Sunteți pe pagina 1din 77

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINTE ECONOMICE


ADMINISTRATIVE SI JURIDICE
SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICA
DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENTA

Coordonator ştiinţific
Prof.univ.dr. FLOREA RADU

Absolvent
STAN FLORINA

2003

1
UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINTE ECONOMICE
ADMINISTRATIVE SI JURIDICE
SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICA
DE GESTIUNE

Analiza diagnostic a cifrei de afaceri şi a


consecinţelor sale economico-financiare la
S.C. Secona S.A. Piteşti

2
PITEŞTI
-2003-

CUPRINS :

Introducere……………………………………………………..pag.5

CAPITOLUL 1 : Consideraţii teoretice şi metodologice privind


cifra de afaceri
1.1.Conţinutul şi metodele de calcul ale cifrei de
afaceri……………………………………………………………pag.8
1.2.Necesitatea şi importanţa creşterii cifrei de afaceri………………….
………………………………………..pag.12
1.3.Rolul cifrei de afaceri în aprecierea performanţelor economico-
financiare ale firmei……………………………………………pag.17

CAPITOLUL 2 : Prezentarea generală a S.C.Secona S.A. Piteşti


2.1.Scurt istoril al societatii………………………………….pag. 26
2.2.Profilul şi structura organizatorică a firmei…………… pag.26
2.3.Nivelul şi dinamica principalilor indicatori economico-financiari
ai S.C.Secona S.A. Piteşti……………………………………..pag.27

CAPITOLUL 3 : Analiza diagnostic a cifrei de afaceri la


S.C.Secona S.A.Piteşti
3.1.Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri în perioada 2000-
2002……………………………………………………………...pag.35
3.2.Analiza factorială a cifrei de afaceri…………………….pag 39
3.3.Analiza cifrei de afaceri pe principalele produse………pag.47

3
3.4.Analiza efectelor modificării cifrei de afaceri asupra principalilor
indicatori economico-financiari ai firmei……………………pag.52

CAPITOLUL 4 : Analiza principalelor căi de creştere a cifrei de


afaceri la S.C. Secona S.A. Piteşti
4.1.Căi legate de perfecţionarea şi modernizarea activităţii de
producţie…………………………………………………………pag.61
4.2.Căi privind perfecţionarea metodelor manageriale şi de organizare
a producţiei şi a muncii…………………………………………pag.64
4.3.Căi legate de perfecţionarea metodelor de marketing şi de studiere
a pieţei……………………………………………………………pag.67
4.4. Căi legate de ridicarea calităţii producţiei………………pag.71

Concluzii…………………………………………………………pag.

4
INTRODUCERE

In condiţiile tranziţiei ţării noastre la economia de piaţă, fiecare


întreprindere, indiferent de forma de proprietate, profil sau dimensiune, trebuie
să se adapteze în permanenţă la cerinţele pieţei şi ale mediului în care îşi
desfăşoară activitatea, să-şi îmbunătăţească performanţele economico-financiare
şi capacitatea de concurenţă în raport cu alţi agenţi economici.
Un rol important în realizarea acestor obiective îl are analiza diagnostic a
activităţii economico-financiare a întreprinderilor, care, prin metodele şi
tehnicile utilizate, permit diagnosticarea stării diferitelor fenomene, cunoaşterea
cauzelor care provoacă anumite disfuncţionalităţi şi luarea unor măsuri
corespunzătoare pentru reglarea şi optimizarea rezultatelor economico-
financiare ale fiecărei firme.
In acest fel, analiza diagnostic a activităţii economico-financiare a
societăţilor comerciale reprezintă un mijloc important al managementului intern
al fiecărei firme, care permite fundamentarea deciziilor privind strategia
dezvoltării şi utilizarea eficientă a resurselor materiale, umane şi financiare, în
vederea creşterii valorii de piaţă, a rentabilităţii şi a competitivităţii
întreprinderilor. In acelaşi timp, informaţiile rezultate din analiza de diagnostic
a activităţii economico-financiare a firmei pot fi utilizate şi de alţi subiecţi din
afara întreprinderii, cum ar fi băncile, organele fiscale sau de control, precum şi
de investitorii interesaţi în dezvoltarea unor afaceri cu firmele respective.
In cadrul indicatorilor care reflectă rezultatele economico-financiare ale
întreprinderii un loc important îl ocupă cifra de afaceri. Aceasta e considerată
indicatorul fundamental pe baza căruia se evaluează direct performanţele
înregistrate de întreprindere sau se pot construi alţi indicatori care sunt utilizaţi
pentru estimarea eficienţei activităţii întreprinderii.

5
Analiza cifrei de afaceri pe pieţe şi pe diverşi clienţi, pe stadii ale ciclului
de viaţă a produselor, precum şi în raport cu cererea şi cu capacitatea de
producţie permite adoptarea unor decizii corespunzătoare privind orientarea în
viitor a activităţii desfăşurate de agentul economic.
Este, deci, explicabil de ce, în cadrul interesului mai larg acordat gestiunii
financiare a întreprinderii, se acordă o atenţie deosebită activităţii şi deciziei
financiare, atât în faza de programare, cât şi în cea de execuţie.
In prezent, cifra de afaceri este esenţială pentru estimarea poziţiei
întreprinderii pe piaţă, a capacităţii şi abilităţii sale de a dezvolta activităţi
profitabile în condiţii de concurenţă.
Prin urmare, în etapa actuală, o atenţie deosebită trebuie acordată analizei
cifrei de afaceri pe total întreprindere şi pe produse, a căilor sale de creştere şi a
consecinţelor economico-financiare, a principalelor surse de venituri şi a
mijloacelor de diversificare a acestora. Se asigură astfel premisele maximizării
cifrei de afaceri, ale consolidării şi extinderii agentului economic, ale creşterii
cotei sale de piaţă şi sporirii averii acţionarilor.

6
CAPITOLUL I

Consideraţii teoretice şi metodologice privind


cifra de afaceri

7
1.1.Conţinutul şi metodele de calcul ale cifrei de afaceri

Orice întreprindere, indiferent de profil şi dimensiune şi de spaţiul socio-


economic în care activează, trebuie să-şi probeze permanent viabilitatea,
capacitatea de concurenţă şi adaptare, performanţa economico-financiară,
aceasta cu atât mai mult cu cât mecanismele clasice ale economiei de piaţă se
formează şi urmează să funcţioneze cu toate rigorile ce le presupun.
Sintetic, astfel de probleme îşi găsesc reflectarea în eficienţa activităţilor
care au la bază anumite determinări cantitativ-calitative ale factorilor de
producţie – natura, munca şi capitalul, randamente maxime ale utilizării lor.
Activitatea de producţie şi comercializare reprezintă obiective importante ale
societăţii comerciale, indiferent de forma de proprietate, deoarece prin aceasta
se realizează bunuri necesare satisfacerii unor nevoi sociale. Orice activitate
tehnico-productivă trebuie să răspundă unei nevoi sociale.
Prin darea în consum a factorilor de producţie se obţin produse, se
efectuează lucrări sau se realizează servicii, produsele urmând să fie
comercializate, iar lucrările şi serviciile recepţionate. Rezultă că agenţii
economici, indiferent de ramura de producţie în care este inclusă activitatea lor
şi indiferent de forma de proprietate, urmăresc valorificarea bunurilor şi
serviciilor, acestea urmând să fie realizate în strictă concordanţă cu cerinţele
consumatorilor.
Prin comensurarea activităţii de producţie şi comercializare, în practică se
poate folosi un sistem de indicatori valorici, fiecare, prin conţinut şi mod de
determinare, având o anumită putere informaţională. Sistemul de indicatori
trebuie să fie cuprinzător, dar rezonabil, pentru a permite realizarea scopului
informaţiei, respectiv evaluare şi decizie.

8
Un sistem al indicatorilor operaţionali în diagnoză poate fi reprezentat de
următoarea grupare 1 :
- indicatori ai potenţialului tehnico-economic ;
- indicatori ai potenţialului financiar ;
- indicatori ai rezultatelor economico-financiare ;
- indicatori ai eficienţei utilizării potenţialului tehnico-economic şi
financiar ;
Printre indicatorii care caracterizează rezultatele economico-financiare ale
firmei se numără cifra de afaceri, valoarea adăugată, profitul net etc.
Cifra de afaceri este indicatorul valoric care evidenţiază veniturile totale
obţinute din activitatea comercială a unei întreprinderi pe o anumită perioadă de
timp. In cadrul ei nu se includ veniturile financiare şi nici veniturile
excepţionale.
Analiza cifrei de afaceri prezintă o importanţă deosebită deoarece permite
aprecierea locului întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziţiei sale pe
piaţă, a aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite
activităţi în mod profitabil. Totodată, modificarea cifrei de afaceri se reflectă
asupra principalilor indicatori economico-financiari, precum şi asupra eficienţei
activităţii societăţilor comerciale.
O asemenea analiză poate fi realizată până la nivelul produsului, grupelor de
produse sau categoriilor de activităţi, firma fiind interesată să cunoască ce
produse sunt solicitate, care este contribuţia lor la formarea veniturilor, care
sunt mai rentabile, nu numai din punct de vedere al producătorului, ci şi al
beneficiarului. Toate acestea sunt absolut necesare pentru formularea strategiei
întreprinderii în perioadele viitoare.
Pentru a avea semnificaţie, cifra de afaceri trebuie corelată cu capitalul de
lucru al firmei (care este, de regulă, mai mare decât capitalul social), cu
capacitatea proiectată sau maxim utilizabilă şi cu costul producţiei.
Dacă cifra de afaceri este mai mare decât capitalul social, semnificaţia unei
asemena situaţii redă nivelul mai redus al dotării, precum şi faptul că în unitatea
respectivă durata ciclului de producţie este relativ mică, producţia finită ieşind
din procesele de prelucrare după o perioadă scurtă de timp.

1
Dumitru Mărgulescu ş.a. ; Diagnostic economico-financiar, Ed. Romcart, Bucureşti, 1994, pag. 12-13

9
In cazul invers, când cifra de afaceri este sub capitalul social, firma
respectivă fie are o dotare costisitoare, cu tehnologii superioare, fie foloseşte
capacitatea de producţie sub nivelul proiectat.
Din punct de vedere al conţinutului şi al sferei de întindere, cifra de afaceri
poate fi privită ca : cifră de afaceri totală, cifră de afaceri medie, cifră de
afaceri marginală şi cifră de afaceri critică.
Cifra de afaceri totală (CA) exprimă volumul total al afacerilor unei firme,
evaluate în preţurile pieţei. Ea cuprinde totalitatea veniturilor din vânzarea
mărfurilor şi produselor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor într-o
perioadă de timp.
Cifra de afaceri medie (CA) se poate determina în unităţile monoproductive
şi reflectă încasarea medie pe unitatea de produs sau serviciu.
CA
CA = q

Cifra de afaceri marginală (CA  ) exprimă variaţia încasărilor unei firme


generată de creşterea cu o unitate a volumului vânzărilor.

ΔCA
CA = Δq

Cifra de afaceri critică (CAmin ) reprezintă acel nivel al vânzărilor la care se


asigură acoperirea în totalitate a cheltuielilor efectuate, iar profitul este egal cu
zero. In acest caz, cifra de afaceri minimă va fi egală cu suma cheltuielilor fixe
şi a celor variabile :

CAmin = CF + Cv sau

CF
CF
CAmin = = Cv
1 Ncv 1
Ct
Unde :
CF- cheltuielile fixe totale ;
Ncv- nivelul relativ al cheltuielilor variabile faţă de cheltuielile totale (Ct).

10
Cel mai adesea, mărimea cifrei de afaceri totale se determină prin însumarea
veniturilor provenite din activitatea de bază a întreprinderilor (Vb) cu veniturile
provenite din alte activităţi (Va) :

CA = Vb + Va,
Unde :
Vb- reflectă cifra de afaceri din activitatea de bază a întreprinderii şi se
referă la vâzarea produselor rezultate din activitatea de bază a întreprinderii ;
Va – reflectă cifra de afaceri din alte activităţi cu caracter industrial sau
neindustrial.
Conform articolului 99 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii
nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993, cifra de afaceri se calculează prin
însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi
prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, mai puţin rabaturile,
remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.
Cifra de afaceri este, în mod normal, înregistrată în unităţi monetare curente
(lei curenţi).
In cadrul analizei cifrei de afaceri, o atenţie deosebită trebuie să se acorde
inflaţiei. In perioada de creştere puternică a preţurilor, dacă nu se procedează la
corelarea cu inflaţia, informaţiile îşi pierd mult din fiabilitate, iar concluziile
analizei sunt deformate. Inflaţia are efecte la toate nivelurile : fluxul de
exploatare, fluxul de finanţare, structura patrimonială etc., întrucât antrenează
variaţii nominale cărora nu le corespund variaţii reale ale activităţii. Evitarea
erorilor de judecată şi aprecierea performanţelor reale ale unităţilor impun cu
necesitate luarea în calcul a efectelor inflaţiei.
Rata reală de creştere a cifrei de afaceri se calculează după relaţia 2 :

 1  Rc
R reala =  - 1).100,
 1 Rp

Unde :
R c - rata reală de creştere a cifrei de afaceri constante (statistice) ;
R p – rata reală de creştere a preţurilor.

2
Maria Niculescu ; Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 232.

11
Firmele sunt interesate să cunoască nivelul cifrei de afaceri pe perioadele
anterioare şi cel previzionat pentru perioadele următoare, cauzele care o
determină, precum şi căile de creştere a acesteia. In acest sens, analiza
diagnostic a cifrei de afaceri se realizează în cadrul unui program de lucru prin
care se fixează obiectivele şi etapele de analiză, se stabilesc perioadele pe care
se efectuează analiza, se culeg datele şi informaţiile necesare, se verifică
informaţiile culese din punct de vedere al exactităţii şi veridicităţii, se
prelucrează cu ajutorul metodelor şi procedeelor specifice analizei economico-
financiare, se elaborează concluziile referitoare la punctele tari şi slabe ale
activităţii agentului economic şi se stabilesc măsurile pentru creşterea cifrei de
afaceri.
Printre cauzele care influenţează nivelul cifrei de afaceri pot fi amintite :
- supraevaluarea cererii şi dimensionarea corespunzătoare a producţiei ;
- nerealizarea producţiei prevăzute, din diferite cauze ;
- apariţia produselor de substituţie ;
- scăderea cererii solvabile a potenţialilor cumpărători ;
- calitatea produselor fabricate ;
- intensificarea concurenţei etc.
In perioada actuală, analiza cifrei de afaceri poate constitui o acţiune directă
pentru ameliorarea vieţii economice a întreprinderilor. Pe baza ei se identifică
aspectele favorabile şi nefavorabile intervenite în gestiunea financiară a
întreprinderii şi se fundamentează strategia de menţinere şi dezvoltare a
acesteia. Modelele moderne ale gestiunii întreprinderii presupun, din ce în ce
mai mult diverse cercetări asupra cifrei de afaceri.

