Introducere

Ceea ce doresc sa demonstrez in aceasta lucrare este de a trata tema privind principiile
contabilității în detaliu având în vedere aplicabilitatea lor importantă și având în vedere faptul
că rămâne un subiect atât dezbătut, cât și de actualitate. Am dorit să aduc un plus de
aprofundare și cunoaștere în acest domeniu, concentrându-mă pe zona contabilă anglo-saxonă
mai ales pentru aplicabilitatea doctrinelor acestei școli în standardele internaționale de
contabilitate IAS/IFRS, aplicabile și în UE și implicit în România.

Am încercat în cadrul acestei lucrări să aduc cât mai multe exemple practice mai ales
în studiul de caz prezentat astfel încât să pot evidenția cât mai bine aplicarea principiilor
contabilității și cum sunt ele aplicate de toate departamentele unei companii. Sperând că am
sintetizat cât mai eficient această lucrare, m-am concentrat ca bibliografia și exemplele
practice să fie cât mai actuale și să fie axate pe principiile contabile aplicate în România.

Incertitudinea implicată în aplicarea standardelor de contabilitate financiară bazate pe

principii ridică problema generală a modului în care sunt aplicate astfel de standarde.
Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) sunt bazate pe principii, ceea ce
înseamnă că acestea oferă o bază conceptuală pentru aplicare mai degrabă decât reguli
detaliate. Sistemul actual de factori economici, sociali și juridici au făcut ca de-a lungul
timpului să existe diferențe de la o țară la alta cu privire la întocmirea situațiilor financiare,
mai ales în contextul globalizării în care extinderea relațiilor economice internaționale au
făcut necesară aplicarea unor standarde comune astfel încât situațiile financiare să poată fi
ușor comparabile. Această lucrare își propune să exploreze și să înțeleagă principiile și
dogmele ce stau la baza standardelor internaționale prin reflectarea acestor axiome prin
exemple reprezentative.
Capitol 1 - Reguli contabile, postulate, standarde și norme

Susținătorii armonizării internaționale a standardelor contabile susțin că un singur set

de standarde ar asigura că tranzacțiile similare sunt tratate în mod similar de către companiile
din întreaga lume, rezultând situații financiare comparabile la nivel global.
Cu alte cuvinte, utilizarea unui singur set de standarde internaționale de contabilitate
este de obicei presupusă ca o modalitate de armonizare a situațiilor financiare și contabile la
nivel global. Acesta este un motiv pentru care companiile listate la bursă în Uniunea
Europeană (UE) sunt obligate să aplice standardele internaționale de contabilitate în situațiile
financiare consolidate.
De asemenea, țările din afara UE au implementat IFRS într-un fel sau altul. Procesul
de standardizare contabilă este în desfășurare la nivel regional internațional, din ce în ce mai
multe țări ajungând la aceeași concluzie a aplicării standardelor contabile de înaltă calitate
precum IAS / IFRS, totuși cu diferențele de rigoare.
Întrucât IFRS sunt bazate pe principii, înseamnă că există discrepanțe pentru judecată,
ceea ce creează o incertitudine a aplicarii unor reguli general valabile. Aplicarea unor astfel de
standarde implică interpretari ale frazelor, ceea ce conduce doar la aplicarea diferită. Aceasta
înseamnă că, chiar dacă există un standard care poate rezolva un anumit aspect, nu oferă
neapărat instrucțiuni detaliate pentru aplicația exactă. Simplu spus, standardele contabile
bazate pe principii oferă mai degrabă o bază conceptuală decât reguli detaliate. Chiar dacă
versiunile complete ale IFRS includ mii de pagini de text, iar informații substanțiale există ca
îndrumare cu privire la modul de interpretare a acestor standarde, există în practică multe
situații în care judecățile sunt importante. Companiile care aplică standarde bazate pe
principii, cum ar fi IFRS, ar avea nevoie de acces la resursele și instrumentele necesare pentru
a îndeplini aceste cerințe de cunoștințe și expertiză.
Pentru firmele din România, adoptarea Standardelor Internationale de Raportare
Financiara a reprezentat o adevărată provocare, aceasta armonizare contabila demonstrându-
se un proces dificil până și pentru țări mai dezvoltate decât România. Totuși România a ales
să adopte IFRS în primul rând pentru uniformizarea la nivel european a regulilor contabile,
dar și pentru faptul că în țara noastră contabilitatea este subordonată sistemului de impozitare,
finanțarea continuă să fie predominantă de la bănci și foarte puține companii românești sunt
listate pe piețele de capital străine.

2
1.1. Reguli aferente contabilităţii financiare – Postulate si Principii

Pentru o mai buna observare în cadrul mediului economico-politic și social,

contabilitatea a avut nevoie de elaborarea unui set de reguli concretizate sub forma unor
postulate și principii contabile. Acest set de reguli nu a fost făcut că urmare a deducerii unei
singure persoane, ci s-a bazat în principal ca urmare a experiențelor cercetărilor din teren în
cadrul mediului de afaceri. Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea,
evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,
precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și nu numai. 1Astfel,
regulile pe care se bazează aceasta activitate trebuie să se bazeze pe o structura bine definita
astfel încât utilizatorii de informații financiare să fie deplin mulțumiți de rezultate. Totodată,
trebuie ținut cont că, indiferent de regulile propuse și de principiile aduse în discuție, modul
de funcționare al contabilității nu vă rămâne și nu a fost mereu unitar deoarece activitatea
contabilă este în continuă dezvoltare.
Totuși, validitatea acestui set de principii îl aduce doar acceptarea lui la nivel general
de actorii implicați, aceștia ajungând la un consens sau compromis. Din acest motiv,
principiile contabile au dus de-a lungul timpului la multe controverse și nici nu ne așteptam ca
pe viitor că acestea să fie unanim acceptate. Acest lucru reflectă că dinamica economică
actuala are multiple aspecte ce trebuie să fie luate în considerare.
Principiile contabile reies și exprimă valorile și caracteristicile esențiale ale unei societăți. Ele
sunt înrădăcinate în sistemul de valori al societății în care operează și, prin urmare, sunt
determinate social. Judecățile de valoare se aplică interpretării și justificării evenimentelor
economice și sociale. Natura subiectivă a acestor valori implică faptul că există ample
oportunități de controversă cu privire la modul în care evenimentele ar trebui măsurate și cui
sunt destinate aceste măsurători.
În consecință, evoluțiile contabile reflectă un răspuns la schimbarea nevoilor sociale.
Conceptele contemporane de contabilitate au evoluat odată cu creșterea teoriei contabilității în
lumea occidentală, în raport cu evoluțiile din viața economică și nevoile în schimbare ale
diferitelor grupuri de informații contabile. Contabilitatea a fost creată și dezvoltată pentru a
îndeplini diferite obiective dorite și, prin urmare, nu se bazează pe legi fundamentale sau idei
absolute. Deoarece contabilitatea a evoluat de-a lungul mai multor ani prin încercări și erori,
ar trebui îmbunătățită continuu pentru a oferi un produs final mai bun care să satisfacă
cerințele utilizatorilor finali care utilizează situațiile financiare.
1
Legea contabilității nr. 82/1991

3
 Rolul definitoriu al principiilor de bază ale contabilității, dar și al postulatelor este
unul central și fundamental în cadrul dispozitivului contabil ca întreg. Acestea ghidează
activitatea curentă și dau un caracter de stabilitate și de echilibru, dar și de coerență în
demersurile practice ale activității contabile. Totuși, aplicarea riguroasă și respectarea cu
consecvență a acestora nu face altceva decât să confere informației din situația financiară
coerență și credibilitate.
Dacă, prin tradiție, principiile sunt mai importante în contabilitatea anglo-
saxonă decât în cea continentală, se dovedește că odată cu dezvoltarea dispozitivului contabil
internațional, rolul acestora este în creștere și în Europa continentală.
Un postulat contabil este o presupunere în domeniul contabilității bazată pe practica
istorică. Postulatele contabile formează baza standardelor contabile care guvernează modul în
care sunt tratate și înregistrate tranzacțiile. De menționat faptul că în literatura de specialitate
nu există unanimitate în rândul autorilor contabili în definirea postulatelor. Putem spune totuși
ca postulatele vor ramâne ipoteze de bază privind mediul în care activează contabilitatea. Ele
servesc că bază pentru deducerea logică a unor propoziții suplimentare și trebuie să fie
acceptate în general de către contabili. Vom clasifica mai jos seria de postulate și vom încerca
să le definim cât mai succint.
În funcție de criteriul de selecție, acestea se clasifică în funcție de timp, de
spațiu, dar și de cuantificarea fenomenelor și faptelor observate.
Din punct de vedere al delimitării spațiului, facem referire la postulatul entității unde
o entitate contabilă este orice unitate economică care a fost selectată ca subiect de contabilizat
și trebuie privită, în procesul contabil, ca o entitate reală, existentă în sine, separată și distinct
de alte entități care au relații cu aceasta.2
Acest postulat permite contabilului să facă diferența între persoana sau persoanele care
dețîn întreprinderea și întreprinderea însăși. Acest postulat afirmă că informațiile de
contabilitate financiară se referă doar la activitățile unei entități comerciale și nu la activitățile
proprietarilor săi, având în vedere că întreprinderea este ceva separat și distinct de cei care își
furnizează capitalul.
Entitatea sau unitatea de afaceri deține resursele companiei și este răspunzătoare de
creanțele furnizorilor de capital și față de cele ale creditorilor. În consecință, ecuația contabilă
este: Active = Datorii + Capitaluri proprii ale acționarilor.

2
Feleagă, N. Feleagă, L. (2005) Contabilitate Financiară, o abordare europeană şi internatională, volumul I,
Editura Infomega

4
 În functie de delimitarea in timp vom discuta despre urmatoarele postulate3:

Postulatul continuității exploatării susține că entitatea de afaceri își va continua

operațiunile suficient de mult pentru a-și realiza proiectele, angajamentele și activitățile în
curs. Deoarece majoritatea unităților economice sunt organizate pentru funcționare pe o
perioadă de timp nedeterminată, se susține frecvent că entitatea ar trebui considerată în mod
logic ca rămânând în funcțiune pe termen nelimitat în circumstanțe normale. Postulatul
presupune fie că nu se așteaptă ca entitatea să fie lichidată în viitorul previzibil, fie că va
continua pentru o perioadă de timp nedeterminată. O astfel de ipoteză de stabilitate reflectă
așteptările tuturor părților interesate de entitate.

Postulatul periodicității și Postulatul specializării sau independenței exercițiilor -

Viața unei entități este în prezent considerată ca fiind formată dintr-un lanț de segmente
periodice. Declarațiile finale care raportează activitățile pentru un an și starea entității la
sfârșitul acelui an se bazează pe ceea ce mulți scriitori numesc „convenția perioadei
contabile”. Totuși, chiar dacă se consideră că entitatea va exista pentru o perioadă de timp
nedeterminată, utilizatorii necesită o varietate de informații despre situația financiară și
performanța unei întreprinderi pentru a lua decizii pe termen scurt. Ca răspuns la această
constrângere, presupunerea perioadei contabile susține că rapoartele financiare ale unei
întreprinderi ar trebui publicate periodic.
În scopul comparațiilor între venituri și costurile aplicabile aferente unui an fiscal,
postulatul periodicității contabile permite contabililor să analizeze și să rearanjeze datele
contabile originale pentru a reflecta deciziile administrative imediate și oferă date utile din
punct de vedere administrativ pentru utilizare viitoare. Postulatul independenței exercițiilor a
făcut să rezulte doua principii: conectarea cheltuielilor la venituri și constatarea veniturilor din
exploatare. Cu toate acestea, aceste două postulate, pe lângă faptul că ajută la luarea deciziilor
de investiții, ajută la predicția falimentelor și a riscului și, prin urmare, este util în acordarea
de împrumuturi.

Postulatul pemanenței metodelor - acest postulat era necesar și este prevăzut în

textele contabile europene și internaționale având in vedere că documentele și procedurile
trebuie să fie asemănătoare astfel încât să fie asigurată coerență și comparabilitatea
informațiilor în cursul unor perioade de timp.
3
Accounting Postulates https://www.accountingnotes.net/accounting/postulates-in-accounting/5270

5
 În funcție de cuantificarea fenomenelor și faptelor observate, regăsim postulatul
unității monetare care susține că contabilitatea este un proces de măsurare și comunicare a
activităților firmei care sunt măsurabile în termeni monetari. Această ipoteză implică faptul că
puterea de cumpărare a unității monetare este stabilă în timp. Exprimarea informațiilor
contabile numai în termeni de bani poate exclude factori precum calitatea produsului. Un alt
dezavantaj al acestei ipoteze este că ignoră modificările puterii de cumpărare. Contabilitatea
se ocupă în mare parte de judecăți și estimări, nu de certitudini. Valorile sunt întotdeauna mai
mult sau mai puțin conjecturale și instabile. Dar o prezentare a costului este în sine o
înregistrare statistică semnificativă deoarece oferă cel puțin un punct de plecare destul de
rezonabil. Este important pentru contabil să presupună că costul indică valoarea reală în
scopurile declarației inițiale, deoarece costul este singurul fapt clar disponibil atunci când este
achiziționat un activ. Prin urmare, este rezonabil să se încaseze contul activului corespunzător
cu valoarea acestuia. Totuși, acest postulat presupune că puterea de cumpărare a unității
monetare este stabilă în timp. Dacă se schimbă, această modificare este nesemnificativă.
Această ipoteză nu este întotdeauna corectă, mai ales din punct de vedere al inflației actuale.

Tot din acest punct de vedere regăsim și postulatul independenței, autonomiei sau
specializării exercițiilor ce presupune că veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului
financiar trebuie înregistrate în cursul acelui exercițiu financiar, indiferent de data încasării
veniturilor sau data plăţii cheltuielilor.

1.2. Standarde contabile bazate pe principii

Așa cum am menționat și anterior, din necesitatea de a ține o evidență contabilă cât
mai uniformă, s-a nascut un set de norme acceptate la nivel general ce actionează uniform și
unitar și formează cadrul conceptual al contabilității și anume – principiile contabile. Fiecare
principiu reglementează un anumit aspect, însă toate formează un sistem unitar deoarece
exista legături de interdependență astfel încât dacă este aplicat unul din principii, scade riscul
de a aplica greșit altele și invers. Este important de stabilit semnificația principiilor contabile
și să le fie determinată poziția în sistemul general al regularizării contabilității. Principiile
contabile, pe lângă faptul că sunt surse de pornire în activitatea contabilă prin elaborarea

6
normelor și procedurilor contabile, nu fac altceva decât să facă o reprezentare clară și
completă a unei înterprinderi cu ajutorul situațiilor financiare ale acesteia. Așadar, prin
aplicarea corectă și riguroasă a acestora, informația nu este denaturată și conferă astfel
credibilitate în timp și domenii de activitate diferite. Astfel se pot compara date privind
performanțele unei companii de la o perioadă la alta sau se pot face comparații între companii
diferite ca mărime, stat sau domeniu.
Aceste principii nu ramân de sine stătătoare, deoarece economia este în continuă
schimbare. Principiile contabile trebuie să servească nevoilor factorilor decizionali, astfel ele
putând fi modificate în cazul apariției unei noi nevoi sau a unei metode mai eficiente.
4
Principiile contabile despre care vom discuta în cadrul acestei lucrări au venit ca o nevoie a
contabililor de a obține o imagine clară asupra situațiilor financiare ale unei companii,
aplicarea principiilor fiind necesară astfel pentru a aduce o imagine obiectivă si fidelă.
Deoarece economia nu este concentrată doar asupra unui singur sistem contabil,
principiile pot diferi și nu sunt identice în orice sistem contabil din lume. Diferențele apărute
între sistemele contabile sunt legate de modul de guvernare al statului unde o întreprinderea
își desfasoară activitatea, de mediul și contextul economic-politic-social în care activează acea
întreprindere. De aceea, în practică este perfect normal să apară diferențe de interpretare si
aplicare.
Voi încerca să prezint mai multe principii contabile corespunzătoare mai multor sisteme
contabile din lume, pentru a demonstra ce fel de impact aduc în construirea informațiilor
contabile.

Un sistem contabil nu face altceva decât să furnizeze informațiile de natură financiară

privind o entitate studiată, reflectând astfel informații despre situația financiară sau
performanțe, informații utile și relevante în luarea deciziilor. Totuși, sistemul contabil este în
directă legatură cu sistemul de guvernare și implicit zona politică, deoarece sistemul politic
din țara unde activează o anumită întreprindere poate dicta modul în care informația contabilă
este furnizată, conceptele de bază fiind fundamental diferite. Este important de menționat cine
este actorul dominant în fiecare sistem economic deoarece acesta iși poate exercita puterea
diferit și acest lucru nu face altceva decât să construiască diferit informația contabilă.

Astfel informația contabilă depinde așadar de factorul de decizie, de factorul

dominant, iar din acest motiv sunt recunoscute seturi și principii diferite de evaluare contabilă.
4
Principii contabile - https://sites.google.com/site/contabilitate1913/principii-contabile

7
Consiliul de elaborare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate impune neutralitatea ca
fiind principala caracteristica în elaborarea principiilor și situațiilor contabile deoarece
« pentru a fi credibilă, informaţia conţinută în situaţiile financiare trebuie să fie neutră,
adică lipsită de influenţe5. » În ciuda faptului că IASB dorește ca acest criteriu al calității
informației contabile și al transparenței să fie respectat, el poate fi adus în discuție diferit în
funcție de sistemul contabil la care ne raportăm. Așadar, putem spune că sistemul contabil în
esență este subiectiv prin natura lui și nu va putea fi obiectiv niciodată atât timp cât ne referim
la sisteme diferite. Neutralitatea poate fi adusă în discuție doar daca toți utilizatorii de
informație contabilă s-ar raporta la un singur sistem, iar nevoile lor ar fi identice. Fiecare
utilizator de informație contabilă își va exercita propriile interese în promovarea și adoptarea
unui anumit set de reguli și principii prin care își va exercita meseria.

