UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE BUCUREȘTI

Programul de studii universitare de masterat:
AUDIT FINANCIAR CONTABIL

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator stiințific:
Conf. Univ. Dr. Georgescu Floarea

Absolvent:
Grigore Mirela

Bucureşti
2021
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE BUCUREȘTI
Programul de studii universitare de masterat:
AUDIT FINANCIAR CONTABIL

Aprofundări privind întocmirea situațiilor financiare la

entitățile economice care deruleză activități de închiriere

Coordonator stiințific:
Conf. Univ. Dr. Georgescu Floarea

Absolvent:
Grigore Mirela

Bucureşti
2021
 CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL I – Aspecte teoretice privind contabilitatea situațiilor financiare

1.1 Delimitări conceptuale privind întocmirea situaţiilor financiare anuale………………..…4

1.2 Rolul şi importanţa situaţiilor financiare………………………………………………..…5
1.3 Structura situaţiilor financiare………………………………………………………….….6
1.3.1 Bilanţul contabil………………………………………………………………..…7
1.3.2 Contul de profit şi pierdere………………………………………………………11
1.3.3 Situaţia modificărilor capitalului propriu………………………………………...12
1.3.4 Situaţia fulxurilor de trezorerie…………………………………………..………13
1.3.5 Note explicative la situaţiile financiare anuale……………………………..........14
1.4 Auditarea situaţiilor financiare anuale……………………………………………………16

CAPITOLUL II – Aprofundări privind tehnici de elaborare a situațiilor financiare

2.1 Principii contabile si aplicarea lor în situaţiile financiare anuale…………………….......18

2.2 Documente contabile obligatorii necesare la întocmirea situaţiilor financiare……...........23
2.3 Analiza sturcturii patrimoniale…………………………………………………………....26

CAPITOLUL III – Cercetări privind întocmirea situațiilor financiare anuale la Euro

Rent a Car SRL

3.1. Prezentarea societăţii…………………………………………………………………..…31

3.2. Prezentarea situației economico-financiare…………………………………………...….32
3.3. Analiza lichidităţii, solvabilităţii şi a gradului de îndatorare…………………………… 35

CONCLUZII, CONTRIBUŢII ORIGINALE ŞI PROPUNERI…………………………51

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………….53
 Introducere

Problema gestionării şi administrării întreprinderii, indiferent de obiectul de

activitate şi de scopul propus este complexă. Aprecierea diferenţelor de performanţă şi poziţie
financiară depind de natura întreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate în gestionarea
patrimoniului.
Pentru a putea supravieţui, orice întreprindere are nevoie de informaţii, fără de care
procesul decizional prin care se conduce întreprinderea nu ar putea avea loc. Pentru a obţine
aceste informaţii este necesară o analiză a situaţiilor financiare anuale care permit aflarea
poziţiei financiare şi a performanţelor acesteia. De aceste informaţii beneficiază atât
întreprinderea (ca factor intern) a căror situaţii financiare sunt analizate cât şi furnizorii,
clienţii, potenţialii investitori şi orice altă persoană care doreşte să afle informaţii despre
întreprindere (ca factori externi).
Deciziile economice care sunt puse în vedere de utilizatorii situaţiilor financiare necesită
evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi
a perioadei şi siguranţei generării lor. Prin urmare de aceasta depinde capacitatea ei de a-şi
plăti angajaţii şi furnizorii, de a plăti dobânzi, de a rambursa credite şi de a realiza programele
administrative. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera
numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii concentrate asupra
poziţiei financiare, performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a întreprinderii.
Bilanţul contabil, împreună cu celelalte documente de sinteză anuale, are rolul de a
generaliza periodic datele contabilităţii curente şi de a stabili pe această cale o serie de
indicatori economico-financiari, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil şi
informaţional, dar şi model de gestiune a valorilor materiale şi băneşti delimitate patrimonial.
El utilizează informaţii de reflectare şi control asupra relaţiilor de echilibru privind starea şi
mişcarea patrimoniului.
Lucrarea este structurată pe trei capitole. Ea prezintă situaţiile financiare anuale, modele
de analiză a acestora, analiza concretă a stării patrimoniului societăţii şi concluziile la care am
ajuns în urma acestei analize.,
Primul capitol evidenţiază structura situaţiilor financiare, supuse respectării principiilor
de bază ale contabilităţii, legislaţiei naţionale dar şi prevederilor cuprinse în Standardele
Internaţionale de Contabilitate, rolul elementelor cuprinse în situaţiile financiare în activităţile
economice ale întreprinderii, modul acestora de prezentare şi cunoaştere.
În capitolul doi am prezentat cateva din documentele utilizate la întocmirea situaţiilor
financiare (Registrul inventor, Registrul Carta Mare, Registrul jurnal de încasări şi plăţi) şi
principiile contabile după care funcţionează contabilitatea în România actualizate conform cu
OMFP nr 1802 din 29 decembrie 2014: principiul continuităţii activităţii, principiul
permanenţei metodelor contabile, principiul prudenţei, principiul evaluării separate a
elementelor de active şi de datorii , principiul intangibilităţii, principiul necompensării,
principiul pragului de semnificaţie, principiul contabilităţii de angajamente, principiul
evaluarii la cost de achiziţie sau cost de producţie, principiul contabilizării şi prezentării
elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere ţinând seama de fondul economic al
tranzacţiei sau al angajamentului în cauză. Nu în ultimul rând am arătat corelaţiile care trebuie
să existe între fond de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă.
In cel de-al treilea capitol al lucrării vom realiza un studiu de caz în care vom parcurge
lucrările de inchidere a exerciţiului financiar, elaborarea efectivă a situaţiilor financiare,
urmate de o analiză a structurii activului şi pasivului, a lichidităţii şi solvabilităţii.Pentru acest
studiu de caz am ales ca perioada de analiză 2017-2019.
De asemenea, in cadrul intreprinderii trebuie să se respecte principiile contabile general
admise dar şi procedurile interne stabilite de către conducerea entităţii economice. .
 CAPITOLUL I – Aspecte teoretice privind contabilitatea situațiilor financiare

1.1 Delimitări conceptuale privind întocmirea situațiilor financiare anuale

Contabilitatea este ştiinţa şi arta stăpânirii afacerilor, şi se ocupă cu "măsurarea,

evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", iar scopul ei
este că "trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi
păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţţa financiară şi fluxurile de
trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi
potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori".1
Contabilitatea este un sistem complex care poate semnifica o activitate de colectare,
identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare a elementelor contabile şi de
raportare financiară, realizată în cadrul ciclului contabil, prin intermediul căreia se face
legătura dintre activitatea entităţii şi factorii de decizie.
După 1989, numeroşi întreprinzători s-au lansat în domeniul afacerilor dar, dintre firmele
înfiinţate, un număr semnificativ au încetat activitatea. Pentru a se impune pe piață un bun
manager îşi începe demersul cu o informare asupra situaţiei actuale. Aceste elemente compun
diagnosticul global al societăţii comerciale, care trebuie să ţină cont de factorii cu caracter
juridic, comercial, tehnic (operaţional) uman şi financiar.2
Societăţile comerciale, companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de
cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au
obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare
anuale.
În funcție de reglementările fiecărei țări se controleză, intr-un grad mai ridicat sau mai
scăzut, emiterea situaţiilor financiare. Aceste reglementări locale includ standarde de
contabilitate care sunt promulgate de organismele profesionale ale contabililor din
respectivele ţări.
În Romania, întocmirea situațiilor financiare este reglementată de Legea contabilităţii
nr. 82/1991 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454/2008. 3 Aceasta se
bazează pe prevederile standardelor internaţionale şi a directivelor europene. La sfârșitul
fiecărui an intreprinderile, pentru a-şi putea evalua şi descrie activitatea sa, din decursul unei
perioade determinate de timp, din punct de vedere al performanţei, poziţiei financiare şi a
imaginii fidele pe care o infăţişează, are angajamentul de a intocmi situaţii financiare
compuse din: bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificării capitalurilor proprii, situaţia
fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note explicative. Conform Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din Romania, acestea reprezintă „produsul final al
activităţii contabile” prin „clasificarea şi sintetizarea unui cumul de tranzacţii financiare”.4
In momentul actual, la nivel internaţional, politicile privind definirea, recunoaşterea şi
evaluarea structurilor din situaţiile financiare cerute de Cadrul general privind întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare sunt detaliate şi completate, pentru fiecare componentă a
situaţiilor financiare, prin IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare. Standardul aduce precizări
1
Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1),Republicată in M.O nr.454 din 18 iunie
2008, cu modificările şi completările ulterioare;
2
Dragotă, V., Dragotă, M., Obreja, L., Ţâțu, L., Ciobanu, A., Rașca, A., - Abordări practice în finanţele firmei,
Editura Irecson, 2005, p.26.
3
Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1),Republicată in M.O nr.454 din 18 iunie
2008, cu modificările şi completările ulterioare;
4
Lungu, C. I., Teorii şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situatiilor financiare, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 31;

4
suplimentare referitoare la elementele ce trebuie prezentate în situaţiile financiare, la gradul
de detaliere sau de restrângere a acestor informaţii, sau la componenta care trebuie să prezinte
o anumită informaţie, de care o întreprindere trebuie să ţină seama atunci cand întocmeşte
situaţii financiare.

Standardului Internaţional de Contabilitate (IAS 1) precizează setul complet de

situaţii financiare:
a) o situaţie a poziţiei financiare la finalul peroadei (bilanţul);
b) o situaţie e rezultatului global pe periodă (contul de profit şi pierdere);
c) o situaţie a modificărilor in capitalurile proprii pe perioadă;
d) o situaţie a fluxurilor de trezorerie pe perioadă;
e) note, cuprinzand un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte informaţii
explicative;
f) o situaţie a poziţie financiare de la începutul primei perioade comparative, atunci cand
entitatea aplică retroactiv o politică contabilă sau face o retratare retroactivă a
elementelor din situaţiile sale financiare, sau atunci cand reclasifică elementele din
situaţiile sale financiare.5

1.2. Rolul şi importanţa situaţiilor financiare

Obiectivele situaţiilor financiare sunt influenţate de conflictele de interese care apar pe

piaţa informaţiei contabile, situaţiile financiare fiind rezultatul interacţiunii a trei grupuri:
firmele, utilizatorii şi profesia contabilă.6
Potrivit cadrului conceptual IASB, obiectivul situaţiilor financiare anuale este de a
furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de trezorerie ale unei
întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori in luarea deciziilor economice. Situaţiile
prezintă, de asemenea rezultatele gestiunii resurselor incredinţate conducerii întreprinderilor.
In reglementările contabile conform cu directivele europene, aprobate prin OMFP nr.
1752/2005, se precizează că situaţiile financiare anuale reprezină un tot unitar. In aceste
condiţii, notele la situaţiile finaiciare anuale au ceeaşi importanţă ca şi bilanţul, omiterea
prezentării de informaţii sau prezentarea eronată a acestora fiind la fel de grave ca şi
completarea eronată sau necompletarea bilanţului.
Situaţiile financiare prezintă, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor încredinţate
conducerii intreprinderilor. Pentru a atinge acest obiectiv, situaţiile financiare ofera
informatii despre:
- activele controlate de întreprindere;
- datoriile întreprinderi;
- capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de
întreprindere;
- veniturile si cheltuielile, inclusiv caştigurile si pierderile, rezultatul net al
întreprinderii şi, într-o accepţie mai largă, performanţa sa economică, redate prin
reflectarea evoluţiei capitalurilor proprii (activului net), evoluţie din care sunt excluse
efectele operaţiilor efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi;
- fluxurile de trezorerie trecute, ce se pot constitui pentru determinarea fluxurilor de
trezorerie viitoare
5
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009, Editura
CECCAR, 2009, pag. 934;
6
Malciu, Liliana, Cererea şi oferta de informaţii contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1998.

5
 Aceste informaţii, împreuna cu alte informaţii din notele la situaţiile financiare, ajută
utilizatorii la estimarea viitoarelor luxuri de numerar ale întreprinderii şi, în special, a
momentului şi gradului de certitudine a generării numerarului şi echivalenţelor de numerar.
Pentru a răspunde obiectivelor situaţiilor financiare anuale, Cadrului general al IASB
precizează că intocmirea acestora presupune luarea in calcul a 2 ipostaze: aplicarea unei
contabilităţi de angajamente şi afirmarea stării de continuitate a activităţilor intreprinderii,
intr-un viitor previzibil.

Informațiile contabilităţii trebuie:

- să fie la indemana oricărei persoane, care are noţiuni despre piaţa afacerilor şi care
doreşte să studieze informaţiile furnizate cu o corectitudine suficientă;
- să permită investitorilor şi creditorilor să-şi facă o opinie asupra rezultatelor pe care le
aşteaptă de la intreprindere, asupra resurselor acesteia şi asupra circumstanţelor care le
pot altera;
- să furnizeze indicaţii asupra obligaţiilor sale şi drepturilor acţionarilor;
- să furnizeze date despre lichiditatea, solvabilitatea şi mişcările de fonduri ale agentului
economic;
- să constituie pentru stat un instrument de cunoaştere in vederea determinării diferitelor
impozite, a veniturilor şi averii agentului economic, precum şi a operaţiunilor realizate
de acesta.

1.3 Structura situațiilor financiare

Situaţiile financiare sunt documente contabile de sinteză, care asigură centralizarea şi

generalizarea informaţiilor într-o formă sistematică şi unitară reprezentând produsul final al
activităţii contabile şi un mijloc de comunicare oficial al rezultatelor acesteia. Sunt conurate
astfel încât să creeze premisele necesare pentru a oferi, o imagine fidelă în ceea ce priveşte
poziţia financiară, performanţa, modificările capitalului propriu şi fluxurile de trezorerie ale
intreprinderii pentru exerciţiul financiar la care se referă, ceea ce se realizează prin
îndeplinirea riguroasă a condiţiilor de calitate stabilite pentru informaţiile pe care le
furnizează.
Societăţile care nu indeplinesc condiţiile de mărime prevăzute (total active: 3.650.000
euro, cifra de afaceri 7.000.000 euro, număr mediu de salariaţi: 50), întocmesc situaţii
financiare simplificate, conform directivelor europene.7
Structura situaţiilor financiare anuale pentru persoanele juridice care la data
bilanţului depăşesc limitele criteriilor mai sus mentionate va cuprinde:
- bilanţ;
- cont de profit şi pierdere;
- situaţia modificărilor capitalului propriu;
- situaţia fluxurilor de trezorerie;
- notele explicative la situaţiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de
mai sus intocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:
- bilanţ;
7
OMFP nr. 1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1080 din 30/11/2005, art. 3;

6
 - cont de profit şi pierdere;
- notele explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.

Conform legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie insoţite de o declaraţie

scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor
financiare anuale in conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene.

