INTRODUCERE

Contabilitatea este un instrument de cunoaştere, gestiune, şi control al

patrimoniului şi al rezultatelor obţinute care asigură înregistrarea cronologică şi
sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia
patrimoniului şi al rezultatelor obţinute, atât pentru necesităţile firmei, cât şi în
relaţiile acesteia cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele
fiscale şi alte persoane fizice şi juridice. Contabilitatea asigură controlul
operaţiilor patrimoniale efectuate şi al procedeelor de prelucrare a datelor ,
precum şi exactitatea datelor furnizate. Cu ajutorul contabilităţii se pot furniza
informaţii necesare stabilirii patrimoniului naţional, precum şi întocmirii
balanţelor financiare pe ansamblul economiei naţionale. Forma de organizare a
contabilităţii unei firme se diferenţiază , în principal, în raport de metoda
contabilă adoptată. Cele mai marcante şi influente culturi contabile din lume
sunt: cea europeana şi cea saxonă“. În raport cu cele două culturi contabile, se
pot utiliza două concepte organizatorice, monist şi dualist. Monist în cazul în
care la nivelul întreprinderii se organizează un singur circuit contabil, deci o
singură contabilitate, atât pentru latura internă cât şi pentru cea externă a
întreprinderii. Dualist, dacă pentru cele două laturi sunt organizate , dar corelate
contabilităţi separate. Pentru contabilitatea din România operează conceptul
dualist. În consecinţă, la nivelul întreprinderii se disting două secţiuni ale
contabilităţii, financiară şi de gestiune sau financiară şi managerială, ori internă
şi externă.
Tema aleasă pentru lucrare este Studiu privind amortizarea contabilă și
fiscală a imobilizărilor. Tema s-a efectuat la Sc. Hell Group Company S.R.L.
Capitolul III tratează prezentarea societăţii , obiectul de activitate a
societăţii, organigrama, forma de contabilitate a societăţii, indicatorii calculaţi
pe 3 ani şi studiul de caz privind imobilizările corporale la Sc. Hell Group
Company S.R.L. - monografia contabilă privind imobilizările corporale

3
 Am ales această temă deoarece consider următoarele: contabilitatea
imobilizărilor corporale prezintă o sferă amplă de aplicabilitate, cu diverse tipuri
de cazuri. Contabilitatea imobilizărilor corporale tratează gestionarea în cadrul
întreprinderii a mişcărilor de imobilizări, intrări , ieşiri, contabilitatea
amortismentelor şi contabilitatea leasingurilor. Ultimele două au implicaţii
financiare asupra rezultatelor finaciare ale întreprinderii. De aceea, pentru
asigurarea unor decizii bine orientate este necesar ca acestea să fie fundamentate
pe informaţii exacte şi complete cu privire la număr şi structura, caracteristici
tehnico-funcţionale, stare de tehnică şi grad de uzură, valoare de intrare
depreciere, randament tehnic şi economic.

4
 Capitolul I. Contabilitatea imobilizărilor corporale.

1.1Delimitări şi structuri privind imobilizările corporale.

Din Reglementările contabile conforme cu directivele europene,

imobilizările corporale reprezintă active care: Sunt deţinute de o entitate
pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi
închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; Sunt
utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de 1 an. Imobilizările corporale
cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte instalaţii, utilaje
şi mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale şi imobilizări
corporale în curs de execuţie. Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt
contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziţionate împreună. O creştere a
valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii
amortizabile a clădirii. Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii:
terenuri şi amenajări de terenuri. În contabilitatea analitică, terenurile pot fi
evidenţiate pe următoarele grupe:terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără
construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele. În cazul
imobilizărilor corporale ce sunt deţinute în baza unui contract de leasing, acestea
se evidenţiază în contabilitate în funcţie de prevederile contractelor încheiate
între părţi, precum şi de legislaţia în vigoare.1

Entităţile ţin cont de asemenea şi de cerinţele principiului prevalenţei

economicului asupra juridicului. În cadrul imobilizărilor corporale sunt
evidenţiate în mod distinct imobilizările corporale în curs de execuţie. Sunt
reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele imobilizări corporale
cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care
sunt în curs de aprovizionare. Comparativ cu prevederile din IAS 16.
Reglementările contabile conforme cu directivele Europene includ sfera
imobilizărilor corporale şi investiţiile imobiliare. De asemenea, dacă se modifică
1
Ghid practic de aplicare a normelor europene,OMFP3055/2009 CECCAR,București 2010 pag 249
5
utilizarea unei imobilizări corporale, în sensul că aceasta urmează a fi
îmbumătăţită în perspectiva vânzării, în momentul luării deciziei privind
modificarea destinaţiei în contabilitate se înregistrează transferul activului din
categoria imobilizărilor corporale în cea de stocuri. Aceeaşi regulă se menţine şi
în cazul transferului activelor de la stocuri la imobilizări corporale.
Pentru organizarea contabilităţii primare, inclusiv prezentarea în situaţiile
financiare, imobilizările corporale sunt clasificate pe clase şi grupe.2
În calitatea lor de active de natura mijloacelor de muncă, imobilizările se
delimitează de celelalte forme ale imobilizărilor prin forma materială, iar de
activele circulante care sunt obiecte ale muncii, prin participarea repetată la
circuitul economic şi pe cale de consecinţă, la consumarea lor treptată, şi nu
după prima întrebuinţare.
Ca structură imobilisările corporale cuprind următoarele grupe:
- terenuri şi amenajări de terenuri,
- construcţii,
- instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii,
- mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane
şi materiale şi alte active corporale.
În categoria imobilizărilor corporale se cuprind şi imobilizările în curs.
Acestea reprezintă investiţii neterminate, efectuate în regie proprie sau în
antrepriză.
Terenurile cuprind: terenurile agricole şi silvice, terenurile de construcţii,
terenurile cu zăcăminte. Întrucât au o durată de viaţă nelimitată terenurile nu se
amortizează, dar se pot deprecia. Amenajările de terenuri cuprind racordarea
terenurilor la sistemele de alimentare cu apă şi energie, împrejmuirile, lucrările
de acces, lucrările de irigaţii, desecări, îndiguiri, acestea fiind investiţii
efectuate, sunt supuse amortizării.
Construcţiile cuprind: construcţiile industriale, agricole pentru
transporturi, poştă şi telecomunicaţii, hidraulice, pentru comerţ şi depozitări, de
2
Ghid practic de aplicare a normelor europene OMFP3055/2009 CECCAR București 2010 pag 250
6
locuinţe, pentru transportul energiei electrice pentru alimentare cu apă. Celelalte
două grupe cuprind imobilizările corporale specifice, ca de exemplu: maşini,
utilaje instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsură, control şi reglare,
aparatură birotică ş.a. Acestea,ca şi construcţiile ţi amenajările de terenuri, fiind
rezultatul unor investiţii, sunt supuse amortizării.3

1.2 Recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor corporale.

Imobilizările corporale sunt recunoscute, fiecare în parte după criteriile
economice generale de recunoaştere a activelor: generarea posibilă de beneficii
economice viitoare şi evaluarea credibilă stabilirea gradului de certitudine a
fluxului de beneficii economice viitoare se face pe baza informaţiilor disponibile
în momentul recunoaşterii iniţiale. Ca urmare a acestei certitudini intreprinderea
preia atât beneficiile cât şi riscurile aferente activului.
Pentru recunoaşterea imobilizărilor corporale se aplică regula generală:
active generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai
mare de 1 an şi care trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de
producţie.
Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribuii direct
sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalenţe de numerar către entitate.
Potenţialul poate fi unul productiv, fiind partea activităţilor de exploatare
ale entităţii.4
Cel de al doilea criteriu este de regulă satisfăcut întrucât la intrare costul
activului poate fi determinat în mod cert pe baza documentelor, în cazul
achiziţiei sau, în cazul obţinerii în regie proprie, costul activului poate fi măsurat
obiectiv luând în considerare tranzacţiile efectuate cu terţii pentru achiziţionarea
de materiale, forţă de muncă şi alte intrări efectuate în procesul de producţie.
Luând în considerare a celui de al doilea criteriu de recunoastere este
corelat cu prevederile legislative din ţara noastră. Potrivit cărora o imobilizare
3
Dumitru Vișan, Corneliu Burda, Dorina Luță Contabilitate Financiară, Independență Economică Pitești 2006
4
Ghid de aplicare a normelor europene,OMFP3055/2009,CECCAR, București 2010 pag 251
7
corporală se recunoaşte astfel dacă are o valoare mai mare decât limita stabilită.
În cazul imobilizărilor corporale complexe, formate din mai multe elemente
individuale, se pune problema modului de recunoaştere:individuală sau în
grup.Elementele individuale ale imobilizărilor corporale se identifică utilizând
raţionamentul profesional în funcţie de specificul intreprinderii.Imobilizările
corporale recunoscute în contabilitate sunt evaluate potrivit regulilor generale de
evaluare, cu luarea în considerare a particularităţilor acestor active.
1.Evaluarea la intrare, denumită şi evaluare iniţială, se face la costul
imobilizării determinat în funcţie de modul de intrare în intreprindere: achiziţie,
construcţie, aport la capitalul social, donaţie etc. Valoarea calculată în acest
moment este denumită valoare contabilă de intrare.
Costul de achiziţie este format din toate cheltuielile ocazionate cu
achiziţia, instalarea şi punerea în funcţiune a unei imobilizări corporale: preţul
de cumpărare, incluzănd taxele vamale şi taxele nerecuperabile, după deducerea
reducerilor comerciale şi a rabaturilor, precum şi orice costuri care se pot atribui
aducerii imobilizărilor la locaţia şi condiţia necesară pentru ca aceasta să poată
opera în modul dorit de conducere.
Costul de producţie este format din costul de achiziţie al materiilor
consumabile celelalte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor
indirecte alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricarea imobilizării.
Restul de cheltuieli indirecte nu se includ în costul de producţie.
Valoarea de aport. Este cea aferentă imobilizărilor corporale intrate în
intreprindere ca aport la capitalul social sau cu ocazia asocierii, fuziunii etc.Ea
se stabileşte de evaluatori în funcţie de preţul pieţei, utilizarea starea şi
amplasarea acestor imobilizări.
Valoarea justă. Este suma pentru care imobilizarea corporală ar putea fi
schimbată de bună voie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei
tranzacţii cu preţul determinant obiectiv.
2.Evaluarea la ieşire a imobilizărilor corporale se face la valoarea contabilă
de intrare.
8
 3. Evaluarea la inventar se face la valoarea actuală a fiecărei imobilizări
corporale denumită şi valoarea de inventar. Ea se stabileşte în funcţie de preţul
pieţei, utilizarea şi starea imobilizărilor corporale.
4. Evaluarea la bilanţ se face la valoarea contabilă de intrare pusă de acord
cu rezultatele inventarierii.
Potrivit principiului prudenţei, plusul de valoare nu se înregistrează. Minusul de
valoare, situaţia inversă, este însă înregistrat. El se calculează pentru
imobilizările corporale depreciate, care se înscriu în listele de inventariere la
valoarea de inventar.5
Corectarea valorii contabile de intrare la nivelul valorii de inventar se
efectuează în funcţie de tipul de depreciere existentă:ireversibilă care se
inregistrează ca o amortizare suplimentară, sau reversibilă care se înregistrează
ca ajustare pentru depreciere.
În urma punerii de acord a valorii contabile cu rezultatele inventarierii,
imobilizările corporale se înscriu în bilanţ la valoarea contabilă netă:
valoarea contabilă de intrare minus amortizările şi ajustările pentru depreciere,
în cazul imobilizărilor corporale amortizabile, respectiv valoarea contabilă de
intrare minus ajustările pentru depreciere, în cazul imobilizărilor corporale
neamortizabile.