Dacă luam exemplul reglementărilor IASB, dispozitivul contabil este format din
cadrul contabil general, normele contabile internaționale și interpretările la normele contabile
internaționale. Principiile contabile se regăsesc astfel în toate zonele exercițiului contabil, dar
ele sunt rezultatul unui raport de putere. În Proiectul Legii Contabilității din 2017, precum și
în cadrul prevederilor Directivei UE din 2013 se utilizează termenul de principii generale.
Principiile contabile au un grad mai mic de generalitate decât al postulatelor, ele fiind
astfel mult mai specifice, fiind defapt un set de metode de evaluare și prezentare a
informațiilor contabile.

Incertitudinea implicată în aplicarea standardelor bazate pe principii ridică întrebarea

generală a modului în care sunt aplicate astfel de standarde. Există o anumită autonomie care
poate duce la diferențe și similitudini în aplicarea lor. Literatura anterioară privind standardele
contabile bazate pe principii oferă unele dovezi ale ambelor diferențe si similitudini. Cu toate
acestea, avem încă nevoie de cunoștințe diferite despre aplicarea standardelor contabile bazate
pe principii în cadrul organizațiilor. Aceasta se referă la judecăți legate de rapoartele
financiare reale ale companiilor, dar și, mai important, explicații de ce aceste rapoarte apar așa
cum se întâmplă.
Comparabilitatea rapoartelor financiare între organizații și, prin extensie, problema
globală a armonizării contabilității internaționale fac ca această întrebare de cercetare să fie
extrem de semnificativă. Armonizarea și convergența sunt adesea luate în considerare dintr-o

5
Informatia contabila – Baza analizei financiare in deciziile de investitii
https://core.ac.uk/download/pdf/6224214.pdf

8
perspectivă formală în care accentul este pus pe standardele reale. În schimb, acest studiu se
va concentra asupra situației specifice a judecăților contabile din cadrul organizațiilor.
Unele standarde contabile ilustrează caracteristicile bazate pe principii mai clar decât
altele, cum ar fi, de exemplu, standardul IASB privind imobilizările necorporale (IAS 38). În
primul rând, însă, explicația pentru aplicarea standardelor contabile bazate pe principii în
organizații ar putea fi privită din diferite perspective teoretice. Prin urmare, este esențial să se
definească și să se discute perspectiva teoretică a acestui studiu.

Rolul standardelor internationale 6de raportare financiara este acela de imbunătăți

comunicarea la nivel financiar contabil și de a crea un mediu economic stabil și sănătos în
care principiile sunt aplicate uniform, iar transparența informației este principalul factor
definitoriu. Cei care sunt implicați în adoptarea IFRS-urilor sunt auditorii și experții contabili,
experții fiscali, acționarii, juriștii, investitorii, conducerea unei companii, analiștii și bancherii.
Aplicarea acestui set de reguli ajută astfel companiile să își întocmească situațiile financiare.
Cei care pot fi beneficiarii direcți ai informației contabile sunt investitorii, angajații, creditorii
financiari, furnizorii și creditorii comerciali, clienții și guvernul. Așa cum spuneam și anterior,
este important pentru a fi aplicate și utilizate principiile din cadrul IFRS-urilor deoarece ele
asigură întelegerea situațiilor financiare cu ușurință, situații financiare ce contribuie astfel la
luarea deciziilor mult mai relevante și mai credibile, asigurănd astfel comunicare directă între
actorii implicati.
Aplicarea unui set general de principii contabile ar putea genera divergențe și variații
în sensul că companiile ar putea raporta diferit. Autonomia poate duce, de asemenea, la
similitudini în aplicarea standardelor bazate pe principii. Întrebarea cum se explică aplicarea
standardelor contabile bazate pe principii necesită răspunsuri atât empirice, cât și teoretice.
Următoarea secțiune este o discuție care implică explicații furnizate de literatura
anterioară din patru perspective teoretice diferite. În primul rând, sunt revizuite explicațiile
bazate pe raționalitatea economică, urmate de explicații orientate instituțional. După aceea,
sunt luate în considerare explicațiile axate pe contextul actorului și, în cele din urmă,
explicațiile bazate pe contextul local al semnificației. Fiecare dintre aceste perspective este
utilizată în literatura precedentă, studiind mai multe aspecte ale standardelor bazate pe

6
International Accounting Standards Board (IASB)
https://ciowiki.org/wiki/International_Accounting_Standards_Board_(IASB)

9
principii, dar oferă și explicații destul de diferite pentru aplicarea standardelor contabile
7
bazate pe principii.

1. Explicații bazate pe raționalitatea economică - Cercetarea contabilă pe standarde

bazate pe principii se bazează adesea pe teoria contabilă pozitivă prin care se explică
faptul că o companie înregistrează cheltuieli non-recurente semnificative în perioada
curentă pentru a elimina pachetul pentru câștigurile viitoare îmbunătățite. Acest tip de
cercetare aduce posibilitatea manipulării în cadrul standardelor bazate pe principii.
Trecerea la explicații dintr-o perspectivă teoretică a raționalității economice în raport
cu spațiul de judecată creat de standardele bazate pe principii ar fi apoi legată de
motive precum compensarea managerială. Acest lucru ar explica comportamentul
individual în care alegerile contabile făcute de conducere afectează bogăția
managerilor și, prin urmare, sunt potențial oportuniste. Cu toate acestea, explicațiile
pentru aceste diferențe și discuțiile cu privire la spațiul de judecată sunt, în anumite
privințe, limitate, deoarece se bazează pe asumarea interesului propriu și a maximizării
profitului. Prin urmare, această perspectivă nu oferă instrumente pentru a explica
aplicarea standardelor contabile bazate pe principii în organizații.
2. Explicații orientate instituțional - O mare parte din literatura orientată instituțional se
concentrează pe difuzarea standardelor bazate pe principii, care oferă o perspectivă
exterioară asupra fenomenului standardelor contabile bazate pe principii. Această
literatură consideră procesul de izomorfism instituțional ca fiind crearea unei presiuni
care modelează organizații omogene. Se pot înțelege presiunile coercitive, normative
și mimetice ca determinând conformitatea cu standardele contabile bazate pe principii
și se poate susține că forțele izomorfe pot arunca lumina asupra acestui proces. Strâns
legată de explicațiile orientate instituțional este și discuția despre legitimitate.
Legitimitatea este fundamentală pentru cercetarea instituțională, deoarece influențează
organizațiile în multe feluri. Acest lucru se datorează faptului că legitimitatea este
considerată un stimulent pentru a adera la un sistem social construit de norme, valori,
credințe și definiții. Aceasta înseamnă că contabilitatea este modelată de norme,
valori, credințe și definiții ale actorilor relevanți pentru a face organizația legitimă. În
cadrul cercetării instituționale, discuția despre legitimitate a fost, de asemenea, legată
de concepte precum domeniul organizațional, care reprezintă un nivel intermediar

7
Alfredson K.,Leo K.,Piker R.,Pacter P.,Jannie R.,Wise V.,Applying international financial reporting standards,
ERNST&YOUG Publishing House, Sept 2011

10
 între organizație și societate. Acest aspect al legitimității este adesea folosit ca
argument pentru a demonstra că organizațiile sunt conforme cu standardele contabile.
Fenomenul acestui studiu nu se referă la faptul dacă companiile adoptă sau nu un
standard contabil și nu este vorba de motivul pentru care ar putea disipa sau respinge o
reformă. Este vorba despre judecățile care sunt inerente în aplicarea standardelor
contabile bazate pe principii, care nu este neapărat despre strategii elaborate în care
companiile fie sunt de acord sau sfidează anumite presiuni. Cercetarea contabilă
orientată instituțional a oferit perspective substanțiale atunci când vine vorba de
înțelegerea comportamentelor care sfidează logica economică sau normele de
comportament rațional. Cu toate acestea, probabil, este nevoie de o perspectivă ușor
diferită pentru a înțelege pe deplin aplicarea standardelor contabile bazate pe principii.
Conceptul de difuzie este esențial pentru teoria instituțională și în special pentru
cercetarea empirică care alcătuiește nucleul central al acestei tradiții. Este necesară o
perspectivă internă pentru a înțelege modul în care situațiile în care apar deciziile și
judecățile sunt înțelese în cadrul organizațiilor pentru a explica aplicația contabilă.
Explicațiile bazate pe logica instituțională ar evidenția faptul că indivizii au
capacitatea de a acționa. Procedând astfel, acești indivizi se bazează pe diverse logici
pentru a-și face acțiunile semnificative. Totuși, acest tip de cercetare a fost în primul
rând macro-orientat, întrucât în mod tradițional accentul său se îndreaptă spre
schimbarea instituțională, de obicei întinsă pe o perioadă mai mare de timp. Deci,
chiar dacă perspectiva logicii instituționale a contribuit mult la înțelegerea
organizațiilor expuse la logici multiple și adesea incompatibile, această perspectivă nu
oferă instrumentele pentru a înțelege aplicarea standardelor bazate pe principii la nivel
organizațional. În timp ce perspective precum logica instituțională și lucrările
instituționale par promițătoare și în ciuda meritelor acestor abordări ale
instituționalismului, aceste perspective nu surprind pe deplin problema variației
practicii atât în interiorul, cât și între companii.
3. Explicații axate din punct de vedere al individului - Există in literatura contabilă mai
multe referiri care folosesc activ teoria rețelei actorilor ca punct de plecare. Se pleacă
de la ideea că compania care aplică standarde bazate pe principii are nevoie în mod
activ de procesare a standardelor. Aceasta este o perspectivă legată de obicei de
conceptele de traducere și asocieri, referitoare la procesul de construire a unei
reprezentări concrete a unei probleme complexe, fiind un amestec de tendințe
relaționiste, realiste și constructiviste, care lucrează cu concepte precum actor și rețea

11
 și așa cum am menționat deja. Un actor este văzut ca fiind mai eterogen și mai
contingent, iar entitățile non-umane fiind la fel de relevante ca ființele umane.

4. Explicații bazate pe contextul local - Există o serie de cercetări orientate instituțional,

care se concentrează pe dinamica socială complexă care întărește natura vagă a
instituționalizării. Această cercetare este văzută în mod tradițional în cadrul teoriei
organizaționale. Aici, cercetătorii s-au concentrat pe producerea unor relatări
etnografice bogate despre modul în care se desfășoară procesele instituționale,
concentrându-se pe eterogenitate. Această perspectivă este axată pe contextul
semnificației din cadrul organizației, argumentând că, deși există o idee de bază
comună, trebuie să luăm în considerare contextul organizațiilor. Deoarece acest
context s-ar putea schimba de la organizație la organizație, explicațiile pentru
aplicarea standardelor bazate pe principii ar putea varia, de asemenea. Prin urmare,
termenul ‘context local‘ se referă la un context organizațional în care există o anumită
înțelegere a situației în care apar decizii și judecăți legate de aplicarea standardelor
contabile bazate pe principii comune. Această înțelegere ar putea fi legată de ideile
normative referitoare la relevanța contabilității și ce trebuie realizat cu aceasta.

5. Găsirea unei perspective teoretice - Evaluând opțiunile pentru a răspunde la întrebarea

generală de cercetare a modului de explicare a aplicării standardelor contabile bazate
pe principii în organizații, toate perspectivele de mai sus își au meritele. După cum am
discutat mai sus, cercetările anterioare ne-au oferit explicații bazate pe raționalitatea
economică și noțiunea de economie și cum actionează fiecare individ pentru a-și
maximiza averea. Unii au considerat presiunea modificarilor aduse în instițutii ca fiind
un fapt definitoriu în stabilirea regulilor și standardelor de acceptare. În cadrul acestui
flux de cercetare orientat instituțional, a fost utilizat și conceptul de logică
instituțională. În schimb, alții s-au îndreptat către explicații care sunt diferite, cum ar fi
activitatea instituțională, explorând modul în care influența activă a indivizilor
afectează instituțiile. Există chiar o schimbare a focalizării către interacțiunile
relaționale, bazându-se pe perspectiva rețelei actorilor. Focusul principal a fost
anterior la nivel macro. În timp ce perspectiva actor-rețea ar permite o perspectivă la
nivel micro, oferind perspective organizatorice, nu ar oferi potențiale caracteristici
generale, așa cum pot oferi asemănările dintre diferitele contexte locale de
semnificație.

12
1.3. Teorii IASB

Se observă în primul rând influența doctrinei contabile americane care dorește să trateze la
nivel macroeconomic și care dorește să existe un sistem de reglementare bine pus la punct pe
piața de informații contabile. La nivel internațional, contabilitatea americană constituie un
punct important de plecare, intre practicile europene și cele americane existând mari
deosebiri. Doctrina contabilă americană a rezultat în principal din diferențele de mediu,
contabilitatea europeana mergând pe concepte anglo-saxone. Principiile contabile americane
au fost mult mai indelung studiate și rafinate astfel încât să poata fi aplicabile fără a mai fi
nevoie de interpretări. Reglementarea este necesară și justificată de faptul că piața liberă este
considerată uneori ineficientă. Astfel, pentru a asigura transparența informațiilor, autoritățile
de reglementare solicită un minimum de informații contabile.
La nivel microeconomic, conceptele si definițiile IASB au fost elaborate pe baza unor
ipoteze de economie pură precum concurența perfectă sau teoria piețelor eficiente și
informarea perfectș a indivizilor. În construirea conceptelor contabile de bază a stat și teoria
proprietarului prin definirea clară a conceptelor precum active, datorii, capital, venituri etc.
Astfel, o companie actionează ca un reprezentant al proprietarului, iar situațiile financiar-
contabile nu fac altceva decât să masoare și să permită măsurarea averii. Venitul este văzut
astfel ca o îmbogatire, pe când o cheltuială ca o sărăcire a proprietarului.
O problemă a dispozitivului contabil emis de IASB este evaluarea8. Evaluarea este
procesul prin care se determină valoarea la care structurile situaţiilor financiare vor fi
recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere. Alegerea unei baze de evaluare trebuie
facuta astfel încât să fie coerentă în raport cu conceptul de menținere a capitalului în funcție
de care se va masura profitul întreprinderii. De obicei, IASB dorește ca evaluarea activelor și
a veniturilor să fie facută la valoarea lor de piață. În teoria neo-clasică, valoarea de piață este
rezultată ca urmarea a negocierii din piața între ofertanți și solicitanți in condiții de
concurență. Totuși, această definiție nu este posibilă in realitate având în vedere că nu vor
exista condiții de concurență perfectă, iar între compărător și vânzător vor exista mereu
diferențe în ințelegerea informațiilor sau a prezentării acestora într-o manieră cât mai
transparentă.

8
Importanta si continutul evaluarii in contabilitate : http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/finante-
contabilitate-si-banci/33.pdf

13
 Daca ne gandim la geopolitica contabila, IASC/IASB au luat mai multe principii din
doctrina contabilităîii anglo-saxone deoarece abordarea informației se face mai degrabă la
nivel economic.

1.3.1. Cadrul contabil general

Din literatura de specialitate reiese faptul că filosofia și regulile de aplicare ale

cadrului contabil general servesc mai bine intereselor marilor corporații decât companiilor
nelistate la bursă. Cadrul contabil general are ca scop stabilirea obiectivului situațiilor
financiare, identificarea utilizatorilor informațiilor contabile, elaborarea situațiilor financiare
și definirea elementelor din situatiile financiare.
În tarile emergente, cadrul contabil general poate fi luat mai degrabă ca sistem de
referinta decat ca norma de aplicare. In Uniunea Europeana, cadrul contabil general a inceput
a fi aplicat obligatoriu pentru intocmirea conturilor consolidate ale societăţilor ale căror
acţiuni sunt cotate pe o bursă europeană sau pentru societăţile din spaţiul UE care au emis
obligaţiuni cotate. ISAR – grupul interguvernamental de experti in norme contabile ale
intreprinderilor a sesizat astfel inadecvarea normelor contabile internationale pentru
economiile emergente si a propus completarea normelor emise de IASB cu un dispozitiv
normativ mai simplificat. Elaborarea unui plan de informatii contabile uniforme la nivel
mondial este sustinuta si de marile firme din domeniu mai ales ca ar reduce substantial
costurile de formare si specializare a personalului acreditat deoarece ar lucra pe un singur
sistem de date uniform.