1.3.1 Bilanțul contabil

În momentul în care contabilitatea a devenit un mijloc de informare pentru conducerea

întreprinderii şi pentru terţi, ea s-a confruntat cu necesitatea de a elabora un procedeu propriu
de generalizare şi sintetizare a datelor, care a impus elaborarea instrumentului corespunzător:
bilanţul.8
Într-o entitate economică în scopul constituirii unei imagini complete, clare şi precise
asupra activităţii desfăşurate de întreprindere, apare necesitatea întocmirii bilanţului contabil.
Cu ajutorul bilanţului contabil se realizează principala trăsătură a metodei contabilităţii care
este dubla reprezentare a averii. Bilanţul se prezintă sub forma unui tabel, format din două
părţi: partea stângă numită activ, care reflectă bunurile economice şi partea dreaptă denumită
pasiv, care reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice reflectate în activ. Principalul
factor pe care trebuie să îl îndeplinească bilanţul contabil este egalitatea activului cu pasivul.
În România, conform articolului 20 din OMFP nr. 1752/2005, bilanţul este definit ca
reprezentând documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii
şi capital propriu ale entităţii la încheierea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute
de lege (fuziune, divizare sau încetarea activităţii).9
Bilanţul - prima componentă a situaţiilor financiare anuale – prezintă în etalon bănesc
situaţia patrimoniului unei întreprinderi la sfârşitul exerciţiu lui curent, comparativ cu
exerciţiul precedent, printr-un sistem de indicatori. El este procedeul cu care se încheie un
ciclu de înregistrări contabile dintr-o perioadă de gestiune şi pe baza informaţiilor pe care le
demarează un nou ciclu de prelucrare a datelor în contabilitate.10
În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv
natură şi exigibilitate. În ceea ce privește lichiditatea se referă la intervalul de timp necesar
pentru ca un element de activ să fie efectuat sau convertit în disponibilităţi, iar exigibilitatea
se referă la intervalul de timp necesar pentru ca o datorie să fie achitată.
Elementele bilanţiere reflectă totalitatea activelor, capitalurilor şi datoriilor.11
Prin urmare, un activ constituie o resursă verificată de o întreprindere ca rezultat al unor
evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze benefici economice viitoare. Pentru ca
un bun să fie denumit activ trebuie ca acesta să îndeplinească condiţiile:
a) să genereze beneficii economice viitoare probabile, astfel încât să conducă la intrări
nete de numerar;
b) întreprinderea să fie capabilă să utilizeze beneficiile şi să restricţioneze accesul altor
entităţi la acel beneficiu;
c) evenimentul care a generat beneficiul trebuie să se fi produs.

8
Toma, C., Conturile anuale şi imaginea fidelă în contabilitate- teză de doctorat, Iaşi, 2001, p. 125.
9
BALTEŞ, N., Contabilitate financiară, - note de curs, ID CD, ULBS 2008.
10
Horomnea E., Budugan D., Tabără N., Georgescu I., Beţianu L., Bazele contabilităţii, Editura Sedcom Libris,
Iaşi, 2006, p. 345
11
BREZEANU, P., - Finanţe corporative, Vol. I, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p.47

7
 Clasificarea activelor. În bilanțul contabil activele se clasifică în două mari categorii şi
anume: active imobilizate şi active circulante.
Active imobilizate. IAS 1 utilizează termenul de non-curent pentru a include activele
tangibile, intangibile şi financiare pe termen lung. Acesta nu interzice utilizarea altor termeni
alternativi atât timp cât reiese clar faptul că este vorba de caracterul non-curent. Uniunea
Europeană utilizează sintagma „active fixe”, prin care se face distincţia dintre activele fixe şi
cele circulante. Activele pe termen lung includ instrumentele financiare păstrate până la
scadenţă, proprietăţi imobiliare, terenuri, clădiri şi echipamente active intangibile, active
deţinute pentru vânzare precum şi diverse alte elemente.
Active curente – sunt acele elemente care îndeplinesc una din următoarele condiţii, şi
anume:
- se aşteaptă să fie realizat sau este reţinut pentru vânzare sau pentru consum în cursul
normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;
- este deţinut, în principal, în scopul comercializării;
- se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; - reprezintă numerar
sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată;
- în categoria lor se includ: stocurile, creanţele, cheltuielile în avans, titlurile de
plasament, numerar şi echivalente de numerar.
-
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderi ce decurge din evenimente trecute
şi prin decontarea căreia se aşteptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii
economice. În esenţă, o datorie se clasifică în funcţie de următoarele condiţii:
a) entitatea să deconteze o obligaţie actuală printr-un transfer probabil al unor active, la
cerere atunci când intervine, un eveniment la o anumită dată;
b) obligaţia nu poate fi evitată;
c) evenimentul ce a generat obligaţia a apărut deja.

Clasificarea datoriilor. De regulă în bilanţ datoriile sunt prezentate în funcţie de gradul

lor de eligibilitate (de scadenţa lor, termenul de plată). În funcţie de acest criteriu vorbim
despre datorii pe termen lung şi datorii curente.
Datoriile pe termen lung sunt obligaţiile care nu se aşteaptă a fi decontate în cursul
ciclului de exploatare, în care se includ:
- obligaţii generate ca urmare a finanţării pe termen lung, cum ar fi emiterea de
obligaţiuni, credite pe termen lung sau obligaţii aferente leasingului financiar;
- obligaţii generate de către ciclul normal, cum ar fi provizioanele privind pensiile,
impozitele amânate sau alte provizioane;
- obligaţii contingente ce pot genera cheltuieli sau pierderi. Acestea depind de apariţia
sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare şi vin să confirme suma de
plată, cel care va încasa suma precum şi data plăţii, cum ar fi garanţiile acordate
clienţilor.

Datoriile curente. Conform IAS 1, o datorie trebuie clasificată ca fiind curentă atunci
când:
- se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;
- este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului;
- este deţinută în principal pentru a fi comercializată;
- societatea nu are un drept irevocabil de amânare a plăţii după 12 luni de la data
bilanţului.

8
 Datoriile care sunt scadente sau plătibile la cererea creditorului sunt clasificate ca fiind
curente, indiferent de intenţia entităţii sau a creditorului privind decontarea. Astfel, datoriile
curente mai includ: obligaţiile rezultate din achiziţia bunurilor şi serviciilor destinate ciclului
de exploatare (datorii faţă de furnizori, efecte comerciale pe termen scurt, salarii de plată, taxe
de plată, etc); încasarea banilor în avans pentru livrări viitoare sau prestări de servicii cum ar
fi chiria încasată în avans, sau venituri încasate în avans; alte obligaţii scadente pe durata
normală a ciclului de exploatare cum ar fi partea scadentă sub un an a datoriilor obligatare sau
a altor împrumuturi pe termen lung.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei
întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale. Capitalul provine din relaţia de posesie şi
este bază pentru distribuţia câştigurilor către proprietari. Distribuţiile activelor societăţii către
proprietari sunt voluntare. Capitalul este majorat prin investiţiile acţionarilor şi rezultatele
înregistrate atât în contul de rezultate cât şi în afara acestuia şi este redus prin distribuţia către
acţionari.
Clasificarea capitalurilor proprii. Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în
activele întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor. Acestea cuprind rezultatul cumulat,
net, al tuturor tranzacţiilor şi evenimentelor anterioare:
- capital social – reprezintă valoarea nominală (sau la paritate) a tuturor acţiunilor
emise, comune sau preferenţiale.
- rezultatele reportate – reprezintă câştigurile cumulate de la crearea întreprinderii, mai
puţin cele distribuite acţionarilor sub formă de dividende.
- acţiunile de trezorerie – reprezintă acţiunile proprii răscumpărate de către
întreprindere, în jurisdicţiile în care legile permit deţinerea acţiunilor proprii.
- dobânzi contingente – definite de către IAS 37 ca fiind provizioanele, datoriile şi
activele contingente.

În decursul anilor s-au făcut mai multe interpretări diferite ale bilanţului contabil,
acestea fiind cauzate de egalităţile intre activul patrimonial sau bilanţier şi pasivul patrimonial
sau bilanţier, care sunt exprimate in forme diferite. In practica se intalnesc două forme de
prezentare a bilanţului12:
1) O formă de tablou cu două părţi, numită şi schema orizontală de bilanţ.
Prezentarea sub această formă este dată de abordarea economică a bilanţului, in sensul
că activul şi pasivul sunt considerate două mărimi valorice ale aceleiaşi realităţi economice,
respectiv a capitalurilor de care dispune o unitate patrimonială. Sau, tot din punct de vedere
economic, in bilanţ, capitalurile sunt reprezentate sub aspectul originii lor ca resurse, precum
şi al modului lor de utilizare concretă. Relaţiile aferente acestei interpretări sunt:
ACTIV = PASIV
UTILIZĂRI = RESURSE

2) O altă formă de prezentare a bilanţului are in vedere interpretarea juridică a

bilanţului. Din punct de vedere juridic, bilanţul reflectă, in activ, drepturile de proprietate şi
de creanţă, iar in pasiv, datoriile intreprinderii faţă de terţi şi faţă de proprietarii de capital.
Relaţia care decurge din asemenea interpretare este:
SITUAŢIA NETĂ = ACTIV - DATORII
CAPITALURI PROPRII = ACTIV – DATORII

Pe baza acestei relaţii, bilanţul se prezintă sub formă de listă şi se mai numeşte schema
bilanţului vertical. Această formă de prezentare este cea mai intalnită in lume.

12
Rus I., Bazele contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 85

9
 Interpretarea juridică a bilanţului pleacă de la accepţia juridică a patrimoniului considerat
ca ansamblul drepturilor şi obligaţiilor pe care le are un titular de patrimoniu astfel că activul
bilanţier reflectă elementele patrimoniale care aparţin proprietarului, drepturi de proprietate şi
de creanţă, clasificate intr-o ordine raţională, iar pasivul bilanţier corespunde datoriilor faţă de
terţi şi capitalurilor subscrise, vărsate parţial sau total de către asociaţi, clasificate intr-o
ordine raţională.
Din punct de vedere conceptual bilanţul reprezintă cea mai importantă sinteză
informaţională a contabilităţii obţinută prin structurarea, agregarea şi sistematizarea in
expresie valorică a patrimoniului unei entităţi la un moment dat, iar faptul că aproape un secol
cercetarea bilanţului s-a aflat in atenţia multor specialişti, ne spune de la sine despre
importanţa celei mai complexe „construcţii” teoretice ale contabilităţii.13
Conexiunea bilanţului cu contul de profit şi pierdere se evidenţiază prin relaţia de
echivalenţă intre variaţia capitalurilor proprii şi rezultatului exerciţiului, rezultatul net fiind,
de altfel o informaţie comună.

Formatul bilanţului contabil prescurtat este următorul:

A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/datorii curente nete (B + C – D – I)
F. Total active minus datorii curente (A + E)
G. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve

13
Horomnea E., Bazele contabilităţii. Concepte şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.356

10
 V. Profitul sau pierderea reportat (ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
Capitaluri proprii

1.3.2. Contul de profit şi pierdere

Desi, bilantul prezintă mărimea rezultatului global al intreprinderii la un moment dat,

este necesară prezenţa unui alt instrument de modelare contabilă care sa explice modul de
constituire a rezultatului şi să permită formularea unor concluzii legate de performanţele activităţii
inteprinderii. Astfel a fost elaborat contul de profit şi pierdere – cea de-a doua componentă a
situaţilor financiare anuale – care sintetizează ansamblul operaţiilor care au loc in cadrul unei
unităţi patrimoniale şi care conduc la formarea rezultatului exerciţiului. 14 Spre deosebire de
bilanţ, care reflectă imaginea patrimoniului intreprinderii la un moment dat, contul de profit şi
pierdere prezintă evoluţia pe parcursul unui exerciţiu financiar a cheltuielilor şi veniturilor cu
influenţe corespunzătoare asupra capitalurilor proprii.
In Romania, legislaţia contabilă a adoptat un model al contului de profit şi pierdere sub
formă de tabel bilateral sau formă de cont (schemă orizontală) și sub formă de listă (schemă
verticală), in care veniturile şi cheltuielile sunt structurate după natura şi conţinutul lor
economic. Din punct de vedere al activităţilor pe care le desfăşoară intreprinderea, in contul
de profit şi pierdere, cheltuielile şi veniturile sunt structurate in cele de: exploatare, financiare
şi extraordinare.

Potrivit reglementărilor IASB 16,15 toate mişcările din cadrul intreprinderii,

concretizate în „consumuri de mijloace material, umane şi băneşti”, precum şi „rezultatele
obţinute in urma consumurilor efectuate”16, sunt prezentate în modul următor:
1. Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub forma de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale
datoriilor, care se concretizate in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele
rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
2. Veniturile reprezintă intrare brută de beneficii economice pe parcursul perioadei,
generate in cadrul desfăşurării activităţii normale ale unei entităţi, atunci cand aceste
intrări au drept rezultat creşteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din
contribuţii ale acţionarilor la capitalurile proprii.

Daca bilanţul contabil permite o cunoaştere a poziţiei financiare a intreprinderii, contul de

profit şi pierdere oferă informaţii asupra activităţii inteprinderii, a modului cum aceasta işi
gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor pe care le
generează. Prin prisma acestei grupări avem posibilitatea de a calcula rezultatele intreprinderii
pe niveluri distincte de agregare:

14
Horomnea E., Budugan D., Tabără N., Georgescu I., Beţianu L., Bazele contabilităţii, Editura Sedcom Libris,
Iaşi, 2006, p. 355
15
Standarde Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs) inclusiv Sandarde Internaţionale de Contabilitate
(IASs), Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, pp. 1253, 2868
16
Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pag. 331

11
 Tabel nr. 1 Rezultatele întreprinderii pe niveluri distincte de agregare
Nr. Indicatori Formulă de calcul
crt
1 Rezultatul din explatare Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare
2 Rezultatul financiar Venituri financiare – Cheltuieli financiare
3 Rezultatul extraordinar Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

Tabel nr. 2 Rezultatele întreprinderii

Nr. Indicatori Formulă de calcul
crt
1 Rezultatul curent (Venituri din exploatare + Venituri financiare) –
(Cheltuieli din exploatare + Cheltuieli financiare)
2 Rezultatul brut Venituri totale – Cheltuieli totale
3 Rezultatul net Rezultatul brut – Impozitul pe profit

In concluzie, contul de profit şi pierdere este situaţia financiară care măsoară succesul
sau performanţa activităţii unei intreprideri, referitoare la o periadă dată.
Directiva a IV a Europeană privind documentele contabile de sinteză ale societăţilor de
capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit şi pierdere. Totuşi,
datorită diferenţelor de cultură si tradiţie contabilă din ţările comunitare, obligativitatea
prezentării standardizate a contului de rezultate se manifestă prin posibilitatea de a alege între
mai multe scheme de cont de profit si pierdere.17
Situaţia modificărilor capitalului propriu se constituie potrivit reglementărilor din ţara
noastră numai de societăţile care aplică Reglementările armonizate cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate şi reflectă toate variaţiile capitalurilor proprii, inclusiv
tranzacţiile cu proprietarii. Nu se poate spune ca sunt mai multe modele pentru prezentarea
variaţiei acestora deoarece entităţilor le este impusă forma de prezentare, neexistând opţiunea
pentru întocmirea unei situaţii a câştigurilor şi pierderilor, care să nu reflecte tranzacţiile cu
proprietarii.

