Teste grila

1. Declarațiile managementului privind existența (apariția) se referă la:

a. Faptul că activele, datoriile, capitalurile proprii există la data
întocmirii situațiilor financiare întrucâ t operațiunile prezentate
în situațiile financiare s-au produs cu adevă rat;
b. Includerea în situațiile financiare a tuturor operațiunilor și
tranzacțiilor efectuate de entitate;
c. Faptul că activele sunt proprietatea entită ții sau sunt închiriate
(leasing financiar), constituind drepturile ecesteia la data
elaboră rii situațiilor financiare;
d. corectitudinea însumă rii, diviză rii, descrierii, dezvă luirii
elementelor din situațiile financiare
e. Faptul că activele, datoriile, capitalurile proprii prezentate în
situațiile financiare au apă rut ca urmare unor operațiuni
derulate de entitate;
2. înseamnă :
a. Supraevaluarea conturilor
b. Subevaluarea conturilor
c. Nu are nici un impact asupra conturilor
d. supraevaluarea rezultatelor financiare;
e. subevaluarea rezultatului fiscal

3. Înregistrarea în contul mă rfuri a unei cumpă ră ri fictive reprezintă o

încă lcare a afirmației manentului privind:
a. existența;
b. exhaustivitate;
c. evaluare;
d. drepturi și obligații;
e. prezentare și dezvă luire;

4. Neînregistrarea în contul mă rfuri a unei cumpă ră ri fictive reprezintă o

încă lcare a afirmației managementului privind:
a. existența;
b. exhaustivitate;
c. evaluare;
d. drepturi și obligații;
e. prezentare și dezvă luire;

5. Dacă operațiunea de achiziție de la furnizorul X a fost înregistrată în fișa

analitică a furnizorului Y, înseamnă o încă lcarea a obiectivului:
a. realitatea (existenta)
 b. exhaustivitatea
c. corecta inregistrare în perioada corecta
d. evaluare corecta
e. intocmirea corecta a SF

6. Conform ISA, riscul de nedectare este:

a. riscul ca o procedură de fond a auditorului
financiar să nu detecteze o informație eronată
semnificativ în mod individual sau cumulată cu altă
informație
b. riscul ca o declarare eronată , ce ar putea apă rea în
soldul unui cont sau într-o categorie de tranzacţii să nu
poată fi prevenită sau detectată şi corectată de sistemul
contabil şi de sistemul de control intern.
c. susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei
categorii de tranzacţii la informaţii eronate ce ar putea fi
semnificative individual sau atunci câ nd sunt cumulate cu
informaţii eronate din alte solduri sau tranzacţii,
presupunâ nd că nu au existat controale interne adiacente.
d. susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei
categorii de tranzacţii la informaţii eronate ce ar putea fi
semnificative individual sau cumulate cu informaţii
eronate din alte solduri sau tranzacţii, presupunâ nd că au
existat controale interne adiacente
e. riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de
audit neadecvate, atunci câ nd situaţiile financiare conţin
informaţii eronate semnificative

7. Din punctul de vedere al auditorului informaţiile sunt semnificative

a. dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa
deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor
financiare
b. dacă au o valoare suficient de mare pentru a putea influența
deciziile utilizatorilor de situații financiare;
c. dacă omisiunea sau declararea lor eronată afectează modul în
care sunt derulate operațiunile de exploatare ale întreprinderii;
d. dacă au o valoare suficient de mare care să necesite prezentarea
lor separată în situațiile financiare;
e. dacă mă rimea lor este semnificativă în raport cu valoarea totală
a activului bilanțier.

8. Care din urmă toarele afirmaţii este adevă rată ?

 a. cu câ t evaluarea riscului inerent şi de control este mai ridicată ,
cu atâ t mai multe probe de audit trebuie să obţină auditorul din
utilizarea performantă a procedurilor de fond
b. nu se poate stabili nici o legă tură intre nivelul riscului inerent şi
de control şi probele de audit;
c. dacă riscul de control este evaluat ca fiind redus, auditorul nu
va mai testa nivelul riscului inerent.

9. Riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit necorespunză toare atunci

câ nd situaţiile financiare sunt denaturate în mod semnificativ este cunoscut
ca:
a. Risc de nedetectare;
b. Risc de audit;
c. Risc inerent.
d. Risc de denaturare
e. Risc de denaturare semnificativă

10. Testele sau procedurile de fond reprezintă :

a. teste efectuate cu scopul detectă rii erorilor seminificative care
afectează situaţiile financiare
b. verifică ri asupra sistemului contabil şi de control intern prin
care se evaluează riscul de control
c. evaluă ri ale informaţiilor financiare efectuate prin intermediul
unui studiu al relaţiilor plauzibile dintre datele financiare si
nefinanciare.
d. Verifică ri ale informațiilor financiare efectuate prin intermediul
confirmă rilor cu terții;
e. verifică ri asupra managementului entită ții prin care se
evaluează riscul inerent;

11. Proba de audit reprezintă

a. teste efectuate cu scopul detectă rii erorilor seminificative care
afectează situaţiile financiare;
b. verifică ri asupra sistemului contabil şi de control intern prin
care se evaluează riscul de control
c. întreaga informaţie utilizată de că tre auditor pentru a ajunge la
concluziile pe care se bazează opinia sa;
d. informații privind verifică rile efectuate în scopul identifică rii
fraudelor și erorilor ce afectează situațiile financiare;
e. documente justificative privind operațiunile de exploatare,
financiare și extraordinare efetuate de entitate;
12. Riscul de control este recomandat a fi evaluat la :
a. 50%;
b. 25%
c. 100%.
d. 10%
e. 0%;

13. Termenul de „aserţiuni” reprezintă :

a. declaraţii ale auditorului financiar vizavi de aspectele negative
constatate;
b. set de date din care este selecţionat un eşantion despre care
auditorul doreşte să tragă o concluzie;
c. declarații ale auditorului referitoare la fraudele constatate;
d. declaraţii ale conducerii clientului, explicite sau de altă natură ,
care sunt încorporate în situaţiile financiare;
e. proceduri aplicate de auditor pentru stabilirea pragului de
semnificație;

14. Ce reprezintă pragul de semnificaţie în audit:

a. valoarea pâ nă la care auditorul verifică toate elementele din
situaţiile financiare ;
b. un procent care se aplică asupra fiecă rei clase de conturi astfel
încâ t auditorul să ştie câ te elemente trebuie verificate;
c. o sumă absolută , calculată conform normelor care ajută la
stabilirea tipului de opinie şi la determinarea naturii duratei şi
întinderii procedurilor de audit.
d. o valoare care este determinată de auditor în scopul
identifică rii riscurilor de audit

15. Ş tim că :
2013 2012 2011
Active totale 90.000 20.000 80.000
1% 900 200 800
2% 1.800 400 1.600
Cifra de afaceri 240.400 238.000 225.000
0,5% 1.202 1.190 1.125
1% 2.404 2.380 2.250
Profit înainte de 50.766.68 (360) 45.000
impozitare 2.538.33 (18) 2.250
5% 5.076.66 (36) 4.500
 10%
Precizaţi indicatorul în funcţie de care se va alege pragul de semnificaţie
a. active totale;
b. cifra de afaceri;
c. profit înainte de impozitare
d. capitaluri proprii
e. datorii

16. „Posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacţii să

prezinte erori ce pot fi semnificative, fie că sunt considerate în mod
individual, fie cumulate cu erori din alte solduri sau categorii de tranzacţii,
presupunâ nd că nu a existat un sistem de control intern” defineşte:
a. riscul de control;
b. riscul de nedetectare;
c. riscul inerent
d. riscul de audit acceptabil
e. pragul de semnificație

17. Valoarea pragului de semnificaţie şi dimensiunea eşantioanelor se

stabileşte în una din urmă toarele etape:
a. etapa de preplanificare;
b. etapa de elaborare a raportului de audit;
c. etapa de planificare;
d. la fiecare secţiune în parte;
e. la efectuarea precedurilor analitice şi a testelor detaliilor
soldurilor

