UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LURARE DE LICENŢĂ
Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare
anuale
Studiu de caz-Eos Ksi România

Coordonator Ştiinţific:
Lector univ. dr. Chivu Maria Ramona

Absolvent:

Cercel Ana
Ştefania
 Bucureşti
2015

CUPRINS

1.1 Introducere..................................................................................………............…..... 4
1.1.1. Obiectivul lucrării..........………………………………………………..………......5
1.2.1. Motivaţia efectuării lucrării …………………………………………...…………...5
1.3.1. Prezentarea pe capitole a lucrării………………...…………………………...….....6

CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA

SITUAŢIILOR FINANCIARE ,STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU,SUNTEZĂ DIN
LITERATURA DE SPECIALITATE

1.2 Reglementari contabile privind întocmirea situaţiilor financiare anuale individuale şi

a situaţiilor anuale consolidate.............…………………………...……...……...…... 9
1.3 Cadrul legal privind aplicarea IFRS în România………………………......….…….13
1.3.1. Conducerea contabilităţii în condiţiile aplicării IFRS …………………………....14
1.4 Sisteme de contabilitate si utilizatorii informaţiei contabile..............................….…16
1.5 Rolul şi importanţa situaţiilor financiare................................………………....….…19
1.6 Lucrări premergătoare întocmirii situaţiilor financiare anuale....………….......……20
1.6.1. Întocmirea balanţei conturilor înainte de inventariere pag………………...…….20
1.6.2. Inventarierea generală a patrimoniului …………………………………………...22
1.6.3. Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau finanţarea
pierderilor……………………………………………………………………………………….. 26
1.7. Principii contabile şi aplicarea lor în situaţiile financiare annual……………...........27
1.7.1. Principiul continuităţii activităţii………………………………………………….27
1.7.2. Principiul permanenţei metodelor contabile………………………………………28
1.7.3. Principiul prudenţei………………………………………………………….........29
1.7.4. Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii………………..30
1.7.5 . Principiul intangibilităţii………………………………………………………….30

2
 1.7.6. Principiul necompensării………………………………………………………….31
1.7.7. Principiul pragului de semnificaţie…………………………………………..........31
1.7.8 . Principiul contabilităţii de angajamente…………………………………….........32
1.7.9. Principiul evaluarii la cost de achiziţie sau cost de producţie………………….....32
1.7.10. Principiul contabilizării şi prezentării elementelor din bilanţ şi din contul de
profit şi pierdere ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cau..….32
1.8. Documente contabile obligatorii necesare la întocmirea situaţiilor financi..............34
1.8.1. Registrul jurnal………………………………..……………….…….……..…35
1.8.2. Registrul jurnal de încasãri şi plãţi………...……….………...….…..……......35
1.8.3. Registrul incasari ……………….…………………………….……….......... 35
1.8.4. Registrul „Cartea mare”…………………………….……..…….…...…..…...36
1.8.5. Registrul inventar……………………………………….…………….…........37
1.8.6. Nota de contabilitate……….………………………………………………….38

CAPITOLUL II DEZVOLTĂRI ŞI APROFUNDĂRI PRIVIND SITUAŢIILE

FINANCIARE ANUALE
2.1. Bilanţul contabil………………………………………………………....….….……39
2.2. Contul de profit şi pierdere…………………………………………………....…….45
2.3.Situaţia modificărilor capitalului propriu………………………………….…………47
2.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie…………………………………………………...…48
2.5. Note explicative la situaţiile financiare anuale...........................................................49

CAPITOLUL III ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

ANUALE LA O COMPANIE MULTINAŢIONALĂ.STUDIU DE CAZ EOS KSI ROMÂNIA

3.1. Prezentarea societăţii EOS KSI …………………………………………………...53

3.2. Analiza stucturii patrimoniale……………………………………………..……….63
3.3. Evaluarea si recunoaşterea posturilor bilanţiere……………………………….…..66
3.4. Prezentarea contului de profit şi pierdere conform IAS 1……………….………...68

3
 CONCLUZII ŞI NOTE FINALE DESPRE LUCRAREA PREZENTATĂ

BIBLIOGRAFIE si ANEXE

1.1. Introducere

Interprindere ocupă o poziţie centrală între instituţiile contemporane.Prin intermediul

interprinderii se derulează cea mai mare parte a operaţiilor financiare,se distribuie marfă, se
prestează servicii care au scopul de a satisface nevoile individuale sau colective ale
oamenilor.Odata cu creşterea rolului acesteia în interiorul pieţei, s-a dezvoltat şi necesitatea unei
stiinţe care să controleze şi să reglementeze operaţiunile desfăşurate în interprindere şi prin
intermediul acesteia.Instrumentul prin care entitatea îşi informează utilizatorii interni sau externi
despre performanţele situaţiei financiare este contabilitatea.
Atât la nivel naţional cat şi internaţional,ultima perioadă a fost marcata de o dezvoltare şi
o creştere impresionantă a numarului de reglementări contabile care au condus către o
transparentizare a procesului economic derulat pe piaţa financiară.Acest lucru a fost determinat
de creşterea nivelului de activitate al entităţilor care a dus şi către o mărire a riscului la care au
fost şi sunt expuse.
Evoluţia economică, politică şi socială în ultimii douăzeci de ani, dar şi tranziţia de la o
economie centralizată la o economie de piaţă au impus alinierea contabilităţii din România la
standardele europene şi internaţionale de contabilitate.
Tranziţia de la vechiul sistem de contabilitate la sistemul contabil bazat pe IFRS este un
proces de lungă durată care se află încă în derulare.
Societăţile comerciale cotate la BVB (Bursa de Valori Bucureşti) au obligaţia de a aplica
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS – International Financial Reporting
Standards) începând cu exerciţiul financiar al anului 2012.
Începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, societăţile comerciale ale căror valori
mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată au obligaţia de a aplica
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) la întocmirea situaţiilor financiare
anuale individuale.1
1
Potrivit OMFP 881/2012 din 25 iunie 2012 privind aplicarea de către societăţile comerciale ale căror valori mobiliare
sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, publicat în MOf 424
din 26 iunie 2012

4
 1.1.1. Obiectivul lucrarii

Construirea unui sistem de contabilitate este obiectivul primordial al oricărei societăţi

dornice de dezvoltare .România, o ţară aflată în plină tranziţie spre o economie de piaţă a fost
mereu în cautarea propriului drum spre modernizare şi împlementare a propriului sistem de
contabilitate.
Obiecviul lucrării este acela de a evidenţia modul în care contabilitatea românească s-a
adaptat la standardele internaţionale dar si felul în care entităţile işi întocmesc şi prezintă
situaţiile financiare anuale .Deasemenea, am dorit să analizez beneficiile oferite de aplicarea
standardelor IFRS în comparaţie cu sistemul contabil anterior, dar şi identificarea avantajelor şi
dezavantajelor ce intervin odata cu aceste schimbari .
Având în vedere tranziţia la care a fost supusă societatea , am considerat importantă
studierea modului în care entităţile s-au adaptat şi în ce mod influenţează Standardele
Internaţionale de Contabilitate rezultatele şi performanţele interprinderii.

1.1.2. Motivaţia efectuării lucrării

Alegerea şi întocmire prezentei lucrări a fost motivată de faptul că , cercetarea

performanţei financiare a entitaţilor trebuie platasă în contexul economic actual , dar şi de faptul
că permanent sunt necesare instrumente noi de perfecţionare şi evaluare astfel încât situaţiile
financiare anuale să reflecte o creştere şi o profitabilitate sporită a interprinderii.
Situaţiile financiare ale unei companii reprezintă cel mai important mijloc prin care
informaţia contabilă este pusă la dispoziţia factorilor decizionali.De aceea, companiile işi publică
anual situaţiile financiare într-un mod cât mai explicit , pentru a putea fi întelese de cititorul
interesat.
Relevanţa temei studiate se află în strânsă legatură cu modul în care operatorii economici
de pe piaţa romanească se adaptează la modificările adusa de reglementările internaţionale în
materie de contabilitate şi situaţii financiare.

5
 Dezvoltarea economică impreuna cu globalizarea pieţelor economice şi financiare , la
care în ultimii ani s-au adăugat consecinţele crizei economice mondiale , au dus la îngreunarea
sistemelor contabile utilizate anterior, acestea fiind greu de aplicat , aparând astfel necesitatea
simplificarii acestora cât şi armonizarea lor la nivel internaţional.

1.1.3. Prezentarea pe capitole a lucrării

Aşa cum am precizat în introducere, pentru a atinge obiectivul lucrarii, acela de a

prezenta modul în care entităţile economice s-au adaptat la noile standarde de contabilitate, dar şi
modul în care entitatea îşi organizează, întocmeşte şi prezintă situaşiile anuale , lucrarea a fost
întocmită în trei capitole.
Pentru a putea fi profitabilă orice entitate are nevoie de informaţii fără de care procesul
decizional ar fi îngreunat sau nu ar putea avea loc.Pentru a obţine aceste informaţii este necesară
o analiză a situaţiilor financiare pentru a putea stabili pragul de eficienţă şi profitabilitatea
acesteia .Astfel că, în cele trei capitole ale lucrării sunt prezentate situaţiile financiare anuale ,
modele de analiză a acestora, analiza patrimoniului societăţii dar şi concluziile desprinse.
În Capitolul I numit „|Consideraţii generale privind contabilitatea situaţiilor financiare,
stadiul cunoaşterii în domeniu, sinteză din literatura de specialitate “ am prezentat cadrul legal
dupa care entităţile din România îşi întocmesc situaţiile financiare anuale.În primul rand am
discutat despre principalele reglementări contabile privind întopcmirea acestor situaţii financiare,
reglementări care sunt regasite în OMFP 1802 din 2014 care a intrat în vigoare la data de 1
ianuarie 2015 abrogând OMFP nr 3055 din 2009 privind aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene şi OMFP nr 2239 privind aprobarea Sistemului simplificat de
contabilitate din 25 iulie 2011.
Am prezentat şi aplicarea standardelor IFRS în România , care odata cu aprobarea
Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 881/2012 a impus societăţilor comerciale ale căror
valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată să aplice Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) la întocmirea situaţiilor financiare anuale
individuale începând cu anul 2012. Aceste entităţi aveau opţiunea (fără a fi obligate) de a întocmi

6
un set distinct de situaţii financiare în conformitate cu IFRS pentru alţi utilizatori decât entităţile
statului.2 Se realizează astfel o trecere de la aplicarea voluntară a IFRS la aplicarea obligatorie.
Mai mult, am vorbit despre rolul situaţiilor financiare având în vedere că acestea trebuie
să prezinte o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei şi modificărilor capitalurilor
proprii şi fluxurilor de trezorerie ale interprinderii pentru respectivul exerciţiu financiar.
Situaţiile financiare sunt o reprezentare fianciară structurată a poziţiei financiare a unei
interprinderi şi a tranzacţiilor efectuate de aceasta.
Am enumerat cateva din documentele utilizate la întocmirea situaţiilor
financiare(Registrul inventar Registrul Carta Mare Registrul jurnal de încasări şi plăţi) şi nu în
ultimul rând am prezentat principiile contabile după care funcţionează contabilitatea în România
actualizte conform cu OMFP nr 1802 din 29 decembrie 2014:
- Principiul continuităţii activităţii, Principiul permanenţei metodelor contabile, Principiul
prudenţei, Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii , Principiul
intangibilităţii, Principiul necompensării, Principiul pragului de semnificaţie, Principiul
contabilităţii de angajamente, Principiul evaluarii la cost de achiziţie sau cost de producţie,
Principiul contabilizării şi prezentării elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere
ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză)
În capitolul II numit “Dezvoltări şi aprofundări privind situaţiile financiare anuale” am
investigat modalitatea prin care entităţile işi întocmesc situaţiile financiare contabile.
În primul rand am precizat faptul că situaţiile financiare sunt documente contabile de
sinteză, care asigură centralizarea şi generalizarea informaţiilor într-o formă sistematică şi
unitară . Ele reprezintă produsul final al activităţii contabile şi un mijloc de comunicare oficial al
rezultatelor acesteia
În Romania, întocmirea situatiilor financiare este reglementată de Legea contabilităţii nr.
82/1991. Aceasta se bazează pe prevederile standardelor internaţionale şi a directivelor europene.
În conformitate cu aceste reglementări, agenţii economici întocmesc situaţii financiare
compuse din: bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificării capitalurilor proprii, situaţia
fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note explicative.În continuare am dezvoltat specificul
fiecarui element prezent în situaţiile financiare anuale.

2
OMFP nr 1.121/2006

7
 În capitolul III , numit “ Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale la o
companie Studiu de caz la EOS KSI ROMÂNIA” am prezentat compania începând de la
înfiinţarea ei,la management, la performanţele financiare în piaţa, la rezultate, domenii în care
activează până la structura ei internă, număr de angajaţi, sedii, activitatea propriu-zisă.
Deasemenea, am analizat structura activelor, datoriilor, bilanţului şi am prezentat
standardele care reglementează întocmirea contabilitţii în aceasta firmă.
Toate aceste date privind compania au fost susţinute de grafice şi date oficiale pe care
compania le-a depus la sfarşitul anului la organul abilitat.
Contul de profit şi pierdere a fost întocmit conform cu prevederile Standardelor
Internaţionale de Contabilitate şi reglementările Directivei a IV-a sub formă de listă, prin
deducerea cheltuielilor din venituri, pentru a arăta modul de formare a rezultatului, formă
acceptată de IAS 1 şi prezintă minimul de informaţii impuse de standard.
La întocmirea contului de profit şi pierdere s-a ţinut cont de principiile contabile , în
special de principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii.
Pentru fiecare element de cheltuială din contul de profit şi pierdere a fost prezentată
valoarea aferentă elementului , toate acestea fiind explicate în notele explicative prin comentarii
relevante.
Veniturile au fost recunoscute în contul de profit şi pierdere în momentul în care riscurile
şi beneficiile asociate proprietăţii asupra lor au fost transferate cumpărătorului.
În finalul acestei lucrari am prezentat concluziile pe care le-am desprins în urma
întocmirii acestei lucrări şi anume că informaţiile financiare pot fi analizate în primul rând în
bilanţul unei interprinderi , studiind atat contul de profit şi pierdere cât şi situaţia fluxului de
numerar.Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii informaţiei financiare , necesită
evaluarea posibilităţii şi capacităţii unei entităţi de a genera numerar, de a face faţă provocărilor
şi schimbarilor din piaţă dar şi modalitatea prin care îşi armonizează procedeele contabile la
standardele internaţionale şi la modificările legislative.