IASB reprezintă astfel la nivel doctrinar un ansamblu de norme și principii care

explică o serie de concepte contabile ce sunt utilizate în obținerea informațiilor contabile
relevante și care asigură o mai bună comunicare financiară ce va fi in interesul tuturor parților
implicate.
Din punct de vedere conceptual, IASB adoptă teoria anglo-saxonă a contabilitătii
deoarece are orientare către piețele financiare în contextul globalizării, abordarea este
concepută din punct de vedere economic, iar contabilitatea este independentă față de
fiscalitate.
Asa cum precizam și anterior, informația contabilă este abordată într-o manieră
economică având în vedere ca ea va fi produsă doar dacă este utilă în luarea deciziilor. Astfel,

14
situațiile economico-financiare ale întreprinderilor sunt menite să asigure furnizarea
informațiilor relevante ce pot asigura alocarea optimă a resurselor economice.
Arătam mai sus că informaţia economică este abordată dintr-o perspectivă economică.
Într-adevăr, se precizează că informaţia contabilă este produsă numai dacă, şi în forma în care,
este utilă în luarea deciziilor. Situaţiile financiare publicate de întreprinderi au drept obiectiv
furnizarea de informaţii care să asigure eficienţa pieţelor şi alocarea optimală a resurselor
economice, in ciuda faptului ca informația are mai multi beneficiari.
Pentru masurarea performantei unei intreprinderi se subliniază importanța lichiditaților în
articolul 15 din Cadrul contabil conceptual IASB. În articolul 17 este menționat că
informațiile privind profitabilitatea sunt în stransă legatură cu lichiditățile deoarece
investitorii sunt interesati în principal nu de veniturile curente ale unei întreprinderi, ci mai
degrabă de capacitatea ei viitoare.
Informațiile contabile conform regulilor IASB sunt reprezentate prin tabloul fluxurilor
de trezorerie și tabloul variației capitalurilor proprii, baza doctrinară fiind tot de origine anglo-
saxonă. Prin aceste doua situații financiare, investorii își pot lua toate informațiile necesare cu
privire la încasările firmei, destinația plăților sau variația fluxurilor de lichidități din cursul
exercițiului. Astfel, se vor putea estima fluxuri viitoare ale profiturilor și dividendelor și de
asemenea le permite investitorilor să observe ce factori au majorat încasările sau au generat
cheltuieli mai mari.
Profitul, stabilit ca o valoare reziduală, care rămâne după acoperirea cheltuielilor din
venituri, măsoară îmbogăţirea acţionarilor în cursul unei perioade. Conform ISAB, profitul
este definit în legătură cu conceptul de menţinere a capitalului fizic şi financiar și se obține
doar dacă valoarea capitalului este mai mare la sfârșitul perioadei decât la începutul acesteia.
Rezultatul întreprinderii nu există decât în măsura menţinerii potenţialului său economic.
Având în vedere toate cele spuse mai sus, IASB este o forma de creștere a influenței
culturii contabile anglo-saxone, mai ales în raport cu contabilitatea americană ce este orientată
în detrimentul companiilor mici, ci mai degrabă spre satisfacerea intereselor acționarilor
marilor companii. În cadrul referențialului IASB se observă tendința de normalizare contabilă
prin adoptarea unui set de principii multiculturale și pragmatice.
Așa cum spuneam și la inceputul lucrării, nu întotdeauna soluțiile prescrise într-o
anumită procedură sunt general valabile, deoarece coerența normelor poate fi afectată de
situația economică actuală ce este în continuă schimbare. Anumite norme și principii pot fi
modificate sau adaptate, altele pot fi eliminate. Acest lucru este recunoscut şi de IASB și
spune că într-o situaţie conflictuală între o normă contabilă internaţională şi cadrul

15
conceptual, cerinţele normei contabile internaţionale primează asupra enunţurilor din cadrul
conceptual conform articolului 3. În ceea ce priveste asimilarea referențialului IASV în teoria
și practica contabilă românească trebuie facută cu mult spirit critic pentru a putea fi adoptată
armonios în cadrul economico-social actual. De asemenea, în adoptarea referențialului IASB
în România este nevoie și de creativitate mai ales având în vedere aria limitată a utilizarii de
informații fiind deocamdată adresată marilor corporații, pentru IMM-uri reprezentând încă
doar un set de reguli bune de urmat.
Concluzionând, se ințelege că pentru întreprinderile de dimensiuni mari, cea mai bună
practică și referință este contabilitatea anglo-saxonă având în vedere în primul rând
globalizarea piețelor și interesele mari rezultate din aceasta.

1.3.2. Despre IAS/IFRS

Așa cum precizam anterior, procesul de globalizare în afaceri a facut ca normele

contabile să devină standardizate astfel încât informațiile contabile să poată fi analizate sub un
set de parametrii comuni peste tot în lume. De asemenea, toți actorii implicați pot face
comparații exacte și pot atinge un nivel de transparență și înțelegere mult mai bun. Astfel,
libera circulație a informației financiare a devenit necesară mai ales că se pot compara
companii din țări diferite dar care fac parte din acelasi sector. Este clar că este nevoie de o
abordare unitară având în vedere că deciziile în contextul actual trebuiesc luate rapid, iar
actorii financiari implicați au nevoie de informații cât mai coerente în vederea obținerii celui
mai bun rezultat.
Până acum sunt emise un numar de 31 IAS 9din care unele au fost înlocuite sau
modificate şi 7 IFRS. Standardele acoperă norme și proceduri privind aspectele principale ale
contabilității. Aceste norme, așa cum spuneam și anterior, au fost modificate și reglementate
în funcție de nevoile din piață, ceea ce duce de multe ori la numeroase controverse în ceea ce
privește aplicabilitatea lor internațională uniformă. Există diverse interpretări și dileme în
ceea ce privește aplicatibilitatea lor atât la nivel macroeconomic, cât și microeconomic în
funcție de statul unde sunt aplicate.

9
Raport al Comisiei Europene https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?
uri=COM:2008:0215:FIN:RO:PDF

16
 IASC/IASB au rezolvat relativ această problemă prin adoptarea în anumite cazuri a
unui tratament contabil de bază și a unui tratament contabil alternativ permis. Cel din urmă
este cel mai des folosit în probleme precum evaluarea, provizioanele sau amortizările. Totuși,
atunci când este adoptată această metodă, ea va trebui sa fie argumentată serios și să fie
justificată cu argumente foarte clare si pertinente in anexele din bilant in care sa fie indicata
influenta abordarii tratamentului alternativ in detrimentul regulilor de baza. Daca este nevoie
ca acest tratament sa fie folosit pe o perioada de timp mai indelungata, se pot aplica o serie de
derogari.
Asa cum era de asteptat, fata de normele contabile de baza, exista si numeroase
interpretari ale acestora. SIC/IFRIC a emis un numar de 30 de interpretari pentru aplicarea
IAS-urilor, iar IFRIC a emis un numar de 8 interpretari pentru IFRS-urile existente. In aceste
interpretari sunt detaliate si exemplificate anumite aspecte ale standardelor existente ce ridica
intrebari sau controverse.

1.3.3. Diferite interpretări la normele contabile internaţionale

(SIC/IFRIC)

SIC a emis până în aprilie 2001 un număr de 30 de interpretări pentru implementarea

şi aplicarea corespunzătoare a IAS-urilor, iar noul IFRIC un număr de 8 interpretări pentru
IFRS-urile în vigoare. Ele explicitează, detaliază, circumstanţiază şi exemplifică diferite
aspecte mai puţin clare ale standardelor, în vederea înţelegerii şi aplicării lor unitare de către
cei interesaţi.

Capitolul 2 - Principii contabile regăsite în România în raport cu

normele europene

17
 Înainte de 1990, Romania10 avea un sistem contabil ce oferea statistici si informatii
statului si a institutiilor acestuia. Totusi, era nevoie ca in Romania dupa 1990 sa fie atrasi
investitori straini si sa fie incurajata dezvoltarea noilor afaceri, motiv pentru care Ministerul
Finantelor Publice a demarat un program de dezvoltare a sistemului contabil si de adoptare a
unor reguli contabile stabilite de directive europene si de IASB. Astfel incepand cu 1991,
contabilitatea romaneasca a trecut printr-un proces de reforma. Prima etapă a reformei a fost
considerată perioada 1991 - 1999 și a început cu publicarea Legii contabilității nr. 82/1991, al
cărui obiectiv era crearea unui sistem contabil adaptat economiei de piață. Cu toate acestea,
până în 1993, contabilitatea românească nu suferise modificări semnificative. Abia începând
cu 1994, întreprinderile române au început să funcționeze conform acestei legi, care a fost
pusă în aplicare prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993. Din motive politice, economice și
culturale, România a apelat la sistemul contabil continental, folosind ca sursă de inspirație
experiența franceză, prin urmare principiile contabile, planul general de conturi și planurile de
situații financiare au fost inspirate din modelul contabil francez. Dacă până la căderea
comunismului statul a fost principalul utilizator al informațiilor contabile, această reformă a
impus schimbarea caracterului situațiilor financiare pentru a informa mai bine diferitele
categorii de utilizatori de informații financiare și contabile, de aceea contabilitatea financiară
românească își recapătă statutul de sistem contabil orientat către documentele sintetizate, în
principal către bilanț. Conform Regulamentului nr. 704/1993, era obligatoriu pentru
întreprinderile guvernamentale de afaceri, pentru societățile comerciale la care statul avea cel
puțin 20% din capitalul social, precum și pentru celelalte persoane juridice care desfășurau
activități economice să întocmească un bilanț trimestrial. Aceasta a inclus: soldul, contul de
profit și pierdere, contul de execuție, pentru instituțiile publice, anexa și raportul de gestiune.
În același timp, întreprinderilor mici și mijlocii li sa permis să întocmească un bilanț
simplificat. Astfel apar două noțiuni: bilanțul standard al sistemului și bilanțul simplificat -
precum și posibilitatea de a alege un sistem; totuși, diferențele dintre cele două au fost minime
și au fost prezentate în anexe, deoarece erau ambigue. Dezavantajele acestei etape a reformei
au fost multiple. Pentru a menționa câteva: atât definițiile celor șase principii contabile, cât și
regulile privind metodele de evaluare au fost insuficiente. Criteriile pentru identificarea
elementelor care alcătuiesc situațiile financiare nu au existat (nu au fost definite). Următoarea
etapă a reformei contabile românești (perioada 1999-2005) a reprezentat o schimbare radicală,
și anume orientarea către directivele europene și către standardele internaționale de
10
Matiş, D. (2001). “Armonizarea contabilităţii româneşti cu directivele europene şi cu standardele
internaţionale de contabilitate” [Romanian accounting harmonization with European Directives and IFRS],
Probleme actuale ale gândirii, ştiinţei şi practicii economico-sociale, Vol. IV, pp. 45-59.

18
contabilitate. Ulterior, cu ajutorul Departamentului pentru Dezvoltarea Internaţională a UK, s-
a dezvoltat programul privind dezvoltarea contabilitatii romanesti prin care activitatile
contabile din Romania au fost monitorizate pentru a demonstra astfel ca informatia adusa este
corecta si relevanta. Din 2005, Romania a adoptat Standardele Internationale de Contabilitate,
unde au fost vizate companiile mari, bancile, companiile de asigurari si altele. In prezent,
agentii economici aplica reguli si proceduri contabile armonizate prin Directivele a Patra şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate aprobate prin ordinul Ministrului Finanţelor
Publice.
Principiile contabile11, asa cum discutam si anterior, reprezinta elemente conceptuale
ce reglementeaza mult mai precis elaborarea normelor contabile plecand de la postulatele
contabile. Totodata, ele vin in ajutorul unei contabilizari cat mai corecte a unei situatii
financiare sau a performantelor unei companii, ele reprezantand puncte de referinta pentru
auditori si nu numai. Avand in vedere ca in prezent se pune tot mai mult accent pe claritatea
si transparenta informatiei financiare obtinute, principiile contabile vin ca un plus de ajutor in
elaborarea situatiilor financiare. In prezent, practica contabila a unei economii de piata nu mai
poate functiona fara principii contabile. Mai jos voi exemplifica si numi principiile contabile
12
aplicabile in Romania, precum si importanta lor.

2.1. Principiul prudenţei

Ne vom concentra în primul rând pe principiul prudenței deoarece, conform literaturii

de specialitate, poate fi definit ca fiind unul din cele mai importante si cunoscute principii in
activitatea de evaluare si raportare contabila. Conceptul de prudență al contabilității afirmă că
o entitate nu trebuie să-și supraestimeze veniturile, activele și profiturile, pe lângă aceasta, nu
trebuie să-și subestimeze pasivele, pierderile și cheltuielile.
Conceptul de prudență este un concept foarte fundamental al contabilității care crește
încrederea cifrelor care sunt raportate în situațiile financiare ale unei companii. Conceptul
recomandă faptul că conturile finale ale unei companii trebuie să fie întotdeauna prudente în
timp ce raportează orice cifră care afectează în mod specific venitul și cheltuielile. Înseamnă
că analistul trebuie să arate întotdeauna o abordare conservatoare în timp ce raportează
profiturile, veniturile și activele și trebuie să le înregistreze numai atunci când sunt realizate
11
Cristian Dragan, Principii si politici europene privind contabilitatea financiara, Universitaria Craiova, 2012 
12
Oprea Calin, Mihai Ristea – Bazele Contabilitatii, E.D.P., Bucuresti, 2004 

19
efectiv. În același timp, o companie trebuie să adopte întotdeauna o abordare proactivă către
recunoașterea pasivelor, pierderilor și cheltuielilor. În termeni simpli, afacerea nu trebuie să-și
supraevalueze profiturile și activele până când nu se obțin dovezi irefutabile, precum și nu
trebuie să subestimeze pierderile și cheltuielile și trebuie să înregistreze provizioanele chiar
dacă există posibilitatea producerii.
Se poate părea că conceptul de prudență impune companiei să meargă pentru
înregistrarea fiecărei situații mai puțin favorabile, dar nu. Conceptul îndeamnă practic că
situațiile financiare trebuie să prezinte o perspectivă realistă asupra fiecărui eveniment posibil
care poate avea impact asupra deciziei utilizatorilor de situații financiare. Standardele
internaționale de contabilitate (IAS) și principiile de contabilitate general acceptate (GAAP)
încorporează conceptul de prudență în multe standarde.
Pe baza acestui principiu, se va avea in vedere ca se iau in calcul doar veniturile si
profiturile cunoscute până la încheierea exercițiului financiar, activele și cheltuielile nu vor fi
supraestimate și bineînteles, elementele de pasiv nu vor fi subestimate. Totodată, se va ține
cont că toate datoriile apărute vor fi luate în calcul, inclusiv datoriile viitoare sau previzibile,
precum și potențialele pierderi ce pot lua naștere în cursul exercițiului financiar.
 De exemplu, provizionul pentru creanțe neperformante și îndoielnice este
raportat în secțiunea de creanțe a activelor circulante și este dedus din cifra
finală a debitorilor / creanțelor. Prevederea nu arată debitorii care au rezultat ca
datorii neperformante, mai degrabă arată debitorii care pot ajunge ca datorii
neperformante pe baza istoricului lor de tranzacționare cu compania sau a
circumstanțelor lor specifice și, în cele din urmă, compania nu poate recupera
bani de la acești debitori. Acești debitori sunt incluși în provizionul conform
conceptului de prudență al contabilității.
În IAS2 inventarul este întotdeauna evaluat la un cost mai mic (costul inițial), astfel
încât inventarul să nu fie supraevaluat, ca figura inventarului afectează în mod direct cifra
„costului vânzărilor”, deoarece „Costul vânzărilor = stoc de deschidere + achiziții - stoc de
închidere”.
Există multe datorii care nu sunt certe nici în ceea ce privește suma, nici în ceea ce
privește data, dar au o mare posibilitate de apariție. În astfel de cazuri, pasivele sunt
înregistrate în alte situații și se înregistrează și o cheltuială corespunzătoare. Deci, se asigură
că pasivele nu sunt subevaluate.

2.2. Principiul continuităţii activităţii 

20
 Standardul IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare prevede că, atunci când pregătește
situațiile financiare, conducerea va face o evaluare a companiei pentru a continua
operațiunile. « Situațiile financiare ar trebui întocmite pe baza continuității activității, cu
excepția cazului în care conducerea intenționează să lichideze întreprinderea sau să înceteze
tranzacționarea sau atunci când aceasta nu are o alternativă realistă decât aceasta. »

Dacă conducerea este conștientă, atunci când face evaluarea incertitudinilor materiale
legate de evenimente sau condiții care ar putea pune dubii semnificative asupra capacității
companiei de a-și continua activitatea, aceste incertitudini vor fi date.
Prin urmare, dacă situațiile financiare nu sunt pregătite pe baza unui principiu de
continuitate a activității, trebuie prezentate această problemă și motivele care stau la baza
eșecului acesteia. De asemenea, trebuie prezentat principiul care stătea la baza situațiilor
financiare. Conducerea entității este responsabilă să evalueze pe baza informațiilor deținute,
dar să nu fie limitată la 12 luni de la data bilanțului, dar acesta este minimul acceptabil.
Motivele ce ar putea afecta structura unei entitati pot fi reprezentate de fuziunea cu alte
entitati sau divizarea in mai multe entititati, precum si cotarea la bursă sau schimbarea
acționariatului. Oricare ar fi motivele ce ar „încălca„ principiul continuității activității, aceste
elemente trebuiesc luate în calcul și precizate cu prima ocazie când devin o certitudine.

În cazul în care un eveniment din cele prezentate mai sus își face apariția, acesta va
influența modul de aplicare al metodelor și evidențelor contabile deoarece pot interveni mai
multe lucruri noi precum – o polititca de investitii si desfacere diferita, o politica de stocuri si
evaluare diferite, poate chiar achitarea anumitor datorii si multe altele.
Analiza financiar-patrimonială este în esență o analiză statică în care valoarea și
solvabilitatea companiei au prioritate. Acest tip de analiză a fost mult timp în teoria
economică singura modalitate de evaluare a evaluării riscurilor. Principalele instrumente
operaționale care utilizează analiza financiară statică pentru a investiga riscul falimentului
sunt: fondul de rulment și ratele de solvabilitate. Principalele ipoteze privind situațiile de
continuitate a activității, în care principiul nu este respectat, se referă la:
- Entitățile din sectorul public nu au fonduri pentru a-și continua existența înregistrând
an de an o deteriorare substanțială a autofinanțării;

21
 - Înregistrarea stării de dificultate pentru companii în conformitate cu orientările
comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea firmelor aflate în
dificultate. Astfel, o companie (orice entitate angajată într-o activitate economică, indiferent
de forma juridică) este considerată ca fiind în dificultate, în principiu și indiferent de
dimensiunea sa în următoarele circumstanțe:
a). dacă este o societate cu răspundere limitată, se constată pierderea a mai mult de
jumătate din capital și mai mult de un sfert din acest capital a fost pierdut în ultimele 12 luni
sau
b) dacă o societate în care asociațiile au o răspundere nelimitată pentru datoria
companiei, atunci când a pierdut mai mult de jumătate din capitalul său, așa cum se arată în
evidența contabilă a companiei și mai mult de un sfert din capitalul respectiv, a fost pierdut în
ultimele 12 luni sau
c) pentru companiile de orice formă juridică, atunci când o astfel de organizație
îndeplinește condițiile de a fi supuse procedurilor prevăzute de legea privind reorganizarea
judiciară și falimentul.
 Spre exemplu, o entitate care va fuziona cu altă entitate îşi va face ordine în
patrimoniu şi în activitate: va lichida stocurile supranormative şi va vinde
activele redundante, va amâna noile investiţii, îşi va încasa cât mai repede
creanţele şi îşi va achita datoriile, îşi va concentra eforturile pe activităţile cele
mai profitabile, îşi va reduce personalul, în general îşi va reduce cheltuielile,
etc. cu scopul de a avea o poziţie cât mai avantajoasă la negocierile de
fuzionare, de a avea un bilanţ cât mai « curat » şi o profitabilitate cât mai
înaltă, astfel încât ponderea activului său net contabil (capitalului) să fie cât
mai mare în activul noii entităţi. Drept urmare, proprietarii entităţii vor avea o
poziţie mai bună în noua entitate rezultată din fuzionare.

