitate pentru societate şi pentru creditorii săi, o premisă a
asigurării independenţei financiare faţă de terţi şi se poate aprecia fie: 50
- pe baza elementelor pe termen lung: FR = Capital permanent – Active imobilizate
- pe baza elementelor pe termen scurt: FR = Active curente – Datorii pe termen scurt
Nevoia de fond de rulment reprezintă diferenţa dintre nevoile temporare (exclusiv
disponibilităţi băneşti) şi resursele temporare (exclusiv credite bancare pe termen scurt), respectiv
suma necesară finanţării decalajelor ce se produc în timp între fluxurile reale şi fluxurile de
trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare.
NFR = (Nevoi temporare - Disponibilităţi) – (Resurse temporare – Credite curente)
Trezoreria netă exprimă corelaţia dintre fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment,
reflectând situaţia financiară a firmei, atât pe termen mediu şi lung, cât şi pe termen scurt:
TN = FR – NFR
În cele ce urmează vom analiza pe baza bilanţului societăţii ROPHARMA corelaţia dintre
fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezoreria netă, în perioada 2009 – 2011:
Tabel nr. 3.2.- Situaţia echilibrului financiar la societatea Ropharma
Nr. Indicatori 2009 2010 2011
crt.
1. Capital propriu 48.557.977 lei 81.736.819 lei 91.048.517 lei
2. Provizioane 277.579 lei 130.720 lei 54.314 lei
3. Datorii pe termen lung 4.152.914 lei 5.137.476 lei 5.061.758 lei
4. Capital permanent(1+2+3) 52.988.470 lei 87.005.015 lei 96.164.589 lei
5. Active imobilizate 37.501.240 lei 61.742.659 lei 70.021.302 lei
6. Fond de rulment (4-5) 15.487.230 lei 25.262.356 lei 26.143.287 lei
7. Stocuri 34.339.807 lei 28.634.063 lei 44.310.845 lei
8. Creanţe 109.377.936 lei 188.228.668 lei 247.923.055lei
9. Cheltuieli în avans 833.001 lei 522.369 lei 774.613 lei
10. Datorii pe termen scurt 137.519.229 lei 202.041.297 lei 292.332.816 lei
11. Nevoia de fond de rulment 5.365.513 lei 14.299.065 lei 873.529 lei
(7+8-9-10)
12. Trezoreria netă (6-11) 10.121.717 lei 10.963.291 lei 25.269.758 lei
Din informaţiile prezentate în tabelul 3.2. putem observa în ambele exerciţii financiare,
2009-2011, că fondul de rulment este pozitiv, ceea ce atestă faptul că la societatea Ropharma
capitalul permanent este suficient pentru acoperirea activelor imobilizate. FR rezultat în anii
2009, 2010 şi 2011, fiind pozitiv, semnifică faptul că, capitalul permanent finanţează o parte din
activele circulante, după finanţarea în totalitate a activelor imobilizate. Această situaţie
50
Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2010, pg. 38
43
evidenţiază FR ca o expresie a realizării echilibrului pe termen lung şi ca participare la realizarea
achilibrului financiar pe termen scurt.
Nevoia de fond de rulment indică o situaţie normală datorită creşterii vânzărilor (cifra de
afaceri în 2009 a fost de 288.285.159 lei, iar cifra de afaceri din 2010 a fost de 351.997.844 lei).
Putem spune ca în anul 2010 faţă de 2009 nevoia de fond de rulmet a crescut cu 4.491.984 lei, iar
în anul 2011 a suferit o scădere considerabilă faţă de anul 2010 cu 13.425.536 lei, dar valoarea
acestuia fiind tot pozitivă. Acest lucru înseamnă că activele circulante depăşesc datoriile pe
termen scurt fiind considerată o situaţie normală numai dacă este rezultatul unei politici de
investiţii care să conducă la creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare; în caz contrar
va evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi a creanţelor şi exigibilitatea
datoriilor pe termen scurt.
Trezoreria netă indică în cele trei situaţii un excedent monetar al exerciţiului financiar
desfăşurat, ceea ce demonstrează succesul societăţii în viaţa economică şi posibilităţile plasării
rentabile a disponibilităţilor băneşti pentru întărirea poziţiei pe piaţă.
Creşterea trezoreriei nete pe baza exerciţiilor contabile analizate, reprezintă Cash Flow-ul
(CF) fiecărei perioade, determinat cu formula:
Pentru exerciţiul 2011: CF = 25.269.758 – 10.963.291 = 14.306.467 mii lei.
Se constată valoarea CF – ului pozitivă, aceasta semnifică o creştere a capacităţii reale de
finanţare a investiţiilor, în consecinţă o îmbogăţire a activului net real.
În figura de mai jos sunt reprezentate grafic evoluţia fondului de rulment, a nevoii de fond
de rulment, respectiv trezoreria netă:
44
Fig. 3.1 Evoluţia echilibrului financiar
3.2.2. Analiza lichidităţii, solvabilităţii şi a gradului de îndatorare la

societatea ROPHARMA S.A.
Lichiditatea şi solvabilitatea sunt în general concepte complexe prin care se caracterizează
„starea de sănătate” a unei întreprinderi la un moment dat sau în perspectiva activităţii acesteia.
În literatura de specialitate, aceste concepte sunt asociate întreprinderilor în dificultate care sunt
caracterizate printr-o situaţie permanentă de criză financiară care poate deveni dramatică. În fapt,
starea de dificultate poate fi considerată „anticamera falimentului”.
Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani,
respectiv cât din patrimoniul firmei se află la un moment dat sub formă lichidă. Pentru a
caracteriza lichiditatea se pot folosi anumite rate cum ar fi: 51
Tabel nr. 3.3.- Situaţia ratelor de lichiditate la societatea Ropharma
Indicatori Definiţie 2010 - 2011 Explicaţii
1. Rata - reflectă - valoarea minimă a
lichidităţii posibilitatea Rlg 
Active circulante acestui indicator este l.
generale componenţelor Datorii pe termen scurt - în ambele perioade
patrimoniale valoarea indicatorului
curente de a se 317.727.502 este bună, înregistrând
Rlg 2011   1,09
transforma într-un 292.332.816 o foarte mică scădere la
termen scurt în sfârşitul perioadei de
lichidităţi pentru a 226.815.113 analiză, scădere ce nu
Rlg 2010   1,12
satisface 202.041.297 pune în pericol
obligaţiile de capacitatea de plată a
plată exigibile societăţii.
51
45
2. Rata - exprimă Creante  Disponibilitati - intervalul considerat
Rlr 
lichidităţii capacitatea Datorii pe termen scurt ca satisfăcător este
reduse întreprinderii de cuprins între 0,8 şi l. se
a-şi onora 247.923.055  25.493.602 vede că la începutul
Rlr2011   0,94
datoriile, pe 292.332.816 perioadei de analiză si
termen scurt, din la sfârşitul perioadei de
creanţe şi 188.228.668  9.952.382 analiză rata se
Rlr2010   0,98
disponibilităţi 202.041.297 încadrează în interval.
3. Rata - caracterizează Rli 