1.2.Necesitatea şi importanţa creşterii cifrei de afaceri

Activitatea de producţie şi comercializare în întreprinderile sau societăţile


comerciale cu profil industrial reprezintă o latură importantă a activităţii acestor
unităţi, care se reflectă asupra rezultatelor economico-financiare obţinute de
fiecare întreprindere.
Scopul activităţii oricărei societăţi comerciale îl constituie realizarea unor
produse, lucrări sau servicii care să satisfacă anumite nevoi sociale şi să permită

12
îndeplinirea obiectivelor fixate de fiecare întreprindere, reflectate în nivelul
unor indicatori de performanţă economico-financiară. In funcţie de interesele
lor, firmele pot urmări maximizarea cifrei de afaceri, a profitului, minimizarea
cheltuielilor de producţie etc.
In condiţiile economiei de piaţă, creşterea cifrei de afaceri reprezintă
obiectivul de bază pentru activitatea multor întreprinderi.
In primul rând, creşterea cifrei de afaceri reprezintă o premisă a creşterii
profitului, acesta fiind obiectivul primordial al oricărui agent economic, care
asigură supravieţuirea şi dezvoltarea acestuia. Este asigurată astfel, însăşi
menirea fundamentală a întreprinderii, realizarea de valoare nouă în producţie şi
repartizarea acesteia între membrii societăţii.
La nivel de întreprindere, prin creşterea profitului se creează posibilităţi
suplimentare de finanţare a investiţiilor, concretizate în achiziţionarea de noi
capacităţi de producţie, modernizarea celor existente, achiziţia şi implementarea
de noi tehnologii de fabricaţie. Toate aceste investiţii suplimentare, care conduc
la creşterea producţiei şi a calităţii acesteia, se reflectă mai departe în creşterea
cifrei de afaceri, a productivităţii muncii, în extinderea activităţii firmei,
creşterea valorii sale de piaţă etc.
Nu trebuie omis, în acest context, nici aspectul social al creşterii capacităţii
de producţie, care determină angajarea de forţă de muncă suplimentară şi, deci,
reducerea şomajului.
Creşterea performanţei unei întreprinderi, reflectată prin creşterea cifrei de
afaceri, poate duce şi la îmbunătăţirea imaginii firmei în ochii investitorilor,
creditorilor, salariaţilor, clienţilor. Se creează astfel posibilitatea atragerii de
noi surse de finanţare, atât sub forma creditelor bancare, cât şi a emisiunilor de
obligaţiuni, în condiţii mai avantajoase de dobândă şi termene de rambursare.
Imbunătăţirea imaginii firmei determină şi stabilitatea personalului, atragerea de
personal calificat de pe piaţa forţei de muncă, fidelizarea clientelei.
Maximizarea cifrei de afaceri e un obiectiv fixat de întreprinderi atunci când
se urmăreşte creşterea cotei de piaţă şi contracararea concurenţei. In acest sens,
întreprinderea va face o analiză cantitativă, pentru a marca posibilitatea de
absorbţie a produselor pe care le produce, precum şi o analiză calitativă, care
are drept scop cunoaşterea gusturilor, a nevoilor, a comportamentului
consumatorilor faţă de produsele proprii.

13
In cadrul politicii de penetrare pe noi pieţe sau de extindere pe pieţele deja
existente trebuie să se aibă în vedere o serie de criterii 3 :
- demografice (evoluţia natalităţii, a structurii pe vârste a populaţiei) ;
- social-economice (veniturile populaţiei, nivelul de instruire etc.) ;
- tehnologice (capacitatea întreprinderii de a realiza produsele solicitate de
piaţă, gradul de uzură a maşinilor şi utilajelor).
Creşterea cifrei de afaceri, însoţită de diversificarea surselor de venituri şi a
ofertei de produse, conduce la diminuarea riscului şi a incertitudinilor care apar
pe segmentele de piaţă pe care activează firma. In felul acesta, ea nu mai este
supusă fluctuaţiilor excesive care caracterizează economia modernă şi are
posibilitatea de a lua măsuri de contracarare în situaţia în care apar defecte
perturbatoare în activitate.
In general, creşterea cifrei de afaceri se poate obţine pe următoarele căi :
a) creşterea cantităţilor (a numărului de unităţi) fabricate şi vândute, în
funcţie de evoluţia cererii şi a ofertei de bunuri pe piaţă ;
b) îmbunătăţirea structurii producţiei în favoarea celor mai rentabile produse
pe piaţă ;
c) creşterea preţului de vânzare, care poate fi acceptată numai dacă este o
consecinţă a ridicării calităţii produselor şi serviciilor şi în corelaţie
strânsă cu situaţia de piaţă.
In ce priveşte creşterea cantităţii produse şi vândute, elementele principale
în raport cu care se dimensionează volumul de activitate sunt : capacitatea de
producţie, resursele (materiale, umane, financiare), cererea de produse (piaţa).
Fiecare element poate constitui o restricţie în formularea şi aprecierea
obiectivelor pentru o anumită perioadă, dar şi un factor stimulator. De exemplu,
dacă există cerere, producătorul, pentru a câştiga mai mult, va acţiona în
direcţia sporirii capacităţii de producţie. Dacă nu există cerere pentru un anumit
produs şi nu se foloseşte integral capacitatea de care dispune, atunci
producătorul va proceda la modificări în structura producţiei în conformitate cu
cererea.
Desigur că mecanismele de reglare sunt mult mai complexe şi implică timp
de soluţionare, luându-se în considerare şi natura activităţii, specificul fiecărei
ramuri de producţie.
3
Dumitru Mărgulescu ; Analiza economico-financiară a întreprinderii, Bucureşti, 1994, pag. 76.

14
Urmărind un asemenea proces, la un moment dat (la sfârşitul unei perioade),
fiecare producător se află într-o anumită situaţie în ceea ce priveşte concordanţa
dintre posibilităţile sale de producţie şi cererera solvabilă. Ignorarea unui
asemenea aspect are efecte pe termen lung, care pot să conducă la falimetul
firmei.
De aceea, în analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie
şi cererea, se are în vedere tocmai măsura în care prin deciziile adoptate s-a
asigurat o asemenea concordanţă care să valorifice într-o proporţie
corespunzătoare potenţialul productiv al unităţii. Concluziile desprinse stau la
baza elaborării previziunilor pentru perioadele următoare, precum şi a
programelor pe termen lung, programe în cadrul cărora probleme ca cele
referitoare la politica de investiţii, cu tot ceea ce implică acestea, deţin o
importanţă deosebită.
Majorarea cifrei de afaceri pe seama creşterii producţiei presupune estimarea
cererii. In legătură cu aceasta, se fac precizările :
- poate fi evaluată pe bază de studii de marketing şi să se refere la cererea
totală a gamei de produse care intră în profilul de fabricaţie al mai multor
agenţi economici ;
- poate să reprezinte segmentul propriu de piaţă, fiind evaluată pe baza
studiilor de piaţă, confirmată prin solicitări ale beneficiarilor pe bază de
comenzi sau contracte.
In măsura în care realizările din perioadele anterioare şi cele din perioada
curentă sunt inferioare nivelului estimat al cererii, rezultă că cererea nu a fost
satisfăcută, ceea ce înseamnă că piaţa constituie un factor de stimulare a
producţiei şi, prin aceasta, a veniturilor întreprinderii. Creşterea gradului de
satisfacere a cererii în perioada curentă constituie un obiectiv care trebuie să fie
luat în considerare.
O scădere a cererii pe segmentul de piaţă propriu poate fi determinat de
cauze dependente şi/sau independente de activitatea firmei. In acest caz, se
impune identificarea unor asemenea cauze şi în raport cu natura lor să se
întreprindă măsurile corespunzătoare. Astfel de cauze se referă la :
- pătrunderea pe piaţa proprie a firmelor concurente cu produse superioare
din punct de vedere calitativ şi la preţuri mai avantajoase ;

15
- diminuarea cererii solvabile a populaţiei pentru produsele care fac
obiectul de activitate al firmei ;
- scăderea nivelului calitativ al produselor proprii (fenomen care poate să
depindă de o multitudine de cauze).
Fiecare din aceste cazuri implică decizii de corecţie specifice, care trebuie
adoptate de conducerea firmei.
Gradul de folosire a capacităţii de producţie pune în evidenţă, pe lângă
rezultatele obţinute, eventualele rezerve existente pentru sporirea producţiei fără
investiţii suplimentare. Se pot lua astfel decizii privind îmbunătăţirea utilizării
extensive şi intensive a mijloacelor fixe existente, precum şi pentru dotarea
societăţii cu maşini şi utilaje noi, în scopul majorării cifrei de afaceri.
Totodată trebuie să se aibă în vedere şi caracteristicile tehnico-funcţionale
ale mijloacelor fixe şi ale tehnologiilor de fabricaţie, măsura în care acestea pot
conduce la obţinerea unor produse de o calitate corespunzătoare şi în
concordanţă cu cerinţele pieţei.
O atenţie deosebită trebuie acordată şi consumului de resurse materiale,
umane, financiare, precum şi ofensivei celorlalţi concurenţi de pe piaţă.
Creşterea cifrei de afaceri pe seama majorării preţului de vânzare trebuie să
ţină seama de natura produselor comercializate. Astfel, în cazul produselor de
consum curent, rolul preţului în decizia de cumpărare este esenţial, întrucât e
vorba de produse puţin diferenţiate, cu valoare unitară scăzută, cu frecvenţă
mare în consum. La aceste produse, întreprinderea nu poate fixa preţul la un
nivel foarte diferit de al concurenţilor săi, iar modificările de preţ, fiind făcute
cu prudenţă, acţionează într-o proporţie relativ redusă asupra cifrei de afaceri.
In cazul produselor de lux sau de uz îndelungat, care au o valoare unitară
mare, actul de cumpărare e gândit, consumatorii caută informaţii, fac comparaţii
între diverse alternative. Preţul are o importanţă mai redusă în luarea deciziei,
aici fiind esenţiale: imaginea mărcii respective, tehnicitatea şi calitatea
produsului, performanţele acestuia.
Intreprinderile care comercializează o gamă largă de produse nu pot să
stabilească sau să revizuiască preţul unui produs fără a lua în calcul efectele
probabile asupra altor produse comercializate de ele sau asupra preţurilor
produselor complementare.

16
In fixarea preţului unui produs, întreprinderile trebuie să analizeze şi
limitele în care acesta se poate încadra 4 :
- limita superioară – aşa-numitul ‘’preţ maxim’’, peste care
cumpărătorul nu-şi mai procură produsul respectiv, considerându-l prea
scump ;
- limita inferioară – ‘’preţul minim’’ sub care, de asemenea, nu mai e
cumpărat, întrucât consumatorul apreciază că nu-i poate asigura satisfacţia
dorită.
Sporirea cifrei de afaceri prin practicarea unor preţuri ridicate este specifică,
de regulă, strategiei marilor firme, care-şi asigură rentabilitatea prin sporirea
valorii adăugate. In acest caz, se impune un control riguros al costurilor
gestiunii curente, care pot genera în timp o scădere a eficienţei.
Se poate afirma că adoptarea strategiei de majorare a cifrei de afaceri pe
seama creşterii preţurilor se justfică numai în situaţia în care întreprinderea vine
pe piaţă cu produse noi şi modernizate, de o calitate superioară, ce înglobează
elementele deosebite de progres tehnic şi creativitate.
In concluzie, cifra de afaceri reprezintă unul din cei mai importanţi
indicatori prin care se apreciază rezultatele activităţii unei întreprinderi, iar
creşterea sa constituie un obiectiv urmărit în mod direct sau indirect de toate
firmele, în funcţie de piaţa pe care activează şi de interesele de moment pe care
le au în vedere.

1.3.Rolul cifrei de afaceri în aprecierea performanţelor


economico-financiare ale firmei

Principalul obiectiv al diagnosticului economico-financiar este de a pune în


evidenţă performanţele societăţii prin valorificarea potenţialului său tehnico-
productiv, care constituie elemente importante în formularea strategiei viitoare a
întreprinderii.
Cifra de afaceri este socotită indicatorul fundamental al volumului activităţii
agentului economic şi, evident, nu lipseşte nici un sistem de indicatori folosiţi

4
Maria Niculescu ; Diagnostic global strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, pag. 258-259.

17
în diagnosticarea şi evaluarea economică a întreprinderii, în estimarea eficienţei
managementului practicat.
În condiţiile actuale, când factorii pieţei primează în sistemul de variabile
care explică rezultatele unei întreprinderi, analiza cifrei de afaceri este esenţială
pentru aprecierea locului întreprinderii pe piaţă, a capacităţii acesteia de a
desfăşura activităţi rentabile. În funcţie de nivelul cifrei de afaceri se poate
aprecia dacă întreprinderea este suficient de importantă, dacă are semnificaţie
raportarea rezultatelor sale la cele ale sectorului, respectiv dacă partea sa de
piaţă este neglijabilă, putându-se lua decizii strategice în consecinţă.
Analiza cifrei de afaceri trebuie să se raporteze permanent la poziţia
strategică a firmei. O întreprindere care dispune de o poziţie strategică
favorabilă este, de regulă, mai dinamică şi mai profitabilă decât alte
întreprinderi din acelaşi sector; o întreprindere fără forţă strategică va avea, mai
devreme sau mai târziu, rezultate negative sau mediocre.
În istoria managerială a întreprinderii moderne, poziţia cifrei de afaceri în
sistemul de performanţe economice este sensibil consolidat. În acest sens se
remarcă legătura dintre interesele generale ale managerilor, de care depinde
politica generală a firmei, şi maximizarea cifrei de afaceri sau a vânzărilor.
Evident, prioritatea cifrei de afaceri nu elimină profitul, fără de care perenitatea
întreprinderii nu este asigurată.
Pe baza cifrei de afaceri se determină o serie de indicatori economico-
financiari utilizaţi în evaluarea performanţei agentului economic în termeni de
rentabilitate şi risc, performanţă cu care s-a încheiat exerciţiul anterior şi cu
care va începe altul. Totodată, se pot întocmi situaţii financiare care constituie
surse importante de informaţii privitoare la eficienţa activităţii desfăşurate de
întreprindere, informaţii care sunt utilizate atât pe plan intern, în cadrul
întreprinderii, cât şi de către terţi.
Pe plan intern, analiza retrospectivă a cifrei de afaceri pune în evidenţă
nivelul rezultatelor obţinute de întreprindere în exerciţiile anterioare, gradul în
care au fost îndeplinite obiectivele fixate, efectele perturbatoare intervenite,
cauzele acestora şi măsurile care se impun pentru eliminarea lor. Pe baza acestor
date se poate face o analiză prospectivă asupra cifrei de afaceri şi a altor
indicatori, se stabilesc căile de urmat pentru atingerea acestora şi se
fundamentează strategia generală a întreprinderii.

18
În cunoaşterea nivelului cifrei de afaceri şi al altor indicatori ce
caracterizează volumul producţiei întreprinderii sunt interesate şi alte persoane
cu care întreprinderea vine în contact, şi anume 5 :

- investitorii – sunt preocupaţi de riscul inerent investiţiilor lor şi de


rentabilitatea pe care o obţin. Aceştia au nevoie de informaţii pentru a-i
ajuta să decidă când e util să cumpere, să conserve sau să vândă.
Investitorii sunt, de asemenea, interesaţi de informaţiile care să le permită
determinarea capacităţii întreprinderii de a onora la scadenţă dividendele;
- salariaţii şi grupurile respective de reprezentanţi sunt interesaţi în
obţinerea de informaţii referitoare la stabilitatea şi rentabilitatea
patronilor;
- împrumutătorii – sunt interesaţi în informaţii care să le asigure
datele reale cu privire la bonitatea firmei, la capacitatea de restituire la
scadenţă a datoriei, împreună cu dividende rezonabile, comparabile cu
câştigurile de afaceri;
- clienţii – sunt interesaţi în deţinerea de informaţii cu privire la
continuitatea întreprinderii contractante. Prezintă un interes deosebit de
special în contextul în care clienţii se află în relaţii pe termen lung cu
partenerii lor;
- guvernele şi reprezentanţii lor sunt interesaţi în repartizarea
resurselor financiare datorate de diverşi agenţi economici. Organele
respective doresc cunoaşterea situaţiei financiare a întreprinderilor în
scopul obţinerii de date statistice utile formării de indicatori destinaţi să
contribuie la elaborarea strategiei actuale şi în perspectivă privind
resursele financiare;
- publicul – este un beneficiar important în ce priveşte receptarea de
date certe asupra întreprinderilor locale, regionale, cu privire la
capacitatea acestora de a absorbi personalul eventual disponibil în
localitatea respectivă
Pornind de la cifra de afaceri, se pot calcula următorii indicatori ce
caracterizează performanţele economico-financiare ale firmei:

5
Buletin economic legislativ nr.10-11/1995, pag19.

19
1) coeficientul mediu de calitate generalizat (Kg) se stabileşte pe baza
relaţiei:

Σqp Kp Σq  k
Kg = ; Kp = q
,
Σqp

unde:
qp – valoarea producţiei la preţ de vânzare constant
Kp – coeficientul mediu de calitate pe produse
q – volumul fizic al producţiei pe fiecare clasă de calitate
k – cifra care indică clasa de calitate.