1.3 Contabilitatea curentă a imobilizărilor corporale.

Înregistrarea în contabilitate a existenţei şi mişcării imobilizărilor

corporale se realizează cu aportul din grupa imobilizări corporale şi anume:
- Terenuri şi amenajări de terenuri,
- Terenuri,
- Amenajări de terenuri,
- Construcţii,
- Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii,
5
Dorina Luță, Contabilitate financiară, Independență Economică Pitești 2012 pag48-49
9
- Echipamente tehnologice ( maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)
- Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare
- Mijloace de transport,
- Animale şi plantaţii
- Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protective a valorilor umane şi
material şi alte active corporale,
- Instalaţii tehnice, mijloace de transport, alimale şi plantaţii în curs de
aprovizionare,
- Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protective a valorilor umane şi
material şi alte active corporale în curs de aprovizionare,
- Imobilizările corporale în curs de execuţie,
- Avansuri acordate pentru imobilizări corporale,
- Imobilizări necorporale în curs de execuţie
- Avansuri acordate pentru imobilizărine necorporale.
Sunt conturi de active. În debitul lor se înregistrează, la valoarea contabilă
de intrare, intrările de imobilizări corporale potrivit surselor de intrare: achiziţii,
construire aport la capitalul social, plus de inventor ş.a. În credit se
înregistrează, la valoarea contabilă de intrare, ieşirile de imobilizări corporale
prin scoatere din folosinţă prin vânzare, lipsa la inventor ş.a. Au sold debitor
care exprimă existentul de imobilizări corporale exprimat la valoarea contabilă
de intrare.
Contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale se realizează
corespunzător naturii acestora şi necesităţilor proprii ale intreprinderii. La
nivelul unei entităţi intrarea imobilizărilor corporale se poate realiza prin
aporturile în natură ale proprietarilor, achiziţie cu titlu oneros, constituie şi
producţie proprie, obţinere cu titlu gratuit prin donaţie sau plusuri la inventor. În
continuare sunt prezentate înregistrările proprii intrărilor de imobilizări
corporale. În cazul intrării prin achiziţie cu titlu oneros, documentul justificativ
este factura, care consemnează toate elementele de detaliu privind costul de
origine al imobilizărilor.
10
Totodată, se întocmeşte procesul verbal corespunzător naturii şi destinaţiei
activului imobilizat.
Pentru imobilizările corporale obţinute din producţie proprie, înregistrarea
se efectuează pe baza bonului de predare şi a procesului verbal de recepţie
corespunzător pentru costul de producţie. Calculul costului de producţie
reprezintă o problemă rezolvată prin contabilitatea de gestiune. La nivelul
acesteia sunt delimitate şi alocate cheltuielile component ale costului de
producţie al imobilizărilor realizate prin producţie sau construcţie proprie.
Problema care se ridică este cea a investiţiilor al căror process continuă în
exerciţiul următor. Aceste investiţii vor fi recunoscute ca imobilizări corporale în
curs de execuţie. La recepţia investiţiilor terminate, imobilizările în curs de
execuţie sunt trecute în categoria imobilizărilor puse în funcţiune. Nu vor fi
incluse în costul de producţie al unei clădiri cheltuielile cu demolarea
construcţiilor existente şi cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a
6
clădirilor demolate.
Conform ordinului 3055/2009, o imobilizare corporală trebuie scoasă din
evidenţă la cedarea sau casare, atunci cînd nici un beneficiu economic viitor nu
mai este acceptat din utilizarea sa ulterioară.
Dacă o entitate recunoaşte în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale
costul unei înlocuiri parţiale (inlocuirea unei componente) atunci ea scoate din
evidenă valoarea contabilă a părtii înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă
dispune de informaţii necesare.
În cazul societăţii din evidenţă a unei imobilizări corporale, sunt
evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea
neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.
În scopul prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau
pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie
determinate ca diferenţă între veniturile generate de scoaterea din evidenţă şi
valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta şi trebuie
6
Dumitru Vișan Corneliu Burda Dorina Luță, Contabilitate financiară,Indeprndență Economică Pitești 2006
11
 prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit
şi pierdere, la elementul ,,alte venituri din exploatare’’sau,,alte cheltuieli din
exploatare’’
Se doreşte vânzarea unui utilaj ce are valoare contabilă de 18000 de lei la preţul
de vânzare de 12000 de lei plus TVA. Amortizarea cumulată aferentă este de
8000 de lei. Încasarea se face prin cont bancar. Deoarece vânzarea de active
corporale nu este recunoscută ca o activitate curentă de zi cu zi, creanţele faţă de
cumpărătorul utilajului nu pot fi înregistrate în contul 4111 (clienţi) pentru a nu
afecta rulajul acestui cont ci vor fi înregistrate în contul 461 (debitori diverşi)
De asemenea pentru a nu afecta cifra de afaceri a companiei, care este formată
din totalitatea activităţilor cuvenite, veniturile şi cheltuielile ocazionate de
cedarea unui mijloc fix vor fi înregistrate în contul 2583 venituri din vânzarea
activelor şi alte operaţii de capital, respectiv alte operaţii de capital care vor
reflecta alte activităţi extraordinare.
- Înregistrarea vânzării propriu-zise a utilajului.
461 = % 14280
7583 1200
4427 2280
- Descărcarea gestiunii:
% = 2131 18000
2813 8000
6583 10000

- Încasarea creanţei:
5121 = 461 142807
La data ieşiri din entitate sau la darea în consum bunurile se evaluează şi
se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt
înregistrate în contabilitate. Activele constatate minus în gestiune se scot din
evidenţă la data constatării lipsei acestora. La scoaterea din evidenţă a activelor
7
Dorina Luță Contabilitate financiară Independență economică Pitești 2006
12
 se reiau la venituri ajustabile pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente
acestora. Conturile respective sunt:contul în care se înregistrează ajustarea
pentru deprecierea instalaţiilor, mijloacelor de transport animalelor şi plantaţiilor
şi contul de venituri 7813 (venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor)
Atunci vânzarea şi descărcarea din gestiune a unui activ pentru care s-a
inregistrat ajustările pentru depreciere, se înregistrează astfel:
- Înregistrarea vânzării propriu-zise a utilajului
461 = % 14280
7583 12000
4427 2280
- Descărcarea gestiunii
% = 2131 18000
2813 3000
6583 15000
- Anularea ajustării pentru depreciere, care a rămas fără obiect.
2913 = 7813 4000
- Încasarea creanței:
5121 = 461 14280

13
 Capitolul II. Amortizarea şi deprecierea contabilă a
imobilizărilor corporale

2.1. Amortizarea imobilizărilor corporale

Amortizarea reprezintă recuperarea treptată, din punct de vedere contabil

şi fiscal, a costurilor aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării,
instalării sau îmbunătăţirii imobilizărilor amortizabile.
Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte
cumulativ urmatoarele condiţii:
- Este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de
servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;
- Are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin lege, la data
intrării in patrimoniu;
- Are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Imobilizările corporale pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile
aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare trebuie contabilizate într-o
categorie distinctă.8
Pentru atingerea dezideratului determinarii științifice realiste a
amortizării, în practica economică se aplică diverse metode de amortizare a
activelor materiale imobilizate, metoda imobilizarii amortizarii constante sau
proporționale, metoda regresivă, metoda progresivă, metoda economică, etc.
Fiecare metodă abordează același proces de amortizare dar în ritmuri diferite;
scopul este același obținerea fondului de amortizare, procesul fiind însoțit însă
pe parcurs de influențe și consecințe economico – financiare diferite de la o
metodă la alta .
În practica economică din țara noastră se aplică, în cea mai mare parte
metoda amortizării constante sau proporționale . Această metodă presupune