Disponibilitati - intervalul considerat
lichidităţii capacitatea de Datorii pe termen scurt ca satisfăcător este
imediate rambursare a cuprins între 0,2 şi 0,3,
datoriilor, ţinând 25.493.602 - societatea prezintă în
Rli 2011   0,09
cont de încasările 292.332.816 ambele perioade de
existente. analiză indici sub 0,2,
9.952.382 capacitatea de
Rli 2010   0,05
202.041.297 rambursare a datoriilor
fiind scăzută.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face faţă obligaţiilor sale băneşti, adică de
aş onora plăţile la termenele scadente. În consecinţă aici intervine comparaţia dintre elementele
de activ şi pasiv, respectiv disponibilităţi şi obligaţii. 52
Între solvabilitate şi lichiditate este o dependenţă, în sensul că pentru a fi solvabilă o firmă
trebuie să dispună de lichidităţi, precum şi elemente patrimoniale care pot deveni lichide într-un
interval dat. Pentru a caracteriza solvabilitatea am calculate rata solvabilităţii pe termen lung:
Tabel nr. 3.4.- Situaţia ratei de solvabilitate la societatea Ropharma
Indicator Definiţie 2010 - 2011 Explicaţii
- reflectă Active imobilzate  Active circulante

- valoarea minimă a
Rstl 
Rata gradul în care Total datorii acestui indicator este
solvabilităţi întreprinderea l,5, valoare peste care
pe termen face faţă 70.021.302  317.727.502 societatea nu se
Rstl 2011   1,07
lung datoriilor 297.394.574 încadrează, ceea ce
totale. înseamnă că există un
61.742.659  226.815.113 risc de
Rstl 2010   1,39
207.178.773 insolvabilitate.
Mărimea şi tendinţa ratei de solvabilitate în cazul dat atestă o stare negativă a activului
întreprinderii şi în consecinţă se impun din partea conducerii măsuri de reglare. Valoarea mai
52
46
mica de 1,5 evidenţiază riscul de insolvabilitate pe care şi l-au asumat furnizorii de fonduri, puse
la dispoziţia societăţii, risc evidenţiat şi în analiza echilibrului financiar de valoare negativă a
situaţiei nete.
Gradul de îndatorare exprimă raportul între datorii şi capitaluri proprii, apreciindu-se ca
fiind bun când rata este de până la 60% pentru îndatorarea generală şi de până la 30% pentru
îndatorarea financiară.53 Pentru a fi considerate satisfăcătoare, ratele amintite trebuie să aibă
valori între 60-100% (cea generală) şi respectiv 30-70% (cea financiară). Totodată, prin analiza
acestor rate se caracterizează situaţia îndatorării societăţii în raport cu resursele acesteia, precum
şi sursele de finanţare rezultate din activitatea însăşi a întreprinderii. Aceste surse reprezintă în
fapt rezultate financiare ale societăţii, din care aceasta poate restitui datoriile sale.
Tabel nr. 3.5.- Situaţia gradului de îndatorare la societatea Ropharma
Indicatori Definiţie 2010 - 2011 Explicaţii
1.Coeficientul - exprimă D - societatea analizată
L
total de gradul în care CP nu depinde de
îndatorare sau capitalurile 297.394.574 creanţierii săi,
L 2011   3,27
rata levierului proprii asigură 91.048.517 valorile fiind mai
finanţarea mari de 1.
activităţii 207.178.773
L 2010   2,53
societatii 81.736.819
2. Rata - exprimă D ftml - societatea în
R Df 
datoriilor gradul de Cperm perioada analizată nu
financiare îndatorare pe 5.061.758 mai poate beneficia
termen lung. R Df 2011   0,05 de credite bancare pe
96.110.275
termen mediu şi lung,
5.137.476 rata datoriilor
R Df 2010   0,06 financiare fiind mai
86.874.295
mică de 0,5
Cperm 2011 = CP + Dftml =
91.048.517+5.061.758 = 96.110.275 lei
Cperm 2010 = CP + Dftml =
81.736.819+5.137.476=86.874.295 lei
3.3. Analiza performanţelor societăţii ROPHARMA S.A.
53
47
3.3.1. Conversia contului de profit şi pierdere în tabloul Soldurilor
Intermediare de Gestiune
Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activităţi permite degajarea
unor solduri de acumulări băneşti potenţiale, destinate să îndeplinească o anumită funcţie de
remunerare a factorilor de producţie şi de finanţare a activităţii viitoare, denumite solduri
intermediare de gestiune (SIG).54 Este un model de regrupare şi restructurare a poziţiilor din
contul de „Profit şi pierdere” pentru analiza rezultatelor. Realizarea acestui obiectiv presupune o
tratare prealabilă a contului de profit şi pierdere pentru a pune în evidenţă: modul de funcţionare
şi rentabilitatea întreprinderii ca marjă comercială, producţie a exerciţiului, valoare adăugată,
excedent brut de exploatare, rezultat al exploatării, rezultat curent şi rezultat net al exerciţiului.
Tabel nr. 3.6.- Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune la societatea Ropharma
Nr. Elemente de calcul 2010 2011 Abateri(± Δ) Indici
crt. (%)
1. Venituri din vânzarea 351.523.177 385.807.250 34.284.073 109,8
mărfurilor
2. Cheltuieli privind mărfurile 281.667.940 314.109.148 32.441.208 111,5
3. Marja comercială (1-2) 69.855.237 71.698.102 1.842.865 102,6
4. Producţia vândută + 7.249.098 5.049.491 -2.199.607 69,7
stocată + imobilizată
5. Productia destocata 0 0 0 0
6. Producţia exerciţiului (4+5) 7.249.098 5.049.491 -2.199.607 69,7
7. Consumuri de la terţi 24.118.971 27.010.413 2.891.442 112
8. Valoarea adăugată(3+6-7) 52.985.364 49.737.180 -3.248.184 93,9