18. .Una şi numai una din urmă toarele afirmaţii este corectă :
a. cu câ t evaluarea riscului de control este mai redusă , cu atâ t
mai multe probe trebuie să obţină auditorul pentru a susţine
faptul că sistemele de contabilitate şi de control intern sunt
proiectate corespunză tor şi funcţionează eficient;
b. cu câ t evaluarea riscului de control este mai ridicată , cu atâ t
mai multe probe trebuie să obţină auditorul pentru a susţine
faptul că sistemele de contabilitate şi de control intern sunt
proiectate corespunză tor şi funcţionează eficient;
c. cu câ t evaluarea riscului de control este mai redusă , cu atâ t
mai puține probe trebuie să obţină auditorul pentru a susţine
 faptul că sistemele de contabilitate şi de control intern sunt
proiectate corespunză tor şi funcţionează eficient;
d. cu câ t evaluarea riscului de control este mai ridicată , cu atâ t
riscul inerent este mai redus.
19. Una şi numai una din urmă toarele afirmaţii este adevă rată :
a. riscul de control si riscul inerent se evaluează în mod
independent unul de altul;
b. riscul de control şi riscul inerent se evaluează concomitent,
prin proceduri combinate;
c. riscul de nedetectare se evaluează numai împreună cu riscul
inerent.

20. Care din urmă toarele afirmaţii este adevă rată ?

a. cu câ t evaluarea riscului inerent şi de control este mai ridicată ,
cu atâ t mai multe probe de audit trebuie să obţină auditorul
din utilizarea performantă a procedurilor de fond
b. nu se poate stabili nici o legă tură intre nivelul riscului inerent
şi de control şi probele de audit;
c. dacă riscul de control este evaluat ca fiind redus, auditorul nu
va mai testa nivelul riscului inerent.

21. Riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit necorespunză toare

atunci câ nd situaţiile financiare sunt denaturate în mod semnificativ este
cunoscut ca:
a. risc de nedetectare;
b. risc de audit;
c. risc inerent
d. risc de control
e. risc acceptabil

22. .Atunci câ nd există stocuri la terţi ale clientului de audit, cea mai
credibilă probă pe care o poate obţine un auditor este:
a. o declaraţie scrisă de la gestionarul clientului de audit;
b. o declaraţie scrisă de la conducerea clientului de audit;
 c. o scrisoare de confirmare de la terţă parte, unde se află
stocurile clientului de audit;
d. un borderou sau registru al stocurilor aflate la terți;
e. avizul de însoțire a mă rfurilor aflate la terți;

23. Responsabilitatea întocmirii situațiilor financiare revine:

a. Auditorului intern
b. Auditorului financiar
c. Managementului;
d. Contabilului;
e. Consultantului contabil și fiscal;

24. Compania A are un numă r mic de clienți, iar valoarea totală a

creanțelor față de aceștia este de 1.400.000 lei. Compania B are un
numă r foarte mare de clienți, iar valoarea totală a creațelor este tot
de 1.400.000 lei. Prin urmare importanța unei prezentă ri eronate în
oricare din aceste conturi este mai mare în cazul companiei A decâ t în
cazul companiei B. Acesta este un exemplu de concepție a auditorului
privind:
a. Analiza comparativă
b. Asigurarea rezonabilă
c. Pragul de semnificație
d. Riscul relativ
e. Riscul de audit

25. Un auditor grupează facturile de achiziții în două submulțimi, în

funcție de valoarea acestora, astfel: submulțimea 1 - facturi cu
valoarea mai mare de 1000 RON și submulțimea 2 – facturi cu valoare
mai mică de 1000 RON. Din submulțimea 1 selectează 20 de elemente,
iar din submulțimea 2 selectează 10 elemente. Acesta este un
exemplu de:
a. Eșantionare stratificată ;
b. Eșantionare sistematică sau mecanică ;
c. Eșantionare nestatistică ;
d. Eșantionare în dirijată ;
e. Eșantionare pe serii sau blocuri;
26. Selectarea din mulțimea facturilor de cumpă rare a celor
provenind de la pă rțile afiliate reprezintă un exemplu de:
a. Eșantionare dirijată ;
b. Eșantionare stratificată ;
c. Eșantionare mecanică sau sistematică ;
d. Eșantionare statistică ;
e. Eșantionare arbitrară ;

27. Probele de audit utile în auditarea vâ nză rilor sunt:

a. Comanda, NIR, factura primită ;
b. Comanda, polița de asigurare, extras de cont, facturile
furnizorilor; facturile emise;
c. Comanda, documente de transport; factura emisă ;
d. NIR, documente de transport, facturi emise, state de salarii;
e. NIR, fișa de pontaj, factura furnizor, factura client;