1.3.3. Situaţia modificărilor capitalului propriu

Norma internaţională IAS 1 prevede obligativitatea întreprinderilor de a elabora o

situaţie care să reflecte „fie toate modificările capitalului propriu, fie modificările capitalului
propriu, altele decat cele provenind din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuiri către
proprietari”, ca parte componentă a situaţiilor financiare. Conceptul de conservare a
capitalului, determinant al dimensiunii rezultatului contabil, decide gradul in care o
intreprindere poate distribui acumulările din timpul exerciţiului fără ca prin aceasta să-şi
prejudicieze viitorul.18

17
Reglementări contabile conforme cu Directiva a IVa a Comunităţilor Economice Europene
18
Ionescu, C., Informarea financiară în contextul internaţionalizării contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti,
2003, p. 146;

12
 Fiind un component esenţial al bonităţii unei societăţi, această componentă a situaţiilor
financiare prezintă soldurile de deschidere şi inchidere pentru capitalul social, primele de
capital, fiecare rezervă, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului şi a modificărilor acestora.
Situaţia modificării capitalurilor proprii conţine informaţii referitoare la următoarele
elementele: suma la inceputul exerciţiului financiar; sumele transferate in sau din cont in
timpul exerciţiului; natura, sursa sau destinaţia oricăror astfel de transferuri; suma rămasă la
sfarşitul exerciţiului financiar.19

Pentru o inţelegere mai clară a ceea ce prezintă atat situaţia modificărilor capitalului
propriu, cat şi contul de profit şi pierdere, trebuie preciazată diferenţa dintre venituri şi
caştiguri, respectiv dintre cheltuieli şi pierderi:
a) câştigurile - reprezintă creşteri ale beneficiilor economice, apărute sau nu in exerciţiul
contabil curent. Ele nu se compensează, asemeni veniturilor şi cheltuielilor intre ele,
iar evidenţa şi reprezentarea lor se face, de regulă, la valoarea netă.
b) pierderile - sunt scăderi ale beneficiilor economice, ce pot sau nu să apară in
exerciţiul contabil curent. Raportarea acestora se face fără a lua in considerare
veniturile asociate.

Astfel prin intermediul acestei componente ale situaţiilor financiare se prezintă valoarea
totală a veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv caştigurile şi pierderile generate de activităţile
intreprinderii pe parcursul perioadei contabile, excluzand modificările rezultate din
tranzacţiile cu proprietarii care au acţionat in calitatea lor de acţionari/asociaţi.
Potrivit reglementărilor din țara noastră situaţia modificărilor capitalului propriu se
întocmeşte numai de societăţile care aplică Reglementările armonizate cu Directiva a IV-a şi
cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi reflectă toate variaţiile capitalului propriu,
inclusiv tranzacţiile cu proprietarii.20 Nu se poate spune că există mai multe modele de situaţii
privind variaţia capitalurilor proprii, pentru că întreprinderilor le este impusă forma de
prezentare, deoarece nu există opţiunea pentru întocmirea unei situaţii a câştigurilor şi
pierderilor, care să nu reflecte tranzacţiile cu proprietarii.

1.3.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie

In cadrul situaţiilor financiare anuale, prin compararea elementelor componente ale

bilanţului şi a contului de profit şi pierdere, se determină in ce măsură acestea s-au modificat,
respectiv au crescut sau au scăzut. Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă fluxurile de
incasări şi plăţi, arătand de unde au venit lichidităţile şi cum au fost ele cheltuite, explicand
astfel cauzele variaţiei lor.
Fluxurile de trezorerie, care mai pot fi numite fluxuri de lichidităţi sau cash-flow-uri,
reprezintă diferenţa dintre incasările şi plăţile unei perioade. Ele reflectă rezultatul activităţilor
de exploatare, investiţii şi finanţare desfăşurate de agentul economic in cursul exerciţiului
financiar.
Privitor la această problemă IAS 7 Situaţiile fluxurilor de trezorerie menţionează că
intocmirea situaţiilor fluxurilor de treziorerie prezintă informaţii folositoare in scopul

19
Horomnea E., Bazele contabilităţii. Concepte şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p. 342;
20
Reglementări contabile conforme cu Directiva a IVa a Comunităţilor Economice Europene;

13
evaluării posibilităţilor intreprinderii de a realiza fluxuri de numerar, necesităţile de utilizare a
acestora, precum şi realizarea unui pronostic a scadenţelor şi a riscului incasărilor viitoare.21
Conform standardului IAS 7, fluxurile de numerar sintetizează fluxurile de disponibilităţi
pe durata unui exerciţiu financiar şi prezintă impactul activităţii de exploatare, investire şi
finanţare asupra acestor fluxuri.22
Asemenea veniturilor şi cheltuielilor, şi fluxurile de trezorerie se clasifică in funcţie de
natura activităţilor principale ale intreprinderii, după cum urmează:23
- fluxuri generate din activitatea de exploatare;
- fluxuri generate din activitatea de investiţii;
- fluxuri generate din activitatea de finanţare.

Fluxul de trezorerie generat de activitatea de exploatare apare ca un indicator vital

pentru măsurarea performanţei financiare a întreprinderii, de mărimea lui depinzând
aprecierea capacităţii întreprinderii de a genera suficiente lichidităţi şi echivalente de
lichidităţi în scopul realizării de noi investiţii, de a acorda dividendele, de a rambursa
împrumuturi, toate acestea fără a se apela la surse externe de finanţare costisitoare. Nu trebuie
uitată nici importanţa previziunii fluxurilor viitoare de trezorerie aferente exploatării.

In vederea întocmirii şi prezentării situaţiilor fluxurilor de trezorerie s-au consacrat două

metode de determinare a fluxurilor de numerar, acestea fiind menţionate in IAS 7 Situaţiile
fluxurilor de trezorerie:24
a. Metoda directă, care presupune operarea incasărilor şi plăţilor brute in numerar;
b. Metoda indirectă, reprezentand o alternativă la cea dintai, rezidă in ajustarea a
elementelor de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activitatea
de investiţii sau de capital, şi a efectelor tranzacţiilor ce nu au natură monetară şi a
remiterilor ori angajamentelor de plăţi sau incasări in numerar din exploatare trecute
sau viitoare, cu profitul net sau pierderea netă.

Situaţia fluxurilor de trezorerie este opţională pentru persoanele juridice care la data
bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime referitoare la total active,
cifra de afaceri netă şi număr mediu de salariaţi in cursul exerciţiului financiar conform
OMFP nr. 1752 din 17/11/2005.
Importanţa şi utilitatea situaţiei fluxurilor de trezorerie este dezvăluită in contextul
folosirii impreună cu celelalte situaţii financiare anuale, iar informaţiile conţinute le permit
utilizatorilor să evalueze modificarea activului net al intreprinderii, structura sa financiară şi
capacitatea de a influenţa valoarea şi momentul producerii fluxurilor de lichidităţi in vederea
adaptării la circumstanţele şi oportunităţile in continuă schimbare.25

1.3.5. Notele explicative la situaţiile financiare anuale

21
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009, Editura
CECCAR, 2009, pag. 1046;
22
Creţoiu Gh., Bucur I., Contabilitate. Fundamentele şi noul cadru juridic. Ediţia a II-a revăzută şi actualizată,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 266;
23
Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pp. 420-422;
24
Dumitrean E., Toma C., Scorţescu I. Gh., Berheci I., Mardiros D., N., Haliga I., Contabilitate financiară I,
vol .II, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p. 154
25
Toma C., Conturile anuale şi imaginea fidelă în contabilitatea românească. Probleme contabile actuale,
concepte, analiză şi audit, Editura Junimea, Iaşi, 2001, p. 200;

14
 Cu toate că bilanţul şi contul de profit şi pierdere prezintă o gamă diversă de informaţii
privind situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute de o anumită entitate economică intr-o
perioadă de timp, acestea sunt deseori insuficiente pentru luarea deciziilor de către terţi sau
pentru furnizarea unei imagini fidele privind firma la care se referă.26
Notele explicative reprezintă componenta situaţiilor financiare care asigură furnizarea
unor informaţii suplimentare pentru edificarea utilizatorului de informaţie şi ele prezintă
informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza intocmirii situaţiilor financiare
anuale şi despre politicile contabile folosite precum şi oferă informaţii suplimentare care nu
sunt prezentate in bilanţ, contul de profit şi pierdere şi, după caz, in situaţia modificărilor
capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie, dar sunt relevante pentru
inţelegerea oricărora dintre acestea.27
Notele explicative trebuie să cuprindă, de asemenea, următoarele informaţii:
- denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care entitatea deţine interese
de participare prezentând: proporţia de capital deţinută, valoarea capitalului şi
rezervelor, profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar
pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale;
- informaţiile privind capitalul, rezervele şi profitul sau pierderea entităţii în care se
deţine interesul de participare pot fi omise dacă sunt doar de o importanţă neglijabilă;
- denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre
entităţile la care entitatea este asociat cu răspundere nelimitată.

In Romania notele explicative la situațiile financiare sunt structurate într-un număr de

zece domenii după cum urmează:
1. Active imobilizate – care analizează variaţia in timp a valorilor brute şi a deprecierilor
corespunzătoare activelor imobilizate;
2. Provizioane – detaliază in timp in funcţie de natura provizionului;
3. Repartizarea profitului – prezentare pe destinaţii;
4. Analiza rezultatului din exploatare - prezintă componentele rezultatului de
exploatare după destinaţie, variaţie in timp;
5. Situaţia creanţelor şi datoriilor – in care sunt evidenţiate creanţele şi datoriile
comerciale, clasificate după lichiditate, respectiv exigibilitate;
6. Principii, politici şi metode contabile –expune reglementările contabile aplicate la
intocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale, abaterile şi modificări cu
menţionarea naturii şi motivelor acestora, tratamente contabile alternative şi
elementele afectate, metodele de evaluare şi alte prevederi;
7. Participaţii şi surse de finanţare – in care se prezintă capitalul social, se detaliază
natura tipurilor de titluri emise, numărul şi valoarea totală a fiecărui tip, evaluarea şi
variaţia lor in timp;
8. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi
de supraveghere – in care se fac menţiuni cu privire la salarizarea directorilor şi
administratorilor, valoarea avansurilor şi a creditelor acordate acestora, număr mediu
de salariaţi, cu defalcarea pe fiecare categorie, salariile plătite sau de plătit, aferente
exerciţiului; cheltuieli cu asigurările sociale şi alte cheltuieli cu contribuţii.
9. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari - se
prezintă modul de calcul şi interpretare a principalilor indicatori şi anume: de
lichiditate, de risc, de activitate şi de profitabilitate;

26
Toma, C., Conturile anuale şi imaginea fidelă în contabilitate( teză de doctorat), Iaşi, 2001;
27
OMFP nr. 1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1080 din 30/11/2005, capitolul II, Secţiunea 8, art. 223.

15
 10. Alte informaţii - oferă date cu privire la intreprindere, relaţiile cu celelalte
intreprinderi din grup, expunerea in monedă naţională a elementelor iniţial cuantificate
intr-o monedă străină etc.

1.4. Auditarea situaţiilor financiare anuale

Conform Legii contabilităţii situaţiilor financiare anuale sunt supuse auditului financiar,
care se efectuează de către auditorii financiari, persoane fizice sau juridice autorizate. De
asemenea sunt supuse auditului financiar, situaţiile financiare intocmite cu ocazia fuziunii,
divizării sau incetării activităţii persoanelor juridice care intră sub incidenţa reglementărilor
contabile armonizate, ele avand obligaţia să asigure auditarea situaţiilor financiare conform
reglementărilor naţionale in domeniu.
Auditarea situațiilor financiare care ca obiectiv posibilitatea auditorului de a-şi exprima
opinia dacă situaţiile financiare sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in
conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiară.
Părera auditului sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare, oferind un nivel de asigurare
inalt, nivelul de asigurare absolut fiind imposibil de atins datorită următorilor factori: nevoia
de aplicare a raţionamentului profesional; utilizarea testelor; inerenta limitare a oricărui sistem
contabil şi de control intern.28
Pentru a-şi putea exprima o opinie motivată şi fundamentală asupra conturilor unei
entităţi, auditorul procedează la un studiu atent al activităţilor şi situaţiei acesteia, apeland la
diverse proceduri specifice, grupate in mai multe faze. Orice activitate de audit financiar este
caracterizată printr-o structurare modulară a investigaţiilor specifice, auditarea situaţiilor
financiare anuale realizandu-se in trei etape principale:29
a. etapa iniţială care presupune parcurgerea a două faze: orientarea şi planificarea
auditului, respectiv acceptarea şi contractarea lucrărilor;
b. etapa executării, in cadrul căreia se desfăşoară lucrările propriu-zise de
auditare, şi anume: aprecierea auditului intern, controlul conturilor, examinarea
de ansamblu a conturilor anuale;
c. etapa concluziilor.

Examinarea de ansamblu a situaţiilor financiare are ca obiectiv să verifice dacă

acestea: sunt coerente, sunt in concordanţă cu datele din contabilitate, sunt prezentate potrivit
principiilor contabile şi reglementărilor in vigoare, ţin cont de evenimentele posterioare
inchiderii exerciţiului, respectă dispoziţiile legale şi reglementare privitoare la note şi acestea
cuprind toate informaţiile semnificative cu privire la intreprindere.30
Pentru a se putea pronunţa asupra asigurării imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei
financiare a firmei, auditorul trebuie să urmărească:31
a. ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii;
b. corecta inventariere a patrimoniului şi cuprinderea rezultatelor inventarierii in
bilanţ;

28
Boulescu M., Auditul financiar. Repere normative naţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p.103
29
Toma C., Conturile anuale şi imaginea fidelă în contabilitatea românească. Probleme contabile actuale,
concepte, analiză şi audit, Editura Junimea, Iaşi, 2001, p.327
30
Florea I., Florea R., Macovei I-C, Berheci M, Introducere în expertiza contabilă şi auditul financiar, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2005, p. 222
31
Nicolae T., Auditul financiar. Abordare procesuală, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2002, pp.160-161

16
 c. preluarea corectă a datelor din conturi in balanţa de verificare a conturilor sintetice,
concordanţa dintre acestea şi conturile analitice şi intocmirea situaţiilor financiare
anuale pe baza balanţei de verificare a conturilor sintetice;
d. corecta determinare şi inregistrare a operaţiunilor privind modificarea capitalului
social;
e. respectarea normelor legale referitoare la evaluarea patrimoniului;
f. corelarea datelor dintre posturile şi formularele care compun situaţiile financiare;
g. existenţa garanţiilor pentru imprumuturile şi creditele obţinute sau acordate;
h. posibilitatea incasării creanţelor şi asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt,
mediu şi lung.

In acelaşi timp, pentru a avea certitudinea asigurării imaginii fidele asupra

performanţelor financiare, auditorul trebuie să verifice intocmirea contului de profit şi
pierdere pe baza datelor din contabilitate, stabilirea profitului impozabil in funcţie de profitul
contabil şi cel fiscal, stabilirea profitului net şi repartizarea lui conform normelor legale in
concordanţă cu hotărarea Adunării Generale a Acţionarilor.
Tehnicile de examinare a conturilor anuale se sprijină in mod esenţial pe stabilirea
indicatorilor de analiză financiară şi compararea lor cu cele ale exerciţiilor precedente şi ale
sectorului de activitate; comparaţiile intre datele reieşite din conturile anuale şi datele
anterioare, previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare şi compararea in
procent faţă de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit şi pierdere.
Imposibilitatea exprimării unei opinii apare atunci cand efectul potenţial al limitării
activităţii este atat de semnificativ şi cuprinzător, incat auditorul nu a putut obţine probe de
audit suficiente şi, in consecinţă, nu poate să formuleze o opinie asupra situaţiilor financiare.32
Concluziile desprinse de auditor pe baza probelor obţinute, in scopul exprimării unei
opinii cu privire la situaţiile financiare, se vor regăsi ordonate şi sintetizate in cadrul
raportului de audit. Acest raport trebuie să conţină o exprimare clară a opiniei asupra
situaţiilor financiare, considerate ca un tot indivizibil, dacă ele au fost elaborate in
conformitate cu un cadru de raportare financiară acceptat.

