Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Specializarea „Contabilitate și Informatică de Gestiune”

Sistemul indicatorilor de performanță

economico-financiară în diagnosticul întreprinderii
(pe exemplul S.C. MECANICA CEAHLĂU S.A.)

Coordonator științific,
Prof. univ. dr. Marilena Mironiuc
Absolvent,

Iași, 2013
 Cuprins:
Introducere ......................................................................................................................................3
Capitolul 1 – Delimitări conceptuale privind performanța ........................................................4

1.1. Delimitări și fundamentări privind diagnosticul financiar ................................................4

1.2. Conceptul de performanță economico-financiară .............................................................6
1.2.1. Performanța- concept multicriterial ..........................................................................6
1.2.2. Performanța - nivel de dezvoltare a obiectivelor ......................................................7
1.2.3. Performanța- capacitate de a crea valoare .................................................................8
1.2.4. Performanța- între rentabilitate, eficiență și eficacitate ............................................9

1.3. Sursele de informație privind diagnosticul performanțelor economico-financiare ale

întreprinderii ...............................................................................................................................10
1.3.1. Contul de profit și pierdere......................................................................................10
1.3.2. Situația modificărilor capitalului propriu ................................................................12
1.3.3. Situația fluxurilor de trezorerie ...............................................................................13

Capitolul 2 – Prezentatea generală a S.C. Mecanica Ceahlău S.A. .........................................14

2.1 Scurt istoric și descrierea activității .....................................................................................15

2.2. Relațiile stabilite cu terții.....................................................................................................17
2.3. Structura organizatorică și funcțională a societății ..............................................................18

Capitolul 3 - Reflectarea performanțelor prin intermediul sistemului de indicatori

economico-financiari la S.C. Mecanica Ceahlău S.A. ...............................................................20

3.1. Instrumente de măsurare a performanțelor ..........................................................................20

3.2. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (S.I.G.) ...........................................................20
3.3. Analiza capacității de autofinanțare ....................................................................................30
3.4. Rate de rentabilitate .............................................................................................................31
3.5. Analiza performanței prin rate bursiere ...............................................................................37

Concluzii ........................................................................................................................................39
Bibliografie ....................................................................................................................................42
Anexe .............................................................................................................................................44

2
 Introducere
Motto : ”Încet, dar sigur spre performanță.
Uneori și singur” Dan Grossu
Viteza este elementul de bază care caractezizează societatea economică de astăzi. Ea definește
evoluția acesteia, în trepte, de la întâia, de unde își pornește începuturile, până la acele trepte la
care pentru început aspiră să ajungă, defininându-și nivelul de performanță dorit. Pentru ca mai
apoi, prin eforturi și muncă comună, aceste rezultate, o dată realizate, să devină noi puncte de
pornire pentru noi obiective propuse spre a fi atinse.
Aceste caracteristici au stat la baza dezvoltării în galop a societății economice, dând conținut
amplu termenului de performanță. Acestă noțiune, atât de familiară în contextul actual, cunoaște
multiple laturi și aspecte identificate de fiecare societate pentru a-și materializa rezultatele
obținute.
În literatura dedicată, economică, s-au creat destule opinii referitoare la dimensiunile și
accepțiunile pe care le poate lua acest termen, fiecare din acestea reușind să explice sau să creeze
raționamente logice pornind de la exemple concrete, lămurind doar unele laturi sau aspecte ale
acestui concept.
O dată definit, oamenii specifici domeniul economic au învățăt să dimensioneze anumite
laturi ale conceptului de performanță, încadrând acele ipostaze în indicatori prin măsurare
cantitativă, exactă și cu precizie, dându-i valoare. Pe când alte elemente considerate ca fiind
parte a conceptului de performanță, sunt măsurate cu ajutorul indicatorilor de natură calitativă,
fără a apela la exprimarea cifrică și valorică. Astfel, totalitatea instrumentelor utilizate pentru
determinarea aspectelor de natură calitativă cât și cantitative, formează în literatura de
specialitate sistemul indicatorilor cu ajutorul cărora se măsoară și se apreciază nivelul de
performanță al întreprinderii analizate.
Calcularea acestora, face diferența între cei performanți din punct de vedere economic și cei
mai puțin performanți, accentuând dimensiunea tot mai largă a concurenței, existentă și
întrepătrunsă cu rădăcini adânci în toate structurile economice contemporane. Astfel, fiecare
agent economic, societate mică, companie de mare dimensiune încearcă să-și organizeze cât mai
eficient activitatea economico-financiară pentru a putea susține concurența existentă pe piața
locală, regională, națională, și poate, internațională.
În asemenea condiții, măsurarea și cuantificarea nivelului de performanței constituie un
element indispensabil pentru a asigura menținerea și existența de mai departe a entităților
implicate în activitatea economică.

3
 Capitolul 1 – Delimitări conceptuale privind performanța
Concurența în societatea contemporană reprezintă un factor determinant și esențial în succesul
sau eșecul întreprinderilor. Susținerea eficientă a acesteia, determină oportunitatea entității în
domeniul activității desfășurate. Astfel, evaluarea performanțelor prezintă o condiție strict
necesară pentru asigurarea oportunităților, progresului și dezvoltării pe parcurs, asigură ca
succesul afacerii să fie unul durabil.

1.1. Delimitări și fundamentări privind diagnosticul financiar

Diagnosticul financiar al întreprinderii reprezintă metoda particulară de acces la informațiile
și cunoștințele care identifică situația faptică a întreprinderii și presupune în același timp,
determinarea variabilele de progres sau de regres și adoptarea măsurilor necesare pentru
redresarea situației identificate. În literatura de specialitate se întâlnesc o mulțime de definiții
care au drept scop înterpretarea și caracterizarea diagnsticului financiar.
Marian Siminică definește diagnosticul financiar al firmei ca fiind ”abordarea modernă a
situației economico-financiare a firmei, bazată pe o utilizare unitară și completă a unei
metodologii consacrate, cât și pe expunerea unor opinii și puncte de vedere originale și pe
reconsiderarea unor concepte și termeni de specialitate”1.
Constantin Bărbulescu consideră că diagnosticul financiar al întreprinderii reprezintă
”procesul de obținere a unei priviri de ansamblu asupra sănătății financiare și a echilibrului
structural al întreprinderii”2.
A. C. Martinet precizează în lucrarea sa ”Le diagnostic strategique” că ” diagnosticul
financiar se bazează pe analiză financiară și presupune aprecierea, hotărârea, și ameliorarea
situației identificate”3.
În accepțiunea Silviei Petrescu ”diagnosticul financiar presupune judecăți asupra sănătății
financiare a întreprinderii, punctele forte și punctele slabe ale gestiunii financiare, prin care se
poate aprecia performanța și riscurile trecute, prezente și viitoare ce decurg din situațiile
financiare, urmărind soluții pentru diminuara riscurilor și îmbunătățirea rezultatelor”4.
Definițiile precedente date termenului de diagnostic financiar au drept scop căutarea
caracteristicilor esențiale ce țin de structura întreprinderii, cunoașterea și identificarea relațiilor
de cauzalitate, a legilor interne ale formării și evoluției acestora, constatarea vulnerabilităților și

1
Siminică M., Diagnosticul financiar al întreprinderii, Editura Sitech, Craiova 2010, p. 5
2
Bărbulescu, C., Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate economică, Strategii și politici de redresare și
dinamizare a activității, Editura Economica, București, 2002, p. 65
3
Martinet, A. C., Le diagnostic strategique, Vuibert 1988, p. 15 apud: Alain Marion, Le diagnostic d’Entreprise
Methode et processus Editura Economica, Paris 1999 p.11
4
Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar, Metodologie, Studii de caz, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004, p.
15
4
oportunităților de dezvoltare, precum și identificarea mecanismelor de creare de valoare în
vederea evaluării performanțelor și fundamentării deciziilor de management. Astfel, etapa de
înțelegere și explicare a funcționării sistemului întreprinderii pregătește obiectivul final urmărit:
evaluarea aptitudinilor întreprinderii de a face față constrângerilor de competivitate și perinitate
existente în economia contemporană.
Pentru realizarea acestor obiective diagnosticul financiar al întreprinderii recurge la analiza
situațiilor financiare anuale: contul de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu,
fluxurile de trezorerie. Analiza acestora, contribuie nemijlocit la evidențierea evoluției activității
desfășurate, evoluția structurii financiare, evaluarea globală a performanței prin identificarea
părților defectuase, precum și remedierea factorilor cauzali care au determinat desfășurarea
necorespunzătoare a activității. Pentru identificarea și constatarea modificărilor produse, analiza
financiară utilizează ca procedeu specific descompunerea fenomenului în elementele sale
componente, pentru ca după descompunere să se aplice un ansamblu de tehnici specifice
fenomenului supus procesului de analiză.
Rezultatele identificate în urma aplicării metodelor specifice analizei financiare evidențiază
nivelul de performanță din mai multe puncte de vedere. În primul rând permite aprecierea și
constatarea evoluției performanței economice a întreprinderii și a poziției sale financiare, într-o
manieră diacronică, bazată pe analiza decalajelor înregistrate în decursul unei perioade de timp,
în general trei ani, în cadrul unui ansamblu de indicatori financiari. Această analiză are drept
scop constatarea nivelului de realizare a obiectivelor propuse la începutul unei perioade de
gestiune. Din alt punct de vedere, analiza financiară realizată completează rezultatele analizei
precedente și așează întreprinderea într-un tablou concurențial din punct de vedere al
performanței prin intermediul rezultatelor înregistrate. Cea din urmă accepțiune: sincronica, se
plasează în poziție de antiteză totală cu analiza precedentă. La acestă etapă, analiza financiară
aprobă cu încredere efectuarea de comparații și clasificări între mai multe întreprinderii care
aparțin aceluiași sector de activitate, cuantificând aptitudinea întreprinderii de a susține riguros
concurența prin calcularea unui sistem amplu de indicatori potriviți.
Cât privește cuantificarea performanțele întreprinderii, diagnosticul economico-financiar
urmărește delimitatea și examinarea tendințelor propuse spre realizare din punct de vedere a
două obiective5:
- Dianosticul performanțelor economico-financiare: nivelul de rentabilitate exprimat prin
active rentabile și existența unui portofoliu de creanțe calitativ, eficacitate;
- Diagnosticul riscului exprimat prin identificarea insuficienței fondurilor alocate pentru
autofinanțarea activității, precum și existența unei lichidității redusă a activelor întreprinderiii;
5
Berheci, M., Valorificarea raportărilor financiare, Editura Ceccar, București, 2010, p.459
5
 1.2. Conceptul de performanță economico-financiară
Cuvântul ”performanță” este de origine latină, și presupune a da în întregime formă unui
lucru6, însă înțelesul acestuia vine din limba engleză ”to perform”. Termenul semnifică
realizarea sau înfăptuirea unui lucru în mod regulat. Utilizarea conceptului de performanță în
domeniul economic capătă o stare de imprecizie în diverse contexte, drept urmare, literatura de
specialitate vine cu un arsenal bogat în definiții, fiecare din acestea contribuind într-o măsură sau
altă la caracterizarea termenului de ”performanță”.

1.2.1. Performanța- concept multicriterial

Performanța - din punct de vedere teoretic reprezintă un concept multicriterial, fiind definit în
mai multe moduri în funcție de mai multe criterii. În sens restrîns, noțiunea de performanță este
un efect, un rezultat al unei acțiuni7. În sens larg, conceptul de performnță exprimă:
- Rezultat: dinamica pozitivă a unui ansamblu de acțiuni întru–un domeniu specific de
activitate;
- Reușită: succesul căpătat în urma succedării unei acțiuni sau a unui ansamblu de acțiuni pe
parcursul unei perioade de timp determinate într-un anumit domeniu; reușita este o înșiruire de
procese dinamice țintite spre aducerea la îndeplinire a unui obiectiv. Aceste acțiuni admit luarea
în calcul a parametrilor spațiali și temporali.
-Acțiune: performanța reprezintă procesul de formare de la cea mai incipientă etapă până la
rezultatul final obținut la sfârșitul unei perioade de timp.
În literatura de specialitate, în ceea ce privește conceptul de performanță nu s-a constatat
până la momentul actual o definiție clară și expresă. Acest context a determinat elaborarea de
către specialiștii în domeniu de multiple precizări particularizate care acoperă doar anumite laturi
sau aspecte ale conceptului de performanță:
- E. Cohen caracterizează performanța ca fiind ”raportul între rezultatele obținute de
întreprindere și mijloacele utilizate pentru obținerea acestor performanțe”8;
- C. Marmuse definește performanța ca fiind cea care permite menținerea unei distanțe, pe
termen lung, față de concurenți, printr-o puternică motivare, pe baza sistemelor de recompensă,
a tuturor membrilor organizației9;
- Labrousse definește performanța întreprinderii printr-un ansamblu de atribute care o
caracterizează: o întreprindere care a știut să se plaseze și să exploateze o nișă și care prin
urmare a cunoscut și cunoaște o expansiune destul de remarcabilă; o întreprindere care a știut

6
Jianu, I., Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii, Editura Ceccar, Bucurețti, 2007, p.12
7
Ibidem, p.14
8
Cohen E. Analyse financiére, Editura Economica, Paris, 2004, p. 10
9
Marmuse C. Encyclopédie de Comptabilité Contrôle de gestion et Audit, Editura Economica,Paris, 2000, p. 245
6
să facă față concurenței străine; o întreprindere care să măsoare efortul său productiv la cele
mai mici prețuri;
- În concepția Mariei Niculescu termenul de performanță reprezintă nivelul de
pontențialitate instabil al unei întreprinderi, realizat prin tot ceea ce a optimizat cuplul valoare -
cost și a făcut întreprinderea să fie competitivă pe segmentele sale strategice10;

