Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TRATAMENTE CONTABILE
CUPRINS
1. Prezentarea societăţii
2. Analiza principalilor indicatori economico-financiari
2.1. Analiza structurii activului şi pasivului bilanţier
2.2. Analiza activului net
2.3. Analiza corelaţiei fond de rulment - necesar fond de rulment -
trezorerie netă
2.4. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii
2.5. Analiza ratelor de finanţare. Structura finanţării
2.6. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ
2.7. Analiza soldurilor intermediare de gestiune
2.8. Analiza capacităţii de autofinanţare şi a autofinanţării
2.9. Analiza tabloului veniturilor şi cheltuielilor dupa natură
2.10. Analiza ratelor de rentabilitate
3. Concluzii şi propuneri
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
1
Ristea Mihai şi colectivul A.S.E., Contabilitatea Financiară a Întreprinderii, Editura Universitară, 2005, pag.12
2
Feleagă Niculae şi Feleagă Liliana, Contabilitate Finaciară, Editura Infomega, 2005, pag. 9
2
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
3
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
economiştii şi cei care gestionau afacerile au realizat că multe dintre variaţiile bruşte ale
beneficiului pe acţiune puteau fi prevăzute dacă acestui document de sinteză i s-ar fi acordat
atenţia cuvenită. Astfel, acordând bilanţului rolul pe care îl merită în setul de situaţii financiare,
specialiştii au ajuns la concluzia că, beneficiile nu sunt altceva decât consecinţa unor ipoteze
filtrate prin intermediul acestui document de sinteză.
Bilanţul reprezintă documentul de sinteză care prezintă situaţia afacerilor unei entităţi
într-un anumit moment dat. De asemenea, mai este privit ca “un moment culminant al unui
proces complex şi lung de înregistrare, clasificare şi evaluare”3.
Bilanţul a fost recunoscut ca un instrument static, iar odata cu Eugen Schmalenbach a
apărut abordarea dinamică, aceasta dimensiune fiind diametral opus faţă de cea statică.
Bilanţul a fost asimilat unui inventar patrimonial condensat, iar Schmalenbach i-a opus
concepţia sa referitoare la un bilanţ ca reprezentare a „forţelor întreprinderii”.
Contul de profit şi pierdere, situaţia financiară care măsoară succesul sau performanţa
activităţii unei entităţi, este o situaţie recapitulativă a veniturilor şi cheltuielilor înregistrate într-o
anumită perioadă.
Contul de profit şi pierdere furnizează investitorilor şi creditorilor informaţii necesare
previziunii valorilor, calendarului şi capacităţii entitaţii de a genera fluxuri de trezorerie.
Acest cont îşi are originea în secolul al XV-lea când un contabil a creeat un cont special,
diferit de cel de încasări şi plăţi şi de cel de patrimoniu, şi era un cont de variaţie privind
valoarea patrimoniului.
Consacrarea bilanţului şi a contului de profit şi pierdere s-a realizat în secolul al XIX-lea
şi prima jumătate a secolului al XX-lea.
3
Feleagă Niculae şi Feleagă Liliana, Contabilitate Finaciară, Editura Infomega, 2005, pag.78
4
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
financiare, datorită importanţei lor în luarea deciziilor economice ale utilizatorilor, nu trebuie
excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori.
5
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
6
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform
căreia persoana juridică nu îşi mai poate continua activitatea.
• Principiul independenţei exerciţiului. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi
cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se
ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.
• Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere a unui exerciţiu trebuie să corespundă
cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent.
• Principiul necompensării. Interzice efectuarea de compensări între elementele de activ
şi pasiv şi respectiv între cheltuieli şi venituri. Eventualele compensări între creanţe şi
datorii ale entităţii faţa de acelaşi agent economic pot fi efectuate, cu respectarea
prevederilor legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor
la valoarea integrală.
• Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv. Conform acestui
principiu, componentele elementelor de active sau de datorii trebuie evaluare separat.
• Principiul pragului de semnificaţie. Elementele de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere
care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă:
- acestea reprezinta o suma nesemnificativă ; sau
- o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca
elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.
• Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din
cadru elementelor din bilanţ şi contul de profit şi piedere se face ţinând seama de fondul
economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a
acestora.
7
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
“Sistemul contabil al unei ţări este influenţat de o serie de factori precum: sistemul
juridic, modul de finanţare dominant al agenţilor economici, sistemul fiscal, nivelul de inflaţie,
sistemul economic, politic, etc”4. Din această cauză există diferenţe semnificative de la un sistem
contabil naţional la altul.
Pot fi identificate diferenţe la toate nivelele unui sistem contabil: la nivelul organismelor
de normalizare contabilă, la nivelul organizării şi exercitării profesiei contabile, la nivelul
terminologiei utilizate, la nivelul corpului de principii contabile, la nivelul convenţiilor de
evaluare, la nivelul practicilor de întocmire a situaţiilor financiare şi de comunicare financiară.
Întreprinderile mici şi mijlocii domină numeric economia unei ţări, dar au o contribuţie
relativ redusă la formarea avuţiei nationale. Acestea reprezintă structurile economice care apără
cel mai bine specificul naţional, cultura, comportamentele economice şi sociale.