9. Subvenţii de exploatare - - - -
10. Impozitele şi taxe(fără 1.095.920 1.177.367 81.447 107,4
impozit pe profit şi TVA)
11. Cheltuieli cu personalul 22.982.202 27.612.678 4.630.476 120,1
12. Excedentul (deficitul) brut 28.907.242 31.947.135 3.039.893 110,5
din exploatare(8+9-10-11)
13. Venituri din provizioane de 2.034.591 737.857 -1.296.734 36,3
exploatare + alte venituri din
exploatare
14. Alte cheltuieli din exploatare 18.096.671 19.949.617 1.852.946 110,2
15. Rezultatul din 12.845.162 12.714.835 -130.327 99
exploatare(12+13-14)
16. Venituri financiare 4.024.130 3.891.682 -132.448 96,7
17. Cheltuieli financiare 3.537.805 3.871.142 333.337 109,4
18. Rezultatul curent(15+16-17) 13.331.487 12.735.375 -596.112 95,5
54
Lezeu D., Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, pg. 38
48
19. Rezultatul extraordinar - - - -
20. Rezultatul brut al 13.331.487 12.735.375 -596.112 95,5
exerciţiului(18+19)
21. Impozitul pe profit 2.449.750 2.211.587 -238.163 90,3
22. Rezultatul net al 10.881.737 10.523.788 -357.949 96,7
exerciţiului(20-21)
Marja comercială exprimă performanţa activităţii de cumpărare pentru vânzare sub forma
diferenţei dintre preţul de vânzare şi costul de cumpărare al mărfurilor vândute. În tabloul
soldurilor intermediare de gestiune se observă că pe parcursul celor doi ani de activitate a
societăţii ROPHARMA, marja comercială a înregistrat o creştere nesemnificativă cu 2,6%
datorită creşterii mai rapide a costului de cumpărare faţă de veniturile din vânzarea mărfurilor. 55
Producţia exerciţiului dezvăluie neperformanţa activităţii de producţie, aceasta fiind
descrescătoare, observându-se o diferenţă nefavorabilă în anul 2011 faţă de anul 2010 de 30,3%
datorită producţiei vândute, stocată şi imobilizată de către societate.
Valoarea adăugată defineşte creşterea sau crearea de valoare rezultată din utilizarea
factorilor de producţie (muncă şi capital) peste valoarea consumurilor de materii prime, materiale
şi servicii furnizate de terţi. Datorită faptului ca producţia exerciţiului este în scădere cu 30,3%,
iar consumurile de la terţi cresc pe parcursul celor doi ani cu 12%, ajungând de la 24.118.971 lei
în anul 2010 la 27.010.413 lei în anul 2011, valoarea adăugată are o evoluţie nefavorabilă, dar
nesemnificativă, înregistrând cu 6,1% mai puţin. Anul 2010 este anul cu cel mai bun surplus de
bogăţie adăugat prin valorificarea potenţialului uman şi contribuţia sa la realizarea valorii
adăugate. Acest an are o valoare de 52.985.364 lei, cu 3.248.184 lei mare faţă de anul 2011
Indicatorul măsoară performanţa economico-financiară a întreprinderii, indicele de creştere al
valorii adăugate trebuie să-l depaşească pe cel al producţiei exerciţiului şi să fie într-o creştere
continuă.
Excedentul brut de exploatare exprimă resursa sau acumularea brută rezultată din
activitatea de exploatare destinată menţinerii şi dezvoltării potenţialului productiv al
întreprinderii, remunerării capitalurilor utilizate şi a statului. Admiţând că provizioanele sunt doar
cheltuieli calculate şi nu plătite, excedentul brut de exploatare este surplusul monetar potenţial
degajat de activitatea de exploatare deci implicit capacitatea potenţială de autofinanţare a
55
49
investiţiilor (din amortizări, provizioane şi profituri). Acest excedent brut de exploatare al
societăţii a crescut în anul 2011 faţă de anul 2010 cu 3.039.893 lei, ajungând la 31.947.135 lei.
Rezultatul din exploatare evaluează rentabilitatea economică a unei întreprinderi şi
corespunde activităţii normale şi de bază privind “producţia “ de acumulare. Valoarea rezultatului
din exploatare în cadrul societății ROPHARMA se află în scădere cu 1%, ajungând în anul 2011
la valoarea de 12.714.835 lei, cu 130.327 lei mai puţin faţă de anul 2010 .
Fig. 3.2 Evoluţia soldurilor intermediare de gestiune
Rezultatul curent al exerciţiului este marja care defineşte rentabilitatea activităţii normale
şi curente (exploatare şi financiară a întreprinderii). În cazul societăţii analizate, acest rezultat
curent înregistrează în anul 2011 o scădere de 4,5%.
Rezultatul extraordinar sintetizează rezultatul sub formă de profit sau pierdere degajat de
activitatea cu caracter de excepţie a întreprinderii. Deoarece societatea nu a înregistrat pe
parcursul celor trei ani de activitate nici o cheltuială extraordinară şi nici un venit extraordinar,
acest lucru semnifică faptul că societatea nu are activitate extraordinară şi, deci, rezultatul
extraordinar al societăţii ROPHARMA este zero.
Rezultatul exerciţiului exprimă profitul sau pierderea netă a întreprinderii luată în
totalitatea sa. Societatea ROPHARMA a înregistrat în decursul celor doi ani analizaţi profit la
sfârşitul anilor 2010, 2011. Acest profit, înregistrează o uşoară scădere în anul 2011, faţă de 2010
fiind cel mai profitabil an.
50
Această evoluţie prezentată în soldul intermediar de gestiune se poate observa şi în
graficul următor:
Fig. 3.3 Evoluţia rezultatului net al exerciţiului
3.3.2. Analiza rentabilităţii activităţii desfăşurate de societatea ROPHARMA