1.2.2. Performanța - nivel de dezvoltare a obiectivelor

La nivel de întreprindere, performanța poate fi privită drept îndeplinirea obiectivelor
organizaționale identificate inițial, propuse de către conducerea organizației, indiferent de natura
și varietatea acestora pentru îndeplinirea lor pe parcursul unui exercițiu sau pe durata a mai
multor exerciții financiare. Nivelul de performanță înregistrat în funcție de natura obiectivului
este multidimensional, deoarece este strâns legăt de o mulțime de elemente, considerate elemente
de referință: obiectiv, scop și durata de implementare.
La nivelul unei întreprinderi se pot defini mai multe tipuri de obiective: obiective economice
(creșterea cifrei de afaceri, a cantității vândute, creșterea cotei de piață, creșterea nivelului de
profit) și obictive non-economice. Cele din urmă sunt divizate în obiective de siguranță
(independență, siguranță), sociale (satisfacția obținută de consumatori după procurarea bunului
sau utilizarea serviciului prestat de către entitate, crearea unui anturaj favorabil și prielnic
realizării actelor de vânzare - cumpărare) și obiective de mediu (impactul produselor și serviciilor
comercializate asupra mediului înconjurător, consumul de energie într-o perioadă de timp).
Obiectivele economice se exprimă cantitativ, sunt măsurabile, determinând cu exactitate
nivelulul de îndeplinire ale acestora într-o perioadă determinată de timp, drept exemplu poate fi
creșterea cu 20% a producției exercițiului sau cifrei de afaceri în exercițiul financiar viitor, sau a
cotei de piață deținută de către întreprindere. Obiectivele non-economice sunt descrise printr-un
caracter calitativ, măsurarea acestora fiind dificil de realizat. Pentru întreprindere, îmbunătățirea
imaginei întreprinderi, creșterea satisfacției clienților prin achiziționarea de produse sau servicii
sau capacitatea de adaptare la schimbările survenite pe piață reprezintă obiective non-economice.
Din multitudinea de obiective propuse spre realizare indiferent de durată, tip, caracteristici, se
poate concluziona ca conceptul de performanță din perspectiva obiectivelor propuse este un
termen strict subiectiv, pentru că presupune compararea nivelului de îndeplinire al acestuia cu un
anumit rezultat estimat cu aproximație a se obține, stabilit la începutul perioadei drept criteriu de
referință. Criteriul de referință este stabilit de către fiecare entitate, luându-se în considerate
totalitatea factoriilor de influență specifici fiecărei întreprinderi.

10
Lavalette, G., Niculescu M., Stratégies de croissance, Editura d’Organisations, Paris, p. 228 apud Niculescu
M. Diagnostic financiar, Editura Economica, 2003, p. 42

7
 1.2.3. Performanța - capacitate de a crea valoare
O companie devine performantă doar atunci când aceasta începe sa creeze valoare pentru toți
cei ce prezintă interes pentru desfășurarea cu succes a activității întreprinderii. În această
categorie pot fi încadrați cu încredere: clienții, acționarii, salariații, comunitatea locală, și nu în
ultimul rând mediul natural. Studiul fenomenului de creare de valoare este obiectul
managementului de valoare dezvoltat tot mai mult o dată cu mondializarea economiei.
Principalii beneficiari ale deciziilor luate în cadrul managementului de valoare sunt acționarii.
Companiile crează valoare pozitivă pentru cei ce și-au investit mijloacele financiare în afacerea
dată atât timp cât asigură remunerarea capitalului la o rată de rentabilitate care depășește costul
acestuia11. Nivelul de performanța înregistrat de către întreprindere din această perspectivă,
concretizat în obiectivul de bază al acesteia, presupune asigurarea viabilității entității în condiții
de competiție create la nivel regional și național, precum și susținerea eficiență a concurenței.
În aceste condiții întreprinderea poate crea două tipuri de valoare:
- Valoare externă (crearea pe piață a unei valori mult superioare comparativ cu valoarea
contabilizată a activelor proprii);
- Valoare internă (crearea de valoare adăugată economică pentru remunerarea tuturor
factorilor implicați în activitatea entității);
Înțelegerea mecanismului de creare de valoare presupune evidențierea relațiilor cauză-efect.
Identificarea relațiilor devine o chestiune delicată prin faptul că cauzele identificate pot fi
multiple și se pot înregistra în contextul unei rețele de factori separați în timp și spațiu.
Interpretarea fenomenelor, bazată pe un sistem sau pe un model, presupune justificarea în funcție
de efectele estimate asupra dezvoltării și consolidării întreprinderii. În viziunea utilizatorilor, a
crea valoare înseamnă distanțarea, pe o perioadă destul de îndelungată a concurenților, printr-o
capacitate de motivare puternică a propriilor salariați. Aceasta determină adoptarea la nivel de
întreprindere a unui sistem de recompensă motivant. Dezvoltarea durabilă prezintă pentru
întreprindere o nouă abordare a conceptului de performanța, deoarece acest termen, concept în
prezent nu mai reprezintă o opțiune, ci o obligație dintr-o serie de motive actuale economiei de
astăzi. Multiplele motivele comerciale care stau la baza adoptării deciziei de a promova
conceptul de dezvoltate durabilă sunt: clienții contemporani au noi așteptări privind produsele și
serviciile comercializate de către întreprindere, reciclarea ambalajelor sau restituirea acestora
producătorilor pentru a fi reintroduse într-un nou ciclu de producție. Printre cele mai importante
motive economice se numără reducerea substanțială a consumului de materiale utilizate în
procesul de fabricație, și crearea unui mediu cât mai sănătos pentru viitoarele generații.

Solomon, D., Analiza Diagnostic și evaluarea performanței economico-financiare a întreprinderilor

11

comerciale, Editura Alma-Mater, Bacău, 2010, p. 39

8
 Dezvoltarea durabilă are la bază trei obiective majore12:
 creșterea performanței financiare a întreprinderii;
 dezvoltarea eficacității mediului înconjurător;
 favorizarea dezvoltării sociale.
Aceasta idee este sprijinită de R. W. Waterman afirmând că ”performanța este un concept de
excelență, care are la bază patru determinanți : eficiența organizației, identificarea socială,
realizarea obiectivelor, reputația organizației13”. În mediul economic actual s-au conturat noi
modalități prin care o întreprindere poate crea valoare. Acești noi factori sunt exemplificați prin
capitalul intelectual, capitalul uman, și informația pe care o deține întreprindere. Aceasta din
urmă capătă amploare în domeniul economico-financiar, contribuind într-o măsură din ce în ce
mai mare la crearea de valoare pentru întreprindere.

1.2.4. Performanța - între rentabilitate, eficiență și eficacitate

Performanța întreprinderii se exprimă cu ajutorul conceptelor de eficacitate, rentabilitate,
coerență și pertinență, productivitate și competitivitate. Fiecare concept prezintă o realitate
proprie, o latură pe care o poate îmbrăca acest concept, demonstrând compexitatea termenului de
performanță.
 Eficacitatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a-și atinge obiectivele propuse, precum
și de a satisface așteptările tuturor partenerilor sociali implicați;
 Rentabilitatea demonstrează capacitatea unei întreprinderi de a realiza profit, ceea ce
înseamnă că iși acoperă cheltuielile din venituri proprii și obține un venit net sub forma
profitului14;
 Eficiența (coerența și pertinența) corelația formată între rezultat și resursele alocate
pentru obținerea rezultatului.
 Competitivitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a lua atitudine la amenințările și
oportunutățile financiare existente în economia contemporană, manifestându-se prin
capacitatea de a produce surplus monetar.
 Productivitate reprezintă capacitatea întreprinderii de a obține producție datorită
totalității de factori economici utilizați, sau datorită unui dintre acești factori.
 Profitabilitate reprezintă capacitatea entității de a realiza un rezultat sub formă de profit
sau pierdere ca finalitate a activității desfășurate.

12
Jianu, I., Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii, Editura Ceccar, Bucurețti, 2007, p.23
13
Peter. T. J., Waterman, R. W., Le prix d’excellence, Editura InterEditions, Paris, 1995 apud Jianu, I.,
Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii, Editura Ceccar, Bucurețti, 2007, p.28
14
Iosif, Gh., N., Analiza activității economice, Editura Tribuna Economică, București, 2009, p. 238
9
 Este foarte important ca întreprinderea să-și poată concentra eforturile cât mai eficient pentru
asigurarea echilibrului între componentele enumerate mai sus, și pentru evitarea excedentului de
eficiență în detrimentul eficacității și invers.

1.3. Sursele de informație privind diagnosticul performanțelor economico-

financiare ale întreprinderii
Potrivit Standardelor Interaționale de Contabilitate și Reglementarile Naționale, situațiile
financiare sunt reprezentare structurată a poziției financiare și a performanței financiare ale unei
entități15. Conform IAS 1 ”Prezentarea situațiilor financiare” întocmirea și prezentarea unui set
complet de situații financiare urmărește prezentarea informațiilor economico-financiare privitor
la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi.
IAS 1 ”Prezentarea situațiilor financiare” și reglementările naționale de contabilitate
precizează redactarea unui set complet de situații financiare, format din16:
 O situație a poziției financiare la finalul perioadei;
 O situație a rezultatului pe situație;
 O situație a modificărilor capitalului propriu pe perioadă;
 O situație a fluxurilor de trezorerie pe perioadă;
 Politicile contabile și notele explicative;
Cadrul general al IAS nu definește cu precizie noțiunea de performanță. Aceasta este tratată
ca fiind rezultatul dobândit, din perspectiva profitabilității și eficienței.
Astfel, performanțele economico-financiare ale întreprinderii pot fi constatate prin analiza
financiară a: contului de profit și pierdere, situația modificărilor de capital propriu și fluxurile
de trezorerie.

1.3.1. Contul de profit și pierdere

Conform Cadrului Contabil General, performanța înregistrată de întreprindere pe parcursul
unui exercițiu financiar, se evidențiază cu ajutorul Contului de Profit și Piedere, deoarece acesta
conține detalii referitor la elementele care au contribuit la formarea rezultatul patrimonial, sub
formă de pierdere sau profit înregistrat într-un exercițiu financiar. Contul de profit și pierdere
reprezintă situația financiară anuală obligatorie, care cuprinde anasamblul fluxurilor patrimoniale
și permite crearea bogăției întreprinderii plecând de la ansamblul cheltuielilor și veniturilor
realizate într-un exercițiu financiar17.

15
Solomon, D., Analiza Diagnostic și evaluarea performanței economico-financiare a întreprinderilor
comerciale, Editura Alma-Mater, Bacău, 2010, p. 39
16
Standardele Internaționale de Raportare financiară (IFRSs), Editura Ceccar, București, 2011, p. 934
10
 Întocmirea contului de rezultat patrimonial permite realizarea de analiză postfactum, retroactivă
și analiză predictivă. Această are drept scop evaluarea performanțelor într-o perioadă anterioară,
curentă, dar și evaluarea cu aproximație a tendințelor și rezultatelor viitoare. Cât privește forma
de prezentate a informațiilor conținute în Contul de profit și pierdere, pe plan internațional, nu
este precizat expres, modalitatea și forma de încadrare și prezentare a informațiilor financiare.
Fiecare întreprindere are libertatea de a adopta un model de prezentare și structurare a
informațiilor financiar-contabil în funcție de mai multe critererii, și anume18:
 După forma de prezentare:
- Cont de profit și pierdere în formă de listă;
- Cont de profit și pierdere în formă de tabel;
 După modul de prezentare a cheltuielilor:
- După natura cheltuielilor;
- După destinația cheltuielilor sau funcțiile întreprinderii;
Reglementările Contabile românești conforme cu Directivele Europene și cu Standardele
Internaționale de Contabilitate, respectiv IFRS, prin OMFP nr. 3055/2009 recomandă întocmirea
și utilizarea formatului contului de profit și pierdere după natura cheltuielilor în formă de listă
atât întreprinderilor mari, cât și întreprinderilor mici și mijlocii. Întocmirea contului de profit și
pierdere în formă de listă după natura cheltuielilor prezintă mai multe avantaje 19:
 Calcularea rezultatului net și aprecierea unitară asupra performanțelor financiare ale
exercițiului;
 Recapitularea în totalitate a elementelor de venituri și cheltuieli ce au participat la
obținerea rezultatului și la identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care l-au
influențat;
Forma actuală a contului de profit și pierdere permite calcularea și determinarea rezultatelor
intermediare de gestiun, în etape, precum și determinarea rezultatului final prin confruntarea
cheltuielilor și a veniturilor după formula de calcul:
Venituri – Cheltuieli = +/- Rezultat
Profitul sau pierderea dobândită prin desfășurarea activității întreprinderii reprezintă foarte
frecvent un instrument de apreciere al performanțelor pentru utilizatorii de informație contabilă.