2.3. Principiul permanenţei metodelor 

22
 Acest principiu este strans legat de principiul continuitatii activitatii prin prisma faptului
ca presupune ca toate metodele de raportare si evaluare sa fie aplicate la fel de la un exercitiu
financiar la altul si numai daca, in mod justificat, este nevoie de o schimbare in metoda de
calcul contabil, acest lucru va fi precizat in anexele din bilant prin care va fi explicat detaliat
motivul si imprejurarea ce a facut necesara schimbarea metodei sau metodelor contabile de
calcul si bineinteles ce diferente si influenta a adus calculului financiar. Cuvantul definitoriu
al acestui principiu este acela de „consecvență„.
 De exemplu, la închiderea exercițiului financiar, o companie trebuie să țină
cont de faptul că va utiliza în contabilitatea sa aceeasi metodă utilizată anterior
și aceeasi metodă o va folosi și la închiderea exercițiului viitor.

2.4. Principiul independenţei exerciţiului

Principiul de acumulare sau al independenței exercițiului este un concept contabil care

impune înregistrarea tranzacțiilor în perioada de timp în care acestea au loc, indiferent de
momentul în care sunt primite fluxurile de numerar efective pentru tranzacție. Ideea din
spatele principiului de acumulare este că evenimentele financiare sunt recunoscute în mod
corespunzător prin corelarea veniturilor cu cheltuielile atunci când au loc tranzacții - cum ar fi
vânzarea, mai degrabă decât atunci când se poate primi plata efectivă pentru tranzacție.
Urmarea principiului contabilității în contabilitate oferă o imagine mai exactă a situației
financiare reale a unei companii, dar este o metodă mai oneroasă de adoptat de către
întreprinderile mici. Conceptul de acumulare este considerat a fi o practică contabilă standard
pentru companiile mari și este susținut atât de Standardele Internaționale de Raportare
Financiară (IFRS), cât și de Principiile Contabile General Acceptate (GAAP). Aceste cadre
contabile furnizează linii directoare întreprinderilor din întreaga lume cu privire la modul de
contabilizare a veniturilor și cheltuielilor, în afară de utilizarea doar a încasărilor de numerar.

Întreprinderile mari consideră principiul de acumulare cel mai valid sistem contabil pentru
determinarea poziției financiare și a fluxurilor de numerar ale operațiunilor lor de afaceri, cu
venituri și cheltuieli aferente înregistrate în aceeași perioadă de raportare. Întreprinderile care
câștigă venituri de peste 5 milioane de dolari trebuie să utilizeze principiul de acumulare în
scopuri fiscale.

23
 În principiu, se înglobează mai multe aspecte și anume faptul că se înregistrează în
gestiunea exercițiului financiar doar elementele de venit și cheltuieli aferente acelui exercitiu
financiar, dar se vor ingloba in gestiunea entitatii toate veniturile si cheltuielile aferente pentru
care se va face raportarea si se vor conecta venituri versus cheltuieli in ordinea aparitiei lor si
a corelatiei dintre ele. Metoda contabilității de acumulare se bazează pe potrivirea veniturilor
cu cheltuielile din perioada în care are loc tranzacția, în loc de momentul procesării plății, care
este procedura cu contabilitatea în numerar. Metoda de acumulare impune întreprinderilor să
ia în considerare „ conturile îndoielnice”, deoarece bunurile sunt livrate clienților înainte de
primirea plăților, iar unii clienți ar putea să nu plătească.
Pe de altă parte, unii clienți pot plăti pentru bunuri înainte ca bunurile să fie livrate
cumpărătorului. Într-un astfel de caz, plata este înregistrată inițial ca o datorie pentru vânzător
(deoarece, după ce a primit plata, afacerea este responsabilă pentru livrarea bunurilor).
Atunci când bunurile sunt livrate către client, plata este transferată din contul de pasiv în
contul de venituri. În mod similar, atunci când se primește o factură de cheltuieli, aceasta este
înregistrată în contul de cheltuieli ca atare, chiar înainte de efectuarea plății cheltuielilor.
Acest principiu a intrat în uz ca răspuns la complexitatea crescută a tranzacțiilor comerciale.
Companiile mari care vând bunuri pe credit pot continua să primească venituri pe o perioadă
lungă de timp din bunuri care au fost vândute anterior. Înregistrarea unor astfel de tranzacții
atunci când au loc plățile ar reflecta o imagine inexactă a poziției financiare a companiei, în
timp ce piețele financiare necesită raportarea în timp util și corectă a finanțelor unei companii.
Cu metoda contabilității de angajamente, companiile mari pot prezenta imaginea cea mai
exactă a poziției financiare a companiei. Atunci când o companie dorește să își examineze
performanța efectivă într-o anumită perioadă de timp - cum ar fi un trimestru sau un an fiscal,
metoda contabilității de acumulare este un instrument util. Se bazează pe principiul potrivirii,
în care veniturile sunt înregistrate pentru perioada în care bunurile și serviciile sunt livrate, iar
cheltuielile sunt înregistrate atunci când bunurile și serviciile sunt achiziționate (astfel,
veniturile aferente sunt cheltuite cu cheltuielile efectuate în aceeași perioadă contabilă).
Unul dintre motivele contabilității de angajamente este în măsură să ofere o imagine
de ansamblu mai precisă a performanței unei companii pe o anumită perioadă de timp, fiind
faptul că veniturile și cheltuielile viitoare pot fi contabilizate. Informațiile financiare
înregistrate în contabilitatea de angajamente permit companiei să calculeze indicatorii
financiari cheie, cum ar fi marja profitului brut, marja operațională și venitul net.

24
  De exemplu, în contabilitatea de acumulare, o companie înregistrează
tranzacția de venituri atunci când veniturile sunt obținute. De exemplu, să
presupunem că ABC Company a fost contractată de XYZ Company pentru a
furniza materiale de construcții în valoare de 200.000 USD pe șantierul său de
construcții din New York. Plata se face în termen de 90 de zile de la data
livrării. Când ABC livrează materialele de construcție către XYZ, acesta
înregistrează tranzacția ca venituri în conturile sale. Momentul în care plata
este primită sau urmează să fie primită, nu afectează înregistrarea veniturilor.
Limitarea semnificativă a principiului contabilității de acumulare este ușor de
văzut uitându-ne la exemplul oferit: Să presupunem că XYZ Company nu
efectuează niciodată o plată pentru materialele de construcție. Evident, o astfel
de situație ar prezenta o problemă financiară reală și substanțială pentru
compania ABC, dar ar prezenta companiei și o problemă contabilă
semnificativă.
Contabilitatea de angajamente poate indica faptul că o afacere a generat profituri într-o
anumită perioadă contabilă, în timp ce fluxurile de numerar înregistrate nu sunt încă primite.
Potențial, poate descrie afacerea ca fiind profitabilă chiar și atunci când nu are un flux de
numerar suficient pentru a-și finanța operațiunile. În caz de lipsă extremă a fluxului de
numerar, afacerea poate chiar să falimenteze, în ciuda faptului că prezintă profituri curente pe
baza situațiilor sale financiare.

2.5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii

Acest principiu presupune ca toate componentele activului si pasivului trebuie să fie

evaluate separat, orice compensare între active și datorii sau venituri și cheltuieli fiind
interzisă. Astfel, toate creanțele trebuie să aibă la baza documente justificative și să fie
înregistrate separat în contabilitate. Așadar, dacă este nevoie de eventuale compensări, ele
trebuie prezentate în anexe ca note explicative la valoare brută a datoriilor/creanțelor ce au
fost înregistrate ca o compensare.
 De exemplu, dacă există un schimb de active (in cazul entitatilor ce au prestari
reciproce de servicii cu alte entitati), se vor evidentia diferit vanzarea de
cumparare și se vor înregistra toate veniturile și cheltuielile aferente. În cazul
în care acest principiu nu este respectat, rezultatul exercițiului financiar poate fi

25
 denaturat, astfel încât analiza financiară să nu mai reprezinte o informație
contabilă concludentă.

2.6. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere 

Acest principiu presupune ca bilantul de deschidere al unui exercitiu financiar trebuie sa

corespunda intocmai cu cel de inchidere al exercitiului anterior. 13Din punct de vedere tehnic,
pe baza acestui principiu se interzice corectarea directă a informațiilor de activ sau cheltuieli
din exercițiile precedente dacă nu se fac și înregistrarile aferente în exercițiile respective. La
nivel internațional există diferențe în ceea ce privește aplicativitatea acestui principiu
deoarece există o diferență de manieră contabilă între contabilitatea de tip anglo-saxon și cea
de influență vest-europeană deoarece metodele de influenţă anglo-saxonă sunt mai puţin
rigide în aplicarea principiului intangibilităţii pe când în celelalte sisteme aplică în totalitate
prevederile acestui principiu.
 De exemplu, în cazul deschiderii noului an contabil, în bilanț vor trebui trecute
toate informațiile raportate anului trecut. Chiar dacă vor exista modificări ale
normelor contabile, informațiile raportate trebuiesc păstrate întocmai.

2.7. Principiul necompensării 

Conform acestui principiu, orice compensare între elementele de active și datorii sau între
14
elementele de venituri și cheltuieli este interzisă. Orice operatiune trebuie tratată astfel
separat, nepermițând compensarea profitului unei tranzacții cu pierderea alteia.
Riscul în cazul în care acest principiu nu este luat în calcul, poate genera situații ambigue în
care, de exemplu, putem compensa total activele cu pasivele, iar în bilanț se va înregistra un
singur post de activ sau pasiv după caz. Astfel, veniturile și cheltuielile trebuiesc înregistrate
la valoare integrală. Ca excepții de la regulă, se pot lua în calcul compensări în cazul
plusurilor sau minusurilor de gestiune în cazul unei inventarieri de exemplu. Abaterea de la
regulă trebuie facută cu aprobarea companiei și în condițiile legale existente.

13
https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/principiile-generale-de-raportare-financiara-a3886/
14
https://lege5.ro/Gratuit/g43tkojtgq/principiul-necompensarii-norma-14-2015?dp=hazdomzzgq3te

26
  Spre exemplu, o companie ABC cumpără marfă în valoare de 300 000 lei de la
compania XYZ. Tot în aceeași perioadă, compania XYZ beneficiază de servicii
de la compania ABC în sumă de 250 000 lei. Astfel, în cadrul contabilităţii
entităţii XYZ vor fi recunosscute datorii de 300 000 lei și creanțe de 250 000
lei, plus datorii de 50.000 lei. Conform principiului mai sus menționat, toate
intrările și ieșirile se vor înregistra ca atare, fără a fi compensate unele cu
celelalte.

2.8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului

Acest principiu se referă la un concept conform căruia tranzacțiile înregistrate în

situațiile financiare și prezentările însoțitoare ale unei companii trebuie să reflecte substanța
lor economică mai degrabă decât forma lor juridică.
Oricine pregătește situațiile financiare ale unei companii trebuie să-și folosească
judecata pentru a obține simțul afacerii din tranzacții și evenimente, pentru a le prezenta într-
un mod care să reflecte cel mai bine adevărata lor esență.
În anumite momente, „forma juridică” a unei tranzacții poate să nu ofere imaginea sa
reală. Deși forma juridică poate fi importantă, poate fi ignorată pentru a prezenta cunoștințe
mai relevante utilizatorilor situațiilor financiare, care nu ar trebui să fie induși în eroare.
O tranzacție este o instanță a unui eveniment care ar putea modifica starea financiară a
unei entități comerciale. Este de obicei un contract între un cumpărător și un vânzător, care dă
naștere unui activ pentru o entitate și / sau unei datorii pentru cealaltă entitate. Vânzarea de
inventar, cumpărarea de materii prime, acordarea acordurilor legale și obținerea unui
împrumut bancar sunt toate exemple de tranzacții comerciale.
În ciuda faptului că contabilii știu că nu ar trebui să inducă în eroare cititorii situațiilor
financiare ale unei companii, acest principiu in contabilitate este utilizat pe scară largă.
 De exemplu, dacă o mică companie cumpără o flotă de camionete folosind un
contract de închiriere de la o bancă, va plăti o parte din costul avansului și
suma rămasă pentru camionete pe o perioadă de cinci ani. În ciuda faptului că
deține în mod legal camionetele din „punct de vedere economic”, compania nu
va fi recunoscută ca „proprietar legal” până nu va plăti ultima rată la sfârșitul
celui de-al cincilea an.

27
  Sau o mare agenție imobiliară dorește să se extindă. Acesta semnează un
contract de închiriere a unei clădiri pentru 30 de ani, în care durata de viață
economică utilă a clădirii este estimată la 35 de ani. În acest caz, compania
însăși va fi numită „locatar” și cealaltă parte care își închiriază clădirea ca
„locator”. Dacă contractul de închiriere prevede la sfârșitul perioadei de
închiriere, titlul de proprietate al clădirii va fi transferat locatarului (agentului
imobiliar) sau termenul de închiriere (perioada de timp pentru care clădirea
este închiriată) acoperă o perioadă substanțială de perioada de viață utilă
așteptată pentru clădire (ceea ce este cazul aici), atunci clădirea este deținută de
locatar în realitatea economică. Acest lucru se datorează faptului că, deși
clădirea este deținută în mod legal de locator, agenția imobiliară controlează
clădirea și obține beneficii maxime din aceasta. Prin urmare, ar trebui să fie
înregistrat ca activ în situația financiară a companiei, deoarece se va deprecia
ca orice activ normal, iar plățile rămase vor fi considerate ca o scădere a
pasivului mai degrabă decât închirierea prin leasing.
 Alte exemple includ o companie care acționează în esență ca agent pentru o
altă societate, deci ar trebui să înregistreze o vânzare doar în numele celei de-a
doua companii în cuantumul comisionului lor. Dar vor ca vânzările lor să pară
mai mari, deci înregistrați întreaga sumă a unei vânzări ca venituri. O afacere
ar putea ascunde datoriile datoriei în entitățile afiliate, astfel încât datoria sa să
nu apară în bilanț.
În România, acest principiu este aplicabil entitatilor care au active mai mari de
3650000 eur, o cifra de afaceri neta de 7300000 si cel putin 50 de angajati. Acest principiu
este o preocupare specială în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP),
deoarece se bazează în mare parte pe reguli și creează obstacole specifice care trebuie atinse
pentru a înregistra o tranzacție într-un anumit mod.
Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) se bazează mai mult pe principii,
astfel încât este chiar mai dificil pentru cineva să justifice ascunderea intenției unei tranzacții
dacă folosește cadrele IFRS pentru a-și construi situațiile financiare.

28
Capitolul 3 - Alte abordări 15internaționale ale principiilor
contabilității

3.1. Principiul obiectivității

Utilitatea informațiilor financiare depinde în mare măsură de fiabilitatea procedurii de

măsurare utilizate. Deoarece asigurarea fiabilității maxime este dificilă, contabilii au folosit
principiul obiectivității pentru a justifica alegerea unei proceduri de măsurare. Raportarea
financiară este considerată utilă dacă oferă informații utile de prezentat potențialilor
investitori, creditori și altor utilizatori, pe baza cărora să se bazeze investiții raționale, credite
și decizii similare. Principiul obiectivității a fost supus unor interpretări diferite, după cum
urmează:
1- O măsurare obiectivă este o măsurare verificabilă în sensul că se bazează pe dovezi.
2- O măsurare obiectivă este o măsură impersonală și lipsită de părtinirea personală a
măsurătorilor.
Dezvoltarea de noi modalități și mijloace pentru realizarea obiectivității este necesară
în special în situația actuală a inflației. Deși costul istoric, de exemplu, realizează obiectivitate
pentru înregistrarea valorilor diferitelor elemente la achiziționarea lor, acesta nu menține
același lucru dacă este utilizat ca bază pentru evaluare. Prin urmare, este esențial să se facă
diferența între obiectivitatea măsurării și obiectivitatea evaluării.
Principiul obiectivității, din punct de vedere internațional, este un principiu dorit
pentru contabilitatea echitabilității, în special atunci când se înregistrează diferite tranzacții,
adică active, bunuri și servicii la prețul predominant în timpul datei de achiziție (cost istoric).
Cu toate acestea, obiectivitatea se dovedește a fi orice în afară de obiectivă atunci când
evaluarea este luată în funcție de costul istoric într-un mediu inflaționist. Prin urmare,
obiectivitatea realizată prin utilizarea prețului de cost la data achiziției nu este neapărat atinsă
atunci când evaluarea se face la o dată ulterioară. Ca rezultat, se crede că obiectivitatea poate
fi acceptată pentru înregistrarea tranzacțiilor la prețurile datei de achiziție. Cu toate acestea, în
anumite circumstanțe, aceasta oferă informații non-obiective. Prin urmare, ar trebui adoptate
alte metode de evaluare, de exemplu, valoarea curentă. Dificultățile înglobate cu alternative
nu ar trebui să împiedice acceptarea nevoii de schimbare. Într-adevăr, se crede că dificultățile
implicate în alte metode pot fi rezolvate prin practică.

15
Alexander, D. and Jermakowicz, E. (2006). “A True and Fair View of the Principles/Rules Debate

29
  De exemplu, un contabil nu va trebui să se lase influențat de convingeri
personale sau a conflictului de interese. De asemenea, un contabil va trebui să
se bazeze strict pe datele certe furnizate și nu de alte persoane. Astfel,
principiul obiectivității ține de o transparență a informațiilor furnizate și
înregistrate.