8
IAS 16 IFRS CECCAR,București 2011
14
calcularea amortizării în mod uniform cu aceeași normă de amortizare pe
intreaga perioada de funcționare a activelor imobilizate .
Amortizarea constantă numită și liniară are la baza procesul economic
obiectiv de uzare la care sunt supuse activele si care trebuie reflectată în
valoarea produselor pe masura producerii ei . Amortizarea accelerată dar
proporțională a mijloacelor fixe prezintă chiar avantaje economice sensibile
cand se bazeaza pe o folosire intensivă a mijloacelor fixe , pe o uzură fizica reala
a acestora , permitand recuperarea valorii lor intr-un timp mai scurt si deci ,
evitarea uzurii morale .
Practicarea unui regim de amortizare accelerata fara a avea la baza un
proces de uzare mai intens decat media nu poate prezenta vreun avantaj
economic ci dimpotriva duce la denaturarea marimii pretului de cost
transformand o parte din profit in fond de amortizare . In cazul amortizarii
constante cheltuielile de amortizare sunt repartizate egal pe intreaga perioada de
viata teoretica (normala) . Intrarile eventuale in cursul anului se amortizeaza tot
proportional in functie de durata efectiva de functionare pana la sfarsitul anului .
Metoda de amortizare regresiva numita si amortizare degresiva se
caracterizeaza prin scaderea continua a normelor de amortizare pe masura
cresterii gradului de uzura a activelor materile imobilizate . Justificarea unei
asemenea metode rezida in aceea ca activele , pierzand din valoarea lor in
procesul folosirii transforma tot mai putina valoare asupra noilor produse
;pierderile de valoare suferite de activele imobilizate ca urmare a uzurii fizice si
morale urmeaza sa fie reflectata in micsorarea sumei amortizarii in pretul de
cost. Metoda de amortizare degresiva asigura concordanta normelor de
amortizare descrescand cu starea tehnica mai buna si randamentul mai mare al
activelor imobilizate la inceputul perioadei de functionare , preocuparea mai
rapida a resurselor pentru inlocuirea activelor respectivă , micsorarea riscului de
pierderi provocate de uzura morala.

15
 Amortizarea se calculeaza fie prin aplicarea unei norme de amortizare
descrescatoare fie prin aplicarea aceleiasi norme de amortizare nemodificata
pentru intreaga perioada asupra valorii ramase din fiecare an .
Norma de amortizare constanta se aplica asupra valorii ramase se
determina astfel :
Na = (100 : Dn) x C

Na = norma de amortizare analitica

Dn = durata de functionare normala
C = coeficientul de regresie
Coeficientul de regresie are valori diferite in functie de durata de functionare a
activelor imobilizate :
- pentru durata de functionare pana la 2-4 ani coeficientul este 1,5
-pentru durata de functionare intre 5 –10 ani coeficientul este 2
-pentru durata de functionare peste 10 ani coeficientul este 2,5
Aceasta metoda prezinta insa si dezavantaje transformand o parte din
beneficii in fond de amortizare ; in alta ordine de idei amortizarea regresiva
contravine desfasurarii obiective a procesului de uzare fizica si morala si
complica intr-o oarecare masura manca de calculare si de evidenta reclamand un
timp de munca mai mare .
Metoda amortizarii pe unitatea de produs consta in impartirea valorii
activelor imobilizate la cantitatea totala de produse la a caror fabricare concura .
Aceasta metoda nu ara nimic comun in timpul in care se produc marfurile sau
trebuie sa functioneze actul respectiv . Cu cat se produc mai multe bunuri cu atat
mai repede se amortizeaza valoarea activelor imobilizate . Spre deosebire de
matoda constanta de amortizare unde valoarea amortizarii in pretul de cost al
produselor poate varia in functie de marimea productiei – realizandu- se in acest
fel stimulentul cresterii productiei – in metoda amortizarii pe unitate de produs ,
ponderea amortizarilor in costuri ramane totdeauna constanta urmand ca ,
necesitatile recuperarii mai rapide a activelor imobilizate in vederea evitarii
16
uzurii normale sa joace rolul – pe langa altele – de stimulent in dezvoltarea
productiei .
Metoda de amortizare progresiva presupune cresterea de la an la an si fondului
de amortizare si se bazeaza pe ideea ca mijloacele de munca sufera o uzura tot
mai accentuata pe masura ce se apropie de limita de functionare normala .
Aceasta metoda are o aplicare restransa intrucat pe de o parte presupune eforturi
financiare mai mari tocmai cand activele imobilizate datorita gradului de uzura
au o productivitate mai scazuta ; pe de alta parte , aceasta metoda nu creeaza
certitudinea posibilitatilor de inlocuire in eventualitatea ivirii mai timpurii a
uzurii morale .
Amortizarea mijloacelor fixe este un proces generalizat in toate tarile
indiferent ca se practica intr-un fel sau altul , avand un rol multilateral pe plan
economic . Contravaloarea amortizarii este un element component al
cheltuielilor de productie si are un rol bine stabilit in determinarea rentabilitatii
productiei : cu cat suma amortizarii va scadea in costuri , cu atat vor creste
profiturile si rata rentabilitatii intreprinderii .
Imobilizările corporale cuprind:
- terenuri şi construcţii;
- instalaţii tehnice şi maşini;
- alte instalaţii, utilaje şi mobilier;
- avansuri acordate furnizorilor de 9imobilizări corporale şi imobilizări
corporale în curs de execuţie.
Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat,
chiar atunci când sunt achiziţionate împreună. În cazul în care valoarea terenului
pe care se află o clădire va creşte, amortizarea clădirii respective nu se va
modifica.
În cadrul imobilizărilor corporale sunt evidenţiate în mod distinct
imobilizările corporale în curs de execuţie. Sunt reflectate, de asemenea, distinct

9
Dumitru Vișan Contabilitate financiară,Independență Economică Pitești 2006
17
în contabilitate, acele imobilizări corporale cumpărate, pentru care s-au
transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare.
Nu reprezintă active amortizabile:
- terenurile, inclusiv cele împădurite;
- tablourile şi operele de artă;
- fondul comercial;
- lacurile, băltile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii;
- bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare;
- orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii;
- casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele,
vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor.
Amortizarea contabilă se calculează pe baza unui plan de amortizare
întocmit pentru intervalul cuprins între data punerii în funcţiune a imobilizărilor
corporale şi data recuperării integrale a valorii de intrare a acestora.
La întocmirea planului de amortizare se va avea în vedere duratele de
utilizare economică şi condiţiile de folosire a imobilizărilor corporale.
rare a imobilizărilor.
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna
următoare punerii în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de
intrare.10
Din punct de vedere contabil, Reglementările contabile conforme cu
Directiva a IV-a a Comunitătilor Economice Europene şi cu Directiva a VII-a a
Comunitatilor Economice Europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor
publice nr. 3.055/2009, stabilesc modul de determinare a amortizării contabile.
Durata de utilizare economică este durata de viaţă utilă prin care se
înţelege, fie perioada în care un activ va fi disponibil pentru o entitate în vederea
utilizării, fie numărul produselor sau al unor unităţi similare ce se estimează că
vor fi obţinute de către entitate prin utilizarea activului respectiv.

10
Dorina Luță Contabilitate de gestiune Independență Economică Pitești 2012
18
 O modificare semnificativă a condiţiilor de utilizare sau învechirea unei
imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De
asemenea, în cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare,
folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi justificată
revizuirea duratei de amortizare. În cazuri excepţionale, durata de amortizare
stabilită iniţial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă
cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.
Amortizarea fiscală se calculează începând cu luna urmatoare celei în care
imobilizarea corporală amortizabilă este pusă în funcţiune, până la recuperarea
integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcţionare stabilite
în Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor
fixe.
Pentru calculul amortizării fiscale se va avea în vedere valoarea fiscală a
activelor la data intrării în cadrul entităţii, valoare reprezentată de costul de
achiziţie, costul de producţie sau valoarea de piaţă a imobilizărilor dobândite cu
titlu gratuit ori constituite ca aport în natură la capitalul social.
Durata normală de funcţionare este durata de utilizare în care se
recuperează, din punct de vedere fiscal, valoarea de intrare a imobilizărilor pe
calea amortizării.
Duratele normale de funcţonare a imobilizărilor corporale amortizabile se
preiau din Catalogul aprobat prin H.G. nr. 2.139 din 30.11.2004, publicată in
M.Of. nr. 46 din 13 ianuarie 2005.
La achiziţia unei imobilizări corporale noi, pe baza catalogului se
stabileşte durata normală de funcţionare în ani cu posibilitatea alegerii unei
durate cuprinse între o limită minimă şi una maximă. Durata normală de
funcţionare stabilită iniţial ramâne neschimbată până la recuperarea integrală a
valorii de intrare sau până la scoaterea din funcţiune a activului respectiv.
Durata de utilizare economică stabilită de către fiecare entitate în parte
poate fi diferită de durata normală de funcţionare reglementată prin hotărâre a

19
Guvernului, motiv pentru care doar amortizarea fiscală este deductibilă la
determinarea rezultatului fiscal.
În practică pot exista două situaţii:
- Durata de utilizare economică este mai mica decât durata normală de
funcţionare;
- Durata de utilizare economică este mai mare decât durata normală de
funcţionare.11