8
 CAPITOLUL I : CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA
SITUAŢIILOR FINANCIARE ,STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU,SUNTEZĂ
DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

1.2. Reglementari contabile privind întocmirea situaţiilor financiare anuale

individuale si situaţiilor anuale consolidate

Din punct de vedere etimologic cuvantul contabilitate provine din latinescul computare ,
adoptat în limba româna pe filiera franceză de la verbul compter , cu aceelaşi înţeles.
Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, şi se ocupă cu "măsurarea,
evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum
și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice", iar scopul ei este că
"trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea
informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât
pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali,
creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori" 3
Contabilitatea este un sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare,
înregistrare, generalizare a elementelor contabile și de raportare financiară. Altfel spus
contabilitatea poate fi înţeleasă ca o activitate, realizată în cadrul ciclului contabil, prin
intermediul căreia se face legătura dintre activitatea entităţii și factorii de decizie.4
Societăţile comerciale , companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de
cercetare-dezvoltare , societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au
obligaţia să conduca contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale.
Categoriile de persoane care pot ţine contabilitatea în partida simpla se stabilesc prin ordin al
ministrului finanţelor publice.
Pentru organizaţii patronale şi sindicale, precum şi pentru alte categorii de organizaţii
fară scop patrimonial, care nu desfăşoara activitaţi economice, Ministerul Finanţelor Publice
3
Legea contabilității nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1)
4
Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007/ Monitorul Oficial nr.90-93/399 din 29.06.2007 (art. 3)

9
aprobă un sistem simplificat de raportare financiară, având în vedere şi cerinţele organismelor
europene de profil.
Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării
ei intr-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de
document justificativ.
Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate angajează
răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au
înregistrat în contabilitate, dupa caz.
Situaţii financiare anuale aferente exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care
trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi, de regulă, coincide cu anul calendaristic, durata
exerciţiului financiar fiind de 12 luni.5
Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic (de la 01.01.):
-pentru sucursalele cu sediul in Romania, care aparţin unei persoane juridice
străine, cu excepţia instituţiilor de credit, entităţilor autorizate de Comisia Naţionala a Valorilor
Mobiliare şi societăţilor de asigurare, dacă exerciţiul financiar diferă pentru societate;
-pentru filialele consolidate ale societăţii-mamă, cu excepţia instituţiilor de credit,
entităţilor autorizate de Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare si societăţilor de asigurare, daca
exerciţiul financiar diferă pentru societatea-mamă;
Reglementarile contabile în România privind întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt
regasite in OMFP 1802 din 2014 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2015 abrogând
OMFP nr 3055 din 2009 privind aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene şi OMFP nr 2239 privind aprobarea Sistemului simplificat de contabilitate din 25 iulie
2011. Exerciţiul financiar al unităţiilor nou înfiinţate începe la data înfiinţării, potrivit legii.
Exercitţul financiar al unei persoane juridice care se lichideaza începe la data încheierii
exerciţiului financiar anterior şi se încheie în ziua precedentă datei când începe
lichidarea.Perioada de lichidare este considerată un exerciţiu financiar, indiferent de durata sa.
Situaţiile financiare anuale consolidate ale unei societăţi-mama se întocmesc pentru
acelaşi exercitiu financiar aplicabil situaţiilor financiare anuale ale societaţii-mamă. Dacă

5
Legea contabilitatii nr.82/1991, Ordinul 1752/17.11.2005, IAS1, Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu
Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene , Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a VII-a
Comunitatii Economice Europene.

10
exerciţiul financiar al filialelor diferă de exerciţiul financiar aplicabil societaţii-mamă,situaţiile
financiare anuale consolidate pot fi întocmite la o alta dată pentru a ţine cont de exerciţiul
financiar al majorităţii sau al celor mai importante dintre societăţile consolidate (de la
01.01.2007).
Exerciţiul financiar pentru instituţiile publice este anul bugetar.Persoanele juridice au
obligaţia să întocmeasca situaţii financiare anuale, inclusiv în situaţia fuziunii, divizarii sau
încetarii activităţii acestora, în conditiile legii. Ministerul Finanţelor Publice poate stabili
întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare şi la alte perioade decat anual, în cadrul exerciţiului
financiar. Pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară situaţiile financiare anuale se compun din bilanţ, cont de
profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie,
politici contabile şi note explicative.
Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementarilor
prevăzute mai sus , aplica reglementari contabile conforme cu directivele europene şi întocmesc
situaţii financiare anuale, care se compun din bilanţ, cont de profit si pierdere, politici contabile
si note explicative.Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial situaţiile financiare anuale se
compun din bilanţ, contul rezultatului exerciţiului, politici contabile si note explicative.
Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar şi sunt însoţite de raportul
administratorilor.Pentru sucursalele din România ale instituţiilor de credit şi ale altor instituţii
financiare cu sediul în stăainatate, se stabileşte conţinutul situaţiilor financiare anuale care
trebuie publicate de aceste sucursale. Instituţiile respective stabilesc şi cerinţele referitoare la
informaţiile privind activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate de sucursalele
respective în situaţia în care acestea nu sunt obligate să publice situaţii financiare anuale
referitoare la activitatea proprie. 6
Instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale si anuale, conform normelor
elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
Raportul anual cuprinde situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de
audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, şi propunerea de distribuire a profitului sau de
acoperire a pierderii contabile.

6
OMFP 1802/2014 Pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate

11
 Situaţiile financiare anuale vor fi însotiţe de o declaraţie scrisă a persoanelor prevăzute
prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă că:
-politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în
conformitate cu reglementarile contabile aplicabile;
-situaţiile financiare anuale ofera o imagine fidela a poziţiei financiare,
performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
-persoana juridica îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.Obiectivul
situaţiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidelă a poziţiei financiare,
performantei financiare si a celorlalte informaţii referitoare la activitatea grupului, potrivit
reglementărilor contabile aplicabile. Situaţiile financiare anuale consolidate constituie un tot
unitar. Acestea cuprind bilanţul consolidat, contul de profit si pierdere consolidat, precum şi
celelalte componente, respectiv informaţii referitoare la activitatea grupului, potrivit
reglementarilor contabile aplicabile, politici contabile şi note explicative la situaţiile financiare
anuale consolidate, şi vor fi făcute publice împreuna cu situaţiile financiare anuale individuale
ale societăţii-mamă.
Reglementarile contabile privind contabilitatea in partida simpla se aplica de catre
urmatoarele categorii de persoane:
-persoanele fizice si asocierile fara personalitate juridica ale caror venituri sunt
supuse impozitului pe venit in conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare;
-persoanele sau entitatile care, prin actul normativ de infiintare, prin legi speciale
sau prin alte acte normative, au obligatia tinerii contabilitatii in partida simpla, cu exceptia
persoanelor juridice fara scop patrimonial;7
Persoanele juridice care organizeaza contabilitatea în partidă dublă trebuie să publice
situaţiile financiare anuale. Fac obiectul publicării situaţiilor financiare anuale, raportul
administratorilor şi raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz. Aceste prevederi
se aplică şi sucursalelor înregistrate în România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul în
strainîtate, precum şi societaţilor-mamă care întocmesc situaţii financiare consolidate. Acţionarii
şi angajaţii unei societăţi au dreptul să se informeze în legătură cu situaţiile financiare anuale la

7
Ordin 170/2015 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind contabilitatea in partida simpla

12
sediul social al societăţii sau al societăţi - mamă, fără nici o discriminare. Situaţiile financiare
anuale se păstrează timp de 50 de ani.În caz de încetare a activităţii persoanelor juridice,
situaţiile financiare anuale, precum şi registrele şi celelalte documente se predau la arhivele
statului, în conformitate cu prevederile legale în materie.
Instituţiile publice şi celelalte persoane juridice, ai căror conducători au calitatea de
ordonator de credite, depun un exemplar din situaţiile financiare trimestriale şi anuale la organul
ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta. Ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome si unităţile
administrativ-teritoriale, ai căror conducători au calitatea de ordonator principal de credite,
depun la Ministerul Finanţelor Publice un exemplar din situaţiile financiare trimestriale si anuale,
potrivit normelor şi la termenele stabilite de acesta.

1.3. Cadrul legal privind aplicarea IFRS în România

În cadrul legal privind aplicarea IFRS în România se expun reglementările naţionale care
impun sau permit entităţilor prezentarea situaţiilor financiare în conformitate cu IFRS.
După emiterea lor de către IASB, standardele şi interpretările trebuie aprobate pentru a fi
aplicate în Uniunea Europeană8
În baza Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 881/2012 societăţile comerciale ale
căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată au obligaţia de a
aplica Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) la întocmirea situaţiilor
financiare anuale individuale începând cu anul 2012. Aceste entităţi aveau opţiunea (fără a fi
obligate) de a întocmi un set distinct de situaţii financiare în conformitate cu IFRS pentru alţi
utilizatori decât entităţile statului.9 Se realizează astfel o trecere de la aplicarea voluntară a IFRS
la aplicarea obligatorie.
Ordinul 881/2012 abrogă articolul 4 din Ordinul 1.121/2006 care solicita entităţilor care
aplică IFRS să întocmească şi situaţii financiare conforme cu reglementările contabile naţionale.
Standardele emise de IASB sunt supuse unui proces de aprobare la nivelul Uniunii
Europene. Societăţile vizate de Ordinul 881/2012 trebuie să urmărească la data raportării stadiul
adoptării standardelor, interpretărilor (sau modificărilor acestora) la nivelul Uniunii Europene
8
OMFP nr. 881/2012
9
OMFP nr 1.121/2006

13
potrivit procedurii prevăzute la art. 6 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor
internaţionale de contabilitate. Dacă anumite standarde sunt aprobate prin Regulamente publicate
în Jurnalul Oficial după data bilanţului, dar înainte de semnarea situaţiilor financiare acestea pot
fi utilizate în măsura în care aplicarea anticipată este permisă de Regulament şi de standardul
aprobat.10
Directivele europene urmăresc să armonizeze normele contabile care se aplică
societăţilor şi altor organisme care nu sunt supuse Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al
Parlamentului European şi al Consiliului privind aplicarea standardelor internaţionale de
contabilitate întreprinderilor cotate la bursă.
Astfel, această directivă elimină orice discordanţă între directivele contabile şi
regulament referitoare la aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate (IFRS), de vreme
ce permite ca opţiunile contabile IFRS să devină aplicabile întreprinderilor care menţin
directivele contabile ca legislaţie de bază. În plus, directiva extinde dincolo de aspectele
financiare analiza riscurilor în rapoartele de gestiune ale întreprinderilor. Ea precizează, de
asemenea, conţinutul obligatoriu al rapoartelor auditorilor.11

1.3.1. Conducerea contabilităţii în condiţiile aplicării IFRS

În România, există entităţi sau grupuri de entităţi care au obligaţia de a asigura raportarea
financiară cu caracter general pe baza Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară
(denumite în continuare IFRS).
Conform OMF nr. 1121/2006, în ţara noastră, începând cu 1 ianuarie 2007, societăţile
cotate pe o piaţă reglementată sunt obligate să aplice referenţialul IFRS pentru întocmirea
situaţiilor financiare consolidate. Societăţile bancare vor continua să aplice IFRS (pentru ele
obligaţia există de la 1 ianuarie 2006). Celelalte societăţi de interes public pot aplica acest
referenţial opţional, neexistând o obligaţie legală în acest sens.
Începând cu 1.01.2011, vor aplica IFRS în scopul elaborării situaţiilor financiare
individuale toate instituţiile de credit care îşi desfăşoară activitatea în România, inclusiv

10
Art. 6 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002
11
Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2003

14
sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine şi sucursalele din străinătate ale
instituţiilor de credit persoane juridice române.12
Entitățile care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic
întocmesc situațiile financiare anuale rezultate din retratare şi Situația cuprinzând rezultatele
retratării, la data aleasă pentru întocmirea acestora. Ca urmare, în cazul acestor entități, pentru
data de 31 decembrie 2012, raportarea contabilă anuală prevăzuta la art. 37 din Legea nr.
82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se întocmeşte pe baza
informațiilor din contabilitatea organizată în baza Reglementărilor contabile conforme cu
Directiva a IV‐a a Comunităților Economice Europene, aprobate prin Ordinul ministrului
finanțelor publice nr. 3.055/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
Începând cu 2012, toate entităţile cotate la BVB-Bursa de Valori Bucureşti vor prezenta
situaţii financiare individuale conforme IFRS supuse auditului statutar, urmând ca, de la
1.01.2013, IFRS să fie baza de ţinere a contabilităţii.13.
Ţinerea contabilităţii pe baza IFRS se va realiza cu ajutorul Reglementărilor contabile
conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile societăţilor
comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.
Aceste reglementări au fost emise prin Ordinul 1286/2012 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile societăţilor
comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, şi
publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 687 din 4 octombrie 2012 şi conţin un plan de conturi
adaptat la cerinţele de informare ale IFRS.
Decizia de extindere a sferei de aplicare a IFRS în România este rezultatul acordului
încheiat de România cu Fondul Monetar Internaţional.
Din fundamentarea prezentată în Ordinul nr. 881 din 25 iunie 2012 se desprind
următoarele:
- necesitatea alinierii la practica internaţională pentru promovarea transparenţei şi
comparabilităţii situaţiilor financiare;
- unele dintre societăţile ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată

12
Ordinul Băncii Naţionale a României („BNR”) nr. 27 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară („IFRS”) aplicabile instituţiilor de credit
13
Ordinului nr. 881 din 25 iunie 2012 privind aplicarea de către societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt
admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a standardelor internaţionale de raportare financiară, publicat în Monitorul
Oficial nr. 424 din 26 iunie 2012

15
aparţin unor grupuri multinaţionale care aplică Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară, fiind necesară asigurarea concordanţei dintre acestea, urmărind interesul statului de a
se proteja de eventuale ieşiri de capital străin prin exploatarea neconcordanţelor de tratament
contabil între societăţi care aparţin unor grupuri multinaţionale, având în vedere solicitarea
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare de emitere a unei reglementări care să oblige
societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată;

1.4. Sisteme de contabilitate şi utilizatorii informaţiei contabile

De-a lungul timpului, ştiinţa contabilităţii a evoluat, dezvoltându-şi în permanenţă

metodele şi tehnicile , în scopul servirii cât mai bune a necesităţii utilizatorilor săi.
Contabilitatea în partidă simplă presupune înregistrarea unei operaţii economice într-un
singur cont .De exemplu, intrarea unei sume de bani în contul bancar se inregistreaza la partida
Bancă .Pentru aceasta se foloseşte un simplu jurnal de încasări şi plăţi dar nu se reflectă
angajamentele (creanţe,datorii) ci numai transferurile de numerar.14
Contabilitatea în partida dublă presupune reflectarea unei operaţii economice prin
înregistrarea în doua partide ,concomitând, una indicând originea şi cealaltă destinaţia
.Contabililitatea în partidă dublă foloseşte o multitudine de conturi deschide pentru toate
elementele partimoniale care înregistrează mişcări.
Ordinul MFP nr. 170/2015, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 24
februarie 2015 şi care se va aplica din 1 martie, cuprinde noi dispoziţii referitoare la
contabilitatea în partidă simpla, care le vor înlocui pe cele prevăzute în Ordinul MFP nr.
1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei
contabile în partidă simplă de către persoanele fizice.
Documentul simplifică actualele reguli de contabilitate în partidă simplă şi aduce noutăţi
în ceea ce priveşte persoanele fizice autorizate.