Analiza acestui coeficient are drept scop să stabilească modul în care s-au
respectat parametrii de calitate, cauzele şi consecinţele economice ale
modificării calităţii producţiei, precum şi rezervele interne de îmbunătăţire a
acesteia. Pentru a fi cât mai reale concluziile trase în urma analizei, se impune
verificarea normelor interne şi a standardelor de calitate în raport cu ultimele
tehnologii realizate pe plan intern şi internaţional.

2) productivitatea muncii , calculată prin relaţiile:

CA CA CA
Wa = Np ; Wz = ; Wh = ,
Σz Σh
unde:

Wa, Wz, Wh – productivitatea muncii anuale, zilnice, orare


Np – numărul mediu de salariaţi sau de muncitori
Σz – numărul total de zile-om lucrate într-un an de toţi muncitorii sau de
întregul personal.
Σh – numărul total de ore-om lucrate într-un an de toţi muncitorii sau de
întregul personal.
Aceşti indicatori reflectă rezervele de sporire a volumului producţiei pe
seama utilizării mai eficiente a timpului de lucru al muncitorilor.

3) eficienţa utilizării capitalului fix:

20
CA
Ekf =
Kf
. 1000,

Kf – valoarea medie anuală a capitalului fix.


Eficienţa utilizării capitalului fix caracterizează în mod sintetic rezultatele
folosirii extensive şi intensive a mijloacelor fixe şi arată o creştere a eficienţei
în cazul sporirii relative a efectului util, respectiv a cifrei de afaceri.

4) consumul de materiale la 1000 lei cifră de afaceri:

Cm, c, e
C/1000 = 1000
CA
unde:
Cm, c, e – consumul de metal, combustibil, energie.

Permite analiza schimbărilor care au loc în gradul de valorificare a


materiilor prime şi materialelor. Creşterea mai rapidă a cifrei de afaceri în
comparaţie cu consumul de materii prime şi materiale arată o ridicare a gradului
de valorificare a materiilor în procesul de producţie.

5) cheltuielile aferente cifrei de afaceri se pot aprecia prin indicatorul:

Σqc
C/1000 = Σqp 1000,

unde:
q – volumul fizic al producţiei vândute
p – preţul mediu de vânzare fără TVA
c – costul complet pe unitatea de produs.

Pentru o sporire a eficienţei este necesar ca nivelul acestui indicator să fie


cât mai redus.

6) cheltuielile întreprinderii la 1000 lei cifră de afaceri:

21
Cv, Cf
C/1000 = 1000,
CA
unde:
Cv, Cf – cheltuielile variabile, respectiv cheltuielile fixe.

În funcţie de modificările intervenite în mărimea cheltuielilor variabile sau


fixe se pot face aprecieri cu privire la creşterea sau scăderea eficienţei acestor
cheltuieli. Analiza poate fi extinsă prin detalierea cheltuielilor variabile în
cheltuieli cu materiile prime şi materialele directe, cheltuieli cu salariile
directe, cu dobânzile, iar cheltuielile fixe pot fi detaliate în cheltuieli cu
amortizarea, cheltuieli generale ale întreprinderii etc.

7) profitul aferent cifrei de afaceri :

Pr = Σqp - Σqc

Prin analiza profitului se pot deduce căile de creştere a acestuia, respectiv


creşterea cantităţilor fabricate şi vândute, îmbunătăţirea structurii producţiei în
favoarea unor produse mai rentabile, reducerea cheltuielilor pe unitatea de
produs, creşterea preţurilor.

8) ratele rentabilităţii:

- rata rentabilităţii resurselor avansate – se poate calcula prin raportarea


profitului aferent cifrei de afaceri la capitalul total investit (Kt), concretizat în
capital fix (Kf) şi circulant (Kc):

Pr Σq( s ) p Σq ( s )c
Ra = 100 = 100
Kt Kf  Kc

- rata rentabilităţii cheltuielilor aferente cifrei de afaceri – calculată ca


raport între profitul aferent cifrei de afaceri şi costul producţiei vândute:

22
Pr Σq ( s ) p Σq ( s ) c
Rc = Σqc 100 = 100
Σq ( s )c

- rata rentabilităţii vânzărilor , calculată ca raport între excedentul brut de


exploatare sau rezultatul exploatării şi cifra de afaceri:

EBE ( RE )
Rv = 100
CA

Ratele rentabilităţii sunt printre cei mai importanţi indicatori prin care se
apreciază sub formă relativă situaţia profitabilităţii întreprinderii, deoarece
reflectă rezultatele obţinute ca urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului
economic: aprovizionare, producţie şi desfacere.

9) numărul de rotaţii ale activului total:

CA
Nr =
At

Reflectă randamentul utilizării patrimoniului. Un număr de rotaţii sub 1


reflectă o organizare necorespunzătoare, între 1-1,2 o situaţie mediocră, între
1,2-1,4 reflectă o situaţie satisfăcătoare, iar peste 1,4 o situaţie bună.

10) coeficientul de rotaţie a stocurilor:

CA
Kr =
St

Permite aprecierea creşterii sau reducerii stocurilor de materiale. Stă la baza


adoptării deciziei de constituire a unor stocuri optime, care să atragă după sine
cheltuieli minime şi să asigure în acelaşi timp desfăşurarea fără întrerupere a
procesului de producţie.
În cadrul analizei se poate studia şi corelaţia dintre dinamica cifrei de
afaceri şi dinamica stocurilor. O situaţie favorabilă apare atunci când I C A >I S t .

23
11) viteza de rotaţie a activelor circulante – se apreciază prin indicatorii:
-numărul de rotaţii:
CA
Nr =
S

în care:
S – soldul mediu al activelor circulante
-durata medie în zile a unei rotaţii:

ST
Dz =
CA
în care:
T = 360 zile.
O situaţie favorabilă se obţine atunci când viteza de rotaţie a activelor
circulante creşte, ceea ce se poate obţine prin reducerea soldului activelor
circulante sau creşterea cifrei de afaceri.

12) durata medie a creditelor primite :

Sc.360
Dc =
CA
unde:
Sc – soldul mediu al creditelor pe termen scurt primite.

În concluzie, cifra de afaceri este utilizată pentru calculul unui număr mare
de indicatori, pe baza cărora se pot aprecia performanţele întreprinderii şi se pot
stabili decizii privind îmbunătăţirea acesteia în viitor.

24
CAPITOLUL II

Prezentarea generală a societăţii comerciale


SECONA SA Piteşti

2.1.Scurt istoric al societatii

S.C. Secona S.A. a fost înfiinţată în baza Legii nr.15/1990, prin divizarea în
8 societăţi comerciale a Trustului de antrepriză generală construcţii montaj

25
Argeş.Sediul firmei se afla in Pitesti pe strada M.Eminescu nr.11, acolo unde
timp de 40 de ani s-a aflat sediul central al T.A.G.C.M. Arges . Societatea
comercială Secona S.A. este persoană juridică română, având forma de
organizare societate pe acţiuni, şi se organizează şi funcţionează în conformitate
cu statutul societăţii. Are un capital social de5.617.575.000 lei, fiind
înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Argeş cu numarul
J03/2/1991.
Capitalul societatii este format din 224 703 actiuni, valoarea nominala a unei
actiuni este de 25 000 lei.

2.2.Profilul şi structura organizatorica a firmei

S.C. Secona S.A. a fost înfiinţată în baza Legii nr.15/1990, prin divizarea în
8 societăţi comerciale a Trustului de antrepriză generală construcţii montaj
Argeş.
Societatea comercială Secona S.A. este persoană juridică română, având
forma de organizare societate pe acţiuni, şi se organizează şi funcţionează în
conformitate cu statutul societăţii. Are un capital social de peste 5 miliarde de
lei, fiind înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Argeş.
Societatea are ca obiect de activitate proiectarea, producerea şi
comercializarea tâmplăriilor de aluminiu, metal şi plastic pentru construcţii. În
profilul de activitate al firmei este prevăzută construcţia de diverse lucrări,
precum şi diverse servicii în construcţii.
S.C. Secona S.A. este una din primele firme argeşene în domeniul
construcţiilor, primind recunoaşterea în trei ani consecutivi după 1989 a
meritelor sale de către Camera de Comerţ şi Industrie Argeş.
Societatea este situată într-o mare zonă industrială a Piteştiului, iar calea
ferată internă asigură accesul la magistralele de cale ferată şi reţeaua de drumuri
naţionale.
Societatea dispune de importante suprafeţe de depozitare (acoperite şi
descoperite), de mijloace mecanizate de acţionare, dotări tehnice şi organizare
tehnologică, adecvate domeniului de activitate şi la nivelul deceniului actual, de
un departament comercial şi de marketing, de resurse umane calificate, de un

26
sistem propriu de asigurare a calităţii produselor la nivel european, de un
management modern şi performant.
Personalul instruit şi atestat asigură îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor
de proiectare, execuţie, livrare şi întreţinere a lucrărilor.
Sistemul calităţii la S.C. Secona S.A. este expresia politicii proprii a
societăţii privind asigurarea calităţii; el garantează că activităţile ce au influenţă
asupra lucrărilor şi produselor se pot planifica, inspecta, verifica, corecta şi
supraveghea şi că cerinţele şi necesităţile clienţilor, prevăzute în contracte, pot
fi onorate.
S.C. Secona S.A. are o poziţie solidă pe piaţă, expresie a aplicării
consecvente a următoarelor principii:
-o structură variată a producţiei corelată cu cererea;
-preţuri accesibile în condiţii de maximă calitate.
-utilizarea unor metode oneste în raporturile cu concurenţa;
-respect faţă de client;
-asigurarea corespunzătoare a materialelor.

2.3. Nivelul şi dinamica principalilor indicatori


economico-financiari ai S.C. Secona S.A. Piteşti

Principalii indicatori economico-financiari utilizati pentru aprecierea


eficienţei activităţii societăţii sunt : veniturile totale, cheltuielile totale,
profitul, cifra de afaceri, producţia marfă, producţia exerciţiului, active fixe,
active circulante, viteza de rotaţie a activelor circulante, numărul de salariaţi,
productivitatea muncii, ratele rentabilităţii.
Din punct de vedere contabil, veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele
sau valorile încasate sau de încasat din : livrările de bunuri, executarea de
lucrări, prestările de servicii şi avantajele pe care unitatea patrimonială a
consimţit să le primească, executarea unei obligaţii legale sau contractuale din
partea terţilor, veniturile excepţionale. In cadrul veniturilor, pentru determinarea
rezultatului exerciţiului, se cuprind, de asemenea, veniturile din producţia
stocată, producţia imobilizată, diminuarea sau anularea provizioanelor, preţul de
vânzare a activelor cedate.

27
Veniturile totale în anul 1999 au fost 29.121.857 mii lei, înregistrând anual,
creşteri cuprinse între 42% şi 64%. Astfel, în 2000 veniturile au fost de
40.839.175 mii, în 2001de 55.109.275 mii, iar în 2002 de 85.78.632 mii, acestea
din urmă fiind, din punct de vedere valoric, de aproape 3(trei) ori mai mari
decât nivelul înregistrat în1999. Această creştere s-a datorat, în cea mai mare
parte, procesului inflaţionist generat, pe de o parte, de creşterea preţurilor la
materiile prime din ţară, iar, pe de altă parte, de deprecierea preţului în raport
cu valutele convertibile.
Cheltuielile unei întreprinderi reflectă, sub formă valorică întregul consum
de factori de producţie sau de resurse materiale, umane şi financiare, efectuat
pentru fabricarea şi vânzarea producţiei. Nivelul, dinamica şi structura acestor
cheltuieli reflectă, în mod sintetic, activitatea întreprinderilor industriale pe
linia folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar reducerea nivelului lor
trebuie să reprezinte un obiectiv principal pentru toţi agenţii economici, în
vederea sporirii eficienţei întregii activităţi desfăşurate.
Faţă de 1999, cheltuielile totale au crescut în 2002 de 4,5 ori, devansând
astfel ritmul de creştere a veniturilor în aceeaşi perioadă. Acest lucru a fost
determinat de situaţia tot mai grea prin care trece firma de câţiva ani, datorită
reducerii comenzilor, care au dus la o dublare a cheltuielilor în 2002 faţă de
2001, în timp ce veniturile au crescut cu numai 55%. Toate acestea au condus la
apariţia pierderilor, care au atins în 2000 un nivel de 8.853.174 mii lei, în 2001
de 5.525.034 mii lei, iar în 2002 de 37.269.203 mii lei.
Producţia exerciţiului , ca indicator valoric al producţiei industriale, exprimă
rezultatul direct şi util al activităţii industrial-productive pe o anumită perioadă
de timp (lună, trimestru, an). Producţia exerciţiului cuprinde următoarele
elemente : valoarea producţiei vândute în acea perioadă, creşterea sau
descreşterea producţiei stocate (în care se cuprind stocurile de produse finite,
semifabricate şi producţie neterminată), valoarea producţiei imobilizate,
reprezentată de imobilizările corporale şi necorporale realizate în regie şi de
consumul intern de semifabricate şi produse finite din producţia proprie.
Producţia marfă fabricată exprimă, sub formă valorică, rezultatele activităţii
industrial-productive destinate vânzării pe o anumită perioadă de timp.
Valoarea producţiei marfă se determină prin însumarea următoarelor
elemente : valoarea produselor finite livrate sau destinate livrării în afara

28
întreprinderii, valoarea semifabricatelor din producţie proprie livrate în afara
întreprinderii în cursul perioadei analizate, valoarea lucrărilor şi serviciilor cu
caracter industrial prestate pentru terţi.
La S.C. SECONA S.A. producţia marfă a crescut în anul 2002 cu 263 % faţă
de 1999 şi cu 61% comparativ cu 2001, în timp ce producţia exerciţiului a
înregistrat, în aceeaşi perioadă, sporuri de 187%,respectiv 60%. Ritmul mai
ridicat al producţiei marfă faţă de producţia exerciţiului se explică prin ritmul
mai scăzut de creştere a producţiei de imobilizări.
Cifra de afaceri a crescut în 2000 comparativ cu 1999 cu 42,9%, în 2001 faţă
de 1998 cu 18,8%, iar în anul 2002 faţă de 2001 cu 163,7 %, atingând un nivel
de 61.599.349 mii lei. Cu excepţia anului 2002, evoluţia cifrei de afaceri în
raport cu producţia marfă a avut un ritm de creştere mai mic, care s-a
concretizat în creşterea stocurilor.
In strânsă legătură cu evoluţia cifrei de afaceri trebuie avută în vedere şi
valoarea activelor circulante şi odată cu aceasta viteza de circulaţie a lor.
La S.C.Secona S.A. se constată o majorare a nivelului acestora, înregistrând
în 2000 o valoare de 33.337.002 mii lei, 46.026.619 mii lei în 2001 şi
66.435.075 mii lei în 2002, ceea ce înseamnă o creştere procentuală cu 31,6%
în2000 faţă de 1999, respectiv 81,7% şi 162,3% în ceilalţi doi ani.
Viteza de rotaţie a activelor circulante în perioada 1999-2002 a înregistrat o
evoluţie fluctuantă, de la 411 zile în 1997 scăzând la 383 zile în 2000, după care
în 2001 a crescut la 439 de zile, urmând ca în anul 2002 să scadă la 391 de zile.
Această evoluţie oscilantă s-a datorat ritmurilor diferite de creştere în această
perioadă a cifrei de afaceri şi, respectiv, a activelor circulante.
Activele fixe , au atins în 1999, un nivel de 38.122.449 mii lei după care în
următorii ani nivelul acestora a oscilat în jurul valorii de 50 de miliarde de lei.
In structura lor se remarcă un nivel relativ şi al activelor fixe productive, cu o
valoare mai redusă totuşi în 2002 şi în anul 2001 faţă de 2000.
Numărul de salariaţi exprimă totalitatea persoanelor care au o legătură
contractuală de muncă (scrisă sau verbală) cu un agent economic, instituţie sau
organizaţie care pentru munca depusă sunt plătite. Se disting : salariaţi
permanenţi (când sunt angajaţi pe o durată nedeterminată), salaraţi temporari
(când sunt angajaţi pe o durată determinată), salariaţi sezonieri (când sunt
angajaţi numai în cursul anumitor perioade).