Rentabilitatea este categoria economică prin care se exprimă capacitatea întreprinderii de
a obţine profit, ceea ce reflectă performanţa acesteia. Obiectivul major al întreprinderii este atât
mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii (acţionari, salariaţi, creditori, stat), cât şi
creşterea valorii sale, pentru asigurarea propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este
condiţionată de desfăşurarea unei activităţi rentabile, care să permită remunerarea factorilor de
producţie şi a capitalurilor utilizate, indiferent de provenienţă. 56
Analiza rentabilităţii se realizeză pe baza datelor din contul de rezultat ,,Profit şi
pierdere’’, situaţie financiară anuală redactată în termeni de flux, care cuprinde ansamblul
fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogaţiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi
veniturilor. Soldul net al contului (creditor sau debitor) reflectă performanţa întreprinderii,
respectiv capacitatea de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente. 57
Rentabilitatea comercială măsoară eficienţa activităţii desfăşurate de firma pe perioada
unui exerciţiu financiar prin prisma valorificării activităţii de bază. Indicatorul exprimă eficienţa
politicii comerciale şi a politicii de preţuri a firmei. Formula de calcul este: 58
Rc = Profit net / Cifra de afaceri x 100
56
Mironciuc M., Analiza economico-financiară, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, pg. 372
57
58
51
Tabel nr. 3.7.- Rentabilitatea comercială
Nr. SPECIFICAŢIE SIMBOL PERIOADA ANALIZATĂ
crt. 2009 2010 2011
1. Profitul net Pn 4.170.096 lei 10.881.737 lei 10.523.788 lei
2. Cifra de afaceri CA 288.285.159 lei 351.997.844 lei 385.167.236 lei
3. Rata Rc 1,45% 3,09% 2,73 %
rentabilităţii
comerciale
Analizând tabelul 3.7. se poate observa că anul 2010 este cel mai bun din punct de vedere
al profitului net şi rentabilităţii comerciale. În anul 2010 indicatorul a înregistrat un nivel de
3,09% în creştere faţă de anul precedent, iar în anul 2011 indicatorul a înregistrat un nivel de
2,73 %, în scadere faţă de anul precedent, ceea ce înseamnă că la 100 lei cifra de afaceri revin
2,73 lei profit net.
Fig. 3.4 Evoluţia ratei rentabilităţii comerciale
Nivelul este destul de redus (faţă de nivelul recomandat de 25 %). Această scădere a ratei
în dinamica reflectă o situaţie negativă şi a avut loc deoarece indicele de creştere a cifrei de
afaceri a devansat indicele de profitului net. Rezervele cele mai importante pentru scăderea ratei
sunt legate de scăderea volumului fizic al vânzărilor.
Rentabilitatea economică măsoară performanţa activului total reflectând rezultatele
economice ale acestuia, independent de modul de finanţare a capitalului şi de sistemul fiscal.
Rata rentabilităţii economice (Re) arată cât profit brut revine unei unităţi de activ total.
Re = Profitul brut / Activ total x 100
52
Tabel nr. 3.8.- Rentabilitatea economică
crt. 2009 2010 2011
1. Profitul brut Pb 5.262.578 lei 13.331.487 lei 12.735.375 lei
2. Activ total At 189.701.847 lei 288.557.772 lei 387.748.804 lei
3. Rata Re 2,77 % 4,62 % 3,28 %
rentabilităţii
economice
În tabelul 3.8. putem observa ca rata rentabilităţii economice înregistrează o tendinţă de

scădere, reflectând o diminuare a capacităţii activului total de a degaja profit brut. În anul 2011
indicatorul nu a depăşit valoarea minimă de referinţă de 25%.
Fig. 3.5 Evoluţia ratei rentabilităţii economice
Nivelul din ultimul an (2011) al ratei de rentabilitate economică arată că la 100 lei activ
total au revenit 3,28 de lei profit brut, nivel ce asigură remunerarea activului total şi păstrarea
valorii societăţii. Faţă de anul precedent (2010) valoarea indicatorului s-a redus în valori absolute
cu 1,34%, iar faţă de anul 2009 indicatorul a crescut cu 0,51%.
Rentabilitatea financiară reprezintă remunerarea netă a capitalurilor proprii, respectiv
cât profit net revine acestora. Rata rentabilităţii financiare (Rf) măsoară randamentul capitalurilor
proprii, a plasamentului financiar pe care acţionarii l-au făcut prin cumpărarea acţiunilor
societăţii. Formula de calcul este următoarea:
Rf = Profit net / Capitaluri proprii x 100
Este de dorit că rata rentabilităţii financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii de
piaţă, pentru a face atractive acţiunile întreprinderii şi a creşte cursul lor bursier. Rentabilitatea
53
financiară este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor, din această cauză fiind
sensibilă la structura financiară, respectiv la situaţia îndatorării întreprinderii.
Tabel nr. 3.9.- Rentabilitatea financiară
crt. 2009 2010 2011
1. Profit net Pn 4.170.096 lei 10.881.737 lei 10.523.788 lei
2. Capitaluri proprii Kp 48.557.977 lei 81.736.819 lei 91.048.517 lei
3. Rata Rf 8,59 % 13,31% 11,55 %
rentabilităţii
financiare
Analizând tabelul 3.9. putem preciza că rentabilitatea financiară înregistrează o scădere

în anul 2011 faţă de 2010, deoarece profitul net a înregistrat în anul 2011 faţă de 2010 o
scădere de 357.949 lei, iar capitalurile proprii au crescut cu 9.311.698 lei, iar faţă de 2009 o
creştere de 2,96%.
Fig. 3.6 Evoluţia ratei rentabilităţii financiare
Performanţele financiare ale firmei analizate indică o tendinţă de scădere a eficienţei