28. În care din urmă toarele situații este cel mai puțin probabil să se
utilizeze procedura confirmă rii?:
a. Auditul clienților
b. Auditul stocurilor aflate în consignație
c. Auditul furnizorilor
d. Auditul avansurilor încasate de la clienți
e. Auditul imobiliză rilor

29. Termenii şi condiţiile de realizare a misiunii de audit vor fi

consemnaţi
a. într-o scrisoare de angajament
b. într-un precontract;
c. într-un proces verbal
d. într-un contract de audit
e. într-o scrisoare de confirmare

30. Singurul risc care poate fi controlat de auditor este:

a. Riscul de audit
 b. Riscul inerent
c. Riscul de control
d. Riscul de nededectare

31. Documentarea misiunii de audit cuprinde:

a. Dosarul permanent și dosarul exercițiului
b. Contract, dosarul permanent și dosarul exercițiului
c. Contract, dosarul de audit și raportul
d. Raportul de audit și contractul de audit
e. Contractul de audit și fișele de lucru.

32. Documentele de lucru obţinute în timpul realiză rii misiunii de

audit
a. Aparțin clientului și şi trebuie pă strate în siguranţă şi
confidenţialitate
b. Aparțin auditorului şi trebuie pă strate în siguranţă şi
confidenţialitate
c. Aparțin auditorului și sunt documente publice de interes
general;
d. Aparțin utilizatorilor de situații financiare și sunt documente
publice
e. Aparțin conducerii și trebuie pă strate în siguranţă şi
confidenţialitate

33. Atâ t în faza de orientare şi planificare a auditului câ t şi pe

parcursul execută rii lucră rilor, pentru obţinerea informaţiilor
necesare, pentru stabilirea unor situaţii de fapt sau pentru
confirmarea unor date, corelă rii de date sau concluzii:
a. Se pot utiliza doar foi de lucru și analize de cont
b. se poate utiliza tehnica interviului cu chestionare dinainte
stabilite
c. Se pot utiliza teste ale caracterului rezonabil
d. Se pot utiliza dosarele permanente
e. Se pot utiliza dosare curente
34. În paragraful introductiv din raportul de audit se menționează :
a. Numele și adresa auditorului
b. Identificarea situațiilor financiare
c. Identificarea cadrului de raportare financiară
d. Opinia auditorului
e. Numele și adresa clientului

35. În partea care se referă la aria misiunii de audit din raportul de

audit, în care se prezintă natura auditului,
a. se fac referiri la Standardele Internaţionale de Audit sau la
Standardele Naţionale de Audit relevante care au că lă uzit
întreaga activitate a auditorului precum şi o prezentare a
raportului de audit efectuat;
b. Se fac referiri la Cadrele de raportare financiară relevante care
au stat la baza elaboră rii situațiilor financiare;
c. Se fac referiri la elementele constatate pe parcursul derulă rii
misiunii de audit, se face analiza acestor elemente și se
menționează concluziile auditorului;
d. Se menționează doar concluziile și opinia de audit;
e. Nu există un astfel de paragraf în raportul de audit;

36. Dacă auditorul consideră că situațiile financiare prezintă o

imagine fidelă , dar sfera angajamentului de audit a fost demnificativ
restrâ nsă sau nu au fost respectate în totalitate principiile contabile
general acceptate, atunci el va emite o opinie:
a. va emite o opinie fă ră rezerve;
b. va emite o opinie cu rezerve;
c. se află în imposibilitatea de a exprima o opinie;
d. va emite o opinie nefavorabilă
e. va refuza certificarea situațiilor financiare.

37. Dacă aria de cuprindere a misiunii de audit este semnificativ şi

cuprinză tor limitată , iar auditorul nu a putut să obţină suficiente
probe de audit, atunci:
a. va emite o opinie fă ră rezerve;
b. va emite o opinie cu rezerve;
c. se află în imposibilitatea de a exprima o opinie;
d. va emite o opinie nefavorabilă
 e. va refuza certificarea situațiilor financiare.