29
Referitor la numărul total de salaraţi, se constată o scădere continuă a
acestuia. Măsura de reducere a personalului s-a datorat procedurii de
restructurare în care a intrat întreprinderea, precum şi dificultăţilor financiare
tot mai mari din ultimii ani.
Productivitatea muncii , unul dintre cei mai importanţi indicatori sintetici ai
eficienţei activităţii economice a întreprinderilor, reflectă eficacitatea sau
rodnicia muncii cheltuite în procesul de producţie. Ea se calculează fie prin
raportarea producţiei la munca cheltuită pentru obţinerea acesteia, fie prin
raportarea cheltuielilor de muncă la producţia obţinută, în ambele situaţii
luându-se în considerare şi calitatea bunurilor economice. In primul caz,
productivitatea muncii reflectă numărul de unităţi de bunuri care revine la o
unitate de muncă, în cel de-al doilea, productivitatea muncii reflectă consumul
factorului de muncă ce revine la o unitate de bun economic.
Productivitatea muncii se poate analiza pe baza cifrei de afaceri şi a
numărului de salariaţi. La S.C.Secona S.A. aceasta a crescut de la 13.997.mii lei
în 1999 la 63.504 mii în 2002, înregistrând sporuri anuale cuprinse între 40% şi
97%. Aceste sporuri se datorează atât creşterii cifrei de afaceri, cât şi reducerii
numărului de personal. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în 2001 (96,8%),
lucru datorat în bună măsură scăderii numărului de salariaţi cu 40%, în timp ce
cifra de afaceri a crescut cu numai 19%.
Pentru aprecierea eficienţei muncii, se poate calcula indicele de corelaţie între dinamica
productivităţii muncii şi a salariului mediu, exprimat prin formula :
Is
Ic =
Iw

Unde : I S , I W - indicele salariului mediu, respectiv al productivităţii muncii.


In anul 2001 indicele de corelaţie a fost de 0,954, iar în anul 2002 de 0,806.
Doarece indicii sunt subunităţi, rezultă că în ambii ani, productivitatea muncii a
fost superioară creşterii salariului mediu. Deoarece valoarea indicelui de
corelaţie în anul 2002 este mai mare decât valoarea anului 2001, rezultă că
productivitatea muncii a înregistrat o creştere mai vertiginoasă faţă de salariu în
anul 2002 faţă de 2001.
Rata rentabilităţii este o mărime relativă, care exprimă gradul în care
capitalul, în întregul său aduce profit. In ansamblul indicatorilor economico-
financiari, rata rentabilităţii se situează printre cei mai sintetici indicatori de

30
eficienţă a activităţii întreprinderii. Indicatorul rata rentabilităţii poate căpăta
forme diferite, după cum se ia în considerare profitul brut sau net la numărător
sau se schimbă baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala (resurse
consumate, capitaluri, costul unui factor al procesului de producţie sau costul
mai multor factori, valoarea producţiei vândute la preţ de vânzare etc.).
Diferitele modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilităţii au putere
informativă diferită, oglindind eficienţa diferitelor laturi ale activităţii
economice a întreprinderii.
Rata rentabilităţii economice , este definită ca raport între rezultatul
exploatării şi activele de exploatare. A scăzut de la 2,82% în 2001 la 1,49 % în
anul 2002, atât daorită reducerii rezultatului din exploatare, cât şi datorită
creşterii activelor de exploatare, în special a celor circulante.
Rata rentabilităţii comerciale , se determină ca raport între rezultatul aferent
cifrei de afaceri şi cifra de afaceri evaluată în preţuri de vânzare, exclusiv TVA.
A scăzut de la 7,1% în 2001 la 2,8% în 2002, ca urmare a reducerii profitului din
exploatare cu 901.704 mii lei, precum şi a creşterii cifrei de afaceri.
Rata rentabilităţii capitalului avansat , se stabileşte ca raport între profitul
aferent cifrei de afaceri şi capitalul total investit (fix şi circulant). A scăzut de
la 2,8% (2001) la 1,4% (2002), sub influenţa scăderii profitului şi a creşterii
activelor circulante.
Rata rentabilităţii resurselor consumate, se exprimă ca raport între
rezultatele aferente activităţii de exploatare şi cheltuielile efectuate pentru
obţinerea acestuia ; a înregistrat o scădere de la 5,7% la 2,3%.
Tabelele următoare prezintă evoluţia principalilor indicatori economico-
financiari în perioada 1999-2002 şi modificările absolute şi procentuale ale
principalilor indicatori economico-financiari în perioada 1999-2002.

TAB ELUL NR . 1
Evoluţia principalilor indicatori economico-financiari în perioada
1999-2002
Valoare
Indicatori UM
1999 2000 2001 2002
Ven i tu ri total e Mi i l ei 29.121.857 40.839.175 55.109.275 85.782.632

31
Ch el tui el i total e Mi i l ei 27.227.115 49.692.349 60.361.309 123.051.835
Profi t/ p i erd ere Mi i l ei 1.894.742 - 8.853.174 -5.252.034 - 37.269.203
Ci fra d e afaceri Mi i l ei 22.156.714 31.668.261 37.627.104 61.599.349
Ci fra d e afaceri orară Mi i l ei 6.994 9.744 19.674 33.600
Val oarea ad ău gată Mi i l ei 14.969.793 16.569.122 21.401.948 33.547.229
Prod u cţi a exerci ţi u l u Mi i l ei 25.264.556 36.572.147 45.307.904 72.721.545
Prod u cţi a marfă Mi i l ei 18.979.500 35.289.772 42.853.099 69.051.604
Nu măr sal ari aţi P ers. 1.805 1.612 973 970
Mi i .l ei /
Prod u cti vi tatea mun ci i 13.997 19.645 38.671 63.504
S al .
Acti ve ci rcu l an te Mi i l ei 25.321.958 33.337.002 46.026.619 66.435.075
Acti ve fi xe total Mi i l ei 38.122.449 49.512.166 49.140.261 53.403.026
Acti ve fi xe p rod u cti ve Mi i l ei 35.584.093 46.304.799 43.818.652 44.880.250
Capi tal p rop ri u Mi i l ei 47.809.552 49.837.268 45.669.374 10.143.014
Capi tal p erman en t Mi i l ei 50.592.886 52.307.445 47.018.652 12.189.771
Fon d ul total d e ti mp Ore 3.167.775 3.249.792 1.912.529 1.833.300
Nr.
Vi teza d e rotaţi e 0,88 0,94 0,82 0,92
rot aţ i i
Du rata med i e a un ei
zi l e 411 383 439 391
rotaţi i
Fon d sal ari i Mi i l ei 7.606.688 13.078.658 14.837.104 19.665.698
Sal ari u med i u l ei 351.186 676.109 1.270.735 1.689.493
Rata ren tab .
% 19 1,3 7,1 2,8
Comerci al e
Rata ren tab . E con omi ce % 7,5 0,5 2,8 1,5
Rata ren tab .
% 3,1 0,4 2,8 1,4
Capi tal u lu i avan sat
Rata ren tab .
% 9,1 1,0 5,7 2,3
Resu rsel or con su mate

TABELUL NR. 2

Modificările absolute şi procentuale ale principalilor indicatori economico-


financiari în perioada 1999-2002

00/ 99 01/ 00 02/ 01


INDICATO RI Δab s Δ p roc Δab s Δp roc Δ abs Δ p roc
-mi i l ei - % - mii l ei - % - mii l ei - %
C IF R A DE
9.511.547 142,9 5.958.843 118,8 23.972.245 163,7
AFAC ER I
P R ODUC TIA
16.310.272 185,9 7.563.327 121,4 26.198.505 161,1
MAR FA
VENITUR I
11.717.318 140,2 14.270.100 134,9 30.673.357 155,6
TOTALE
C HELTUIEL I
22.465.234 182,5 10,668.960 121,4 62.690.526 203,8
TOTALE
P IER DER E 10.747.916 -467,2 - 3.601.140 59,3 32.017.169 709,6

32
VALOAR EA
1.599.329 110,6 4.832.826 129,1 12.145.281 156,7
ADAUG ATA
P R ODUC TIA
11.307.591 144,7 8.735.762 123,8 27.413.636 160,5
EXER C ITIULUI
NUMAR
-193 89,3 - 639 60,3 -3 99,6
S ALAR IAT I
P R ODUC TIVIT. 5.648 140,3 19.026 196,8 24.833 164,9
MUNC II
AC TIVE
8.015.044 131,6 12.689.617 138 20.408.456 144,3
C IR C ULANTE
AC TIVE F IXE 11.389.717 129,8 -371.905 99,2 4.262.765 108,6
S ALAR IU MEDIU 324.923 192,5 594.626 187,9 418.758 132,9
C t/ 1000Vt 282 130,1 - 122 89,9 339 130,9
C A/ 1000 Af 58 109,9 127 119,8 387 150,5
C A/ 1000 Ac 75 108,5 - 133 86 110 113,4
R ATA
R ENTAB ILITATII - 17,7 6,8 5,8 546,1 - 4,3 39,4
C OMER C IALE
DUR ATA IN ZILE
-28 93,1 56 114,6 -48 89
A UNEI R OTATI I

33
CAPITOLUL III

Analiza diagnostic a cifrei de afaceri la


S .C. Secona S.A. Piteşti

34
3.1. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri în
perioada 2000-2002

Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor din operaţiuni


comerciale efectuate de o firmă într-o perioadă de timp determinată (exclusiv
veniturile financiare şi excepţionale). Interesul oricărui întreprinzător
vizează o creştere a cifrei de afaceri pentru obţinerea unui profit cât mai
mare sau a unuia moderat, dar cu un grad de certitudine în viitor.
Pentru a-şi diminua riscurile care apar pe segmentele de piaţă pe care
activează, multe firme îşi diversifică oferta de produse şi servicii, având
astfel o structură variată a veniturilor. In analiza surselor de venituri este
important să se plece de la caracterizarea întreprinderii în funcţie de modul
de operare, respectiv dacă operează pe o singură piaţă sau mai multe, întrucât
fiecare piaţă poate avea o evoluţie proprie, distinctă şi specifică, cu influenţe
asupra rezultatelor obţinute de firmă.
De aceea, în evaluarea potenţialului de creştere a veniturilor sunt
necesare informaţii privind sursele de venituri, evoluţia în ultima perioadă de
timp, precum şi modul lor de agregare pe diferite niveluri.
Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri urmăreşte evoluţia pe
total şi pe elementele componente precum şi modificările intervenite în
structura cifrei de afaceri.
De asemenea, analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri sesizează
cauzele care au determinat evoluţia acestui indicator şi modificările
structurale, în vederea stabilirii măsurilor corespunzătoare pentru reglarea
activităţii. Astfel, modificarea acesteia se reflectă asupra principalilor
indicatori economico-financiari, precum şi asupra eficienţei activităţii
societăţii comerciale.
Mărimea cifrei de afaceri se determină prin însumarea veniturilor
provenite din activitatea de bază a întreprinderii (Vb) cu veniturile provenite
din alte activităţi (Va) :

CA= Vb+ Va,

35
unde :
Vb - reflectă cifra de afaceri din activitatea de bază a întreprinderii ;
Va – reflectă cifra de afaceri din activităţi cu caracter industrial sau
din executarea unor lucrări şi prestarea unor servicii către terţi.

In procesul de analiză este necesar să se calculeze modificarea absolută şi


procentuală intervenită în mărimea cifrei de afaceri din perioada curentă faţă
de cea prevăzută sau din perioada de bază, astfel :

ΔCA=CA1- CA0 ;

ΔCA
ΔCA% = ; ΔCA% = I C A -100
CA0

In tabelul nr.2 sunt cuprinse modificările absolute şi procentuale


intervenite în mărimea cifrei de afaceri în perioada 2000-2002. Astfel, se
observă că cifra de afaceri şi-a redus ritmul de creştere în 2001, acesta fiind
de numai 18,8%, urmată de o relansare în 2002, cifra de afaceri crescând cu
63,7 % faţă de anul anterior. De asemenea, trebuie menţionat că valoarea
cifrei de afaceri a crescut şi ca urmare a creşterii inflaţioniste a preţurilor.
Contribuţia elementelor componente la modificarea, cifrei de afaceri se
poate calcula cu ajutorul metodei balanţiere :

Vb
1. Δ = Vb 1 – Vb o ;
CA

Va
2. Δ = Va 1 – Va o ;
CA

2 Vb ,Va 2 Vb ,Va
ΣΔ = ΔCA ; ΣΔ % = ΔCA% ;
1 CA 1 CA

In funcţie de mărimea şi semnul acestor influenţe se pot face aprecieri cu


privire la contribuţia pozitivă sau negativă a veniturilor din activitatea de
bază sau a celor din alte activităţi la modificarea totală a cifrei de afaceri a

36
întreprinderii. Contribuţia principală la modificarea cifrei de afaceri totale
revine veniturilor din activitatea de bază a fiecărei întreprinderi.
In cadrul analizei se poate calcula şi ponderea veniturilor din activitatea
de bază şi din alte activităţi faţă de cifra de afaceri totală a întreprinderii,
astfel :
Vb, Va
G = x100
CA

De asemenea, este necesar să se calculeze şi modificările intervenite în


mărimea acestor ponderi :

ΔG = G1- G0

In funcţie de schimbările intervenite în mărimea acestor ponderi se poate


face o analiză structurală a cifrei de afaceri, precum şi a schimbărilor
intervenite în ponderea cifrei de afaceri din activitatea de bază sau din alte
activităţi. Schimbările intervenite în structura cifrei de afaceri trebuie să fie
corelate cu modificările care au avut loc în profilul şi structura producţiei
vândute, precum şi în cerinţele pieţei .
In 2001, toate categoriile de venit (excepţie făcând cele din prestări de
servicii) au înregistrat creşteri, ceea ce a constituit de altfel, premisa
creşterii cifrei de afaceri. Creşterea veniturilor totale în 2001 comparativ cu
2000 cu 5.958.843 mii lei (cu18,8%) a fost determinată, în principal, de
creşterea veniturilor din activitatea de bază (97,23%). Sporirea veniturilor
din activitatea de bază cu 5.793.854 mii lei (20,89%), în condiţiile reducerii
forţei de muncă a fost rezultatul pe de o parte, al creşterii cantitative şi
modificării structurii producţiei fabricate (societatea orientându-şi
activitatea în direcţia realizării produselor solicitate de piaţă), iar, pe de altă
parte, al creşterii preţurilor de vânzare.
La creşterea veniturilor totale au contribuit, în proporţie de 4,19% şi
veniturile din alte activităţi (activităţi comerciale, industriale şi prestări de
servicii). La baza creşterii veniturilor din activităţi industriale şi comerciale
cu 204.423 mii lei (5,64%) au stat preocupările întreprinderii pentru
deschiderea unor noi centre de prezentare şi desfacere a produselor fabricate.

37
Preocupările întreprinderii de lărgire a gamei de servicii prestate, nu au
avut rezultatul scontat, astfel că veniturile din prestări servicii au înregistrat
o scădere cu 39.434 mii lei (12,71%).
In anul 2002, atât veniturile totale cât şi fiecare categorie de venit
înregistrează creşteri faţă de 2001. Astfel, veniturile totale au crescut faţă de
2001 cu 23.972.245 mii lei (63,7%) creştere la care au concurat atât
veniturile din activitatea de bază, în proporţie de 87,38%, cât şi din alte
activităţi în proprţie de 12,62%.
Referitor la structura cifrei de afaceri, se constată o oscilaţie a ponderii
veniturilor din activitatea de bază în jurul procentului de 88%, în timp ce în
cadrul veniturilor din alte activităţi se remarcă o reducere a celor provenite
din prestări servicii de la 0,98% în 2000 la 0,72% în 2001 şi 0,63% în 2002.
Analiza structurii cifrei de afaceri are ca obiectiv identificarea variaţiilor
înregistrate pe diverse trepte structurale, explicarea acestor variaţii şi a
implicaţiilor lor asupra rezultatelor economico-financiare ale firmei. Intr-o
intreprindere poate fi identificată o varietate de trepte de analiză structurală :
tip de activitate, sector de activitate, grupe de produse, produse, referinţe,
secţii, unităţi şi tipuri de unităţi, categorii de clientelă etc.
Analiza cifrei de afaceri poate fi continuată prin determinarea raportului
static şi raportului dinamic dintre aceasta şi producţia marfă fabricată.