14
OMFP 170/2015 – Reglementările contabile privind contabilitatea în partidă simplă

16
 În primul rând, actul normativ, stabileşte că reglementarile contabile privind
contabilitatea în partida simplă se vor aplica de către urmatoarele categorii de contribuabili:
-persoanele fizice şi asocierilor fără persoanalitate juridice, ale căror venituri sunt supuse
impozitului pe venit în conformitate cu Codul fiscal, al căror venit net anual este determinat în
sistem real, pe baza datelor din contabilitate, fiind obţinut din urmatoarele surse:
-activităţi independente;
-cedarea folosinţei bunurilor;
-activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură;
-persoanele sau entităţile care, prin actul normativ de infiinţare, prin legi speciale sau prin
alte acte normative, au obligaţia ţinerii contabilităţii în partidă simplă, cu excepţia persoanelor
juridice fară scop patrimonial;
După modul de organizare a conturilor ,există doua tipuri de sisteme de contabilitate:
-sisteme de contabilitate cu un singur circuit (monist) care organizează conturile într-un
flux unic al operaţiilor economice, fara să facă distincţie între operaţiile care fac obiectul
contabilităţii financiare şi cele care privesc gestiunea internă;
-sisteme de contabilitate cu dublu circuit (dualist) care organizeaza conturile intr-un flux
dublu,delimitând operaţiile cu terţii precum si rezultatele financiare ,de circuitul gestiunii interne
prinind costurile,producţia şi rentabilitatea;
În România , la ora actuală contabilitatea este organizată în sistem dualist.
Conform noilor dispoziţii, persoanele fizice autorizate vor fi obligate să conducă
contabilitatea în partida simplă (bazata pe regulile contabilităţii de trezorerie – încasări şi plăţi) la
fel ca şi pană acum , sau vor putea opta pentru contabilitatea în partidă dublă (bazată pe regulile
contabilităţii de angajamente). Excepţie de la această regulă vor face doar cei în al căror act
normativ de infiinţare există prevederi exprese privind ţinerea contabilităţii în partidă simplă, se
menţionează în actul normativ.
Posibilitatea ca PFA să conducă contabilitatea în partidă dublă a fost introdusă incă din 1
ianuarie în Legea contabilităţii nr. 82/1991 prin OUG nr. 79/2014, iar acum Ordinul MFP nr.
170/2015 vine să pună în practică această măsură.
Astfel, ordinul de mai sus prevede că persoanele care vor opta pentru contabilitatea în
partidă dublă vor organiza şi conduce contabilitatea proprie în baza reglementărilor contabile

17
conforme cu directivele europene, în vigoare, pana la nivel de balanţa de verificare, fara a
întocmi situaţii financiare anuale.
De asemenea, persoanele fizice care ţin contabilitatea în partidă simplă vor putea trece la
conducerea contabilităţii în partidă dublă de la începutul exerciţiului financiar ulterior celui în
care au decis această trecere.
Dispoziţiile OMFP-ului vor simplifica actualele reguli pentru conducerea evidenţei
contabile în partidă simplă. În acest sens, cele doua registre utilizate la conducerea contabilităţii
în partidă simplă, Registrul-jurnal de încasări şi plăţi şi, respectiv Registrul-inventar se vor
modifica.
Astfel, normele de întocmire şi utilizare a Registrului-jurnal de ăncasari şi plăţi vor
cuprinde, spre deosebire de cele actuale, conţinutul încasarilor şi conţinutul plăţilor aferente
operaţiunilor desfăşurate.
Mai exact, încasările din Registrul-jurnal de încasări şi plăţi vor cuprinde:
-sumele încasate din desfăşurarea activităţii;
-aporturile în numerar şi prin conturi bancare facute la începerea activităţii ori în cursul
desfăşurarii acesteia;
-sumele primite sub formă de credite bancare sau de alte împrumuturi;
-sumele primite ca despăgubiri;
-sumele primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii;
-sumele primite reprezentând forme de sprijin cu destinaţie specială din fonduri
externe nerambursabile (subvenţii);
-alte sume încasate (de exemplu restituiri de impozite, taxe si penalităţi);
În ceea ce priveşte plăţile, acestea vor cuprinde:
-plăţile efectuate în cadrul activităţii desfăşurate în scopul realizarii de venituri;
-sumele reprezentând restituirea aporturilor în numerar şi prin conturi bancare;
-sumele reprezentând rambursarea de credite bancare sau de alte împrumuturi;
-alte plăţi efecutate (de exemplu penalităţi, amenzi plătite);
Totodata, va fi introdusă posibilitatea ca Registrul inventar să se poată completa prin
preluarea totalurilor din listele de inventariere a elementelor grupate după natura lor, se
precizează în prevederile recent publicate în Monitorul Oficial.

18
 În prezent, documentul se completează prin înscrierea tuturor elementelor patrimoniale
inventariate.
Mai mult decat atât, formularul Registrul-inventar se va simplifica, prin menţinerea a 3
coloane din cele 10 cuprinse în actualele reglementări.
În plus, noile prevederi vor elimina obligaţia parafării celor doua registre contabile
obligatorii la ANAF.
Aceleaşi dispoziţii prevăd reducerea numărului de formulare utilizate de persoanele care
conduc contabilitatea în partidă simplă, de la 15 la 10.Totodata, termenul legal de păstrare a
documentelor justificative utilizate de persoanele care conduc contabilitatea în partidă simplă se
va reduce de la 10 la 5 ani, cu excepţia ştatelor de salarii care vor fi păstrate 50 de ani, se
menţionează în actul normativ.

1.5. Rolul şi importanţa situaţiilor financiare

Situaţiile financiare anuale trebuie să prezinte o imagine fidelă a poziţiei financiare,

performanţei şi modificărilor capitalurilor proprii şi fluxurilor de trezorerie ale interprinderii
pentru respectivul exerciţiu financiar.
Situaţiile financiare sunt o reprezentare fianciară structurată a poziţiei financiare a unei
interprinderi şi a tranzacţiilor efectuate de aceasta .
Obiectivul situaţiilor financiare generale este de a oferi informaţii despre poziţia
financiara, performanţă si fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă
de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situaţiile fmanciare prezintă, de asemenea,
rezultatele gestiunii resurselor încredinţate conducerii intreprinderilor.
Pentru a atinge acest obiectiv, situaţiile financiare ofera informatii despre:
-activele controlate de întreprindere;
-datoriile întreprinderi;
-capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de
întreprindere;
-veniturile si cheltuielile, inclusiv caştigurile si pierderile, rezultatul net al
întreprinderii şi, într-o accepţie mai largă, performanţa sa economică, redate prin reflectarea

19
evoluţiei capitalurilor proprii (activului net), evoluţie din care sunt excluse efectele operaţiilor
efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi;
-fluxurile de trezorerie trecute , ce se pot constitui pentru determinarea fluxurilor
de trezorerie viitoare
Aceste informaţii, împreuna cu alte informaţii din notele la situaţiile financiare, ajută
utilizatorii la estimarea viitoarelor luxuri de numerar ale întreprinderii şi, în special, a
momentului şi gradului de certitudine a generării numerarului şi echivalenţelor de numerar.

1.6. Lucrări premergătoare întocmirii situaţiilor financiare anuale

Organizarea contabilă și asigurarea ei corespunzător pretențiilor europene este totuși

atributul fiecărei persoane juridice deținătoare și administrator de patrimoniu, inițiatoare și
decizionară de acte comerciale, economice și bănești.Contabilitatea nu trebuie confundată sau
redusă la întocmirea și clasarea de documente sau alte înscrisuri, ci la conducerea financiară a
societăților și instituțiilor, într-o manieră care să corespundă exigențelor actuale: integrarea
europeană, libera circulație a bunurilor și a banilor, transparență în utilizarea resurselor și a
fondurilor comunitare, întărirea capacității de reziliență financiară într-o economie concurențială
și plină de obstacole.
La sfârşitul exerciţiului se verifică daca toate evenimentele şi tranzacţiile au fost
înregistrate în contabilitate şi se aduc la zi toate înregistrările din contabilitate.
Caracterul real al situaţiilor financiare depinde de reflectarea corecta şi completă în
contabilitate a tuturor operaţiilor economico-financiare desfăşurate.
Întocmirea balanţei conturilor înainte de inventariere este doar unul din paşii
premergatori întocmirii situaţiilor financiare, după acesta urmând inventarierea propriu-zisă şi
determinarea rezultatului exerciţiului.
Corecta întocmire presupune verificarea corelaţiei dintre:
- evidenţa contabila şi cea operativă
- evidenţa cronologica şi sistematică
- conturile sintetice şi analitice dezvoltatoare
În cazul apariţiei unor neconcordanţe, ele se corectează în această etapă.

20
 Înformaţiile necesare întocmirii situaţiilor financiare anuale se preiau din balanţa de
verificare care face legatura între contabilitatea curentă şi documentele de sinteză.
Pentru verificarea înregistrarii corecte în contabilitate a operaţiilor efectuate se
întocmeste balanţa de verificare:15
- cel puţin anual
- la încheierea exerciţiului financiar
- sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare anuale.
De regula, la o anumită dată se întocmeste o balanţă sintetică şi mai multe balanţe
analitice în funcţie de numarul conturilor sintetice care necesită detalierea.
La incheierea exerciţiului se întocmesc cel putin 2 variante de balanţe de verificare :
- balanţa preliminară (prima balanţă înainte de efectuarea operaţiilor de
inventariere)
- balanţa definitivă (a doua balanta), întocmita după efectuarea inventarierii,
operaţiilor de regularizare şi de inchidere a exerciţiului.
Scopul principal al elaborarii balanţei de verificare preliminara este de a prezenta datele
scriptice care se vor compara cu existenţele faptice stabilite la inventariere.Se inregistrează apoi
în contabilitate diferenţele rezultate la inventariere şi toate operaţiile de sfarşit de an.Se
realizează apoi balanţa definitivă.Cu datele din balanţa definitivă se întocmesc situaţiile
financiare anuale.
Balanţa de verificare:
- are o forma tabelară, cu egalităţi sau corelaţii, în care sunt transpuse conturile
cu sumele aferente la un moment dat (sfarşitul unei perioade )
- oferă date necesare efectuării analizei economico-financiare şi a controlului
privind situaţia patrimoniului.
Dupa numarul de egalităţi (corelaţii), balanţele de verificare (sintetice) pot fi:
- cu o serie de egalităţi
- cu doua serii de egalităţi
- cu trei serii de egalităţi
- cu patru serii de egalităţi
- cu cinci serii de egalităţi

15
Legea contabilitatii nr. 82/1991 actualizată

21
 Alături de balanţa sintetică se întocmesc balanţele analitice, care detaliază şi verifică
datele din conturile sintetice.
Balanţele analitice pot fi elaborate pentru:
- conturi monofuncţionale
- conturi bifuncţionale.
Ele se exprimă în etalon cantitativ valoric sau numai valoric.