Întreprinderile mari au, în cele mai multe cazuri, vocaţie internaţională. Astfel de
întreprinderi îşi desfăşoară activitatea într-o economie globalizată, care se caracterizează prin
internaţionalizarea pieţelor şi a fluxurilor de capitaluri. Puterea economică a unor astfel de
companii multinaţionale o depăşeşte în anumite cazuri pe cea a unor ţări europene dezvoltate.
Diferenţele dintre sistemele contabile generează dificultăţi de acceptare a situaţiilor
financiare întocmite de agenţii economici pentru utilizatorii care acţionează într-un mediu
sensibil diferit de cel al ţării de origine al agentului economic respectiv.
Soluţiile pentru înlăturarea dificultăţilor de acceptare ar putea consta, fie în retratarea
situaţiilor financiare, potrivit referenţialului contabil recunoscut de utilizatorii acestora, fie în
elaborarea situaţiilor financiare pe baza unui referenţial contabil recunoscut la nivel
internaţional.
Cadrul legislativ actual general ce reglementează contabilitatea în România îl constituie
Legea contabilităţii nr.82/1991 republicată. Privitor la situaţiile financiare individuale, la nivelul
ţării noastre se conturează o contabilitate a întreprinderilor reglementată prin OMFP 1752/2005
armonizat cu Directiva a IV-a a Comunitătilor Economice Europene . În reglementările contabile
pentru întreprinderile mari s-a încercat concilierea între referenţialul contabil European
(Directiva a IV-a a Comunitătilor Economice Europene) şi a referenţialului contabil internaţional
(Standardele Internaţionale de Contabilitate).
4
Gîrbină Maria Madalina, Bunea Ştefan, Standarde Internaţionale de Contabilitate, Editura CECCAR, 2006, pag.10
8
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
9
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
2.1. Bilanţul
Unul din principalele documente prin care situaţiile financiare îşi realizează obiectivul
de informare a utilizatorilor este bilanţul. Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin
care se prezintă elementele de activ şi pasiv ale entităţilor economice la încheierea
exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege. Se întocmeşte obligatoriu anual,
precum şi în cazul fuziunilor sau încetării activităţii agenţilor economici.
Formatul bilanţului adoptat de nomele româneşti este cel listă, iar în funcţie de criteriile
de mărime se întocmeşte bilanţul detaliat sau bilanţul prescurtat. În comparaţie cu IAS 1,
Directiva a IV-a a C.E.E. este mult mai strictă în ce priveşte libertatea de alegere legată de
detalierea, completarea sau cumularea anumitor posturi, respectiv de a opta pentru una din
schemele de bilanţ propuse. Directiva a IV-a a C.E.E stabileşte ordinea elementelor ce trebuie
prezentate precum şi terminologia acestora, în comparaţie cu IAS 1 care solicită o prezentare
minimală.
În funcţie de criteriile de mărime amintite mai sus, Directiva a IV-a a C.E.E delimitează
şi impune cele două formate de bilanţ: formatul detaliat pentru acele societăţi care îndeplinesc
cumulativ două din cele trei condiţii de mărime şi respectiv formatul restrâns pentru celelalte
societăţi. Formatul restrâns trebuie să respecte ordinea şi numerotarea cu litere şi cifre romane a
posturilor obligatorii.
În prezent, întreprinderile care aplică Standarde Internaţionale de Contabilitate
întocmesc un model de bilanţ lista prin acţiunea OMF94/2001. Bilanţul din OMF94/2001, nu are
ca sursa modelul recomandat de IAS 1, Prezentarea Situaţiilor Financiare, aşa cum ar fi fost de
aşteptat, ci unul din modelele recomandate de Directiva a IV-a, model de inspiraţie britanică.
Diferenţa dintre bilanţul întocmit conform OMFP 1752/2005 şi IAS 1 este că, în cazul
OMFP 1752/2005, activele şi datoriile se clasifică în funcţie de criteriul lichidităţii –
exigibilităţii, iar în cazul IAS 1 acestea se clasifică după criteriul curent – necurent.
Dacă o prezentare în funcţie de lichiditate, exigibilitate este considerată mai relevantă,
întreprinderile pot să-şi prezinte activele şi datoriile în bilanţ în funcţie de acest criteriu (această
prezentare este considerată relevantă în cazul băncilor deoarece pentru acestea nu se poate
determina un ciclu de exploatare).
Pentru a facilita lectura bilanţului, informaţiile prezentate sunt sintetice, pentru detalii
cititorul bilanţului trebuie să consulte notele la situaţiile financiare. Fără această detaliere, nu se
10
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
11
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
12
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
13
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
în primul rând calculului câştigurilor şi pierderilor totale rezultate din activităţile întreprinderii în
cursul perioadei precum şi analizei modificărilor în scopul evaluării performanţei şi capacităţii
întreprinderii de a genera fluxuri de numerar
14
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Situaţiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzacţiilor şi ale altor evenimente,
grupându-le în categorii cuprinzătoare conform caracteristicilor economice. Aceste categorii sunt
numite “structurile situaţiilor financiare”. Structurile bilanţului direct legate de evaluarea poziţiei
fianciare sunt activele, datoriile şi capitalurile proprii. Structurile contului de profit şi pierdere
legate în mod direct de evaluarea performanţei sunt veniturile şi cheltuielile. Situaţia
modificărilor poziţiei financiare reflectă, de obicei, structurile din contul de profit şi pierdere şi
modificările structurilor din bilanţ; în consecinţă, nu sunt identificate structurile specifice acestei
situaţii.
