DE LA ARMONIZAREA CONTABILĂ

INTERNAȚIONALĂ LA CONVERGENȚĂ-
STRATEGIA IASB PRIVIND EVOLUȚIA
CONTABILITĂȚII LA NIVEL INTERNAȚIONAL

STUDENT: BORȘE FLAVIA-DENISA, CIG III grupa 1

PROFESOR:Conf.Univ.Doctor BOGDAN VICTORIA

CUPRINS
DEFINITIE............................................................................................................................................5
INTRODUCERE....................................................................................................................................5
DIMENISIUNI ALE CONVERGENTEI CONTABILE INTERNATIONALE....................................7
CONSIDERAŢȘI PRIVIND CONVERGENŢA CONTABILĂ LA NIVEL INTERNATIONAL........9
STADIUL ACTUAL AL PROCESULUI DE CONVERGENŢĂ........................................................10
IMPLEMENTAREA INTERNAŢIONALĂ A IFRS...........................................................................11
EXPUNERE DE MOTIVE..................................................................................................................12
Elaborarea IFRS................................................................................................................................13
Adoptarea și aplicarea IFRS în Uniunea Europeană..........................................................................14
CONFORMITATEA IFRS ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ (EURO-CONVERGENŢA).........................................14
ARMONIZAREA CONTABILITĂŢȘI UNIUNȘI EUROPENE PRIN INTERMEDIUL DIRECTIVELOR CONTABILE
EUROPENE............................................................................................................................................14
CONCLUZIE.......................................................................................................................................17
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................19
DEFINITIE

Armonizarea contabilă are ca scop limitarea variaţiilor dintre sistemele contabile prin
punerea de acord a reglementărilor contabile din toate ţările UE, care se realizează prin
intermediul directivelor contabile europene.

Convergenţa contabilă are ca scop înlăturarea diferenţelor între sistemele contabile, pe baza
Proiectului de Convergenţă între US GAAP (United States Generall Accepted Accounting
Principles) şi IFRS (International Financial Reporting Standards).