32
Boulescu M., Auditul financiar. Repere normative naţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pp.108-109

17
 CAPITOLUL II – Aprofundări privind tehnici de elaborare a situațiilor financiare

2.1 Principii contabile şi aplicarea lor în situaţiile financiare anuale

În situaţiile finanicare elementele prevăzute se evaluează în conformitate cu principiile

contabile generale, conform contabilităţii de angajamente. Efectele tranzacţiilor şi ale altor
evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc şi sunt
înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.
Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie sunt
recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile şi veniturile
aferente, cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi cheltuieli. Evaluarea reprezintă
procesul prin care se determină valoarea la care elementele situaţiilor financiare sunt
recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ şi contul de profit şi pierdere.33
Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza in conformitate cu
principiile contabile generale, conform contabilitatii de angajamente.
Principiile contabile, care asigură o imagine fidelă a situațiilor financiare și a
patrimoniului unei societăți, sunt:
1. principiul continuității activității;
2. principiul permanenței metodelor;
3. principiul prudenței;
4. principiul contabilității de angajamente;
5. principiul intangibilității;
6. principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii;
7. principiul necompensării;
8. principiul prevalenței economicului asupra juridicului;
9. principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție;
10. principiul pragului de semnificație.

Aceste principii sunt prevăzute de Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014
pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a
adoptării Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013
privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale
anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului
European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale
Consiliului.

1. Principiul continuităţii activităţii

Principiul continuităţii activităţii presupune că entitatea îşi continuă în mod normal

activitatea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a funcţionării. O
entitate nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii activităţii dacă organele
de conducere stabilesc după data bilanţului fie că intenţionează să lichideze entitatea sau să
înceteze activitatea acesteia.

33
OMFP nr 1802 din 29 decembrie 2014.pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile
financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate;

18
 În cazul deteriorării rezultatelor din exploatare și a poziției financiare ulterior datei
bilanțului indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activității este
încă adecvată.
Dacă situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii,
această informaţie trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a
acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate
continua activitatea.
Principiul continuităţii activităţii este legat de factori obiectivi sau subiectivi.
Întreprinderea trebuie să constate existenţa factotilor care ar putea să genereze starea de
continuitate:
Factori de ordin financiar :
- Fond de rulment negativ
- Situatie neta negativa
- Situatii de trezorerie negative
- Imposibilitatea platii datotiilor scadente
- Apelul la surse de finantare cu caracter oneros
- Imposibilitatea platii ratelor la imprumuturile scadente

Factori legati de expoatare :

- Capaciatate de autofinantare negativa
- Pierderi de piete importante
- Existenta unei subactivitati notabile

Evenimentele sau condiţiile ce necesită prezentări de informaţii pot apărea şi ulterior

datei bilanţului.

2. Principiul permanenţei metodelor contabile

Se referă la necesitatea aplicarii în mod unitar a metodelor privind evaluarea şi

înregistrarea activelor şi pasivelor, cheltuielilor şi veniturilor în scopul asigurării
comparabilităţii în timp a informaţiilor contabile.34
Metodele de evaluare trebuie aplicate in mod consecvent de la un exercitiu financiar la
altul, însa dacă activitatea economică justifică necesitatea unei alte metode, fie pentru ca s-a
schimbat contextul economic, fie pentru ca alegerea initială a metodei s-a facut in mod eronat,
sau pentru ca o reglementare contabilă impune o astfel de modificare, societatea are
posibilitatea schimbarii acelei metode. Societatea este obligată să prezinte în notele
explicative motivul schimbării metodei şi a efectului schimbarii.
Metodele de evaluare şi politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod
consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.

Modificările de politici contabile pot fi determinate de:

- iniţiativa entităţii, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la
situaţiile financiare anuale;
- o decizie a unei autorităţi competente şi care se impune entităţii (modificare de
reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci
doar menţionată în acestea.
- modificarea de politică contabilă la iniţiativa entităţii poate fi determinată de:

34
Chivu M. R., Bazele contabilitatii, Editura Fundaţiei România de Maine, 2013;

19
 - modificare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-
financiar în care aceasta îşi desfăşoară activitatea;
- obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante.

În desfăşurarea activităţilor unele elemente ale situaţiilor financiare anuale nu pot fi

evaluate cu precizie, ci doar estimate dar, se pot solicita, de exemplu, estimări ale: clienţilor
incerţi, uzurii morale a stocurilor, duratei de viaţă utile precum şi a modului preconizat de
consumare a beneficilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile etc.
Procesul de estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii credibile
avute la dispoziţie. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind
circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau a
unei mai bune experienţe.35
Modificarea de politici contabile poate fi realizată prin:
- inițiativa entității, dacă are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile
privind operațiunile sale, caz în care acea modificare trebuie justificată în notele
explicative;
- decizia autorităților competente, caz în care schimbarea nu trebuie justificată în notele
explicative, fiind impusă prin modificarea reglementărilor contabile.

3. Principiul prudenţei

La întocmirea situaţiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe o baza

principiului prudenţei şi, în special:
- în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;
- trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent
sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data
bilanţului şi data întocmirii acestuia;
- trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în
cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă
acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. În acest
scop sunt avute în vedere şi eventualele provizioane, precum şi datoriile rezultate din
clauze contractuale.
- trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului
financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau
pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de
impactul acestora asupra contului de profit şi pierdere.

Prin urmare, activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi

cheltuielile, subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea
de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici
supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai
fi neutre şi nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.
Dacă nu există nici un Standard Internaţional de Contabilitate relevant, administratorii
întreprinderii vor elabora politici contabile în acord cu "Cadrul general de întocmire şi
prezentare a situaţiilor financiare" şi se vor asigura că situaţiile financiare furnizează
informaţii care să fie:
a) relevante, adică utile pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor;
35
Legea nr. 82 din 24.12.1991 a contabilităţii, cu modificările şi completările ulterioa rerepublicată, publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I nr. 48 din 14.01.2005

20
 b) credibile, în sensul că:
1. reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii;
2. reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar form a
juridică;
3. sunt neutre, adică nepărtinitoare faţă de Stakeholders;
4. sunt prudente; şi:
5. sunt complete sub toate aspectele semnificative.

4. Principiul contabilităţii de angajamente

Instituţiile publice aplică contabilitatea de angajament, înregistrând veniturile şi

cheltuelile nu în momentul încasarii, respectiv a plaţilor ci la facturarea veniturilor şi la
angajarea cheltuelilor.
Principiul contabilităţii de angajamente se aplică înclusiv la recunoaşterea dobanzii
aferente perioadei, îndiferent de scadenţa acesteia.
Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când acestea se
produc, și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat ori plătit, și sunt
înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente. Trebuie
să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data
încasării veniturilor sau de cea a plății cheltuielilor.
În vederea respectării acestui principiu au apărut conturile de regularizare de natura
cheltuielilor și a veniturilor în avans, cu ajutorul cărora se înregistrează creanțele și datoriile
exercițiului financiar în care au fost ocazionate, față de exercițiul financiar următor. Se
folosesc conturile de facturi de întocmit și de facturi nesosite pentru o reflectare fidelă a
realității activității unei entități.36

5. Principiul intangibilităţii

Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul

de închidere al exerciţiului financiar precedent.
Modificarea politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare, începând
cu exerciţiul financiar următor celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile.
Modificarea politicilor contabile poate fi efectuată numai de la începutul unui exerciţiu
financiar. Nu sunt permise modificări ale politicilor contabile pe parcursul unui exerciţiu
financiar.
În cazul modificării politicilor contabile şi corectării unor erori aferente perioadelor
precedente, nu va fi modificat bilanţul perioadei anterioare celei de raportare.
Corectarea pe seama rezultatului reportat, a erorilor semnificative aferente exerciţiilor
financiare precedente, nu se consideră încălcare a principiului intangibilităţii. Înregistrarea pe
seama rezultatului reportat a corectării erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare
precedente,precum şi a modificării politicilor contabile nu se consideră încalcare a
principiului intangibilităţii.

36
Legea nr. 82 din 24.12.1991 a contabilităţii, cu modificările şi completările ulterioa rerepublicată, publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I nr. 48 din 14.01.2005

21
 6. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii

Conform acestui principiu, în vederea stabilirii valorii totale aferente fiecărui post
bilanţier, fiecare element patrimonial, fie el de activ sau de pasiv, trebuie evaluat separat şi
independent de celelalte elemente patrimoniale.

7. Principiul necompensării

Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi
cheltuieli este interzisă.
Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de
documente justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate
efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea
veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare.
În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct operaţiunea de
vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă, pe baza documentelor
justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente operaţiunilor.
Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii.

8. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului

Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea

fidela a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând
în evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni.
Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate
aşa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative, care stau la baza înregistrarii în
contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum
acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea.
Forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanţă cu realitatea economică.
Dacă există diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi
forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operaţiuni, cu respectarea
fondului economic al acestora.
Exemple de situaţii cand se aplică principiul prevalenței economicului asupra
juridicului pot fi:
- încadrarea de către utilizatori a contractelor de leasing în leasing operaţional sau
financiar;
- recunoaşterea veniturilor din chirii, respectiv a cheltuielilor din chirii în funcţie de
fondul economic al contractului şi de eventualele gratuităţi(stimulente) aferente;
- încadrarea operaţiunilor la vanzare în nume propriu sau comision, respectiv
consignaţie;
- recunoaşterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit şi pierdere sau ca
venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans;
- recunoaşterea participaţiilor deţinute ca fiind de natura acţiunilor deţinute la entităţi
afiliate sau sub forma altor imobilizari financiare;
- încadrarea reducerilor acordate, respective primite, la reduceri comerciale sau
financiare.

Entitaţile au obligaţia ca la întocmirea documentelor justificative şi la contabilizarea

operaţiunilor economico-financiare să ţină seamă de toate informaţiile disponibile, astfel încat

22
să fie extrem de rare situaţiile în care natura economica a operaţiunii să fie diferită de forma
juridică a documentelor care stau la baza acestora.37

9. Principiul evaluarii la cost de achiziţie sau cost de producţie

Elementele prezentate în situaţiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului

costului de achiziţie sau al costului de producţie. Cazurile în care nu se foloseşte costul de
achiziţie sau costul de producţie sunt cele prevazute de prezentele reglementări.
În situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizarilor corporale sau evaluarea
instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile secţiunii “Evaluarea
alternativă la valoarea justă” care spune că prin derogare de la evaluarea pe baza principiului
costului de achiziţie sau al costului de producţie, entităţile pot proceda la reevaluarea
imobilizarilor corporale existente la sfarşitul exerciţiului financiar, astfel încat acestea să fie
prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluari în
situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu.

10. Principiul pragului de semnificaţie

Valoarea elementelor de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre
arabe poate fi combinată dacă:
- acestea reprezintă o sumă nesemnificativă;
- daca o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca
elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.

În cazuri excepţionale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale

prevăzute în prezenta secţiune. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative,
precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra
activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.
Entitatea se poate abate de la cerinţele cuprinse în prezentele reglementări referitoare la
prezentările de informaţii şi publicare, atunci cand efectele respectării lor sunt
nesemnificative.

2.2 Documente contabile obligatorii necesare la întocmirea situaţiilor financiare

Documentele contabile sunt acte scrise cuprinzând informaţii letrice şi numerice în

etalon valoric natural sau de muncă, despre operaţiunile economice care au loc şi care se
întocmesc la locul şi momentul acestora cu scopul de a servi ca dovadă a înfaptuiriilor.
Documentele care stau la baza inregistrarilor în contabilitate pot dobandi calitatea de
document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevazute de
normele legale în vigoare. 38
Pot fi înregistrate în contabilitate documentele justificative provenite din
tranzacţii/operaţiuni de cumparare a unor bunuri de la persoane fizice, pe bază de borderouri
de achiziţii, numai în cazul în care se face dovada intrarii în gestiune a bunurilor respective.
37
Legea nr. 82 din 24.12.1991 a contabilităţii, cu modificările şi completările ulterioa rerepublicată, publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I nr. 48 din 14.01.2005
38
Norme metodologice de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile – Actualizate 01-01-2011;

23
În cazul în care documentele se referă la cheltuieli pentru prestari de servicii efectuate de
persoane fizice impuse pe bază de norme de venit, pentru a fi înregistrate în contabilitate,
acestea trebuie sa aiba la bază contracte sau convenţii civile, încheiate în acest scop, şi
documentul prin care se face dovada plăţii, respectiv dispoziţia de plată/incasare.
Documentele justificative şi financiar-contabile pot fi întocmite şi într-o altă limbă şi altă
monedă dacă acest fapt este prevazut expres printr-un act normativ.39
Registrele de contabilitate sunt documente de evidenţã contabilã cu caracter obligatoriu,
prin care se asigurã înregistrarea cronologicã şi sistematicã a operaţiunilor consemnate în
documentele justificative, se prezintã sub formã de registre, foi volante sau liste informatice
cu conţinut şi forme adecvate scopului pentru care au fost elaborate.

În funcţie de scopul în care se folosesc , registrele se grupeazã astfel:

A. Registre pentru evidenţa cronologică:
1. Registrul jurnal
2. Registrul jurnal de încasãri şi plãţi
3. Nota de contabilitate
B. Registrul pentru evidenţa sistematică:
4. Registrul „Cartea mare”;
5. Registrul inventar ;

1. Registrul jurnal

Este un document obligatoriu în care se înregistreazã zilnic sau lunar, în mod cronologic,
fãrã ştersãturi şi spaţii libere, toate documentele justificative în care ser eflectã mişcarea
elementelor patrimoniale. Este un document tipizat, sub formã de registru, care se întocmeşte
într-un singur exemplar de cãtre regiile autonome, societãţile comerciale, instituţiile publice
,unitãţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice.

2. Registrul încasari şi plaţi

Se prezintã sub formã de registru care se numeroteazã, se şnuruieşte şi se vizeazã de

organul fiscal teritorial. Serveşte ca document de înregistrare operativã a încasãrilor şi plãţilor
în numerar şi a celor efectuate prin contul de decontare de la bancã (indiferent dacã a avut loc
plata sau încasarea efectivã) pe baza actelor justificative precum şi ca probã în litigiu. Cu
ajutorul lui, agentul economic poate sã-şi stabileascã situaţia financiarã. Nu circulã fiind
document obligatoriu de înregistrare contabilã şi se arhiveazã fiind pãstrat împreunã cu
documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.40
Completarea registrului se face pe baza documentelor justificative de încasari si plaţi.

Registrul de încasari şi plaţi are 8 (opt) coloane şi anume:

- numar curent;
- încasări – bancă;
- plaţi-numerar;

39
Legea nr. 82 din 24.12.1991 a contabilităţii, cu modificările şi completările ulterioa rerepublicată, publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I nr. 48 din 14.01.2005
40
Legea nr. 82 din 24.12.1991 a contabilităţii, cu modificările şi completările ulterioa rerepublicată, publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I nr. 48 din 14.01.2005

24
 - felul operaţiunii (explicatii);
- plaţi- bancă.
- încasari numerar;
- data;
- documentul (felul, nr).

3. Registrul jurnal de încasãri şi plãţi

Serveşte ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea sintetică şi analitică,

de regulă pentru operaţiunile care nu au la bază documente justificative (stornări, repartizare
profit, constituire provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare etc.).
Se întocmeşte într-un exemplar, de către compartimentul financiar-contabil.
- la persoana autorizată să verifice şi să semneze documentul;
- la persoana care asigură contabilitatea sintetică şi analitică în cadrul
compartimentului financiar-contabil.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil. Conţinutul minimal obligatoriu de

informaţii al formularului este următorul:
- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- denumirea unităţii;
- explicaţii; simbolul contului debitor/creditor; suma;
- semnături: întocmit, verificat.