2.2 Deprecierea imobilizărilor corporale.

Deprecierea reprezintă pierderea de valoare a unui activ constatată în

situaţia în care valoarea sa contabilă depăşeşte valoarea recuperabilă din
folosirea sau vânzarea activului.
Deprecierea este cauzată de factori interni şi externi care afectează
activitatea întreprinderii, iar acţiunea lor se poate resorbi sau intensifica oricând.
Ca urmare, ea are un caracter temporar ceea ce face ca anual, după constatare, să
fie supusă analiyei corelată cu acţiunea în continuare, atenuarea sau dispariţia
factorilor care au generat-o. Consecinţa evaluării anuale o constituie menţinerea
sau suplimentarea pierderii din depreciere, ori diminuarea sau anularea ei.
Trebuie precizat că deprecierea este proprie în peimul rând imobilizărilor
corporale neamortizabile, în concret a terenurilor. Ea este însă proprie şi
imobilizărilor corporale amortizabile, constatată în anii în care nu au loc
reevaluări ale imobilizărilor corporale.
Deprecierea constatată se recunoaşte ca o cheltuială a exerciţiului în
contul 6813 şi ca o ajustare indirectă de valoare a imobilizării corporale
depreciate în contul 291. Reluarea deprecierii diminuează sau anulează ajustările
de valoare pe seama veniturilor exerciţiului, cont 7813.
Cu ocazia fiecărei date de raportare, o intreprindere trebuie să verifice
dacă există indicii de depreciere a activelor. În caz afirmativ întreprinerea va
11
Dorina Luță Contabilitate financiară Independență Economică Pitești 2012
20
estima valoarea recuperabilă a activului. La evaluarea existenţei indiciilor de
depreciere sunt luate în considerare sursele externe şi interne de informaţii de
care dispune intreprinderea.12
Dintre acestea menţionăm:
Sursele externe de informaţii:
Scăderea semnificativă, pe parcursul perioadei, valorii de piaţă a
activului.
Modificării semnificative pe parcursul perioadei, cu efect negativ asupra
intreprinderii, sau care se vor produce în viitorul apropiat asupra mediului
tehnologic, comercial, economic sau juridic în care intreprinderea îşi desfăşoară
activitatea sau pe piaţa căreia este dedicat activul.
Creşterea ratelor dobânzilor pe piaţă fiind probabil că ele să afecteze rata
de actualizare utilizată în cadrul valorii de utilizare a unui activ şi să ducă la
scăderea semnificativă a valorii recuperabile a activului.
Valoarea contabilă a activelor nete ale intreprinderii este superioară
capitalizării sale bursiere
Surse interne de indormaţii:
Există indicii de uzură fizică sau morală a unui activ
Pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative cu efect
negativ asupra intreprinderii, sau se vor produce în viitorul apropiat, în ceea ce
priveşte gradul sau modul în care activul este utilizat.
Activul devine neproductiv la restructurarea intreprinderii.
Există indicii rezultate din rapoartele interne că rezultatele economice ale
unui activ sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.
În conformitate cu reglementările contabile stabilite prin OMFP şi cu
abordările din literatura de specialitate în prezent terminologic uzuală din şara
noastră se întâlnesc două tipuri de depreciere:
Deprecierile ireversibile sunt specifice imobilizărilor corporale şi
necorporale şi se datorează atât uzurii fizice sau morale, cât şi altor cauze.
12
Dorina Luță Contabilitatea amortizării și provizioanelor pentru deprecierea activelor
intreprinderii,Independență Economică Pitești 2005
21
Deprecierea se constată comparând valoarea de intrare a imobilizărilor cu
valoarea de inventar la sfârşitul exerciţiului financiar. Diferenţele constatate în
plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare în principiu nu se
înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţionându-se la valoarea lor de
intrare. Diferenţele constatate în minus se înregistrează în contabilitate pe seama
amortizării, iar bunurile (imobilizările) se menţin înregistrate la valoarea de
intrare.13
Deprecierile reversibile constau în posibilitatea ca în perioadele următoare
activele imobilizate cât şi activele circulante să cunoască o scădere a valorii de
piaţă. O asemenea depreciere se estimează la sfârşitul exerciţiului financiar cu
prilejul inventarierii, astfel încât prin deprecieri nu sunt definitive şi de aceea
pentru ele se constituie provizioane, iar activele se menţin la valoarea de
intrare.14

2.3 Fiscalitatea amortizării şi deprecierii imobilizărilor corporale.

Codul fiscal (art 7. alin (33)) defineşte valoarea fiscală pentru mijloace
fixe amortizabile şi terenuri ca fiind costul de achiziţie, de producţie sau
valoarea de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca
aport, la data intrării în patrimoniul contribuabilului, utilizată pentru calculul
amortizării fiscale, după caz.
În valoarea fiscală se includ şi reevaluările contabile efectuate potrivit
legii.
În cazul în care se efectuează reevaluări ale mijloacelor fixe amortizabile
care determină o descreştere a valorii acestora sub costul de achiziţie, de
producţie sau al valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori
constituite ca aport, după caz, valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor
fixe amortizabile se recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza costului
13

14
Dorina Luță Contabilitatea amortizării și provizioanelor pentru deprecierea activelor
intreprinderii,Independență Economică Pitești 2005
22
de achiziţie, de producţie sau a valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu
titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz.
În situaţia reevaluării terenurilor care determină o descreştere a valorii
acestora sub costul de achiziţie sau sub valoarea de piaţă a celor dobândite cu
titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz, valoarea fiscală este costul de
achiziţie sau valoarea de piaţă a celor dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca
aport, după caz.
Prevederile codului fiscal cu privire la amortizarea fiscală:
Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării,
instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din
punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării.
Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care
formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere
valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intră în structura
unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului
rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte.15
Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:
a) Investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte
de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune sau altele asemenea;
b) Mijloacele fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit
formele de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în
care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor
efective ocazionate de realizarea lor;
c) Investiţiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de
substanţe minerale utile, precum şi pentru lucrările de deschidere şi pregătire a
extracţiei în subteran şi la suprafaţă;
d) Investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma
cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici

15
Dănuț Chilarez
23
iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin
majorarea valorii mijlocului fix;
e)Investiţiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de
natura celor aparţinând domeniului public, precum şi în dezvoltări şi
modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;
f) Amenajările de terenuri.
Nu reprezintă active amortizabile:
a) Terenurile, inclusiv cele împădurite;
b) Tablourile şi operele de artă;
c) Fondul comercial;
d) Lacurile, bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii;
e) Bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare;
f) Orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii,
potrivit normelor;
g) Casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele,
vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor.
Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se înţelege:
a) Costul de achiziţie, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
b) Costul de producţie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de
către contribuabil;
c)Valoarea de piaţă, pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit.
Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină
conform următoarelor reguli:
a) În cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
b) În cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi
instalaţiilor, precum şi pentru computere şi echipamente periferice ale acestora,
contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau
accelerată;
c) În cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta
pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.
24
 În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabileşte prin
aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea de intrare a mijlocului fix
amortizabil
Cota de amortizare liniară se calculează raportând numărul 100 la durata
normală de utilizare a mijlocului fix.
În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin
multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori:
a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi
5 ani;
b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5
şi 10 ani;
c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai
mare de 10 ani.
În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum
urmează:
a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din valoarea
de intrare a mijlocului fix;
b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea
valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare
rămasă a acestuia.16
Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe,
mărci de comerţ sau fabrică şi alte valori similare, precum şi cheltuielile de
dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale
se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada
contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente
achiziţionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin
intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru
brevetele de invenţie se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau
accelerată.
16
Dănuț Chilarez Contabilitate și Fiscalitate Indepdență Economică 2013pag 50
25
Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:
a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în
funcţiune;
b) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe
din domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de
utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere,
după caz;
c) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate,
închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat investiţia, pe
perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz;
d) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor,
liniar, pe o perioadă de 10 ani;
e) amortizarea clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie în
soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanţe minerale solide
şi cele din industria extractivă de petrol, a căror durată de folosire este limitată
de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor,
precum şi a investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs, în
funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă.
f) mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri
sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice, pentru cele
achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004;
g) pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la
nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute de legea locuinţei;
h) numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3)
lit. n).
Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină
fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din
vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe
baza valorii fiscale a acestora, care reprezintă valoarea fiscală de intrare a
mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu
26
valoarea contabilă evidenţiată în sold la data de 31 decembrie 2012 amortizarea
se calculează în baza valorii rămase neamortizate, pe durata normală de utilizare
rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată.
Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării
cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului
impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin
deduceri de amortizare.
Limita valorică
În cazul unei imobilizări corporale cu o valoare de intrare mai mică decât
limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru
deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor
cheltuieli prin deduceri de amortizare.
Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii de containere sau
ambalaje, care circulă între contribuabil şi clienţi, se recuperează prin deduceri
de amortizare, prin metoda liniară, pe durata normală de utilizare stabilită de
contribuabilul care îşi menţine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a
ambalajelor.
Recuperarea valorii de intrare a mijloacelor fixe, pe calea amortizării, se
face utilizând unul dintre următoarele regimuri de amortizare, care se aprobă la
data punerii în funcţiune: amortizarea liniară; amortizarea degresivă;
amortizarea accelerată.
Amortizarea se determină prin aplicarea cotei de amortizare asupra valorii
de intrare amortizare a mijloacelor fixe. Cota de amortizare se determină prin
împărţirea cifrei 100 la durata normală de funcţionare stabilită prin Catalog.
Pentru mijloacele fixe existente în patrimoniu, se poate calcula
amortizarea, dupa regula de mai sus, prin oricare dintre cele trei regimuri de
amortizare, la punerea în funcţiune. Utilizarea Regimurile de amortizare se pot
utiliza concomitent, pentru mijloace fixe diferite, respectând principiul
permanenţei metodei şi regulile stabilite pentru fiecare regim de amortizare.
27
Regimul de amortizare liniară
Utilizarea regimului de amortizare liniară constă în includerea uniformă în
cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu durata
normală de funcţionare a mijlocului fix.
Amortizarea liniară se determină utilizând regula de bază privind calculul
amortizării, respectiv prin aplicarea cotei anuale de amortizare asupra valorii de
intrare a mijloacelor fixe.
Mijloacele fixe de natura construcţiilor se amortizează utilizând numai
regimul de amortizare liniară.
Competenţa de aprobare a utilizării regimului de amortizare liniară revine
consiliului de administraţie al contribuabilului.
Regimul de amortizare degresivă
Competenţa de aprobare a utilizării regimului de amortizare degresivă
revine consiliului de administraţie al contribuabilului.
Calculul amortizării prin utilizarea amortizării degresive presupune parcurgerea
următoarelor etape:
1. În primul an de funcţionare, amortizarea anuală se determină prin aplicarea
cotei de amortizare degresivă asupra valorii de intrare a mijlocului fix;
2. În anii următori se aplică aceeaşi cotă de amortizare, dar de fiecare dată
asupra valorii rămase neamortizate a mijlocului fix;
3. În anul în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică decât
amortizarea anuală liniară, se trece la amortizarea liniară, până la expirarea
duratei normale de utilizare.
Se poate utiliza regimul de amortizare degresivă pentru toate categoriile
de mijloace fixe, cu excepţia construcţiilor.
Regimul de amortizare accelerată
Utilizarea regimului de amortizare accelerată constă în includerea în
primul an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare, a unei cote de amortizare
care nu poate depăşi 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix. Primul an de