INTRODUCERE
În martie 2001, Consiliul international de standarde contabile (International Accounting
Standards Board: IASB) a devenit fundatie, organizată după modelul organismului american
de normalizare (FASB). Fundatia este compusă din patru elemente: adunarea
administratorilor (trustees); organismul de normalizare propriu-zis, IASB, care preia
activitătile de armonizare de la vechiul organism international (International Accounting
Standards Committee: IASC); un comitet de interpretare, Comitetul international de
interpretări privind raportările financiare (International Financial Reporting Interpretations
Committee: IFRIC); un consiliu consultativ de normalizare (International Accounting
Standards Advisory Council: IASAC). Adunarea administratorilor este compusă din 19
membri. Cinci dintre ei sunt numiti de Federatia internatională a expertilor contabili
(International Federation of Accountants: IFAC), în urma unui proces de consultare a
diverselor organizatii care reprezintă preparatoiii de conturi, utilizatorii de conturi și
universitarii. Ceilalti „trustees” sunt cooptati ca personalităti, consecintă a competentelor lor
profesionale, în materie de contabilitate și de normalizare. Misiunile esentiale ale
administratorilor sunt: puterea de a finanta noul dispozitiv de normalizare și de a vota bugetul
organismului; calitatea de a numi membri ai IASB, Comitetului consultativ de normalizare si
Comitetului de interpretare. Consiliul international de standarde contabile: IASB are întreaga
responsabilitate privind elaborarea si publicarea standardelor contabile internationale. Ele
poartă Economie teoretică si aplicată sub numele de standarde internationale de raportare
financiară (International Financial Reporting Standards: IFRS). Standardele vechiului
organism, IASC, își păstrează simbolizarea (IAS) și vor rămâne în vigoare, până când ele vor
fi înlocuite printr-un standard al IASB, deci un IFRS. Procedura de elaborare a standardelor
(due process) este reprodusă după cea a organismului american de normalizare și comportă
două etape principale: într-o primă etapă, IASB publică un proiect de normă (exposure draft:
ED); în etapa a doua, după ce s-au primit eventualele comentarii, consiliul publică standardul
definitiv sau amână publicarea acestuia. Comitetul de interpretare,in conexiune cu IASB,
acest comitet (IFRIC) este însărcinat cu interpretarea standardelor emise si, eventual, cu
formularea de propuneri pentru rezolvarea de probleme ce ar putea să fie ridicate de aplicarea
standardelor. Odată confirmate de IASB, interpretările au aceeași autoritate ca și standardele.
Consiliul consultativ de normalizare este un forum al persoanelor si organizatiilor vizate
pentru raportarea financiară si armonizarea contabilă internatională. Asa după cum îi indică
numele, el are o misiune de consiliere pe care o exercită în sprijinul IASB. În acest sens,
consiliul ajută organismul international să fixeze programul său de lucru si prioritătile sale,
să-si dea avizul asupra proiectelor de norme. De asemenea, el trebuie să fie consultat de
administratori, în situatia în care acestia vizează modificarea IASB. În zilele noastre, se
acreditează termenul general de referential contabil international IFRS, care cuprinde:
standardele internationale de raportare financiară (IFRSx), elaborate ca atare de IASB;
standardele internationale de contabilitate (IASx) care au suportat și vor suporta un proces de
revizuire prin eliminarea alternativelor, redundantelor și conflictelor în continutul lor, ca și
cele care nu au necesitat o astfel de ameliorare sau nu s-a impus, cel putin deocamdată,
eliminarea lor; interpretări de tip nou: elaborate de Comitetul IFRIC sau de predecesorul său,
„Comitetul permanent de interpretare” (Standing Interpretations Committee: SIC), ele (mai
ales cele din urmă) sunt supuse eliminărilor și revizuirilor, atunci când realitatea impune acest
fapt. Având în vedere ambitiile Uniunii Europene în legătură cu adoptarea referentialului
contabil international, să nu pierdem din vedere implicatiile majore ale unei astfel de optiuni.
O atare adoptare a adus și aduce schimbări fundamentale în aria de reflectie a profesionistilor
contabili din bătrânul continent. Provocările aduc după sine bulversarea celor cantonati în
traditiile lor sofisticate. Ea este cu atât mai mare cu cât unele tări europene (în fapt,
majoritatea) au fost și mai sunt încă purtătoare ale unui model contabil îndepărtat de filosofia
anglo-saxonă, model după care se inspiră și lucrările organismului international de
normalizare. Elementul nodal al acestor evolutii este în acord cu obiectivul atasat
contabilitătii, chiar prin cadrul conceptual international: furnizarea de informatii privind
satisfacerea necesitătilor investitorilor, în fundamentarea deciziilor lor referitoare la
cumpărarea, păstrarea sau vânzarea titlurilor financiare pe care le detin. Dintr-un atare
obiectiv decurge, cu predilectie, primordialitatea acordată bilantului în raport cu celelalte
situatii financiare. În acest raport de forte se plasează aplicarea din ce în ce mai pregnantă a
principiului prevalentei continutului economic asupra naturii juridice (substance over form) și
recursul la un sistem de evaluare bazat pe valoarea justă. Referitor la bilant, este evidentă
pierderea de viteză a bilantului patrimonial, în favoarea unei structuri care să exprime mai
bine realitatea economică și financiară. Cât priveste principiul primordialitătii economicului
asupra juridicului (traducere din engleză care nu este în conformitate cu întelesul anglo-
saxon), el ne poate conduce la ideea accentului pus pe un control de fapt, în absenta unui
control de drept. Mai mult, interventia lui solicită credinta în judecata formulată de
profesionistul contabil. Recursul tot mai des la valoarea justă, în sistemul de măsurare, nu
înseamnă abandonarea costurilor istorice și a prudentei, dar cel putin diminuarea prezentei
acestor principii în mesajul contabil, lăsând loc unui criteriu mai apropiat de optimul între
relevanta și viabilitatea informatiilor. Valoarea justă este, în primul rând, o valoare de piată
(market value), ceea ce înseamnă că activele și datoriile ar trebui să fie evaluate pe o piată
eficientă. Adesea, valoarea justă se calculează pe bază de modele ce fac apel la actualizări, la
valorile actuale ale fluxurilor de trezorerie asteptate de întreprinderea în cauză. Dacă aducem
iar în discutie eternitatea pe care o acordăm Planului contabil general, înseamnă că glosăm la
infinit piesa clasică a contabilitătii și riscăm să jucăm o partidă pierdută. Timp în care anglo-
saxonși continuă să reflecteze și să mărească gap-ul care ne separă. Trezirea la ora
standardelor contabile internationale, deși relativ bruscă, este totuși necesară. Învătarea lor nu
trebuie să repete la nesfârșit lectia debitărilor și creditărilor, asa cum asimilam, în trecutul nu
prea îndepărtat, functiunile conturilor din nemuritorul plan. Formarea profesională necesară în
asimilarea literei și spiritului standardelor IFRS este absolut necesară și ea va decanta valorile.
Preparatorii, utilizatorii și auditorii conturilor trebuie să probeze o mare capacitate de
interpretare și de judecată, cu atât mai mult cu cât aceste noi produse normalizatoare, pe care
le numim standarde IFRS și interpretări IFRIC, conduc la folosirea unei doze deloc neglijabile
de estimare, deci aproximare, deci subiectivitate. Să nu uităm că, în asimilarea standardelor
internationale, s-ar impune și necesitatea unei abordări comparative între referentialul national
și cel produs de IASB,lectie a comparatiilor la care noi, românii, lipsim de cam multă vreme.