3.2. Principiul de potrivire

Principiul de potrivire susține că cheltuielile ar trebui recunoscute în aceeași perioadă

cu veniturile asociate. Prin urmare, principiul de potrivire leagă veniturile cu cheltuielile lor
relevante. Aceasta înseamnă identificarea câștigurilor rezultate din tranzacții și compensarea
acestora cu acele cheltuieli legate de tranzacțiile respective.
Una dintre consecințele principiului convențional de potrivire este aceea că
retrogradează bilanțul într-o poziție secundară. Contabilul ar trebui să stabilească dacă un cost
se referă la veniturile viitoare și, prin urmare, ar trebui amânat; dacă un cost este legat de
veniturile anterioare și, prin urmare, ar trebui să fie contabilizat pe veniturile anterioare; sau
dacă un cost, deși nu a fost încă plătit, este legat de veniturile curente și, prin urmare ar trebui
acumulate. În luarea acestor decizii, declarațiile oficiale ale organismelor de autoritate,
conservatorismul și cheltuielile joacă un rol important. Unele reguli sunt foarte specifice,
altele sunt vagi, cum ar fi înregistrarea unei pierderi dacă este probabil că a fost angajată o
datorie.
 De exemplu, conform acestui principiu, o companie își va înregistra o
cheltuială în aceeași perioadă în care se va încasa venitul respectiv. Principiul
de potrivire, deoarece alocă cheltuielile veniturilor aferente, oferă echitate și
justiție simultan acționarilor și deponenților.

3.3. Principiul coerenței

Se consideră că evenimente economice similare ar trebui înregistrate și raportate în

mod consecvent de la o perioadă la alta. Principiul implică faptul că aceleași proceduri
contabile vor fi aplicate elementelor similare în timp. Aplicarea principiului coerenței face ca
situațiile financiare să fie mai comparabile și mai utile, în special în cadrul aceleiași firme.

30
Compararea conturilor diferitelor companii este mai dificilă, iar metodele contabile ale
firmelor individuale nu sunt întotdeauna aceleași. Nu există o uniformitate a metodelor
contabile care să ofere consistența tratamentului informațiilor necesare pentru compararea
conturilor diferitelor companii. Prin urmare, nevoile investitorilor pentru o mai mare
comparabilitate a informațiilor între companii sunt subminate de convențiile contabile care
acceptă coerența internă, dar permit diferite metode de măsurare și tratament care nu pot
produce rezultate comparabile. Prin urmare, se recomandă ca comitetele de standarde
contabile să fie însărcinate cu sarcina de a găsi o modalitate de a obține un acord cu privire la
metodele contabile adecvate care să asigure un grad mai mare de comparabilitate a
informațiilor contabile.
Principiul coerenței este de dorit deoarece contribuie la furnizarea de informații mai
utile și a unei situații financiare mai precise și corecte. Nerespectarea coerenței ar putea duce
la profit nerealist, cu implicații evidente. Principiul coerenței afirmă că, odată ce ați adoptat
un principiu sau o metodă contabilă, continuați să îl urmăriți în mod consecvent în perioadele
contabile viitoare, astfel încât rezultatele raportate de la o perioadă la alta să fie comparabile.
Cu toate acestea, companiile pot schimba un principiu sau o metodă de contabilitate dacă
noua versiune îmbunătățește într-un fel utilitatea rezultatelor financiare raportate.
 De exemplu, GAAP permite mai multe moduri diferite de evaluare a
inventarului (bunuri deținute spre vânzare în cursul normal al activității). De
exemplu in primele nouă luni ale anului fiscal 2008, Home Depot a
implementat un nou sistem de planificare a resurselor întreprinderii („ERP”),
inclusiv un nou sistem de inventar, pentru operațiunile sale de vânzare cu
amănuntul din Canada și și-a schimbat metoda de contabilizare a inventarului
pentru operațiunile sale de vânzare cu amănuntul în Canada de la cel mai mic
dintre costuri (primul intrat, primul ieșit) sau de pe piață, așa cum este
determinat de metoda inventarului cu amănuntul, până la cel mai mic cost sau
piață utilizând o metodă a costului mediu ponderat. Acest lucru a fost
dezvăluit, conform cerințelor GAAP, în notele de subsol ale situațiilor
financiare auditate.

31
 3.4. Principiul uniformității și comparabilității

Aceasta se referă la utilizarea acelorași proceduri de către firme diferite. Obiectivul

dorit este de a realiza comparabilitatea situațiilor financiare prin reducerea diversității create
de utilizarea diferitelor proceduri contabile de către diferite firme. Principalele argumente
pentru uniformitate sunt că:
1- Reduceți utilizarea diversă a procedurilor contabile și inadecvările practicilor contabile
2- Permiteți compararea conturilor diferitelor firme.
3- Conduce la reglementarea guvernamentală a practicilor contabile.
Afișarea unor situații financiare similare și comparabile îi ajută pe utilizatori să ia decizii
corecte, ceea ce este într-adevăr de dorit.
 De exemplu, ASF permite administratorilor firmelor de investiții să utilizeze
aceleași programe și proceduri de evaluare a activelor ca și al depozitarului ce
certifică activul respectiv. Aceste proceduri includ inclusiv metodele de
evaluare al unui activ.

3.5. Principiul materialității

Materialitatea servește drept ghid implicit pentru contabil în ceea ce privește ceea ce ar
trebui dezvăluit în rapoartele financiare, permițându-i contabilului să decidă ce nu este
important sau ce nu contează pe baza costului de păstrare a evidenței, a exactității situațiilor
financiare și relevanță pentru utilizator. Un element ar trebui considerat ca material dacă
există motive să credem că cunoașterea acestuia ar influența deciziile unui investitor sau ale
unui utilizator. Materialitatea este în primul rând legată de relevanță. Dacă un articol nu este
material, atunci nu este relevant. Materialitatea contează într-adevăr, deoarece raportarea
financiară se referă doar la informații semnificative.
Cu toate acestea, principiul materialității nu are o definiție operațională. Majoritatea
definițiilor materialității subliniază rolul contabilului în interpretarea a ceea ce este și a ceea
ce nu este material. Acest lucru poate introduce un element de subiectivitate, întrucât
contabilii variază în ceea ce privește ceea ce este sau nu material. Principiul materialității
afirmă că un standard contabil poate fi ignorat dacă impactul net al acestui fapt are un impact
atât de mic asupra situațiilor financiare, încât un cititor al situațiilor financiare nu ar fi indus în

32
eroare. Conform principiilor contabile general acceptate (GAAP), nu trebuie să puneți în
aplicare prevederile unui standard contabil dacă un element este imaterial. Această definiție
nu oferă îndrumări definitive în ceea ce privește distincția informațiilor materiale de
informațiile imateriale, deci este necesar să se exercite judecata pentru a decide dacă o
tranzacție este semnificativă.
Importanța principiului materialității se referă la simplul fapt că contabilitatea și
auditul depind în mare măsură de eșantionare. Deoarece este impracticabil și uneori imposibil
să se afișeze toate detaliile tranzacțiilor firmei, contabilului i se dă dreptul să decidă ce este
relevant și ce nu. Conceptul de materialitate variază în funcție de mărimea entității. O
companie multinațională masivă poate considera o tranzacție de 1 milion de dolari ca fiind
imaterială proporțional cu activitatea sa totală, dar 1 milion de dolari ar putea depăși veniturile
unei mici firme locale și, prin urmare, ar fi foarte important pentru acea companie mai mică.
Principiul materialității este deosebit de important atunci când se decide dacă o tranzacție ar
trebui înregistrată ca parte a procesului de închidere, deoarece eliminarea unor tranzacții poate
reduce semnificativ timpul necesar pentru emiterea situațiilor financiare.
 Ca exemplu, o cheltuială de 1 leu este în general imaterială și în cazul în care
ar fi înregistrată eronat sau neînregistrată nu ar reprezenta o pierdere pentru o
afacere astfel încât sa influențeze activele unei companii. Totuși, dacă o
tranzacție de 100000 lei poate fi considerată ca fiind materială deoarece în
cazul unei erori, această sumă poate influența deciziile acționarilor de exemplu.

3.6. Principiul costului

Acest principiu susține că costul de achiziție sau costul istoric este baza de evaluare
adecvată pentru recunoașterea achiziției tuturor bunurilor și serviciilor, a costurilor de
cheltuieli și a capitalurilor proprii. Aceasta implică faptul că un element este evaluat la prețul
de schimb la data achiziției și este înregistrat în situațiile financiare la valoarea respectivă sau
la o poziție amortizată a valorii respective. Costul istoric poate fi justificat în termeni de
obiectivitate și postulat al continuității activității.
Cu toate acestea, din cauza modificărilor nivelurilor de preț și a puterii de cumpărare,
baza costurilor reale a fost supusă multor critici. Se susține că, deși banii pot fi un numitor
comun adecvat între diverse activități, este un numitor comun mai puțin satisfăcător între
diferite perioade de timp. Evaluarea costurilor istorice poate produce cifre nerealiste dacă

33
modificările valorilor activelor în timp sunt ignorate. Datorită deficiențelor percepute în
contabilitatea costurilor istorice, s-au sugerat multe alternative pentru a înlocui costurile
istorice.
În istoria recentă, contabilitatea schimbării prețurilor (adică o formă de contabilitate a
costurilor curente) a fost adoptată în SUA, așa cum s-a întâmplat în restul lumii vorbitoare de
limbă engleză. Deoarece obiectivul situațiilor financiare este de a raporta evenimentele
economice și starea economică a unei întreprinderi cât mai realist posibil și de a furniza
informații utile managerilor pentru a le ajuta în luarea deciziilor, s-a susținut că sub inflație
situațiile financiare ar trebui să fie ajustate sau curente contabilitatea costurilor utilizată pentru
îndeplinirea acestui rol. Se susține că situațiile financiare ajustate sunt esențiale pentru o
gestionare eficientă și este în interesul acționarilor să li se furnizeze aceste informații ajustate.
Conform GAAP din S.U.A., activele sunt înregistrate și raportate în bilanț la costul
inițial. Deși unele active pot fi supraevaluate, iar unele, cum ar fi terenurile, pot fi de fapt
subevaluate din punct de vedere al valorii lor reale de piață, FASB a stabilit că raportarea
activelor la costul lor istoric servește principiile combinate ale coerenței (de la firmă la firmă
și de la de la an la an), obiectivitate și conservatorism. Costul istoric este obiectiv, deoarece
un auditor sau oricine, în acest sens, ar putea observa chitanța pentru activ și ar putea veni cu
același cost, care este, de fapt, unul dintre testele pe care auditorii le efectuează asupra
activelor majore.
 Să presupunem că o firmă achiziționează terenuri pentru 20.000 $ și o clădire
pentru 100.000 $. Activul combinat raportat în bilanț ar fi de 120.000 de dolari
și orice contabil sau firmă de contabilitate solicitată să înregistreze sau să
verifice această sumă ar veni cu același număr, chiar dacă o persoană ar crede
că terenul ar putea valoriza 60.000 de dolari și alta ar angaja un evaluator
pentru estimează o valoare de piață justă de numai 10.000 USD. Opiniile
externe nu contează în lumea costurilor istorice. Conform Standardelor
Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), companiei i s-ar permite să
reface și să raporteze terenul la valoarea justă de piață, dacă acest lucru ar
putea fi stabilit cu certitudine (de obicei prin compararea activului cu vânzările
curente de active similare.) Aceasta este una a diferențelor majore dintre IFRS
și GAAP. FASB justifică utilizarea costului istoric sub standardul
obiectivității.

34
 3.7. Principiul de realizare

Veniturile nu pot fi înregistrate decât atunci când sunt evidențiate prin încasări de
numerar sau a avut loc efectiv un schimb. Prin urmare, conform viziunii dominante, veniturile
sunt recunoscute numai atunci când sunt realizate.
S-a susținut că ar trebui făcută o distincție clară între veniturile realizate și veniturile
realizate; câștigurile nu ar trebui identificate cu realizarea. Veniturile sunt obținute atunci
când produsul final este livrat. Pe de altă parte, se realizează integral atunci când este
reprezentat de încasări în numerar sau când este convertit în numerar sau creanțe.
Prin urmare, veniturile nu vor fi recunoscute cu privire la o tranzacție care este incompletă la
încheierea unei perioade contabile.
S-a subliniat că principalele motive pentru amânarea realizării profitului până la
primirea numerarului sunt riscul de a nu colecta integral suma datorată și posibilitatea de a
suporta cheltuieli suplimentare. Astfel se pare că justificarea principiului realizării este
certitudinea. Deși convenția de realizare este practica curentă dominantă în contabilitate, ea a
făcut obiectul multor critici. Unii scriitori au sugerat că ar trebui instituit un sistem de
evaluare pentru stocuri. Se susține că nu este corect să se amâne evaluarea stocurilor până la
realizarea acestora. Alții susțin că, deși este acceptată evaluarea stocurilor majorității
întreprinderilor la costul de achiziție, cu excepția cazului în care regula „scăzută a costului sau
a valorii de piață” necesită abaterea de la costul istoric, există unele cazuri în care măsurarea
stocurilor la valoarea realizabilă netă este acceptabilă . În practică, valoarea realizabilă netă
(adică prețul actual de vânzare minus costurile de realizare așteptate) se aplică unor produse
precum bumbacul, zahărul brut și țițeiul. Asociațiile de contabilitate au luat în considerare
deficiențele rapoartelor contabile folosind costurile istorice (dacă realizarea nu are loc, se va
adopta regula „costului mai mic sau a valorii de piață”). Asociația americană de contabilitate
susține raportarea atât a costurilor curente, cât și a costurilor istorice, presupunând că o
comparație periodică între costurile curente și costurile istorice va fi relevantă pentru
necesitățile investitorilor.
 Să presupunem că o firmă vinde un autovehicul singurului său dealer și încheie
un contract pentru livrarea autovehicului către clienți, împreună cu întreținerea
timp de un an. Conform principiului recunoașterii, în cazul bunurilor,
veniturile trebuie recunoscute atunci când sunt transferate toate riscurile și
beneficiile aferente activului suport. În cazul serviciilor sau investițiilor, acesta

35
 trebuie recunoscut atunci când se acumulează venituri. Veniturile aduse de
autovehicul trebuie să fie recunoscute atunci când riscul și beneficiile legate de
acesta sunt transferate.

3.8. Principiul dezvăluirii

Există un consens general în contabilitate că ar trebui să existe o prezentare corectă și

adecvată a datelor contabile. Prezentarea corectă a contabilității necesită divulgarea adecvată
a informațiilor materiale. Dezvăluirea adecvată necesită ca situațiile financiare să fie
concepute și pregătite pentru a descrie cu exactitate evenimentele economice care au afectat
firma pentru perioada respectivă și să conțină suficiente informații care să le facă utile și care
să nu inducă în eroare utilizatorii și investitorii medii. În general, este de așteptat ca orice
chestiune importantă, cum ar fi angajamentele majore, să fie dezvăluită dacă cunoașterea
acestei lumi afectează decizia unui investitor mediu. Termenul „prezentare” nu înseamnă că
orice informație trebuie inclusă în situațiile contabile. Aceasta implică divulgarea adecvată a
informațiilor care prezintă interes material pentru diferiți utilizatori. Cu toate acestea,
dezvăluirea adecvată lasă mai multe întrebări deschise interpretării; ce se înțelege prin
divulgarea corectă și adecvată? Adecvat înseamnă un set minim de informații care trebuie
dezvăluite; corect presupune o constrângere etică care dictează un tratament echitabil al
utilizatorilor; și prezentarea completă și cuprinzătoare a informațiilor. Principiul dezvăluirii
complete prevede că ar trebui să includeți în situațiile financiare ale unei entități toate
informațiile care ar putea afecta înțelegerea cititorului a acestor situații, cum ar fi modificările
aplicate principiilor contabile. Interpretarea acestui principiu este extrem de apreciată,
deoarece cantitatea de informații care poate fi furnizată este potențial masivă. Pentru a reduce
valoarea divulgării, este obișnuit să se dezvăluie doar informații despre evenimente care ar
putea avea un impact semnificativ asupra poziției financiare sau a rezultatelor financiare ale
entității.
 De exemplu, o companie plătitoare de taxe, platește în fiecare an suma X
reprezentând taxe și penalități deoarece își depune cu întârziere declarațiile
anuale. Astfel, uitându-ne doar pe ordinul de plată, putem considera că acea
companie este plătitoare doar de penalități și nu și de taxe fiscale. Așasar,
conform acestui principiu, suma X va trebui prezentată ca fiind taxe fiscale și
penalități astfel încât să fie clar pentru toată lumea ce se plătește exact.

36
 În ceea ce priveste principiile general acceptate US-GAAP se pot aminti:

1. Principiul dublei partide care în contabilitatea romanească este unul din principiile
de bază ale metodei contabile. Trebuie avută o concepție clară despre natura
tranzacției pentru a înțelege sistemul de intrare dublă. Fiecare tranzacție implică două
părți sau conturi - un cont oferă avantajul, iar celălalt îl primește. Se numește entitate
duală a tranzacției. Procesul de păstrare a contului care acceptă această entitate duală,
adică debitarea unui cont pentru o sumă determinată de bani și creditarea celuilalt cont
pentru aceeași sumă se numește sistem de intrare dublă. Fiecare tranzacție afectează
ecuația contabilă (activ = pasiv + capital propriu) al unei companii.
Sistemul de dublă intrare urmărește să înregistreze fiecare tranzacție în bani sau în
valoare de bani în dublul său aspect - primirea unui avantaj de către un cont și
predarea unui beneficiu similar de către un alt cont, prima intrare fiind în debitul
contului care primește ulterior la creditul contului predat. Verificarea respectării
acestui principiu se face prin intermediul balanţei de verificare a soldurilor conturilor.
Prin intermediul acestui principiu se permite un dublu calcul şi o dublă verificare a
rezultatului exerciţiului, adica un rezultat explicat cu ajutorul bilanţului şi acelaşi
rezultat explicat cu ajutorul contului de profit şi pierdere.