globale a activităţii, a capacităţii de dezvoltare a firmei. Echilibrul financiar al firmei manifestă o
depreciere nesemnificativă la nivelul ultimului an .
Pe ansamblu, situaţia financiară a societăţii ROPHARMA este relativ bună, firma
prezentând un potenţial de dezvoltare viitoare, în condiţiile aplicării unor măsuri de îmbunatăţire
adecvate.
54
3.4. Întocmirea raportului de audit la societatea ROPHARMA S.A.
Ropharma S.A. este o societată listată la Bursa de Valori Bucureşti cu simbolul bursier
RPH, fiind obligată astfel să aplice Reglementările contabile conforme cu directivele europene
aprobate prin OMFP 3055/2009, să întocmească setul complet de situaţii financiare şi pe baza
acestora să se efectueze auditarea societăţii în urma căruia se va întocmi un raport de audit.
În cazul societăţii ROPHARMA S.A. auditarea şi întocmirea raportului de audit este
efectuat de societatea SOFT CONT S.R.L.
Auditarea situaţiilor financiare cuprinde bilanţul la data de 31 decembrie 2011, contul de
profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi situţia fluxurilor de trezorerie, un
sumar al politicilor contabile şi alte informaţii explicative.
Activitatea de audit se va desfăşura în conformitate cu standardele de audit care concordă
cu standardele internaţionale de audit şi cu codul privind conduita etică şi profesională.
În cadrul misiunii de audit se va solicita conducerii societăţii o “scrisoare de
reprezentare” prin care se vor confirma în scris declaraţiile făcute auditorului în cursul auditului.
Abordarea auditului de către SOFT CONT constă în realizare a unei evaluări
detaliate a nivelurilor de risc asociate diferitelor aspecte ale activităţilor societăţii SC
ROPHARMA S.A.
Principala preocupare a auditorului se referă la situaţiile financiare în ansamblul lor, şi
anume la:
- Activul net/ Total capitaluri: 91.212.485 lei
- Rezultatul net al exerciţiului fianciar: 10.687.756 lei, profit
În urma scrisorii de angajament solicitată de către ROPHARMA, societatea SOFT CONT
începe auditarea societăţii printr-o declaraţie de independenţă ce cuprinde un chestionar cu factori
referitori la client şi la societatea de audit care ar putea influenţa decizia de acceptare a auditării
societaţii. Următorul pas este orientarea şi planificarea auditului, în care pe baza datelor culese de
către auditor se vor stabili măsurile organizatorice necesare pentru executarea lucrărilor de
auditare cu maximum de eficienţă.
Auditorul obţine probe de audit prin mai multe procedee: inspecţia, observarea,
investigaţia şi confirmarea, calculul şi proceduri analitice. Se solicită întreaga cooperare a
personalului societăţii pentru punerea la dispoziţie a documentelor contabile şi a altor informaţii
necesare. Tot în această etapă auditorul va delimita caracteristicile proprii ale întreprinderii
55
(capital social, înfiinţare, sediul social, forma juridică), determinarea domeniilor semnificative, a
sitemelor semnificative şi a riscurilor, pragul de semnificaţie, planul general de audit şi
programul de audit.
În urma acestor informaţii, auditorul trece la etapa următoare, şi anume aprecierea
controlului intern în care auditorul cunoaşte sistemul de contabilitate şi oferă o planificare şi o
dezvoltare eficienţă a auditului în evaluarea riscului de audit şi a procedurilor ce vor fi utilizate în
scopul de a asigura ca riscul la un nivel minim acceptat este redus.
Controlul conturilor este o etapă succesivă sau concomitentă cu controlul intern, în funcţie
de experienţa auditorului.
Concluziile pe care se bazează opinia trebuie să fie fundamentate cu probe de audit
suficiente prin testele de control şi a procedurilor de fond. Obiectivul principal îl constituie
obţinerea elementelor probante, atât calitativ cât şi cantitativ, pentru a emite opinia motivată şi
responsabilă asupra modului de reflectare a situaţiilor financiare.
Examinarea generală a situaţiilor financiare are ca obiectiv principal verificarea dacă
bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de tezorerie şi notele sunt coerente şi dacă
au fost respectate şi aplicate corect principiile contabile.
Referitor la activitatea economică desfăşurată pentru realizarea obiectivului de activitate,
aşa cum este reflectată în bilanţul întocmit la 31.12.2011, se constată că exerciţiul financiar s-a
încheiat cu un profit brut de 12.735.375 lei. La finele anului 2011, totalul datoriilor este de
297.394.574 lei, în timp ce totalul creanţelor se ridică la 247.923.055 lei. Comparativ cu anul
2010, activitatea financiară în 2011 a înregistrat o pierdere de 357.949 lei generată de dobânzile
plătite pentru creditele contractate. Pe ansamblu, societatea a înregistrat în anul 2011 un profit net
de 10.523.788 lei care a condus la o rată a rentabilităţii totale de 2.73%.
Evidenţierea evenimentelor posterioare închiderii exerciţiului financiar reprezintă o altă
activitate importantă în care se va asigura că au fost identificate toate evenimentele survenite
între data închiderii exerciţiului financiar şi data raportului.
Întocmirea notei de sinteză permite formarea unei păreri definitive asupra conturilor
anuale şi o recapitulare a tuturor punctelor importante ale lucrării care pot influenţa decizia sa
finală.
56
Conducerea este responsabilă pentru întocmirea şi prezentarea fidelă a acestor situaţii
financiare şi pentru controalele interne pe care conducerea le consideră necesare pentru a întocmi
situaţii financiare lipsite de orice denaturare semnificativă cauzată fie de fraudă, fie de eroare.
Responsabilitatea auditorului este de a exprima o opinie cu privire la aceste situaţii
financiare, pe baza auditului efectuat. Auditul s-a desfăşurat în conformitate cu Standardele
Internaţionale de Audit.
Din analiza documentelor întocmite de către auditorul SOFT CONT, putem constata
faptul că probele de audit care au fost obţinute sunt suficiente şi adecvate pentru a constitui baza
opiniei de audit, aceasta fiind fără rezerve, şi se poate spune că bilanţul întocmit pentru exerciţiul
financiar al anului 2011, şi celelalte situaţii financiare sunt regulamentare, sincere şi conforme cu
normele de contabilitate din România. Ele reflectă corespunzător rezultatul exerciţiului şi situaţia
financiară şi patrimonială a S.C. ROPHARMA S.A.
În capitolul următor al lucrării ne propunem să sintetizăm concluziile referitoare la
întocmirea, analiza şi auditul situaţiilor financiare întocmite de către societatea farmaceutică
ROPHARMA S.A. şi vom recomanda câteva popuneri pentru o dezvoltare viitoare şi a unor
măsuri de îmbunătăţire.
57
Cap. 4 CONCLUZII ŞI PROPUNERI
O mai bună cunoaştere a situaţiei patrimoniului este strict necesară pentru a participa cu
succes la viaţa economică şi chiar socială a unei întreprinderi. Prezenta lucrare urmăreşte
stabilirea şi analiza lucrărilor premergătoare privind întocmirea situaţiilor financiare finale,
întrucât acestea sunt cele mai importante şi cele mai complexe documente ale contabilităţii, care
„oglindesc” activitatea agentului economic, fiind metoda prin care comerciantul evaluează