CA I CA
Rs = Qf ; Rd = I
Qf

Raportul static (R s ) arată ponderea cifrei de afaceri în producţia marfă


fabricată. El poate lua valori mai mici, egale sau mai mari ca 1 şi exprimă
modificările intervenite în stocurile de produse finite.
Raportul dinamic (R d ) arată dinamica cifrei de afaceri în funcţie de
dinamica producţiei marfă fabricate.
TABEL NR. 3
Indicatori 2000 2001 2002
Raport static 0,897 0,878 0,892
Raport
0,762 0,977 1,016
dinamic

38
După cum se observă din datele prezentate în tabelul anterior în anul
2000 volumul vânzărilor a fost inferior volumului producţiei fabricate cu
10,3%, ceea ce înseamnă că întreprinderea a fabricat pe stoc. Situaţia este
aproximativ similară şi în anii următori, valoarea raportului static
înregistrând o scădere în 2001, urmată de o creştere în 2002.
In ce priveşte raportul dinamic, acesta a crescut continuu atingând în
2002 o valoare supraunitară, ceea ce înseamnă că ritmul de creştere a cifrei
de afaceri a depăşit ritmul de creştere a producţiei marfă.

3.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri

In afara analizei structurale şi comparative cu perioadele anterioare cifra


de afaceri poate fi analizată şi din punct de vedere factorial, stabilindu-se
astfel sistemul de factori care contribuie la evoluţia ei.
Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri se pot utiliza mai multe
modele deterministe de tip multiplicativ sau produs între factori :

CA = Σqp ;
Qf CA Af Af ' Qf CA
CA = N x W x Gv = N x x Qf = N x x Af x Af ' x Qf ;
N N
CA = T x cah = N x E x cah ;
CA Ac Af Af ' CA
CA = A e x = Ae x x x Af x Af ' ;
Ae Ae Ac

unde :

CA – cifra de afaceri ;
q- cantitatea vândută ;
p – preţul mediu de vânzare (exclusiv TVA) ;
T – fondul total de timp (ore-om) ;
Cah – cifra de afaceri medie orară ;
A f – valoarea medie a mijloacelor fixe ;
A f ’ - valoarea medie a mijloacelor fixe productive ;

39
N – numărul mediu de salariaţi ;
A e – valoarea medie a activelor de exploatare ;
A c – valoarea medie a activelor corporale.

Mărimea cifrei de afaceri într-o întreprindere depinde de volumul fizic al


producţiei vândute pe sortimente (q) şi de preţul de vânzare pe unitatea de
produs (p) :

CA = Σq.p

Schema factorilor de influenţă se prezintă astfel :

Δq
ΔCA

Δp

Iar influenţele factorilor se calculează cu ajutorul metodei substituirilor


în lanţ :
q
1. Δ = Σq 1 p 0 – Σq 0 p 0
CA

q
2. Δ = Σq 1 p 1 – Σq 1 p 0
CA

2 q, p
ΣΔ = ΔCA
1 CA

Modificarea cifrei de afaceri poate avea loc pe seama volumului


producţiei vândute şi a preţului de vânzare. De remarcat că primul factor
conţine şi influenţa structurii producţie vândute, care poate fi cuantificată
prin calcularea unui preţ mediu de vânzare în cazul produselor omogene.

CA = Σqp ;

40
gi  p
Unde : p =
100

gi – structura producţiei vândute


p – preţul de vânzare peproduse
p - preţul mediu de vânzare, pentru produsele omogene.

Exemplificarea metodologiei de analiză pentru modelul

CA = T x cah implică următoarele date :

TABELUL NR. 4

Indicatori 2000 2001 2002 01/00 02/01


Fondul
total de timp 3.249.792 1.912.529 1.833.300 -1.337.263 -79.229
(ore)
Cifra de
afaceri medie 9,744 19,674 33,600 9,930 13,926
orară
Cifra de
31.668.261 37.627.104 61.599.349 5.958.843 23.972.245
afaceri

Modificarea cifrei de afaceri cu 5.958.843, respectiv 23.972.245 mii lei,


este determinată de următorii factori :
1. fondul total de timp
T
 = (T 1 -T 0 )cah 0
CA

T
01/00 :  = (1.912.529 – 3.249.792) x 9,744 = -13.031.430 mii lei
CA

T
02/01 :  = (1.833.300 – 1.912.529) x 19,674 = -1.558.981 mii lei
CA

2. cifra de afaceri medie orară


cah
 =T 1 (cah 1 - cah 0 )
CA

41
cah
01/00 :  = 1.912.529 (19,674 - 9,744) = 18.992.551 mii lei
CA

cah
00/01 :  = 1.833.300 (33,600 – 19,674) = 25.530.766 mii lei
CA

Sintetizând calculul influenţei factorilor, nivelul cifrei de afaceri în


perioada 2000-2001 se prezintă astfel :

ΔT = -13.031.430
ΔCA =5.958.843

Δcah = 18.992.551

In perioada 2000-2001, la creşterea cifrei de afaceri o contribuţie


însemnată a avut-o cifrea de afaceri medie orară, spre deosebire de fondul
total de timp, care a condus la scăderea acesteia. Putem spune, deci, că cei
doi factori au avut influenţe opuse asupra modificării cifrei de afacei în
perioada analizată.
In intervalul 2001-2002 influenţele se pot sintetiza astfel :

ΔT = -1.558.981
ΔCA =23.972.245

Δcah = 25.530.766

In perioada 2001-2002 nivelul cifrei de afaceri a crescut cu 23.972.245


mii lei, consecinţă a scăderii fondului total de timp şi a creşterii cifrei de
afaceri medii orare.

42
Al doilea model de analiză ţine seama de numărul mediu de salariaţi (N),
de productivitatea muncii (W) şi de gradul de valorificare a producţiei
fabricate (Gv).
Qf CA
CA = N x W x G v = N x x Qf
N

La rândul ei, productivitatea muncii poate fi privită în funcţie de gradul


de înzestrare tehnică a muncii cu active fixe (It) şi de eficienţa utlizării
activelor fixe (E).
Af Qf
W = It x E = x Af
N

Eficienţa utilizării activelor fixe se poate calcula în funcţie de ponderea


activelor fixe productive (Af) în totalul activelor fixe şi de randamentul
activelor fixe productive :

Af ' Qf
E = Af x Af '

In acest caz, schema factorilor de influenţă se prezintă astfel :

ΔN ΔIt

ΔCA ΔW

ΔGv ΔE

Pentru aplicarea metodologiei de analiză se folosesc datele din tabelul


nr.5
In anul 2001 şi în anul 2002 s-au înregistrat următoarele sporuri absolute
faţă de anii anteriori :

01/00 : ΔCA = 5.958.843 mii lei

43
02/01 : ΔCA = 23.972.245 mii lei

TAB EL UL NR.5
-mii lei-

Indicatori 2000 2001 2002


Cifra de afaceri 31.668.261 37.627.104 61.599.349
Producţia marfă fabr. 35.289.772 42.853.099 69.051.604
Număr de salariaţi 1.612 973 970
Active fixe 49.512.166 49.140.261 53.403.026
Active fixe productive 46.304.799 43.818.652 44.880.250
Productivitatea muncii 21.892 44.042 71.187
Inzestrarea tehnică a 30.714,7 50.503,8 55.051,6
muncii
Eficienţa activelor fixe 0,71 0,87 1,29
Ponderea Af ’ în Af 0,94 0,89 0,84
Randamentul Af ’ 0,76 0,98 1,54
GRADUL DE 0,90 0,88 0,89
VALORIFICARE A
PRODUCTIEI FABRICATE

Influenţele factorilor le stabilim cu ajutorul metodei substituirilor în


lanţ :

1. influenţa numărului de salariaţi

N
 =(N 1 -N 0 ) x W o x G v 0
CA

N
01/00 :  = (973-1612) x 21.892 x 0,90 = -12.589.873 mii lei
CA

N
02/01 :  = (970-973) x 44.042 x 0,88 = -105.625 mii lei
CA

2. influenţa productivităţii muncii

W
 = N 1 x (W 1 -W 0 ) x G v 0
CA

W
01/00 :  = 973 (44.042 – 21.892) x 0,90 = 19.396.755 mii lei
CA

44
W
02/01 :  = 970 (71.187 – 44.042 )x 0,88 = 23.378.972 mii lei
CA

din care :
2.1. influenţa înzestrării tehnice a muncii

It
 = N 1 x (It 1 -It 0 ) x E 0 x G v 0
CA

It
01/00 :  = 973 x (50.503,8-30.714,7) x 0,71 x 0,90 = 12.303.814 mii
CA

lei
It
02/01 :  = 970 x (55.054,6-50.503,8)x 0,87 x 0,88 = 3.407.570 mii lei
CA

2.2. influenţa eficienţei activelor fixe

E
 = N 1 x It 1 x (E 1 - - E 0 )x G v 0
CA

E
01/00 :  = 973 x 50.503,8 (0,87- 0,71) x 0,90 = 7.092.941 mii lei
CA

E
02/01 :  = 970 x 55.054,6 (1,21-0,87) x 0,88 = 19.576.755 mii lei
CA

din care :

2.2.1. influenţa ponderii activelor fixe productive în


activele fixe (g)

g
 = N 1 I t 1 (g 1 – g 0 )r 0 G v 0
CA

g
01/00 :  = 973 x 50.503,8 (0,89- 0,94) x 0,76 x 0,90 =- 1.681.595 mii
CA

lei

45
g
02/01 :  = 970 x 55.054,6 (0,84-0,89) x 0,98 x 0,88 =- 2.284.736 mii
CA

lei

2.2.2. influenţa randamentului activelor fixe productive

r
 = N 1 x I t 1 x g 1 (r 1 – r 0 ) G v 0
CA

r
01/00 :  = 973 x 50.503,8 x 0,89( 0,98- 0,76 )x 0,90 = 8.774.536 mii
CA

lei
r
02/01 :  = 970 x 55.054,6 x 0,84(1,54-0,98) x 0,88 = 21.861.491 mii
CA

lei

3. influenţa gradului de valorificare a producţiei marfă

Gv
 = N 1 I t 1 E 1 (Gv 1 – Gv 0 )
CA

Gv
01/00 :  = 973 x 50.503,8 x 0,87 (0,88- 0,90) = - 848.039 mii lei
CA

Gv
02/01 :  = 970 x 55.054,6 x1,29 (0,89-0,88) = 698.898 mii lei
CA

In perioada 2000-2002, creşterea cifrei de afaceri s-a realizat în special


prin creşterea productivităţii muncii anuale, în timp ce creşterea gradului de
valorificare a producţiei marfă a avut un efect pozitiv doar în anul 2002. La
creşterea productivităţii muncii anuale a condus atât o mai bună utilizare a
activelor fixe, care a avut o pondere hotărâtoare în 2002, cât şi creşterea
înzestrării tehnice a muncii, cu o pondere mai mare în 2001.
La creşterea eficienţei utilizării activelor fixe a contribuit sporirea
randamentului activelor fixe productive, în timp ce ponderea activelor fixe
productive a influenţat în mod negativ creşterea cifrei de afaceri, atât în anul
2001 cât şi în anul 2002.

46
Numărul mediu de salariaţi a influenţat în mod negativ cifra de afaceri,
determinând reducerea acesteia cu 12.589.873 mii lei în 2001 şi cu 105.625
mii lei în anul 2002.

3.3. Analiza cifrei de afaceri pe principalele produse

Investigarea cifrei de afaceri la nivelul firmei nu permite apreciere


asupra gradului de satisfacere a cererii în structură, asupra contribuţiei
fiecărui produs la evoluţia vânzărilor totale. De aceea, în definirea strategiei
firmei, în fundamentarea programelor de aprovizionare şi vânzare este utilă
cunoaşterea rezultatelor pe diverse trepte structurale (grupă de produse,
familii de produse, articole, modele, referinţe etc.)
La nivelul unei întreprinderi, sortimentul comercial, adică ansamblul de
produse şi servicii oferite de aceasta, se stabileşte în funcţie :
- natura cererii pe pieţele pe care activează întreprinderea ;
- oferta furnizorilor ( imaginea mărcii producătoare, volumul şi
structura ofertei, susţinerea materială a distribuţiei) ;
- concurenţa (numărul firmelor concurente, cota parte de piaţă a
acestora, sortimentul comercial, preţurile practicate) ;
- obiectivele firmei (cifra de afaceri, preţul, rentabilitatea).
In analiza cifrei de afaceri pe produs este operaţională metodologia
prezentată pe total (abateri, indici de creştere etc.), care permite aprecierea
globală a evoluţiei şi a realizării acesteia. Analiza poate fi completată prin
utilizarea unor indici specifici, cum sunt :
- amploarea gamei sortimentale, care reprezintă numărul de familii
de produse comercializate ;
- lărgimea gamei sortimentale, exprima-tă prin numărul de modele
din fiecare familie ;
- profunzimea, care exprimă numărul de referinţe (talie, culoare)
din fiecare model.
Pentru analiza diagnostic a cifrei de afaceri pe produs se foloseşte
formula :
CA = Σqp

47
Unde : q – volumul fizic al producţiei vândute din fiecare model ;
p – preţul de vânzare pe unitatea de produs.
Pentru analiză, se folosesc datele din tabelele următoare :

TABEL NR.6 2001


Costuri Costuri
Cost total
Cantitate fixe variabile Preţ
Produsul - mii lei
-buc.- - mii - mii lei - mii lei-
-
lei -
USA 33 241 19.012 6.503 12.509 21.928
USM 30 513 7.197 2.662 4.535 7.523
USA 35 43 25.920 8.898 17.022 35.028

TABEL NR.7 2002


Costuri
Cost total Costuri
Cantitate fixe Preţ
Produsul - mii variabile
- buc.- - mii - mii lei -
lei- - mii lei -
lei-
USA 33 252 28.487 10.932 18.095 31.556
USM 30 342 10.750 4.193 6.557 11.233
USA 35 29 38.696 14.112 24.584 42.950

TABEL NR.8 - mii lei-

Cifra de afaceri Modificări Modificări


Produsul
2001 2002 absolute procentuale

USA 33 5.284.648 7.952.112 2.667.464 50,47


USM 30 3.859.299 3.841.686 - 17.613 -0,46
USA 35 1.377.204 1.245.550 -131.654 -9,56

In cadrul analizei se pot calcula şi influenţele factorilor :

1) USA 33
q
 = 252 x 21.928 – 291 x 21.928 = 241.208 mii lei
CA

p
 = 252 x 31.566 – 252 x 21.928 = 2.428.776 mii lei
CA

48
2) USM 30
q
 = 342 x 7523 – 513 x 7523 = -1.286.433 mii lei
CA

p
 = 342 x 11.233 – 342 x 7523 = 1.268.820 mii lei
CA

3) USA 35
q
 = 29 x 32.028 – 43 x 32.028 = -448.392 mii lei
CA

p
 = 29 x 42.950 – 29 x 32.028 = 316.738 mii lei
CA

Din tabelele anterioare se pot face următoarele remarci :

Tâmplăria aluminiu – uşi model USA 33 înregistrează o creştere a cifrei


de afaceri de la 5.284.648 mii lei în 2001 la 7.954.632 mii lei în 2002, ceea
ce înseamnă o majorare cu 50%. La acest produs atât cantitatea, cât şi preţul
a avut o influenţă favorabilă asupra ciferi de afaceri.
La tâmplăria metal-uşi model USA 30 şi la tâmplăria aluminiu uşi model
USA 35, vânzările au scăzut în 2002 cu 17613 mii lei şi respectiv 131.654
mii lei. Deşi preţul de vânzare a crescut, acest lucru nu a putut compensa
diminuarea cantităţii vândute de la 513 la 342 în cazul USM 30 şi de la 43 la
29 în cazul USA 35.
In cadrul analizei, se poate calcula un coeficient al vânzărilor totale sau
cota globală de piaţă a unei întreprinderi (Kt) ca raport între vânzările
întreprinderii dintr-un anumit produs (Vp) şi vânzările totale pe piaţă din
acel produs (Vt)
Vp
Kt = x 100
Vt

Se poate calcula şi un coeficient al vânzărilor pe segmente de piaţă (Ks),


ca raport între vânzările unui produs al întreprinderii pe un segment de piaţă
(Vps) şi vânzările totale pe segmentul de piaţă respectiv (Vs) din acel
produs :

49
Vps
Kt = x 100
Vs

In cazul S.C.Secona S.A. nu poate fi estimată o cerere pe an de tâmplărie


de metal sau aluminiu întrucât aceste sunt executate în funcţie de comenzile
care apar.
In cadrul analizei cifrei de afaceri pe produse, este necesar să se
calculeze şi cifra de afaceri critică (CA m i n ), respectiv acel nivel al vânzărilor
la care beneficiul (profitul) aferent produselor respective este zero.
Cifra de afaceri minimă se poate determina astfel :

CA m i n = CV + CF,
unde :
CV – cheltuieli variabile
CF – cheltuieli fixe.