17
Solomon, D., Analiza Diagnostic și evaluarea Performanșei economico-financiare ale Întreprinderilor
comerciale, Editura Alma Mater, Bacău, 2010, p. 87
18
Gisberto-Chițu, A., Contabilitatea micro și macroeconomică, Editura Ceccar, București, 2003, p.335
19
Păvăloaia, W., Paraschivescu, D., M., Olaru, D., Radu, F., Analiză financiară, Studii de caz, Editura
Tehnopress, Iași, 2006, p. 25
11
 1.3.2. Situația modificărilor capitalului propriu
O componentă separată a situațiilor financiare anuale este ”Situația modificărilor capitalului
propriu”. Aceast elememt prezintă modificările intervenite la nivelul capitalului propriu al
întreprinderii pe parcursul unei exercițiu financiar. Modificarea capitalului se evidențiază pe
fiecare element în parte indicându-se soldul de deschidere la începutul perioadei contabile,
mărirea sau diminuarea în timpul anului și soldul de închidere la sfârșitul exercițiului financiar.
Scopul întocmirii acestor situații este de a furniza informații pertinente despre voluția, respectiv,
creșterea sau diminuarea activului net sau al avuției întreprinderii, și nu în ultimul rând cauzele
care au determinat mișcările de capital.
În Standardele Internaționale de Contabilitate sunt consemnați factorii de influență ai
modificării capitalului propriu20:
- Relația entitate parteneri (exprimă aporturile, respectiv retragerile în bani sau natură la
capitalul întreprinderii în cursul exercițiului financiar și distribuirea de dividente în bani
sau natură);
- Activitatea de gestiune a entității generează venituri și cheltuieli reflectate în contul de
profit și pierdere;
- Activități accesorii, exercită o influență directă și nemijlocită asupra capitalului propriu
al întreprinderii (câștigul obținut în urma procesului de reevaluare a activelor
întreprinderii, ca rezultat a creșterii de valoare al activelor reevaluate);
- Politicile contabile conțin totalitatea regulilor, principiilor, convențiilor utilizate de
către entitate în scopul redactării situațiilor financiare anuale, corecțiile și efectele
acestora;
În practica contabilă se utilizează un alt mijloc ce are drept scop reflectarea modificărilor de
capital intervenite la nivelul activului net al întreprinderii, reflectat prin creșterea sau diminuarea
acestuia. Acest procedeu presupune calcularea rezultatului contabil ca diferență între activul net
la sfârșitul și începutul exercițiului înainte de repartizarea profitului, din care se înlătură
tranzacțiile cu proprietarii21. Conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară,
activitățile accesorii incluse direct în capitalul propriu al întreprinderii sub formă de câștiguri sau
pierderi latente determină obținerea unui rezultat financiar-contabil diferit în mărime valorică de
rezultatul obținut prin confruntarea veniturilor și cheltuielilor aferente perioadei înscrise în
contul de profit și pierdere. Aceasta situație determină furnizarea de informații incomplete despre
performanța întreprinderii, deoarece informațiile conținute în situația modificărilor de capital

20
Ghic, G., Grigorescu, C., J., Analiză economic-financiară, Editura Universitară, București, 2008, p. 87
21
Mironiuc, M., Analiză economic-financiare. Elemente teoretico-metodologice și Aplicații, Editura Sedcom
Libris 2006, p.247
12
propriu nu completează informația conținută în Contul de profit și pierdere. Aceast context a
determinat dezvoltarea conceptului de rezultat economic (comprehensive income).
Rezultat global se poate determinat după relația:
Rezultatul net din contul de profit şi pierdere +/- Ajustările pentru menţinerea capitalului
+/- Alte variaţii ale capitalului propriu nerecunoscute în rezultatul exerciţiului
= Rezultatul global al exerciţiului
În Standardele Internaționale de reglementare contabilă nu este făcută referire expresă la
semnificația conceptului de rezultat economic. Conform cadrului general IASB ”Situația
câștigurilor și pierderilor” reprezintă ”Situația Rezultatului global” conține totalitatea câștigurilor
și pierderilor înregistrate și recunoscute direct la capitalurile proprii ale entității22:
- Câștigurile sau pierderile rezultate din reevaluarea proprietății imobiliare;
- Câștigurile sau pierderile din investiții disponibile pentru a fi vândute (instrumente
financiare destinate vânzării, a căror evaluare la valoarea justă se face prin afectarea
unui cont de capitaluri proprii);
- Câștigurile sau pierderile din acoperirea riscului asociat fluxurilor de trezorerie;
- Impozitul amânat aferent elementelor contabilizate direct la capitalurile proprii;
În condițiile date, rezultatul global prezintă modificarea capitalurilor proprii, în decursul
exercițiului financiar, care rezultă din tranzacții și din alte evenimente, altele decât acele
modificări care rezultă din tranzacțiile cu proprietarii în calitate de proprietari 23. Această metodă
dezvoltată recent, măsoară performanța globală a întreprinderii, luând în calcul toate modificările
capitalului propriu, oferind utilizatorilor o imagine completă și reală asupra performanței
financiare a întreprinderii.

1.3.3. Situația fluxurilor de trezorerie

Fluxurile de trezorerie conform Standardelor Internaționale de Contabilitate reprezintă
totalitatea intrărilor și ieșirilor de lichidități și echivalente de lichidități generate de activitățile de
exploatare, finanțare și de activitatea de investiții și permite determinarea directă a lichidităților
ca ”realități neconvenționale”24. Depozitele la vedere, plasamentele pe termen scurt și
lichiditățile formează echivalentele de lichidități. Conform cadrului general al IAS 1
”Prezentarea situațiilor financiare” setul complet de situații financiare anuale trebuie să
cuprindă obligatoriu și situația fluxurilor de trezorerie.

22
Standardele Internaționale de Raportare financiară (IFRSs), Editura Ceccar, București, 2011, p. 690
23
Ibidem, paragraful 7
24
Mironiuc, M., Analiză economico-financiară Elemente teoretico-metodologice și aplicații, Editura Sedcom
libris, 2006, p. 327
13
 Întocmirea și prezentarea situației fluxurilor de trezorerie are la bază motive pertinente,
printre care:
- Tratamentele contabile aplicate asupra rezultatului exercițiului prezentat în contul de
profit și pierdere sub forma profitului sau pierderii înregistrate afectează realitatea acestuia
alterând imaginea fidelă și performanța reală a entității.
- Situațiile financiare anuale sunt întocmite conform principiului independenței
exercițiului și contabilității de angajamente. Această situație denotă faptul că influența
tranzacțiilor în care este implicată întreprinderea sunt recumoscute în momentul în care se
produc, și nu în momentul plății sau încasării de către întreprindere a numerarului.
- În situația în care întreprinderea este afectată de lipsă de lichiditate analiza fluxurilor
de trezorerie prezintă o importanță mult mai mare , decât analiza contului de rezultate, deoarece
contul de rezultate presupune compararea veniturlor și cheltuielilor, neluând în calcul momentul
în care întreprinderea iși achită datoriile și în care încasează creanțele.
Conform Reglementărilor Naționale de Contabilitate, redactarea și prezentarea situației
financiare anuale: situația fluxurilor de trezorerie prezintă o opțiune obligatorie pentru
întreprinderile cotate pe diverse piețe de capital, și prezintă o condiție opționaleă pentru
întreprinderile mici și mijlocii care au adoptat ca mod de prezentate, modelul simplificat al
întocmirii și prezentării situațiilor financiare.
Delimitatea fluxurilor de trezorerie care au antrenat modificarea patrimoniului entității după
sursa lor de proveniență, permite realizarea de explicații suplimentare privind poziția financiară a
întreprinderii, prin analiza parțială a fiecărui rezultat identificând în același timp cauzele și
factorii de influență. Variația trezoreriei nete prezintă cash-flow (flux de numerar), evidențiază
resursele obținute de entitate în perioada exercițiului financiar pe tipuri de activități:
 Fluxurile de trezorerie din activitățile de exploatare reprezintă principala sursă care
dă naștere fluxurilor de trezorerie. Mărimea lor cumulate permite evaluarea măsurii în care
entitatea produce venituri necesare și suficiente pentru a remunera factorii implicați, respectiv
pentru a realiza investiții, restitui sumele împrumutate și creditele scadente fără apelarea la surse
externe de finanțare, dar și pentru menținerea capacității de producție.
 Fluxurile de trezorerie din activități de investiții reflectă excedentul sau lipsa acesteia
rezultate ca urmare a realizării operațiunilor de investiții sau dezinvestiții, reflectă capacitatea
cheltuielilor stimulate în procesul ivestițional de a genera venituri la moment sau în viitor.
 Fluxurile de trezorerie din activități de finanțare reflectă totalitatea plăților și
încasărilor cuvenite finanțărilor provenite din medii externe întreprinderii, atunci când trezoreria
rezultată din activitatea de exploatare a entității este neîndestulatoare pentru a acoperi investițiile
întreprinderii.
14
 Capitolul 2 – Prezentatea generală a S.C. Mecanica Ceahlău S.A.
Societate comercială Mecanica Ceahlău este o societate pe acțiuni, înmatriculată cu Codul
unic de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului nr. R.2045262, și numărul de ordine în
Registrul Comerțului: J.27/8/1991.
Societatea comercială Mecanica Ceahlău S.A. este persoană juridică românească, de drept
privat, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni. Activează pe teritoriul României
conform actului constitutiv și respectă cu strictețe legislația în vigoare. Actul constitutiv
reprezintă contractul de societate în care este înscris statutul, prin acordul acționarilor,
consemnat în depunera semnăturii. Conform actului constitutiv, S.C. Mecanica Ceahlău S.A. a
fost creată ca societate pe acțiuni, având ca temelie subscrierea integrală și simultană a
capitalului social de către cei care s-au angajat prin semnarea actului constitutiv. Pe lângă cele
enumerate mai sus, actul constitutiv al întreprinderii prevede în conținutul său mărirea sau
diminuarea capitalului social, numai cu respectarea prevederilor legale românești. Durata
societății de activare este nelimitată cu începere de la data înregistrării la oficiul Registrului
Comerțului.

2.1 Scurt istoric și descrierea activității

Societatea comercială pe acțiuni Mecanica Ceahlău își începe activitatea în anul 1921 în
localitatea Piatra-Neamț. Aceasta își desfășoară activitatea în regim normal fară intervenția unor
mari schimbări la nivel de structură sau activitate până la începutul anului 1990. În anul 1990
S.C. Mecanica Ceahlău S.A. își modifică statutul înscris în actul constitutiv al întreprinderii,
transformându-se în societate pe acțiuni conform prevederilor legale românești existente în
perioada dată. Această modificare a fost cauzată de procesul de privatizare și transferul cu titlu
gratuit către persoanele de cetățenie românească, a circa 30% din capitalul social aflat la
dispozița societății. Astfel, în urma unui proces îndelungat de privatizare S.C. Mecanica Ceahlău
S.A. devine societate cu capital integral privat la data de 11 august 1999.
Societatea își desfășoară activitatea pe teritoriul românesc, sediul principal fiind amplasat în
localitatea Piatra-Neamț, strada Dumbravei nr. 6, județul Neamț. Dacă adunarea generală a
acționarilor într-o ședință constată, din diverse motive, necesitatea schimbării sediului principal,
atunci în baza hotărârei luate de către membrii AGA, sediul principal al societății poate fi
modificat, și transferat într-o altă localitate. Această schimbare se înfăptuiește cu respectarea și
potrivit legislației în vigoare.
Fiind o societate cu capital privat S.C. Mecanica Ceahlău S.A. își are capitalul social în
totalitate vărsat, mărimea acestuia fiind de 23 990 846,00 lei divizat în 239 908 460 acțiuni. Ca
urmare valoarea unei acțiuni este de 0,1 lei fiecare. Începând cu data de 15 februarie 2006,
15
acțiunile societății S.C. Mecanica Ceahlău S.A. au început să fie tranzacționate la busa de valori
din București. Acțiunile societății însușesc mai multe trasături specifice, astfel ele sunt comune,
nominative, dematerializate și sunt scoase în evidență prin înscrierea acestora în cont, având ca
simbol specific - combinația din 4 litere: MECF.
La data de 30 septembrie 2012 acțiunile societății comerciale sunt repartizate corespunzător
tabelului de mai jos:
Tabelul nr. 1 Repartizarea acțiunilor S.C. Mecanica Ceahlău S.A.
Actionar Actiuni Procent
Sif Moldova loc. Bacău jud. Bacău 132.202.332 55,1053%
Romanian Opportunities Fund loc. Windward
63.941.284 26,6524%
Cym
Pers. Juridice 32.879.952 13,7052%
Pers. Fizice 10.884.892 4,5371%
Total 239.908.460 100%