În structura situaţiilor financiare vor fi trecute doar elementele care îndeplinesc criteriile
de recunoaştere a categoriei respective.
15
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Credibilitatea evaluării – cea de-a doua condiţie pentru ca un element să fie recunoscut
este aceasta de a avea un cost sau o valoare ce poate fi evaluată în mod credibil.
Bilanţul
Elementele bilanţul, situaţia ce prezintă poziţia financiară a firmei, sunt prezentate
categorii specifice de maximă generalizare, ce grupează şi sistematizează în expresie valorică
mulţimea elementelor ce caracterizează poziţia financiară a întreprinderii:
Activul reprezintă o resursă controlată de către întreprindere care provine din elemente
anterioare şi de la care se aşteaptă să genereze avantaje economice viitoare; se referă la
capacitatea activului de a genera fluxuri de trezorerie pentru firmă.
Datoria reprezintă o obligaţie care provine din elemente trecute şi a cărei decontare va
genera o ieşire de resurse purtătoare de beneficii economice viitoare.
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele firmei după
ce se deduc datoriile.
Definiţiile activelor şi datoriilor identifică toate caracteristicile esenţiale ale acestora, dar
nu încearcă să specifice criteriile ce trebuie îndeplinite înainte de a fi recunoscute în bilanţ.
Astfel, definiţiile includ şi elemente ce nu sunt recunoscute în bilanţ ca fiind active sau datorii,
deoarece nu satisfac criteriile de recunoaştere prezentate anterior.
Recunoaşterea activelor
Un activ este recunoscut în bilanţ în momentul în care este probabilă realizarea unui
beneficiu economic viitor de către firmă şi activul are un cost sau o valoare, care poate fi
evaluat(ă) în mod credibil.
Un activ nu este recunoscut în bilanţ atunci când este improbabil ca ieşirea de numerar să
genereze beneficii economice în perioadele viitoare. În schimb, o astfel de tranzacţie va avea ca
efect recunoaşterea unei cheltuieli în contul de profit şi pierdere. Acest tratament nu înseamnă
că scopul pentru care s-au efectuat cheltuielile a fost altul decât obţinerea unui beneficiu
economic viitor sau că managementul a fost deficitar. Singura implicaţie este aceea că
posibilitatea obţinerii de avantaje economice intr-o perioadă contabilă ulterioara este insuficientă
pentru a justifica recunoaşterea unui activ.
Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potenţialul de a contribui,
direct sau indirect, la fluxul de numerar şi echivalentele de numerar către firmă. Acest potenţial
16
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale firmei. De asemenea, se poate
tranforma în numerar sau echivalente de numerar sau poate avea capacitatea de a reduce ieşirile
de numerar, cum ar fi un proces alternativ de producţie care micşorează costurile.
În funcţie de criteriul definit de OMFP 1752/2005, activele se împart în active
imobilizate şi active circulante.
Active imobilizate şi circulante
a) Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, în scopul
desfaşurării activităţii entităţii economice. Mişcarea diverselor elemente de active imobilizate se
prezintă în notele explicative.
b) Activele circulante cuprind acele active care sunt achiziţionate sau produse pentru
consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de
la data bilanţului, creanţele aferente ciclului de exploatare şi trezoreria sau echivalentele de
trezorerie a căror utilizare nu este restricţionată.
În funcţie de criteriul definit de IAS 1, activele se împart în active curente şi active
necurente .
Active curente şi necurente
Un activ este considerat activ curent atunci când îndeplineşte una din următoarele
condiţii:
- urmează să fie realizat (consumat sau vândut) în cadrul ciclului de exploatare normal
- urmează să fie realizat (consumat sau vândut) în următoarele 12 luni de la întocmirea bilanţului
- este un activ destinat pentru a fi tranzacţionat
- îmbracă forma de lichidităţi şi echivalente de lichidităţi a căror utilizare nu este supusă unor
restricţii pe o perioadă mai mare de 12 luni de la data întocmirii bilanţului.
Toate celelalte active care nu îndeplinesc una din condiţiile enumerate sunt considerate
active necurente – imobilizări.
Recunoaşterea datoriilor
O datorie este recunoscută în bilanţ atunci când este probabil ca o ieşire de resurse,
purtătoare de beneficii economice, să rezulte din lichidarea unei obligaţii prezente, şi când
valoarea la care se va realiza această lichidare poate fi evaluată în mod credibil. În practică,
obligaţiile rezultate din contracte a căror neexecutare parţială sau totală este echilibrată de o
parte şi cealaltă (datoriile pentru stocurile comandate, dar neprimite), nu sunt, în general,
recunoscute ca datorii în situaţiile financiare. Totuşi, astfel de obligaţii pot corespunde definiţiei
datoriilor, şi în cazul în care criteriile de recunoaştere sunt îndeplinite în respectivele
17
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Capitalurile proprii
Deşi anterior sunt definite ca interes rezidual, diversele sale componete pot fi prezentate
pe linii separate în bilanţ (de exemplu: contribuţiile acţionarilor, rezultate nedistribuite, rezervele
ce reprezintă distribuirea rezultatului şi rezervele ce reprezintă ajustări pentru menţinerea
capitalului sunt prezentate separate). Această separare se face deoarece interesele utilizatorilor
situaţiilor financiare sunt diferite şi pentru că există restricţii de natură legală sau de altă natură
privind capacitatea firmei de a distribui sau de a utiliza într-un alt mod capitalurile sale proprii.