Relaţia anterioară poate fi scrisă şi sub forma :

CF
CA m i n = Cv
1
Ct
In care :
CT – cheltuieli totale

In cazul SC Secona SA, cifra de afaceri critică pe produse se prezintă


astfel :

TABEL NR.9

Cifra de afaceri
Produsul
2001 2002
USA 33 19.012 28.487
USM 30 7.197 10.750
USA 35 25.920 38.696

50
In cadrul analizei cifrei de afaceri pe produse, pentru comparaţii în timp
şi spaţiu, se utilizează indicatorii :
NS1
- indicele sortimentului comercial = x 100 ;
NS 0
NS1, NS0 – numărul de produse comercializate de firmă în perioada
curentă, respectiv precedentă ;
NS
- - rata de servire absolută = x 100 ;
ΣNS

ΣNS – numărul de produse oferite pe piaţă ;

- greutatea specifică a vânzărilor sortimentului (ca i ) în cifra de


afaceri totală :

ca i
gi= x 100 ;
CA

Primii doi indicatori caracterizează global strategia de produs la nivel de


firmă, de diversificare sortimentală. Cel de-al treilea are o valoare cognitivă
şi stă la baza deciziilor de echilibrare a fluxului clientelei în diferitele
sectoare de vânzare.

3.4. Analiza efectelor modificării cifrei de afaceri asupra


principalilor indicatori economico-financiari ai firmei

Cifra de afaceri reprezintă « suma totală a afacerilor » realizate de


agentul economic din relaţiile cu terţii : vânzări de produse, mărfuri,
servicii, prestaţii în exercitarea activităţii sale profesionale care formează
profilul obişnuit al agentului economic.
Modificarea cifrei de afaceri, în sensul creşterii sau descreşterii, produce
modificări asupra următorilor indicatori economico-financiari :

51
- productivitatea muncii ;
- cheltuieli totale sau de exploatare la 1000 lei cifră de afaceri ;
- cifra de afaceri la 1000 active fixe ;
- viteza de rotaţie a activelor circulante ;
- profitul ;
- rata rentabilităţii.
Productivitatea muncii reflectă eficienţa cu care este cheltuită munca
omenească pentru producerea de bunuri materiale, iar nivelul ei reflectă
gradul de înzestrare tehnică a proceselor, respectiv capacitatea de a produce
a unei societăţi comerciale.
In prezent, o deosebită importanţă prezintă exprimarea productivităţii
muncii în funcţie de cifra de afaceri, astfel :
CA
W= ,
N
Unde
CA – cifra de afaceri totală
N – numărul de salariaţi.

Influenţa modificării cifrei de afaceri se calculează prin metoda


substituirilor în lanţ :

CA CA1 CA0
 = - ;
W N1 N1
CA
5.958.843
01/00 :  = = 6.124 mii lei
W 973
CA
23.972.245
02/01 :  = = 24.714 mii lei
W 970

Modificarea cifrei de afaceri determină modificări în acelaşi sens cu ale


productivităţii ; în cazul de mai sus creşterea cifrei de afaceri între 2000-
2001 cu 5.958.843 mii lei a condus la o creştere a productivităţii muncii cu
6.124 mii lei, iar în intervalul 2001-2002 creşterea cifrei de afaceri cu
23.972.245 mii lei a condus la o sporire a productivităţii muncii cu 24.714
mii lei.

52
Desfăşurarea activităţii unei societăţi necesită consum de resurse umane,
materiale, financiare.
Indicatorul cheltuieli la 1000 de lei cifră de afaceri sau rata de eficienţă a
cheltuielilor aferente cifrei de afaceri poate fi exprimat prin următoarea
relaţie :

CA Ct 0 Ct 0
 = x 1000 - x 1000;
C / 1000 CA1 CA0

CA
01/00 :  = - 2.485 lei
C / 1000

CA
02/01 :  = - 620 lei
C / 1000

Modificarea cifrei de afaceri determină modificări în sens invers ale


indicatorului, cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri ; în cazul anterior,
creşterea cifrei de afaceri în perioada 2000-2001 conduce la o reducere a
cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 2485 lei, iar în perioada 2001-
2002 creşterea cifrei de afaceri conduce la o scădere a indicatorului cu 620
lei.
Eficienţa economică a folosirii fondurilor fixe , evidenţiază îmbunătăţirea
folosirii extensive şi intensive a fondurilor fixe. Se calculează prin
raportarea cifrei de afaceri la valoarea medie anuală a activelor fixe ( Af ).

CA
Ef = Af x 1000

Valoarea medie anuală a fondurilor fixe se poate calcula în funcţie de


valoarea iniţială sau de valoarea rămasă neamortizată a fondurilor fixe.
Eficienţa folosirii fondurilor fixe este influenţată atât de modificarea
fondurilor fixe, cât şi de modificarea valorii cifrei de afaceri ca indicator de
efecte obţinute în urma utilizării activelor fixe.

53
Pentru a reflecta influenţa modificării cifrei de afaceri asupra eficienţei
folosirii activelor fixe, exprimată prin indicatorul cifra de afaceri la 1000 lei
active fixe este necesară utilizarea următorului model de analiză :

CA CA1 CA0
 = x 1000 - x 1000
E Af 1 Af 1

CA
5.958.843
01/00 :  = x 1000 = 121 lei
E 49.140.261

CA
23.972.245
02/01 :  = x 1000 = 449 lei
E 53.403.026

Modificarea cifrei de afaceri în sensul creşterii de la 31.668.261 mii lei


la 37.627.104 mii lei în intervalul 2000-2001 şi menţinerea la acelaşi nivel a
valorii activelor fixe, determină creşterea eficienţei folosirii activelor fixe cu
121 lei. In anul 2002 creşterea cifrei de afaceri în condiţiile în care activele
fixe nu se modifică, conduce la sporirea eficienţei cu 449 lei.
Intrucât activele circulante ciclice au cel mai ridicat grad de mobilitate
dintre elementele patrimoniale, conducerea întreprinderii este interesată în
cunoaşterea aprofundată a utilizării eficiente a acestora. Pentru aceasta se
efectueză un studiu al vitezei de rotaţie (în zile), atât pe total, cât şi
principalele elemente componente.
Pentru aprecierea vitezei de rotaţie a activelor circulante se pot folosi
următorii indicatori :
- coeficientul vitezei de rotaţie (Kv), determinat prin raportarea
valorii cifrei de afaceri la valoarea medie a activelor circulante (Ac),
dintr-o perioadă determinată de timp :

CA
Kv =
Ac

- durata în zile a unei rotaţii, determinată prin raportarea perioadei


de timp în zile (T) la coeficientul vitezei de rotaţie :

54
T T  Ac
D = =
Kv CA

TABELUL NR.10
Indicatori 2000 2001 2002
Coeficientul vitezei
0,94 0,82 0,92
de rotaţie
Durata în zile a unei
383 439 391
rotaţii

Influenţele factorilor asupra acestor indicatori se determină cu ajutorul


metodei substituirilor în lanţ.
In cazul coeficientului vitezei de rotaţie influenţa modificării cifrei de
afaceri se determină astfel :

CA CA1 CA0
 = -
Kv Ac 0 Ac 0

Influenţa cifrei de afaceri asupra modificării duratei în zile se calculează


astfel :

CA Ac 0 Ac 0
 =Tx -Tx
Kv CA1 CA0

In 2001 faţă de 2000 cifra de afaceri a înregistrat o creştere cu 5.958.843


mii lei faţă de activele circulante care au crescut cu 12.689.617 mii lei.
Viteza de rotaţie calculată în zile a activelor circulante a crescut de la 383 la
439 de zile. Analizată prin prisma acestui indicator situaţia economică a
întreprinderii este considerată necorespunzătoare : în primul rând viteza de
rotaţie este prea mare (1 leu active circulante creează 1 leu cifră de afaceri în
peste un an de zile), în al doilea rând, în loc să se micşoreze durata unei
rotaţii a activelor circulante, a crescut cu 56 de zile în 2001 faţă de anul
2000.
In 2002 faţă de anul 2001 viteza de rotaţie exprimată în zile s-a micşorat
de la 439 la 391 zile. Indicatorul calculat exprimă o îmbunătăţire a situaţiei

55
economice în anul 2002 faţă de 2001 ca urmare a rotaţiei mai rapide a
activelor circulante în realizarea cifrei de afaceri.
La aceleaşi concluzii conduc şi valorile înregistrate de coeficientul
vitezei de rotaţie.

Profitul caracterizează situaţia rentabilităţii unei societăţi comerciale, în


mărime absolută. Mărimea profitului brut se determină ca diferenţă între
veniturile totale şi cheltuielile totale efectuate de întreprindere.
Mărimea profitului impozabil se stabileşte ca difernţă între profitul brut
şi mărimea cheltuielilor suportate direct din venituri. Profitul net se
determină ca diferenţă între profitul impozabil şi impozitul pe profit.
Analiza profitului se poate adânci prin studierea lui pe surse de
provenienţă. Astfel, profitul obţinut din cifra de afaceri se determină ca
diferenţă între valoarea cifrei de afaceri, exprimată în preţuri de livrare fără
TVA şi valoarea cifrei de afaceri exprimată în rosturi complete :

P = Σqp – Σqc = Σq(s)p – Σq(s)c

Deci, modificarea profitului aferent cifrei de afaceri depinde de


modificarea volumului fizic al producţiei (q), a ponderii sau structurii
producţiei pe sortimente (s), a costurilor complete pe unitatea de produs (c)
şi a preţului de vânzare pe unitatea de produs (p).
Influenţa acestor factori se determină cu ajutorul metodei balanţiere.*
Influenţa modificării cifrei de afaceri asupra profitului se poate stabili
astfel :
CA P0
 = (CA 1 – CA 0 ) x R 0 = ΔCA x
p CA0
CA
413.215
01/00 :  = 5.958.843 x = 77.752 mii lei
p 31.668.261
CA
2.687.546
02/01 :  = 23.972.245 x = 1.712.236 mii lei
p 37.627.104

După cum se observă, modificarea cifrei de afaceri în sens crescător


atrage după sine o modificare în acelaşi sens a profitului. Astfel, creşterea

56
cifrei de afaceri în 2001 cu 5.958.843 mii faţă de 2000 conduce la o creştere
a profitului cu 77.752 mii lei, iar în anul 2002 creşterea cifrei de afaceri cu
23.972.245 mii lei a condus la o creştere a profitului cu 1.712.236 mii lei.
Rata rentabilităţii este un indicator sintetic prin care se apreciază
eficienţa activităţii agenţilor economici. Pentru calcularea ratei rentabilităţii
se pot folosi mai mulţi indicatori ; în funcţie de exprimarea efectelor
obţinute în urma activtăţii desfăşurate, precum şi a eforturilor productive
depuse de fiecare agent . Cel mai adesea, rata rentabilităţii se calculează prin
raportarea profitului aferent cifrei de afaceri la capitalul permanent :

p
R = K x 100
p

Influenţele factorilor asupra modificării ratei rentabilităţii se calculează


cu ajutorul metodei substituirlor în lanţ.
Influenţa modificării cifrei de afaceri asupra ratei rentabilităţii se poate
stabili astfel :
 Pr Δ
CA
CA  CA1 - CA0 )  0
 =  CA0 x 100 = Pr
x 100
R
Kp1 Kp1

CA 77.752
 100
01/00 :  R
= 47.018.652 = 0,17 lei

CA 1.712.236
 100
02/01 :  R
= 12.189.771 = 0,14 lei

Creşterea cifrei de afaceri în 2001 şi 2002 determină o majorare a ratei


rentabilităţii cu 0,17 % în 2001 şi cu 0,14 % în anul 2002.

57
CAPITOLUL IV
58
Analiza principalelor căi de creştere a cifrei de
afaceri la S.C.Secona S.A. Piteşti

59
Scopul oricărei activităţi economice, în condiţiile unei economii de piaţă,
îl constituie obţinerea de profit. Insă economia de piaţă presupune existenţa
concurenţei, ceea ce face ca agenţii economici să urmărească cu foarte mare
atenţie evoluţia indicatorilor care exprimă eficienţa.
Un astfel de indicator îl constituie cifra de afaceri, de a cărei analiză
depinde activitatea întregii întreprinderi.
Nivelul şi dinamica cifrei de afaceri sunt influenţate de o serie de factori
naturali, tehnico-organizatorici, economici, structurali.
In economia ţării noastre, în prezent, se pune problema modernizării şi
retehnologizării, stimulată de relaţiile de proprietate privată şi de acţiunea
legilor economiei de piaţă, creându-se condiţiile favorabile pentru creşterea
productivităţii muncii şi a eficienţei economice, asigurând integrarea în
economia de ţărilor europene dezvoltate.
Căile principale de creştere a cifrei de afaceri sunt : introducerea
progresului tehnic, a unor metode moderne de management, ridicarea calităţii
produselor, perfecţionarea metodelor de marketing.

60
4.1. Căi legate de perfecţionarea şi modernizarea producţiei

Parcurgerea într-un interval de timp cât mai scurt a perioadei de tranziţie


spre economia de piaţă şi apoi consolidarea acesteia presupune accentuarea
caracterului intensiv al dezvoltării economiei româneşti, care este indisolubil
legată de creşterea gradului de mecanizare, automaizare, robotizare,
electronizare şi cibernetizare a producţiei, care constituie coordonate
esenţiale ale progresului tehnic, ce îşi vor pune amprenta asupra ritmurilor
de creştere a productivităţii muncii în viitori ani.
Introducerea progresului tehnic constituie principala cale de creştere a
productivităţii muncii, de economisire a muncii vii şi materiale în fiecare
întreprindere.
In cadrul analizei, se urmăreşte situaţia introducerii progresului tehnic
sub toate formele sale, precum şi a consecinţelor acestuia. In acest sens
trebuie să se studieze situaţia mecanizării, dotarea întreprinderii cu maşini şi
utilaje de înalt nivel tehnic, precum şi introducerea procedeelor tehnologice
avansate.
Situaţia mecanizării producţiei se analizează cu ajutorul gradului de
mecanizare, stabilit ca raport între volumul producţiei, lucrărilor sau
operaţiilor efectuate mecanizat şi volumul total de activitate, adică :

Qm
Gm = x 100
Qt

In care :
G m – gradul de mecanizare ;
Qm – voulumul producţiei, lucrărilor sau operaţiilor efectuate
mecanizat ;
Q t – volumul total de activitate.