1.6.2. Inventarierea generală a patrimoniului

Inventarierea partimoniului reprezintă lucarea preliminară prin care se stabileşte situaţia

reală a partimoniului.Determinatorul real se stabileşte atât la constatarea mărimii faptice a
elementelor partimoniale cât şi la evaluarea lor la nivelul valorii actuale .Nu se poate determina
patrimoniul şi situaţia financiară a interprinderii la un moment dat şi pe o anumită perioadă de
timp fară să se alcătuiască în prealabil un inventar.Numai printr-un bilanţ real,interprinzătorul se
poate orienta şi menţine într-o economie însoţită de variaţia preţurilor şi de puterea de
cumpărare.
Constatarea existenţei elementelor inventariate se poate face prin:
-obsevare directa (numărare,cântărire,măsurare) pentru bunurile corporale
-pe bază de registre sau documente (extrase de cont) pentru bunurile necorporale
În ceea ce priveşte evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, aceasta se face la
nivelul valorii actuale, denumită valoare de inventar.Valoarea de inventar ca expresie a valorii
actuale este estimată în funcţie de preţul pieţei, utilitatea bunului pentru economia întreprinderii,
starea şi amplasarea bunurilor. De aceea, în mai multe lucrari de specialitate se apreciază că
valoarea de inventar este egală cu valoarea de întrebuinţare.
Inventarierea patrimoniului este o obligaţie ce revine atat persoanelor juridice, cât şi
persoanelor fizice care desfăşoară activităţi producatoare de venituri şi care au obligaţia să
conduca contabilitatea in partida simpla.16
Persoanele au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată în
cursul exerciţiului financiar, precum şi în cazul fuziunii, divizării sau lichidării şi în alte situaţii

16
Art. 7 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991

22
prevăzute de lege.Evaluarea elementelor deţinute cu ocazia inventarierii şi prezentarea acestora
în situaţiile financiare anuale se fac potrivit reglementărilor contabile aplicabile.17
Răspunderea pentru pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere, potrivit
prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, şi în conformitate cu reglementările contabile
aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării entitaţii. În vederea efectuarii inventarierii, aceste persoane aprobă proceduri scrise,
adaptate specificului activităţii, pe care le transmit comisiilor de inventariere.
La entităţile al căror numar de salariaţi este redus, inventarierea poate fi efectuată de către
o singură persoană. În această situaţie, răspunderea pentru corectitudinea inventarierii revine
administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionarii
entităţii respective.
În condiţiile în care entităţile nu au niciun salariat care să poata efectua operaţiunea de
inventariere, aceasta se efectuează de catre administratori.
Din punct de vedere tehnic, operaţiunea de inventariere a patrimoniului se organizează şi
se documentează schematic astfel:
a) se numeşte prin decizie scrisă Comisia de inventariere, în a cărei componentă vor fi
numite persoane cu pregătire corespunzatoare tehnică si economică, fie dintre salariaţii proprii,
fie persoane din afara societăţii pe baza de contract de prestări servicii.
b) se iau de la gestionari declaraţii de inventar, din care trebuie să rezulte dacă:
- gestionează bunuri şi în alte locuri de depozitare;
- în afara bunurilor entităţii respective are în gestiune şi alte bunuri apaţinând terţilor, primite cu
sau fară documente;
- are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate ori valoare are cunoştinţă;
- are bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit
documentele aferente;
- a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale care nu au fost predate la contabilitate.
c) comisia de inventariere stabileşte stocurile faptice prin numarare, cântarire, măsurare
sau cubare, dupa caz, date pe care le înscrie în Listele de inventariere.
d) listele de inventariere care cuprind bunuri aparţinând terţilor se trimit şi acestora în 15
zile de la efectuarea inventarierii, urmând ca aceştia să comunice în 5 zile eventualele

17
Art 8 din alin.(2 din )Legea contabilităţii nr . 82/1991

23
nepotriviri;
e) creanţele si obligaţiile faţă de terţi se inventariaza pe baza punctajelor reciproce prin
confirmarea extrasului de cont
f) rezultatele inventarierii se inscriu intr-un Proces-verbal care trebuie să conţină cel
puţin:
- data întocmirii, numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere;
- numarul şi data deciziei de numire a comisiei de inventariere;
- gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate, data începerii şi terminării operaţiunii de
inventariere;
- rezultatele inventarierii;
- concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor
constatate şi persoanele vinovate, precum şi propuneri de măsuri în legatură cu acestea;
- volumul stocurilor depreciate, fară mişcare, cu mişcare lenta, greu vandabile, fară
desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic;
- propuneri de scoatere din funcţiune a imobilizărilor corporale, respectiv din evidenţă a
imobilizărilor necorporale;
- propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar şi declasare
sau casarea unor stocuri;
- constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integritătii bunurilor
din gestiune, precum şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.
Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în termen
de 7 zile lucratoare de la data incheierii operaţiunilor de inventariere, persoanei responsabile cu
gestiunea entităţii. Aceasta, cu avizul conducatorului compartimentului financiar -contabil şi al
conducatorului compartimentului juridic, decide asupra soluţionarii propunerilor făcute, cu
respectarea dispozţiilor legale.
g) dupa ce se stabilesc soldurile tuturor conturilor bilanţiere, inclusiv cele aferente
impozitului pe profit, şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, după caz, se
intocmşte Registrul -inventar
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în contabilitate în termen de cel mult 7 zile
lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către administrator,
ordonatorul de credite sau persoana responsabila cu gestiunea entitaţii.

24
 Din punct de vedere contabil, evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii
anuale va ţine cont de cateva reguli:
-la stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia se
va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare:
- dacă se constată ca valoarea de inventar este mai mare decât valoarea din
contabilitate, în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate;
Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din contabilitate, în liste se
înscrie valoarea de inventar;
-corectarea valorii imobilizarilor necorporale și corporale şi aducerea lor la nivelul
valorii de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea
unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constata o depreciere ireversibilă, fie prin
constituirea sau suplimentarea ajustarilor pentru depreciere, în cazul în care se constata o
depreciere reversibila a acestora;
-evaluarea la inventar a creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă
de încasare sau de plată. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la
inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor se înregistrează în contabilitate pe seama
ajustărilor pentru deprecierea creanţelor.Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru
pierdere de valoare.
-evaluarea la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor cu
decontare în lei in funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de
Banca Naţionala a României, valabil la data incheierii exerciţiului financiar.
În scopul prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu
ajustările pentru pierdere de valoare.

25
 1.6.3. Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau finanţarea
pierderilor

În contabilitate , rezultatul exerciţiului se determină ca diferenţă între venituri şi

cheltuieli.Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi
reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere. Repartizarea profitului se înregistrează în
contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situațiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se
efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exerciţiului financiar curent, se
realizează în contul 129 „ Repartizarea profitului ”=106 „Rezerve”. Profitul contabil rămas după
această repartizare se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se
întocmesc situaţii financiare în contul 117 „ Rezultatul reportat ” de unde urmează a fi repartizat
pe celelalte destinaţii hotarâte de adunarea generală a asociaţilor , în conformitate cu prevederile
legale.Evidenţa în contabilitate a destinaţiilor profitului contabil se efectuează dupa adunarea
generală a asociaţilor care a aprobat repartizarea profitului prin înregistrarea sumelor
reprezentând dividente cuvenite acţionarilor sau asociaţilor,rezerve şi alte destinaţii potrivit legii.
Închiderea conturilor de profit şi pierdere 121 „Profit şi pierdere” si 129 „Repartizarea
profitului”se efectuează la începutul exerciţiului următor celui pentru care se întocmesc situaţiile
financiare anuale .Ca urmare, cele doua conturi apar cu solduri corespunzătoare, în bilanţul
întocmit pentru exerciţiul financiar la care se referă situaţiile financiare anuale .
În contul 117 „Rezultatul reportat ”se evidenţiază distinct rezultatul reportat provenit
din preluarea la începutul exerciţiului financiar curenă a rezultatului din contul de prfit şi
pierdere al exerciţiului financiar precedent, precum şi rezultatul reportat provenit din
modificările politicilor contabile , respectiv din corectarea erorilor contabile.
Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar curent,după
aprobarea situaţiilor financiare anuale conform legii. În lipsa unor prevederi legale exprese,
ordinea surselor din care se acoperă pierderea contabilă este la latitudinea adunării generale a
acţionarilor sau asociaţiilor , respective a consiliului de administraşie.18

1.7. Principii contabile şi aplicarea lor în situaţiile financiare anuale

18
OMFP nr 1802 din 29 decembrie 2014.pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare
anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate

26
 Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu
principiile contabile generale,conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor
şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu
pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în
contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.
Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie sunt
recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile şi veniturile
aferente, cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi cheltuieli.
Principiul contabilităţii de angajamente se aplică inclusiv la recunoaşterea dobânzii
aferente perioadei, indiferent de scadenţa acesteia. Evaluarea reprezintă procesul prin care se
determină valoarea la care elementele situaţiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate şi
prezentate în bilanţ şi contul de profit şi pierdere. 19

1.7.1. Principiul continuităţii activităţii

Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a
intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
O entitate nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii activităţii dacă
organele de conducere stabilesc după data bilanţului fie că intenţionează să lichideze entitatea
sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora.
Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei financiare, ulterior datei bilanţului,
indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activităţii este încă adecvată.
Dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă
legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea,
aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare
anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată,
împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza
deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea.

19
OMFP nr 1802 din 29 decembrie 2014.pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare
anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate

27
 Evenimentele sau condiţiile ce necesită prezentări de informaţii pot apărea şi ulterior
datei bilanţului.
1.7.2. Principiul permanenţei metodelor contabile

Se referă la necesitatea aplicarii în mod unitar a metodelor privind evaluarea şi

înregistrarea activelor şi pasivelor, cheltuielilor şi veniturilor în scopul asigurării comparabilităţii
în timp a informaţiilor contabile. 20
Metodele de evaluare şi politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod
consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.
Modificările de politici contabile pot fi determinate de:
-iniţiativa entităţii, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la
situaţiile financiare anuale;
-o decizie a unei autorităţi competente şi care se impune entităţii (modificare de
reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar
menţionată în acestea.
Modificarea de politică contabilă la iniţiativa entităţii poate fi determinată de:
-modificare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-
financiar în care aceasta îşi desfăşoară activitatea;
-obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante.
Schimbarea conducătorilor entităţii nu justifică modificarea politicilor contabile.
Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfăşurarea activităţilor, unele elemente ale
situaţiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Se pot solicita, de
exemplu, estimări ale: clienţilor incerţi; uzurii morale a stocurilor; duratei de viaţă utile, precum
şi a modului preconizat de consumare a beneficilor economice viitoare încorporate în activele
amortizabile etc.
Procesul de estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii credibile
avute la dispoziţie. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind

20
Anda Gheorghiu ,Bazele Contabilitatii , Curs digital, Editia 2007

28
circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau a unei
mai bune experienţe. 21
O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica contabilă şi
nu reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă entitatea are dificultăţi în a face
distincţie între o modificare de politică contabilă şi o modificare de estimare, aceasta se tratează
ca o modificare a estimării.
Efectul modificării unei estimări contabile se va recunoaşte prospectiv prin includerea sa
în rezultatul:
-perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada respectivă
(de exemplu, ajustarea pentru clienţi incerţi);
-perioadei în care are loc modificarea şi al perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect
şi asupra acestora (de exemplu, durata de viaţă utilă a imobilizărilor corporale).

1.7.3. Principiul prudenţei

La întocmirea situaţiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă şi,
în special:
-în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;
-trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiarcurent sau
al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data
întocmirii acestuia;
-trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în
cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea
devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în
vedere şi eventualele provizioane, precum şi datoriile rezultate din clauze contractuale;
-trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului
financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de
valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra
contului de profit şi pierdere.

21
Legea nr. 82 din 24.12.1991 a contabilităţii, cu modificările şi completările ulterioa rerepublicată, publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I nr. 48 din 14.01.2005

29
 Ca urmare, activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi
cheltuielile, subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de
provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea
deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi nu ar
mai avea calitatea de a fi credibile.
În afara sumelor recunoscute deja ,trebuie recunoscute toate datoriile previzibile şi
pierderile potenţiale care au aparut în cursul exerciţiului financiar respectiv sau în cursul unui
exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data
întocmirii acestuia.22

1.7.4. Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii

Conform acestui principiu, în vederea stabilirii valorii totale aferente fiecărui post
bilanţier, fiecare element patrimonial, fie el de activ sau de pasiv, trebuie evaluat separat şi
independent de celelalte elemente patrimoniale.

1.7.5 . Principiul intangibilităţii

Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul

de închidere al exerciţiului financiar precedent.
Modificarea politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare, începând
cu exerciţiul financiar următor celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile.
Modificarea politicilor contabile poate fi efectuată numai de la începutul unui exerciţiu financiar.
Nu sunt permise modificări ale politicilor contabile pe parcursul unui exerciţiu financiar.
În cazul modificării politicilor contabile şi corectării unor erori aferente perioadelor
precedente, nu va fi modificat bilanţul perioadei anterioare celei de raportare.
Corectarea pe seama rezultatului reportat, a erorilor semnificative aferente exerciţiilor
financiare precedente, nu se consideră încălcare a principiului intangibilităţii. Înregistrarea pe
seama rezultatului reportat a corectării erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare

22
Art 47,sectiunea 2.7 OMFP nr 1802 din 29 decembrie 2014

30
precedente,precum şi a modificării politicilor contabile nu se consideră încalcare a principiului
intangibilităţii.
1.7.6. Principiul necompensării

Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi
cheltuieli este interzisă.
Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de
documente justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate
efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea
veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare.
În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct operaţiunea de
vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă, pe baza documentelor
justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente operaţiunilor.
Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii.

1.7.7. Principiul pragului de semnificaţie

Valoarea elementelor de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre
arabe poate fi combinată dacă:
-acestea reprezintă o sumă nesemnificativă,
-daca o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca
elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.
  În cazuri excepţionale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale
prevăzute în prezenta secţiune. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative,
precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra
activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.
Entitatea se poate abate de la cerinţele cuprinse în prezentele reglementări referitoare la
prezentările de informaţii şi publicare, atunci cand efectele respectării lor sunt nesemnificative.

31
 1.7.8 . Principiul contabilităţii de angajamente

Din anul 2006 instituţiile publice aplică contabilitatea de angajament, înregistrând

veniturile şi cheltuelile nu în momentul încasarii, respectiv a plaţilor ci la facturarea veniturilor şi
la angajarea cheltuelilor.
Principiul contabilităţii de angajamente se aplică înclusiv la recunoaşterea dobanzii
aferente perioadei, îndiferent de scadenţa acesteia.

1.7.9. Principiul evaluarii la cost de achiziţie sau cost de producţie

Elementele prezentate în situaţiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului

costului de achiziţie sau al costului de producţie. Cazurile în care nu se foloseşte costul de
achiziţie sau costul de producţie sunt cele prevazute de prezentele reglementări.
În situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizarilor corporale sau evaluarea
instrumentelor financiare la valoarea justa, se aplica prevederile sectiunii 3.4 din OMFP 1082
“Evaluarea alternativa la valoarea justa” care spune că prin derogare de la evaluarea pe baza
principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie, entităţile pot proceda la reevaluarea
imobilizarilor corporale existente la sfarşitul exerciţiului financiar, astfel încat acestea să fie
prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluari în
situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu.23

1.7.10. Principiul contabilizării şi prezentării elementelor din bilanţ şi din contul de

profit şi pierdere ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în
cauză
Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea
fidela a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în
evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile associate acestor operaţiuni.
Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa
cum acestea se produc,în baza documentelor justificative.