Constituirea rezervelor este cerută de lege, de statut sau de alte acte normative, în scopul
asigurării unei măsuri suplimentare de protecţie împotriva efectelor pierderilor pentru firmă şi
pentru creditorii acesteia. Se pot constitui şi alte rezerve dacă fiscul acordă anumite reduceri de
la impozit sau dacă sunt scutite de impozit.
18
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Suma cu care sunt înregistrate capitalurile proprii în bilanţ depinde de evaluarea activelor
şi datoriilor. În mod normal, suma cumulată a capitalurilor proprii nu corespunde mereu cu
valoarea de piaţa a acţiunilor firmei sau cu suma care ar putea fi obţinută prin vânzarea unei
bucăţi a activului net al firmei sau a firmei în întregime, presupunându-se continuitatea
activităţii.
Recunoaşterea veniturilor
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când a avut loc o
creştere a beneficiilor economice viitoare aferente creşterii unui activ sau diminuării unei datorii,
iar această creştere poate fi evaluată credibil. Aceasta înseamnă că recunoaşterea veniturilor se
realizează simultan cu recunoaşterea creşterii de active sau reducerii datoriilor (creşterea netă a
activelor rezultată din vânzarea produselor sau serviciilor sau descreşterea datoriilor ca rezultat
al anulării unei datorii).
19
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Recunoaşterea cheltuielilor
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când a avut loc o
reducere a beneficiilor economice viitoare, aferente diminuării unui activ sau creşterii unei
datorii, iar această reducere poate fi evaluată credibil. De fapt, aceasta înseamnă că recunoaşterea
cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii datoriilor sau reducerii activelor.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere pe baza unei asocieri directe
între costurile implicate şi obţinerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub
denumirea de conectarea cheltuielilor la veniturile din activitatea curentă, implică recunoaşterea
simultană sau combinată a veniturilor din activitatea curentă şi a cheltuielilor care rezultă direct
şi concomitent din aceleaşi tranzacţii sau alte evenimente.
Atunci când se aşteaptă să se obţină beneficii economice viitoare în decursul mai multor
perioade contabile şi când asocierea acestora cu veniturile poate fi determinată doar vag sau
indirect, sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere pe baza unei proceduri de repartizare
sistematică şi raţională. Această modalitate este deseori necesară în procesul recunoaşterii
cheltuielilor asociate cu utilizarea unor active ca: imobilizări corporale, fond comercial, licenţe şi
mărci de comerţ; în astfel de cazuri, cheltuiala este numită amortizare. Aceste proceduri de
repartizare au drept scop recunoaşterea cheltuielilor în cadrul perioadelor contabile în care se
consumă sau dispar beneficiile economice asociate acestor elemente.
20
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
O cheltuială este recunoscută imediat în contul de profit şi pierdere atunci când un cost
nu generează nici un beneficiu economic viitor sau atunci când, viitoarele beneficii economice
nu corespund sau încetează să mai corespundă criteriilor de recunoaştere în bilanţ sub formă de
activ.
O cheltuială este, de asemenea, recunoscută în contul de profit şi pierdere în acele cazuri
în care apare o datorie fără recunoaşterea unui activ, cum ar fi cazul în care datoria apare ca
urmare a garantării unui venit.
Şi la nivelul cheltuielilor se face diferenţierea între cheltuielile propriu - zise şi pierderi.
Cheltuielile propriu - zise apar în cursul activităţilor curente ale întreprinderilor, regăsindu-se sub
forma costului vânzărilor, costului consumurilor de stocuri, salariilor şi amortismentelor.
Pierderile ca reduceri ale beneficiilor economice pot sau nu să apară în activităţile curente
ale întreprinderii. În această situaţie se află pierderile din calamităţi sau cel din lichidarea
activelor imobilizate. De asemenea, se includ şi pierderile constatate sau nerealizate cum sunt
cele rezultate din diferenţele nefavorabile de curs valutar, sconturile acordate clienţilor,
pierderile nete din cumpărarea /vânzarea de titluri de plasament.
Recunoaşterea pierderilor în contul de rezultate impune, de regulă, evidenţierea lor
separată, informaţia fiind necesară în luarea deciziilor economice. Totodată, raportarea
pierderilor se face fără a lua în calcul veniturile asociate
21
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
22
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
24
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
- alegerea surselor de informaţii – cea mai utilizată sursă de informaţii o reprezintă situaţiile
financiare. Pe lângă aceste informaţii întreprinderile mai au nevoie şi de alte documente în
procesul de analiză financiară, documente care nu reprezintă o obligativitate a întreprinderilor
pentru publicare asemenea situaţiilor financiare.
.
25
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
b) Rata activelor circulante reflectă ponderea activelor circulante în totalul activelor, fiind o
măsură a flexibilităţii financiare care evidenţiază importanţa relativă a activelor uşor de
transformat în bani.