întreaga sa activitate pe parcursul unui exerciţiu financiar.
Pe baza situaţiilor financiare şi desigur a indicatorilor specifici acestuia, se poate urmări
activitatea desfăşurată pe parcursul unui exerciţiu financiar, atât la un moment dat prin bilanţ cât
şi printr-o oarecare dinamică cu ajutorul contului de profit şi pierdere.
Obiectul lucrării de faţă îl constituie situaţiile financiare finale ale societăţii comerciale şi
auditarea societăţii ROPHARMA S.A.
În primul capitol al lucrării am tratat aspecte din punct de vedere teoretic referitoare la
importanţa întocmirii situaţiilor financiare anuale. Am definit noţiunea de situaţii financiare,
pentru a înţelege diferenţele de întocmire şi de aplicare a normelor contabile atât în optica
referenţialului contabil internaţional cât şi în România. În partea a doua a capitolului am tratat
aspecte referitoare la conţinutul şi structura situaţiilor financiare conform OMFP nr. 3055/2009, şi
am prezentat câteva diferenţe dintre situaţiile financiare simplificate şi situaţiile financiare
complexe. În cazul situaţiilor simplificate, şi anume bilnţul numărul rândurilor se reduce la 24
comparativ cu cele întocmite conform OMFP nr. 3055/2009, numărul conturilor se reduce
semnificativ, fiind schimbate rădăcinile sintetice ale unor conturi, iar în cazul contului de profit şi
pierdereacesta conţine un număr de opt rânduri, fiind eliminată poziţia ,,Profitul sau pierderea
curentă”, şi se adaugă la impozitul pe profit şi impozitul pe venit. La situaţiile simplificate se mai
adaugă o anexă din care trebuie să reiasă cum au fost utilizate informaţiile rezultate din balanţa
de verificare în bilanţul simplificat şi în contul de profit şi pierdere.
În capitolul doi al lucrării am prezentat societatea ROPHARMA S.A. aleasă ca studiu de
caz pentru această lucrare. Acest capitol s-a vrut a fi unul practic, în care am prezentat un scurt
istoric al societăţii farmaceutice, aceasta fiind prezentată de la data înfiinţării până în prezent,
definirea obiectului de activitate şi anume fabricarea şi comerţul produselor farmaceutice. În cea
de-a doua parte a capitolului am ales să analizez informaţiile contabile publicate în situaţiile
58
financiare, şi anume bilanţul şi contul de profit şi pierdere întocmite de către societatea
ROPHARMA. În urma analizei efectuate putem preciza că situaţia societăţii în anul 2011 nu a
fost foarte bună, comparativ cu anul 2010, aceasta înregistrând un profit mai mic cu 357.949 lei
decât în anul 2010 când societatea a fost performantă pe toată perioada analizată.
În cel de-al treilea capitol al lucrării am realizat un studiu de caz la societatea
ROPHARMA S.A. în care am prezentat modul concret de elaborare şi prezentare a lucrărilor
pregătitoare privind întocmirea situaţiilor financiare finale ale societăţii. Societatea întocmeşte
lunar operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar, prin virament, aprovizionarea mărfurilor,
înregistrările aferente salariilor şi impozitelor, crearea obligaţiilor de plată privind TVA, operaţii
privind calculul amortizărilor, închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli. Societatea fiind
listată la BVB întocmeşte situaţii financiare complete cu respectarea Reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene aprobate prin OMFP nr. 3055/2009.
Pe baza analizei efectuate în partea a doua a capitolului trei putem desprinde câteva
concluzii.
În primul rând, se observă faptul că firma a înregistrat profit în ambele exerciţii financiare
cu o uşoară scădere în ultimul an, în ciuda crizei economico-financiare care a afectat economia
românească. Acest lucru denotă o bună situaţie economico-financiară a întreprinderii în
ansamblul ei. Faptul că activitatea firmei aduce profit denotă că aceasta este o activitate rentabilă
şi în acelaşi timp eficientă, în condiţiile în care cheltuielile sunt menţinute la un nivel mai scăzut
decât veniturile. De asemenea, existenţa profitului permite firmei să facă investiţii în cercetare-
dezvoltare, modernizare etc., astfel încât pe viitor să poată să-şi mărească cota de piaţă sau, de ce
nu, să-şi diversifice domeniile de activitate, pătrunzând pe noi pieţe.
Referitor la poziţia financiară a întreprinderii putem preciza că modificările ratei
îndatorării a fost determinată de creşterea într-un ritm mai rapid a capitalurilor proprii comparativ
cu ritmul creşteri datoriilor totale. Totodată, rata îndatorării are atât în perioada analizată cât şi în
cea precedentă, valori mai mici de 0,5, respectiv de 0,06, în 2010, şi 0,05, în 2011, valori care
indică faptul că firma dispune de capacitate de îndatorare pe o perioadă mai mare de un an,
semnalându-se o creştere a autonomiei financiare a întreprinderii.
Totodată societatea dispune de resurse temporare suficiente pentru finanţarea nevoii de
fond de rulment (îşi poate acoperi din resurse proprii costurile producţiei). Trezoreria netă este
pozitivă în ambele perioade. Toate acestea duc la o valoare a cash flow-ului pozitivă, ceea ce
59
înseamnă că societatea ROPHARMA înregistrează o creştere a capacităţii reale de finanţare a
investiţiilor, în consecinţă o îmbogăţire a activului net real.
Analiza a relevat, de asemenea, unele puncte slabe caracteristice societăţii ROPHARMA
S.A. În primul rând, se observă o creştere a datoriilor pe termen scurt, de la 202.041.297 lei în
exerciţiul precedent, la 292.332.816 lei în exerciţiul curent. Acest lucru duce în final la scăderea
lichidităţii imediate a societăţii. Acelaşi lucru este reflectat şi prin rata solvabilităţii generale,
respectiv 1,39% în 2010 şi 1,07% în perioada curentă, indică faptul că întreprinderea se
caracterizează prin risc de insolvabilitate, furnizorii de capital având motive de a refuza acordarea
de noi împrumuturi, sugerând astfel o relativă instabilitate financiară.
În urma analizei tabloului soldurilor intermediare de gestiune ce caracterizează activitatea
de exploatare, am ajuns la următoarele concluzii:
Marja comercială a înregistrat o evoluţie ascendentă în perioada analizată. Această
creştere a fost determinată de creşterea mai rapidă a veniturilor obţinute din vânzarea mărfurilor
în comparaţie cu cheltuielile privind mărfurile.
Producţia exerciţiului a înregistrat o evoluţie descendentă în perioada analizată, motivată
prin scăderea producţiei vândute. Evoluţia negativă a producţiei vândute se datorează politicii
neadecvate de promovare a produselor adoptată de S.C. ROPHARMA S.A, iar pentru
îmbunătăţirea acestei tendinţe descrescătoare este necesar ca întreprinderea să-şi adapteze mereu
strategia de pătrundere pe piaţă.
Valoarea adăugată a manifestat o tendinţă descrescătoare, micşorându-se cu 3.248.184 lei
(6.1%) în 2011 faţă de 2010, în special datorită evoluţiei negative a producţiei exerciţiului.
Excedentul brut de exploatare reflectă surplusul monetar potenţial rezultat numai din
activitatea de exploatare, înregistrând o creştere în anul 2011 de 10,5%. Se constată o bună