Prin realizarea obiectului de activitate S.C. Mecanica Ceahlău S.A. urmărește obținerea de
profit. Aceasta are ca domeniu principal de activitate fabricarea mașinilor și a utilajelor pentru
agricultură și exploatări forestiere conform COD CAEN 283:
- Mașini de prelucrat solul ;
- Mașini de semnat ;
- Mașini pentru erbicidare și fertilizare ;
- Mașini pentru întreținerea culturilor ;
- Mașini pentru recoltat și pentru cultura cartofului ;
- Mașini pentru irigații ;
- Echipamente care prelucrează surse generabile de energie ;
- Utilaje gospodărești;
- Echipamente care prelucrează surse regenerabile de energie;
Pe lîngă activitatea de bază, S.C. Mecanica Ceahlău S.A. realizează activități secundare, cum
ar fi:
- Pregătirea semințelor;
- Culticarea cerealelor;
- Activități după recoltare;
- Fabricarea ambalajelor din lemn;
- Turnarea fontei, oțelului;
- Turnarea metalelor neferoase ușoare;
S .C. Mecanica Ceahlău S.A. produce utilajele enumerate mai sus de cea mai înaltă calitate,
respectând riguros standardele internaționale de calitate impuse pe piața din domeniu.
16
 2.2. Relațiile stabilite cu terții
Fiind o companie destul de veche în domeniul contrucției mașinilor și utilajelor agricole,
Societatea comercială Mecanica Ceahlău S.A. și-a creat pe parcursul desfășurării activității,
importante piețe de desfacere la nivel local, cât și internațional. Astfel, pe piața din România,
S.C. Mecanica Ceahlău S.A. deține poziția de lider în domeniul în care activează. Aceasta și-a
constituit 24 puncte de desfacere pe întreg teritoriul românesc, oficiile acestora fiind amplasate
în cele mai mari centre urbane : în Argeș, Bacău, Botoșani, Brăila, Brașov, Buzău etc. Pe piața
din România sunt realizate circa 65% din producția companiei, restul utilajelor și mașinilor
agricole sunt destinate pieței externe. Întreprinderea a reușit să dezvolte relații de cooperare
durabile cu parteneri din Europa cât și cu parteneri din afara acesteia. Crearea acestor relații a
fost stimulată în mare parte de calitatea superioară a producției întreprinderii destinantă
exportului.
Producția este orientată spre țările din Europa cu economie preponderent agrară, în special
Republicii Moldova, Ucraina, Rusia, Bulgaria și Suedia, cât și unor state din afara Europei,
printre acestea se numără : Statele Unite ale Americii, Argentina și Sudan. Clienții interni, cât și
externi la achiziția de mașini și utilaje agricole beneficiază de reduceri comerciale, acestea
făcând parte din politica comercială adoptată de către întreprindere pentru stimularea creșterii
vânzărilor. O altă latură a politicii comerciale, este faptul că entitatea dispune de un compex de
servicii post vânzare în sprijinirea clienţilor în cazul apariției unor defecțiuni imediat după
achiziţie.
Pentru remedierea eventualelor probleme apărute în legătură cu calitatea echipamentelor
comercializate, întreprinderea acordă o garanție de 24 luni pentru toate mașinile și echipamentele
agricole fabricate. În realizarea cu success a acestui serviciu S.C. Mecanica Ceahlău S.A. a
dispus crearea de stocuri speciale de piese de schimb necesare pentru toate produsele
comercializate. La orice sesizare venită din partea clienţilor, S.C. Mecanica Ceahlău S.A.
intervine cu maximă promptitudine pentru înlăturarea cu succes a defectelor apărute în perioada
de garanție, dar și în perioada post garanție. S.C. Mecanica Ceahlău S.A. prezintă un interes
deosebit pentru sugestiile și cerințele venite din partea clienților, răspunzând cu maximă
receptivitate.
Pentru desfășurarea fără probleme deosebite privind materiile prime necesare procesului de
producție, S.C. Mecanica Ceahlău S.A. își alege cu grijă furnizorii cu care dezvoltă relații de
colaborare. Astfel, S.C. Mecanica Ceahlău S.A. și-a dezvoltat relații de colaborare atât cu
fornizori interni cât și cu furnizori externi. La baza relațiilor comerciale cu furnizorii au stat
contractele de vânzare-cumpărare, prin care s-au reglementat toate condițiile de livrare a
materiilor prime cumpărate, precum și modalitățile de efectuare a plații. În ultimii ani, S.C.
17
Mecanica Ceahlău S.A. a încheiat contracte de colaborare prin studierea ofertelor solicitate de la
potențialii furnizori. Astfel, în urma studierii acestora, s-au selectat furnizorii cu care mai târziu
s-au încheiat contracte de cooperate și comercilizare a tuturor materiilor prime de care are
nevoie societatea pentru a-ți desfășura activitatea în regim normal.
Furnizorii întreprinderii sunt împărțiri în trei categorii:
- Producătorii sau comercinții de pe piața internă pentru produsele metalurgice (profile
din oțel, table, țevi), organe de asamblare, rulmenți, anvelope.
- Producătorii interni pentru piese turnate din oțel sau fontă, mase plastice și prestatori de
servicii pentru piese forjate, prelucrări mecanice și acoperiri metalice ;
- Producători externi din Germania și Polonia pentru repere și subansamble necesare
produselor fabricate sub licența ”Lemken” și pentru semănătorile de păioase ;

2.3. Structura organizatorică și funcțională a societății

În cadrul economiei de astăzi, structura organizatorică și funcțională a societății trebuie să
joace un rol esențial în realizarea scopului societății, precum și menținerea unei poziții
dominante pe piața sectorului de activitate. S.C. Mecanica Ceahlău S.A. prezintă o structura
organizațională ierarhic funcțională prezentată în Anexe 1.
Structura ierarhic funcţională reprezintă prin definiție categorisirea sarcinilor la locul de
muncă, precum și gruparea angajaților întreprinderii în funcție de pregătirea profesională,
consumarea eficiență a resurselor aflate la dispoziția entității, comunicarea productivă între
angajați, precum şi asigurarea unui mediu prielnic munciidrept urmare a repartizării și pregătirii
individuale.
S.C. Mecanica Ceahlău S.A. își alege prin Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor,
conducerea entității pe o perioadă de patru ani cei 5 reprezentanții din consiliul de administrație.
Administratorii, pot fi persoane fizice, precum și persoane juridice. Organul suprem de
conducere al S.C. Mecanicii Ceahlău S.A. este reprezentat de către Adunarea Generală a
Acţionarilor, aceasta ia decizii privitor la modul de derulare a activităţii întreprinderii, asigură
politica economică şi financiară a societății.
Consiliul de Administrație se află sub conducerea unui președintă care poate îndeplini funcția
de director general al societății sau o altă funcție de conducere, acesta la rândul lui are ca
subalterni pe unul sau doi vicepresedinți. Consiliul de Administrație se întrunește o dată la trei
luni și ori de cîte ori necesită derularea normală a activității întreprinderii. Conducerea operativă
a entității este asigurată pe o durată ce nu poate depăși termenul de patru ani de către directori,
aceștia pot fi persoane fizice, în limita mandatului acordat.

18
 În cadrul S.C Mecanica Ceahlău S.A sunt evidențiate funcțiile economice: funcție comercială,
financiar - contabilă, tehnică, resurse umane.
- Funcția comercială cuprinde compartimentele de marketing, achiziții și vînzări, și
reprezintă ansamblul activităților și sarcinilor de aprovizionare ale societății cu resursele
necesare derulării normale a activitații, de cercetare a pieții precum și de comercializare a
bunurilor fabricate. Procesul de alegere a furnizorilor este foarte minuțios, deoarece presupune
luarea în calcula mai multor criterii cum ar fi: prețul materiilor sau serviciilor achiziționate,
nivelul de calitatea precum și reducerile acordate de către furnizori.
- Funcția financiar-contabilă cuprinde departamentul financiar și departamentul de
informatică. Departamentul financiar urmărește creşterea profitabilităţii şi asigurarea capacităţii
de plată a întreprinderii, furnizează şi menţine resursele de capital sau băneşti ale firmei oferind
conducerii un sistem de indicatori financiari de urmărire şi control pertinent, înregistrarea tuturor
operațiunilor desfășurate de către societate, alocarea eficientă a resurselor financiare existente la
dispoziția întreprinderii, calculul datoriilor către față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale e stat, calcularea prețurilor și costurilor precum analiza și întocmirea situațiilor financiare
anuale și trimestriale pentru a reflecta poziția financiară a întreprinderii.
- Funcția tehnică cuprinde birourile de cercetare, strategie și dezvltare și un atelier de
proiectare. Această funcție presupune ansamblul activităților la nivelul întreprinderi, în vederea
realizării unor noi proiecte bazate pe noi idee, precum și proiecția acestora în Atelierul de
proiectare, elaborarea de proiecte de execuție, respectând standardele tehnice naționale și
internaționale. Proiectele de execuţie cuprind: condiţiile generale de fabricaţie, utilajele,
metodologia de pregătire a lucrărilor, consumul specific de material, protecţia muncii.
- Funcția de personal-salarizare este realizată în cadrul departamentului de Resurse umane
și presupune stabilirea necesarului de personal la momentul actual dar și pe termen mediu și
lung, selecţia, angajarea personalului precum şi organizarea orelor de instruire a acestora,
evaluarea acestora, stabilirea responsabilităţilor specifice fiecărui post, precum și modul de
salarizare a angajaților, întocmirea documentaţiei care stă la baza proceselor de încadrare,
transferare, avansare, desfacere a contractului de muncă precum și alte mişcări de personal ce au
loc în interiorul întreprinderii.

19
 Capitolul 3 Reflectarea performanțelor prin intermediul sistemului de
indicatori economico-financiari la S.C. Mecanica Ceahlău S.A.

3.1. Instrumente de măsurare a performanțelor

Pentru identificarea și măsurarea în mod cantitativ a performanțelor înregistrate de
întreprindere, din punct de vedere al structurii și compoziției, precum și al modificării în timp în
domeniul economico-financiar sunt utilizate instrumente specifice – indicatorii. Potrivit
definiției ”indicatorii reprezintă date cifrice, izvorâte dintr-o activitate sau o acțiune, care pot
contribui eficace la îmbogățirea deciziilor de progres sau la punerea lor în aplicare”25. Sistemul
indicatorilor de performanță întrebuințați în diagnosticul financiar al întreprinderii reprezintă
manifestarea luată de rezultale activității derulate de o întreprindere pe parcursul unei perioade
de timp.
Sistemul indicatorilor de performanță cuprinde o gamă largă de indicatori clasificați în funcție
de mai multe criterii, și anume26:
1.) După caracterul lor:
- Indicatori cantitativi (rentabilitate, eficiență, productivitatea muncii);
- Indicatori calitativi (măsura în care consumatorii produselor companiei sunt
satisfăcuți de produse, reclamații venite din partea clienților);
2.) După conținut:
- Indicatori de rezultate;
- Indicatori de eficiență;
- Indicatori de eficacitate;
3.) După frecvența utilizării:
- Indicatori tradiționali (cifra de afaceri, excedentul brut de exploatare, profitul, marja
comercială, ratele de rentabilitate);
- Indicatori moderni bazați pe crearea de valoare (valoarea adăugată economică,
valoare adăugată sub formă de cash-flow);
- Indicatori ai dezvoltării durabile (consumul mediu de energie, rata de reciclare a
materiilor prime, ponderea bolilelor profesionale)
4.) După modul de exprimare:
- Indicatori în mărime absolută (rezultat brut de exploatare);
- Indicatori în mărime relativă;

25
Niculescu, M., Diagnostic global strategic, Editura Economica, Bucurețti 2003, p. 47
26
Siminică M., -Diagnosticul financiar al întreprinderii, Editura Sitech, Craiova 2010, pagina 126
20
 3.2. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (S.I.G.)
La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar întreprinderea centralizează toate rezultatele activității
desfășurate în documentul contabil ”contul de profit și pierdere” pentru determinarea rezultatului
financiar al exercițiului. Datele conținute în Contul de profit și pierdere prezintă sursa principală
pentru determinarea soldurilor intermediare de gestiune. Tabloul soldurilor intermediare de
gestiune are drept scop abordarea pe trepte a fiecărui element component Contului de profit și
pierdere și precizarea contribuției fiecarui element de venit sau cheltuială la formarea rezultatului
financiar al exercițiului. Scoate în evidență rezultate parțiale care reflectă rentabilitatea și
volumul de activitate a întreprinderii, având drept scop final, formarea ascendentă a rezultatului
patrimonial.
S.I.G este format din zece indicatori, formați în cascadă. Prin intermediul indicatorilor de
marja comercială, producția exercițiului, cifra de afaceri și valoare adăugată se scoate în evidență
performanța întreprinderii realizate în urma desfășurării activității de producție și comercializare
a întreprinderii. Cea de-a doua parte a tabloului este prezentată de indicatorii care reflectă
rentabilitatea activității desfășurate de către entitate. Aceasta este caracterizată de indicatorii
excedentului sau insuficienței brute de exploatare, rezultatului din exploatare, rezultatului
financiar, curent, extraordinar, precum și rezultatul brut și net al exercițiului.
Un ultim indicator prezentat la sfârșitul tabloului ia forma plus – sau minus – valorile de
concesionare având drept scop final oferirea de informați pertinente despre politica de
dezinvestiții a entității. Acest indicator scoate in evidență rezultatul calculat ca diferență între
prețul de cesiune al imobilizărilor ce au ieșit din patrimoniul întreprinderii și valoarea netă
înregistrată în contabilitate. Valorile factorilor determinanți ai acestui indicator sunt prezentate în
contul de rezultat patrimonial, astfel, prețul de cesiune este prezentat și inclus la venituri
excepționale, iar valoarea netă este conținută în cheltuielile excepționale.
S.C. Mecanica Ceahlău S.A. prezintă în tabelul nr. 2 rezultatele formate în cascadă pe o
perioadă de 3 ani sum forma soldurile intermediare de gestiune.