Perfecţionarea proceselor tehnologice constituie o altă cale importantă de


introducere a progresului tehnic. De altfel, valorificarea cât mai deplină a
avantajelor pe care le oferă mecanizarea nu se poate realiza decât în

61
condiţiile folosirii unor tehnologii moderne, bazate pe cele mai noi cuceriri
ale şiinţei şi tehnicii.
Modernizarea capacităţilor de producţie existente se poate înfăptui pe trei
căi principale :
In primul rând, aceasta poate avea loc prin îmbunătăţirea parametrilor
tehnico-economici ai capitalului fix, creşterea vitezei de lucru, reducerea
consumului de energie, ridicarea gradului de siguranţă în funcţionare etc.
In al doilea rând, această acţiune poate avea loc prin modernizarea unor
capacităţi de producţie complexe, astfel încât întreaga capacitate de
producţie a unităţii respective să crească simţitor.
In al treilea rând, modernizarea unui obiectiv industrial existent se poate
înfăptui prin dezvoltarea acestuia, prin adăugarea mijloacelor fixe în
funcţiune la un moment dat a altora noi, astfel încât capacitatea finală
rezultată să nu reprezinte o simplă sumă a capacităţilor aferente fondurilor
fixe vechi sau noi, ci cu mult mai mare, ca urmare a faptului că fondurile
fixe noi au completat pe cele vechi, punându-le mai bine în valoare pe
acestea din urmă, prin eliminarea ştrangulărilor în producţie, ridicarea
nivelului calitativ al produselor, creşterea productivităţii muncii.
Prin modernizare se urmăreşte îmbunătăţirea calităţii produselor,
ridicarea performanţei lor tehnico-economice pentru a corespunde
exigenţelor societăţii, pentru a le aduce la un nivel comparabil cu cel al
noilor produse apărute pe piaţa internă şi externă. Ea presupune un proces
complet de adaptare permanentă a sistemelor de producţie, tehnice şi
economice la cerinţele în continuă modificare ale progresului tehnic.
Modernizarea face necesară calificarea forţei de muncă şi însuşirea de
către aceasta a celor mai bune tehnici şi metode de muncă, asigurând în acest
fel o bună servire a locurilor de muncă, dar şi o disciplină tehnologică şi
organizatorică corespunzătoare.
Introducerea progresului tehnic, sub toate formele sale de muncă, are
consecinţe pozitive asupra activităţii întreprinderilor, concretizată în sporirea
producţiei şi a productivităţii muncii, reducerea timpului de muncă pe
unitatea de produs şi a necesarului relativ de muncitori, reducerea costurilor
de producţie, ridicarea rentabilităţii etc.

62
In cadrul societăţilor de dimensiuni mari, aşa cum este cazul S.C. Secona
S.A. Piteşti, trebuie acordată o atenţie deosebită interdependenţei ce ia
naştere între reorganizarea tehnologică, modernizarea capacităţilor şi
eficienţa economică a proceselor.
Există două curente mai importante în acest context :
- o reorganizare rapidă, totală, care să nu genereze o
decapitalizare gravă ce ar putea duce chiar la colapsuri generale de
activităţi ;
- reorganizarea graduală, dar energică a sectoarelor productive
prin eforturi financiare proprii.
S. C. Secona S.A.Piteşti consideră că cea mai bună metodă în cazul său
este ce-a de a doua, priorităţile fiind următoarele :
- modernizarea cu maşini şi instalaţii de ultimă generaţie ;
- reducerea consumurilor de materii prime şi materiale specifice
cât şi de energie electrică ;
- concentrarea eforturilor financiare proprii în direcţia
restructurării şi modernizării întreprinderii ;
- crearea unor structuri organizatorice noi care să fie atractive
pentru investitorii locali.
In afară de politica de restructurare a firmei o importanţă la fel de mare o
are modernizarea capacităţilor de producţie, fără de care oricărei firme îi
este periclitat propriul viitor.
De aceea, din strategia de dezvoltare a societăţii face parte integrantă şi
programul de modernizare prin dotări noi, care este un program eşalonat pe
termen mediu şi lung.
Strategia de modernizare a dotării tehnice a SC Secona SA Piteşti a fost
elaborată ţinând cont de următoarele criterii :
- micşorarea consumurilor specifice de materii prime, materiale şi
energie ;
- maşini şi utilaje noi de înaltă productivitate şi precizie ;
- crearea unor baze de date comune care să faciliteze actul de
urmărire şi de conducere a întregii activităţi ;
- modernizarea dotărilor existente ;

63
- adcerea laboratorului şi a punctelor de control tehnic al calităţii
la un nivel care să corespundă noilor cerinţe impuse de piaţă.
In cazul SC Secona SA există o serie de posibilităţi de mecanizare şi
modernizare a capacităţilor de producţie care ar apropia nivelul activtăţii de
producţie de cel existent în unităţi similare performante din ţară, conducând
la creşterea producţiei.
Caracteristica principală a soluţiilor propuse constă în faptul că necesită
cheltuieli mai mici faţă de altele mai complexe, întrucât, cel puţin în prezent,
posibilităţile de investire de care întreprinderea dispune sunt foarte reduse.

4.2. Căi privind perfecţionarea metodelor manageriale şi de


organizare a producţiei şi a muncii

Promovarea metodelor moderne de management reprezintă o cale


importantă de sporire a producţiei şi a cifrei de afaceri, ea realizându-se pe
trei laturi principale : perfecţionarea metodelor de conducere, perfecţionarea
managementului producţiei şi perfecţionarea organizării muncii.
Perfecţionarea metodelor de conducere , necesită introducerea metodelor
moderne de conducere şi decizie, perfecţionarea sistemului informaţional,
îmbunătăţirea structurii organizatorice a întreprinderii, delimitarea corectă a
competenţelor şi răspunderilor. In cadrul analizei se pot urmări unele aspecte
legate de eficienţa activităţii de conducere, cum ar fi : mărimea cheltuielilor
de conducere, modul de fundamentare a deciziilor, numărul nivelelor
ierarhice, volumul lucrărilor efectuate, cantitatea, calitatea, circuitul şi
costul informaţiilor etc.
Perfecţionarea managementului producţiei presupune organizarea
raţională a activităţii de producţie şi amplasarea judicioasă a utilajelor,
aprovizionarea ritmică a întreprinderii, secţiilor şi locurilor de muncă cu
materii prime, materiale, asigurarea documentaţiei şi asistenţei tehnice
corespunzătoare, organizarea riguroasă a controlului calităţii producţiei etc.

64
Aceste măsuri au un rol important în creşterea ciferi de afaceri, deoarece
permit organizarea producţiei, introducerea mecanizării şi folosirea raţională
a factorilor de producţie.
Perfecţionarea metodelor de conducere presupune stabilirea iniţială a
cerinţelor specifice întreprinderii, după care, în funcţie de obiectivul stabilit
se aleg cele mai bune metode de realizare a lor. Astfel, o conducere
ştiinţifică este una din cele mai importante soluţii pentru managementul care,
atunci când sunt respectate, conduc la buna funcţionare a întreprinderii.
Cele cinci funcţii ale managementului sunt : previziunea, organizarea,
coordonarea, antrenarea, control-evaluarea.
Funcţia de previziune constă în ansamblul proceselor de muncă prin
intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei, precum şi
resursele şi principalele mijloace necesare realizării lor. Rezultatele previzi-
unii sunt : prognozele, planurile, programele.
Funcţia de organizare desemnează ansamblul de măsuri prin intermediul
cărora se stabilesc şi se delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală
şi componentele lor, precum şi gruparea lor pe posturi şi formaţii de lucru,
compartimente şi atribuirea lor personalului corespunzător anumitor criterii
economice, tehnice, sociale în vederea realizării în cât mai bune condiţii a
obiectivelor fixate.
Funcţia de coordonare constă în ansamblul proceselor de muncă prin care
se armonizează deciziile şi sancţiunile personalului, firmei şi ale
subsistemelor sale, în cadrul previziunilor sistemului organizatoric stabilit
anterior.
Functia de antrenare cuprinde ansamblul proceselor de muncă prin care se
stimulează personalul firmei să contribuie la realizarea obiectivelor
planificate, pe baza luării în calcul a factorilor care îl motivează.
Funcţia de control-evaluare cuprinde ansamblul activităţilor prin care
performanţele firmei şi subsistemelor sale sunt măsurate şi comparate cu
obiectivele şi standardele stabilite iniţial, în vederea eliminării deficienţelor
constatate.
Pentru a fi eficient este necesar ca acest proces să fie continuu,
nelimitându-se la perioadele de la încheierea planului. De asemenea, trebuie

65
să aibă într-o măsură cât mai mare un caracter preventiv şi dacă e posibil
corectiv.
Perfecţionarea organizării muncii contribuie la creşterea producţiei şi
cifrei de afaceri prin folosirea deplină şi eficientă a timpului de lucru, prin
eliminarea pierderilor de timp nejustificate, perfecţionarea sistemului de
normare a muncii, organizarea raţională a timpului de muncă şi asigurarea
unor condiţii optime de muncă.
Cu prilejul analizei trebuie cercetate măsurile iniţiate de conducerea
firmei în domeniul organizării muncii şi reflectarea lor în nivelul producţiei
obţinute şi al cifrei de afaceri.
O atenţie deosebită trebuie acordată modului de fundamentare şi
îndeplinire a normelor de muncă. Pentru aceasta se utilizează coeficientul
mediu de îndeplinire a normelor de muncă. Acest indicator se poate calcula
prin raportarea timpului total efectiv lucrat la timpul total de muncă necesar
pentru obţinerea volumului efectiv al producţiei, conform normelor stabilite :

Tae
Kn = x 100
Tan

în care :
Kn - coeficientul mediu de îndeplinire a normelor ;
T a e – timpul total efectiv lucrat în acord ;
T a n – timpul total în acord conform normelor (ore-om) ;

In 2000 valoarea acestui coeficient a fost :

1.833.300
Kn = x 100 = 93,75 %
1.955.520

Analiza îndeplinirii normelor de muncă se poate face pe ansamblul


întreprinderii, pe secţii, pe locuri de muncă şi pe profesiuni, în vederea
aprecierii cât mai corecte a cauzelor care provoacă neîndeplinirea normelor
de muncă sau depăşirea exagerată a acestora şi care fac necesară revizuirea
lor.

66
4.3. Căi legate de perfecţionarea metodelor de marketing şi
de studiere a pieţei

Mobilitatea fenomenelor economice specifice tranziţiei, caracterizată prin


schimbări rapide şi, uneori, imprevizibile ale cererii de mărfuri, ale
raportului cerere-ofertă, ale nivelului preţului etc., impun cunoaşterea
aprofundată a mecanismului pieţei.
In acest context, devine esenţială orientarea întregului management spre
creşterea capacităţii de adaptare a firmei la fluctuaţiile mediului economic,
respectiv subordonarea tuturor strategiilor realizării funcţiei obiectiv :
satisfacerea la un nivel superior a cerinţelor de consum şi maximizarea, pe
această cale a profitului.
SC Secona SA Piteşti îşi propune prin programele de marketing o
readaptare a opţiunilor strategice ale firmei şi elaborarea unor politici –
răspuns adecvate înnoirilor permanente de pe piaţa serviciilor în construcţie
şi în general, din economia naţională.
Fundamentarea obiectivelor strategice reprezintă o atribuţie esenţială
permanentă a managementului firmei.
Mutaţiile intervenite în ultimul timp în conjunctura economică impun
anumite corecţii în eşalonarea opţiunilor strategice elaborate în anii
anteriori.
SC Secona SA Piteşti şi-a propus ca obiectiv pe termen scurt (2-3 ani),
dezvoltarea activităţii şantierului de construcţii. Acest obiectiv este esenţial
pentru redresarea economică a firmei şi presupune printre altele :
- Definitivarea, aprobarea, eşalonarea şi punerea în aplicaţie a
programului de restructurare economică a firmei. Scopul principal îl
constituie îmbunătăţirea structurii costurilor de producţie, respectiv
scăderea cheltuielilor convenţional constante, îmbunătăţirea eficienţei
economice şi creşterea competitivităţii comerciale. Se va avea în

67
vedere îmbunătăţirea funcţională şi reducerea costurilor structurii
organizatorice.
- Elaborarea unor studii de fezabilitate pentru utilizarea
capacităţilor de producţie disponibilizate şi care nu vor putea fi
valorificate prin vânzare ;
- Dezvoltarea activităţii de marketing ;
- Elaborarea unui program de asigurare a personalului de înaltă
calificare în activităţi deficitare (proiectare constructivă, zidărie,
dulgherie) ;
- Identificarea de parteneri credibili care să participe la finanţarea
principalelor obiective strategice.
Privind starea de fapt a clădirilor din oraşul Piteşti, precum şi a celor din
judeţ, este necesară implicarea şantierului de construcţii cu dotările sale în
competiţia declanşată de toate firmele de construcţii din oraş cu privire la
remedierile şi renovările care sunt necesare la acestea, desigur la cererea
beneficiarilor.
Preţurile practicate de întreprindere sunt sau pot deveni un solid punct de
sprijin pentru strategia sa de piaţă. O asemenea evaluare poate fi extinsă şi
asupra cazurilor când întreprinderea nu este « artizanul » preţurilor
propriilor produse. Variabilă controlată direct de firmă sau doar influenţată
(uneori nici atât), preţul îşi are locul rezervat în mixul de marketing. Iar în
perioada actuală pare să indice o lărgire traptată a acestui loc, o sensibilă
creştere în importanţă a preţului în activitatea de marketing, în general.
O imagine mult mai completă şi mai convingătoare a implicării preţurilor
în politica de marketing a întreprinderii poate fi însă obţinută lărgind cadrul
de mai sus al observaţiei. Astfel, poate fi luat în consideraţie faptul că
preţurile intervin deopotrivă în raporturile de piaţă în care firma ocupă
poziţia de cumpărător (beneficiar). Iar preţurile de ieşire (de vânzare) nu
sunt deloc străine – sub raportul nivelului, ca şi al mobilităţii – de preţurile
de intrare, respectiv cele plătite pentru procurarea materiilor prime,
materialelor, energiei etc, necesare desfăşurării propriei activtăţi.
Totodată sfera observaţiei poate fi extinsă dincolo de zona contactelor
directe ale întreprinderii cu piaţa ; în acest caz, preţurile practicate de
întreprindere ne apar marcând doar o secvenţă dintr-un ciclu economic mai

68
lung al unor produse şi servicii, acesta intersectându-se, în imensul creuzet
care este piaţa, cu ciclurile altor produse şi servicii. Preţurile nu pot avea,
din această cauză, o existenţă izolată ele se interferează, se
intercondiţionează. Preţul produsului unei întreprinderi încorporează, prin
intermediul costurilor, alte preţuri, proprii unor secvenţe aflate în amonte, în
cadrul unui anumit flux economic ; la rândul său el va constitui în aval, o
componentă a altor preţuri.
Dintr-o asemenea perspectivă rezultă clar relativitatea controlului sau
influenţei exercitate de întreprindere asupra preţului propriilor produse ;
chiar şi o firmă cu poziţie dominantă în cadrul pieţei, care lasă impresia că
are controlul absolut asupra preţului, în realitate nu poate face abstracţie de
sistemul de ansamblu al preţurilor şi, în mod deosebit, de cele ale produselor
cu care produsul său vine în contact.
Totodată se impune atenţiei mobilitatea preţurilor, ca o trăsătură logică a
funcţionării mecanismului pieţei. Dacă se ia în consideraţie chiar şi numai
caracterul schimbător al condiţiilor de producţie şi de circulaţie, rezultă clar
permanenţa mişcărilor de preţuri propagarea lor de la un produs la altul şi de
la un sector la altul. Dacă acestor schimbări de condiţii li se adaugă şi alţi
factori, cum ar fi cei de natură valutar-financiară, politică etc, cu acţiune
foarte puternică în perioada actuală asupra preţurilor din întreaga lume,
devine explicabilă tendinţa generală de creştere a rolului preţului în
mecanismul activităţii economice.
Incorporând variabila preţ în mixul de marketing, întreprinderea va ţine
deci seama de lumea preţurilor ; orientarea spre exterior se manifestă încă o
dată ca trăsătură obligatorie a viziunii de marketing.
La SC Secona SA preţurile unitare (proprii) ale şantierului de construcţii
folosite la elaborarea ofertelor de participare la licitaţii se determină în
analize de preţ, întocmite de către contractant pe baza consumurilor proprii
de resurse (materiale, manoperă, utilaj şi transport) şi a preţurilor şi tarifelor
acestor resurse practicate de furnizori în lumea de referinţă.
In preţurile unitare, firma include cheltuielile directe, taxele, impozitele
şi profitul fără a include TVA.
Criteriile de punctaj la evaluarea ofertelor de participare la licitaţii sunt :
- valoarea ofertei – 80 puncte ;