DIMENISIUNI ALE CONVERGENTEI CONTABILE INTERNATIONALE

În primii săi ani de existentă (2001-2005), organismul international de normalizare IASB a

îndeplinit trei sarcini majore: construirea unei „platforme stabile”, care să contină standarde
performante; montarea unui cadru puternic, pentru realizarea convergentei standardelor
nationale cu standardele internationale; și montarea unui cadru flexibil, pentru realizarea
convergentei standardelor internationale (IAS/ IFRS) cu cele americane (US GAAP). La
vremea când Uniunea Europeană a decis să adopte standardele IAS/IFRS, se poate afirma că,
adesea, acestea au fost prezentate ca un răspuns european la dominatia reglementărilor
americane (US GAAP) în viziunea pietelor financiare mondiale. În mod cert, o atare afirmatie
ar merita să fie nuantată. Pentru specialisti, este usor astăzi de observat că Europa exercită o
influentă mai mică asupra lucrărilor organismului international de normalizare decât Statele
Unite ale Americii, chiar dacă în bătrânul continent s-a luat decizia de adoptare a
referentialului international. Pe de altă parte, procesul cu altitudinea cea mai mare în evolutia
contabilitătii la nivel mondial este convergenta între cele două referentiale contabile
international recunoscute: IFRS și US GAAP. Pe data de 18 septembrie 2002, cele două
organisme normalizatoare (IASB și FASB) au convenit asupra unui calendar și a unei metode
privind procesul de convergentă. Este vorba despre acordul de la Norwalk. Totuși, pentru
moment, nici IASB și nici FASB nu au răspuns la întrebările legate de modelul de guvernantă.
În contextul în care IASB a ales o politică de convergentă a referentialului IFRS cu cel
american (US GAAP), el a primit un ajutor semnificativ de la Comisia Europeană. În privinta
„platformei stabile”, trebuie precizat că, încă de la primele sale angajări, Consiliul
organismului international s-a concentrat asupra implicatiilor practice ale propunerii Comisiei
Europene ca, începând cu 1 ianuarie 2005, toate companiile cotate pe pietele financiare din
UE să adopte pachetul existent de standarde internationale, în urma revizuirii, la care se
adaugă noile standarde (IFRS). De asemenea, Consiliul a decis că numai acele standarde
elaborate și publicate până în 2004 (inclusiv) să fie aplicate în 2005. Standardele elaborate și
publicate, după această dată, trebuie să fie aplicate în 2006 sau mai târziu. În procesul de
revizuire, obiectivele IASB au impus să se elimine optiunile (alternativele), redundantele și
conflictele apărute în continutul standardelor. În scopul realizării convergentei, proiectul de
îmbunătătire a militat pentru implementarea celor mai bune practici, la nivel mondial. De
asemenea, proiectul a primit adeziunea unei game largi de actori ai pietelor financiare, a
specialistilor comisiilor de valori mobiliare, normalizatorilor contabili nationali, Consiliului
consultativ de normalizare, a exponentilor marelui public. În sfârșit, proiectul a exclus un
număr de optiuni prezente în standardele IAS, a căror existentă provoca elemente de
nesigurantă și reducea comparabilitatea. Continutul proiectului de îmbunătătiri a vizat: IAS 1
„Prezentarea situatiilor financiare” IAS 2 „Stocurile” IAS 8 „Politici contabile, schimbări în
estimările contabile și erori” IAS 10 „Evenimente ce survin după data închiderii exercitiului”
IAS 16 „Imobilizările corporale” IAS 17 „Contractele de locatie” IAS 21 „Efectele variatiilor
cursurilor monedelor străine” IAS 24 „Prezentarea informatiilor referitoare la tranzactiile cu
părtile afiliate” IAS 27 „Situatșile financiare consolidate și individuale” IAS 28 „Investitii în
întreprinderile asociate” IAS 31 „Interese în asocierile în participatie” IAS 33 „Rezultatul pe
actiune” IAS 40 „Investitiile imobiliare”. Dincolo de aceste standarde revizuite, proiectul a
vizat și eliminarea standardului IAS 15 „Informarea care reflectă efectele variatiilor de
preturi” (un standard al contabilitătii de inflatie). Finalizarea acestui proiect de îmbunătătiri s-
a realizat în decembrie 2003. Alături de acest proiect și pentru a ghida adoptarea pentru prima
dată a standardelor internationale de raportare financiară (care vizează IFRS 1), era necesară
definitivarea lucrărilor la patru proiecte de standarde de tip nou (International Financial
Reporting Standard: IFRS), primele două ca urmare a inexistentei unui standard anterior,
capabil să se constituie într-un ghid de plecare, iar celelalte două, pentru realizarea
obiectivului de convergentă între cele două mari sisteme contabile cu vocatie mondială (cel
international și cel american). Aia se face că deschizătorul de drum IFRS 1 este urmat de:
IFRS 2 Plata pe bază de actiuni (Share-based Payment), care a intrat în vigoare după 1
ianuarie 2005, IFRS 4 Contractele de asigurare (Insurance Contracts), care a intrat în vigoare
după 1 ianuarie 2005, IFRS 3 Grupările de întreprinderi (Business Combinations), care a
intrat în vigoare după 31 martie 2004, IFRS 5 Active necurente detinute în scopul
tranzactionării și abandonurile de activităti (Non-current Assets Held for Sale and
Discontinued Operations), care a intrat în vigoare după 1 ianuarie 2005. Standardele rezultate
din aceste proiecte desăvârsesc platforma stabilă a standardelor, pentru 2005.