23
Art 99,sectiunea 3.4 din OMFP 1802 din 29 decembrie 2014

32
 Documentele justificative care stau la baza înregistrarii în contabilitate a operaţiunilor
economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie
în concordanţă cu realitatea.
De asemenea, contractele încheiate între parţi trebuie să prevadă modul de derulare a
operaţiunilor şi să respecte cadrul legal existentForma juridică a unui document trebuie să fie in
concordanţă cu realitatea economică. Atunci cand există diferenţe între fondul sau natura
economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va înregistra în
contabilitate aceste operaţiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.
Exemple de situaţii cand se aplică acest principiu pot fi considerate:
-încadrarea de către utilizatori a contractelor de leasing în leasing operaţional sau
financiar;
-recunoaşterea veniturilor din chirii, respectiv a cheltuielilor din chirii în funcţie de
fondul economic al contractului şi de eventualele gratuităţi(stimulente) aferente;
-încadrarea operaţiunilor la vanzare în nume propriu sau comision, respectiv consignaţie;
-recunoaşterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit şi pierdere sau ca
venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans;
-recunoaşterea participaţiilor deţinute ca fiind de natura acţiunilor deţinute la entităţi
afiliate sau sub forma altor imobilizari financiare;
- încadrarea reducerilor acordate, respective primite, la reduceri comerciale sau financiare
Entitaţile au obligaţia ca la întocmirea documentelor justificative şi la contabilizarea
operaţiunilor economico-financiare să ţină seamă de toate informaţiile disponibile, astfel încat să
fie extrem de rare situaţiile în care natura economica a operaţiunii să fie diferită de forma juridică
a documentelor care stau la baza acestora.

1.8. Documente contabile obligatorii necesare la întocmirea situaţiilor financiare

Documentele contabile sunt acte scrise cuprinzând informaţii letrice şi numerice în etalon
valoric natural sau de muncă, despre operaţiunile economice care au loc şi care se întocmesc la
locul şi momentul acestora cu scopul de a servi ca dovadă a înfaptuiriilor.

33
 Procesul cunoaşterii contabile începe în mod obligatoriu cu activitatea de observare şi
consemnare a datelor privind patrimoniul unitaţii. Aceasta acţiune asigură datele de intrare în
sistemul contabil privind existenţa , starea şi mişcarea elementelor  patrimoniale.
Documentele care stau la baza inregistrarilor în contabilitate pot dobandi calitatea de
document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevazute de
normele legale în vigoare.24
Documentele justificative provenite din tranzactii/operatiuni de cumparare a unor bunuri
de la persoane fizice, pe baza de borderouri de achizitii, pot fi inregistrate in contabilitate numai
in cazul in care se face dovada intrarii in gestiune a bunurilor respective.
În cazul in care documentele se refera la cheltuieli pentru prestari de servicii efectuate de
persoane fizice impuse pe baza de norme de venit, pentru a fi inregistrate in contabilitate, acestea
trebuie sa aiba la baza contracte sau conventii civile, incheiate in acest scop, si documentul prin
care se face dovada platii, respectiv dispozitia de plata/incasare.
Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. Contabilitatea
operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta, potrivit
reglementarilor elaborate in acest sens.
Documentele justificative si financiar-contabile pot fi intocmite si intr-o alta limba si alta
moneda daca acest fapt este prevazut expres printr-un act normativ.25
Registrele de contabilitate sunt documente de evidenţã contabilã cu caracter obligatoriu ,
prin care se asigurã înregistrarea cronologicã şi sistematicã a operaţiunilor consemnate în
documentele justificative. Ele se prezintã sub formã de registre, foi volante sau liste informatice
cu conţinut şi forme adecvate scopului pentru care au fost elaborate.
În funcţie de scopul în care se folosesc , registrele se grupeazã astfel:
1.Registre pentru evidenţa cronologicã:
-Registrul jurnal
-Registrul jurnal de încasãri şi plãţi
-Nota de contabilitate
2.Registrul pentru evidenţa sistematicã:

24
Norme metodologice  de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile – Actualizate 01-01-2011

25
Legea nr. 82/1991 a contabilităţii republicată cu modificările şi completările ulterioare

34
 -Registrul „Cartea mare”
-Registrul inventar 

1.8.1. Registrul jurnal

Este un document obligatoriu în care se înregistreazã zilnic sau lunar, în mod cronologic ,
fãrã ştersãturi şi spaţii libere, toate documentele justificative în care sereflectã mişcarea
elementelor patrimoniale. Este un document tipizat,sub formã de registru,care se întocmeşte într-
un singur exemplar de cãtre regiile autonome, societãţile comerciale,instituţiile publice ,unitãţile
cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice . Vezi anexă

1.8.2. Registrul încasari şi plaţi

Se prezintã sub formã de registru care se numeroteazã, se şnuruieşte şi se vizeazã de

organul fiscal teritorial. Serveşte ca document de înregistrare operativã a încasãrilor şi plãţilor în
numerar şi a celor efectuate prin contul de decontare de la bancã (indiferent dacã a avut loc plata
sau încasarea efectivã) pe baza actelor justificative precum şi ca probã în litigiu .Cu ajutorul lui,
agentul economic poate sã-şi stabileascã situaţia financiarã. Nu circulã fiind document
obligatoriu de înregistrare contabilã şi se arhiveazã f iind pãstrat împreunã cu documentele
justificative care au stat la baza întocmirii lui. Vezi anexă
Completarea registrului se face pe baza documentelor justificative de încasari si plaţi.
Registrul de încasari şi plaţi are 8 (opt) coloane şi anume:
-numar curent;
-încasări – bancă;
-plaţi-numerar;
-felul operaţiunii (explicatii);
-plaţi- bancă.
-încasari numerar;
-data;
-documentul (felul, nr);

35
 1.8.3. Registrul jurnal de încasãri şi plãţi

Serveşte ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea sintetică şi analitică, de

regulă pentru operaţiunile care nu au la bază documente justificative (stornări, repartizare profit,
constituire provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare etc.).
Se întocmeşte, într-un exemplar, de către compartimentul financiar-contabil.
Circulă:
- la persoana autorizată să verifice şi să semneze documentul;
- la persoana care asigură contabilitatea sintetică şi analitică în cadrul
compartimentului financiar-contabil.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.Conţinutul minimal obligatoriu de
informaţii al formularului este următorul:
- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- denumirea unităţii;
- explicaţii; simbolul contului debitor/creditor; suma;
- semnături: întocmit, verificat Vezi anexă

1.8.4. Registrul „Cartea mare”

Este un document obligatoriu în care se înscriu lunar , direct sau prin regrupare pe conturi
corespondente, toate înregistrãrile înscrise în registrul jurnal, stabilindu-se situaţia fiecãrui
cont:soldul iniţial , rulajele debitoare şi creditoare şi soldul final.
Serveşte pentru:
-sistematizarea şi structurarea rulajelor fiecãrui cont utilizat pe conturi
corespondente
-verificarea înregistrãrilor contabile înscrise în registrul jurnal
-ca sursã de date pentru analiza activitãţii economice şi financiare a unitãţii
Nu se numeroteazã , nu se şnuruieşte şi nu se vizeazã de organele teritoriale fiscale
,indiferent de versiunea utilizatã.

36
 Pentru stabilirea rulajelor se preia în Cartea mare rulajul creditor din jurnalul contului
respectiv, iar rulajul debitor se stabileşte prin totalizarea sumelor preluate din coloanle de conturi
corespondente ale jurnalelor.
Soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte în funcţie de rulajele debitoare şi
creditoare ale contului respective, ţinandu-se seamă de soldul de la începutul anului, care se
înscrie pe randul destinat în acest scop. Vezi anexă

1.8.5. Registrul inventor

Este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ și

de pasiv, grupate în funcție de natura lor, inventariate de unitate, potrivit legii.
Registrul-inventar se întocmește la înființarea unității, cel puțin o dată pe an pe parcursul
funcționării unității, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activității, precum și în alte situații
prevăzute de lege pe bază de inventar faptic.
Completarea registrului-inventar se efectuează în momentul în care se stabilesc soldurile
tuturor conturilor bilanţiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit, şi ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare, după caz. Registrul-inventar poate fi adaptat în funcţie de
specificul şi necesităţile entităţilor, cu condiţia respectării conţinutului minim de informaţii
prevăzut pentru acesta
Pe baza registrului-inventar şi a balanţei de verificare întocmite la finele exerciţiului
financiar se întocmeşte bilanţul, parte componentă a situaţiilor financiare anuale, ale cărui posturi
trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, stabilită pe baza inventarului.
În acest registru se înscriu elementele inventariate după natura lor, suficient de detaliate
pentru a putea justifica conținutul fiecărui post al bilanțului.26 Vezi anexă

26
ORDINUL nr. 1040/2004 din 8 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si
conducerea evidentei contabile in partida simpla de catre persoanele fizice care au calitatea de contribuabil in conformitate cu
prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (cod 14-1-2/a)

37
 1.8.6. Nota de contabilitate

Serveşte ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea sintetică şi analitică, de

regulă pentru operaţiunile care nu au la bază documente justificative (stornari etc.).. Se
întocmeşte, într-un exemplar, de compartimentul financiar-contabil.
Circulă:
- la persoana autorizata să verifice şi să semneze documentul;
- la persoana care asigură contabilitatea sintetică şi analitică în cadrul
compartimentului financiar-contabil.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.Conţinutul minimal obligatoriu de
informaţii al formularului este urmatorul:
- denumirea, numarul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- denumirea unităţii;
- explicaţii; simbolul contului debitor/creditor; suma;
- semnături: întocmit, verificat. Vezi anexă

38
 CAPITOLUL II :DEZVOLTĂRI ŞI APROFUNDĂRI PRIVIND SITUAŢIILE
FINANCIARE ANUALE

Situaţiile financiare sunt documente contabile de sinteză, care asigură centralizarea şi

generalizarea informaţiilor într-o formă sistematică şi unitară . Ele reprezintă produsul final al
activităţii contabile şi un mijloc de comunicare oficial al rezultatelor acesteia. Sunt astfel
proiectate încat creează premisele necesare pentru a oferi, aşa cum este statuat, o imagine fidelă,
în ceea ce priveşte poziţia financiară, performanţa, modificările capitalului propriu şi fluxurile de
trezorerie ale intreprinderii pentru exerciţiul financiar la care se referă, ceea ce se realizează prin
îndeplinirea exigentă a condiţiilor de calitate stabilite pentru informaţiile pe care le furnizează.

2.1. Bilanţul contabil

În Romania, întocmirea situatiilor financiare este reglementată de Legea contabilităţii nr.

82/1991. Aceasta se bazează pe prevederile standardelor internaţionale şi a directivelor europene.
În conformitate cu aceste reglementări, agenţii economici întocmesc situaţii financiare compuse
din: bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificării capitalurilor proprii, situaţia fluxurilor
de trezorerie, politici contabile şi note explicative. Societăţile care nu indeplinesc condiţiile de
mărime prevăzute (total active: 3.650.000 euro, cifra de afaceri 7.000.000 euro, numar mediu de
salariaţi: 50), întocmesc situaţii financiare simplificate, conform directivelor europene, compuse
din bilanţ, cont de profit şi pierdere, politici contabile şi note explicative.27
În scopul formării unei imagini complete, clare şi precise asupra activităţii economice
desfăşurate de întreprindere, apare necesitatea întocmirii bilanţului contabil. Cu ajutorul
bilanţului contabil se realizează principala trăsătură a metodei contabilităţii care este dubla
reprezentare a averii. Bilanţul contabil reflectă în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul
dintre bunurile economice şi sursele de finanţare a acestora. Bilanţul se prezintă sub forma unui
tabel, format din două părţi: partea stîngă, denumită activ, care reflectă bunurile economice şi
partea dreaptă, denumită pasiv care reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice reflectate
în activ.

27
Legea contabilităţii nr. 82/1991

39
 Condiţia principală a bilanţului contabil este egalitatea activului cu pasivul .În bilanţul
contabil elementele de activ şi pasiv sînt prezentate numai în expresie bănească. Exprimarea
elementelor patrimoniale în diferite etaloane nu permite efectuarea de comparaţii şi calcularea
indicatorilor necesari pentru analiză. De aceea, o atenţie deosebită se acordă metodelor de
evaluare aplicate la întreprindere.
O altă caracteristică a bilanţului contabil este prezentarea la o dată anumită. În
conformitate cu legislaţia în vigoare bilanţurile trimestriale se prezintă pînă de la data de 15 pînă
la data de 25 ale lunii următoare, după trimestrul gestionar, iar bilanţul contabil anual se prezintă
în perioada de la 25 ianuarie pînă la 31 martie a anului următor, după anul gestionar. Astfel, în
bilanţ nu se reflectă modificările pe parcursul perioadei în componenţa activelor şi pasivelor, ci
starea lor în momentul întocmirii acestuia.
Bilanţul contabil este sursa principală de informaţie pentru utilizatorii interni şi externi ai
întreprinderii. În baza bilanţului contabil se apreciază valoarea şi structura patrimoniului
întreprinderii, gradul de îndatorare a întreprinderii, capacitatea de plată, coeficienţii de
lichiditate, rezultatul financiar şi mulţi alţi indicatori necesari pentru luarea de decizii
manageriale. Informaţia din bilanţul contabil se foloseşte pe larg de către băncile comerciale şi
organele fiscale.
În baza caracteristicilor descrise mai sus se poate de formulat următoarea definiţie a
bilanţului contabil:
Bilanţul contabil reprezintă gruparea mijloacelor întreprinderii pe tipuri şi surse de
formare a acestora în expresie bănească la un moment dat.
Formatul bilanţului întocmit de entităţi este:
A.
Active imobilizate
I.
Imobilizari necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare,
4. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale
5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros

40
 6. Avansuri
II.
Imobilizări corporale
1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi maşini
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4. Investiţii imobiliare
5. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri şi imobilizari corporale în curs de execuţie
II.
Imobilizări financiare
1. Acţiuni deâinute la entităţile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităţilor de care entitatea este legataă în virtutea întereselor de
participare
5. Investiţii deţinute ca imobilizari
6. Alte imprumuturi

B. Active circulante
I Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producţia în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri

II. Creanţe(Sumele care urmeaza sa fie încasate dupa o perioada mai mare de un an
trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate

41
 3. Sume de încasat de la entităţile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
4. Alte creanţe
5. Capital subscris si nevarsat

D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din
emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri îincasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale la furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care entitatea este legataă în virtutea intereselor de
participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurarile sociale

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F.Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an

1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din
emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale la furnizori
5. Efecte de comert de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care entitatea este legata învirtutea intereselor de
participare

42
 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale

H. Provizioane
1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor
3. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluar

IVRezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V.Profitul sau pierderea reportat(a)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar28 Vezi anexă

a)Definirea elementelor de bilanţ

Potrivit Cadrului general al IASB
-un activ este o resursă controlată de întreprindere ca urmare a unor evenimente
trecuteşi din care se prevede că se vor obţine beneficii economice viitoare.29

28
OMFP nr 1802 din data de 29.12.2014 secţiunea 4
29
Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare al IASB paragraful 16

43
 -o datorie este o obligaţie actuală a întreprinderii provenită din evenimente trecute
şi a cărei decontare va conduce la o ieşire de resurse care încorporează beneficii
economice.
-capitalurile proprii reprezintă înteresul rezidual în activele interprinderii după
deducerea tuturor datoriilor
b) Recunoaşterea activelor şi a datoriilor
Un activ este recunoscut în bilanţ în momentul în care este probabilă realizarea unui
beneficiu economic viitor de către înterprindere şi activul are un cost sau o valoare care poate fi
evaluată în mod credibil.
O datorie este recunoscută în bilanţ ăn momentul în care este probabil ca o ieşire de
resurse,purtătoare de beneficii economice,va rezulta din lichidarea unei obligaţii prezente,iar
valoarea la care se va realize această lichidare poate fi evaluată in mod credibil.
În practică, obligţiile rezultate din contracte în care nu s-a respectat încă obligaţiile
contractual (de exemplu,datoriile pentru stocuri comandate dar neprimite încă) nu sunt în general
recunoascute ca datorii în situaţiile financiare.Totuşi, astfel de obligaţii pot corespunde definiţiei
datoriilor şi,în cazul în care criteriile de recunoaştre sunt îndeplinite în anumite circumstanţe
,acestea pot fi recunoscute.În astfel de circumstanţe, recunoaşterea datoriilor implică şi
recunoaşterea activelor sau a cheltuielilor aferente.30
Fiecare interprindere trebuie să determine, pe baza naturii activităţii sale dacă să prezinte
sau nu activele curente şi imobilizate şi datoriile curente şi pe termen lung,ca şi clasificări
separate în bilanţ.Interărinderile din Uniunea Europeană sunt obligate să respecte o schemă de
prezentare prescrisă în Directiva a IV –a , deoarece nici o derogare e la aceste scheme nu este
autorizată,cu excepţia cazurilor prevăzute de aceeaşi Directivă.
Reglementările contabile din ţara noastră au optat pentru un format al bilanţului care se
bazează pe ecuaţia fundamental:

ACTIVE-DATORII=CAPITALURI PROPRII

30
IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare, Editura CECCAR ,Bucureşti ,2004

44
 2.2. Contul de profit şi pierdere

Bilanţul este considerat documentul ce descrie poziţia unei inteprinderi la un moment dat,
indicând şi mărimea rezultatului .Apare însa necesară prezenţa unui alt instrument de modelare
contabilă care sa explice modul de constituire a rezultatului şi să permită desprinderea unor
concluzii legate de performanţele activităţii inteprinderii.Acest instrument este cea de-a doua
componentă a situaţiilor financiare şi anume contul de profit si pierdere.31
În această optică, interprinderea devine un centru de calcul economic, calculul având la
bază.
- valorile produse şi vândute pe piaţă clienţilor,denumite generic venituri;
- valorile utilizate pentru obşinerea unor venituri, care sunt constituite în costuri
angajate pe alte pieţe, denumite cheltuieli.
Din compararea celor doua mărimi valorice se obţine un rezultat. Acesta poate fi o
marime valorică pozitiva,denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decât cheltuielile,
sau o marime valorica negativă, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat
cheltuielile.
În contextul economiei de piaţă, inteprinderea are ca obiectiv obţinerea profitului.Astfel,
profitul poate fi considerat o îmbogăţire, deci o resursă, pe cand pierderea este o săracire a
entităţii, fiind asimilata unor utilizări fară asigurarea unui contraechivalent valoric.
În prezentarea contului de profit şi pierdere sunt conturate doua modele de expunere a
cheltuielilor şi veniturilor: unul ia in considerare natura economică a acestora,celalalt pleacă de
la funcţiile sau activităţile unei interprinderi (deci de la destinaţia veniturilor şi cheltuielilor).
Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:
-sub formă de tabel bilateral sau formă de cont(schema orizontala)
-sub formă de listă(schema verticala)
Contul de profit şi pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv veniturile şi
cheltuielile perioadei de gestiune.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogăţire a intreprinderii legate sau nu de
activitatea sa normală şi curentă. Partea preponderentă a veniturilor o reprezintă cifra de afaceri
realizată de interprindere în cursul exerciţiului.
31
Oprea Calin, Ristea Mihai - Bazele contabilitatii , Editura Didactica si Pedagogica, RA
Bucuresti, 2003

45
 Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere în
cursul exerciţiului.Daca bilanţul contabil permite o cunoaştere a poziţiei financiare a
intreprinderii,contul de profit şi pierdere oferă informaţii asupra activităţii inteprinderii,a
modului cum aceasta işi gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor şi
rezultatelor pe care le generează.
Directiva a IV a europeană privind documentele contabile de sinteză ale societăţilor de
capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit şi pierdere. Totuşi,
datorită diferenţelor de cultură si tradiţie contabilă din ţările comunitare, obligativitatea
prezentării standardizate a contului de rezultate se manifestă prin posibilitatea de a alege între
mai multe scheme de cont de profit si pierdere.32 Vezi anexă
Structura contului de profit si pierdere:
I Venituri din exploatare
II Cheltuieli de exploatare
III Rezultatul din exploatare (I-II)
IV Venituri financiare
V Cheltuieli finanicare
VI Rezultatul finaciar (IV-V)
VII Rezultatul curent ( rezultatul ordinar) (I+IV-II-V)
VIII Venituri extraordinare
IX Cheltuieli extraordinare
X Rezultatul extraordinar(VIII-IX)
XI Venituri totale(I+IV+VIII)
XII Cheltuieli totale(II+V+IX)
XIII Rezutat brut (XI-XII)
XIV Impozit pe profit
XV Rezultatul net al exercitiului finanicar
XVI Rezultatul pe actiune33

32
Reglementări contabile conforme cu Directiva a IVa a Comunităţilor Economice Europen
33
OMFP nr. 1752/2005 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene

46
 Situaţia modificărilor capitalului propriu se întocmeşte potrivit reglementărilor din ţara
noastră numai de societăţile care aplică Reglementările armonizate cu Standardele Internaţionale
de Contabilitate şi reflectă toate variaţiile capitalurilor proprii , inclusiv tranzacţiile cu
proprietarii.Nu se poate spune ca sunt mai multe modele pentru prezentarea variaţiei acestora
deoarece entităţilor le este impusă forma de prezentare ,neexistând opţiunea pentru întocmirea
unei situaţii a câştigurilor şi pierderilor, care să nu reflecte tranzacţiile cu proprietarii.

2.3. Situaţia modificărilor capitalului propriu

Orice entitate trebuie să prezinte o situaţie a capitalurilor proprii şi să evdenţieze:34

-rezultatul global aferent perioadei
-efectele aplicării retroactive sau a retratării retroactive recunoscute în
conformitate cu IAS 8
-valorile tranzacțiilor cu proprietarii care acționează în calitatea lor de proprietari
-pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea
contabilă de la începutul și cea de la sfârșitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare
IAS 8 prescrie tratamentul aplicabil schimbărilor de politici contabile, al schimbărilor de
estimări şi al corectării erorilor şi informarea necesarăîn vederea asigurării comparabilităţii
situaţiilor financiare. Domeniu de aplicare IAS 8 cuprinde precizări referitoare la următoarele
aspecte: -cum este selectatăo metodă contabilă;
-când este permisă schimbarea unei politici contabile;
-care este tratamentul contabil al schimbărilor de politici contabile.
Modificările în capitalurile proprii ale unei entităţi între începutul şi sfârşitul perioadei de
raportare reflectă creşterea sau reducerea activului net în cursul perioadei. Cu excepţia
modificărilor rezultate din tranzacţiile cu proprietarii care acţionează în calitatea lor de
proprietari (cum ar fi contribuţiile la capitalul propriu, reachiziţionarea propriilor instrumente de
capitaluri proprii ale entităţii şi dividendele) și a costurilor de tranzacţionare legate direct de
astfel de tranzacţii, modificarea globală a capitalurilor proprii în timpul unei perioade reprezintă
valoarea totală a veniturilor și cheltuielilor, inclusiv câştigurile şi pierderile generate de
activităţile entităţii pe parcursul acelei perioade.35 Vezi anexă
34
IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare ,pag,86,Editura CECCAR ,Bucuresti,2004
35
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1802/2014 Capitolul VI.Situaţia modificărilor capitalului propriu

47
 Rezultatul contabil se poate determina atât din punct de vedere economic, ca diferenţă
între veniturile şi cheltuielile înregistrate în cursul perioadei, cât şi din punct de
vedere patrimonial, ca diferenţă între activul net de la sfârşitul şi de la începutul perioadei,
excluzândtranzacţiile cu proprietarii, privind aportul sau distribuirea de capital.
Situaţia modificărilor capitalului propriu se întocmeşte potrivit reglementărilor din
ţaranoastră numai de societăţile care aplică Reglementările armonizate cu Directiva a IV-a şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate şi reflectă toate variaţiile capitalului propriu,
inclusivtranzacţiile cu proprietarii. Nu se poate spune că există mai multe modele de situaţii
privind variaţia capitalurilor proprii, pentru că întreprinderilor le este impusă forma de
prezentare,deoarece nu există opţiunea pentru întocmirea unei situaţii a câştigurilor şi pierderilor,
care să nu reflecte tranzacţiile cu proprietarii.

2.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Informaţiile referitoare la fluxurile de numerar ale unei întreprinderi sunt utile în

oferireautilizatorilor de situaţii financiare a unei baze pentru evaluarea capacităţii întreprinderii
de agenera numerar sau echivalente de numerar. Deciziile economice care sunt luate de
utilizatori necesită o evaluare a capacităţii de a genera numerar sau echivalente de numerar.
Standardul IAS 7 afirmă că informaţiile privind fluxurile de numerar suntfolositoare
utilizatorilor situaţiilor financiare. Oferind o bază pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a
genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a necesităţilor întreprinderii pentru
utilizarea fluxurilor de numerar respective.
Tabloul fluxurilor de trezorerie reprezintă o situaţie de flux, care, spre deosebire de
Contul de profit şi pierdere, exprimă realităţi indiscutabile, neconvenţionale. Acesta permite
compararea rezultatelor întreprinderii prin eliminarea efectelor diferitelor metode
contabile pentru aceleaşi operaţii şi evenimente. Se poate afirma că variaţia trezoreriei se
calculează simplu cu ajutorul bilanţului. Având la dispoziţie un tablou al fluxurilor de trezorerie,
utilizatorii pot să evalueze schimbările activului net al unei întreprinderi în structura sa
financiară, capacitatea de adaptare la diferite conjuncturi şi oportunităţi, să elaboreze modele

48
pentru aprecierea diferitelor întreprinderi. Nu trebuie exclus nici faptul că tabloul fluxurilor de
trezorerie aduce mult dorita conciliere între rezultatul contabil şi trezorerie
Fluxul de trezorerie generat de activitatea de exploatare apare ca un indicator vital pentru
măsurarea performanţei financiare a întreprinderii, de mărimea lui depinzând aprecierea
capacităţii întreprinderii de a genera suficiente lichidităţi şi echivalente de lichidităţi în scopul
realizării de noi investiţii, de a acorda dividendele, de a rambursa împrumuturi, toate acestea fără
a se apela la surse externe de finanţare costisitoare. Nu trebuie uitată nici importanţa previziunii
fluxurilor viitoare de trezorerie aferente exploatării.
Fluxul de trezorerie generat de activitatea deexploatare poate fi determinat prin două
metode: metoda directă, care operează numai cu informaţii de tip încasări şi plăţi; metoda
indirectă, care operează, în principiu, cu informaţii degajate de contabilitatea de angajamente.
Metoda directă este dorită de investitori, deoarece permite stabilirea valorii
întreprinderii pe baza previziunilor de cash-flow. Metoda indirectă este preferată de manageri,
deoarece ascunde utilizatorilor externi imaginea reală despre lichiditate şi solvabilitatea
întreprinderii, precum şi de contabili, pentru uşurinţa calculului.

2.5. Note explicative la situaţiile financiare anuale

Notele la situaţiile financiare ale unei întreprinderi trebuie :36

- să prezinte informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi
despre politicile contabile specifice selecţionate şi aplicate pentru tranzacţii şi evenimente
semnificative;
- să prezinte informaţiile cerute de Standardele Internaţionale de Contabilitate care nusunt
prezentate în altă parte în situaţiile financiare;
- să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în situaţiile financiare, dar care
sunt necesare pentru o prezentare fidel.
Pe lângă informaţiile cerute conform prevederilor din celelalte secţiuni ale prezentelor
reglementări, notele explicative trebuie să cuprindă şi informaţii referitoare la aspectele
prevăzute de prezenta secţiune.

36
OMFP 1802 din 29 decembrie 2014 –Capitolul II,Secţiunea 9,Conţinutul notelor explicative la situaţiile
financiare anuale

49
 Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din
situaţiile financiare anuale trebuie să existe informaţii aferente în notele explicative. Notele
explicative trebuie să cuprindă informaţii privind metodele de evaluare aplicate diferitelor
elemente din situaţiile financiare anuale şi metodele utilizate pentru calcularea ajustărilor de
valoare. Pentru elementele incluse în situaţiile financiare anuale care sunt sau au fost iniţial
exprimate în monedă străină (valută), trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le
exprima în moneda naţională.
Notele explicative la situaţiile financiare, entitatea trebuie să prezinte informaţii cu
privire la bazele de întocmire a acestora, astfel:
- să prezinte informaţii despre reglementările contabile şi politicile contabile folosite;
- să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi
pierdere şi, dupa caz, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii sau situaţia fluxurilor de
numerar,dar sunt relevante pentru înţelegerea acestora.
În notele explicative trebuie cuprinse, de asemenea, următoarele informaţii:
-denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care entitatea deţine fie
direct,fie printr-o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul entităţii, interese de
participare reprezentând un procent de capital de cel puţin 20%, prezentând: proporţia de capital
deţinută, valoarea capitalului şi rezervelor, profitul sau pierderea entităţii respective pentru
ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale.
-informaţiile privind capitalul, rezervele şi profitul sau pierderea entităţii în care se deţine
interesul de participare pot fi omise dacă sunt doar de o importanţă neglijabilă
-denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre
entităţile la care entitatea este asociat cu răspundere nelimitată. Aceste informaţii pot fi omise
dacă sunt doar de o importanţă neglijabilă
Trebuie să se menţioneze, totodată, dacă situaţiile financiare anuale au fost întocmite în
conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi cu prevederile cuprinse în
prezentele reglementări. Vezi anexă
Fiecare întreprindere are în vedere natura activităţii sale şi politicile pe care utilizatorul
seaşteaptă să le găsească pentru acel timp de interprindere.