5.1.2. analiza lichidităţii şi solvabilităţii - lichiditatea se referă la măsurarea abilităţii unui activ
de a fi transformat rapid în bani şi cu o pierdere minimă de valoare, de asemenea abilitatea de a-
şi plăti datoriile la scadenţă; - solvabilitatea reprezintă capacitatea de a acoperi datoriile totale
( rata lichidităţii generale, rata lichidităţii imediate, rata lichidtiăţii la vedere, rata solvabilităţii
generale, rata solvabilităţii patrimoniale).
5.1.3. analiza echilibrului economico-financiar prin metoda ratelor - echilibrul este asigurat
de un ansamblu de corelaţii ce se formează în procesul de rotaţie a capitalului (rata de îndatorare
a capitalului propriu, rata globala de îndatorare, rata de autofinanţare a activelor, rata de
fiananţare a imobilizărilor prin capitalurile proprii, rata autonomiei financiare).
5.1.4. analiza patrimoniului net ce reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele
firmei după deducerea tuturor datoriilor, fiind similar avuţiei acestora ca urmare a alocării şi
implicării capitalurilor în activitatea sa.
5.1.5. analiza corelaţiei fond de rulment – necesar de fond de rulment – trezoreria netă;
fondul de rulment reprezintă indicatorul care exprimă în mărime absolută lichiditatea unei
firme (pe termen scurt); necesarul de fond de rulment reprezintă acea parte a activelor
circulante care trebuie finanţată pe seama fondului de rulment; trezoreria netă rezultatul
diferenţei dintre fond de rulment şi necesar de fond de rulment.
27
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
CAPITOLUL II
1. Prezentarea societăţii
S.C. ARAMITH IMPEX S.R.L este persoană juridică română, având forma juridică de
societate comercială cu răspundere limitată. Este o companie cu capital integral privat, cu sediul
social în Municipiul Bucuresţi, Sector 6, Str Ion Nona Otescu, Nr.33.
Societatea este înregistrată la Registrul Comerţului sub numărul J40/3908/2002 şi se
identifică prin codul unic de înregistrare RO14631486, durata societăţii fiind nelimitată cu
începere de la data înmatriculării la Registrul Comerţului.
Societatea are doi asociaţi Dănescu Bogdan cetăţean român, născut la data de 28.08.1968
în oraşul Sinaia, Jud. Prahova cu domiciliul în municipiul Bucuresti, B-dul Griviţei nr. 70, bl. 6
ap. 43, sector 6 având CNP 1680828080022 şi Chiulea Nicolae, cetăţean român născut la data de
20.12.1963 în comuna Caliman, Jud. Alba, cu domiciliul în municipiul Bucuresti, Str. Carol
Davila, nr. 86, et. 4, ap. 408, sector 5 având CNP 1631220205061.
Capitalul social – părţile au convenit să aibe un capital social de 10.000 lei reprezentând
100 părţi sociale a câte 100 lei fiecare.
Capitalul social se distribuie între asociaţi astfel:
- Chiulea Nicolae - 72 părţi sociale a câte 100 lei fiecare, valoare totală 7.200 lei,
reprezentând 72% din capitalul social, având cota de participare la beneficii/pierderi de 72%.
- Dănescu Bogdan - 28 părţi sociale a câte 100 lei fiecare, valoare totală 2.800 lei,
reprezentând 28% din capitalul social, având cota de participare la beneficii/pierderi de 28%.
Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociate. Asociaţii pot aduce ca aport la
capital şi aport în natură.
28
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Echipamentele şi accesoriile comercializate sunt de cea mai buna calitate fiind produse
de liderii mondiali în domeniu dintre care amintim: AMF, Aramith, Bufallo, Brunswick,
ADAM, Cuetec, Maxton.
Funcţionarea societăţii
S.C. ARAMITH IMPEX S.R.L dispune de o echipă tânăra şi dinamică ce are o vastă
experienţă în proiectarea şi instalarea meselor de biliard profesionale, a pistelor şi
echipamentelor de bowling conforme cu cerinţele standardelor Federaţiei Americane de
Bowling.
Conducerea societăţii - hotărârile societăţii se iau cu acordul celor doi asociaţi. Societatea
este administrată de Dănescu Bogdan aceasta fiind administrator cu puteri depline.
Personalul societăţii - încadrarea salariaţilor societăţii se face pe bază de contract
individual de muncă sau contract de prestări servicii, cu respectarea prevederilor Codului Muncii
şi a regimului de asigurări sociale.
29
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
metodele contabilităţii. Sunt întocmite lunar balanţe de verificare pentru verificarea înregistrării
corecte în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale.
Societatea asigură conducerea, evidenţa şi păstrarea tuturor registrelor obligatorii, cu
respectarea modului de completare, păstrare şi arhivare.
Datele prezentate în bilanţul contabil anual reflectă realitatea şi exactitatea cu privire la
situaţia patrimoniului şi a contului de profit şi pierdere al societăţii SC Aramith Impex SRL
Metoda de analiză utilizată este metoda ratelor, aceasta evidenţiază o situaţie a activelor
şi datoriilor în marimi relative, se urmăreşte astfel analiza ponderii elementelor componente
(considerăm total active şi total pasive ca fiind 100%).