capacitate a firmei de a-şi menţine şi dezvolta potenţialul producţiei.
În analiza structurii şi dinamicii rezultatului net al exerciţiului, am plecat de la rezultatul
din exploatare, rezultatul financiar şi extraordinar. Acest lucru a presupus o analiză verticală a
contului de profit şi pierdere, în vederea aprecierii impactului succesiv al celor trei rezultate de
gestiune asupra rezultatului financiar al întreprinderii. În perioada analizată evoluţia acestor
rezultate a fost următoarea:
60
- rezultatul din exploatare în perioada 2010 - 2011 a avut o dinamică negativă, scazând cu
1%. Scăderea rezultatului din exploatare în această perioadă s-a datorat scăderii a altor venituri
din exploatare şi creşterii cheltuielilor cu despăgubiri, donaţii, etc.;
- rezultatul financiar a fost negativ în anul 2011, ceea ce înseamnă că în acest an
întreprinderea a făcut apel la surse externe de finanţare a activităţii, care generează un cost peste
veniturile financiare realizate. În anul 2010 s-a înregistrat un profit din activitatea financiară, de
12.735.375 lei.
- rezultatul extraordinar este inexistent în perioada analizată, ceea ce înseamnă că firma
nu s-a confruntat cu evenimente deosebite. Inexistenţa rezultatului extraordinar determină
egalitatea rezultatului curent cu rezultatul brut în această perioadă.
În ceea ce priveşte rentabilitatea activităţii desfăşurate de societatea ROPHARMA putem
spune că anul 2011 nu este cel mai bun din punct de vedere al profitului net şi rentabilităţii
comerciale, indicatorul înregistrând un nivel de 2,73 %, în scădere faţă de anul precedent, ceea ce
înseamnă că la 100 lei cifra de afaceri revin 2,73 lei profit net. Nivelul este destul de redus (faţă
de nivelul recomandat de 25 %). Această scădere a ratei în dinamica reflectă o situaţie negativă şi
a avut loc deoarece indicele de creştere a cifrei de afaceri a devansat indicele profitului net.
Rezervele cele mai importante pentru scăderea ratei sunt legate de scăderea volumului fizic al
vânzărilor.
Rata rentabilităţii economice înregistrează o tendinţă de scădere, reflectând o diminuare a
capacităţii activului total de a degaja profit brut. În anul 2011 indicatorul nu a depăşit valoarea
minimă de referinţă de 25%. Nivelul din ultimul an (2011) al ratei de rentabilitate economică
arată că la 100 lei activ total au revenit 3,28 de lei profit brut, nivel ce asigură remunerarea
activului total şi păstrarea valorii societăţii. Faţă de anul precedent (2010) valoarea indicatorului
s-a redus în valori absolute cu 1,34%.
Rentabilitatea financiară înregistrează o scădere în anul 2011 faţă de 2010, deoarece
profitul net a înregistrat în anul 2011 faţă de 2010 o scădere de 357.949 lei, iar capitalurile
proprii au crescut cu 9.311.698 lei.
Performanţele financiare ale firmei analizate indică o tendinţă de scădere a eficienţei
globale a activităţii, a capacităţii de dezvoltare a firmei, iar echilibrul financiar al firmei
manifestă o depreciere nesemnificativă la nivelul ultimului an.
61
Lucrarea se încheie cu un raport de audit efectuat de către auditorul SOFT CONT, în
urma căruia s-a constatat faptul că probele de audit care au fost obţinute au fost suficiente şi
adecvate pentru a constitui baza opiniei de audit, aceasta fiind fără rezerve, şi am putea preciza că
bilanţul întocmit pentru exerciţiul financiar al anului 2011, şi celelalte situaţii financiare sunt
regulamentare, sincere şi conforme cu normele de contabilitate din România. Ele reflectă
corespunzător rezultatul exerciţiului şi situaţia financiară şi patrimonială a S.C. ROPHARMA
S.A.
Pe ansamblu, situaţia financiară a societăţii ROPHARMA este relativ bună, firma
prezentând un potenţial de dezvoltare viitoare, în condiţiile aplicării unor măsuri de îmbunatăţire
adecvate, cum ar fi reducerea cheltuielilor, îmbunătăţirea sistemului de promovare şi publicitate
la nivel naţional, îmbunătăţirea calităţii vânzării, recuperarea la timp a datoriilor pentru a nu fi
nevoiţi să apeleze la credite pe termen scurt, credite care sunt purtătoare de dobânzi.
62
BIBLIOGRAFIE
1. Boulescu M., Auditarea situaţiilor financiare, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2007.
2. Boulescu M., M.Ghiţă, V.Mareş, Auditul Performanţei, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti,
2002.
3. CECCAR, Ghid practic de aplicare a reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene aprobate prin OMFP nr. 3055/2009, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2010.
4. CECCAR, Manualul pentru standarde internaţionale de audit, certificare şi etică, Bucureşti
2007.
5. Dincă M., Analiza economico-financiară: Noţiuni teoretice şi aplicaţii practice, 2008.
6. Drumea C., Analiza economico-financiară, curs pentru învăţamânt la distanţă, anul III, sem. I,
2009-2010.
7. Duţescu A., Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate,
Ed. CECCAR, Bucureşti, 2001.
8. Feleagă (Malciu) L., Feleagă N., Contabilitate financiară. O abordare europeană şi
internaţională, vol.1, Ed. Economică, Bucureşti, 2007.
9. Feleagă (Malciu) L., Feleagă N., Reformă după reformă: Contabilitatea din România în faţa
unei noi provocări , vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 2005.
10. Feleagă N., Sisteme contabile comparate, vol. II, Ed. Economică, Bucureşti, 2000.
11. Ion Florea, Ionela Corina, Introducere în expertiza contabilă şi în auditul financiar, Ed.
CECCAR, Bucureşti, 2008.
12. Jianu Iulia, Evaluarea, prezentarea şi analiza performanţei întreprinderii: o abordare din
prisma Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007.
13. Lezeu, D., Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti,
2004.
14. Lungu Camelia Iuliana, Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007.
15. Mironciuc M., Analiza economico-financiară, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006.
16. Petre Georgeta,Armonizarea contabilă internaţională, Revista finanţe publice şi contabilitate,
nr. 7-8, 2006.
63
17. Ristea M., Dumitru C., Ioanăş C., Irimescu A., Contabilitatea societăţilor comerciale, vol.I,
Ed. Universitară, Bucureşti, 2009.
18. Stoian Ana, Eugen Ţurlea, Auditul financiar contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 2001.
19. Toma Marin, Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2007
20. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2010.
* * Contractul de societate al entităţii ROPHARMA S.A.
** IASB, Standarde internaţionale de contabilitate, Ed. Economică, Bucureşti, 2007.
** IFRS, Standarde internaţionale de raportare financiară.
* * Jurnalul Oficial al UE din dec. 2008, IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare.
** Legea Contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare.
** OMFP nr. 2239/2011, Aprobarea Sistemului simplificat de contabilitate.
** OMFP nr. 3055/ 2009, Reglementări contabile conforme cu directivele europene.
** Organigrama societăţii ROPHARMA S.A.
** Situaţiile financiare ale societăţii ROPHARMA S.A., întocmite în perioada 2009 – 2011.
www.bvb.ro.
www.mfinante.ro.
www.ropharma.ro.
64