CONSIDERAŢȘI PRIVIND CONVERGENŢA CONTABILĂ LA NIVEL

INTERNATIONAL

Dezvoltarea finanţărilor şi investiţiilor multifuncţionale implică o cerere tot mai presantă

pentru standarde de contabilitate internaţionale de o înaltă calitate, care să fie folosite ca bază
de raportare în întreaga lume, pentru a asigura comparabilitatea la nivel internaţional. Lipsa
unei definiţii clare a convergenţei contabile şi evenimentele care se succed cu repeziciune pe
scena mondială antrenează opinii mai mult sau mai puţin divergente asupra şanselor de succes
ale procesului de convergenţă dintre IFRS şi US GAPP. SEC (Securities and Exchange
Commission) are păreri împărţite privind şansele de reuşită a procesului de convergenţă;
actualul preşedinte, C. Cox, subliniază că nu trebuie să ne aşteptăm la o convergenţă totală
sau la un nivel specific de convergenţă, înaintea eliminării cerinţei de reconciliere, iar în
viitorul apropiat IFRS şi US GAPP vor intra în competiţie liberă pe pieţele de capital ale
SUA; fostul preşedinte al SEC, W. Donaldson, subliniază că această convergenţă contabilă
este un pas logic impus de globalizare. Şi cele două organisme de normalizare, IASB
(International Accounting Standards Board) şi FASB (Financial Accounting Standards
Board), au păreri apropiate; preşedintele IASB, D. Twedie, a emis ipoteza că, în următorii
cinci ani, diferenţele dintre cele două sisteme contabile vor fi reduse, iar preşedintele FASB a
emis ipoteza că, în următorii opt ani, cele două seturi de standarde vor fi interschimbabile,
idee susţinută şi de dorinţa Canadei de implementare a IFRS în următorși cinci ani, de
proiectul de convergenţă dintre IFRS şi Japanese GAPP, de dorinţa Chinei, Indiei de
implementare a IFRS, de implementarea în Australia, ca norme naţionale, a IFRS. În ceea ce
priveşte convergenţa contabilă dintre IASB şi FASB, se profilează tot mai mult ideea de
compatibilizarea a celor două categorii de standarde, ceea ce nu va determina standarde
identice, ci inexistenţa de conflicte între acestea. Având în vedere cele peste 250 de societăţi
mari europene, cotate pe pieţele de capital în SUA, care aplicau standarde internaţionale de
raportare financiară (IFRS) şi care suportau costuri mai mari prin reconcilierea acestora cu
standardele contabile (US GAAP), emise de FASB, normalizatorul american FASB, împreună
cu cel internaţional IASB au semnat un memorandum la 18 septembrie 2002 la Norwalk, prin
care să realizeze convergenţa standardelor lor de contabilitate, prin comparabilitatea cât mai
curând posibilă a acestora şi prin menţinerea acestei comparabilităţi.