Avantajele sistemului de dublă partidă sunt expuse pe scurt:

- Conturi complete ale tranzacțiilor: sistemul cu intrare dublă poate ține conturi
complete ale tranzacțiilor, deoarece se bazează pe aspecte duale ale fiecărei tranzacții;
adică debitul și creditul sunt înregistrate simultan. Din acest motiv, acest sistem ține
conturi ale tuturor părților legate de tranzacții.
- Verificarea acurateței aritmetice: Acuratețea aritmetică a contabilității poate fi
verificată prin pregătirea soldului de probă dacă conturile sunt menținute în cadrul
sistemului de intrare dublă. Conform acestui sistem, fiecare debit pentru o anumită
sumă de bani va avea credit corespunzător pentru o sumă egală. Din acest motiv, suma
totală a datoriei va fi egală cu suma totală a creditului. Poate fi detectat prin soldul de
probă dacă cele două părți ale conturilor sunt egale sau nu și astfel se verifică
acuratețea aritmetică a contului.

37
 - Determinarea profitului sau a pierderii: în cadrul sistemului cu dublă intrare, profitul
sau pierderea companiei pentru o anumită perioadă contabilă poate fi cunoscută prin
pregătirea unui raport de profit și pierdere. Întrucât toate conturile referitoare la
venituri și cheltuieli sunt ținute în mod corespunzător în registru în cadrul sistemului
de intrare dublă, devine convenabil să trageți declarația de venit la sfârșitul unei
anumite perioade contabile.
- Determinarea poziției financiare: în cadrul sistemului cu intrare dublă, activele și
pasivele totale ale unei întreprinderi sunt înregistrate corespunzător. Ca rezultat, în
ziua de închidere a perioadei contabile, bilanțul este întocmit cu ajutorul tuturor
activelor și pasivelor. Prin această declarație a poziției financiare a întreprinderii în
cauză se poate stabili.
- Detectarea și prevenirea falsificării: în cadrul acestui sistem de conturi pot fi detectate
cu ușurință erori sau falsuri de conturi. Ca urmare, calitățile morale ale unui contabil și
ale altor angajați sunt menținute.
- Pasul oportun pentru corectarea erorilor contabile: erorile contabile pot fi detectate în
mod corespunzător și luarea măsurilor necesare pentru corectare este posibilă în cadrul
sistemului de contabilitate cu dublă intrare; adică înainte de a trece la etapa următoare,
erorile contabile pot fi corectate.
- Utilitate: utilitatea și aplicarea acestui sistem în conturile tuturor afacerilor, indiferent
dacă marile, mediile sau micile sunt acceptate de toți.

Dezavantaje sau limitări ale sistemului de dublă partidă:

În ciuda numeroaselor sale avantaje importante, există câteva limitări ale acestuia, care sunt
enunțate mai jos:

- Dimensiune crescută a cărților de conturi: în cadrul sistemului de intrare dublă, fiecare

tranzacție este înregistrată în două fețe ale două conturi și în doi pași (Jurnal și
registru) ale cărților de conturi.
- Complexitatea procesului contabil: Complexitatea apare în respectarea regulilor,
principiilor, tehnicilor și metodelor etc. pentru ținerea conturilor în cadrul sistemului
de intrare dublă.
- Costisitoare, consumatoare de timp și de muncă: Deoarece procesul de contabilitate în
cadrul sistemului de intrare dublă este extins, un număr bun de cărți trebuie păstrate și

38
 un număr mare de angajați sunt angajați pentru activitatea de contabilitate. Ca urmare,
necesită suficientă muncă, timp și bani. Prin urmare, devine imposibil să urmăm acest
sistem de preocupările micilor afaceri.
- Persoane cu cunoștințe specializate necesare: Contabilul ar trebui să dețină atât
cunoștințe teoretice, cât și practice de contabilitate pentru ținerea corectă a conturilor
în cadrul sistemului de intrare dublă. O persoană fără experiență în contabilitate
eșuează și se confruntă cu probleme în menținerea conturilor în cadrul acestui sistem
cu intrare dublă
- Posibilitatea de greșeală: Deoarece procesul de contabilitate în cadrul sistemului de
intrare dublă este complex și complicat, posibilitatea erorilor și greșelilor nu poate fi
evitată complet.

2. Principiul înregistrării cronologice şi sistematice despre care am discutat pe larg in

capitolele anterioare.

3. Principiul costului istoric - În contabilitate, costul istoric al unui activ se referă la

prețul de achiziție sau la valoarea sa monetară inițială. Pe baza principiului costului
istoric, tranzacțiile unei companii tind să fie înregistrate la costurile lor istorice.
Conceptul este coroborat cu principiul costului, care subliniază faptul că activele,
investițiile în capitaluri proprii și pasivele ar trebui înregistrate la costurile lor de
achiziție respective. Principiul costului istoric prevede că o companie sau o afacere
trebuie să contabilizeze și să înregistreze toate activele la costul inițial sau prețul de
achiziție în bilanțul lor. Nu se fac ajustări pentru a reflecta fluctuațiile de pe piață sau
modificările rezultate din fluctuațiile inflaționiste. Principiul istoric al costurilor
constituie fundamentul unui compromis continuu între utilitatea și fiabilitatea unui
activ.

4. Principiul continuităţii activităţii – principiu detaliat in capitolele anterioare

5. Principiul realizării veniturilor – principiu detaliat in capitolele anterioare

6. Principiul conectării cheltuielilor cu veniturile - principiu detaliat in capitolele

anterioare

39
7. Principiul independenţei exerciţiului - principiu detaliat in capitolele anterioare

8. Principiul cost – beneficiu care spune ca toate beneficiile ce rezulta dintr-un sistem
contabil trebuie sa fie egale sau mai mari decat costurile acestuia. Principiul cost-
beneficiu este una dintre acele idei de bază care pot fi aduse în atâtea discuții de
evaluare atât în micro cât și în macroeconomie. Principiul cost-beneficiu spune că ar
trebui să întreprindeți o acțiune dacă și numai dacă beneficiul suplimentar de a lua este
mai mare decât costul suplimentar.

Aici sunt cateva exemple:

- Costurile și beneficiile subvențiilor guvernamentale, de ex. argumentele pro și contra
subvențiilor pentru a stimula construcția de case noi, pentru finanțarea parțială a
schemelor de îmbunătățire a mediului sau a măsurilor de reducere a defrișărilor.
- Costuri și beneficii ale impozitelor indirecte de ex. taxe de mediu (cum ar fi o taxă pe
carbon) sau taxe concepute pentru a reduce cererea / consumul de bunuri demerite,
inclusiv taxe indirecte mai mari pe alcool, combustibili, transportul aerian etc.
- Costurile și beneficiile introducerii concurenței pe o piață.
- Costurile și beneficiile unei creșteri a cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri
publice și bunuri de merit, cum ar fi sistemele de apărare împotriva inundațiilor,
intrarea gratuită la muzee și galerii, cheltuielile pe autostrăzi noi sau infrastructura wifi
finanțată de stat.
- Costurile și beneficiile diferitelor strategii menite să reducă inegalitatea veniturilor și
a bogăției, de ex. salariul minim național, introducerea unui salariu de viață sau
modificări ale ratelor de vârf ale impozitului pe venit.
- Costurile și beneficiile introducerii comerțului cu carbon ca modalitate de reducere a
emisiilor de CO2.
- Costurile și beneficiile diferitelor politici guvernamentale menite să reducă șomajul,
de ex. comparând eficiența investițiilor în formare cu o subvenție de angajare pentru
șomerii de lungă durată.
- Costurile și beneficiile proiectelor majore de infrastructură.

9. Principiul controlului - Principiul controlului este conceptul conform căruia

sistemele contabile trebuie să aibă la dispoziție proceduri și procese pentru a ajuta

40
 managerii să monitorizeze și să reglementeze activitățile de afaceri. Aceste procese
sunt denumite în mod tradițional controale interne. Scopul principiului controlului este
de a vă asigura că sistemul contabil funcționează corect și că evenimentele comerciale
sunt înregistrate cu precizie.

 De exemplu există mai multe tipuri diferite de controale interne, inclusiv

atribuții de separare, rotație obligatorie a angajaților și controale automate.
Segregarea controalelor de serviciu impune ca angajații separați să gestioneze
și să înregistreze numerar. Niciun angajat nu ar trebui să se ocupe singur de
gestionarea numerarului, înregistrarea încasărilor de numerar, depunerea
numerarului și înregistrarea reconcilierii bancare. Acest lucru elimină
capacitatea unei persoane de a fura numerar și de a le acoperi înregistrându-le
în mod necorespunzător. Rotația obligatorie a angajaților sau timpul de
concediu sunt stabilite pentru a prinde scheme frauduloase. Dacă contabilii
schimbă responsabilitățile la fiecare două săptămâni, o persoană nu va putea
rula un sistem consecvent. Controalele automate sunt probabil cel mai comun
control intern, deoarece protejează compania și crește eficiența în același
timp.Toate aceste controale interne îndeplinesc obiectivele principiului
controlului. Odată ce controalele sunt la locul lor, managerii nu trebuie să
monitorizeze activitatea fiecărui angajat. Aceștia pot revizui periodic
controalele pentru a se asigura că funcționează corect și se pot concentra
asupra gestionării activităților comerciale.

10. Principiul compatibilităţii - Analiza definiției termenului cheie oferă adesea mai
multe informații despre concepte. Definiția principiului compatibilității poate fi
definită ca: Principiul sistemului informațional care prescrie un sistem de contabilitate
pentru a se conforma activelor, personalului și structurii companiei 16. Principiul
compatibilității sugerează că proiectăm și contabilizăm un sistem care să funcționeze
cu resursele pe care le avem. Principiul compatibilității poate părea evident, dar nu
întotdeauna pentru că ne uităm adesea la sistemele contabile și avem idei de a
introduce un sistem contabil complex, dar principiul compatibilității ne amintește că
ceea ce funcționează pentru o companie poate să nu funcționeze la fel de bine pentru
alta.
16
https://www.mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/legislatie/regl_contabile/ORDIN1917.pdf

41
 11. Principiul flexibilităţii - Principiul flexibilității poate fi definit ca: Principiul
sistemului informațional care prescrie un sistem de contabilitate care să se poată
adapta la schimbările din companie, operațiunile sale și nevoile factorilor de decizie.
17
Principiul flexibilității interzice unei companii să fie flexibilă, ceea ce pare evident,
dar flexibilitatea poate fi mai dificilă, atunci ne gândim mai întâi și trebuie să
echilibrăm flexibilitatea cu costul beneficiu = principiu. Flexibilitatea înseamnă că
dorim un sistem care să poată face față schimbărilor tehnologice, presiunii
concurențiale, gusturilor consumatorilor și reglementărilor.

Din punct de vedere al Cadrului general al IASB sunt formulate în mod explicit
conceptele de bază prin prisma cărora privim principiile și anume: contabilitatea de
angajament și cotinuitatea activității. Se remarcă prin definitiile principiilor de baza concept
precum reprezentarea fidela, prevalenta economicului si juridicului, intangibilitatea, pragul de
semnificatie, permanența metodelor, dar și natura informațiilor.
Atunci când o afacere mică angajează un contabil sau este auditată, managerii trebuie
să se aștepte ca contabilul să fie imparțial în evaluarea și raportarea stării financiare. Motivul
este că Consiliul pentru standardele de contabilitate financiară (FASB) a stabilit standarde
pentru principiile de contabilitate general acceptate (GAAP). Unul dintre aceste standarde este
neutralitatea. Neutralitatea înseamnă că atât în formularea, cât și în aplicarea standardelor,
principala preocupare ar trebui să fie relevanța și fiabilitatea informațiilor care rezultă, nu
efectul pe care noua regulă îl poate avea asupra unui interes particular. Pentru ca
contabilitatea să fie neutră, se sugerează că toate informațiile conținute în situațiile financiare
ale unei companii ar trebui să fie imparțiale.
Ținând cont de principiile amintite mai sus, vom discuta în cadrul acestei lucrări si de
inregistrarea si tinerea contabilitatii. Astfel, inregistrarea in scris a operatiunilor ce stau la
baza analizei financiare atunci cand ele au loc, precum si tinerea registrelor contabile sunt
obligatorii, indiferent de natura lor. Ele constituie astfel cartea economico-financiara ce stau
ca baza justificativa din punct de vedere profesional si legal, fiind astfel o dovada materiala a
inregistrarii operatiunilor respective in cont.
Din acest motiv, înregistrarile contabile se țin în mod cronologic și sistematic în
registrul Cartea Mare, el fiind necesar a fi păstrat timp de 10 ani în arhivă.

17
https://www.mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/legislatie/regl_contabile/ORDIN1917.pdf

42
 Am discutat anterior de principiul partidei-duble 18și se reprezintă în contabilitate ca fiind
unul din principiile fundamentale dacă ne referim la metoda de contabilitate financiară
adoptată. El vine în stransă legatură  în practică cu principiul măsurării și evaluării. Acest din
urma principiu se bazează pe ideea că moneda este numitorul comun în orice activitate
economică deoarece moneda poate constitui o bază stabilă și credibilă pentru analiza și
măsurare, mai ales ca în timp ea tindă să rămână stabilă. Totuși, realitatea ne arată faptul că
etalonul monetar nu reprezintă neaparat o masură stabilă în timp, ci mai degrabă, odată cu
timpul intervine evoluția sau involuția etalonului monetar. De exemplu, salariul poate
însemna atat preț, cât și cost. Mai mult de atât, anumite evenimente nu pot fi cuantificabile
utilizând o unitate de măsură. Realitatea ne arată că nu poate fi folosit doar un etalon monetar
(de exemplu daca exista tranzactii externe, nu poți stabili un preț unitar pentru tot exercițiul
financiar din cauza cursului de schimb valutar).
Sintetizând ceea ce am discutat în cadrul acestei lucrari, pot spune că principiile
contabilității au fost emise atât prin prisma abordării conceptuale, ele fiind rezultatul unui
studiu științific, cât și prin prisma unei abordări inductive, principiile fiind emise ca urmare a
necesității lor în practica contabilă. Principiile și postulatele contabilității, precum și
respectarea lor reprezintă așadar cel mai bun mijloc de a furniza informațiile corecte,
transparente și ferme ce ajută în primul rând la luarea celei mai bune decizii.
Principiile contabilității se pot clasifica în principii fundamentale și principii normative. Dacă
discutăm despre principiile fundamentale pot fi enumerate principiul dublei-partide și
principiul dublei înregistrări. Pe lângă aceste principii fundamentale metoda contabilității
utilizează principii contabile generale și anume principiile normative:

a) principiul prudenței;
b) principiul permanenței metodelor;
c) principiul continuității activității;
d) principiul independenței exercițiului;
e) principiul intangibilității bilanțului de deschidere;
f) principiul necompensării.

Principiile contabile general acceptate stabilite de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate

Financiară din Statele Unite ale Americii (Financial Accounting Standards Board) sunt:

18
http://economiemarianico.blogspot.com/2011/01/principiul-dublei-inregistrari.html

43
 1) principiul entitatii contabile (business entity);
2) continuitatea exploatarii (going concern);
3) delimitarea în timp (time periods);
4) principiul cuantificarii monetare (money measurement);
5) stabilitatea dolarului (stable dolar);
6) principiul obiectivitatii (objectivity);
7) recunoasterea veniturilor (revenue recognition principle);
8) principiul recunoasterii cheltuielilor (matching principle);
9) principiul consecventei (consistency principle);
10) principiul transparentei (disclosure principle);
11) principiul relevantei evenimentului (materiality principle).

În contabilitatea românească, sunt recunoscute și aplicate conform Ordinului MFP nr.

306/2002, următoarele:
- principiul continuitatii activitatii;
- principiul permanentei metodelor;
- principiul prudentei;
- principiul independentei exercitiului;
- principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv;
- principiul intangibilitatii;
- principiul necompensarii;
Totuși, în practică mai sunt aplicate și urmatoarele principii :
- principiul cuantificarii monetare;
- principiul costului istoric ;
- principiul entitatii ;

Așadar, putem concluziona că este necesară o reformă mult mai dură în contabilitate astfel
încât aplicarea acestor principii la nivel internațional să poată fi facută unitar. Drept dovada o
face clasificarea de mai sus și cât de diversificată este ea, cum sunt principiile exemplificate și
aplicate la nivel internațional, cât și local. În urmatorul capitol mă voi concentra în
exemplificarea diferitelor principii ale contabilității pe activității unei companii.

44
Capitolul 4 – Studiu de caz – Aplicarea principiilor contabilității
în funcționarea companiei Grup Șapte S.A.

În acest capitol voi prezenta cum sunt aplicate principiile contabilității într-o companie
din România. Voi încerca, pe lângă prezentarea companiei și a modului de funcționare al
contabilității în această companie, și pe cazul concret în care este preluat un client, iar
inevitabil toate departamentele implicate în procesele necesare aplică principiile contabilității.