28
funcţionare înseamnă 12 luni consecutive, începând cu luna următoare punerii în
funcţiune.
Valoarea rămasă după primul an de funcţionare se recuperează prin
includerea în cheltuielile de exploatare, în regim liniar, în funcţie de durata
normală de funcţionare rămasă.
Regimul de amortizare accelerată se poate aplica numai pentru mijloacele
fixe noi, achiziţionate şi puse în funcţiune.
Pentru echipamentele tehnologice, respectiv maşini, utilaje şi instalaţii de lucru,
computere şi echipamente periferice, se poate utiliza regimul de amortizare
accelerată.
Reglementate de Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, cu
modificările şi completările ulterioare.
Mijloacele de transport noi, achiziţionate după data de 1.01.2012, pot fi
amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore de
funcţionare prevăzute în cărţile tehnice. Opţiunea se face la momentul punerii în
funcţiune şi este irevocabilă.
În acest caz, amortizarea se determină prin raportarea valorii de intrare a
mijlocului fix la numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare
prevăzute în cărţile tehnice, rezultând astfel amortizarea/km sau pe oră de
funcţionare. kilometri/ore Amortizarea lunară se determină prin înmulţirea
numărului de kilometri parcurşi sau a numărului de ore de funcţionare efectuate
în fiecare lună cu amortizarea/km sau amortizarea pe oră de funcţionare.
Investiţiile efectuate la mijloacele fixe sub forma cheltuielilor ulterioare,
realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la
obţinerea de beneficii ulterioare.
Obţinerea de beneficii ca urmare a lucrarilor de modernizare efectuate la
mijloacele fixe se poate realiza fie direct prin creşterea veniturilor, fie indirect
prin reducerea unor cheltuieli de întreţinere şi funcţionare a acestora. În cazul
clădirilor, investiţiile efectuate trebuie să asigure protecţia valorilor umane şi

29
materiale şi îmbunătăţirea gradului de confort şi ambient sau reabilitarea şi
modernizarea termică a acestora.17
Amortizarea acestor investiţii se face fie pe durata normală de funcţionare
rămasă, fie prin majorarea duratei normale de funcţionare cu până la 10% sau în
cazul instituşiilor publice cu până la 20%. Dacă cheltuielile ulterioare se fac
după expirarea duratei normale de funcţionare, pentru recuperarea investiţiei
efectuate se va stabili o nouă durată normală de funcţionare de către o comisie
tehnică sau expert tehnic independent.
Cheltuielile care se fac la mijloacele fixe, altele decât cele care au ca scop
îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali, au ca scop restabilirea şi păstrarea
stării inţiale şi sunt considerate cheltuieli de reparaţii.
Calculul amortizării mijloacelor fixe, aferente perioadei de neutilizare.
Pentru perioada în care mijloacele fixe nu sunt utilizate, cel puţin o lună,
recuperarea amortizării aferente acesteia se va face prin recalcularea cotei de
amortizare pe durata normală de funcţionare rămasă, începând cu luna
următoare repunerii în funcţiune a acestora.
Amortizarea investiţiilor puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au
întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe.
În situaţia în care o investiţie poate fi pusă în funcţiune parţial, deşi nu s-
au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe, se poate calcula amortizarea
luându-se în calcul cheltuielile ocazionate de realizarea acesteia până la
momentul respectiv. Se va avea în vedere grupa şi durata normală de funcţionare
la care urmează a fi înregistrată investiţia, la finalizarea ei.
Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii de containere sau
ambalaje care circulă între contribuabil şi client se recuperează prin deduceri din
amortizare, în regim linear pe durata normală de utilizare, în cazul în care
contribuabilul îşi păstreaza dreptul de proprietate asupra acestora.
Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii de containere sau
ambalaje care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Codul fiscal pentru ca un bun
17
Dănuț Chilarez Contabilitate și Fiscalitate Independență Economică Pitești 2013
30
să fie considerat mijloc fix, respectiv cele prevăzute la art. 24 alin. (2), se
recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare, pe
durata de utilizare stabilită de către proprietar. Containerele si ambalajele care
nu îndeplinesc aceste condiţii urmează regimul materialelor de natura obiectelor
de inventar. Amortizarea investiţiilor efectuate din surse proprii la mijloacele
fixe aflate în proprietatea publică a statului sau a administraţiei publice locale.
Mijloacele fixe incluse potrivit legislaţiei în materie în categoria bunurilor de
natura domeniului public, nu se supun amortizării. Fac obiectul amortizării
investiţiile efectuate din surse proprii constând în achiziţionarea, construirea sau
efectuarea de cheltuieli ulterioare asupra acestora. Amortizarea activelor
imobilizate reflectă deprecierea ireversibilă a acestora, urmare uzurii fizice şi
morale intervenite în cursul perioadei de gestiune. Amortizarea imobilizărilor
necorporale se realizează potrivit legii sau contractului în care este prevăzută
durata de amortizare (concesiuni, brevete, licenţe şi alte drepturi similare). De
regulă, imobilizările necorporale au o durată de recuperare prin amortizare de 3-
5 ani. Amortizarea ca formă a deprecierii irevesibile semnifică alocarea
sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viaţă utilă.
Altfel spus, ea reprezintă o trecere treptată pe cheltuieli a valorii de intrare a
activului. Prin urmare, amortiyarea concretizează aplicarea convenţiei
contabilităţii de angajamente şi a principiului conectării cheltuielilor cu
veniturile perioadei.
În spiritul normei internaţionale IAS 16 costul iniţial al activului este
alocat cheltuielilor perioadei, proporţional cu obţinerea beneficiilor economice
viitoare estimate. Am putea chiar afirma că amortizarea nu este o depreciere, ci
o alocare a costului iniţial pentru a conecta beneficiile economice generate de
respectivul activ cu eforturile depuse pentru deţinerea acestuia şi nu o evaluare a
activului.
Provizioanele pentru deprecierea activelor ca formă a deprecierii
reversibile vizează acele elemente de activ neamortizabile a căror valoare de
inventar la data închiderii exerciţiului este mai mică decât valoarea contabilă de
31
intrare. Micşorarea de valoare are un caracter reversibil, în consecinţă valoarea
lor trebuie regularizată la închiderea conturilor.
Deprecierea de valoare se referă la o deteriorare a valorii unui activ,
deteriorare care are puţine şanse de a dispărea în viitor, din cauza uzurii morale,
a condiţiilor nefavorabile de pe piaţă etc. Constatarea ei prin creditarea directă a
contului de activ depreciat evidenţiază faptul, practic, deprecierea de valoare
ţine de metodele de evaluare. Deprecierile de valoare ale activelor nu sunt
acoperite prin amortizarea acestora.deprecierea de valoare este pierderea de
valoare apărută în timpul duratei de viaţă utilă a activului, datorită unor factori
specifici, care fac preţul de vânzare sau costul de înlocuire să fie mai mic decât
valoarea contabilă netă. Prin urmare, pentru a ajunge la cuantificarea deprecierii
de valoare, mai întâi trebuie cunoscută dimensiunea amortizării cumulate şi
justificată valoarea iniţială.
În general, o imobilizare este achiziţionată pentru a fi utilizată un timp
îndelungat în întreprindere şi pentru a genera beneficii economice viitoare,
deprecierea de valoare apare mai degrabă atunci când beneficiile economice
iniţiale estimate nu mai corespund asteptărilor. De fapt, nu este vorba de
acoperirea costurilor cu respectivul activ, ci şi de faptul că beneficiile
economice au altă evoluţie decât cea previzionată iniţial. În aparenţă,
deprecierea de valoare a activelor, amortizarea şi provizioanele pentru
deprecierea activelor par a avea acceaşi semnificaţie. Deşi ambele se referă la
diminuarea valorii contabile a unui activ18, modul de determinare şi efectele
economice, contabile şi fiscale sunt diferite.
Cât priveşte provizioanele pentru depreciere, la prima vedere sunt
asimilate cazurilor de depreciere a valorii activelor, aşa cum sunt descrise în IAS
36. Deşi efectul final este acelaşi: reducerea valorii activelor, deprecierea de
valoare în accepţiunea IAS se referă la o deteriorare cu puţine şanse a dispărea
în viitor, pe când provizioanele pentru depreciere vizează o depreciere relevantă.