21
 Tabelul nr. 2 Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (S.I.G.)

Exercițiul financiar Abateri (%)

Nr. Rd. Indicatori 2012-
2010 2011 2012 2011-2010
2010
1 Producția vândută 19.937.317 29.609.866 29.158.782 48,51 -1,52
2 (+)Venituri din vânzarea mărfurilor 2.264.134 1.909.293 337.916 -15,67 -82,30
(+) Venituri din dobânzi înregistrate de entitatile al caror obiect de activitate este
3 0 0 0 0,00 0,00
leasingul
4 (+) Venituri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri 0 0 0 0,00 0,00
5 CIFRA DE AFACERI 22.201.451 31.519.159 29.496.698 41,97 -6,42
6 Venituri din vânzarea mărfurilor 2.264.134 1.909.293 337.916 -15,67 -82,30
7 (-)Cheltuieli privind mărfurile 755.511 571.361 290.280 -24,37 -49,19
8 MARJA COMERCIALĂ 1.508.623 1.337.932 47.636 -11,31 -96,44
9 Productia vanduta 19937317 29.609.866 29.158.782 48,51 -1,52
10 (+/-)Producţia stocată (Variaţia stocurilor) -2.972.556 -1.761.951 764.181 -40,73 -143,37
11 (+)Producţia imobilizată 1.446.849 78.308 45.113 -94,59 -42,39
12 PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI 18.411.610 27.926.223 29.968.076 51,68 7,31

13 (-)Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile 6.262.696 8.958.201 9.587.237 43,04 7,02

14 (-)Alte cheltuieli materiale 196.253 207.435 262.958 5,70 26,77

15 (-)Alte cheltuieli din afara (cu energie si apa) 777.293 889.767 835.433 14,47 -6,11
16 (-)Cheltuieli privind prestatiile externe 2.514.712 3.970.778 3.766.483 57,90 -5,14
17 VALOAREA ADAUGATA (rd. 8+rd12- consumuri intermediare) 10.169.279 15.237.974 15.563.601 49,84 2,14
(+) Venituri din dobânzi înregistrate de entitatile al caror obiect de activitate este
18 0 0 0 0,00 0,00
leasingul
19 (+)Venturi din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete 0 0 0 0,00 0,00

20 (-)Cheltuieli cu alte impozite ,taxe si varsaminte asimilate 245.267 203.033 169.778 -17,22 -16,38
22
21 (-)Cheltuieli cu personalul 4.757.290 6.036.730 6.930.906 26,89 14,81
22 EXCEDENTUL BRUT DIN EXPLOATARE (EBE) 5.166.722 8.998.211 8.462.917 74,16 -5,95
23 (+)Alte venituri din exploatare 811.526 865.849 593.232 6,69 -31,49

24 (-)Alte cheltuieli de exploatare(ch. Cu despagubiri, donatii si activele cedate) 562.739 275.999 92.857 -50,95 -66,36
(-)Cheltuieli din dobânzi înregistrate de entitatile al caror obiect de activitate este
25 0 0 0 0,00 0,00
leasingul
26 (-)Ajustari de valoare privind imobilizarile corporale si necorporale 1.753.320 1.271.670 1.552.433 -27,47 22,08

27 (-)Ajustari de valoare privind activele circulante -355.362 -43.420 -635.245 -87,78 1363,02

28 (-)Ajustări privind provizioanele -62.505 330.630 -155.469 -628,97 -147,02

29 REZULTATUL DIN EXPLOATARE 4.080.056 8.029.181 8.201.573 96,79 2,15
30 (+)Venituri financiare 627.665 664.389 873.256 5,85 31,44
31 (-)Cheltuieli financiare 2.476.931 1.029.801 499.945 -58,42 -51,45
32 REZULATATUL FINANCIAR -1.849.266 -365.412 373.311 -80,24 -202,16
33 REZULTATUL CURENT (rd. 29 + rd.32) 2.230.790 7.663.769 8.574.884 243,55 11,89
34 Venituri extraordinare 0 0 0 0,00 0,00
35 (-)Cheltuieli extraordinare 0 0 0 0,00 0,00
36 REZULTAT EXTRAORDINAR 0 0 0 0 0
37 REZULTATUL BRUT (rd. 33+rd.36) 2.230.790 7.663.769 8.574.884 243,55 11,89
38 (-) Impozit pe profit (si alte elemente de impozit) 8.250 677.977 1.167.946 8117,90 72,27

39 REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI FINANCIAR 2.222.540 6.985.792 7.406.938 214,32 6,03

23
 Cifra de afaceri (CA) reprezintă, un indicator care cuantifică nivelul tranzacțiilor realizate cu
terțe persoane în desfășurarea acțivității. În componența CA se regăsesc valoarea producției
vândută, execuția lucrărilor sau prestarea de servicii, veniturile realizate din vânzarea mărfurilor
și alte elemente de venit aferente cifrei de afaceri. S.C. Mecanica Ceahlău S.A. a realizat pe
parcursul perioadei analizate o creștere semnificativă în materie de CA. Astfel, în 2011, CA
cunoaște o creștere majoră, cu 41,96%, comparativ cu perioada de bază (2010). În 2012, cifra de
afaceri cunoaște o ușoară diminuare (6,42%), comparativ cu 2011. Creșterea din 2011, se
datorează în mare parte creșterii cu 48,51% a producției vândute. O influența negativă exercitată
asupra evoluției cifrei de afaceri în anii 2011, 2012 a fost diminuarea cu 15,62%, respective
82,30% a veniturilor din vînzarea mărfurilor. Ceilalți factori, componenți cifrei de afaceri nu au
exercitat nici o influență, menținându-și valoarea la nivelul cifrei 0. Dinamica înregistrată de CA
este similară cu cea a producției exercițiului, deoarece aceștia au o componentă comună,
producția vândută, care deține cea mai mare pondere în valoarea CA, crescând de la 63% în
perioada de bază, la circa 93 % în 2011 atingând în 2012 ponderea de 98%. Drept urmare, în
componența CA se evidențiază descreșterea importanței mărfurilor vândute, de la 10,19% în
perioada de bază la 1,14% în 2012. Această creștere a ponderii producției vândute este calificată
ca fiind normal, deoarece întreprinderea în perioada de după criza economică a încercat sa-și
concentreze atenția asupra obiectul de activitate. Ritmul de descreștere a activității firmei în
2012 presupune stabilizarea nivelului de producție la cerințele create pe pieții.
Marja comercială rezultă din desfășurarea activității de comercializare și distribuire
desfășurate de către întreprindere pe partea comercială. Marja comercială se calculează ca
diferență între veniturile realizate prin activitatea de vânzare a mărfurilor și cheltuielile aferente
acestora. S.C. Mecanica Ceahlău S.A. în ultimii 3 ani și-a redus simțitor activitatea de
comercializare cu mărfuri, înregistrând un trend pozitiv descrescător, astfel în 2011, comparativ
cu 2010 veniturile din vânzarea mărfurilor se diminuează cu 15,67% de la 2 264 135lei la 1 909
293 lei, iar în 2012 venituri din vânzarea mărfurilor prezintă o diminuare cu 82,30%, ajungând la
valoarea de 47 636 lei. Cealaltă componentă deteminantă cunoaște și ea o evoluție pozitivă
descrescătoare, diminuându-se într-un ritm mai mic comparativ cu veniturile din vânzarea
mărfurilor (62,57%) de la 755 511 lei în 2010 la 290 280 lei în 2012. Acestă reducere importantă
a fost cauzată de existența unei politici de prețuri scăzute adoptate de către întreprindere
explicându-se prin faptul că activitatea de comercializare nu mai este atât de rentabilă, ca efect
veniturile obținute înregistrează un trend descrescător mult mai accentuat (82,30%). decât
diminuarea cheltuielilor aferente desfășurării acestei activități (49,19%). Drept urmare
întreprinderea a decis restrângerea activității de comercialize cauzată de conjunctura economică,
axându-se mai mult pe desfășurarea cât mai productivă a activității de bază.
24
 Producția exercițiului reprezintă indicatorul ce are drept scop cuantificarea producției
realizate de către entitate într-un exercițiu financiar. Ca mod de calcul, producția exercițiului
prezintă suma valorii producției vândute, variația stocurilor și valoarea producției imobilizate.
Producția exercițiului înregistrată de S.C. Mecanica Ceahlău S.A. consemnează în perioada
analizate o tendință de creștere pe parcursul celor 3 ani analizați. Astfel, producția exercițiului
cunoaște o creștere spectaculoasă cu peste 50 % 2011, comparativ cu 2010. În 2012 producția
exercițiului cunoaște o evoluție temperată înregistrând o creștere cu 7,31% de la 27 926 226 lei
în 2011 la 29 968 076 lei. Această tendință este rezultatul de descreștere cumulativ a tuturor
factorilor ce intră în compoziția producției exercițiului. În consecință creșterea valorii producției
exercițiului este rezultatul creșterii cu 48,51% a producției vândute în 2011, comparativ cu 2010
și diminuării cu 40,72% a producției stocate. În 2012, tendința de creștere se menține (7,31%), ca
urmare a diminuării tuturor factorilor implicați: producția exercițiului cu 1,52%, producția
imobilizată cu 42,39% și producția stocată cu 143,37%. Cu toate că înregistrează o ușoară
diminuare în perioada analizată, producția vândută deține o pondere majoritară în compoziția
producției exercițiului. Această reprezintă în 2010 108%, în 2011 106% urmând o linie
descrescătoare, ajungând în 2012 să dețină o pondere de 97,29%. Celelalte componente
înregistrează o pondere nesemnisicativă în componența producției vândute. Producția
exercițiului pe parcursul celor 3 ani consecutivi înregistrează o valoare apropiată crescătoare,
ceea ce denotă că întreprinderea își menține cu succes cota de piață și că întreprinderea se află
într-o fază de expansiune.
Valoarea adăugată (Va) prezintă plusul de valoare sau bogăția obținută de întreprindere
peste consumurile intermediare provenite de la terți27. Valoarea adăugată poate fi calculată prin
intermediul a două metode, calificate drept metodă deductivă și analitică. Valoarea adăugată
înregistrată de întreprinderea S.C. Mecanica Ceahlău S.A. cunoaște o tendință pozitivă
crescătoare pe parcursul perioadei analizate. O creștere destul de importantă se observă în 2011,
când valoarea adăugată crește cu 50%, comparativ cu perioada de bază. Această creștere se
datorează în special creșterii cu 51% a producției exercițiului, dar și creșterea celorlate elemente
într-o proporție mai mică: alte cheltuieli din afară (14,46%), cheltuieli cu materiile prime și
materiale (43,04%). În 2012, tendința de creștere se menține, temperându-se treptat înregistrând
o creștere de doar 2,14%. Această creștere este rezultatul variației valorilor factorilor
determinanți într-o măsură mică. Astfel, o tendință de creștere apropiată înregistrează producția
exercițiului (7,31%) și creșterea dar cu efect negativ a cheltuielilor cu materiile prime și
materialele (7,02%), alte cheltuieli materiale înregistrează o creștere într-o proporție mai mare cu

27
Bordeianu, G., D., Analiza pozițiri financiare și a performanțelor întreprinderii, Editura Tehnopress, Iași,
2009, p. 150
25
26,77%. Celelalte cheltuieli din compoziția valorii adăugate înregistrează o ușoară diminuare
(6,11%). Creșterea cheltuielilor intermediare cu 3%, în 2012 superioară creșterii valorii adăugate
în perioada analizată comparativ cu perioada de bază denotă lipsa eficienței acțiunilor întreprinde
de către întreprindere în scopul diminuării consumurilor provenite de la terți Marja comercială
înregistrează valori pozitive în ambele perioade, constatându-se o diminuare cu 11,31%,
respectiv, 94,44% a activității privind comercializarea de mărfuri, contribuția acesteia la
formarea valorii adăugate este nesemnificativă. Această diminuare denotă concentrarea
întreprinderii spre realizarea activității de bază. Producția exercițiului cunoaște în perioada
analizată o creștere de 51,67%, respectiv, 7,02% superioară creșterii valorii adăugate. Această
creștere se datorează în special diminuarea în proporție de 40,72%, respectiv, 143,37% a
producției stocată, astfel producția exercițiului contribuie la crearea de valoare în proporție de
183,26%, rspectiv 192%, fiind componentă de bază în procesl de formare a valorii adăugate.
Creșterea valorii adăugate permite crearea de bogăție pentru ăntreprindere.
Excedentul brut de exploatare (EBE) reprezintă rezultatul economic al entității generat de
operațiile de exploatare independent de politica financiară, politica de amortizare și de
provizioanele constituite28. EBE este un indicator ce apreciază în principal dacă activitatea
desfășurată de către întreprindere este rentabilă sau nu. Acest indicator de exploatare poate lua și
valori negative, luând forma insuficienței brute de exploatare. Această situație poate fi cauzată
de pierderi înregistrate în activitatea de comercializare drept rezultat al unei politici comerciale
neadecvate, prețuri de vânzare nepotrivite, calitatea proastă a produselor destinate pieții,
cheltuieli majore cu personalul angjat, valoarea adăugată mică. Ca metodă de calcul excedentul
brut (insuficiența) de exploatare se poate calcula ca diferență între veniturile din exploatare
încasabile și cheltuielile de exploatare plătibile.
Excedentul brut din exploatare realizat de către S.C. Mecanica Ceahlău S.A. a înregistrat o
tendință pozitivă de creștere, 2011 fiind considerat puncul cu cea mai mare valoare înregistrată la
capitolul excedent brut din exploatare. După care EBE înregistrează o diminuarea ușoară.
Creșterea din 2011 se datorează creșterii într-o proporție mai mare, cu 49,98% a valorii adăugate,
comparativ cu creșterea cheltuielilor cu personalul (26 %). Această creștere înregistrată și în
2012 a fost determinată de creșterea volumului de muncă, determinând întreprinderea la
creșterea numărului de angajați. Această tendință are drept efect diminuarea excedentului din
exploatare. La nivelul cheltuielilor realizate pentru plata impozitelor se evidențiază o reducere a
acestoră pe parcursul perioadei analizate în comparație cu perioada de bază 17,21%, respectiv
16,38% , având un efect pozitiv creșterea excedentului din exploatare. Diminuarea cheltuielilor