30
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
31
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
32
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
acţionarii, cât şi creditorii întreprinderii, mai ales în cazul lichidării acesteia. Ea se calculează
punând faţă în faţă bunurile şi datoriile de aceeaşi scadenţă
În structura situaţiei nete predomină rezultatul exerciţiului net. Acesta fiind element
monetar şi depinde din punct de vedere al transformării lui în lichidităţi de capacitatea
managerului de a-şi încasa creanţele.
Performanţele întreprinderii fiind direct legate de menţinerea capitalului fizic sau
financiar, “Situaţia modificării capitalurilor proprii” este un alt document al situaţiilor financiare
anuale prin care se prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-a suferit în cursul exerciţiului
financiar fiecare element al activului net (capitalurile proprii).
Situaţia modificării capitalurilor proprii
Elemente ale capitalului Sold la Creşteri Reduceri Sold la
propriu 1 ianuarie (+) (-) 31 decembrie
Capital subscris 10000 - - 10000
Rezerve din reevaluare - - - -
Rezerve legale 500 - - 500
Alte rezerve - - - -
Rezultat reportat
- Profit nerepartizat - 256029 - 259029
- Pierdere neacoperită - - - -
Rezultat reportat din surplusul - - - -
din rezerva de evaluare
Rezultatul exerciţiului financiar 256029 295918 256029 295918
Total 266529 - - 562447
33
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
34
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
35
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Rata lichidităţii generale, definită prin raportul dintre active circulante şi datorii
curente, este cea mai cunoscută rata de lichiditate. Un nivel supraunitar al raportului semnalează
posibilitatea ca firma să-şi poată rambursa datoriile pe termen scurt pe baza valorificării, într-un
ciclu normal de activitate, activelor pe termen scurt. În cazul întreprinderii analizate se asigură o
certitudine cu privire la aceasta posibilitate, acest indicator înregistrează valori de 2,69 în anul
2007 fiind în creşte faţă de anul 2006 cu 7,1%.
Această situaţie reprezintă pentru creditorii firmei asigurarea recuperării sumelor
împrumutate, însă, în acelaşi timp, excesul de active curente, comparativ cu datoriile curente,
poate reflecta o situaţie negativă privind eficienţă utilizării activelor.
Raportarea activelor circulante la pasive cu o scadenţă sub un an poate reda o imagine
uşor alterată a capacităţii firmei de a nu intră într-o stare critică, astfel pentru a identifica rapid
starea de lichiditate la nivelul firmei se calculează rata lichidităţii intermediare ca raport între
(Active circulante-Stocuri) / Datorii curente. Firma analizată prezintă un nivel satisfăcător al
acestui indicator, în valoare de 1,49 în anul 2006, în creştere până la 1,75 în 2007, ceea ce
asigură faptul că firmă poate face faţă plăţilor scadente pe termen scurt numai pe seama activelor
uşor transformabile în lichidităţi, stocurile, deşi constituie active circulante sunt caracterizate
printr-o lichiditate mai redusă şi oarecum incertă.
Pentru a avea o imagine mai concludentă asupra riscurilor de neîncasare în recuperarea
unor creanţe, se poate calcula rata lichidităţii la vedere, ca raport între disponibilităţi (inclusiv
investiţii financiare pe termen scurt) / Datorii curente. Valorile acestui indicator sunt de 0,51 în
uşoară scădere până la 0,44 în anul 2007, valori ce asigură faptul că firmă îşi va onora obligaţiile
curente la scadenţă.
Rata solvabilităţii generale, calculată ca raport între Active totale / Datorii totale,
cuantifică riscul incapacităţii de plată a datoriilor. Întreprinderea analizată înregistrează valori de
2,5 în anul 2006 în creştere până la 2,63 în 2007, valori peste nivelul minim acceptat de 1,5 care
ar reflectă un risc de insolvabilitate, deoarece nivelul datoriilor în finanţarea activităţii este redus.
În aceste condiţii există certitudinea că firmă îşi poate onora obligaţiile pe termen lung la
scadenţă.
Rata solvabilităţii patrimoniale – acest indicator este folosit uneori în studiile de analiză a
bonităţii a clienţilor de către bănci, iar pentru firma noastră valorile lui se află în scădere, dar
încă se află la un nivel ce relevă o situaţie satisfăcătoare. Aceasta înseamnă că firma ar obţine un
credit, banca considerându-l un client cu o bonitate satisfăcătoare.
36
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
37
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ înregistrează o încetinire în anul 2007 faţă de anul
precedent, acest lucru semnalează o înrăutăţire a stării de performantă a întreprinderii.
Ratele de rotaţie furnizează indicaţii dinamice deoarece permit să se introducă o
dimensiune temporală în analiza bilanţului, prin evidenţierea ritmului de reînnoire a unor
componente ale acestuia.
38
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Structura contului de profit şi pierdere, pe cele trei tipuri de activităţi (de exploatare,
financiară, extraordinară) permite aprecierea performanţelor întreprinderii evaluate prin
soldurile intermediare de gestiune. Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune se înscrie în
39
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
practica financiară recentă a Uniunii Europene. În unele ţări europene, stabilirea soldurilor
intermediare de gestiune este obligatorie. Deşi în România nu se prevede obligativitatea
întocmirii unui document care să redea soldurile intermediare de gestiune, informaţiile oferite de
acestea sunt utile managerilor firmei, cât şi investitorilor de capital.