4.1. Scurt istoric al companiei și modul de funcționare al entității

economice
Societatea Grup Șapte S.A. s-a înființat în Cluj-Napoca în 1999, urmând a-și deschide și o
unitate în București în 2002. Această companie a fost înregistrată la Registrul Comerțului sub
numarul J12/1508/1999 fiind încă de la început plătitoare de TVA, având CUI RO11389389.
Actul constitutiv al societății Grup Șapte SA cuprinde următoarele:
1. Forma juridică: Grup Șapte SA, persoană juridică cu rezidență în România și
reprezentată de asociat unic Cristina Chiorean, mergând pe formă juridică de societate
pe acțiuni.
2. Denumirea societății este Grup Șapte S.A.
3. Sediul social se află în Cluj-Napoca, însă activitatea principală este desfășurată în
București.
4. Durata de funcționare a societății este nelimitată, fiind condiționată bineințeles de
înmatricularea acestei entități economice la Registrul Comerțului.
Obiectul societății este dat de principala activitate a acesteia și anume – agenție de
comunicare integrată de BTL cu experiență mai mare de 20 de ani pe piața
românească, ce oferă servicii de sales support, shopper marketing, event marketing,
retail audit și producție/achiziții. Pe piața românească, Grup Sapte SA este una din
cele mai mari agenții de activare de brand oferind inclusiv servicii de retail services și
brand experience.
Societatea este administrată și reprezentată de persoana fizică, cetățean român,
asociatul unic încasând astfel toate beneficiile și eventualele pierderi. Capitalul
subscris și vărsat este de 2.300.000 lei.
 Referitor la capitalul social, voi încerca să sumarizez mai jos o situație ipotetică pentru
această companie și cum sunt implicate principiile contabilității în funcționarea ei.

45
 Obiectivul contabilității este de a oferi o imagine cât mai clară și completă cu privire
la patrimoniul rezultat din situația financiară. Prin patrimoniu înțelegem totalitatea
drepturilor și obligațiilor care au o estimare bănească. Subiectul patrimoniului este
defapt o persoană fizică sau juridică care să aibă în posesie și gestiune bunurile
materiale, drepturile și obligațiile, cu condiția de a exercita liber actele de
administrație asupra companiei. Activul este reprezentat de valoarea economică sub
forma ei fizică concretă. Prin pasiv înțelegem patrimoniul juridic, adică relațiile în
care se află subiectul cu valoari care fac parte din activ. În acest exemplu vom ilustra
definiția patrimoniului și conținutul de activ și pasiv, precum și corelația dintre ele.
Vom lua în considerare un întreprinzător care dă naștere unui SRL, el fiind unicul
asociat cu următoarea situație a patrimoniului:

 bani numerar – 1.520.000 lei

 credit bancar primit în cont – 200.000 lei
 obiecte de inventar – 780.000 lei
 materii prime neachitate – 250.000 lei
Total: 2.750.000 lei

Capitalul social declarat și înscris la Oficiului Comerțului pe baza hotărârii

judecătorești este de 2.300.000 lei dintre care mijloace fixe 680.000 lei, bani în numerar
1.520.000 lei și obiecte de inventar de 100.000 lei.
Astfel, asociatul posedă la momentul începerii activității de un patrimoniu economic
de 2.750.000 lei din care 2.300.000 lei îi aparțin cu titlul de capital propriu, iar 450.000 lei
reprezintă credite obținute de la bancă și o datorie către un furnizor. Patrimoniul va fi
prezentat ținând cont de definițiile activului și pasivului sub forma unui bilanț de deschidere a
activității, adică un tabel ce prezintă situația patrimoniului unității la un moment dat.
Instrumentul de lucru este contul ce reflectă existența și mișcarea unui mijloc economic sau
proces cu ajutorul căruia se ține evidența elementelor de patrimoniu. Astfel, se va obține
următoarea situație:

Activ Pasiv
Denumirea contului Suma Denumirea contului Suma
Casa 1.520.000 Capital social 2.300.000
Disponibil la bancă 200.000 Credit bancar 200.000

46
Obiecte de inventar 780.000 Furnizori 250.000
Materii prime 250.000
Total activ 2.750.000 Total pasiv 2.750.000

Astfel transpus patrimoniul, se poate constata cu mai multă ușurință faptul că aceleași
mijloace economice reflectate în conturile de activ sunt prezentate și în pasiv sub aceeași
sumă, dar privite din poziții juridice diferite. Subiectul patrimoniului este astfel proprietarul
unor valori în activ în suma de 2.300.000 lei reflectate în contul „capital social” care se pot
identifica în activ prin contul casă și obiecte de inventar. Suma de 450.000 lei existentă în
activ nu aparține titularului ca urmare a faptului că suma a intrat în materii prime de la
furnizori și nu au fost achitați, iar suma de 200.000 lei este un credit bancar neachitat ce
urmează a fi rambusat. Din examinarea pasivului rezultă că în activ sunt valori în suma de
450.000 lei pentru că nu au fost restituite băncii creditele și nu au fost plătiți furnizorii.
Această prezentare a dublei-partide – în activ sub raportul conținutului economic, iar
în pasiv sub raportul relațiilor juridice în care se află asociatul – subiectul patrimoniului –
reprezintă o primă justificare a denumirii de contabilitate în partidă dublă care asigură
egalitatea între pasiv și activ.

Grup Șapte SA angajează personal cu carte de muncă, respectând astfel prevederile

din Codul Muncii și ale regimului de asigurări sociale. În prezent, la această companie
lucrează 442 de persoane conform informațiilor obținute de pe site-ul Ministerului de
Finanțe. Una din problemele cu care se confruntă în principal G7 este fluctuația forței
de muncă, deoarece în ultimii ani nu a putut găsi îndeajuns de mult personal calificat.
Procedura de calcul și înregistarea salariilor:
- Întocmirea documentației de personal
La angajare, departamentul de resurse umane sau persoana însărcinată cu coordonarea
acestei activități solicită și întocmește dosarul personal al fiecărui angajat.
De asemenea:
- se întocmește fișa postului pentru fiecare poziție.
- se asigură integrarea și orientarea noilor angajați.
La plecarea angajaților se gestionează documentele de ieșire: demisie, terminarea
contractului din inițiativa angajatorului, etc.
Înainte de plecarea angajatului se va urmări predarea fișei de lichidare cu semnăturile
șefilor ierarhici, a deparatmentului administrativ și a departamentelor de contabilitate

47
și resurse umane. Evaluarea angajaților se efectuează anual conform criteriilor de
evaluare stabilite pentru fiecare angajat. Rezultatele evaluării se arhivează la dosarul
personal al angajatului. Pentru reflectarea cheltuielilor cu personalul, în planul de
conturi 64 “Cheltuieli cu personalul” vor fi cuprinse conturi distincte în funcție de
componentele cheltuielilor:
Contul 641 – Cheltuieli cu remunerațiile personalului
Contul 645 – Cheltuieli privind asigurările sș protecția socială care la rândul lui se
împarte în 6451 “Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale” și 6452
“Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”. Aceste conturi se
debitează cu cheltuielile calculate reprezentând datorii față de personal sau de bugetul
asigurărilor sociale și se creditează prin transferul în contul de rezultate.
Această companie se poate dizolva din voința asociatului unic, faliment sau prin
micșorarea capitalului sub limita minimă impusă.
Entitatea poate avea dificultăți în a-și extinde activitatea sa comercială în România
mai ales dacă un client al său ar dori exclusivitate de brand. Societatea este guvernată
de legislația din România, legislație armonizată cu legislația Uniunii Europene. Atfel
pot exista modificări în modul de funcționare, însă în prezent entitatea economică nu
poate previziona extinderea sau impactul unor eventuale modificări legislative. În
2020 a fost afectată însă din punct de vedere al încasărilor din cauza pandemiei Covid
19, în 2021 reconturându-și planul de business. Totuși, în cazul unor modifiăari
fiscale, societatea poate fi afectată atât la nivel de investiții, cât și ca rezultat net.
Riscul de credit este prezent în desfășurarea activității, compania asumându-și riscuri
de acest fel pentru majoritatea clienților deoarece stabilește termene mari de plată prin
contracte. Pentru a fi evitat acest risc, se acordă o mare importanță bonității clienților
săi și se solicită instrumente financiare precum CEC-uri și bilete la ordin.
Creditele contractate de companie sunt finanțate prin factoring și luate atât pe termen
scurt, cât și pe termen lung, iar fluxurile de numerar sunt în general afectate tot de
termenele lungi de plată. Mai jos voi prezenta un exemplu ipotetic prin care G7
contractează un credit pe termen lung.
 Se contractează un credit pe termen lung în sumă de 10.000 RON, pentru o
perioadă de 4 ani , cu o dobândă de 10% pe an, aplicabilă la soldul creditului.
Pentru simplificare, se consideră că anul de creditare coincide cu exerciţiul
economico – financiar, plata dobânzii se face la sfârşitul fiecărui an de

48
 creditare, iar rambursarea creditului se face într-o singură tranşă, la sfârşitul
perioadei de creditare.

1. Primirea creditului, calculul dobânzii în exerciţiul N (în care se primeşte creditul) şi plata
dobânzii:

5121 Conturi la bănci în lei = 1621 Credite bancare pe termen lung 10.000

% = 1682 Dobânzi aferente creditelor bancare 4.000

pe termen lung
666 Cheltuieli privind dobânzile 1.000
471 Cheltuieli înregistrate în avans 3.000

1682 Dobânzi aferente creditelor bancare = 5121 Conturi la bănci în lei 1.000
pe termen lung

Înregistrarea plăţii dobânzii (1682 = 5121 1.000 RON) se face la sfârşitul fiecăruia
din cei patru ani de creditare.

Se observă ca s-a produs o separare între cheltuielile cu dobânzile aferente exerciţiului

curent (N), reprezentate prin contul 666, şi cheltuielile cu dobânzile aferente celorlalte trei
exerciţii (N+1, N+2 şi N+3), înregistrate în contul 471. Astfel, numai cheltuielile curente se
vor închide prin contul 121 Profit şi pierdere, contribuind la calculul rezultatului exerciţiului
curent (N):

121 Profit şi pierdere = 666 Cheltuieli privind dobânzile 1.000

2. Transformarea cheltuielilor înregistrate în avans în cheltuieli curente privind dobânda,

înregistrarea cheltuielilor cu dobânda (curentă) şi închiderea contului 666, în fiecare din
exerciţiile N+1, N+2 şi N+3:

666 Cheltuieli privind dobânzile = 471 Cheltuieli înregistrate în avans 1.000

121 Profit şi pierdere = 666 Cheltuieli privind dobânzile 1.000

3. Rambursarea integrală a creditului la sfârşitul perioadei de creditare:

1621 Credite bancare pe termen lung = 5121 Conturi la bănci în lei 10.000

49
 Acest exemplu a ilustrat principiul independenţei exerciţiilor prin latura sa ce
presupune înregistrarea în gestiunea unui exerciţiu economico-financiar numai a veniturilor şi
cheltuielilor aferente acelui exerciţiu, precum şi principiul prudenţei.

4.2. Organizarea și ținerea contabilității

Contabilitatea în cadrul societății Grup Șapte SA se ține într-un departament separat cu

personal acreditat și cu pregătire de specialitate. Organizarea și ținerea contabilității îi revine
directorului economic ce coordonează astfel activitatea economică a societății și dispune
astfel de lichiditățile firmei.

DIRECTOR ECONOMIC

CONTABIL ȘEF

RESPONSABIL TREZORERIE RESPONSABIL MIJLOACE FIXE RESPONSABIL FACTURI

Sistemul informatic folosit de companie în vederea prelucrării datelor în contabilitatea

financiară, contabilitatea de gestiune, cât și pentru salarizare este ASISPLUS.

În vederea aplicării politicilor contabile, societatea utilizează următoarele monografii

contabile:
1. Capitalul – constituirea capitalului social se face ori prin subscrierea de către asociat a
capitalului social, adică angajamentul acestora de a-și aduce aportul în natură sau în
numerar la formarea capitalului social ori prin vărsarea capitalului, respectiv
depunerea numerarului în contul de capital social deschis la bancă.
456 Decontări cu asociații/acționarii = 1011 Capital subscris nevărsat
privind capitalul

1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat

50
 5121 Conturi curente la bănci = 456 Decontări cu asociații/acționarii privind
capitalul

Majorarea capitalului social se face prin emiterea unor noi acțiuni și se înregistrează în
contabilitate astfel:
456 Decontări cu acționarii = 1011 Capital subscris nevărsat
5311/5121 Casa în lei/ Conturi la bănci = 456 Decontări cu acționarii privind capitalul
1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat

Diminuarea capitalului social se poate face prin diminuarea numarului de acțiuni sau părți
sociale sau prin diminuarea valorii acestora. Acest lucru se poate întâmpla dacă trebuiesc
acoperite anumite pierderi.
1012 Capital subscris vărsat = 117 Rezultat reportat
1012 Capital subscris vărsat = 456 Decontări cu acționarii
456 Decontări cu acționarii = 5121 Conturi la bănci în lei

Sumele reprezentând rezervele constituite din exercițiul financiar curent se înregistrează în

articolul contabil.
129 Repartizarea profitului = 106 Rezerve
Dacă se dorește să se majoreaze capitalul social prin incorporarea altor rezerve, acestea se vor
înregistra astfel:
1068 Alte rezerve = 1012 Capital social vărsat
Acționarul Grup Sapte SA a majorat la începutul anului 2020 capitalul social al companiei
prin incorporarea altor rezerve deoarece din exercițiul financiar anterior s-a obținut profit. Mai
mult de atât, respectându-se legea societăților nr. 31/1990 care stipulează că din profitul
societății se va prelua în fiecare an cel puțin 5% pentru formarea fondului de rezervă, se
respectă astfel și principiul prudenței.
Documentele financiare contabile de societate sunt:
- Registrul jurnal - Este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează, în
mod cronologic, toate operaţiunile economico-financiare. Operaţiunile de aceeaşi
natură, realizate în acelaşi loc de activitate (atelier, secţie etc.), pot fi recapitulate într-
un document centralizator, denumit jurnal auxiliar, care stă la baza înregistrării în
Registrul-jurnal. Unităţile pot utiliza jurnale auxiliare pentru operaţiunile de casă şi
bancă, decontările cu furnizorii, situaţia încasării-achitării facturilor etc. Orice
înregistrare în Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul,
numărul şi data documentului justificativ, explicaţii privind operaţiunile respective şi
conturile sintetice debitoare şi creditoare în care s-au înregistrat sumele

51
 corespunzătoare operaţiunilor efectuate. Unităţile care utilizează jurnale auxiliare pot
înregistra în Registrul-jurnal sumele centralizate pe conturi, preluate din aceste
jurnale.
- Registrul inventar - Este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează
toate elementele de activ şi de pasiv, grupate în funcţie de natura lor, inventariate de
unitate, potrivit legii. Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii, cel puţin o
dată pe an pe parcursul funcţionării unităţii, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării
activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege pe bază de inventar faptic. În
acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele inventariate după
natura lor, suficient de detaliate pentru a putea justifica conţinutul fiecărui post al
bilanţului. Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui
cont de activ şi de pasiv. Elementele de activ şi de pasiv înscrise în Registrul-inventar
au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul acestora.
În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în Registrul-inventar se
înregistrează soldurile existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele
intrărilor şi se scad rulajele ieşirilor de la data inventarierii pană la data încheierii
exerciţiului financiar.
- Registrul carte mare - Este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează
lunar şi sistematic, prin regruparea conturilor, mişcarea şi existenţa tuturor elementelor
de activ şi de pasiv, la un moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză şi
sistematizare şi conţine simbolul contului debitor şi al conturilor creditoare
corespondente, rulajul debitor şi creditor, precum şi soldul contului pentru fiecare lună
a anului curent. Registrul Cartea mare poate conţine cate o filă pentru fiecare cont
sintetic utilizat de unitate. Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare.
Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fişa de cont pentru operaţiuni
diverse.Editarea Cărţii mari se va efectua numai la cererea organelor de control sau în
funcţie de necesităţile proprii.
- Registrul unic de control - Conform prevederilor Legii nr. 252 din 10 iunie 2003
societatea tine registrul unic de control. Registrul unic de control are ca scop
evidențierea tuturor controalelor desfășurate la contribuabil de către toate organele de
control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism,
calitatea în construcții, protecția consumatorului, protecția muncii, inspecția muncii,
protecția împotriva incendiilor, precum și în alte domenii prevăzute de lege.

52
 Evidențierea controalelor în registrul unic de control se face cu semnăturile
reprezentantului legal al societății și organului de control.
Aceste documente sunt necesare și obligatorii astfel încât să pot fi evidențiate
operațiunile economico-financiare, conform Ordinului 2634/2015. Documentele
justificative sunt cele care fac dovada operațiunii economico-financiare și se
întocmesc la locul și în momentul efectuării operațiunii respective, așa cum prevede
19
Legea 82/1991. Totodată, societatea Grup Șapte SA îți asigură respectarea
principiului transparenței prin înregistrarea și menținerea documentelor precizate
anterior.

4.3. Preluarea unui client și metodele de menținere a acestuia

Pentru a putea explica cât mai concret care este procedeul prin care compania
Grup Șapte S.A. aplică principiile contabilității, voi pleca de la un caz concret prin
care este preluat un client nou în companie.
Farmec S.A., companie românească din domeniul cosmeticelor a avut nevoie
să își externalizeze în 2020 o parte din activitatea sa de marketing. Deoarece nu a dorit
să își creeze un departament special, a apelat la companii din domeniu BTL. S-a
organizat astfel un concurs prin care mai multe companii din domeniu au avut de
prezentat un brief de proiect pentru Farmec S.A. În crearea și prezentarea brief-ului au
fost implicate departamentele de vânzări, de creație și marketing. Acest concurs a fost
câștigat de Grup Șapte S.A. și a fost semnat contractul cu această companie. Pentru
elaborarea contractului a existat astfel o fuziune între departamentul juridic și
departamentul de contabilitate. În acest contract, pe durata de 1 an cu prelungire
automată, sunt stipulate costurile în funcție de numărul proiectelor, numărul de ore
maxim alocate pentru fiecare proiect în parte și costurile sintetizate sub forma unui
rate-card. Acest rate card reprezintă cât va trebui să plătească clientul pentru serviciile
pe care Grup Șapte S.A le va presta pentru acesta.
După semnarea contractului și acceptarea costurilor și condțtiilor, Farmec S.A
a fost preluată de un project manager ce reprezintă liantul dintre client și celelalte
departamente.

19
Contabilitate de la teorie la practica Ciclul contabil si inchiderea exercitiului financiar – Calota Traian-Ovidiu
pg 173.