4. Registrul „Cartea mare”

Este un document obligatoriu în care se înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi
corespondente, toate înregistrãrile înscrise în registrul jurnal, stabilindu-se situaţia fiecãrui
cont: soldul iniţial, rulajele debitoare şi creditoare şi soldul final.
Registru „Cartea mare” este folosit pentru:
- sistematizarea şi structurarea rulajelor fiecãrui cont utilizat pe conturi corespondente
- verificarea înregistrãrilor contabile înscrise în registrul jurnal
- ca sursã de date pentru analiza activitãţii economice şi financiare a unitãţii

Pentru stabilirea rulajelor se preia în Cartea mare rulajul creditor din jurnalul contului
respectiv, iar rulajul debitor se stabileşte prin totalizarea sumelor preluate din coloanle de
conturi corespondente ale jurnalelor.
Soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte în funcţie de rulajele debitoare
şi creditoare ale contului respective, ţinandu-se seamă de soldul de la începutul anului, care se
înscrie pe randul destinat în acest scop.

5. Registrul inventar

Este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ

şi de pasiv, grupate în funcţie de natura lor, inventariate de unitate, potrivit legii.
Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul
funcţionării unităţii, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii, precum şi în alte
situaţii prevăzute de lege pe bază de inventar faptic.

25
 Completarea registrului-inventar se efectuează în momentul în care se stabilesc soldurile
tuturor conturilor bilanţiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit şi ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare, după caz. Registrul-inventar poate fi adaptat în funcţie de
specificul şi necesităţile entităţilor, cu condiţia respectării conţinutului minim de informaţii
prevăzut pentru acesta
Pe baza registrului-inventar şi a balanţei de verificare întocmite la finele exerciţiului
financiar se întocmeşte bilanţul, parte componentă a situaţiilor financiare anuale, ale cărui
posturi trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate puse de acord cu situaţia
reală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, stabilită pe baza
inventarului.
În acest registru se înscriu elementele inventariate după natura lor, suficient de detaliate
pentru a putea justifica conţinutul fiecărui post al bilanţului.41

6. Nota de contabilitate

Serveşte ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea sintetică şi analitică, de

regulă pentru operaţiunile care nu au la bază documente justificative (stornari etc.).
Se întocmeşte într-un exemplar, de compartimentul financiar-contabil.
- la persoana autorizată să verifice şi să semneze documentul;
- la persoana care asigură contabilitatea sintetică şi analitică în cadrul
compartimentului financiar-contabil.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.Conţinutul minimal obligatoriu de

informaţii al formularului este urmatorul:
- denumirea, numarul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- denumirea unităţii;
- explicaţii; simbolul contului debitor/creditor; suma;
- semnături: întocmit, verificat.

2.3 Analiza structurii patrimoniale

Analiza structurii patrimoniale urmăreşte analiza ponderii diferitelor elemente

patrimoniale. Metoda de analiză este metoda ratelor.
Ratele de structură permit „normalizarea” „situaţiei patrimoniului”, aceasta ajutând la
o comparaţie facilă între întreprinderi de dimensiuni diferite, precum şi la observarea rapidă a
unor modificări structurale în cadrul unei întreprinderi de-a lungul timpului42.

Analiza structurii activului

Ratele de structură ale activului reflectă apartenenţa sectorială a întreprinderii şi
depind de natura activităţii acesteia.

41
Legea nr. 82 din 24.12.1991 a contabilităţii, cu modificările şi completările ulterioa rerepublicată, publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I nr. 48 din 14.01.2005
42
Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economica,Bucureşti 2005,
pag. 347

26
 Principalele rate ale structurii activului sunt:

Active imobilizate
= x 100
A) Rata activelor imobilizate (Rai): Activ total
Această rată măsoară importanţa relativă a activelor pe termen lung în totalul activelor
întreprinderii. Acest indicator permite aprecierea flexibilităţii financiare a firmei în măsura în
care evidenţiază componenţa de capital investit în active fixe.
Dacă ţinem cont de structura imobilizărilor avem următoarele rate:
Imobilizari necorporale
a1 ) Rata imobilizărilor necorporale (Rin) = Total activ x 100
Activele necorporale (intangibile) cuprind brevete, licenţe, mărci, fond comercial. În
România valoarea acestor active este redusă, spre deosebire de SUA, unde acestea pot ajunge
până la 50% din valoarea totală a activelor.
a2 ) rata imobilizărilor corporale (Ric):
Aic
x100
Ric = At
Aic – imobilizări corporale;
At – activul total.
Nivelul indicatorului este influenţat semnificativ de politica de amortizare, politica de
investiţii sau alegerea contabilă între cost istoric şi valoare justă pentru imobilizări corporale.

a3 ) – rata imobilizărilor financiare (Rif):

Aif
x 100
Rif = At
Aif – imobilizări financiare.
B) Rata activelor circulante (Rac):
Ac
x100
Rac = At
Ac – activele circulante.
Rata activelor circulante arată ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic
în total patrimoniu, depinde mult de specificul activităţii firmei, iar nivelul minim este de cel
puţin 40% din totalul activelor.
Ca rate complementare avem:
B1) rata stocurilor (Rs):
S
x 100
Rs = At
S – valoarea stocurilor.
B2) rata creanţelor comerciale (Rcr):
Cr
x 100
Rcr = At
Cr – nivelul creanţelor.
B3) rata disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor (Rdp):
Disponibilitati banesti+Titluri de plasament
= ⋅100
Rdp Total activ

27
 Analiza structurii surselor de finanţare

Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a

întreprinderii prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor
între capitaluri proprii şi aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independenţa)
financiară a întreprinderii.
Pasiv = Capitaluri proprii + Datorii totale
Datoriile totale cuprind atât datoriile pe termen lung (peste 1 an), cât şi datoriile pe
termen scurt (sub 1 an).
În accepţiunea bilanţului financiar (numit şi patrimonial), suma dintre capitalurile
proprii şi datoriile pe termen lung constituie capitalul permanent, care se reflectă în pasivul
bilanţului:
Pasiv = Capital permanent + Datorii pe termen scurt
Principalele rate de structură ale surselor de finanţare sunt:
a) Rata stabilităţii financiare (Rsf):

Capital permanent
Rsf = x100
Total pasiv
b) Rata autonomiei globale (Rag):

Capital propriu
x 100
Rag = Total pasiv

c) Rata datoriilor pe termen scurt (Rdts):

Datorii curente
x 100
Rdts = Total pasiv
d) Rata datoriilor totale (Rdt):

Datorii totale
x 100
Rdt = Pasiv total

Situaţia netă (SN) reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele

întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avuţiei acestora ca urmare a
alocării şi implicării capitalurilor în activitatea sa.
Situaţia netă poate fi determinat pe baza relaţiei:
SN = AT – DT

28
în care:
AT – active totale;
DT – datorii totale.
Situaţia netă este mai restrictivă decât capitalurile proprii. Relaţia de calcul este
următoarea:
SN = Capitaluri proprii – subvenţii pentru investiţii - provizioane
Activul net contabil (ANC) se calculează în două moduri:
a) ANC = Total activ – active fictive – datorii totale din pasiv – provizioane
b) ANC = Capital propriu – active fictive (de exemplu cheltuielile de constituire).

Analiza corelaţiei dintre FR, NFR şi TN

Indicatorii utilizaţi în analiza bilanţului financiar sunt: fondul de rulment (FR),

nevoia de fond de rulment (NFR), trezoreria netă (TN).
Fondul de rulment (FR), arată modalitatea de realizare a echilibrului financiar pe
termen lung, conform relaţiilor43:
1) FR = Surse durabile – Alocări permanente = (Cap. proprii + DTL) – Imobilizări
nete (fără amortizări)
2) FR = (ACR + Cheltuieli în avans) – (DCR + Venituri în avans)

FR  0 arată o situaţie favorabilă întrucât se respectă regula de finanţare a nevoilor

permanente din surse durabile, iar partea care rămâne va finanţa activele circulante. Această
situaţie semnifică faptul că activele circulante permit să se spere încasări băneşti pe termen
scurt care vor permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor curente, dar şi obţinerea de
lichidităţi excedentare. Fondul de rulment poate fi analizat în funcţie de componentele
capitalului permanent: capital propriu şi capital străin. Astfel vom avea:
FRP (fond de rulment propriu) = Capitaluri proprii – Active imobilizate nete
FRS (fond de rulment străin) = FR – FRP = DTL
FRP + FRS = FR
Nevoia de fond de rulment (NFR) arată modul de realizare a echilibrului financiar pe
termen scurt în partea de jos a bilanţului financiar. Nevoia de fond de rulment poate fi
împărţită în 2 componente: nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) şi nevoia de
fond de rulment în afara exploatării (NFRAE).
Trezoreria netă (TN) ne arată echilibrul financiar al firmei atât pe termen lung cât şi
pe termen scurt, conform relaţiilor:
TN = FR – NFR
TN = Active de trezorerie (investiţii financiare pe termen
scurt + disponibilităţi) – Pasive de trezorerie (credite bancare pe termen scurt)

43
Suciu G., Gestiunea financiară a întreprinderii,Editura Infomarket, Braşov, 2009, pag.19

29
 TN  0 ilustrează o bună realizare a echilibrului financiar şi degajarea unor
disponibilităţi monetare.

TN  0 reflectă un dezechilibru financiar care trebuie finanţat din pasive de trezorerie.

În abordarea continentală, modificarea trezoreriei nete la sfârşitul exerciţiului financiar
faţă de începutul exerciţiului reprezintă cash-flow-ul (CF), conform relaţiei:

CF = TN = FR - NFR

Echilibrul funcţional al firmei se analizează prin retratarea elementelor din bilanţul
contabil în valori brute nu nete, ca în cazul echilibrului financiar.
Echilibrul funcţional se realizează cu ajutorul indicatorilor: fond de rulment net global
(FRNG), nevoia de fond de rulment global (NFRG) şi trezoreria netă globală (TNG).
FRNG (fond de rulment net global) = Capitaluri permanente + Amortizări şi
provizioane calculate pentru activ – Imobilizări brute
NFRG = Stocuri + creanţe (în valori brute) – Datorii de exploatare
TNG = FRNG – NFRG

30
 CAPITOLUL III – Cercetări privind și întocmirea situațiilor financiare anuale la
Euro Rent a Car SRL

3.1. Prezentarea societăţii

Euro Rent a Car SRL este o societate comercială înfiinţată în anul 2004, de către 2
persoane Ciprian Oprescu şi TS, care sunt asociaţii firmei, dar în acelaşi timp şi salariaţi.
EURO RENT A CAR SRL are ca număr de înregistrare la Registrul Comerţului
J08/1309/2004, iar CUI este RO 1649755.
Obiectul principal de activitate este 7711 - Activitati de inchiriere si leasing cu
autoturisme si autovehicule rutiere usoare.
La constituire capitalul social al firmei a fost de 210 lei, fiecare asociat având câte 5 părţi
sociale în valoare de 20 lei/parte socială. Ulterior capitalul social a fost majorat la 1.000 lei.
Sediul social al Euro Rent a Car SRL este în Braşov, Str. Constantin Brancoveanu,
nr. 18, Ap. 3, biroul 2.
La baza existenţei şi funcţionării oricărei societăţi comerciale stă structura
organizatorică.
În cadrul Euro Rent a Car SRL structura organizatorică este definită ca un mecanism
format din subdiviziuni organizatorice cărora le sunt precizate competenţele şi
responsabilităţile şi între care se stabilesc raporturi cerute de funcţionarea ei eficientă. Cu alte
cuvinte, structura organizatorică cuprinde ansamblul persoanelor şi al subdiviziunilor astfel
constituite încât să asigure condiţiile necesare atingerii obiectivelor propuse în cadrul
societăţii.
Organizarea şi conducerea societăţii comerciale sau a diviziunilor acesteia, presupune
cunoaşterea detaliată şi permanentă a obiectivelor si resurselor disponibile, a modului de
desfăşurare a activităţii şi a factorilor de influenţă, aceste elemente fiind indispensabile
fundamentării ştiinţifice a deciziilor.
Societatea este condusă de Directorul General care are obligaţia de a asigura toate
resursele tehnice, materiale, umane, financiare şi informaţionale pentru realizarea produselor
şi serviciilor din sfera de activitate a societăţii, în condiţii de asigurare a calităţii.
Contabilul şef stabileşte prin proceduri şi indicatii metodologice cum trebuie executate
operaţiunile legate de politica economico-financiară a firmei, asigură şi urmăreşte realizarea
lor la nivel de firmă.
Compartimentul financiar-contabil este instrumentul care asigură societăţii comerciale
cunoaşterea şi controlul patrimoniului şi a rezultatelor economice obţinute.
Principala atribuţie a acestui compartiment este organizarea contabilităţii
urmărind:
- înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor
cu privire la situaţia patrimonială şi rezultatele obţinute - pentru necesităţile societăţii
comerciale şi în relaţiile acesteia cu acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi
alte persoane fizice şi juridice;
- controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate şi al procedeelor de prelucrare utilizate ;
- întocmirea bilanţurilor financiare;
- înregistrarea în contabilitate a deţinerii de valori materiale şi băneşti sub orice formă şi cu
orice titlu, a oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, precum şi efectuarea de operaţiuni
patrimoniale;
- întocmirea în fiecare lună a balanţei de verificare pentru conturile sintetice şi cele
analitice, urmărind în permanenţă asigurarea concordanţei dintre acestea.

31
 Compartimentul de resurse umane are drept scop planificarea resurselor umane,
recrutarea, selecţia şi angajarea personalului, organizarea personalului, calificarea şi
perfecţionarea profesională, administrarea salarizării şi a altor remunerări.
Întreprinderea intră în relaţii directe pentru atingerea obiectivelor sale (clienţi, concurenţi,
furnizori, organisme publice).
Protectia mediului, acorduri si avize
Prin natura si specificul activitatii, Euro Rent a Car SRL nu este un factor poluant pentru
zona inconjuratoare.
Conform prevederilor legii 137/1995, privind protectia mediului, republicata, modificata
si completata, societatea comerciala este obligata sa se conformeze legislatiei privind
protectia mediului, reglementarilor si politicilor de aplicare a acestora.