28
Păvăloaia, W., (coord.), Analiză financiară, Studii de caz, Editura Tehnopress, Iași, 2006, p. 32

26
cu impozitele au compensat efectul nefovorabil asupra EBE reflectat prin creșterea cheltuielilor
cu personalul. Structura excedentului de exploatare scoate în evidență elementele de finanțare, în
această situație SC Mecanica Ceahlău SA înregistrează o creștere în 2011 a excedentului brut de
exploatare ceea ce înseamnă că entitatea va putea să-și reînnoiască potențialul productiv, și să-și
ramburseze împrumuturile contractate.
Rezultatul de exploatare reprezinta rentabilitatea economica, surplusul sau deficitul rezultat
prin desfășurarea activității de exploatare pe parcursul unui exercițiu contabil. Rezultatul de
exploatare măsoară de regulă performanța entității în materie de exploatare (producție și
comercializare). Acest rezultat nu este condiționat de politica financiară a întreprinderii, politica
de dividente (rezultatul de exploatare nu este afectat de repartizarea profitului întreprinderii),
fiscală și rezultatul extraordinar.
Rezultatul de exploatare înregistrează în perioada analizată o creștere dublă în 2011, urmând ca
în 2012 entitatea să-ți mențină potențialul la același nivel, înregistrînd o ușoară creștere cu
2,15%. Creșterea dublă din 2011 se datorează creșterii cu 74,69% a EBE, celelalte componente
înregistrând diminuări cu 50,95 % a altor cheltuieli din exploalatare, s-au diminuat și ajustările
cu 27,47 %, respectiv 87,78 %. În 2012, descreșterea într-o proporție mai mare a cheltuielilor de
exploatare (53,42%) comparativ cu diminuarea veniturilor din exploatare (8,19%) au determinat
creșterea doar cu 2,15 % a rezultatului de exploatare. În structura cheltuielilor de exploatare se
elementele care au influențat în sens pozitiv nivelul rezultatului de exploatare sunt: diminuarea
cu 147.02% a ajustărilor privind provizioanele, diminuarea cu 66,36% a cheltuielilor efectuate cu
despăgubirile și donațiile efectuate, Ajustările create pentru activele circulante diminuează
rezultatul de xploatare, deoarece înregistrează în perioadă analizată, comparativ cu perioada de
bază o creștere exagerată cu peste 1360%. CU toate că rezultatul de exploatare cunoaște o
tendință pozitivă, ușor crescătoare (2,15%), aceasta se încadrează sub nivelul de creștere a
volumului de producție rezultat din activitatea curentă (7,31%). Această tendință este rezultatul
investițiilor efectuate, dar care nu sunt destul de eficiente. Acest aspect înregistrează o conotație
negativă asupra politicii investiționale ale întreprinderii
Rezultatul financiar poate fi calculat ca diferența înregistrată dintre total venituri financiare
și total cheltuieli financiare, evidențiază astfel performanța în materie de gestiune financiară.
Veniturile financiare cuprind venituri provenite din dividentele aferente titlurilor de participare,
diferențe de curs valutar, creanțe imobilizate și cheltuielile financiare înglobează cheltuieli
privind dobânzile, cheltuieli financiare privind amortizările și ajustările pentru depreciere29.
Întreprinderea S.C. Mecanica Ceahlău S.A. înregistrază pe parcursul peroadei analizate o
creștere spectaculoasă a rezultatului financiar (202,16%). Această creștere se datorează
29
Maxim, E., Diagnosticarea și evaluarea organizațiilor, Editura Sedcom Libris, Iași 2010, p. 239
27
diminuării cheltuielilor financiare într-o proporție mai mare cu 58,42%, respectiv, 51,45%,
comparativ cu creșterea pe parcursul perioadei analizate cu 5,85%, respectiv 31,44% a
veniturilor financiare concretizate în venituri obținute din diferențe de curs valutar și venituri din
dobânzi.
Rezultatul extraordinar prezintă influența negativă exercitată de evenimente care se
manifestă spontan și nu pot fi reglate de întreprindere. Exemple de evenimente extraordinare
sunt inundațiile, indendii de proporții, cutremure de pământ. Aceste evenimente sunt
caracterizate prin faptul că se manifestă destul de rar, extraordinar și au caracter neobișnuit.
Acest rezultat variază foarte mult de la an la an, și reprezintă o sursă de îmbogățire sau de
sărăcire a întreprinderii, independent de caracterul evenimentului desfășurat. S.C. Mecanica
Ceahlău S.A. pe parcursul perioadei analizate nu înregistrează evenimente extraordinare care ar
putea influența rezultatul extraordinar. Astfel, la nivelul perioadei analizate rezultatul
extraordinar rămâne la nivelul 0.
Rezultatul brut al exercițiului reprezintă rezultatul supus impozitării, obținut de
întreprindere pe parcursul exercițiului financiar, prin cumularea rezultatului din exploatare,
rezultatul financiar și a celui extraordinar. La acest capitol S.C. Mecanica Ceahlău S.A. cunoaște
o evoluție deosebită comparativ cu perioada de bază, înregistrând un rezultat spectaculos (243%)
în 2011, de la 2 230 540 lei la 7 663 769 lei. Această creștere importantă este rezultatul creșterii
rezultatului din exploatare cu 74,15%, diminuat de rezultatul financiar al exercițiului,
înregistrând valori negative. Însă situația se schimbă în 2012, rezultatul exercițiului nu crește
doar cu 11,89%, fiind influențat în mod pozitiv de creșterea rezultatului din exploatare cu 2,15%,
cât și creșterea rezultatului financiat cu 202%. Rezultatul brut nu a fost afectat sub nici o formă
de rezultatul extraordinar, deoarece acesta pe parcursul perioadei analizate a rămas la valoarea 0.
Rezultatul net al exercițiului prezintă excedentul de resurse monetare degajat prin îndeplinirea
activității entității. Acest excedent după impozitate va putea fi utilizat și repartizat pe diveste
destinații, conform deciziilor în cadrul aparatului de conducere.
Rezultatul net al exercițiului reprezintă venitul sau pierderea înregistrată de entitate.
Determinându-se ca suma rezultatului curent și rezultatului de exploatare diminuând rezultatul
obținut cu cheltuieșile înregistrate cu plata impozitului pe profit. Rezultatul net scoate în
evidența rentabilitatea globală a activității întreprinderii exprimată prin conceptele de producție,
comerț activitate financiară, fenomene extraordinare și resursele create de către întreprindere prin
desfășurarea activității. Soldul creditor sau debitor al contului de rezultate reflectă performanța
întreprinderii. Profitul net calculat poate fi repartizat, prin decizia acționarilor întreprinderii pe
următoarele destinații: constituirea de rezerve legale, acoperirea pierderilor din anii precedenți,
distribuirea de dividente acționarilor. S.C. Mecanica Ceahlău S.A. înregistrează pe parcursul
28
perioadei analizate o tendință ascendentă a profitului realizat de către întreprindere. În 2010
nivelul profitului degajat de către întreprindere se situa la valoarea de 2 222 540 lei. În anul
următor nivelul acestuia crește semnificativ cu 214%, ajungând la valoarea de 6 985 792 lei, iar
în 2012, valoarea acestuia crește cu doar 6,03%, comparativ cu perioada de bază. Nivelul
profitului degajat de entitate este afectat în mare parte creșterea înregistrată consecutivă a
impozitelor datorate statului, crescând într-o proporție mai mare cu 8117,90% în 2011, față de
perioada de bază, iar în 2012, aceasta crește cu 72,27%. Profitul realizat de către întreprindere se
constituie în mare parte din activitatea de exploatare, activitatea financiară contribuind într-o
măsură foarte mica la crearea profitului întreprinderii. În condițiile existente pe piață la
momentul actual, Mecanica Ceahlău a reușit să-și organizeze cât de bine activitatea, pentru ca în
final aceasta să fie remunerată pe măsură. Înregistrareraa unui venit tot mai mare de la o perioadă
la alta permite întreprinderii să-și consolideze politica de finanțare prin reinvestirea în activitatea
de exploatare sau remunerarea celor care au depus la dispoziția întreprinderii capitalul proproi
sub formă de dividente.
În graficul nr.1 este reflectată evoluția soldurilor intermediare de gestiune în perioada
analizată:

35000000

30000000

25000000

20000000

15000000

10000000

5000000

-5000000
2010

2011

2012

Fig. nr. 1. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

29
 3.3. Analiza capacității de autofinanțare
Capacitatea de autofinanțare (CAF) reprezintă degajarea potențială a trezoreriei atunci când
toate veniturile încasabile sunt încasate și toate cheltuielile de plătit sunt plătite30. Într-o altă
accespțiune capacitatea de autofinanțare reprezintă, pentru întreprindere, excedentul de resurse
interne sau surplusul monetar potențial degajat în timpul exercițiului financiar, de către
activitatea de exploatare care poate fi destinată autofinanțării.
Capacitatea de autofinanțare permite:
- Remunerarea acționarilor;
- Creșterea fondului de rulment;
- Rambursarea datoriilor financiare;
- Măsurarea capacității de dezvoltare;
- Determinarea independenței financiare;
Capacitatea de autofinanțare se calculează pornind de la rezultatele înscrise în Contul de
profit și pierdere, prin intermediul a două metode: metoda aditivă și metoda deductivă.
Capacitatea de autofinanțare calculată conform metodei deductive este prezentată în tabelul de
mai jos:
Tabelul nr. 3 Capacitatea de autofinanțare
Exercițiul financiar Abateri (%)
Indicatorul 2010- 2011-
2010 2011 2012 2011 2012
EBE 5.166.722,00 8.998.211,00 8.462.917,00 74,16 -5,95
(+) Alte venituri din exploarate (cu
excepția conturilor: 7583; 7584; 811.526,00 865.849,00 593.232,00 6,69 -31,49
7812)
(-) Alte cheltuieli de exploatare (cu
excepția conturilor din grupa 61, 62; 562.739,00 275.999,00 92.857,00 -50,95 -66,36
635; 6583)
(+) Venituri financiare (cu excepția
627.665,00 664.389,00 873.256,00 5,85 31,44
conturilor 764 și 786)
(-) Cheltuieli financiare (cu excepția
2.476.931,00 1.029.801,00 499.945,00 -58,42 -51,45
conturilor 664; 6863; 6864)
(+)Venituri extraordinare 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
(-)Cheltuieli extraordinare 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
(-)Impozit pe profit 8.250,00 677.217,00 1.166.137,00 8.108,69 72,20
Capacitatea de autofinanțare 3.557.993,00 8.545.432,00 8.170.466,00 140,18 -4,39
(-) Dividente 0 0 1.439.450,76 0 0
(-) Participarea salariaților la profit 0 0 0 0 0
Autofinanțarea 3.557.993,00 8.545.432,00 6.731.015,24 140,18 -21,23

30
Avare, Ph., (coord),(traducere de Niculescu M.) Gestiune și analiză financiară, Editura Economica,
București, 2002, p. 37 tradusă de Niculescu M.,

30
 Capacitatea de autofinanțare înregistrată de S.C. Mecanica Ceahlău S.A. cunoaște o
tendință de creștere majoră cu 140,18 % în 2011, comparativ cu perioada de bază, Această
creștere pune în evidență posibilitatea întreprinderii de a remunera capitalurile proprii antrenate
în activitatea sa, precum și pentru a finanța investițiile. În 2012, CAF înregistreză o reducere
ușoară, cu 4,38 %. Creșterea din 2011 se datorează în mare parte creșterii cu 74,16 % a
excedentului brut de exploatare, și a creșteriii cu 6,69 %, respectiv 5,85 % a altor venituri din
exploatare și financiare, precum și diminuarea într-un ritm mai mare, cu 50,95 %, respectiv
58,42 % a cheltuielilor din exploatare și financiare. Un impact negativ asupra CAF a fost
exercitat de creșterea cu 8108 % a impozitului pe profit datorat statului. Comparativ cu 2011, în
2012 CAF este influențat negativ de reducerea cu 5,95 % a EBE, a altor venituri din exploatare
cu 31,49 % și creșterea impozitului datorat statului cu 72 %. Un efect pozitiv asupra evoluției
capacității de autofinanșare este exercitătă de diminuare cheltuielilor financiare și a acelor din
exploatare cu 66 % respectiv 51,45 % într-un ritm mai mare , excepție fiind creșterea veniturilor
financiare cu 31,43 % și a impozitului pe venit cu 72 %. În 2012 se evidențiază o diminuare a
veniturilor destinate autofinanțării, deoarece întreprinderea repartizează dividente de peste 1,4
mil. Posibilitatea de autofinanțare în 2012 s-a diminuat cu 21 % după ce în prealabil a parte din
capacitatea de autofinanțare a fost destinață remunerării acționarilor sub formă de dividente.
Evoluția capacității de autofinanțare generată de activitatea de exploatare a întreprinderii pe
parcursul a 3 ani, este prezentată în fig. de mai jos:

9,000,000.00

8,000,000.00

7,000,000.00

6,000,000.00

5,000,000.00

4,000,000.00
Capacitatea de autofinanțare
3,000,000.00
Autofinanțarea
2,000,000.00

1,000,000.00
0.00
2010 2011 2012

Fig. nr. 2 Evoluția capacității de autofinanțare și a autofinanțării

31
 3.4. Rate de rentabilitate
Ratele de rentabilitate sunt considerate importanți indicatori financiari, deoarece permit
aprecierea activității întreprinderii prin prisma eficienței, ca urmare a trecerii prin toate fazele
circuitului economic a rezultatului financiar. Fiind indicatori sintetici, aceștia apreciază în cotă
procentuală rezultatele obținute.
Din punct de vedere funcțional ratele rentabilității pot lua forma31:
- Rate ale rentabilitații economice;
- Rate ale rentabilității financiare;
- Rate ale rentabilității veniturilor;
- Rate ale rentabilității resurselor consumate;
Ratele de rentabilitate economică (rata activului total, rata activului de exploatare) permit
aprecierea performanțelor întreprinderii din punct de vedere al activității de producție și
comercializare în care este antrenată entitatea în decursul unui exercițiu financiar. Ratele
rentabilitații economice nu sunt influențate direct de către proveniența capiitalului plasat în
entitate, precum și de politica fiscală adoptată de către entitate.
Evoluția ratelor de rentabilitate economică poate fi urmărită în tabelul nr. 4.
Tabelul nr. 4 Evoluția ratelor de rentabilitate economică

Exercițiul financiar Abatere (%)