Disertatie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Disertatie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

1.1. Situaţiile financiare în optica referenţialului contabil internaţional

1.2. Consideraţii teoretice privind întocmirea şi auditul situaţiilor financiare în

1.2.1. Conţinutul şi structura situaţiilor financiare

1.2.4. Delimitări privind auditul statutar în România

Cap. 2 PREZENTAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE ROPHARMA S.A.

Fig. 2.1 Organigrama societ ăţii comerciale ROPHARMA S.A.

2.2.1. Dinamica poziţiei financiare la societatea ROPHARMA S.A.

DATORII: SUMELE CARE TREBUIE 4.152.914 5.137.476 5.061.758

Din informaţiile prezentate în tabelul 2.2. în situaţia contului de profit şi pierdere, se

Cap. 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND ÎNTOCMIREA, ANALIZA ŞI AUDITUL

- plusuri la motorină în valoare de 750 lei:

- plusurile constatate la inventarierea casieriei în valoare de 600 lei:

- minusuri de ambalaje în valoare de 500 lei:

- operaţii privind calculul amortizărilor - în principiu, amortizarea activelor imobilizate

6811 = 2812 3.636 lei

6814 = 398 300 lei

- operaţii privind provizioanele – se constiuie pentru finanţarea acelor cheltuieli şi

- diferenţe de curs valutar – societatea ROPHARMA are creanţe şi datorii în monedă

- la închiderea exerciţiului se evaluează datoria neachitată:

- peste o saptamană se achită furnizorul la curs valutar de 4,25 lei/EUR:

- operaţii privind delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor – pentru a

- se înregistrează plata chiriei în avans:

471 = 5121 3.600 lei

- pentru produsele livrate clienţilor ROPHARMA se acordă sconturi de decontare

- înregistrarea dobânzilor datorate, aferente unui împrumut pe termen lung:

- se înregistrează dobânzile aferente creditelor acordate de bănci în conturile

- societatea ROPHARMA vinde acţiunile deţinute la societatea BIOEF la un preţ

- se înregistrează diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor în devize

- înregistrarea valorii dobânzilor primite de societate aferente disponibilităţilor din

- încasarea dividendelor aferente titlurilor de participare deţinute la societatea

- regularizarea soldului contului de disponibil la bancă în devize – diferenţe

 Stabilirea balanţei de verificare a conturilor după inventariere

% = 121 389.796.775 lei

6642 2.528.029 lei

SFC 12.735.375 lei

La profitul brut s-au repartizat 5% pentru constituirea rezervei legale, astfel:

Rezerva legală = 12.735.375 lei * 5% = 636.769 lei

129 = 1061 636.769 lei

Tabel nr. 3.1.- Calculul impozitului pe profit

121 = 691 455.719 lei

- se achită impozitul la bugetul de stat:

- se calculează profitul net şi se înregistrează pentru anul 2012:

La data de 01. 2012 se închide contul 129 „Repartizarea profitului”:

3.2. Analiza poziţiei financiare a societăţii ROPHARMA S.A.

3.2.2. Analiza lichidităţii, solvabilităţii şi a gradului de îndatorare la

3. Rata - caracterizează Rli 

- reflectă Active imobilzate  Active circulante

3.3. Analiza performanţelor societăţii ROPHARMA S.A.

Fig. 3.2 Evoluţia soldurilor intermediare de gestiune

Fig. 3.3 Evoluţia rezultatului net al exerciţiului

3.3.2. Analiza rentabilităţii activităţii desfăşurate de societatea ROPHARMA

Fig. 3.4 Evoluţia ratei rentabilităţii comerciale

În tabelul 3.8. putem observa ca rata rentabilităţii economice înregistrează o tendinţă de

Fig. 3.5 Evoluţia ratei rentabilităţii economice

Analizând tabelul 3.9. putem preciza că rentabilitatea financiară înregistrează o scădere

Fig. 3.6 Evoluţia ratei rentabilităţii financiare

Performanţele financiare ale firmei analizate indică o tendinţă de scădere a eficienţei

S-ar putea să vă placă și