18
Dănuț Chilarez Contabilitate și Fiscalitate Independență Economică Pitești2013
32
 Tabelul amortizării contabile şi fiscale
Prevederi contabile Prevederi fiscale
conform O.M.F.P. nr. 3055/2009 conform Legii nr. 571/2003
Definirea activelor amortizabile
Imobilizările corporale reprezintă Mijlocul fix amortizabil este orice
active care: imobilizare corporala care
a) sunt deţinute de o entitate pentru a îndeplineşte cumulativ urmatoarele
fi utilizate în producţia de bunuri sau condiţii:
prestarea de servicii, pentru a fi a) este deţinut şi utilizat în producţia,
închiriate terţilor sau pentru a fi livrarea de bunuri sau în prestarea de
folosite în scopuri administrative; servicii, pentru a fi închiriat terţilor
b) sunt utilizate pe parcursul unei sau în scopuri administrative;
perioade mai mari de un an.” (pct. b) are o valoare de intrare mai mare
87). decăt limita stabilită prin hotărâre a
„Imobilizările corporale cuprind: Guvernului ;
terenuri şi construcţii; instalaţii c) are o durata normală de utilizare
tehnice şi maşini; alte instalaţii; mai mare de un an.”(art. 24, alin. 2).
utilaje şi mobilier; avansuri şi Potrivit H.G. nr. 105/2007, valoarea
imobilizări corporale în curs de minimă de intrare a mijloacelor fixe
execuţie” (pct. 88). este de 1.800 lei.
Dintre acestea, nu fac obiectul Art. 24 din Codul Fiscal
amortizării: terenurile, avansurile şi La alin. 4) sunt menţionate o serie de
imobilizările corporale în curs de active care nu reprezintă active
executie. amortizabile, astfel: terenurile,
Totodata, „investiţiile efectuate lacurile, bălţile şi iazurile care nu
pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, sunt rezultatul unei investiţii,
iazurilor, terenurilor şi pentru alte bunurile din domeniul public
lucrări similare se recupereaza pe finanţate din surse bugetare,
seama amortizării”, conform pct. 99 mijloacele fixe care nu îşi pierd

33
din Reglementari. valoarea în timp datorită folosirii,
case de odihnă proprii, locuinţele de
protocol, altele decât activele
utilizate în scopul realizării
veniturilor.
La alin. 3 al aceluiaşi articol sunt
prezentate o serie de elemente care
sunt considerate mijloace fixe
amortizabile, cum ar fi: amenajările
de terenuri, o serie de investiţii
efectuate în legatură cu mijloacele
fixe şi altele.
Stabilirea amortizării contabile şi a amortizării fiscale
Amortizarea contabilă „se stabileste Amortizarea fiscală se stabileste prin
prin aplicarea cotelor de amortizare aplicarea cotelor de amortizare
asupra valorii de intrare a asupra valorii de intrare a
imobilizărilor corporale”. mijloacelor fixe amortizabile.
Cotele de amortizare se stabilesc în Cotele de amortizare se stabilesc în
funcţie de regimul de amortizare funcţie de regimul de amortizare
utilizat şi durata de utilizare utilizat şi durata normală de utilizare
economică a activului. a mijloacelor fixe.
„Amortizarea imobilizărilor Potrivit art. 24, alin. 11), ca regulă
corporale se calculeaza de la data generală, amortizarea fiscală se
punerii în funcţiune a acestora şi calculeaza începând cu luna
până la recuperarea integrala a urmatoare celei in care mijlocul fix
valorii lor de intrare, conform este pus în funcţiune.
duratelor de utilizare economică şi
condiţiilor de utilizare a acestora.”
(pct. 97 din Reglementări)
Perioada pentru care se calculeaza amortizarea
Durata de utilizare economică Durata normală de utilizare
34
Conform Reglementărilor contabile Aceasta se stabileste conform
(pct. 65), „prin durata de utilizare Catalogului privind clasificarea şi
economică se înţelege durata de duratele normale de funcționare a
viaţă utilă, aceasta reprezentând: mijloacelor fixe, aprobat prin
perioada în care un activ este Hotarârea Guvernului nr.
prevazut a fi disponibil pentru 2.139/2004.
utilizare de catre o entitate;
numarul unităţilor produse sau a
unor unităţi similare ce se estimeaza
ca vor fi obţinute prin folosirea
activului respectiv”.

Baza de calcul a amortizării

Valoarea de intrare a imobilizarilor Valoarea de intrare a mijloacelor fixe
corporale este reprezentată de: este reprezentată de:
· cost de achiziţie; · costul de achiziţie,
· cost de producţie; · costul de producţie sau
· valoarea de aport – pentru bunurile · valoarea de piaţa, pentru mijloacele
Reprezentând aport la capitalul fixe dobândite cu titlu gratuit.
social; (conform art. 24, alin. 5, Cod fiscal)
· valoarea justă – pentru bunurile
obţinute cu titlu gratuit.
(conform pct. 53 din Reglementări)
Regimuri de amortizare
Conform pct. 99 din Reglementarile Pentru calculul amortizării fiscale,
contabile, imobilizările corporale se entităţile pot utiliza aceleaşi regimuri
pot amortiza „utilizând unul din de amortizare (liniară, degresivă sau
urmatoarele regimuri de amortizare: accelerată), cu respectarea
a) amortizarea liniară; prevederilor art. 24 din Codul fiscal.
b) amortizarea degresivă;
c) amortizarea accelerată”.
35
Date prelucrate de autor cu ajutorul OMFP3055/2009 și prevederile fiscale
571/2003.

Capitolul III Studiu de caz privind imobilizările corporale la S.C. Hell

Group Company S.R.L.

3.1 Prezentare S.C. Hell Group Company S.R.L

36
 S.C. Hell Group Company S.R.L. , înfiinţată în 1994 are ca obiect de
activitate, comercializarea en-gros şi en-detail de vopsele lavabile de interior şi
exterior, emailuri, tencuieli decorative, lacuri pentru lemn, vopsele şi lacuri auto,
materiale de construcţii (chit, glet, adezivi, ciment, var, etc..), precum şi
detergenţi şi cosmetice. Distribuitor autorizat al S.C Policolor S.A. pentru
judeţul Argeş şi Dâmboviţa.
Rolul companiei pe piaţă.
Comercializăm materiale intermediare şi produse finite din categoria
lacurilor şi vopselelor, bazându-ne pe reţete proprii POLICOLOR sau în licenţa
şi pe experienţa acumulată în cei peste 15 ani de experienţă, activând atât pe
piaţa bunurilor de larg consum, cât şi în cea industrială
vizînd satisfacerea cerinţelor clienţilor noştri.
Încercam să fim tot mai aproape de cerinţele clienţilor noştri. Principalul nostru
obiectiv este acela de a atinge un înalt nivel de satisfacţie şi loialitate din partea
clienţilor noştri bazându-ne pe o calitate înaltă a produselor şi servicilor noastre.
Ne menţinem competitivitatea prin eficienţa şi flexibilitatea producţiei pe
care o adaptăm cerinţelor pieţei şi prin introducerea de produse noi. Pentru noi
controlul şi reducerea costurilor este o preocupare continuă. Proiectarea atentă a
fluxurilor de numerar şi a investiţiilor necesare optimizează activitatea de
finanţare.

Protecţia mediului
În tot ceea ce facem respectăm mediul natural, sănătatea clienţilor, a
angajaţilor şi a locuitorilor din vecinătatea noastră. Dezvoltarea produselor şi
întreaga noastră activitate ţine seama de cerinţele ecologice la nivelul Uniunii
Europene.
37
În prezent, societatea are un număr de 91 de salariaţi, iar capitalul social în
prezent este de 103.560 lei, format dintr-un număr de 10.356 părţi sociale,
distribuite în mod egal celor 2 asociaţi.
Structura organizatorică a activităţii
Activitatea este coordonată de Directorul General al unităţii.
Structura organizatorică a activităţii de poducţie şi administrare a societăţii
cuprinde gruparea unităţii pe compartimente, ateliere, secţii precum şi relaţiile
organizatorice ce trebuie stabilite între ele.
Din structura organizatorică rezultă că în activitatea S.C. Hell Group
Company S.R.L. se cuprind 3 categorii de compartimente:
- compartimente pentru realizarea activităţii de bază;
- compartimante auxiliare activităţii de bază;
- compartimente funcţionale.
Structura de exploatare cuprinde compartimente pentru realizarea
activităţii de bază şi auxiliare activităţii de bază. Compartimentele activităţii de
bază sunt constituite pe următoarele verigi organizatorice:
- formaţia de lucru este baza activităţii de producţie;
- secţiile se organizează pentru conducerea unitară a activităţilor legate
între ele din punct de vedere tehnologic;
- atelierele sunt constituite pentru desfăşurarea unor activităţi similare sau
omogene şi a căror realizare necesită o coducere unitară şi volumul de muncă al
mai multor formaţii de lucru.
În funcţie de desfăşurarea în timp a activităţii există următoarea structură
de exploatare:
Inginer şef Producţie este cel care asigură îndeplinirea sarcinilor în domeniul
activităţii de exploatare din cadrul întreprinderii. În direcţia subordine a
Inginerului şef Producţie sunt:
- Secţia de producţie 1 are în subordine două ateliere de producţie: vopsele
alchidice şi lavabile.

38
 - Secţia de producţie 2 are în subordine două ateliere de producţie: atelierul
de producţie lacuri, diluanţi, grund şi atelierul de producţie aracet.
- Comartimentul de control tehnic de calitate (C.T.C.) – atinge obiectivele
propuse de întreprindere, concepute să stabilească şi să menţină un sistem
al calităţii adaptate la activităţile sale şi la natura produselor sale.
Inginer şef Reparaţii este cel care asigură îndeplinirea sarcinilor cu privire la
executarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii la echipamente, instalaţiile
şi construcţiile unitare. În direcţia subordine a inginerului şef de producţie sunt
două compartimente :
- Atelier mecanic şi instalaţii auxiliare ;
- Atelier reparaţii electrice.
Directorul Tehnic şi Comercial are în subordine:
- Biroul Vânzări, Marketing;
- Biroul Aprovizionare;
- Compartimentul Transporturi;
- Serviciul Protecţia Muncii.
Structura fincţională
Organul suprem de conducere şi decizie al societăţii îl constituie Adunarea
Generală a Asociaţilor. Societatea trebuie să îşi desfăşoare activitatea în condiţii
optime şi eficiente, principalul factor al actului decizional, asupra căruia trebuie
să se acţioneze este asumarea responsabilităţii acestui act de către fiecare factor
de decizie în cadrul societăţii.
Directorul general al companiei asigură conducerea curentă a societăţii,
coordonează activitatea directorilor executivi pe funcţii, activitatea juridică pe
personal şi controlează permanent modul în care este organizată şi desfăşurată
activitatea. În direcţia subordine a Directorului General sunt:
Serviciul Resurse Umane – asigură personalul necesar pe meserii şi
specializări, respectând procedurile şi reglementările în vigoare la angajare;

39
 Compartimentul Administrativ – Pază – Protocol – asigură buna
organizare a problemelor administrative şi de protocol, organizarea
secretariatului, problemelor de pază şi a acelor sociale.
Serviciul Informatică – elaborează şi dezvoltă concepţia de constituire a
unui sistem informatic uniform pentru managementul tehnic şi de producţie al
societăţii.
Directorul Economic asigură îndeplinirea sarcinilor ce revin organizaţiei
în domeniul financiar-contabil şi răspunde pentru operaţiunile executate. Acest
diector are în subordine următoarele: serviciul financiar, biroul de contabilitate
şi biroul de facturare-încasare.