În vederea asigurării convergenţei, IASB şi FASB au stabilit următoarele priorităţi1 :

– realizarea unui proiect pe termen scurt, care să vizeze identificarea şi soluţionarea unor
diferenţe între US GAAP (United States General Accepted Accounting Principles) şi IFRS
(International Financial Reporting Standards).

– proiecte comune de actualizare a cadrului conceptual, a standardelor privind raportarea

financiară, a combinărilor de întreprinderi, de recunoaştere a veniturilor şi cheltuielilor;

– înlăturarea celorlalte diferenţe existente prin programe viitoare convergente, desfăşurate

concomitent;

– inaugurarea coordonării activităţii consiliilor interpretative;

– proiectul de cercetare, pentru a identifica diferenţele semnificative dintre US GAAP şi IFRS

privind recunoaşterea, prezentarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale, scopul fiind de a
elimina tratamentele alternative;

– numirea unor membri de legătură ai IASB, la sediul FASB, pentru a facilita schimbul de
informaţii şi cooperarea;

– realizarea în viitor a unui singur set de standarde contabile globale de o înaltă calitate; –
crearea unui proiect, prin care să se realizeze un cadru conceptual unic, în care să fie utilizate
ambele referenţiale. FASB şi IASB au început analiza diferenţelor identificate şi rezolvarea
lor într-un proiect pe termen scurt, iar în 2005 s-a ajuns într-un stadiu final în ceea ce priveşte2
costul stocurilor, schimbul de active, clasificarea bilanţieră, câştigul pe acţiune, modificările

1
1 Lungu Camelia, Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situaţșilor financiare, Bucureşti,
Edit. CECCAR, 2007, p. 67.

2
Ibidem, p. 71
politicilor contabile, corectarea erorilor. Realizarea economiei mondiale justifică necesitatea
unor standarde contabile globale, care să fie aplicabile atât de FASB şi de IASB, cât şi de
organismele naţionale de normalizare, iar efortul de convergenţă trebuie să includă, pe lângă
elaborarea unor standarde comune, şi elaborarea unor interpretări comune, cu scopul de a da
soluţii asemănătoare pentru cazuri particulare similare.

STADIUL ACTUAL AL PROCESULUI DE CONVERGENŢĂ

Având în vedere problemele şi impedimentele în calea convergenţei, care au ieşit la suprafaţă

la începutul anului 2006, discuţiiile dintre cele două organisme au condus la semnarea unui
nou memorandum, care a stabilit direcţiile de convergenţă în perioda 2006–2008, direcţii
reprezentate de;3

– prioritatea memorandumului este realizarea unui set comun de standarde contabile de înaltă
calitate; – necesitatea eliminării cerinţelor de reconciliere cu US GAPP, pentru corporaţiile
străine, care sunt înregistrate la SEC;

– înlăturarea cerinţelor de reconciliere până în 2009;

– conlucrarea în cadrul proiectelor majore ale celor două consilii, ca un organism unic;

– definitivarea a 11 domenii cheie, care vor fi puse pe agenda comună de lucru a celor două
consilii (combinări de întreprinderi, consolidarea conturilor, evaluarea la valoarea justă,
raportul de performanţă, instrumentele financiare, imobilizări necorporale, leasingul etc.).

Convergenţa dintre IASB şi FASB a continuat şi în 2009, stabilindu-se anul 2011 ca punct de
finalizare al procesului. De asemenea, se propune ca anul 2013 să fie anul în care IFRS-urile
să se aplice şi în întreprinderile americane.

IMPLEMENTAREA INTERNAŢIONALĂ A IFRS

Începând cu anul 2005, majoritatea statelor dezvoltate au impus implementarea IFRS pentru
societăţile cotate la bursă şi au lăsat celorlalte societăţi posibilitatea de a opta pentru
raportarea IFRS. În ceea ce priveşte utilizarea directă a IFRS, în „2008 se poate vorbi de o
conformitate cu IFRS a 114 ţări din întreaga lume”4, care utilizează aceste standarde fie numai
pentru entităţile cotate, fie pentru toate entităţile lor. În ceea ce priveşte implementarea pe ţări
a IFRS, situaţia se prezină astfel: 5

3
https://www.iasplus.com/en/resources/ifrs-topics/use-of-ifrs

4
www.iasplus.com/resource.pdf.