Indicatorul
2010 2011 2012 2011/2010 2012/2011
Rata de rotație a activelor totale CA/AT
(rotații) 0,46 0,63 0,56 36,96 -11,11
Rata marjei nete de exploatare Rexpl/CA(%) 18,37 25,47 27,80 38,62 9,15
Rentabilitatea activului total
Re= Rexp/At (%) 8,45 16,05 15,57 89,84 -2,98
Rata marjei brute de exploatare EBE/CA
(%) 23,27 28,549 28,69 22,65 0,53
Rata de rotație a capitalului angajat în cifra
de afaceri CA/Ka (rotații) 0,60 0,80 0,63 31,95 -20,73
Rentabilitatea activului de exploatare
Re=EBE/Ka*100 (%) 14,04 22,72 18,11 61,83 -20,31

Rata rentabilității activului total dimensionează rentabilitatea capitalului implicat în

desfășurarea activității de exploatare. S.C. Mecanica Ceahlău S.A. înregistrează o rată a
rentabilității economice a activului total în creștere de la 8,48 % la 16,30 % în 2011, cu 89,84 %,
după care are loc o ușoară diminuare în 2012 a acesteia cu 2,98 %. Această creștere
spectaculoasă înregistrată în 2011 se datorează creșterii cu 2,47 % a activului total și creșterea

31
Siminică, M., Diagnosticul financiar al firmei, Editura Sitech, Craiova, 2010, p.167

32
într-o proporție mai mare cu 96,7 % a rezultatulul de exploatare. Reducerea până la 15,67 % din
2012 este cauzată de creșterea activului total într-un ritm mai rapid cu 6,24 % decât ritmul de
creștere a rezultatului din exploatare (2,15 %). Calculat prin lanțuri de rapoarte, creșterea ratei
rentabilității activului total în 2011 se datorează creșterii cu 38,62 %, respectiv 36,96 % a
numărului de rotații a activului total în cifra de afaceri. În 2012 diminuarea ratei se datorează
creșterii cu 9,15 % a marjei nete de exploatare și diminuării cu 11,11% a numărului de rotații a
activului total, drept rezultat creșterea economică prin creșterea marjei nete e exploatare, ca efect
al vânzărilor, nu compensează diminuarea numărului de rotații a activului total în cifra de
afaceri.
Rata rentabilității activului de exploatare crește în 2011 cu 61,83 % rept rezultat al creșterii
cu 22,65 % a marjei brute de exploatare și a creșterii într-un ritm mai mare cu 31,95 % a
numărului de rotații. În 2012 are loc o diminuare cu 20,31 % datorită diminuării cu 20,73 % a
numărului de rotații și creșterii cu doar 0,53 % a marjei brute de exploatare. Astfel creșterea
economică înregistrată pe baza marjei nete de exploatare, ca efect al vânzărilor nu compensează
diminuarea numărului de rotații a activului de exploatare în cifra de afaceri.
Evoluția rentabilității economice poate fi urmărită în fig. 3.

25%

20%

15%

Rentabilitatea activului total

10%
Rentabilitatea activului de
exploatare
5%

0%
2009.5 2010 2010.5 2011 2011.5 2012 2012.5

Fig. nr. 3 Ratele rentabilității economice

Rentabilitatea financiară (Returnn On Equity) reprezintă măsura finală a rentabilității
resurselor pe care acționarii le-au încredințat întreprinderii sub forma capitalului de risc.
Indicatorul evidențiază rata de remunerare a capitalurilor proprii efectul gestiunii globale ale
întreprinderii, inclusiv a activității financiare și extraordinare. Rentabilitatea financiară poate fi
calculată pe baza valorilor înregisrtate în contabilitatea întreprinderii și centralizate în situații
financiare anuale sau pe baza volorilor de piață.
33
 Evoluția ratei de rentabilitate financiară calculată pe baza valorilor contabile poate fi urmărită
în tabelul de mai jos.
Tabel nr. 5 Rata rentabilității financiare

Exercițiul financiar Abatere (%)

Indicatorul
2010 2011 2012 2011/2010 2012/2011
Rata rentabilității economice
Re=Rexpl/At (%) 8,45 16,04 15,57 89,74 -2,93
Indicele îndatorării
Iind=(Rnet/Rexp)*(Pt/Cpr) 0,54*1,34 0,87*1,27 0,90*1,13 51,44 -7,56
Rata rentabilității financiare
Rf=Rnet/Cpr (%) 6,21 17,83 16,00 187,34 -10,27

Rata rentabilității financiare înregistrează pe parcursul perioadei analizate o dinamică

pozitivă, astfel în anul 2, o creștere de la 6,21 % în 2010 la 17,83 % în 2011. În anul 3, nivelul
ratei scade ușor până la valoarea de 16,00 %. Creșterea din 2011 se datorează în principal
creșterii cu 89,74 % a rentabilității activității de exploatare și creșterea într-o măsură mai mica a
impactului de îndatorare cu 51,44 % %. În condițiile create, diminuarea gradului de îndatorare de
la 1,34 la 1,27, manifestând un impact multiplicativ asupra ratei rentabilității economice, egal cu
0,56, respectiv, 0,87, pentru că nivelul cheltuielilor financiare este mai redus în 2011, erodând
mai puțin rezultatul net al exercițiului. În 2012, nivelul diminuarea ratei rentabilității financiare
este influențată de diminuarea simultană a tuturor factorilor de influență : rentabilității
economice cu 3,86 % și a impactului îndatorării cu 7,65 %, ca urmare a diminuării datoriilor
financiare și a creștrii capitalului propriu.
Evoluția ratei de rentabilitate financiară este prezentată în figura de mai jos.

20.00%
18.00%
16.00%
14.00%
12.00%
10.00%
8.00%
6.00%
4.00%
2.00%
0.00%
2010 2011 2012

Fig. nr. 4 Rata rentabilității financiare

34
 Cea mai cumoscuta dintre ratele rentabilității veniturilor este cea comercială. Această
exprimă într-o perioadă determinată de timp, cât de eficientă a fost activitatea de comercializare
în care a fost implicată întreprinderea. Se determină ca raport între marjele de acumulare
calculate pe baza Contului de profit și pierdere. Evoluția ratelor de rentabilitate comercială poate
fi urmărită în tabelul de mai jos
Tabel nr. 6 Evoluția ratelor de rentabilitate comercială
Exercițiul financiar Abateri (%)
Indicatorul
2010 2011 2012 2010-2011 2011-2012
Rata marjei comerciale
66,63 70,07 17,09 5,16 -75,61
RMc= MC/Vmf*100
Rata marjei brute de exploatare 23,27 28,55 28,69 22,67 0,50
RMb=EBE/CA*100
Rata marjei nete de exploatare 18,38 25,47 27,81 38,61 9,15
RMexp=Rexp/CA*100
Rata marjei nete
10,01 22,16 25,11 121,38 13,31
RMn=Rnet/CA*100

S.C. Mecanica Ceahlău S.A. pe parcursul unei perioade de 3 ani a înregistrat o dinamică
pozitivă descrescătoare a marjei comerciale. Această diminuare (cu 78,85 % în 2012 față de
perioada de bază 2010) se datorează în special diminuării cu 85,08 % a veniturilor încasate din
vânzarea mărfurilor, precum și diminuarea într-un ritm mai accelerat a marjei comerciale cu
96,84 %. Diminuarea a foat cauzată de politica adoptată de întreprindere, respectiv reducerea
activității de comercializare a mărfurilor și concentrarea pe activitatea de bază.
Rata marjei brute de exploatare înregistrează o creștere pe parcursul perioadei analizate. În
2011 creșterea cu 22,67 % se datorează creșterii într-un ritm mai rapid a EBE (cu 74,16 %),
comparativ cu creșterea CA (41,97 %). În 2012, creșterea cu 0,50 % se datorează diminuării într-
un ritm mai lent a EBE (5,95 %), comparativ cu diminuarea CA (6,42 %). Situația rezultată în
cei 3 ani, semnifică faptul că cifra de afaceri a trebuit să acopere cheltuieli variabile inferioare,
ceea ce a determinat creșterea creșterea excedentului de exploatare destinat reînoirii mijloacelor
fixe depreciate și acoperirea costului capitalului.
Rata marjei nete de exploatare înregistrează o creștere în perioada analizată după deducerea
din cifra de afaceri a cheltuielilor variabile și a celor cu amortizarea. Creșterea cu 38,61 % în
2011 și cu 9,15 % în 2012 de la 18,38 % în 2010 la 27,81 % în 2012 se datorează creșterii într-o
proporție mai mare a rezultatului din exploatare (cu 96,79 % în 2011) comparativ cu creșterea
CA (41,97 %) . În 2012 creșterea marjei este rezultatul creșterii cu 2,15 % a rezultatului din
exploatare și a diminuării cu 6,42 % a CA. Rata marjei nete de exploatare evidențiază rezultatul
crescător (18,38lei, 25,47 lei 27,81 lei)la 100 lei cifră de afaceri.

35
 Marja brută și marja netă înregistrează o dinamică asemănătoare pe parcursul celor 3 ani.
Această situație denotă faptul că rezultatul financiar nu și-a lasat prea mult amprenta în formarea
exercițiului net al exercițiului. Marja netă înregistrază și ea o tendință de creștere de la 10,1 % în
2010 la 25,11 % în 2012, datorită creșterii rezultatului net al exercițiului (cu 214,32 % în 2011 si
cu 6,03 în 2012) într-o proporție mai mare comparativ cu creșterea cifrei de afaceri. Aceasta
semnifică creșterea rezultatului net cu 121 % în 2011 și 13,31 % în 2012 la 100 lei cifră de
afaceri.
Evoluția retelor rentabilității comerciale poate fi urmăritî în figura de mai jos.

80

70

60

50

40 2010
30 2011
20 2012

10

0
Rata marjei Rata marjei
comerciale Rata marjei
brute de Rata marjei
nete de
exploatare nete
exploatare

Fig. nr. 5 Ratele rentabilității comerciale

Ratele rentabilității resurselor consumate individualizează contribuția diferitelor resurse la
formarea rezultatului întreprinderii. Aceste rate exprimă mărimea rezultatului obținut în
activitatea de exploatare, financiară și extraordinară la 100 lei resurse consumate. Evoluția
ratelor de rentababilitate poate fi urmărită în tabelul de mai jos :
Tabelul nr. 7 Ratele rentabilității resurselor consumate
Exercițiul financiar (%) Abatere (%)
Indicatorul
2010 2011 2012 2011/2010 2012/201
Rentabilitatea resurselor total consumate
RC1=Rbrut/Cht*100 11,22 32,33 36,96 188,21 409,16
Rentabilitatea resurselor consumate în
activitatea curentă RC2=Rcurent/Chcurente*100 11,22 32,33 36,96 188,21 409,16
Rentabilitatea resurselor consumate în
activitatea de exploatare RC3=Rexp/Chexp*100 23,44 35,41 36,13 51,09 41,40

36
 Rata resurselor consumate, în primele două variante de calcul pune în evidență faptul că la
100 lei resurse consumate în activitatea curentă (activitatea de exploatare și financiară) în 2011
s-au obținut un rezultat curent mai mare cu 188,21 lei față de perioada de bază, iar în 2012 s-au
obținut un rezultat curent cu 409,16 lei mai mare comparativ cu 2011. Această creștere în ambele
perioade se datorează creșterii într-un ritm mai mare a rezultatului brut (cu 243,55 % în 2011 și
11,89 % în 2012 ), comparativ cu ritmul de creștere a cheltuielilor totale (cu 19,20 % în 2011 și
diminuării cu 2,13 % în 2012 ).
Rata rentabilității resurselor consumate în activitatea de exploatare a înregistrat o creștere cu
51,09 lei în 2011 și 41,40 lei în 2012 la 100 lei resurse consumate în activitatea de exploatare, ca
rezultat al creșterii rezultat al creșterii rezultatului din exploatare (cu 96,79 % în 2011 și 2,15 %
în 2012) într-un ritm superior creșterii cheltuielilor de exploatare (cu 30,25% în 2011 și 0,11 %
în 2012).
Evoluția ratelor de rentabilitate a resurselor consumate poate fi urmărită în figura de mai jos :

40%

35% Rentabilitatea resurselor total

consumate
30%

25% Rentabilitatea resurselor

consumate în activitatea curentă
20%
Rentabilitatea resurselor
15%
consumate în activitatea de
exploatare
10%

5%

0%
2010 2011 2012

Fig. nr. 6 Rentabilitatea resurselor consumate

3.5. Analiza performanței prin rate bursiere

Întreprinderilor mari, care-și tranzacționează acțiunile la bursă le sunt specifice o serie de
indicatori bursieri utilizati în scopul identificării performanțelor economico-financiare ale
acestora.
1. Cifra de afaceri pe acțiune (CAa) indică cât la sută din cifra de afaceri obținută într-un
exercițiu financiar revine unei acțiuni deținute de către acționarii întreprinderii.