53
 Primul proiect de care a avut nevoie această companie a fost de construirea
unui program de consultanță și implementare in-store la un retailer din țară timp de 1
an în fiecare weekend. Deoarece conceptul era deja creat, au avut nevoie de Grup
Șapte pentru crearea spațiului de prezentare (stand-uri și reclamă), resurse umane
(promotori) și creație de materiale de vizibilitate în magazin.
Project-managerul, pe baza contractului deja agreat, după primirea brief-ului de
la client a început să calculeze bugetarea pe acest proiect. S-au luat în calcul astfel
departamentele alocate, numărul de persoane ce vor lucra pe acest proiect, numărul de
ore alocat pentru fiecare task necesar demarării proiectului, precum și costul
furnizorilor de materiale. Odată bugetul calculat, acesta a fost trimis din nou către
client pentru semnare.
Facturarea propriu-zisă se efectuează în fiecare final de lună conform anexei de
la contractul cadru ce detaliază scopul de prestări servicii ale societății. Project-
managerul emite un deviz la plată pentru activitatea din luna precedentă, iar acesta
după ce este semnat inclusiv de client, va fi trimis la contabilitate unde va fi înregistrat
în sistemul informatic folosit de Grup Șapte S.A. Conform contractului cadru semnat
cu această companie, facturarea se va face exclusiv doar dacă există activitate pe luna
respectivă. Există cazuri concrete în care, pentru alți clienți, se vor factura inclusiv
lunile unde nu a existat activitate de marketing desfășurată.
Datorită faptului că această companie a dorit să facă prezentare inclusiv la un
retailer, se vor percepe costuri inclusiv pentru personalul ce va merge în magazin
pentru verificare promotori. În cazul clienților mari, de tip multinaționale, facturarea
se va face strict pe baza de ordine de plată sau bilete la ordin. Așa cum spuneam și
anterior, din cauza termenelor mari de plată, compania înregistrează în contabilitate
fluxuri scăzute de numerar.
Pentru proiectul inițial demarat de Farmec S.A., voi exemplifica principiul
contabilității pe bază de acumulare conform căruia tranzacțiile și evenimentele sunt
înregistrate în conturi atunci când apar și nu când sumele sunt plătite sau încasate.
Pentru client, G7 a investit 100.000 lei și a cumpărat materii prime pentru fabricarea
standurile din magazine de 60.000 lei pentru 1 an de zile. Totuși, facturarea se face
lunar și nu anual. Pe bugetul semnat cu Farmec S.A. a fost adăugat cost producție final
de 80.000 lei. Dupa prima lună de facturare, Farmec S.A a plătit pe bază de ordin de
plată 60.000 lei, urmând să promită că va plăti diferența în viitor. Conform

54
 principiului de acumulare, veniturile totale ale Grup Șapte S.A sunt de 80.000 (60.000
din ordin de plată și 30.000 ca creanțe).
În relația cu furnizorii de materii prime voi detalia mai jos recunoașterea veniturilor și
conectarea cheltuielilor la venituri.
Societatea cumpără materii prime în valoare de 1.000 RON, le revinde pe baza
bugetului cu clientul sau cu 1.500 RON, încasează contravaloarea lor de la client, după care
achită factura furnizorului; în toate situaţiile, se aplică o cotă de 19% TVA.

1. Cumpărarea mărfurilor de la furnizor:

% = 401 Furnizori 1.190

371 Mărfuri 1.000
4426 TVA deductibilă 190

2. Vânzarea (facturarea) produsului catre client:

411 Clienţi = % 1.785

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 1.500
4427 TVA colectată 285

Aceasta este momentul realizării (realisation) veniturilor, urmare intrării într-o relaţie
contractuală cu un terţ.
Concomitent se livrează, se scad din gestiune mărfurile şi se trece pe cheltuieli
contravaloarea lor la cost de achiziţie, ceea ce reprezintă recunoaşterea şi cuplarea (matching)
cheltuielilor la venituri:

607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 1.000

3. Ulterior se face încasarea facturii de la client şi se achită şi furnizorul:

5121 Conturi la bănci în lei = 411 Clienţi 1.785

401 Furnizori = 5121 Conturi la bănci în lei 1.190

Se înregistrează astfel o marjă brută comercială de 500 RON.

Urmează apoi la sfârşitul perioadei regularizarea TVA (4423 = 5121 95 RON),
închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli, etc.

55
 În cazul prezentat cu client Farmec S.A voi prezenta cum au fost înregistrările
contabile efectuate. S-a facturat contravaloarea serviciului solicitat de client în suma de
500.000 lei cu TVA de 95.000 lei.

411 „Clienți” = % 595000

704 „Venituri din lucrări executate și servicii 500.000
prestate”
4427”TVA colectată” 95.000

Dacă pentru același serviciu se constată că nu s-a întocmit factura, se va înregistra provizoriu
valoarea serviciului urmând a fi întocmită ulterior factura:
418”Clienți facturi” 595.000 lei de = 704”Venituri din lucrări executate și servicii
întocmit prestate”
4428”TVA neexigibilă”

Când ulterior se va întocmi factura, se va înregistra:

411”Clienți” = 418”Clienți facturi de întocmit” 595.000
4428”TVA neexigibilă” = 4427”TVA colectată” 95.000

În cazul prezentat cu compania Farmec S.A putem spune că am exemplificat

principiului necompensării ce reprezintă înscrierea separată a cheltuielilor şi a veniturilor în
conturile lor corespunzătoare, chiar dacă se referă la operaţiuni concomitente legate de o
tranzacţie efectuată cu acelaşi partener (diferenţe de curs valutar, plăţi şi încasări, obligaţii
reciproce etc.) urmând ca regularizarea sau compensarea finală a acestor venituri şi cheltuieli
să se efectueze la sfârşitul perioadei contractuale, iar la terminarea perioadei de gestiune, să
aibă loc închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli prin contul 121 – Profit şi pierdere în
contabilităţile ambilor parteneri.

4.4. Principiile contabilității observate în cadrul companiei Grup

Șapte S.A.

În acest ultim sub-capitol voi discuta despre situațiile financiare ale companiei Grup
Șapte S.A. din 2019, precum și principiile contabile evidențiate la închiderea exercițiului
financiar. Referitor la datele menționate mai jos, toate detaliile economice se regăsesc în
bilanțul contabil la semestru al companiei de la Anexa 1.

56
 La finalul anului 2018, societatea Grup Șapte S.A. a fost restricționată de OUG
114/2018 de a mai folosi zilieri pentru activitățile ce nu necesitau muncă calificată. Astfel,
pentru promoteri – principalii zilieri – a fost nevoită să întocmească contracte individuale de
muncă, fapt ce aduce după sine și costuri mult mai mari cu taxele sociale și salariale, fapt ce a
impactat pricing-ul pentru clienții săi. Acest lucru a făcut clienții să stopeze mai multe
contracte din cauza costurilor mult prea mari. După patru luni, Guvernul a decis că se poate
reveni la legea zilierului, însă costurile salariale se vor mări de la 10% la 35%. În aceste luni,
rezultatele societății au fost afectate dramatic, acest lucru reflectându-se în bilanțul semestrial.
Tot în 2019 în primul semestru, însă, societatea a decis să îți continue proiectele de
investiții demarate anterior ce vizau în principal digitalizarea mediului de business și
dezvoltarea de servicii ce corespundeau nevoilor clienților. Au fost dezvoltate totodată și
programe și procese interne finalizate până la finele anului.
Tot în 2019 au fost achiziționate și patru autovehicule în leasing. Referitor la leasing,
dincolo de toate detaliile și implicațiile contabile, juridice și fiscale ale acestuia, vom pune în
evidență esența principiului contabil al prevalenței economicului asupra juridicului
(Substance over Form).
Operaţiuni în contabilitatea firmei:
1.  Primirea utilajului, conform facturii în sumă de 10.000 RON:

2131 Echipamente tehnologice = 167 Alte împrumuturi şi datorii asimilate 10.000

2.  Concomitent se înregistrează dobânda aferentă de achitat, 1.000 RON:

471 Cheltuieli înregistrate în avans = 1687 Dobânzi aferente altor împrumuturi 1.000
şi datorii asimilate

Din cauza anului nefavorabil în prima parte, societatea de decis să îți înregistreze și
provizioane. Utilizarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli reflectă aplicarea a două
principii contabile - al prudenţei şi al independenţei exerciţiilor şi a regulii care impune
informaţiei contabile să ofere o imagine clară, sinceră, fidelă şi completă asupra patrimoniului
entităţii.
Conform informațiilor bilanțiere din 2019, cele mai importante active ale societății
erau creanțele în proporție de 88% din total active. Din datoriile pe termen lung, 2.000.000 lei
erau reprezentate de obligațiuni emise în 2018.

57
Figura 1

58
 Figura 2
Se observă conform figurilor prezentate mai sus că Grup Șapte S.A. a încheiat primul
semestru din 2019 cu o pierdere de 682.466 lei față de aceeași perioadă a anului anterior.
Pierderea financiară de 276322 lei provine în principal din dobânda achitată în cursul anului
pentru finanțarea activității curente, cât și pentru cheltuiala cu cuponul obligatiunilor. Suma
costurilor operaționale generate de primul semestru al lui 2019 a avut o creștere de 4% față de
2018, însă această creștere fiind diminuată până la sfârșitul anului. Totuși, lichiditatea
companiei a fost în creștere și aceasta a fost asigurată în principal din creșterea vânzărilor și
diversificarea clienților.
Principiile de bază ale contabilității se aplică cel mai bine la închiderea exercițiului
financiar, în cadrul Grup Șapte S.A. putând fi enumerate următoarele:
- Principiul continuității activității care afirmă că afacerea are o viață lungă și echitabilă
și își continuă operațiunile până când este lichidată legal în viitorul previzibil. Prin
urmare, se presupune că organizația nu are nici intenția de a închide, nici nevoia de a
lichida.
De exemplu, dacă Grup Șapte S.A își închide unul din punctele de lucru din București
sau Cluj-Napoca pentru a-și îmbunătăți rentabilitatea și performanța, conform principiului
continuității activității, aceasta companie își va continua operațiunile, deoarece închiderea
unei porțiuni mici a afacerii nu afectează capacitatea ei.

59
- Principiul permanentei metodelor se aplică la închiderea exercițiului financiar și
trebuie să fie similar la nivelul metodelor utilizate ca cel din anul precedent, metodele
utilizate la închiderea exercițiului financiar putând fi utilizate și ulterior.
- Principiul prudenței – Grup Șapte S.A urmărește ca la închiderea exercițiului
financiar, precum și la întocmirea situațiilor financiare să se utilizeze o metodă
prudentă.
- Principiul independenței exercițiului astfel încât la finele și închiderea exercițiului
financiar trebuie ținut cont de toate veniturile și cheltuielile aferente acestuia indiferent
de data încăsarii. Acest principiu a fost exemplificat anterior.

60
Concluzii

Am încercat că în aceasta lucrare să abordez o gama cât mai largă referitoare la

principiile și postulatele contabilității, ce diferențe și asemănări apar în diferite scoli și curente
de gândire. Scopul principiilor contabile este de a stabili cadrul pentru modul în care
contabilitatea financiară este înregistrată și raportată în situațiile financiare. Atunci când
fiecare companie respectă același cadru și reguli, investitorii, creditorii și alți utilizatori de
situații financiare vor avea mai mult timp la înțeles rapoartele și vor lua decizii pe baza
acestora. Mai mult de atât, în contextul globalizării, reglementarea contabilității la nivel
international este necesar în vederea stabilirii unor norme de calitate și transparenta, de
compatibilitate și comparabilitate intre state. În contextul economic global, nevoia aplicării și
uniformizării principiilor contabile este mare, deoarece este nevoie de un numitor comun fară
a exista riscul de a furniza informații denaturate.

Așa cum am precizat în cadrul acestei lucrări, indiferent care sunt dogmele pentru care
diferite scoli aplica contabilitatea, principiile aduc o alta perspectiva și dau un caracter de
coerenta și echilibru în elaborarea situațiilor financiare. Astfel, acestea aduc o nota mai mare
de discernământ și obiectivitate, fară a constrânge totuși informația.

Indiferent însă care sunt aceste principii, şi indiferent dacă sunt numite axiome,
postulate, principii sau reguli de bază, rolul lor este unul central, fundamental în cadrul
dispozitivului contabil luat că un întreg: ele ghidează activitatea curentă şi de perspectivă,
dau un caracter de stabilitate şi de echilibru, coerenţă, comparabilitate şi consistenţă
demersurilor normative şi practice în domeniul contabilităţii cu condiţia că abordarea şi
aplicarea principiilor contabile să fie făcută în egală măsură cu discernământ, bună-credinţă,
obiectivitate şi flexibilitate.

Așa cum am demonstrat anterior, nevoia unei concepții de baza comuna la nivel global
a fost construita în timp. Bineînteles, este nevoie ca, în cazuri justificate, anumite situații să
fie soluționate și în mod particularizat în funcție de specificitate, însă acest lucru nu ne
împiedică să militam în a încercă că prima abordare să fie făcută în funcție de standardele
internaționale în vigoare și abia apoi să încercam să căutam alternative. IASB a încercat să
abordeze și să propună soluții cu ajutorul postulatelor și principiilor astfel încât să asigure o
maniera de aplicare unitara, mai ales în vederea obținerii unei competiții corecte la nivel

61
international, dar și de dezvoltare unitara generala, de a acorda fiecăruia șansele cuvenite.
Altfel spus, economia tinde să devina haotica în cazul în care nu este susținută de reguli clare,
de reguli ferme și transparente totodată. A fost nevoie de o uniformizare la nivel international
a sistemului de reguli din domeniul contabilității, de o armonizare la nivel de limba (limba
engleza este limba oficiala atât în IAS/IFRS, UK-GAAP și US-GAAP), de aplicare a
normelor contabile într-o maniera cât mai unitara la nivel international, precum și de
elaborarea unui set de reguli explicite astfel încât activitatea contabila să devina cât mai facil
de înțeles.

62
Bibliografie

1. Alfredson K.,Leo K.,Piker R.,Pacter P.,Jannie R.,Wise V.,Applying international

financial reporting standards, ERNST&YOUG Publishing House, Sept 2011;
2. Belverd E. Needles, Henry R. Anderson, James C. Caldwell, Principiile de baza ale
contabilitatii, Editura ARC, 2020;
3. Calota Traian-Ovidiu, Contabilitatea de la teorie la practica – Ciclul contabil si
inchideera exercitiului financiar, Editura Universitara, 2019 ;
4. Colectiv Rentrop&Straton, Cartea verde a contabilitatii, 2021;
5. C.M.Dragan, Contabilitatea institutiilor publice armonizata cu standardele
internationale, Editura A.S.S.C., Bucuresti 2005;
6. Dănilă N., Berea O. A., Managementul bancar- fundamente şi orientări, Editura
Economică, Bucureşti, 1996 ;
7. Dixon Cooper, Mitchell Franklin, and Patty Graybeal, Principles of Accounting,
aprilie 2019;
8. Donald Kieso, Jerry J. Weygandt, Paul D. Kimmel, Accounting Principles, Editura
Eighth, 2008;
9. Cristian Dragan, Principii si politici europene privind contabilitatea financiara,
Universitaria Craiova, 2012 ;
10. Elena Ciucur, Anca Bratu – Bazele Contabilitatii, Editura Universitatii din Bucuresti,
2008;
11. Feleagă Niculae, Sisteme contabile comparate, vol. II, Normele contabile
internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000;
12. Ionaşcu, Ion: Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică,
Bucureşti, 2003;
13. Jerry J. Weygandt, Donald Kieso, Paul D. Kimmel, Accounting Principles, January 26,
2010 ;
14. Jianu Ionel, Jianu Iulia, Contabilitate financiara. Perspectiva principiilor contabile,
2021, Editura ASE ;
15. Joel, J Lerner, Schaum's Outline of Principles of Accounting II, Paperback, 2020
16. Lundh, Simon (2020): Application of Principles-based Accounting Standards: The
Case of Internally Generated Intangibles ;
17. Mirela Niculae, Delia Ibanisteanu, Cristian Gheorghe, Bazele contabilitatii, Ed.
Universitara, 2020;

63
18. Mishkin Frederic, Economics of Money, Banking and Financial Markets, Global
Edition, 2015;
19. Oprea Calin, Mihai Ristea – Bazele Contabilitatii, E.D.P., Bucuresti, 2004 ;
20. Warren Buffett, Accounting Book, Pylon Publishing, 2014;
21. Wiley GAAP 2021: Interpretation and Application of Generally Accepted Accounting
Principles;
22. Wiley 2020: Interpretation and Application of IFRS Standards ;
23. Wildman & John Raymond, Principles of Accounting, Bibliolife, 2020;
24. IASB www.iasb.org
25. FASB www.fasb.org
26. LegeaContabilitatii,https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Legea_contabilitatii.h
tm
27. International Accounting Standards, https://www.iasplus.com/en/standards/ias
28. Cadrul general conceptual de raportare financiară,
http://mf.gov.md/sites/default/files/documente
%20relevante/cadrul_general_conceptual_de_raportare_financiara.pdf ;
29. Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.1802/2014, pentru aprobarea
Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat in Monitorul
oficial al Romaniei, nr.766/10.11.2009, cu modificarile si completarile ulterioare;
30. Legea contabilitatii nr.82/1991, republicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I,
nr.454 din 18 iunie 2008, cu modificarile si completarile ulterioare;
31. IFRS in EU, https://www.iasplus.com/en/resources/ifrs-topics/europe ;
32. Standardul Internațional de Contabilitate 1 Prezentarea situațiilor financiare,
http://www.gheomuntean.ro/images/IFRS/IAS_1.pdf ;
33. Standardele Internationale de Raportare Financiara, Editia 2011, emise de Consiliul
pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASB), Editura CECCAR – Cadrul
general ;
34. International Accounting Standards Board, https://www.ifrs.org/groups/international-
accounting-standards-board/

64