5
Revista “World Watch”, Edit. Price Waterhouse Coopers, nr. 1, 200
 6

EXPUNERE DE MOTIVE

Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), cu sediul la Londra,

elaborează un set de standarde contabile de înaltă calitate, aplicabile la scară mondială, creând
deci un limbaj comun pentru raportarea financiară globală. Raportorul ia act de importanța
acestor standarde aplicabile la scară mondială pentru îmbunătățirea concurenței și pentru
îndepărtarea barierelor în materie de investiții la scară mondială.

Începând din anul 2005, companiile din UE cotate la bursă au obligația de a-și întocmi
situațiile financiare consolidate în conformitate cu aceste standarde. Încorporarea standardelor
internaționale de contabilitate în legislația UE este reglementată de un mecanism de adoptare,
conform dispozițiilor din Regulamentul IAS.

Standardele internaționale de contabilitate reprezintă o parte importantă a reglementărilor

privind serviciile financiare și a cadrului de supraveghere din UE. Ele interacționează cu o
6
Armonizare, convergenţă şi conformitate contabilă internaţională 253
multitudine de alte acte ale UE de reglementare a serviciilor financiare, printre altele din
domeniul reglementării prudențiale. Prin urmare, raportorul subliniază rolul important al
standardelor de contabilitate pentru dezvoltarea unei piețe unice a capitalului în Uniunea
Europeană, în special în contextul proiectului referitor la uniunea piețelor de capital.
Raportorul consideră că aplicarea standardelor internaționale de raportare financiară în UE a
contribuit la consolidarea pieței unice și a consolidat, de asemenea, competitivitatea
economiei europene, deoarece a permis întreprinderilor să atragă capital și investiții de pe
piețele mondiale de capital. Efectele aplicării IFRS în Uniunea Europeană în ultimii zece ani
au fost deci, per ansamblu, pozitive.

Cu toate acestea, criza financiară a arătat că standardele de raportare financiară trebuie

revizuite și îmbunătățite. În special ramificațiile utilizării termenului de „valoare justă” în
ceea ce privește stabilitatea financiară au antrenat o dezbatere care se află încă în curs.

Evaluarea Regulamentului IAS oferă o altă oportunitate de a aborda chestiunile privind

procesul de adoptare a IFRS în Uniunea Europeană.

Elaborarea IFRS
Uniunea Europeană a delegat elaborarea standardelor internaționale de raportare financiară
Consiliului pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASB), un organism
independent privat de autoreglementare. Independența acestei organizațși trebuie să fie
însoțită de acorduri în materie de responsabilitate adecvată. Revizuirea structurii și eficacității
Fundației IFRS oferă posibilitatea de a aborda chestiuni precum influența europeană și
responsabilitatea adecvată.

Complexitatea sporită a raportării financiare este, de asemenea, un motiv de preocupare

pentru raportor. Organismele de stabilire a standardelor trebuie să se străduiască să ajungă la
un echilibru corespunzător între necesitatea de a reflecta în standardele de contabilitate piețe
și instrumente financiare complexe și necesitatea elaborării unor standarde globale de înaltă
calitate, transparente și comparabile, care să poată fi înțelese de un număr mare de diverse
părți interesate. Standardelor internaționale de contabilitate trebuie să li se aplice principiul
proporționalității, în special pentru a permite și companiilor mai mici să fie listate. Raportorul
salută intenția Comisiei, în contextul proiectului privind uniunea piețelor de capital, de a
evalua, împreună cu IASB, posibilitatea de a elabora standarde de contabilitate pentru
companiile admise la tranzacționare pe piețele de creștere pentru IMM-uri.

Raportorul subliniază că este necesar să se elaboreze standarde de raportare financiară

coerente. Trebuie să se asigure coerența și consecvența în cadrul corpului existent de
standarde internaționale de contabilitate, dar și în ceea ce privește celelalte reglementări
privind serviciile financiare din UE. Având în vedere că scopul IFRS este de a crea standarde
contabile armonizate la nivel mondial, aplicabile într-o multitudine de jurisdicții (utilizarea
IFRS este în prezent obligatorie într-un număr de 116 jurisdicții, cu diferite structuri juridice,
de reglementare și economice), marja în care se pot lua în considerare caracteristicile
specifice europene este limitată. Prin urmare, pentru procedura de adoptare din UE nu există
decât opțiunile de a adopta standardul integral; de a adopta parțial un standard (excepții) sau
de a nu adopta un standard. Prin urmare, este extrem de important să se asigure influența
europeană în toate etapele procesului de elaborare a standardelor.