40
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
- creşterea Rezultatului din Exploatare cu 16.2 % s-a datorat creşterii mai lente a sumei
dintre excedentul brut din exploatare cu alte venituri din exploatare comparativ cu suma dintre
amortizare şi alte cheltuieli de exploatare;
- creşterea Rezultatului Financiar cu 53.6 % a fost consecinţa creşterii într-o proporţie
mai mare a veniturilor financiare comparative cu creşterea cheltuielilor financiare;
- creşterea Rezultatului Curent cu 16,5% a fost consecinţa creşterii în proporţie mai mare
a rezultatului financiar (53,6%) comparativ cu creşterea rezultatului din exploatare 16,2%;
- lipsa rezultatului extraordinar s-a reflectat în egalitatea rezultatului curent cu rezultatul
brut, care a crescut cu 16.5 % ca urmare a creşterii mai rapide a veniturilor totale (14,2 %)
comparativ cu cheltuielile totale (13,4 %);
- rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 14,6 % într-un ritm inferior creşterii
rezultatului brut (16,5 %) datorită creşterii mai rapide a impozitului pe profit (22,5 %).
Calculul CAF şi AF
Solduri intermediare de gestiune
Nr. Exerciţiul financiar Indici (%)
1. Metoda fluxurilor
41
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
42
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
43
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
44
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Rentabilitatea economică
Rata de rentabilitate globală a ansamblului de capitaluri investite în societate,
rentabilitatea economică, se estimează prin raportarea profiturilor ce revin proprietarilor,
respectiv creditorilor la suma capitalurilor atrase de la acestia.
Profitul ce revine investitorilor de capital în intreprindere sunt constituite din profitul net
şi dobânzile anuale aferente plăţilor către creditori. Capitalurile atrase de firmă se regăsesc în
pasivul bilanţier al societăţii comerciale, fiind formate din capitalurile proprii ale întreprinderii şi
creditele contractate de aceasta pe o perioadă mai mare de un an.
Acest indicator înregistrează valori mai reduse decât rata de rentabiliate a capitalurilor
investite de proprietari, se evidenţiază totuşi aceeaşi linie în scădere de la 92% în anul 2006 la
49,98% în anul 2007.
Aceasta reducere se datorează nivelurilor mai scăzute a ratelor de rentabilitate a
capitalurilor investite de creditori, în scădere de la 19,99% în anul 2006 la 9,8% în anul 2007.
45
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Din perspectiva întreprinderii, acest raport reprezintă rata de dobândă medie platită de
întreprindere la creditele contractate sau rata de rentabilitate a capitalurilor investite de creditori.
Aceasta presupune raportarea rezultatului distribuit creditorilor intreprinderii la suma
capitalurilor imprumutate de la acestia. Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile implică pentru
întreprindere costuri mai mici cu creditele contractate prin economia de impozit realizată de
societate.
Diferenţa dintre costul capitalurilor proprii şi costul capitalurilor împrumutate constă în
faptul că primele sunt remunerate numai dacă întreprinderea realizează un beneficiu net contabil,
în timp ce capitalurile împrumutate trebuie remunerate indiferent de situaţie (beneficiu sau
pierdere). În acest caz, cheltuielile financiare ce includ dobânzile la imprumuturi pot diminua
capacitatea de autofinanţare până la insolvabilitate, acesta fiind riscul financiar
46
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
3. Concluzii şi propuneri
47
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
48
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
realizarea unor venituri suplimentare din dividende sau dobânzi şi/sau din vânzarea titlurilor de
plasament la preţuri mai mari decât cele de achiziţie.
În privinţa efectului îndatorării prin mecanismul efectului levierului financiar şi având în
vedere valorile pozitive ale acestuia recurgerea la îndatorare permite amelioararea rentabilităţii
financiare, indicele levierului financiar indică faptul întreprinderea poate creşte gradul de
îndatorare, deoarece îndatorarea îi potenţează gradul de rentabilitate a capitalurilor proprii.
Utilizarea îndatorării trebuie totuşi făcută cu prudenţă, deoarece aceasta limitează
independenţa financiară a întreprinderii, îi reduce posibilităţile suplimentare de îndatorare în
perioada de criză şi îi creşte volatilitatea rezultatelor şi a rentabilităţii capitalurilor proprii la
variaţiile volumului de activitate în raport cu valorile critice, cu pragul de rentabilitate.
Din situaţia modificării capitalurilor proprii rezultă capacitatea de menţinere şi tendinţa
de creştere a capitalului, precum şi a profitului întreprinderii în cursul exerciţiului. În concluzie
putem vorbi de o evoluţie favorabilă a patrimoniului net. Totuşi se recomandă supravegherea
modului de investire făcute pe baza rezultatul reportat, parte a capitalal propriu ce conferă
siguranţa, dar care prezintă costuri mai ridicate.