50
 De exemplu, se aşteaptă ca toate interprinderile din sectorul privat să prezinte politica
contabilă a impozitelor pe profit,inclusiv impozitele amânate şi crenţele privind impozitele
amânate.
Atunci când o interprindere are activităţi în străinătate sau tranzacţii în valută într-un
volum semnificativ, se aşteaptă prezentarea politicilor contabile de recunoaştere a caştigurilor şi
pierderilor de curs valutar,precum şi deacoperire a riscului unor astfel de câştiguri sau pierderi.

CAPITOLUL III : ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA SITUAŢIILOR

FINANCIARE ANUALE LA O COMPANIE MULTINAŢIONALĂ.STUDIU DE CAZ
EOS KSI ROMÂNIA

51
 În situaţiile financiare consolidate, este prezentată politica utilizată la determinarea
fondului comercial şi a interesului minoritar.
Cadrul general se aplică situaţiilor financiare ale tuturor entităţilor raportoare comerciale,
industriale şi de afaceri, fie din sectorul public, fie din cel privat. Entitatea raportoare este
entitatea pentru care există utilizatori de informaţii pentru care situaţiile financiare reprezintă
principala sursa de informaţii financiare despre entitate.
Conform cadrului conceptual al IASC, obiectivul situaţiilor financiare este informarea
privind poziţia financiară, performanţele şi evoluţia poziţiei financiare aferente unei
intreprinderi37.
În acest scop, situaţiile financiare satisfac nevoile comune ale majorităţii
utilizatorilor,însă, nu conţin toate informaţiile necesare pentru luarea deciziilor economice,
deoarece, relevă evenimentele care au avut loc în decursul perioadei în activitatea unei entităţi
economice, doar prin prisma efectelor financiare, trecând sub tăcere informaţiile non-financiare.
De asemenea, situaţiile financiare dezvăluie şi efectele administrării de către conducerea
entităţii sau responsabilitatea conducerii în gestionarea resurselor existente.
Poziţia financiară a intreprinderii este definită de resursele economice pe care le
controlează, de structura financiara a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, de lichiditatea şi
solvabilitatea valorilor economice şi de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în
care îşi desfaşoară activitatea.
O poziţie financiară pozitivă exprima cazul în care capitalul propriu al unei intreprinderi
este mai mare sau ce puţin egal cu datoriile cu valoare economică. Aceasta reflectă că
intreprinderea are capacitatea de a-şi onora obligaţiile faţă de terţi, atat pe parcursul desfaşurării
activitaţii cât şi la lichidarea sa.

37
Feleagă, N., Contabilitate financiară, o abordare europeană şi internaţională,

52
 Analiza situaţiei financiare la nivelul întreprinderii vizează studierea modalităţilor de
realizarea autofinanţării în condiţiile autonomiei decizionale, asigurarea unui echilibru financiar
dinamicîntre diferitele resurse şi întrebuinţări ale acestora, a unei corelaţii optimale între
volumul şi structura activelor şi pasivelor folosite de către agentul economic în realizarea
obiectului său de activitate şi asigurarea integrităţii patrimoniului acestuia.

3.1 Prezentarea societăţii EOS KSI

EOS KSI România a fost fondată sub numele de KSI Kasolvenzia România în 2002 şi
este într-o continuă creştere de atunci. În mai puţin de doi ani de la constituire, compania a
devenit prestator de top de servicii de management al creanţelor în Romania şi, în prezent, are o
cotă de piaţă de aproximativ 26%. În anul 2005, compania a fost preluată de Grupul Internaţional
EOS, prestator de top de servicii financiare.
După mai mult de 10 ani de activitate pe piaţa din România, EOS KSI România dispune
în prezent de peste 700 de angajaţi şi este reprezentată la nivel naţional de cele unsprezece
birouri regionale şi o reţea dedicată de firme de avocatură şi executori judecătoreşti.
Compania gestionează în prezent un vast portofoliu de clienţi în diferite domenii,
inclusiv: telecomunicaţii (peste 90% din industrie), bănci şi IFNuri, asigurări, leasing, utilităţi,
servicii medicale private, retail, etc.
Eos Ksi este înregistrată la Registrul comertului cu nr de ordine J40/13219/2002,are CUI
150 89 252 şi este operator de date cu caracter personal înregistrat cu nr 2585.Domeniul
principal de activitate îl reprezintă “Activitati ale agentiilor de colectare si a birourilor (oficiilor)
de raportare a creditului”,cod CAEN 638,având un capital subscris şi vărsat de 2.504.000 Ron
Adresa firmei: Bucureşti Bd. Dimitrie Pompeiu Nr. 10A Clădirea C.

Repere în istoricul companiei EOS KSI România

53
 Alegerea lui Georg Kovacs în funcţia de Preşedinte al AMCC, în
Aprilie 2014
cadrul celui de-al doilea mandat
Ianuarie 2014 Deschiderea Biroului Regional Pitesti
Octombrie
Deschiderea Biroului Regional Oradea
2013
Aprilie 2012 Deschiderea Biroului Regional Sibiu
Decembrie
Alegerea lui Georg Kovacs în funcţia de Preşedinte al AMCC
2011
Noiembrie
Deschiderea Biroului Regional Galaţi
2011
2010 Deschiderea Biroului Regional Craiova
2009 Deschiderea Biroului Regional Constanţa
2008 Deschiderea Birourilor Regionale Braşov şi Cluj
Deschiderea Birourilor Regionale Iaşi şi Timişoara.  În noiembrie,
EOS KSI România, împreună cu Coface Romania şi Creditreform
Romania lansează AMCC (Asociaţia de Management al Creanţelor
2007 Comerciale din România) pentru a reprezenta, a promova şi a proteja
activitatea de management al creanţelor în România. Asociaţia dispune în
prezent de 11 membri activi şi este implicată în anumite proiecte care
sprijină sectorul de management al debitelor.
Kasolvenzia este preluată de Grupul EOS şi devine EOS KSI
2005
România
2003 Achiziţia primului portofoliu DP
2002 KSI Kasolvenzia Romania iniţiază operaţiunile în Bucureşti

Sediul principal este în Bucureşti Bd. Dimitrie Pompeiu Nr. 10A Clădirea C3, ,dar este
reprezentată la nivel naţional de 11 birouri regionale şi de o reţea dedicată de firme de avocatură
şi executori judecătoreşti. Biroul regional Iaşi; Biroul regional Cluj Napoca; Biroul regional
Timişoara; Biroul regional Constanţa; Biroul regional Braşov; Biroul regional Craiova; Biroul
regional Galaţi; Biroul regional Sibiu; Biroul regional Oradea; Biroul regional Pitesti.
Ca expert în managementul creanţelor, EOS KSI România ştie că debitele neîncasate pot
duce la probleme ale fluxului de numerar în companii de orice dimensiune. În acelaşi timp,
volumul de muncă implicat în procesarea facturilor neachitate este considerabil. Indiferent dacă
este vorba de o companie mică sau mijlocie, o companie mare sau un grup, EOS KSI România
oferă soluţii individuale şi sistematice de management al creanţelor.
54
 În cadrul procesului, sunt angrenaţi numai de numeroşii ani de experienţă, ci şi de
reţeaua internaţională a Grupului EOS. Eos este una dintre companiile de top în domeniul
managementului creanţelor din România şi este specializată pe numeroase domenii, cum ar fi
leasing, utilităţi, bănci şi IFNuri, asigurări, telecomunicaţii, îngrijire medicală privată şi retaileri
etc.
Colectarea debitelor la EOS KSI România – serviciile companiei:

Colectarea debitelor în etapa amiabilă

Colectarea debitelor telefonic
Colectarea debitelor pe teren
Executare silită
Monitorizarea debitorilor
Colectarea transfrontalieră a debitelor

55
 Situaţiile financiare au fost întocmite şi prezentate
în conformitate cu Legea Contabilităţii nr 81 din 1991
republicată şi cu Reglementările contabile conforme cu
Directiva a VI-a a Comunităţii Economice Europene,
aprobată prin OMFP nr 175 din 2005 cu modificările
ulterioare, precum şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.Elementele prezentate in
situaţiile financiare se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale,conform
contabilităţii de angajamente.Astfen, efectele tranzacţiilor sunt recunoscute atunci când
tranzacţiile se produc si sunt înregistrate in contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale
perioadei,şi nu pe măsură ce trezoreria este încasată sau plătită.

56
 EOS KSI România achiziţionează
portofolii de creanţe de diferite componenţe.
Achiziţionează debitele nerecuperate, nesecurizate
sau securizate prin bunuri mobile.
Pentru domeniul colectării debitelor
transfrontaliere, Eos oferă soluţia perfectă de
management internaţional al creanţelor. Platforma
de IT optimizează fluxurile de lucru globale
reglementând transferurile automate de cazuri între
partenerii din întreaga lume. Platforma asigură
comunicarea directă, transparentă, în timp
real.Oferă servicii de colectare a creanţelor în peste
120 de ţări, incluzând 27 de birouri EOS plus o
reţea puternică, atent selecţionată, de parteneri din
întreaga lume.Există o singură persoană de contact
la nivel local pentru întreaga arie a
managementului internaţional al creanţelor –
clienţii EOS nu au nevoie decât de comunicarea
într-o singură limbă internaţională. Firma are echipe de experţi care deţin cunoştinţe regionale
atât pentru managementul creanţelor B2B cât şi B2C şi reuşeşte acoperirea întregii game de
servicii: colectarea pre-legală, legală şi post-legală a creanţelor.
În momentul preluării creanţelor , peste 80% din plăţile efectuate la nivel global se
încasează în primele 90 de zile de la începerea procedurilor de colectare, peste 40%
înregistrându-se în primele 30 de zile, 96% dintre toate dosarele plătite sunt rezolvate fără acţiuni
în instanţă, plăţi zilnice pe sumele colectate, comisionare bazată pe rezultate.
Standardele serviciilor de colectare sunt definite în Acordul de calitate a serviciilor
(SLA - Service-level agreement): activitatea de skip tracing şi prima notificare sunt efectuate în
primele 24 de ore, primul apel telefonic se iniţiază în primele 10 zile lucrătoare de la primirea
cazului. Sistemul de management al calităţii este extrem de flexibil şi eficient, având etape
automate de escalare. Criteriile de măsurare a calităţii sunt verificate periodic pentru a garanta
reacţia noastră imediată în vederea menţinerii standardelor ridicate de calitate – inclusiv

57
schimbarea rapidă a partenerilor, dacă este necesar. Accesul se face în timp real la statusul
dosarelor în lucru prin platforma online.
Codul de conduită EOS este general acceptat şi respectat de toţi membrii şi partenerii
grupului,dispune de asigurarea de răspundere civilă la nivel de grup pentru daune pecuniare, ca
extensie pentru asigurările regionale ale companiilor,există obligaţii contractuale de acţionare în
conformitate cu oricare / toate legile aplicabile în vigoare, inclusiv, dar fără limitare la
reglementările cu privire la protecţia datelor şi spălarea de bani.
În ceea ce priveşte spălarea de bani, fiecare partener EOS are obligativitatea să
îndeplinească cel puţin standardele stabilite de către Grupul de acţiune financiară internaţională
(FATF - Financial Action Task Force), indiferent dacă ţara de înfiinţare a partenerilor este stat
membru al FATF. Auditul intern al companiilor individuale ale grupului EOS, precum şi
posibilităţile de audit al partenerilor externi.

EOS KSI România a fost fondată în anul 2002 (sub numele

Kasolvenzia). Aparţine Grupului Internaţional EOS, prestator
Compania
internaţional de top de servicii adaptate care acoperă întregul ciclu de
viaţă al relaţiei cu clienţii
Directori
Georg Kovacs, Adrian Boghiu
Generali

58
 EOS KSI România S.R.L.
Conect Business Park, Clădirea C3, et. 7
Sediu Bd. Dimitrie Pompeiu nr. 10A
020337 Bucureşti, Sector 2
România
Bucureşti, Galaţi, Craiova, Constanţa, Braşov, Cluj, Iaşi,
Locaţii
Timişoara, Sibiu, Oradea, Piteşti
Managementul creanţelor, Colectarea debitelor, Achiziţia
Serviciu
portofoliilor de creanţe, Servicii de colectare transfrontalieră
Număr de
700
angajaţi
Grupul EOS are aproximativ 20.000 clienţi de diferite
Număr de clienţi
dimensiuni, de la companii mari până la companii mici şi mijlocii
Cifra de afaceri
2013/2014 (Grupul 607.3 milioane Euro (anul anterior: 515.2 milioane Euro)
EOS)
Profit înainte de
impozitare (EBT) 146.7 milioane Euro (anul anterior 112.5 milioane Euro)
2013/2014 (Grupul conform standarderlor contabile IAS/IFRS
EOS)

59
 În anul financiar 2013/14, rezultatele
concernului EOS au depăşit în mod clar
aşteptările. Cu o creştere a volumului de tranzacţii
cu 92,1 milioane, la 607,3 milioane euro, a fost
atinsă o nouă valoare maximă.
În anul financiar 2013/14, EOS a
investit în continuare în achiziţia de creanţe
neachitate. După valorile record din anul
precedent, investiţiile concernului EOS în pachete
de creanţe s-au situat din nou, prin valoarea
nominală de 2.844 milioane euro, la un nivel înalt
EOS şi-a edificat în acest segment o competenţă fundamentală şi, prin aceasta, a înregistrat un
succes internaţional .
Evoluţia numărului de angajaţi pe regiuni, în anul financiar 2013/14 reflectă evoluţia
inegală a pieţelor pe care activează EOS.