3.2 Prezentarea situației economico-financiare

Situaţiile financiare ale societăţii Euro Rent a Car SRL au fost întocmite în
conformitate cu Ordinul Ministerului de Finanţe Publice nr. 3055/2009, cu modificările
ulterioare. Aceste situaţii sunt prezentate în lei noi (RON) în baza principiului continuităţii
activităţii.
Principiul continuităţii porneşte de la premisa că firma îşi va continua activitatea în
viitorul previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere semnificativă a activităţii.
Modificarea poziţiei financiare reflectă, în general, modificările structurilor din contul de
profit şi pierdere şi ale celor din bilanţ. Informaţiile privind modificarea poziţiei financiare a
întreprinderii sunt necesare pentru evaluarea activităţilor sale de exploatare, finanţare şi de
investiţii, oferind o bază pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerar sau
echivalente de numerar şi a nevoilor întreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de numerar. 44
Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite, în principal de bilanţ, cele privind
performanţa, de contul de profit şi pierdere, iar cele privind poziţia financiară de situaţiile
distincte.
Conform cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare,
obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară,
performanţa şi modificările poziţiei financiare, a întreprinderii, acestea fiind utile unei sfere
largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Cunoaşterea profundă a evoluţiei performanţelor economico-financiare ale întreprinderii,
al procesului formării lor, însuşirea unui ansamblu de metode şi tehnici de analiză, şi mai ales,
identificarea măsurilor pentru evoluţia normală a fenomenelor şi proceselor economice şi
reducerea riscului operaţional şi financiar, presupune o analiză economico - financiară
permanentă şi temeinică.
O analiză orientată spre studiul riscurilor de faliment sau de solvabilitate se face cel mai
adesea prin studierea bilanţului (analiză statică) şi a tabloului de finanţare (analiza fluxurilor).
Poziţia financiară este definită de resursele economice pe care le controlează, de structura
financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, de lichiditatea şi solvabilitatea valorilor
economice şi de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îşi desfăşoară
activitatea. 45

44
Feleagă L., Feleagă N., Contabilitatea din România în faţa unei noi provocări, vol.I, Ed. Economică,
Bucureşti, 2005, pg. 79
45
Lungu Camelia Iuliana, Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, Ed.
CECCAR, Bucureşti, 2007, pg. 367

32
 Bilanţul prescurtat al societăţii Euro Rent a Car SRL, arată astfel:

Elemente 2017 2018 2019

ACTIVE IMOBILIZATE 37.501.240 61.742.659 70.021.302
I. Imobilizări necorporale 395.783 493.401 2.449.431
II. Imobilizări corporale 31.384.884 54.204.542 53.954.555
III. Imobilizări financiare 5.720.573 7.044.716 13.617.316
ACTIVE CIRCULANTE 152.200.224 226.815.113 317.727.502
I. Stocuri 34.339.807 28.634.063 44.310.845
II. Creanţe 109.377.936 188.228.668 247.923.055
III. Investiţii pe termen scurt 0 0 0
IV. Casa şi conturi la bănci 8.482.531 9.952.382 25.493.602
CHELTUIELI ÎN AVANS 833.001 522.369 774.613
DATORII: SUMELE CARE TREBUIE 137.519.229 202.041.297 292.332.816
PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ < UN
AN
ACTIVE CIRCULANTE NETE/ 15.506.574 25.281.700 26.162.631
DATORII CURENTE NETE
TOTAL ACTIVE - DATORII 53.007.814 87.024.359 96.183.933
CURENTE
DATORII: SUMELE CARE TREBUIE 4.152.914 5.137.476 5.061.758
PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ > UN
AN
PROVIZIOANE 277.579 130.720 54.314
VENITURI ÎN AVANS din care: 26.816 33.829 26.012
- subvenţii pentru investiţii 19.344 19.344 19.344
- venituri înregistrate în avans 7.472 14.485 6.668
CAPITAL ŞI REZERVE 48.557.977 81.736.819 91.048.517
I - capital subscris vărsat 12.652.415 29.100.555 29.100.555
II. Prime de capital 2.126.723 1.962.780 1.962.780
III. Rezerve din reevaluare 14.910.592 37.263.935 37.263.935
IV. Rezerve 15.777.007 3.479.873 13.697.291
Acţiuni proprii 228.855 58.887 1.270.977
Pierderi legate de instrumentele de 0 228.855 228.855
capitaluri proprii
V. Profitul sau pierderea exerciţiului 4.170.096 10.881.737 10.523.788
financiar
Repartizarea profitului 269.170 666.574 0

Tabelul 3.1 – Bilanţ prescurtat

Din informaţiile prezentate în tabelul 3.1. putem preciza că evoluţia activelor imobilizate
în 2018 faţă de 2007 înregistrează o creştere cu 24.241.419 lei, datorată în principal creşterii

33
valorii imobilizărilor financiare. În anul 2019 faţă de 2018 activele imobilizate au crescut cu
8.278.643 lei, o creştere nesemnificativă datorată în primul rând scăderii valorii imobilizărilor
corporale.
În ceea ce priveşte imobilizările necorporale, a avut o creştere semnificativă în anul
2019 faţă de anul 2018 cu aproximativ 1.956.030 lei, datorată achiziţionării fondului
comercial a 10 noi autoturisme.
În anul 2018 faţă de 2017 se înregistrează o creştere a valorii imobilizărilor corporale cu
22.819.658 lei, datorată atât creşterii valorilor înregistrate la categoria ,,Terenuri şi
construcţii’’(cu 22.340.610 lei) cât şi creşteri la categoria ,,Avansuri şi imobilizări corporale
în curs’’(cu 812.089 lei), iar în anul 2019 observăm o evoluţie nefavorabilă faţă de anul 2018
cu 249.987 lei.
Evoluţia stocurilor suferă o scădere în anul 2018 faţă de 2017 cu 5.705.744 lei, şi o
creştere semnificativă în anul 2019 atât faţă de anul 2017 cât şi faţă de 2018 cu 15.676.782
lei, respectiv 9.971.038 lei.
În anul 2017 se observă că indicatorul cu valoarea cea mai mare din totalul activelor
circulante sunt creanţele cu 109.377.936 lei, urmate de stocuri cu valoarea de 34.339.807 lei.
Anul 2018 a fost un an mult mai bun pentru societate decât anul anterior, remarcându-se în
cadrul activelor circulante creanţele, cu o valoare de 188.228.668 lei, casa şi conturi la
bănci, care creşte faţă de anul 2017 cu 1.469.851 lei, iar in cazul stocurilor, valoarea lor fiind
mai mică faţă de anul precedent cu 5.705.744 lei. Anul 2019 este mai bun în ceea ce priveşte
creanţele faţă de anii precedenţi, deţinând 247.923.055 lei din totalul activelor circlante,
25.493.602 lei casa şi conturi la bănci, cu 15.541.220 lei faţă de anul 2018.
Datoriile, atât cele care trebuie plătite într-o perioadă de până la 1 an cât şi cele care
trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an, au crescut considerabil în anul 2019 faţă de
2017, ajungând de la 137.519.229 lei la 292.332.816 lei, respectiv de la 4.152.914 lei la
5.061758 lei. Se poate observa în anul 2017 o evoluţie favorabilă a raportului dintre activele
circulante nete și datoriile curente nete de 15.506.574 lei, ceea ce sugerează faptul că
societatea are capacitatea să îşi achite datoriile pe termen scurt prin intermediul activelor
circulante (cash, creanţe şi stocuri).
În ceea ce priveşte totalul activelor minus datoriile curente, acest post bilanţier arată cât
este valoarea activului finanţat exclusiv pe baza resurselor pe termen lung (peste un an), şi
anume prin intermediul capitalurilor proprii şi a datoriilor pe termen lung. Diminuarea
activului total cu contravaloarea datoriilor pe termen scurt poate fi asimilată cu ”capitalul
permanent”. Această valoare a evoluat pozitiv, astfel că din anul 2017 până în 2019 a crescut
cu 43.176.119 lei.
Rezervele din reevaluare au crescut de la an la an, ajungând în anul 2019 să fie
22.353.343 lei mai mari decât în anul 2017. Capitalurile au avut o evoluţie favorabilă, în anul
2018 ajungând să crească cu 16.448.140 lei faţă de 2017 şi îşi păstrează valoarea din 2018 şi
în 2019.
Indicatorii capitalurilor din anul 2019 al societăţii nu mai ocupă aceleaşi poziţii ca în
anul anterior şi au valori diferite, după cum urmează: totalul activelor – datoriile curente au
crescut faţă de anul 2018 cu 9.159.574 lei, ocupând totodată primul loc din totalul
capitalurilor în acest an, rezervele care au crescut considerabil în anul 2019 faţă de 2018.
În anul 2019 faţă de 2018 societatea înregistrează o scădere nesemnificativă a profitului
din exerciţiul financiar de 357.949 lei.

34
 400000000
350000000
Active imobilizate
300000000
Active circulante
250000000
Active totale
200000000
Cifra de afaceri
150000000
100000000 Capital social

50000000
0
2017 2018 2019

Fig. 3.2 Reprezentare grafică

Situaţia veniturilor şi a cheltuielilor la societatea Euro Rent a Car SRL

Performanţa întreprinderii reflectă capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de

numerar, prin utilizarea resurselor existente, precum şi gradul de eficienţă în utilizarea de noi
resurse. 46 Capacitatea de a genera fluxuri de numerar viitoare presupune ca întreprinderea să
înregistreze venituri din activitatea desfăşurată, iar utilizarea resurselor existente presupune
evidenţierea de cheltuieli ale perioadei.
Veniturile şi cheltuielile constituie, aşadar elemente legate direct de evaluarea
performanţelor întreprinderii. 47
În cele ce urmează ne propunem să sintetizăm informaţiile contabile prezentate în contul
de profit şi pierdere al societăţii Euro Rent a Car SRL întocmit în perioada 2017-2019.

Elemente 2017 2018 2019

Cifră de afaceri netă 288.285.159 351.997.844 385.167.236
Venituri din exploatare 289.224.650 354.032.435 385.905.093
Cheltuieli de exploatare 282.165.018 341.187.273 373.190.258
Profitul din exploatare 7.059.632 12.845.162 12.714.835
Venituri financiare 3.072.031 4.024.130 3.891.682
Cheltuieli financiare 4.869.085 3.537.805 3.871.142
Profit/Pierdere financiară -1.797.054 486.325 20.540
Profit/Pierdere curentă 5.262.578 13.331.487 12.735.375
Profitul /Pierderea din 0 0 0
activitatea extraordinară
Venituri totale 292.296.681 358.056.562 389.796.775
Cheltuieli totale 287.034.103 344.725.078 377.061.400
46
Feleagă L., Feleagă N., Contabilitatea din România în faţa unei noi provocări, vol.I, Ed. Economică,
Bucureşti, 2005, pg. 97
47
Dincă M., Analiza economico-financiară: Noţiuni teoretice şi aplicaţii practice, curs pentru învăţământ la
distanţă, 2008-2009, pg. 17

35
 Profitul /Pierderea brută 5.262.578 13.331.487 12.735.375
Impozitul pe profit 1.092.482 2.449.750 2.211.587
Profitul/Pierderea netă a 4.170.096 10.881.737 10.523.788
exerciţiului financiar

Tabel nr. 3.3 - Situaţia veniturilor şi a cheltuielilor la societatea Euro Rent a Car SRL

Din informaţiile prezentate în tabelul 3.3 în situaţia contului de profit şi pierdere, se

observă în primul rând evoluţia cifrei de afaceri care este într-o continuă creştere,
288.285.159 lei în anul 2017 ajungând la valoarea de 385.167.236 lei în anul 2019.
Pentru a determina profitul sau pierderea din exploatare a societăţii vom analiza mai
întâi veniturile şi cheltuielile din exploatare.
Acestea au o evoluţie crescătoare din 2017 până în 2019, astfel ca veniturile au pornit în
2017 de la valoarea de 289.224.650 lei şi au crescut cu 64.807.785 lei în 2018, şi cu
96.680.443 lei în 2019, iar cheltuielile au avut de asemenea o evoluţie favorabilă, ajungând în
2019 la o valoare de 373.190.258 lei, cu 32.002.985 lei faţă de 2018.
Datorită faptului că în decursul celor trei ani de activitate veniturile au fost mai mari
decât cheltuielile se obţine un profit de exploatare pentru societate. Deoarece în anul 2019
cheltuielile au crescut considerabil faţă de anii precedenţi, se observă că profitul societăţii a
crescut în anul 2018 cu 5.785.530 lei, ajungând la o valoare de 12.845.162 lei, în anul 2019
prezintă o scădere cu 130.327 lei.
Veniturile financire în 2017 sunt mult mai mici decât cheltuielile financiare, iar în anul
2010 acestea sunt mai mari faţă de cheltuielile financiare, ajungând astfel în 2019 ca ambii
indicatori să aibe valori aproximativ egale. Datorită faptului că în 2017 veniturile sunt mai
mici decât cheltuielile financiare, vom observa că societatea înregistrează o pierdere de
1.797.054 lei. În anul 2018 datorită veniturilor încasate, societatea înregistrează cel mai mare
profit din cei trei ani de analiză de 486.325 lei.
În anul 2017 societatea a înregistrat venituri din exploatare de 289.224.650 lei, cu o
diferenţă de 286.152.619 lei faţă de veniturile financire, acumulând un total al veniturilor de
292.296.681 lei. De asemenea cheltuielile societăţii au fost mult mai mari din punctul de
vedere al exploatării, în valoare de 282.165.018 lei cu 277.295.933 lei mai mult decât
cheltuielile financiare, acumulându-se un total al cheltuielilor în valoare de 287.034.103 lei.
Anul 2018 se remarcă printr-o creştere remarcabilă a veniturilor din exploatare care
ajung la o valoare de 354.032.435 lei, iar veniturile financiare înregistrând o valoare de
4.024.130 lei. Astfel totalul cheltuielilor în anul 2018, ţinând cont că nu avem cheltuieli
extraordinare este în valoare de 344.725.078 lei.
În anul 2019 din perspectiva cheltuielilor, se observă că, cheltuielile financiare sunt mai
mici cu 369.319.116 lei faţă de cheltuielile din exploatare ale aceluiaşi an, ajungându-se la o
valoare totală a cheltuielilor de 377.061.400 lei. Observăm o creştere considerabilă a
veniturilor din exploatare de 31.872.658 lei, societatea având cele mai mari venituri din
exploatare din cei trei ani. Veniturile financiare sunt mult mai scăzute având valoarea de
3.891.682 lei, cu 382.013.411 lei mai mici decât cele din exploatare. Astfel se cumulează un
total al veniturilor în 2019 de 389.796.775 lei.
Societatea mai dispune şi de un profit net al exerciţiului financiar, calculat ca diferenţă
dintre profitul brut şi impozitul pe profit, astfel, în anul 2018 avem cea mai mare valoare a
profitului de 10.881.737 lei, mai mare cu 6.711.641 lei faţă de anul 2017 şi cu 357.949 lei faţă
de anul 2019.