Organigrama ,,S.C. Hell Group Company S.R.L.”

40
3.2 Contabilitatea imobilizărilor corporale la S.C. Hell Group Company
S.R.L

Analiza principalilor indicatori economico-financiari ai

societăţii.Societatea aplică în desfăşurare activităţi financiar-contabile OMFP
3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directivele
Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, întrepătrunse cu
Legea contabiliăţtii 82/1991 republicată cu modificările şi completările
ulterioare.
Vânzările producătorului de vopsele S.C. Hell Group Company S.R.L. s-
au redus cu 4,7% in 2011, din cauza scăderii cererii şi puterii de cumpărare a
41
clienţilor, condiţiilor de creditare şi comprimării pieţei imobiliare, iar în anul
2012 firma şi-a diminuat rulajul sub 5%. Măsurile luate pentru depăşirea crizei
şi susţinerea vânzărilor au inclus atât acţiuni de publicitate TV, cât şi menţinerea
preşurilor, în ciuda scumpirii materiilor prime.
În 2011 s-a realizat o nouă secţie de lacuri şi vopsele alchidice, cu o linie
tehnologică optimizată, iar în 2012 investiţiile s-au limitat la câteva utilaje de
ambalare automată.
Toate datele pe care le voi prezenta în continuare sunt culese sau
prelucrate din situaşiile financiare de închidere ale exerciţiilor financiare
01.01.2011 – 31.12.2011 respectiv 01.01.2012 – 31.12.2012.
Pentru a ne putea forma o imagine de ansamblu într-un timp cât mai scurt
asupra situaţiei firmei cât şi pentru ,,imprimarea” unei opinii rapide şi realiste
asupra evoluţiei financiare ale acestei societăţi în perioada 2011 – 2012 am ales
prezentarea comparativă a datelor după cum urmează:

Tabelul Nr. 1

Dinamica principalilor indicatori econmico financiari la S.C. Hell Group

Company. S.R.L
42
 Anul 2011 2012
Nr.
Cr Indicator Ctb Ctb % Rec %
t.
1 Cira de afaceri
3.096.120.00 100 2.989.178.00 96.545 2.817.587 91.00

2 Venituri totale
3.151.503.00 100 3.060.234.00 97.104 2.884.572.53 91.53

3 Cheltuieli totale
2.796.286.00 100 2.769.499.00 99.042 2.610.518.43 93.36

4 Rezultat
financiar 355.217.00 100 290.744.00 81.849 274.054.11 77.15

5 Cheltuieli
salariale 2.571.003.00 100 2.769.499.00 107.72 2.610.518.43 101.54

6 Număr salariaţi
90 100 91 101.11 85.77 95.30

7 Productivitatea
34.401.33 32.848.11 95.48 30.962.40 95.30
Muncii

Sursa: Datele sunt prelucrate din documentele contabile ale companiei şi

prelucrate de autor.
În tabelul de mai sus s-a analizat evoluţia principalilor indicatori care
acţionează asupra evoluţiei firmei.
Cifra de afaceri (exprimată în preţuri curente) a scăzut în anul 2012 faţă
de 2011 106.942 lei. Contribuţia majoră la modificarea cifrei de afaceri totale
revine veniturilor din activitatea de bază a societăţii. Astfel, în cadrul analizei cu
cât veniturile au fost mai mici cu atât cifra de afaceri s-a diminuat. Datorită
fatului că cifra de afaceri face parte din indicatorii care măsoară efectele,
scăderea, ei reprezintă o situaţie nefavorabilă pentru societatea comercială.

Figura Nr. 2

43
Evoluţia cifrei de afaceri pentru S.C. Hell Group Company S.R.L.

Veniturile totale au scăzut în intrevalul analizat cu 91.260. lei (cu 2,89%).

Figura Nr. 3

Evoluţia venituri totale

Cheltuielile totale acu scăzut cu 26.787 lei (0,97%) în perioada analizată

Figura Nr. 4
Evoluţia cheltuieli totale 2011 – 2012

44
Rezultatul financiar este în scădere în 2012 faţă de 2011 respectiv de la 355.217.
lei în 2011 la 290.744. lei în 2012.

Figura Nr. 5

Evoluţia rezultatului financiar

Numărul de persoane a crescut de la 90 în 2011 la 91 în 2012 influenţând

favorabil cifra de afaceri.
Productivitatea anuală pe salariat a scăzut de la 43.401 la 32.848 în perioada
analizată, infulenţând nefavorabil cifra de afceri care este în scădere.
Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind imobilizările
corporale la S.C. Hell Group Comany S.R.L.
Compania achiziţionează o linie de producţie, cheltuielile legate de
achiziţie fiind:
- preţ cumpărare – 60.000 lei;

45
 - costuri de montaj – 30.000 lei;
- cheltuieli de transport până la locul de montare 12.000 lei;
- onorariile inginerilor care montează linia 10.000 lei;
- cheltuielile cu demontarea, mutarea şi restaurarea amplasamentului
20.000 lei.
Ca = Pc + Cm + Ct + Oi + Cmd = 132.000 lei
Unde:
Ca – cost de achiziţie;
Pc – preţ de cumpărare
Cm – costuri de montaj
Ct – cheltuieli de transport până la locul de montare
Oi – onorariile inginerilor care montează linia
Cmd – cheltuieli cu montarea, demontarea şi restaurarea amplasamentului
Reflectarea în contabilitare a achiziţiei instalaţiei:

2131 = % 132.000
404 112.000
1513 20.000
Întreprinderea importa în vara anului 2003, o instalaţie pentru fabricarea
vopselelor cu sistem tint-mix, cheltuielile legate de achiziţie fiind:
- preţ cumpărare 70.000 lei;
- taxe vamale 7.000 lei;
- comision vamal 700 lei;
- cheltuieli legate de punerea în funcţiune 15.000 lei;
- cheltuielile cu reclamă 10.000 lei;
Societatea mai estimeaza cheltuieli cu mutarea, demontarea activului care vor
fi în valoare de 20.000 lei reprezentate de: cheltuieli cu materiale
consumabile 7.000 lei; salarii 6.000 lei; prestaţii primite de la terţi 7.000 lei.
Durata de viaţa utilă a instalaţiei este de 12 ani.
Ca = Pc + Tv + Cv + Cf + Cmd
46
 Ca = 70.000 + 7.000 + 700 + 15.000 + 20.000
Ca = 112.700 lei
Unde:
Ca – cost de achiziţie
Pc – preţ de cumpărare
Tv – taxe vamale
Cv – comisionul vamal
Cf – cheltuielile legate de punerea în funcţiune
Cmd – cheltuieli cu montarea, demontarea activului.

-se înregistrează achiziţia instalaţiei

2131 = % 112.700
404 85.000
446 7.700
1513 20.000
- se înregistrează amortizarea anuală a instalaţiei
6811 = 2813 9.391,66
Cheltuieli de exploatare Amortizarea (adica 112.700/12 ani)
Privind amortizarea instalaţiilor
Imobilizărilorse înregistrează cheltuielile cu demontarea activului la
expirarea perioadei de utilizare
- cheltuieli cu materiale consumabile
602 = 302 7.000
Cheltuieli cu materialele Materiale consumabile
Consumabile
- cheltuieli cu salariile personalului
641 = 421 6.000
Chetuieli cu salariile Materiale consumabile
Personalului
- cheltuieli cu serviciile primite de la terţi
47
 628 = 7812 20.000
Alte cheltuieli cu Venituri din provizioane Serviciile executate de
terţi pentru riscuri şi cheltuieli
În situaţia în care plata unei imobilizări cumpărate este decalată dincolo
de condiţiile prevăzute iniţial prin contract (plată imediată), norma prevede că
respctivul activ să fie contabilizat la preţul sau dat de plată imediată, iar suma
plătită în plus să fie considerată o cheltuială a perioadei de credit.
Costul de producţie cuprinde: cheltuielile directe de producţie, exclusiv
costul îndatorării şi cota de cheltuieli indirecte alocată sistematic asupra bunului
obţinut .
Cheltuielile reprezentând manopera, rebuturi sau alte consumuri peste
limitele acceptate ca fiind normale, precum şi pierderile care au apărut în cursul
construcţiei în regie proprie a activului n sunt incluse în costul activului.
Reevaluarea şi amortizarea imobilizărilor corporale la S.C. Hell Group
Company. S.R.L. În cazul acestei companii, un activ are valoare de intrare (V) în
primul an (N) de 200.000 lei, durata de utilizare normală (DUN) este de 10 ani,
Utilajul este amortizat prin metoda liniară. După 2 ani, se reefectuează
reevaluarea activului, în urma careia se constată că valoarea justă este de
240.000 lei.
Determinarea amortizării pentru primii 2 ani:
Determinarea ratei anuale de amortizare liniară se face dupa formula
Ra = 100%/DUN , iar în situţia noastră Ra este Ra = 100%/10 = 10%;
Determinarea valorii amortizării anuale în primii 2 ani(Ra, X, V), adică
10% x 200.000 lei = 20.000 lei;
Determinarea valorii amortizării, cumulată pentru primii 2 ani:
2 x 20.000 lei = 40.000 lei;
Deteminarea amortizării dupa reevaluare:
- Valoarea neta contabilă = Valoarea de intrare – Amortizarea cumulată în
primii 2 ani, adică 200.000 lei – 40.000 lei = 160.000 lei;