Departamentul Financiar este locul pe care adună toate informațiile

despre situația economică a companiei. Informațiile vor fi utilizate în continuare de către
manageri, acționari, reprezentanți fiscali ai statului sau de către terți, dacă este necesar.
Departamentul efectuează, de asemenea, alte sarcini interne (controale interne,
reprezentarea societate în relațiile cu autoritate de stat, banci, auditori, alți parteneri) .

60
 Activități majore desfășurate de către Departamentul de contabilitate sunt :

1.Contabilitate și activități fiscale:

Colectarea documentelor contabile, înregistrarea lor în sistemul de rezervare
Obținerea balanței de verificare lunară, bilanțuri și declarații de venit
Depunerea declarațiilor lunare, trimestriale sau anuale către autoritățile locale, de
asemenea,
Bilanțul și contul de profit si pierdere la jumatate de an și la sfârșitul anului
Reprezentarea firmei in relatiile cu autoritatile fiscale sau cu
auditori
1.Activitati de raportare:
Raportarea cifre la gestionarea sau la acționari
Emiterea analizei financiare pe baza cifrelor contabile
Sprijinirea a echipelor de producție prin pregătirea actualizarea rapoartelor P & L
Se asigura că veniturile / costuri sunt alocate în mod corespunzător pe fiecare centru de
profit
1.Activităţi de control:
Verificarea rapoartelor de cheltuieli și ordinele de cumpărare pentru ca acestea să fie
corect și complet completate și să aibă semnăturile autorizate aferente, în acord cu normele și
procedurile interne
Se asigruă că toate normele interne legate de situaţiile financiare sunt urmate și aplicate
Reprezintă firma in relaţiile cu bancile sau alte instituţii financiare.
Se asigută că plățile curente față de partenerii sunt efectuate corect și
în timp.

61
 Organigrama departamentului financiar

Finance Manager

Finance Team Leader

controller
Accounting reporting

Senior Senior Treasury

accountant financial analyst Officer

Accountant Senior Junior

Treasury
financial analyst
Officer

Junior.Fin. Junior
Controller
accountant

62
63
 În compania Eos există un departament de training specializat care oferă sprijin
tuturor departamentelor dar si programe specializate individualizate menite sa reîmprospăteze
cunostiinţele angajaţilor din cadrul firmei.

3.2. Analiza stucturii patrimoniale

I.Analiza structurii activului

Cererea pentru rapoartele de bonitate către recuperatorul de creanţe EOS KSI România
a crescut cu 150% anul trecut, comparativ cu 2008, la aproximativ 3000 de cazuri, semn că
firmele au fost interesate să cunoască situaţia financiară şi comportamentul de plată al
partenerilor de afaceri, pe fondul crizei.

64
 Pe baza datelor prezentate în bilanţul contabil la 31 decembrie 2013 am efectuat
analiza structurii activului şi pasivului bilanţier, urmărind, mai ales, determinarea unor rate care
caracterizează relaţiile existente între diversele elemente patrimoniale.
În acest sens, structura activelor aflate în patrimoniul societăţii analizate poate fi
sintetizată astfel:
Denumirea Valoare An
elementului
Active imobilizate 3 033 535 2013
Active circulante 24 900 077 2013
Total active 27 933 612 2013

De asemenea, pe baza elementelor patrimoniale prezentate anterior, am determinat

ratele specifice pentru fiecare component a activelor firmei.
a)Rata activelor imobilizate
Reflectă ponderea elementelor patrimoniale aflate permanent în patrimoniu şi măsoară
gradul de imobilizare a elementelor de capital.
Rata activelor imobilizate=Active imobilizate/Total active x 100 rezultând o valoare de
10,85%
b)Rata activelor circulante
Are semnificaţie majoră în activitatea unei firme. Astfel, valorificând
aspectele teoretice, se utilizează datele din bilanţale societăţii analizate pentru a obţine
indicatorii următori.
Rata activelor circulante=Active circulante/Total active x 100 de unde rezultă un procent
de 89,1%

65
 II.Analiza structurii pasivului

Denumirea Valoare An
elementului
Capitaluri proprii 4 440 312 2013
Datorii 1 431 517 2013
Total 5 871 829 2013

66
 Din analiza datelor din tabele se poate observa că datoriile au o proportie destul de
mica in totalul capitalurilor,de 24%.

3.3. Evaluarea si recunoaşterea posturilor bilanţiere

Indicatori din situaţiile financiare depuse la 31-12-2013 de către Eos Ksi

DENUMIRE INDICATORI
Indicatori din BILANT lei
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL 3033535
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL, din care 24900077
Stocuri (materii prine, materiale consumabile, productie in curs de
23530
executie, semifabricate, produse finite, marfuri etc.)
Creante 11688525
Casa si conturi la banci 13188022
CHELTUIELI IN AVANS 1089685
   
DATORII 24344932

67
 VENITURI IN AVANS -
PROVIZIOANE 238053
CAPITALURI - TOTAL, din care: 4440312
Capital subscris varsat 2504000
Patrimoniul regiei -
Patrimoniul public -
Indicatori din CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
Cifra de afaceri neta 57843199
VENITURI TOTALE 59624087
CHELTUIELI TOTALE
Profitul sau pierderea brut(a)
-Profit 1792745
-Pierdere 0
Profitul sau pierderea net(a) a exercitiului financiar
-Profit 1431517
-Pierdere 0
Indicatori din DATE INFORMATIVE
Numar mediu de salariati 638
Activitati
ale agentiilor de
colectare si a
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN birourilor
(oficiilor) de
raportare a
creditului

Politicile contabile au fost aplicate in mod consecvent în perioada 01.01.2013-

31.12.2013Moneda situaţiilor financiare este leul.Toate cifrele sunt prezentate in lei.Operaţiunile
exprimate in monedă străină au fost înregistrate in lei la cursul BNR de la data decontării
tranzacţiei.. Activele şi pasivele monetare ,exprimate în monedă straină,au fost şi ele
transformate în lei la cursul BNR de la aceea dată.
În ceea ce priveşte valoarea la care sunt prezentate elementele de activ în bilanţ,situaţia
este urmatoarea:
ACTIVE IMOBILIZATE în valoare de 3.033.535 lei
ACTIVE CIRCULANTE în valoare de 24.900.077 lei din care:

68
 - Stocuri (materii prime, materiale consumabile, producţie în curs de execuţie,
semifabricate, produse finite, mărfuri etc.) în valoare de 23.530 lei
- Creanşe în valoare de 11.6885.25 lei
- Casa si conturi la banci ăn valoare de 13.188.022 lei
CHELTUIELI ÎN AVANS în valoare de 1.089.685 lei

În ceea ce priveşte valoarea la care sunt prezentate elementele de capital situaşia este
urmatoarea:
DATORII în valoare de 24.344.932lei
VENITURI ÎN AVANS în valoare de -
PROVIZIOANE în valoare de 238.053 lei
CAPITALURI – TOTAL în valoare de , din care: 4.440.312 lei
- Capital subscris varsat în valoare de 2.504.000 lei
- Patrimoniul regiei în valoare de
- Patrimoniul public în valoare de

3.4. Prezentarea contului de profit şi pierdere conform IAS 1

Contul de profit şi pierdere a fost întocmit conform cu prevederile Standardelor

Internaţionale de Contabilitate şi reglementările Directivei a IV-a sub formă de listă,prin
deducerea cheltuielilor din venituri, pentru a arăta modul de formare a rezultatului, formă
acceptată de IAS 1 şi prezintă minimul de informaţii impuse de standard.Societatea a întocmit
contul de profit şi pierdere tip listă bazat pe clasificarea veniturilor şi cheltuielilor după natura
lor. Metoda folosită de Aerostar pentru prezentarea contului de profit şi pierdere este cea a
clasificării după natura cheltuielilor.
Cheltuielile sunt agregate în contul de profit şi pierdere conform naturii lor
(amortizarea, achiziţiile de materii prime, cheltuielile cu transportul, salariile, cheltuielile de
publicitate) şi nu sunt realocate pe diferitele funcţii dincadrul societăţii.
Astfel că indicatorii din contul de profit şi pierdere a firmei arata următoarele:

69
 Cifra de afaceri neta în valoare de 57.843.199 lei
VENITURI TOTALE în valoare de 59.624.087 lei
CHELTUIELI TOTALE ăn valoare de 57.831.342 lei
Profitul sau pierderea brut(a)
-Profit în valoare de 1.792.745 lei
-Pierdere -
Profitul sau pierderea net(a) a exercitiului financiar
- Profit în valoare de 1.431.517
- Pierdere -
La întocmirea contului de profit şi pierdere s-a ţinut cont de principiile contabile ,în
special de principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii.
Pentru fiecare element de cheltuială din contul de profit şi pierdere a fost pretentată
valoarea aferentă elementului , toate acestea fiind explicate în notele explicative prin comentarii
relevante.
Veniturile au fost recunoscute în contul de profit şi pierdere în momentul în care
riscurileşi beneficiile asociate proprietăţii asupra lor au fost transferate cumpărătorului.

70
71
72
 CONCLUZII ŞI NOTE FINALE DESPRE LUCRAREA PREZENTATĂ

În lucrarea prezentată, intitulată „ Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare

anuale.Studiu de caz la compania Eos Ksi “ am încercat sa prezint modul în care este organizată
contabilitatea situaţiilor financiare în Romania.
Înterprinderi din lumea întreagă întocmesc situaţii financiare pentru a fi prezentate şi
accesibile utilizatorilor externi.
Ceea ce am putut desprinde din parcurgerea tuturor paşilor ce trebuiesc urmaţi şi
respectaţi pentru a prezenta situaţia financiară a unei entităţi este că, obiectivul situaţiilor
financiare este acela de a oferi informaţii despre poziţia unei interprinderi raportată la mediul
economic, despre performanţele ei în raport cu alte entităţi dar şi modificările fluxurilor de
numerar survenite pe parcursul unui an.Toate aceste informaţii satisfac o nevoie comună a
majorităţii utilizatorilor, lăsând în afară o serie de necesităţi informaţionale.
Informaţiile financiare pot fi analizate în primul rând în bilanţul unei
interprinderi,studiind atat contul de profit şi pierdere cât şi situaţia fluxului de numerar.Deciziile
economice care sunt luate de utilizatorii informaţiei financiare,necesită evaluarea posibilităţii şi
capacităţii unei entităţi de a genera numerar, de a face faţă provocărilor şi schimbarilor din piaţă
dar şi modalitatea prin care işi armonizează procedeele contabile la standardele internaţionale şi
la modificările legislative.
În prezent,sistemul IAS se aplică obligatoriu la o parte mare din agenţii economici din
România şi există dorinţa de a generaliza aceste standarde internaţionale astfel încât ele să poată
fi aplicate şi la cele mai mici interprinderi.Este totuşi un sistem puţin greoi,ce necesită multă
evidenţă contabilă, multe calcule şi rezultate diferite,ceea ce pentru moment îi da un minus în
favoarea legislaţiei româneşi care este mult mai simplificată.
Deasemena se pune problemă ca odată vor fi aplicate aceste standarde internaţionale la
toşi agenţii economici, există riscul ca micile firme să nu reziste la concurenţa europeană şi să
falimenteze.
Pană atunci, agenţii economici din România au obligaţia de a respecta legislaţia în
vigoare, de a avea un sistem contabil pus la punct, de a întocmi , prezenta şi depune la organul
fiscal situaţii financiare anuale individuale şi consolidate,corecte, care sa contină date reale
despre poziţia , performanţa, activele, datoriile şi fluxurile de numerar ale entitaţii.

73
 BIBLIOGRAFIE

1. Contabilitate financiara, Chivu, Maria Ramona ,Ed. Fundatiei Romania de Maine,

2013.
2. Bazele Contabilităţii , Curs digital, Ediţia 2007. Gheorghiu , Anda;
3. Bazele contabilităţii , Calin, Oprea ; Mihai , Ristea ; Editura Didactică şi Pedagogică,
RA Bucureşti, 2003;
4. Contabilitate financiară : o abordare europeana si internaţionala : vol. 1 :
Contabilitate financiara fundamentală ; Feleaga, Liliana ; Feleaga, Nicolae ; Bucuresti : Editura
Economica , 2007;
5. Contabilitate financiară : vol. 3 / Feleaga, Niculae ; Bucuresti : Editura Economică ,
1993;
6. Noile reglementări contabile - editia a X-a - 1 ianuarie 2015, Editura: Best
Publishing;
7. Legea contabilităţii şi alte acte (valoare intrare mijl. fixe, salariul minim pt 2015,
inventarierea activelor..., legea evaziunii fiscale) - editia a XII-a - 17 decembrie 2014. Editura:
Best Publishing ;
Contabilitate financiară , Calu, Daniela Artemisa ; Paunescu, Mara Mirela ; Glăvan ,
Elena Mariana;Editura: ASE ;Anul apariţiei: 2013
8. Legea nr. 82 din 24.12.1991 a contabilităţii, cu modificările şi completările ulterioare,
publicată în Monitorul Oficial al României, republicată în iunie 2007;
9. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (cod 14-1-2/a);
10. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1802/2014 Pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare
anuale consolidate;
11. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 881/2012 din 25 iunie 2012 privind
aplicarea de către societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare
pe o piaţă reglementată, a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, publicat în
Monitorul Oficial nr 424 din 26 iunie 2012;

74
 12. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1121/2006 privind aplicarea
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară;
13.Ordinul Ministrului Finaţelor Publice nr 170/2015 pentru aprobarea
Reglementarilor contabile privind contabilitatea in partida simpla;
14. Ordinul Băncii Naţionale a României („BNR”) nr. 27 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară
(„IFRS”) aplicabile instituţiilor de credit;
15. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 881 din 25 iunie 2012 privind aplicarea
de către societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată a standardelor internaţionale de raportare financiară, publicat în Monitorul Oficial
nr. 424 din 26 iunie 2012;
16. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1752/2005 din 17 noiembrie 2005
pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene;
17. Ordinul Ministruluo Finanţelor Publice nr. 1040/2004 din 8 iulie 2004 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea evidenţei contabile în
partida simpla de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu
prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (cod 14-1-2/a);
18. Regulamentul Consiliului European (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 19 iulie 2002
19. Reglementări contabile conforme cu Directiva a IVa a Comunităţilor Economice
European;
20. Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2003
Norme metodologice  de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile –
Actualizate 01-01-2011;
21. IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare ,Editura CECCAR , Bucuresti, 2004;
22. Cadrul legal privind aplicarea IFRS în România;

75