36
 400000000

350000000

300000000

250000000
Cifra de afaceri
200000000 Venituri totale
Cheltuieli totale
150000000

100000000

50000000

0
2017 2018 2019

Fig. 3.4 Reprezentare grafică

Contabilitatea operaţiilor de regularizare a inventarului

Înaintea inventarierii activelor şi datoriilor societăţii Euro Rent a Car SRL se

întocmeşte balanţa de verificare pentru a centraliza datele şi pentru a verifica exactitatea
înregistrărilor în conturi. Prin intermediul balanţei se controlează egalităţile între debitul şi
creditul conturilor, între înregistrarea cronologică şi cea sistematică, între conturile analitice şi
cele sintetice.
De asemenea balanţa oferă datele necesare pentru a putea fi comparate soldurile scriptice
cu cele care vor rezulta la inventar. Pentru că operaţiile din cursul exerciţiului financiar să se
dovedească corecte, trebuie că totalul rulajelor din balanţă trebuie să corespundă cu totalul
rulajelor calculate în Registrul-jurnal.
Deoarece balanţa de verificare serveşte ca element de comparaţie cu inventarul faptic,
aceasta poate fi considerată un inventar contabil, reprezentând totodată şi un instrument de
verificare a conţinutului soldurilor conturilor. 48
Prin etapa inventarierii societatea Euro Rent a Car SRL stabileşte situaţia reală a
activului net, adică constatarea mărimii faptice a elementelor de active şi datorii, cât şi
evaluarea lor la nivelul valorii. Constatarea existenţei elementelor inventariate se face prin
observarea directă (prin numărare, cântărire, măsurare, cubare şi calcule tehnice după caz)
pentru bunurile corporale (materiale), pe bază de registre sau documente (extrase de cont
confirmate de terţi), pentru bunurile necorporale (nemateriale), creanţe şi datorii. Evaluarea
elementelor patrimoniale inventariate se face la nivelul valorii actuale, valoarea de inventar.
Operaţiile privind regularizarea plusurilor şi minusurilor de inventar - odată
stabilite rezultatele inventarierii, plusurile şi minusurile de inventar, se procedează la
înregistrarea şi decontarea lor gestionară, adică regularizarea rezultatului inventarierii.
Înregistrările la societatea EURO RENT A CAR SRL ocazionate de constatarea
plusurilor şi minusurilor la inventar se vor face în funcţie de natura structurilor de activ şi
pasiv inventariate. Plusurile la inventar reprezintă de regulă intrări de bunuri în patrimoniu,
respectiv creşteri de active. Pentru înregistrarea plusurilor ce apar la stocuri trebuie să se facă
distincţia între stocurile care provin din aprovizionări duc la scăderea cheltuielilor şi cele din
producţie proprie duc la o creştere de venituri. Minusurile constatate la inventar reprezintă
48
Ristea, M., Dumitru C., Ioanăş C., Irimescu A., Contabilitatea societăţilor comerciale, vol.I, Ed. Universitară,
Bucureşti, 2009, pg. 556

37
ieşiri de bunuri, respectiv scăderi de activ, şi sunt înregistrate diferit în funcţie de cauzele care
le-au generat.

Înregistrările care se operează în contabilitatea societăţii Euro Rent a Car SRL în

luna decembrie 2019 sunt:

- plusuri la motorină în valoare de 750 lei:

3022 = 6022 750 lei

„Combustibili” „Cheltuieli privind
combustibili”

- plusurile constatate la inventarierea casieriei în valoare de 600 lei:

5311 = 7588 600 lei

„Casa in lei” „Alte venituri din
exploatare”

Operaţii privind delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor – pentru a

exemplifica această operaţiune vom efectua înregistrări ocazionate în luna decembrie 2019:

- în luna decembrie 2019 societatea achită chiria pentru anul în curs în valoare de
2.700 lei şi în avans chiria pentru anul 2020 în valoare de 3.600 lei:

612 = 5121 2.700 lei

„Ch. cu redevenţele, ,,Conturi la bănci în
locaţiile de gestiune şi lei’’
chiriile’’

- se înregistrează plata chiriei în avans:

471 = 5121 3.600 lei

„Cheltuieli înregistrate în ,,Conturi la bănci în
avans” lei’’

- se înregistrează dobânzile aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente

în suma de 3.400 lei şi a creditelor bancare pe termen scurt în sumă de 2.200 lei:

666 = % 5.600 lei

„Cheltuieli privind
dobânzile” 5186 3.400 lei
„Dobânzi de platit”
5198 2.200 lei
„Dobânzi aferente
creditelor bancare
pe termen scurt”
Calculul impozitului pe profit al societăţii Euro Rent a Car SRL

38
 Calculul impozitului pe profit 31.12.2019

1. Venituri 389.796.775 lei

2. Cheltuieli 377.061.400 lei
3. Profit brut (1+2) 12.735.375 lei
4. Deduceri 6.152.615 lei
5. Cheltuieli nedeductibile 6.152.615 lei
6. Profit fiscal impozabil (3-4+5) 17.359.575 lei
7. Impozit pe profit preliminar (6*16%) 2.777.532 lei
8. Cheltuielile de sponsorizare 565.945 lei
9. Impozit pe profit (7-8) 2.211.587 lei

Tabel nr. 3.5 - Calculul impozitului pe profit

În cursul anului societatea Euro Rent a Car SRL a plătit un impozit pe profit în valoare
de 1.755.868 lei, iar valoarea rămasă de plătit la sfârşitul anului 2019 va fi în valoare de
455.719 lei, iar înregistrarea contabilă generată este:

691 = 441 455.719 lei

„Cheltuieli cu impozitul pe „Impozitul pe profit
profit” sau venit”

121 = 691 455.719 lei

,,Profit şi pierdere” „Cheltuieli cu
impozitul pe profit”

- se achită impozitul la bugetul de stat:

441 = 5121 455.719 lei

„Impozitul pe profit sau „Conturi la bănci in
venit” lei”

- se calculează profitul net şi se înregistrează pentru anul 2020:

Profitul net = Profit brut – Impozit pe profit = 12.735.375 lei – 2.211.587 lei
Profitul net = 10.523.788 lei

129 = 117 10.523.788 lei

„Repartizarea profitului” „Rezultatul
reportat”

La data de 01. 2020 se închide contul 129 „Repartizarea profitului”:

121 = 129 10.523.788 lei

„Profit şi pierdere” „Repartizarea
profitului”

39
 Profitul brut Profit fiscal impozabil Impozit pe profit

17359575

12735375

2211587

2019

Fig. 3.6 Reprezentare grafică

Situaţia echilibrului financiar la societatea Euro Rent a Car SRL

Analiza structurii patrimoniale are ca obiect stabilirea şi urmărirea evoluţiei ponderii

diferitelor elemente patrimoniale (de activ şi de pasiv). Ratele de structură patrimonială oferă
posibilitatea exprimării bilanţului în procente şi permite identificarea caracteristicilor majore
ale structurii bilanţului oferind de asemenea posibilitatea realizării de analize comparative în
timp şi spaţiu.
Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a
întreprinderii prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor
între capitaluri proprii şi aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independenţa)
financiară a întreprinderii.
Realizarea obiectivului major al societăţii EURO RENT A CAR (maximizarea valorii
sale patrimoniale) poate avea loc numai în condiţiile unei activităţi profitabile şi a menţinerii
echilibrului financiar.
Echilibrul financiar reprezintă egalitatea dintre sursele financiare şi mijloacele
economice necesare desfăşurării activităţii de exploatare, financiare şi extraordinare pe termen
lung şi scurt.
Analiza financiară evidenţiază modalităţile de realizare a echilibrului financiar având ca
obiective:
- echilibrul pe termen lung – se compară capitalul resurse permanentele cu utilizări
permanente rezultând fondul de rulment;
- echilibrul pe termen scurt – se compară activele circulante (utilizări temporare) cu
obligaţiile pe termen scurt (resurse temporare) indicatorul folosit fiind nevoia de fond de
rulment;
- echilibrul curent – se compară nivelul disponibilităţilor cu nivelul creditelor bancare
sau fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment, indicatorul folosit fiind trezoreria netă.
Fondul de rulment este partea din capitalul permanent rămasă după finanţarea activelor
imobilizate, afectată finanţării ciclului de exploatare, respectiv activelor circulante. El reflectă
capacitatea întreprinderii de a-şi finanţa ciclul său de exploatare în capitaluri stabile. Fondul

40
de rulment constituie o marjă de securitate pentru societate şi pentru creditorii săi, o premisă a
asigurării independenţei financiare faţă de terţi şi se poate aprecia fie:49
- pe baza elementelor pe termen lung: FR = Capital permanent – Active imobilizate
- pe baza elementelor pe termen scurt: FR = Active curente – Datorii pe termen scurt

Nevoia de fond de rulment reprezintă diferenţa dintre nevoile temporare (exclusiv

disponibilităţi băneşti) şi resursele temporare (exclusiv credite bancare pe termen scurt),
respectiv suma necesară finanţării decalajelor ce se produc în timp între fluxurile reale şi
fluxurile de trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare.
NFR = (Nevoi temporare - Disponibilităţi) – (Resurse temporare – Credite curente)
Trezoreria netă exprimă corelaţia dintre fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment,
reflectând situaţia financiară a firmei, atât pe termen mediu şi lung, cât şi pe termen scurt:
TN = FR – NFR

Datele după care s-au calculat indicatorii sunt preluate din Bilanţul Contabil al
întreprinderii Euro Rent a Car SRL întocmit la data de 31.12.2019.

Analiza structurii activului

Active imobilizate
= x 100
A) Rata activelor imobilizate (Rai): Activ total
4 . 885 .211
x100=73 ,54 %
Rai2018 = 6 . 643 .256
4 . 938 .055
x100=75 ,04 %
Rai2019 = 6 . 580.299

Rata activelor imobilizate a crescut cu 1,5%, aspect care arată preocuparea firmei de
reînnoire dar ţinând cont de faptul că activele circulante sunt cele care aduc profit, creşterea
ratei nu e benefică.

2018 2019

75.04

73.54

Rata activelor imobilizate

Fig. 3.7 Evoluţia ratei activelor imobilizate

49
Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2010, pg. 38

41
 B) Rata activelor circulante (Rac):
Ac
x100
Rac = At
1. 758 .045
x100=26 , 46 %
Rac2018 = 6 . 643 .256
1 . 642. 244
x100=24 , 96 %
Rac2019 = 6 . 580 .299

Rata activelor circulante a scăzut cu 1,5 %, aspect negativ, ea fiind cea care aduce profit
la întreprindere.

2018 2019

26.46

24.96

Rata activelor circulante

Fig. 3.8 Evoluţia ratei activelor circulante

C) Rata stocurilor (Rs):

S
x 100
Rs = At
182. 519
x 100=2 ,74 %
Rs2018 = 6 . 643 .256
192. 241
x 100=2, 92 %
Rs2019 = 6 . 580 .299

2018 2019

2.92

2.74

Rata stocurilor

42
 Fig. 3.9 Rata stocurilor
D) Rata creanţelor comerciale (Rcr):
Cr
x 100
Rcr = At
Cr – nivelul creanţelor
1. 278 .631
x100=19 , 24 %
Rcr2018 = 6 . 643 .256
883 .026
x 100=13 , 42%
Rcr2019 = 6 .580 .299

2018 2019

19.24

13.42

Rata creanţelor comerciale

Fig. 3.11 Rata creanţelor comerciale

E) Rata disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor (Rdp):

Disponibilitati banesti+Titluri de plasament
= ⋅100
Rdp Total activ
296 . 895
x 100=4,5 %
Rdp2018 = 6 . 643 .256
566 . 977
x100=8, 61%
Rdp2019 = 6 . 580 .299

2018 2019

8.61

4.5

Rata disponibilităţilor băneşti

43
 Fig. 3.12 Rata disponibilităţilor băneşti
Principalele rate de structură ale surselor de finanţare sunt:
a) Rata stabilităţii financiare (Rsf):
Capital permanent
Rsf = x100
Total pasiv
607 .798
x 100=9 , 15 %
Rsf2018 = 6 . 643 .256
534 .133
x 100=8 ,11 %
Rsf2019 = 6 . 580 .299

Rata stabilităţii financiare a scăzut de la 9,15% la 8,11%, aspect negativ întrucât arată
micşorarea capitalului permanent al firmei.

2018 2019

9.15

8.11

Rata stabilităţii financiare

Fig. 3.13 Rata stabilităţii financiare

b) Rata autonomiei globale (Rag):

Capital propriu
x 100
Rag = Total pasiv
370 .167
x100=5 , 57 %
Rag2018 = 6 . 643 .256
375 .831
x100=5 ,71 %
Rag2019 = 6 . 580 .299

Rata autonomiei globale s-a majorat cu 0,16%, de la 5,57% la 5,71%, creştere datorată
sporirii capitalului propriu de la 370.167 la 375.831.

44
 2018 2019

5.71

5.57

Rata autonomiei globale

Fig. 3.14 Rata autonomiei globale

c) Rata datoriilor pe termen scurt (Rdts):
Datorii curente
x 100
Rdts = Total pasiv
6 .035 .458
x 100=90 ,85 %
Rds2018 = 6 .643 .256
6 . 046 . 166
x100=91 , 88 %
Rds2019 = 6 .580 . 299

Şi rata datoriilor pe termen scurt s-a majorat de la 90,85% la 91,88%, aspect negativ,
întrucât denotă o creştere a datoriilor curente, cu implicaţii asupra nevoii de fond de rulment.

2018 2019
91.88

90.85

Rata datoriilor pe termen scurt

Fig. 3.15 Rata datoriilor pe termen scurt

d) Rata datoriilor totale (Rdt):

Datorii totale
x 100
Rdt = Pasiv total
6. 273 . 089
x100=94 , 42%
Rdt2018 = 6 . 643 .256
6 . 204 .468
x100=94 , 28 %
Rdt2019 = 6 .580 .299

Această rată se menţine cam la aceiaşi valoare ridicată arătând ca firma are probleme cu
datoriile totale, adică şi pe termen scurt şi lung.

45
 2018 2019

94.42

94.28

Rata datoriilor totale

Fig. 3.16 Rata datoriilor totale

În continuare vom analiza pe baza bilanţului societăţii Euro Rent a Car SRL corelaţia
dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezoreria netă, în perioada 2017 –
2020:

Nr. Indicatori 2017 2018 2019

crt.
1. Capital propriu 48.557.977 lei 81.736.819 lei 91.048.517 lei
2. Provizioane 277.579 lei 130.720 lei 54.314 lei
3. Datorii pe termen lung 4.152.914 lei 5.137.476 lei 5.061.758 lei
4. Capital permanent(1+2+3) 52.988.470 lei 87.005.015 lei 96.164.589 lei
5. Active imobilizate 37.501.240 lei 61.742.659 lei 70.021.302 lei
6. Fond de rulment (4-5) 15.487.230 lei 25.262.356 lei 26.143.287 lei
7. Stocuri 34.339.807 lei 28.634.063 lei 44.310.845 lei
8. Creanţe 109.377.936 lei 188.228.668 lei 247.923.055lei
9. Cheltuieli în avans 833.001 lei 522.369 lei 774.613 lei
10. Datorii pe termen scurt 137.519.229 lei 202.041.297 lei 292.332.816 lei
11. Nevoia de fond de rulment 5.365.513 lei 14.299.065 lei 873.529 lei
(7+8-9-10)
12. Trezoreria netă (6-11) 10.121.717 lei 10.963.291 lei 25.269.758 lei

Tabel nr. 3.17 - Situaţia echilibrului financiar la societatea Euro Rent a Car SRL

Din informaţiile prezentate în tabelul 3.17 putem observa că în ambele exerciţii

financiare, 2017-2019, fondul de rulment este pozitiv, ceea ce atestă faptul că la societatea
Euro Rent a Car SRL capitalul permanent este suficient pentru acoperirea activelor
imobilizate. Fondul de rulment rezultat în anii 2017, 2018 şi 2019, fiind pozitiv, semnifică
faptul că, capitalul permanent finanţează o parte din activele circulante, după finanţarea în
totalitate a activelor imobilizate.
Nevoia de fond de rulment indică o situaţie normală datorită creşterii vânzărilor (cifra de
afaceri în 2017 a fost de 288.285.159 lei, iar cifra de afaceri din 2018 a fost de 351.997.844
lei). Putem spune ca în anul 2018 faţă de 2017 nevoia de fond de rulmet a crescut cu
4.491.984 lei, iar în anul 2019 a suferit o scădere considerabilă faţă de anul 2018 cu
13.425.536 lei, dar valoarea acestuia fiind tot pozitivă. Acest lucru înseamnă că activele
circulante depăşesc datoriile pe termen scurt fiind considerată o situaţie normală numai dacă
este rezultatul unei politici de investiţii care să conducă la creşterea nevoii de finanţare a
46
ciclului de exploatare; în caz contrar va evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea
stocurilor şi a creanţelor şi exigibilitatea datoriilor pe termen scurt.
Trezoreria netă indică în cele trei situaţii un excedent monetar al exerciţiului financiar
desfăşurat, ceea ce demonstrează succesul societăţii în viaţa economică şi posibilităţile
plasării rentabile a disponibilităţilor băneşti pentru întărirea poziţiei pe piaţă.
Creşterea trezoreriei nete pe baza exerciţiilor contabile analizate, reprezintă Cash Flow-ul
(CF) fiecărei perioade, determinat cu formula:
Pentru exerciţiul 2019: CF = 25.269.758 – 10.963.291 = 14.306.467 mii lei.