Autofinanţarea reprezintă îmbogăţirea întreprinderii, fiind un mijloc de finanţare pe care
aceasta îl găseşte în propriile forţe, care îi va întări structura financiară, mărind fondul de
rulment. Creşterea autofinanţării presupune reducerea dividendelor distribuite, în cazul nostru
neacordare de dividende, ceea ce nemulţumeşte acţionarii, care doresc în mod normal
remunerarea capitalurilor investite. Cu toate acestea nivelul ideal de autofinanţare este dificil de
apreciat, în cazul societăţii analizate se evidenţiază o autofinanţarea de dezvoltare.
Analiza lichiditaţii şi solvabilităţii evidenţiază abilitatea întreprinderii de a-şi onora
obligaţiile financiare. Această situaţie reprezintă pentru creditorii firmei asigurarea recuperării
sumelor împrumutate, însă, în acelaşi timp, excesul de active curente, comparativ cu datoriile
curente, poate reflectă o situaţie negativă privind eficientă utilizării activelor.
Din analiza bonităţii, cu ajutorul ratei solvabilităţii patrimoniale, deşi în scădere, aceast
indicator se află la un nivel ce relevă o situaţie satisfăcătoare. Aceasta înseamnă că firma ar
obţine un credit, banca considerând această societate un client cu o bonitate satisfăcătoare.
49
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
Contabilitatea trebuie să ţină cont de faptul că oamenii trăiesc într-o lume în care
resursele sunt limitate. Prin măsurarea şi prezentarea informatiilor contabile privind activele
utilizate şi randamentele obţinute se permite separarea celor care utilizează resursele cu abilitate
de cei care le risipesc, în felul acesta se va realiza o utilizare raţională a resurselor şi nivelul de
viaţă va creşte.
ANEXA 1
În ceea ce priveşte bilanţul, conform IAS 1, trebuie să includă, cel puţin, elementele care
să prezinte următoarele valori:
În ceea ce priveşte contul de profit şi pierdere, conform IAS 1, trebuie să includă, cel
puţin, elementele care să prezinte următoarele valori:
a) veniturile
b) rezultatele activităţii de exploatare
c) costurile de finanţare
d) partea din profituri aferentă întreprinderilor asociate şi în participaţie contabilizate prin
metoda punerii în echivalenţă
e) cheltuieli cu impozitul pe profit
f) profitul sau pierderea din activitatea curentă
g) interesul minoritar
50
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
ANEXA 2
I – ACTIV
1. Active necurente
- imobilizari corporale (terenuri, construcţii, utilaje)
- fondul comercial
- alte imobilizari necorporale (brevete, mărci, licenţe)
2. Active curente
- stocuri
- clienţi
- alte creanţe
- lichidităţi şi echivalente de numerar
1. Capitaluri proprii
- capitaluri proprii ce revin acţionarilor societăţii mamă, din care capital, rezerve,
rezultat reportat
- capitaluri proprii ce se numesc interese minoritare
2. Datorii
- datorii necurente
▪ datorii financiare care ajung la scadenţă într-o perioada mai mare de un an
51
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
▪ impozitele amânate
▪ provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
- datorii curente
▪ furnizori
▪ partea sub un an a datoriilor financiare pe termen lung
▪ impozitul exigibil
ANEXA 3
● Venituri (CA)
+ Alte venituri
+/- Variaţia stocurilor de produse finite şi producţie în curs de execuţie
+ Producţia imobilizată
- Consumul de materii prime şi materiale
- Cheltuieli cu personalul
- Cheltuieli cu amortizarea
- Cheltuieli cu deprecierea imobilizărilor
- Alte cheltuieli de exploatare
- Cheltuieli financiare
+/- Partea din rezultatul întreprinderilor asociate
= Rezultatul înainte de impozitare
- Impozitul pe profit
= Rezultatul perioadei din care rezultat – partea ce revine acţionarilor societăţii mamă şi
rezultat – partea care revine intereselor minoritare
● Venituri (CA)
- Costul bunurilor vândute
= Marja brută
- Costurile de distribuţie
- Cheltuieli generale de administraţie
52
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
+ Alte venituri
- Cheltuieli financiare
+/- Partea din rezultat a întreprinderilor asociate
= Rezultat înainte de impozitare
- Cheltuieli cu impozitul pe profit
= Rezultatul perioadei din care rezultat – partea ce revine acţionarilor societăţii mamă şi
rezultat – partea care revine intereselor minoritare
ANEXA 4
53
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
ANEXA 5
54
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
SOLD D 30 0 0 0
REPARTIZAREA PROFITULUI 31 0 0 0
CAPITALURI PROPRII - TOTAL
(rd 19+23+24-25+26+27-28+29-30-31)
32 266529 562447 295918
PATRIMONIUL PUBLIC 33 0 0 0
CAPITALURI - TOTAL (rd 32+33) 34 266529 562447 295918
ANEXA 6
Nr
Indicator/Anul 2006 2007 VARIATIA
rd
55
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
56
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
BIBLIOGRAFIE
• Gîrbina Maria-Mădălina, Bunea Ştefan, “Sinteze, studii de caz şi teste grilă privind
aplicarea IAS (revizuite)- IFRS” – volumul I, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti 2006
• Oprea Calin, Ristea Mihai, “Bazele contabilităţii”, Editura Genicod, Bucuresti, 2002
57
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
58
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE. TRATAMENTE CONTABILE
59