69
- durata de execuţie – 20 puncte ;
Oferta cu valoarea cea mai mică (Vmin) dintre ofertele
corespunzătoare, primeşte punctajul maxim (80 puncte). Pentru celelalte
oferte (Vn) punctajul (Pn) se calculează astfel :
V min
Pn = x 80 de puncte
Vn
Oferta cu durata de execuţie minimă (Dmin) primeşte punctajul maxim
(20 de puncte). Pentru celelalte oferte punctajul aferent duratei de execuţie
(Dn) se calculează astfel :

D min
Dn = x 20 de puncte
Dn
Criteriile de selecţie şi punctajele care se acordă fiecărui criteriu se
stabilesc, în ordinea importanţei lor, pentru :
- valoarea ofertei ;
- durata de execuţie ;
- facilităţi financiare asigurate de contract ;
- performanţele tehnice şi bonitatea contractantului ;
- asigurarea service-ului şi a pieselor de schimb ;
- calificarea personalului contractantului ;
- asigurarea utilajelor, eficienţa tehnologiilor şi modelelor de
organizare a şantierului ;
- performanţele de calitate ale contractantului.
Dacă un contractant prezintă şi o ofertă alternativă, comisia o va analiza
şi pe aceasta şi deci, contractantul va participa la licitaţie cu două oferte.
Un punct nevralgic în ofertele SC Secona SA îl reprezintă adesea
valoarea acestora. Intrucât preţurile la materiale sunt ridicate, este indicat în
cazul SC Secona SA încheierea de contracte cu furnizori cu disponibilităţi de
negociere a acestora, şi situaţi teritorial cât mai aproape în judeţ, sau în
împrejurimi. Este posibil ca în acest mod, firma să apară în poziţia de
contractant şi cu oferte alternative, sporind şansele de câştigare a licitaţiilor.
Produsele constituie esenţa ofertei firmei. Produsele SC Secona SA sunt
tâmplăriile din metal, lemn, aluminiu, plastic produse în ateliere specializate.
Politicile referitoare la produs reprezintă conduita necesară ce trebuie
adoptată în privinţa structurii, dimensiunilor şi evoluţiei fabricaţiei în raport

70
cu cerinţele reale ale pieţei, situaţia concurenţei, progresul tehnic şi
tehnologic în domeniul de acţiune, etc.
Pe viitor, se consideră esenţiale următoarele demersuri :
a) modernizarea sau, după caz, eliminarea din fabricaţie a
produselor depăşite moral, aflate în declin la vânzare ;
b) asimilarea în fabricaţie numai a produselor solicitate pe
piaţă sau care au şanse să fie acceptate de aceasta şi care se înscriu în
tendinţele constructive şi funcţionale existente pe plan international ;
c) controlul imperios al cheltuielilor de asimilare şi
fabricaţie ;
d) creşterea nivelului de calitate şi fiabilitate a produselor

4.4. Căi legate de ridicarea calităţii produselor

Calitatea reflectă capacitatea unui bun sau serviciu de a satisface gama de


utilităţi cărora le sunt destinate. Ea se formează în procesul de concepţie şi
execuţie şi se verifică în cel de consumare a bunurilor şi serviciilor.
In lumea factorilor de specialitate este unanim acceptată ideea că o
calitate competitivă se construieşte pe tot parcursul procesului de proiectare,
execuţie şi realizare (desfacere) a produselor, controlul final confirmând-o
sau infirmând-o, fără mari posibilităţi de a o mai influenţa.
Mecanismul îmbunătăţirii calităţii în economia de piaţă este format, pe de
o parte, sub acţiunea concurenţei, iar pe de altă parte, sub cea a statului, prin
modalităţi variate, inclusiv legislative, care vizează cu precădere protecţia
consumatorului.
Studierea calităţii producţiei prezintă particularităţi de la o ramură la
alta.
Calitatea serviciilor în construcţii şi a construcţiilor trebuie să fie
abordată complex, ştiinţific, deoarece implicaţiile noncalităţii sunt mult mai
mari faţă de marea majoritate a celorlalte produse. Construcţiile, ca produse
ale activităţii umane, prezintă următoarele particularităţi :
- consumă un capital foarte mare ;

71
- sunt supuse unui număr foarte mare de factori aleatori,
imprevizibili, ca urmare a duratei mari de viaţă ;
- trebuie să satisfacă necesităţile a două, trei generaţii, ceea ce
face dificilă standardizarea şi prelungeşte perioada de acumulare a
experienţei necesare perfecţionării produselor ;
- cu toate perfecţionările tehnologice, se menţin lucrări cu caracter
artizanal la care calitatea este dată de calificarea şi îndemânarea
executantului ;
- este dificil de apreciat un raport optim între creşterea costului
execuţiei pentru îmbunătăţiri calitative şi reducerea pe această cale a
costului exploatării ;
- nu se admit defecte sau rebuturi ( în special legate de stabilitate,
rezistenţă, durabilitate şi siguranţă în exploatare etc.)
Calitatea construcţiilor nu este doar o problemă a constructorului, ea este
o problemă naţională şi în ultimul timp, europeană sau chiar mondială. In
acest sens, Uniunea Europeană (U.E.), a dat mandat Comitetului European de
Standardizare să stabilească norme prin care, între statele membre, să se
recunoască reciproc organismele şi laboratoarele care să confirme calitatea.
Alinierea cerinţelor calităţii în construcţii, din ţara noastră, la cerinţele
internaţionale, s-a materializat în Legea nr. 10, « Lege privind calitatea în
construcţii » adoptată la 18 ianuarie 1995 şi publicată în M.O. nr.12 din 24
ianuarie 1995. Prevederile acestei legi se aplică :
- construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora
indiferent de forma de proprietate sau destinaţie ;
- lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare
şi reparaţii ale construcţiilor ;
Pentru a obţine o construcţie de calitate corespunzătoare sunt obligatorii
realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a
următoarelor cerinţe :
- rezistenţă şi stabilitate ;
- siguranţă în exploatare ;
- siguranţă la foc ;
- igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului ;
- izolaţie termică şi economie de energie ;

72
- protecţie împotriva zgomotului.
Calitatea este ansamblul caracteristicilor unei entităţi (produs sau
serviciu) referitoare la măsura în care aceasta este capabilă să satisfacă
nevoile explicite şi implicite ale beneficiarului. Una din problemele esenţiale
ale SC Secona SA este tocmai transformarea nevoilor implicite ale
beneficiarului în nevoi explicite cât mai devreme. Prin satisfacerea nevoilor
beneficiarului se înţelege realizarea acestora conform aşteptărilor
(specificaţiilor) – proiectul trebuie să producă ceea ce s-a spus că va produce
– şi chiar depăşirea acestora – rezultatul proiectului trebuie să satisfacă
nevoile reale ale clientului.
Executarea lucrărilor de către SC Secona SA este influenţată de cerinţele
specifice privind calitatea, costul şi durata de execuţie. Evident că
satisfacerea concomitentă a acestor trei cerinţe (reducerea costurilor şi a
duratei de execuţie în paralel cu creşterea calităţii ) este greu de realizat
deoarece este posibilă doar în situaţia unor modificări tehnice sau
organizatorice spectaculoase.
Barometrul de apreciere a nivelului de calitate atins este reprezentat de
satisfacerea clientului, care se va manifesta în primul rând prin reclamaţie,
sub toate formele ei – sesizarea politicoasă până la reclamaţii dure, sau
vădite semne de adevărată satisfacţie prin ataşamentul faţă de executant.
Este remarcabil la SC Secona SA că dacă se răspunde la întrebarea
« serviciile societăţii sunt la nivelul calitativ prevăzut în documentaţie ? »,
se poate afirma un « da » ferm, deoarece sunt practic inexistente reclamaţii
verbale sau scrise.
Acest lucru este posibil prin respectarea sistemului calităţii în
construcţii. Acesta se compune din :
- Reglementările tehnice în construcţii care se stabilesc prin
regulamente şi proceduri şi care au ca obiect concepţia, calculul,
alcătuirea, execuţia şi exploatarea construcţiilor ;
- Calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor se
certifică de către producător. Nu se folosesc produse fără certificarea
calităţii ;

73
- Agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee care
stabilesc aptitudinea de utilizare, condiţiile de fabricaţie, de transport,
de depozitare, de punere în operă şi de întreţinere a lor ;
- Verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea
proiectelor şi a construcţiilor.
Proiectele se verifică obligatoriu de către specialişti verificatori de
proiecte atestaţi (alţii decât cei ce au elaborat proiectul).
Execuţia este verificată de investitori prin diriginţii de specialitate iar
expertizele tehnice ale proiectelor şi construcţiilor se efectuează numai de
către experţi tehnici autorizaţi ;
- Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii constituie o
obligaţie ce revine tuturor factorilor ce participă la conceperea,
realizarea şi exploatarea construcţiilor şi se materializează într-un
ritm propriu fiecărui factor ;
- Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analiză şi încercări
în construcţii se fac conform prevederilor legale ;
- Activitatea metrologică în construcţii urmăreşte asigurarea,
etalonarea, verificarea şi menţinerea în stare de funcţionare a
mijloacelor de măsurare şi control necesare ;
- Recepţia construcţiilor urmăreşte cerificarea realizării acestora
conform cu documentaţia de execuţie şi cu cartea tehnică a
construcţiei în care se înscriu date referitoare la realizarea şi
exploatarea construcţiei. Se întocmeşte prin grija investitorului şi se
predă proprietarului care are sarcina să o completeze la zi.
- Comportarea în exploatare şi intervenţiile în timp se înscriu în
cartea tehnică. Intervenţiile (reconstruire, consolidare, transformare,
extindere, reparaţii) se fac numai pe baza unui proiect avizat de
proiectantul iniţial al clădirii sau de un expert tehnic avizat.
- Post-utilizarea construcţiilor se referă la activităţile de
dezafectare, demontare şi demolare a construcţiilor, de recondiţionare
şi de refolosire a elementelor şi produselor recuperabile, precum şi de
reciclare a deşeurilor cu asigurarea protecţiei mediului potrivit legii.
- Controlul de stat al calităţii în construcţii se exercită de către
« Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice , urbanism şi

74
amenajarea teritoriului » care urmăreşte aplicarea unitară a
prevederilor legale privind calitatea construcţiilor la nivelul întregii
ţări.
Dintre componentele sistemului calităţii în construcţii doar conducerea şi
asigurarea calităţii în construcţii cade integral în sarcina constructorului.
In ceea ce priveşte secţia de producţie industrială, aşa cum este numită în
SC Secona SA, adică cea care produce tâmplăriile de aluminiu, metal, lemn,
plastic, putem spune că accidental ea înregistrează rebuturi. Rebuturile sunt
acele produse care nu corespund condiţiilor tehnice prevăzute în standarde,
caiete de sarcini sau norme interne, având influenţă directă asupra
modificării cifrei de afaceri .
In funcţie de caracteristicile lor tehnico-economice, rebuturile pot fi
recuperabile sau nerecuperabile.
Rebuturile recuperabile cuprind acele rebuturi care, printr-o prelucrare
suplimentară, pot deveni produse recuperabile. Rebuturile definitive sunt
acelea care nu mai pot fi transformate în obiecte utilizabile sau la care
cheltuielile de recondiţionare sunt neeficiente din punct de vedere economic.
Nivelul calităţii se reflectă nemijlocit în cifra de afaceri prin volumul
vânzărilor şi preţ. Prin raportarea la piaţă, producţia se împarte în producţie
de calitate superioară, de nivel concurenţial şi cu nivel calitativ satisfăcător.
In primul caz, producţia influenţează cifra de afaceri ca urmare a :
a) mărimii cotei de piaţă ( cu condiţia operării cu preţuri
concurenţiale) ;
b) stabilirii unor preţuri mai ridicate ( dacă întreprinderea
deţine monopolul pe segmentul de piaţă respectiv, dacă are prioritate
în domeniul tehnologiilor) ;
c) creării condiţiilor favorabile încheierii contractelor.
In al doilea caz (producţie cu capacitate concurenţială) şi în condiţiile în
care se vinde la preţ concurenţial, mărimea cifrei de afaceri se realizează pe
seama volumului vânzărilor (pe calea folosirii reclamei, oferirii de servicii
cumpărătorului, etc.)
In al treilea caz, mărimea cifrei de afaceri este direct legată de volumul
vânzărilor şi lărgirea pieţei ca urmare a unor preţuri mai reduse.

75
Imbunătăţirea calităţii producţiei se reflectă în mod favorabil asupra
principalilor indicatori ai performanţei economico-financiare prin volumul
producţiei şi preţul de vânzare sau numai prin volumul sau preţul de vânzare
în funcţie de nivelul calităţii şi poziţia pe piaţă.
Astfel de indicatori care intră sub incidenţa îmbunătăţirii calităţii sunt :
profitul, cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri, rentabilitatea capitalului
permanent sau propriu, profitul pe un salariat, eficienţa utilizării mijloacelor
fixe, cifra de afaceri.
In îmbunătăţirea calităţii, în afară de interesul direct al firmelor pentru
menţinerea capacităţii concurenţiale şi de expansiune, însăşi statul intervine
prin diferite forme de reglare a calităţii, mai ales pentru mărfurile destinate
populaţiei (legislaţie, obligaţii privind utilizarea şi respectarea standardelor
şi programe având ca scop protejarea consumatorului).
In concluzie fiind o noţiune complexă, pentru aprecierea calităţii
produselor trebuie să se ţină seama de totalitatea caracteristicilor tehnico-
funcţionale, economice, ergonomice, estetice şi sociale ale produselor. De
asemenea, conţinutul calităţii produselor are un caracter dinamic, evoluând
atât sub aspect extensiv, cât şi intensiv, în funcţie de necesităţile societăţii.
Realizarea unei producţii de calitate inferioară, are consecinţe negative
atât asupra întreprinderilor (firmelor) producătoare, cât şi asupra
beneficiarilor (alte întreprinderi sau consumatori individuali). In schimb,
îmbunătăţirea calităţii produselor, duce la creşterea gradului de utilitate şi a
rentabilităţii produselor pe piaţa internă ceea ce are efecte pozitive asupra
producătorilor şi beneficiarilor.

76
BIBLIOGRAFIE

1. Constantinescu, D. - Managementul întreprinderii, Editura Horion, Râmnicu


Vâlcea, 1997
2. Gheorghiu, A. şi colaboratorii - Analiza activităţii economice a întreprinderilor industriale,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
3. Işfănescu, A . şi colaboratorii - Analiza economico-financiară, Editura Economică,
Bucureşti, 1996
4. Man, Mariana - Bazele contabilităţii, Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1998
5. Mărgulescu, D. - Analiza economico-financiară a întreprinderii, supliment la
revista Tribuna Economică, ediţia aII-a, Bucureşti, 1994
6. Mărgulescu, D. şi colaboratorii - Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart,
Bucureşti, 1994
7. Niculescu, Maria - Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti,
1997
8. Opriţescu, Marin - Finanţele întreprinderii, Reprografia Universităţii din
Drăcea, Marcel Craiova, 1997
Sichigea, Nicolae
9. Pană, Ioan - Analiza şi diagnoza economico-financiară, Editura Dova,
Craiova, 1997
10. Radu, Florea - Analiza economico-financiară a întreprinderilor, Editura
Universitaria, Craiova, 1997
11. Radu, Florea - Metode şi tehnici de analiză economico-financiară, Editura
Scrisul Românesc, Craiova, 1999
12. Sancu, Ion - Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996
13. Vasilescu, N. - Statistică generală, Editura Amon, Craiova, 1996
14. *** - Buletin economico - legislativ nr.2/1995 :‘’Practica
evaluării economice a întreprinderii’’, Editura Tribuna
Economică
15. *** - Buletin economico-legislativ nr.10-11/1995 : ’’ Metode
moderne de contabilizare a elementelor patrimoniale’’,
Editura Tribuna Economică.

77