37
 2. Profitul net pe acțiune (Pna) indică cât la sută din profitul obținut într-o perioadă de
gestiune financiară revine unei acțiuni deținute de câtre propriețarii entitații..
3. Capacitatea de autofinanțare pe acțiune (CAFa) reprezină porțiunea din capacitatea de
autofinanțare adusă de către fiecare acțiune.
4. Coeficientul de capitalizare bursieră (PER) reprezintă rata ce are drept scop
compararea prețului acțiunilor cu profitul net pe acțiune.
5. Rata de distribuire a dividentelor (POR) exprimă politica de distribuire a dividentelor.
6. Dividente pe acțiune reprezintă raportul între totalul dividentelor distribuite la nr. de
acțiuni
Evoluția ratelor bursiere poate fi urmărită în tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 8 Rate bursiere

Exercițiulul financiar Abateri (%)

Indicatorul (lei/acțiune)
2010 2011 2012 2010-2011 2011-2012
Rezultatul net pe acțiune 0,93 2,91 3,09 214,32 6,03
Cifra de afaceri pe acțiune 9,25 13,14 12,29 41,97 -6,42
Capacitatea de autofinanțare
pe acțiune 1,48 3,56 3,41 140,18 -4,39
Capitalizarea bursieră 33.347.276 33.371.267 33.395.258 0,07 0,07
Coeficientul de capitalizare
bursieră (PER) 1.500 478 451 -68,13 -5,65
Rata de distribuire a
dividentelor 0 0 19,43 0 0
Dividente pe acțiune 0 0 0,006 0 0

S.C.Mecanica Ceahlău S.A. înregistrează pe parcursul celor 3 ani, o creștere spectaculoasă

exprimată prin ratele de piață, însoțită de o ușoară reducere la finele perioadei, Rezultatul net pe
acțiune împreună cu coeficientul de capitalizare bursieră înregistrează o creștere pe fondul unei
creștere importante a profitului degajat pe acțiune (de la 0,93 la 3,09 în 2012). Valoara
capitalizată bursieră este în continuă creștere, ceea ce semnifică faptul că investitorii sunt gata să
investească tot mai mult pentru achiziția acțiunilor. Aceeși concluzie se desprinde prin analiza
coeficientului de capitalizare bursieră, acesta este foarte important pentru investitori, deoarece
coeficientul descrește progresiv spre finele perioadei, ceea ce semnifică că investitorii își vor
recăpăta sursele materiale investite într-un timp mai scurt, în 451 zile comparativ cu 1500 zile.
Ceilalți indicatori bursieri descresc spre finele perioadei analizate, drept rezultat al descreșterii
activității în anul 2012. Această descreștere nu afectează rezultatul exercițiului și respectiv unele
rate bursiere. Conform rezultatelor de mai sus întreprinderea își consolidează tot mai mult poziția
pe piață înregistrând rezultate performante.

38
 Concluzii
În prezenta lucrare ”Sistemul indicatorilor economico-financiari în diagnosticul
întreprinderii” am tratat aspecte importante ale conceptului de performanță. În economia de
astăzi, puternic diversificată și bazată pe concurență, este simțită nevoia acută de cuantificare a
gradul de eficiență și eficacitate a măsurilor întreprinde zi de zi în scopul realizării obiectului de
activitate. În condițiile date termenul de performanța permite clasarea entităților în funcție de
criteriile ce domină astăzi economia: eficiență, productivitate, eficacitate.
Prezenta lurcrare cuprinde 3 capitole. În capitolul 1, intitulat ”Delimitări conceptuale privind
performanța” se abordează partea conceptuală a termenului, prin intermediul diverselor
delimitări cunoscute în literatura de specialitate și în alte surse, străine domeniului, deoarece
performanța nu poate fi interpretată doar din punct de vedere economic. Acest capitol cuprinde 3
subcapitole. Primul subcapitol intitulat ”Delimitări și fundamentări privind diagnosticul
financiar” tratează performanța realizată de întreprindere în contextul diagnosticului financiar,
urmărită ca finalitate a mișcării elementelor de patrimoniu. În subcapitolul 2 intitulat ”Conceptul
de performanță economico-financiară” cuprinde diferențierea și caracterizarea diverselor aspecte
ale performanței, sub formă de concept multicriterial, nivel de dezvoltate a obiectivelor,
capacitate de a crea valoare, precum și rentabilitate, eficiență și eficacitate. Toate acestea fiind
aspecte determinante în identificarea nivelului de performanță dezvoltat, motiv pentru care
acestea trebuie măsurate, evaluate și interpretate adecvat, luând în considerare toate elementele
de influență. Informații pertinente sunt conținute în subcapitotul 3 identificat sub denumirea de
”Surse de informație privind diagnosticul performanțelor economico-financiare ale
întreprinderii” și se gasesc sub forma contului de profit și pierdere, situația modificării
patrimoniului propriu și situația fluxurilor de trezorerie.
Descrierea mediului în care își desfășoară activitatea zilnic societatea comercială pe acțiuni
Mecanica Ceahlău se regăsește în capitolul 2 identificat sub titulatura de ”Prezentarea generală a
S.C. Mecanica Ceahlău S.A.”. Acest capitol cuprinde descrierea societății, fiind surprinse
informațiile privitor la activitatea desfășurată de la înființare până în prezent, structura
organizațională și funcțională, și nu în ultimul rând relațiile stabilite cu terții.
Capitolul 3, intitulat ”Reflectarea performanțelor prin intermediul sistemului de indicatori
economico-financiari”, este un capitol complex prin gama informațiilor conținute, deoarece
cuprinde indicatori, apreciați ca fiind instrumente memorabile, în aprecierea performanțelor din
punct de vedere al conținutului infirmațional. Aceștia sunt supuși clasificării în funcție de mai
multe criterii, și anume: caracter, conținut, și nu în ultimul rând frecvența de utilizare.

39
 Pentru aprecierea performanțelor înregistrate de S.C. Mecanica Ceahlău S.A. pe parcursul
unei perioade de timp – 3 ani, am utilizat indicatori, precum: tabloul soldurilor intermediare de
gestiune, capacitatea de autofinanțare, rate de rentabilitate, și indicatori de apreciere a
performanțelor specifici întreprinderilor mari, cotate la bursa de valori.
În urma analizei economico-financiare desfășurate pe baza situațiilor anuale, am constatat că
S.C. Mecanica Ceahlău S.A. una din cele mai importante întreprinderi de pe piața producătoare
de utilaje și mașini agricole, se află în faza de creștere a activității, pe fundalul necesității create
pe piața din România, în ceea ce privește utilajele și mașinile agricole. Necesitățile pe piața
românească devid din existența unui parc agricol învechit, care nu corespunde noilor strandarte
și prin utilizarea căruia nu se obține randamentul dorit.
Astfel, S.C. Mecanica Ceahlău S.A. vine în întâmpinarea, atât a clienților fideli precum și a
celor potențiali cu o ofertă variată, la prețuri avantajoase, însoțită de un pachet complet de
servicii de asistență post achiziționare. Toate aceste elemente parte a politicii întreprinderii, au
influențat în mod pozitiv creșterea cifrei de afaceri pe baza vânzărilor în țară și peste hotarele
acesteia.
Creșterea producției, respectiv a cifrei de afaceri este finalitate unei politici de creștere bine
puse la punct. Investițiile realizate au drept scop creșterea productivității, a rentabilității, precum
și excedentului de trezorerie. Creșterea producției a antrenat importante cheltuieli: cheltuieli cu
materiile prime și materialele precum cheltuieli cu personalul. Cheltuielile cu personalul devid
din angajarea de noi specialiști în domeniu, ca rezultat al volumul mare de muncă necesar de
acoperit. Celelalte cheltuieli necesate realizării producției (cheltuieli cu materiile și materialele,
cheltuieli externe) au crescut și ele într-un ritm inferior creșterii veniturilor realizate prin
vânzarea producției.
Toate aceste concluzii se desprind din analiza efectuată asupra contului de profit și pierdere
prin intermediul soldurilor intermediare de gestiune, ratelor de rentabilitate, și capacitatea de
autofinanțare. Soldurile intermediare de gestiune scot în evidență pe lângă ponderea cheltuielilor
și veniturilor efectuate în componența rezultatului final, sarcina fiscală datorată statului.
Impozitele datorate de către întreprindere statului prezintă o creștere continuă în perioada
analizată, ceea ce afectează într-o măsură tot mai mare rezultatul exercițiului.
Conjuncura economică favorabilă în ultimii ani, dar și politica de gestiune adoptată de către
managerii întreprinderii au dus la acoperirea cheltuielilor pe baza veniturilor realizate, mult
superioare lor, reușind înregistrarea unui profit crescător pe parcursul celor 3 ani de gestiune
analizați.

40
 Începănd cu anul 201, întreprinderea s-a angajat într-o politică investițională de proporții, fapt
ce a cauzat clasarea ratelor de rentabilitate sub nivelul așteptat. Cu toate acestea întreprinderea
degajă suficiente fluxuri financiare necesare pentru a acoperirea cheltuielilor generate de
distribuirea de dividente sau participarea salariaților la crearea de profit. Ceea ce râmăne după
distribuirea acestora este reinvestit în activitatea întreprinderii alături de majorarea de capital,
precum și din fondurile nerambursabile.
Prin efectuarea analizei economico-financiare asupra ratelor bursiere deducem faptul că S.C.
Mecanica Ceahlău S.A. este o întreprindere ce desfășoară activitate performanță, remediindu-se
foarte ușor după criza economică din ultimii ani care a afectat foarte grav multe întreprinderi cu
activitate performantă. Întreprinderea în contextul bursier înregistrează valori în creștere de la o
perioadă la alta. Acest lucru fiind apreciat pozitiv.
În concluzie, conceptul de performanță capătă nuanțe ”multicolore” în diverse medii de
aplicare. Pentru determinarea cu exactitate procesul presupune corelarea rezultatelor obținute cu
factorii externi mediului analizat, drept exemplu poate servi inflația, deoarece aceasta are drept
urmare oținerea unor rezultate reale despre performanța întreprinderii în materie de gestiune
financiară.

41
 Bibliografie
1. Albu, N., Albu, C., Soluții practice de eficentizare a activităților și e creștere a
performanței organizaționale, Editura Ceccar, București, 2005.
2. Avare, Ph., (coord.), Gestiune și analiză financiară, Editura Economica, București,
2002.
3. Bărbulescu, C., Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate economic. Strategii și
politici de redresare și dinamizare a activității, Editura Economica, București, 2002.
4. Berheci, M.,Valorificarea raportărilor financiare, Editura Ceccar, București, 2010.
5. Bordeianu, G., D., Analiza poziției financiare și a performanțelor întreprinderii, Editura
Tehnopress, Iași, 2009.
6. Buşe, L., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2005.
7. Calasse, B., Analiza financiară a întreprinderii, Editura TipoMoldova, Iași, 2009.
8. Cohen, E., Analyse financiére, Editura Economica, Paris, 2004.
9. Ghic, G., Grigorescu, C., J., Analiza Economico-financiară, Editura Universitară,
București, 2008.
10. Gisberto-Chițu, A., Contabilitatea micro și macroeconomică, Editura Ceccar, București,
2003.
11. Istrate, C., Contabilitatea operaţiunilor fiscale ale întreprinderii, Editura Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009.
12. Iosif, Gh., N., Analiza activității economice, Editura Tribuna Economică, București,
2009.
13. Jianu, I., Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii, Editura Ceccar,
București, 2007.
14. Marion, A., Le diagnostic d’Entreprise. Methode et processus, Editura Economica, Paris
1999.
15. Marmuse C. Encyclopédie de Comptabilité. Contrôle de gestion et Audit, Editura
Economica, Paris, 2000.
16. Maxim, E., Diagnosticarea și evaluarea organizațiilor, Editura Sedcom Libris, Iași
2010.
17. Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi
aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006.
18. Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Performanţă. Poziţie financiară. Risc,
Editura „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009.
19. Mironiuc, M., Fundamentele ştiinţifice ale gestiunii financiar-contabile a întreprinderii,
Editura „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009.
20. Horomnea E., Tratat de contabilitate, volumul II, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.
21. Horomnea, E., Fundamente ştiinţifice ale contabilităţii. Doctrină. Concepte. Lexicon.,
Editura TipoMoldova, Iaşi, 2008.
22. Horomnea, E., Tabără, N., Budugan, D, Georgescu, I., Beţianu, L., Bazele contabilităţii.
Concept. Modele. Aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2008.
23. Huian, M.C., Instrumente financiare: tratamente şi opţiuni contabile, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2008.
24. Ocnescu, L., Perfecționarea organizării contabilității manageriale în industria
prelucrării lemnului, Editura Tehnopress, Iași, 2009.

42
25. Paraschivescu, D. M., Managementul contabilităţii financiare, Editura Tehnopress, Iaşi,
2008.
26. Păvăloaia, W., Paraschivescu, D., M., Olaru, D., Radu, F., Analiză financiară, Studii de
caz, Editura Tehnopress, Iași, 2006.
27. Pântea, I. P., Bodea, Gh., Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele
Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2006.
28.
29. Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar, Ghid teoretico-aplicativ, Editura Ceccar,
București, 2006.
30. Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar, Metodologie, Studii de caz, Editura
Sedcom Libris, Iași, 2004.
31. Pop, A., Contabilitatea financiară românească armonizată cu directivele contabile
europene și Standardele Internaţionale de Contabilitate, Editura IntelCredo, Deva,
2002.
32. Siminică M., Diagnosticul financiar al întreprinderii, Editura Sitech, Craiova 2010.
33. Solomon, D., Analiza Diagnostic și evaluarea performanței economico-financiare a
întreprinderilor comerciale, Editura Alma-Mater, Bacău, 2010.
34. Zybaczynski, G., Manole, V., Îmbunătățirea continuă și managementul variaților pentru
creșterea performanțelor, Editura Irecson, București, 2005.

Legislație:
35. *** Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSS) 2011, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2011.
36. *** Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055 din 10/11/2009 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10/11/2009.
37. *** Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2869 din 23/12/2010 pentru modificarea
şi completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 882 din 29/12/2010.
38. *** Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1286 din 01/10/2012 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de raportare
financiară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 04/10/2012

43
 Anexa nr. 1

Organigrama S.C. Mecanica Ceahlău S.A.

Adunarea generală a acționarilor

Auditor financiar extern

Consiliul de administrație
Secretariat CA
Auditor intern
Acționariat și relații cu publicul

Director general

Director comercial Director economic Director tehnic

Birou marketing
Departamentul financiar Birou strategie,
dezvoltate, cercetare
Birou achiziții
Birou I.T.
Atelier proiectare
Departament vânzări Birou PLUP

Oficiu juridic Birou MEI Birou RUA

Birou MQ - CTC Secția producție Birou CFG

44