48
 - Rata recalculării amortizării = Valoarea justă / Valoarea netă contabilă,
adică 240.000 lei / 160.000 lei = 1,5;
- Valoarea contabilă brută recalculată = Rata recalculării amortizării x
Valoarea de intrare, adică 1,5 x 200.000 lei = 300.000 lei;
- Amotizarea recalculată pentru primii 2 ani: 40.000 lei x 1,5 = 60.000 lei;
- Noua valoare (justă) netă reactualizată de 240.000 lei se poate verifica şi
prin diferenţe între Valoarea brută recalculată şi Amortizarea cumulată
recalculată: 300.000 lei – 60.000 lei = 240.000 lei;
- Amortizarea anuală după reevaluare: Valoarea contabilă brută recalculată
/ (DUN – 2) = 300.000 lei / 8 ani = 37.500 lei.
Determinarea creşterilor (diferenţelor) de valoare:
- Valoarea brută de intrare: 300.000 lei – 200.000 lei = 100.000 lei;
- Amortizare pentru primii 2 ani: 2 x 30.000 lei – 2 x 20.000 lei = 2 x
10.000 lei = 20.000 lei;
- Diferenţa valoare netă de intrare: 100.000 lei – 20.000 lei = 80.000 lei.
Înregistrarea în contabilitate a acestor diferenţe se face în felul următor:
- pentru creşterea netă de valoare de intrare a imobilizării
2131 = 105 80.000 lei
Echipamente tehnologice Rezerve din reevaluare
(maşini, utilaje şi intalaţii de lucru)
- pentru diferenţa de amortizare anuală
2131 = 2813 20.000lei
Echipamente tehnologice Amortizarea instalaţiilor
(maşini, utilaje şi intalaţii mijloacelor de transport,
de lucru) animalelor şi plantaţiilor
În cazul nostru S.C. Hell Group Company S.R.L. graficul de amortizare se
prezintă astfel:
Anul de Valoarea de Rata de Valoare Total Valoarea
amortizar amortizat amortizar amortizare amortizare rămasă
e e
49
 1 200.000.00 10% 20.000.00 20.000.00 180.000.00
2 180.000.00 10% 20.000.00 40.000.00 160.000/300.00
0
3 300.000.00: 12,5% 37.500.00 37.500.00 262.500.00
8
4 - 12,5% 37.500.00 75.000.00 225.000.00
5 - 12,5% 37.500.00 112.500.0 187.500.00
0
6 - 12,5% 37.500.00 150.000.0 150.000.00
0
7 - 12,5% 37.500.00 187.500.0 112.500.00
8 - 12,5% 37.500.00 225.000.0 75.000.00
0
9 - 12,5% 37.500.00 262.500.0 37.500.00
0
10 - 12,5% 37.500.00 340.000.0 0
0
TOTAL - - 340.000.0 - -
0

Concluzii

Amortizarea liniară prezintă avantajul că este simplă de aplicat, fiind cea

mai folosită, datorită uniformității cheltuielilor exercițiului și costurilor în timp.
Principalele limite decurg din aspectul simplificat și constau în faptul că
diminuarea de valoare a bunurilor nu este constantă pe tot parcursul vieții sale,
de asemenea metoda nu ține cont nici de viețile sale, de asemenea metoda nu
50
ține cont nici de scăderea capacității de producșie, nici de creșterea în timp a
cheltuielilor de întreținere datorate uzurii.
Sub aspect fiscal metoda prezintă avantajul că atenuează tendința
intreprinderilor de eludare a fiscalității însă nu ține seama de influența
progresului tehnic, respectiv de uzura morală. Acest sistem a contribuit la baza
dezvoltării celorlalte regimuri de amortizare. Amortizarea în regim degresiv
prezintă avantajul trecerii pe cheltuială exploatare a unor sume mai mari în primi
ani de activitate în raport cu amortizarea corespunzătoare exercițiilor ulterioare.
Aceasta are ca justificare economică deprecierea, este pentru unele active
corporale, într-adevăr mai mare în cursul primelor exerciții și pe de altă parte, de
constatarea că activele au o capacitate de serviciu mai mare în primi ani de viață,
după care unele antrenează cheltuieli de întreținere din ce în ce mai mari.
În raport cu amortizarea liniară, amortizarea degresivă ajută trezoreria
intreprinderii în momentele când ea își utilizează lichiditățile pentru investiții.
Ca avantaj fiscal metoda degresivă, permite intreprinderii realizarea unor
economii de impozite mai importante în începutul duratei de folosință a unor
imobilizări, în consecință în anii care vor urma imediat, investițiile vor fi mai
puțin importante. În perioada de inflație, metoda presupune o amânare a
impozitului care va fi reglementat în moneda depreciată.
Regimul de amortizare degresivă are avantajul de a atenua efectele uzurii
morale prin recuperarea valorii imobilizărilor într-o perioadă de timp mai scurtă.
Consider că principalul dezavantaj al metodei constă în faptul căintreprinderile
nu pot să cuantifice efectul uzurii morale asupra imobilizărilor corporale
coeficienți multiplicativi neavând nici o bază reală de calcul.
Sistemul accelerant, reprezintă o formă de recuperare în ritm rapid a
valorii imobilizărilor pentru evitarea uzurii morale. El afectează profitul în
sensul reducerii și pe această bază se micșorează impozitul datorat statului, dar
în același timp dă posibilitatea unității de a folosi fondul rezultat, în
achiziționarea de noi active fixe necesare.
Prin folosirea metodei accelerate față de metoda liniară întreprinderea
51
câștigă din amânarea impozitului pe profit, capitalizați și nu folosiți pentru
consum imediat. Astfel se confirmă un principiu al unui bun finanțist: o
întreprindere trebuie să-și încaseze creanțele cât mai repede și să-și negocieze
termenele de plată pentru datoriile neoneroase pe un termen cât mai lung.
Pentru fiecare metodă de amortizare suma profiturilor nete deținute și a
capacităților de autofinanțare este aceeași, astfel că dacă întreprinderea nu-și
utilizează eficient economiile obținute din primul an, nu va obține pe ansamblu
nici un rezultat pozitiv și poate o incapacitate de finanțare.
Bugetul de stat indiferent care dintre metodele de amortizare este
folosităde întreprindere, încasează același impozit. Comparând cele trei metode
se observă că pe perioada duratei de amortizare cheltuielile cu amortizarea,
precum și impozitul pe profit sunt aceleași. Întreprinderea obține un avantaj
financiar pentru metodele cu sume de amortizare mai mari în primi ani
(degresiva, accelerată ) față de metoda liniară prin faptul că beneficiază într-un
termen mai scurt de un surplus bănesc reieșit din neplata impozitelor și
dividendelor.
În concluzie, amortizarea este un fenomen complex, cu determinări și
consecințe multiple, care reprezintă uzura imobilizărilor, reducerea
corespunzătoare a valorii acestora, transferul valorii asupra
cheltuielilor/costurilor, recuperarea acestora prin vânzarea produselor și
încasarea contravalorii acestora, reconstituirea fondului de dezvoltare în vederea
achiziționării unei noi imboilizări în local celei uzate, amortizate integral și
scoase din un.
BIBLIOGRAFIE

1. Maria Berheci "Valorificarea raportărilor financiare",

Ed. CECCAR, Bucureşti, 2010

52
2. Dorina Luţă,
Cristina Bunea-Bontaş
3. Dorina Luţă
4. Dumitru Vişan
5. Corpul experţilor contabili şi
contabililor autorizaţi din România
6. Corpul experţilor contabili şi
contabililor autorizaţi din România
7. Corpul experţilor contabili şi
contabililor autorizaţi din România,
Institutul Naţional de Dezvoltare
Profesională Continuă
8.Dănuţ Chilarez
9. Dima Florin-Constantin,
Cristina Bunea-Buntaş,
Cristina Otilia-Ţenovici
10. Dima Florin-Constantin
11. Mihai Ristea,
12. Mihai Ristea,
13. Corpul experţilor contabili şi
contabililor autorizaţi din România
53
"Contabilitate aprofundată", Ed.
Independenţa Economică, Piteşti, 2010
"Contabilitate financiară", Ed.
Independenţă Economică, Piteşti, 2012
"Aprofundări în contabilitatea
financiară", Ed. Tribuna Economică,
Bucureşti, 2011
"IFRS - Partea A", Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2011
"IFRS - Partea B", Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2011
"Ghid practic de aplicare a
reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene aprobate prin
OMFP nr. 3055/2009", Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2010
Contabilitate şi fiscalitate. Ed.
Independenţă Economică, Piteşti, 2013
"Contabilitate de gestiune-curs
aplicativ", Ed. Independenţa Economică,
Piteşti, 2010
"Dezvoltări privind normalizarea şi
reglementarea în contabilitate", Ed.
Independenţa Economică, Piteşti, 2009
"Contabilitatea societăţilor comerciale"
vol. I, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009
"Contabilitatea societăţilor comerciale"
vol. II, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009
"IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare
- Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea
Standardelor Internaţionale de
Contabilitate", Ed. CECCAR, Bucureşti,
 2011

14. Dumitru Vişan, Corneliu Burada, "Contabilitate financiară", Ed.

Dorina Luţă Independenţa Economică, Piteşti, 2006
15. Ioan Moroşan "Contabilitate financiară şi de gestiune",
Ed. CECCAR, Bucureşti, 2010

54