30000000

25000000

20000000

Fond de rulment
15000000
Nevoia de fond de rulemnt
Trezoreria netă
10000000

5000000

0
2017 2018 2019

Fig. 3.18 Reprezentare grafică

3.3 Analiza lichidităţii, solvabilităţii şi a gradului de îndatorare

Lichiditatea şi solvabilitatea sunt în general concepte complexe prin care se

caracterizează „starea de sănătate” a unei întreprinderi la un moment dat sau în perspectiva
activităţii acesteia. În literatura de specialitate, aceste concepte sunt asociate întreprinderilor
în dificultate care sunt caracterizate printr-o situaţie permanentă de criză financiară care poate
deveni dramatică. În fapt, starea de dificultate poate fi considerată „anticamera falimentului”.
Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în
bani, respectiv cât din patrimoniul firmei se află la un moment dat sub formă lichidă. Pentru a
caracteriza lichiditatea se pot folosi anumite rate cum ar fi: 50

Indicatori Definiţie 2018 - 2019 Explicaţii

1. Rata - reflectă - valoarea minimă a
lichidităţii posibilitatea Active circulante acestui indicator este l.
generale componenţelor Rlg= - în ambele perioade
Datorii pe termen scurt
patrimoniale valoarea indicatorului
curente de a se este bună, înregistrând
transforma într-un o foarte mică scădere
50
Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2010, pg. 132

47
 termen scurt în 317 .727 . 502 la sfârşitul perioadei
Rlg2019= =1 , 09
lichidităţi pentru a 292. 332. 816 de analiză, scădere ce
satisface nu pune în pericol
obligaţiile de 226 .815 . 113 capacitatea de plată a
Rlg2018= =1 , 12
plată exigibile 202. 041 .297 societăţii.
2. Rata - exprimă Creante+Disponibilitati - intervalul considerat
Rlr=
lichidităţii capacitatea Datorii pe termen scurt ca satisfăcător este
reduse întreprinderii de cuprins între 0,8 şi l.
a-şi onora 247 . 923 .055+25 . 493 . 602 se vede că la începutul
Rlr2019= =0 ,94
datoriile, pe 292 .332 .816 perioadei de analiză si
termen scurt, din 188 .228 . 668+9 . 952. 382 la sfârşitul perioadei
Rlr2018= =0 , 98
creanţe şi 202 .041 . 297 de analiză rata se
disponibilităţi încadrează în interval.

3. Rata - caracterizează Disponibilitati - intervalul considerat

lichidităţii capacitatea de Rli= ca satisfăcător este
Datorii pe termen scurt
imediate rambursare a cuprins între 0,2 şi 0,3,
datoriilor, ţinând 25 . 493 .602 - societatea prezintă în
cont de încasările Rli2019= =0 ,09 ambele perioade de
existente.
292 .332 . 816 analiză indici sub 0,2,
capacitatea de
9 . 952. 382 rambursare a datoriilor
Rli2018= =0 , 05
202 .041 . 297 fiind scăzută.

Tabel nr. 3.19 Situaţia ratelor de lichiditate

2018 Column1
1.12 1.09
0.98 0.94

0.05 0.09

Rata lichidităţii generale Rata lichidităţii reduse Rata lichidităţii imediate

Tabel nr. 3.20 Reprezentare grafică

48
 Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face faţă obligaţiilor sale băneşti, adică
de aş onora plăţile la termenele scadente. În consecinţă aici intervine comparaţia dintre
elementele de activ şi pasiv, respectiv disponibilităţi şi obligaţii. 51
Între solvabilitate şi lichiditate este o dependenţă, în sensul că pentru a fi solvabilă o
firmă trebuie să dispună de lichidităţi, precum şi elemente patrimoniale care pot deveni
lichide într-un interval dat. Pentru a caracteriza solvabilitatea am calculate rata solvabilităţii
pe termen lung:

Indicator Definiţie 2018- 2019 Explicaţii

- reflectă Active imobilzate +Active circulante - valoarea minimă

Rstl=
Rata gradul în care Total datorii a acestui indicator
solvabilităţi întreprinderea este l,5, valoare
pe termen face faţă 70 . 021. 302+317 .727 . 502
Rstl2019= =1 , 07 peste care
lung datoriilor 297 . 394 . 574 societatea nu se
totale. încadrează, ceea
61 . 742. 659+226 . 815. 113
Rstl2018= =1 , 39 ce înseamnă că
207 . 178 .773 există un risc de
insolvabilitate.

Tabel nr. 3.21 Situaţia ratei de solvabilitate

2018 Column1

1.39

1.07

Rata solvabilităţii pe termen lung

Tabel nr. 3.22 Reprezentare grafică

Mărimea şi tendinţa ratei de solvabilitate în cazul dat atestă o stare negativă a activului
întreprinderii şi în consecinţă se impun din partea conducerii măsuri de reglare. Valoarea mai
mica de 1,5 evidenţiază riscul de insolvabilitate pe care şi l-au asumat furnizorii de fonduri,
puse la dispoziţia societăţii, risc evidenţiat şi în analiza echilibrului financiar de valoare
negativă a situaţiei nete.
Gradul de îndatorare exprimă raportul între datorii şi capitaluri proprii, apreciindu-se ca
fiind bun când rata este de până la 60% pentru îndatorarea generală şi de până la 30% pentru
51
Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2010, pg. 139

49
îndatorarea financiară.52 Pentru a fi considerate satisfăcătoare, ratele amintite trebuie să aibă
valori între 60-100% (cea generală) şi respectiv 30-70% (cea financiară). Totodată, prin
analiza acestor rate se caracterizează situaţia îndatorării societăţii în raport cu resursele
acesteia, precum şi sursele de finanţare rezultate din activitatea însăşi a întreprinderii. Aceste
surse reprezintă în fapt rezultate financiare ale societăţii, din care aceasta poate restitui
datoriile sale.

Indicatori Definiţie 2018 - 2019 Explicaţii

1.Coeficientul - exprimă D - societatea analizată
L=
CP
total de gradul în care nu depinde de
297 . 394 .574
îndatorare sau capitalurile L2019 = =3 ,27 creanţierii săi,
rata levierului proprii asigură 91. 048.517 valorile fiind mai
finanţarea mari de 1.
207 . 178 .773
activităţii L2018= =2 ,53
81. 736 .819
societatii
2. Rata - exprimă D ftml - societatea în
datoriilor gradul de RDf = perioada analizată nu
Cperm
financiare îndatorare pe 5. 061 .758 mai poate beneficia
termen lung. RDf 2019= =0 ,05 de credite bancare pe
96 . 110. 275
termen mediu şi lung,
rata datoriilor
5 .137 . 476
RDf 2018= =0 , 06 financiare fiind mai
86 . 874 . 295 mică de 0,5

Tabel nr. 3.23 Situaţia gradului de îndatorare

2018 Column1
3.27

2.53

0.06 0.05
Coeficientul total de îndatorare Rata datoriilor financiare

Tabel nr. 3.24 Reprezentare grafică

52
Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2010, pg. 141

50
 Concluzii

În lucrarea prezentată, intitulată „Aprofundări privind întocmirea situațiilor

financiare la entitățile economice care deruleză activități de închiriere“ am încercat să
prezint modul în care este organizată contabilitatea situaţiilor financiare în România.
Înterprinderi din lumea întreagă întocmesc situaţii financiare pentru a fi prezentate şi
accesibile utilizatorilor externi.
Ceea ce am putut desprinde din parcurgerea tuturor paşilor ce trebuiesc urmaţi şi
respectaţi pentru a prezenta situaţia financiară a unei entităţi este că, obiectivul situaţiilor
financiare este acela de a oferi informaţii despre poziţia unei interprinderi raportată la mediul
economic, despre performanţele ei în raport cu alte entităţi dar şi modificările fluxurilor de
numerar survenite pe parcursul unui an. Toate aceste informaţii satisfac o nevoie comună a
majorităţii utilizatorilor, lăsând în afară o serie de necesităţi informaţionale.
Informaţiile financiare pot fi analizate în primul rând în bilanţul unei interprinderi,
studiind atat contul de profit şi pierdere cât şi situaţia fluxului de numerar. Deciziile
economice care sunt luate de utilizatorii informaţiei financiare, necesită evaluarea posibilităţii
şi capacităţii unei entităţi de a genera numerar, de a face faţă provocărilor şi schimbarilor din
piaţă dar şi modalitatea prin care işi armonizează procedeele contabile la standardele
internaţionale şi la modificările legislative.
În prezent, sistemul IAS se aplică obligatoriu la o parte mare din agenţii economici din
România şi există dorinţa de a generaliza aceste standarde internaţionale astfel încât ele să
poată fi aplicate şi la cele mai mici interprinderi.Este totuşi un sistem puţin greoi, ce necesită
multă evidenţă contabilă, multe calcule şi rezultate diferite, ceea ce pentru moment îi da un
minus în favoarea legislaţiei româneşti care este mult mai simplificată.
Deasemena se pune problemă ca odată vor fi aplicate aceste standarde internaţionale la
toţi agenţii economici, există riscul ca micile firme să nu reziste la concurenţa europeană şi să
falimenteze.
Pană atunci, agenţii economici din România au obligaţia de a respecta legislaţia în
vigoare, de a avea un sistem contabil pus la punct, de a întocmi , prezenta şi depune la organul
fiscal situaţii financiare anuale individuale şi consolidate, corecte, care sa contină date reale
despre poziţia , performanţa, activele, datoriile şi fluxurile de numerar ale entitaţii.
Toate aceste informaţii se obtin din elementele fundamentale din situaţiile financiare şi
anume: bilanţul,contul de profit şi pierdere, studiind în detaliu situaţia activelor şi a pasivelor.
Bilanţul contabil, împreună cu celelalte documente de sinteză anuale, are rolul de a
genera periodic datele contabilităţii curente şi de a stabili pe această cale o serie de indicatori

51
economico-financiari, ceea ce îi confer caracterul de model contabil şi informaţional, dar şi
model de gestiune a valorilor material şi băneşti delimitate patrimonial. El furnizează
informaţii de reflectare şi control asupra relaţiilor de echilibru prinind starea şi mişcarea
patrimoniului.
Problema administrării şi gestionării interprinderii,indiferent de obiectul şi domeniul de
activitate dar şi de scopul pe care şi-l propune, este complexă.
Am văzut că, pentru a putea supravieţui, orice interprindere are nevoie de informaţii,
fără de care procesul decisional prin care se conduce interprinderea nu ar avea loc .Pentru a
obţine aceste informaţii este necesară o analiză a sitaţiilor financiare anuale care permit
aflarea poziţiei financiare şi a performanţei acesteia.De aceste informaţii beneficiază atât
interprinderea-ca factor intern- a căror sitaţiii financiare sunt analizate, cât şi furnizorii,
clienţii, potenţialii investitori dar şi orice altă persoană interesată care doreşte să afle
informaţii despre interprindere, în calitatea lor de factori externi.
Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită
evaluarea capacităţii unei interprinderi de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi
a perioadei şi siguranţei generării lor.În ultimă instanţă de aceasta depinde, printre altele,
capacitatea de a-şi plăti angajaţii şi furnizorii, de a plăti dobânzi, de a rambursa credite, de a
realize programe administrative.Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate
de a genera numerar dacă le sunt oferite informaţii concentrate asupra poziţiei financiare,
performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a interprinderii.
În concluziei, scopul acestei lucrări este acela de a evidenţia importanţa majoră pentru
interprindere de a întocmi situaţii financiare reale, bine organizate şi care să conţină informaţii
cât mai corecte asupra poziţiei financiare a interprinderii pe piaţă.

52
 Bibliografie

Cărți:

1. Balteș, N., (2008). Contabilitate financiară, - note de curs. Sibiu: Universitatea Lucian
Blaga.
2. Boulescu M., (2003). Auditul financiar. Repere normative naţionale. Bucureşti: Editura
Economică.
3. BREZEANU, P., (2008). Finanţe corporative, Vol. I. Bucureşti: Editura C.H. Beck.
4. Chivu M. R., (20013). Bazele contabilitatii. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de
Maine.
5. Creţoiu Gh., Bucur I., (2007). Contabilitate. Fundamentele şi noul cadru juridic. Ediţia a
II-a revăzută şi actualizată. Bucureşti: Editura C.H. Beck.
6. Dincă M., (2009). Analiza economico-financiară: Noţiuni teoretice şi aplicaţii practice,
curs pentru învăţământ la distanţă. Bucureşti.
7. Dumitrean E., Toma C., Scorţescu I. Gh., Berheci I., Mardiros D., N., Haliga I., (2002).
Contabilitate financiară I, vol .II. Iaşi: Editura Sedcom Libris.
8. Dragotă, V., Dragotă, M., Obreja, L., Ţâțu, L., Ciobanu, A., Rașca, A., (2005). Abordări
practice în finanţele firmei. București: Editura Irecson.
9. Feleagă L., Feleagă N., (2005). Contabilitatea din România în faţa unei noi provocări,
vol.I. Bucureşti: Ed. Economică.
10. Florea I., Florea R., Macovei I-C, Berheci M,. (2005). Introducere în expertiza contabilă
şi auditul financiar. Bucureşti: Editura CECCAR.
11. Horomnea E., Budugan D., Tabără N., Georgescu I., Beţianu L., (2006). Bazele
contabilităţii. Iaşi: Editura Sedcom Libris.
12. Ionescu, C., (2003). Informarea financiară în contextul internaţionalizării contabilităţii.,
Bucureşti: Editura Economică.

53
13. Lungu, C. I., (2007). Teorii şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea
situatiilor financiare. Bucureşti: Editura CECCAR.
14. Malciu, Liliana, (1998). Cererea şi oferta de informaţii contabile. Bucureşti: Editura
Economică.
15. Nicolae T., (2002). Auditul financiar. Abordare procesuală. Constanţa: Editura Ex Ponto.
16. Ristea, M., Dumitru C., Ioanăş C., Irimescu A., (2009). Contabilitatea societăţilor
comerciale, vol.I. Bucureşti: Ed. Universitară.
17. Rus I., (2005). Bazele contabilităţii. Bucureşti: Editura Economică.
18. Toma, C., (2001). Conturile anuale şi imaginea fidelă în contabilitate- teză de doctorat.
Iaşi.
19. Toma, C., (2011). Contabilitate financiară. Iaşi: Editura Tipo Moldova.
20. Vintilă G., (2010). Gestiunea financiară a întreprinderii. Bucureşti: Ed. Didactică şi
Pedagogică.

Norme – standarde, directive, legi și reglementări:

1. Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1),Republicată in M.O

nr.454 din 18 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare.
2. OMFP nr 1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate.
3. Reglementări contabile conforme cu Directiva a IVa a Comunităţilor Economice
Europene.
4. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1
ianuarie 2009, Editura CECCAR.

Site-uri web

1. http://www.contabilul.ro/
2. www.iasb.org.uk
3. http://www.e-juridic.ro/
4. http://www.fiscalitatea.ro/
5. www.contexpert.ro/

54