Raportorul solicită să se continue creșterea influenței europene din etapele inițiale ale
procesului de elaborare a standardelor contabile. În acest proces sunt implicate diverse entități
europene din sectorul public și privat, de la nivel național și european, care au uneori opinii și
interese diferite. Formularea unei poziții europene comune este deci importantă, dar, totodată,
dificilă. EFRAG are un rol important de jucat în acest sens.

Adoptarea și aplicarea IFRS în Uniunea Europeană

IFRS trebuie să fie adoptate pentru a deveni parte din legislația UE. Această procedură de
adoptare garantează faptul că standardele internaționale de contabilitate sunt în interesul
economiei europene.

Grupului consultativ european pentru raportarea financiară (EFRAG), un organism privat care
oferă expertiză și consiliere tehnică Comisiei, joacă un rol important în consolidarea influenței
europene, încă dintr-un stadiu incipient al procedurii de elaborare a standardelor. Raportorul
salută implementarea reformei guvernanței EFRAG, prin care se dă curs recomandărilor din
raportul Maystadt. Aceste reforme vor consolida capacitatea EFRAG de a-și realiza sarcinile.
Raportorul subliniază că este necesar să se consolideze capacitatea EFRAG de a realiza
evaluări de impact adecvate calitativ și cantitativ. În plus, trebuie analizate posibilitățile de a
implica mai mult Parlamentul în etapele incipiente ale procedurii de adoptare. Comisia ECON
a creat în acest sens echipa permanentă pentru IFRS.

Criteriile de adoptare joacă un rol important în procesul de adoptare (obiectivul interesului

public european, imaginea fidelă și corectă și alte criterii calitative).

Alt aspect important este stabilirea echivalenței standardelor de contabilitate din țările terțe. În
SUA, companiile de la nivel național nu au dreptul de a folosi IFRS. Prin urmare, activitatea
IASB și a FASB (organismul de stabilire a standardelor din SUA) de realizare a convergenței
standardelor este foarte importantă.

Trebuie asigurate respectarea și aplicarea consecventă a standardelor de raportare financiară

pentru a garanta condiții echitabile de concurență pe piața unică. Raportorul subliniază rolul
ESMA în asigurarea convergenței activităților de supraveghere în Europa (a se vedea, de
asemenea, orientările ESMA privind aplicarea cerințelor în materie de informații financiare).

CONFORMITATEA IFRS ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ (EURO-CONVERGENŢA)

Specific procesului de euro-convergenţă este că încearcă să se ajungă la un stadiu de

armonizare la nivelul UE prin intermediul directivelor europene şi IFRS-uri, iar în prezent
8000 de companịị europene întocmesc din 2005 situaţși financiare anuale conforme cu IFRS.
Eliminarea cerinţelor de implementare a IFRS de către companiile străine cotate pe piaţa
americană este strâns legată de succesul aplicării IFRS în cadrul Uniunii. Comisia Europeană
a stabilit ca termen limită finele anului 2008, în ceea ce priveşte cerinţele de reconciliere a
companiilor străine, care sunt cotate pe pieţele europene cu IFRS.

ARMONIZAREA CONTABILITĂŢII UNIUNII EUROPENE PRIN INTERMEDIUL

DIRECTIVELOR CONTABILE EUROPENE

Reglementarea contabilităţii în ţările UE, se realizează prin intermediul Directivelor

Europene, obligatorii pentru ţările membre, directive alcătuite din:
– Directiva a IV-a, care asigură coerenţă între regulile de evaluare, formatul şi publicarea
situaţiilor financiare anuale, directivă care susţine evaluarea la cost istoric şi la valoare justă a
instrumentelor financiare;
– Directiva a VI-a, care impune întocmirea de către o societate-mamă de situaţii financiare
consolidate, în cazul în care:
– deţine majoritatea drepturilor de vot ale unei societăţi;
– este acţionar al unei întreprinderi şi are dreptul de a numi sau retrage majoritatea membrilor
consiliului de administraţie;
– este acţionar al unei întreprinderi şi exercită o influenţă dominantă;
– directiva a VII-a, privind auditarea, care prevede auditarea obligatorie a societăţilor cotate.
Directiva de modernizare, din anul 2003, a directivelor a IV-a, a VI-a şi a VII-a înlătură
contradicţiile dintre directivele europene şi IFRS, permiţând întreprinderilor care aplică
directivele europene să folosească opţiunile contabile IFRS, reglementând structura raportului
de audit şi a raportului de gestiune. Simetriile şi asimetriile între vechile şi reglementări
privind Directivele europene şi IFRS sunt prezentate în tabelul 2.7

Ristea Mihai, Olivia Olimid, Sisteme contabile comparate, Bucureşti, Edit. CECCAR, 2006, p. 251.
CONCLUZIE

Din analiza comparativă a IFRS şi US GAPP, se observă că în ciuda elaborării de către IASB
de IFRS-uri, considerate ca fiind rezultatul direct al proiectului de convergenţă, totuşi există
unele diferenţe:8

– diferenţe privind opţiunea IAS 1 (Prezentarea situaţiilor financiare anuale) 9 , referitoare la

situaţiile financiare comparative cu anul precedent;

– diferenţe pentru care FASB elaborează o propunere pentru IASB, privind datoriile din
refinanţare, din IAS 1 (Prezentarea situaţiilor financiare anuale);

– diferenţe pentru care IASB elaborează o propunere FASB-ului privind IAS 17 (Contracte de
leasing), referitoare la operaţiunilor de leasing;

– diferenţe privind recomandarea FASB de a aborda IASB (IAS 8 – Politici contabile,

modificări în estimările contabile şi erori, privind politicile contabile);

– diferenţe pentru care IASB recomandă abordarea FASB, precum în IAS 12 (Impozitul pe
profit), privind clasificarea impozitelor amânate;

– diferenţe apărute după procesul de convergenţă privind revizuirea IAS 39 (Instrumente

financiare: recunoaştere şi evaluare) în ceea ce priveşte opţiunile la valoare justă; – diferenţe
pentru care IASB consultă analiştii financiari înaintea modificării standardelor. La rândul său
IASB-ul a demarat un proces de modernizare a IFRS-urilor, având ca obiectiv reducerea sau
diminuarea alternativelor, redundanţelor şi conflictelor existente în conţinutul IFRS-urilor,
rezolvarea unor probleme de convergenţă, precum şi elaborarea unor IFRS-uri pentru IMM-
uri, care s-au elaborat în anul 2009. Calea spre realizarea convergenţei între IFRS şi US
GAPP nu este uşoară şi de succesul ei depinde recunoaşterea standardelor IFRS la nivel
mondial. În viziunea noastră, acest proces de convergenţă contabilă internaţională este posibil
să nu îşi realizeze pe deplin obiectivul, datorită următorilor factori:

– politizarea într-o anumită măsură a contabilităţii la nivel naţional în statele care au

reprezentanţi în IASB;

– o posibilă reacţie mult mai puternică în mediul de afaceri american, decât oriunde în lume,
faţă de tratamentul contabil recomandat de către IASB;
8
Ştefania Maria Cristea, Armonizarea contabilă internaţională. Studiu de caz pentru România şi Italia, Cluj-
Napoca, Edit. Accent, 2007, p. 167

9
IAS 1 – Prezentarea situaţșilor financiare anuale, ..., IAS 40 – Investiţși imobiliare, ş.a.m.d.
– toate proiectele de convergenţă de pe agenda comună a celor două organisme, IASB şi
FASB, vor avea de înfruntat lobbyi-ul politic al SUA şi al UE;

– UE va exercita o presiune politică asupra procesului de armonizare contabilă internaţională

în faza actuală de convergenţă, prin încercarea constantă de personalizare a standardelor
emise de IASB.

În concluzie, considerăm că din momentul în care Comisia Europeană a decis să nu

abandoneze instrumentele clasice ale euro-armonizării (Directivele Contabile Europene),
această instituţie şi-a asumat deplina responsabilitate pentru modernizarea continuă a
Directivelor Contabile Europene, în sensul eliminării inconsecvenţelor cu IAS sau IFRS şi
pentru înlăturarea obstacolelor din calea convergenţei în plan european.
BIBLIOGRAFIE

 Lungu Camelia, Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea

situaţșilor financiare, Bucureşti, Edit. CECCAR, 2007, p. 67.

 Ibidem, p. 71

 https://www.iasplus.com/en/resources/ifrs-topics/use-of-ifrs

 www.iasplus.com/resource.pdf.

 Revista “World Watch”, Edit. Price Waterhouse Coopers, nr. 1, 200

 Armonizare, convergenţă şi conformitate contabilă internaţională 253

 Ştefania Maria Cristea, Armonizarea contabilă internaţională. Studiu de caz pentru

România şi Italia, Cluj-Napoca, Edit. Accent, 2007, p. 167

 IAS 1 – Prezentarea situaţșilor financiare anuale, ..., IAS 40 – Investiţși imobiliare,

ş.a.m.d.

 Ristea Mihai, Olivia Olimid, Sisteme contabile comparate, Bucureşti, Edit. CECCAR, 2006,
p. 251.