38. O opinie nefavorabilă este exprimată

a. în toate cazurile în care auditorul ajunge la concluzia conform
că reia situaţiile financiare pe ansamblu sunt semnificativ
eronate încâ t ele nu reflectă o imagine fidelă a poziţiei
financiare sau a performanţei entită ţii precum şi a fluxurilor de
trezorerie, conform principiilor contabile general acceptate.
b. În toate cazurile în care auditorul consideră că situaţiile
financiare pe ansamblu prezintă o imagine fidelă , însă fie a
apă rut o limitare a ariei misiunii de audit, fie datele financiare
au dezvă luit o încă lcare a IAS/IFRS-urilor sau a Standardelor
Internaţionale de Audit.
c. În toate cazurile în care sfera angajamentului de audit a fost
demnificativ restrâ nsă sau nu au fost respectate în totalitate
principiile contabile general acceptate, atunci el va emite o
opinie:
d. În toate cazurile în care auditorul nu a putut efectua verifică ri
integrale ale elementelor auditate
e. În toate cazurile în care se constată că nu s-au respectat
anumiyte principii contabile.

39. Atunci câ nd auditorul ajunge la concluzia că situaţiile financiare

prezintă o imagine fidelă (sau prezintă cu fidelitate, sub toate
aspectele semnificative), în concordanţă cu cadrul general de
raportare financiară stabilit, raportul trebuie să prezinte:
a. raportul trebuie să prezinte o opinie fă ră rezerve
b. raportul trebuie să prezinte o opinie favorabilă
c. raportul trebuie să fie unul pozitiv
d. raportul trebuie să fie unul de aprecire asupra celor
responsabili cu întocmirea situațiilor financiare
e. raportul nu trebuie să conțină nici o opinie.

40. Atunci câ nd auditorul a utilizat serviciile unui expert și îşi

exprimă o opinie fă ră rezerve, în cadrul raportului de audit:
a. auditorul nu trebuie să facă referire la serviciile expertului,
deoarece o astfel de referire poate fi înţeleasă greşit, ca o
calificare a opiniei auditorului sau o împă rţire a
responsabilită ţii.
 b. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru
împă rţirea responsabilită ţii asupra auditului
c. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru
detașarea responsabilită ţii asupra expertului
d. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru
că în acestă situație ră spunderea este a expertului
e. auditorul nu poate apela în nici un fel de situație la serviciile
unui exper.

41. Atunci câ nd auditorul a utilizat serviciile unui expert a decis

emiterea unui raport cu în care a exprimat o opinie cu rezerve:
a. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru
că în acestă situație ră spunderea este a expertului
b. auditorul nu trebuie să facă referire la serviciile expertului,
deoarece o astfel de referire poate fi înţeleasă greşit, ca o
calificare a opiniei auditorului sau o împă rţire a
responsabilită ţii.
c. în anumite situaţii poate fi oportun să se facă referire la
serviciile expertului, inclusiv identitatea expertului, precum şi
gradul de implicare a acestuia;
d. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru
împă rţirea responsabilită ţii asupra auditului
e. auditorul nu poate apela în nici un fel de situație la serviciile
unui exper.

42. Dosarul permanent nu va include unul din urmă toarele

elemente:
a. Informaţii privind pă rţile afiliate
b. Copii ale situaţiilor financiare pe ultimii 3 ani;
c. Buget şi planificare
d. Declarații fiscale
e. Fișa de acceptare a misiunii

43. În cadrul unei misiuni de audit, auditorul este responsabil

pentru:
a. întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare conform
cadrului de raportare financiară ;
 b. formarea şi exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare;
c. selectarea şi aplicarea politicilor adecvate de contabilitate;
d. aplicarea consecventă a principiilor contabile;
e. respectarea legislației financiar contabile de că tre clientul de
audit

44. În derularea activită ţii de audit, auditorul financiar:

a. se bazează pe activitatea de audit intern a clientului de audit,
fă ră a mai fi nevoit să efectueze o evaluare acestei funcții;
b. nu ia în considerare activitatea de audit intern;
c. se limitează la a întreba clientul dacă există activitatea de audit
intern.
d. se limitează la a menționa în raport existența sau inexistența
funcției de audit intern;
e. ia în considerare activită ţile specifice auditului intern, dar
trebuie să efectueze o evaluare a acestei funcţii

45. O creştere a riscului inerent constatată prin evaluarea

auditorului, are ca efect în ceea ce privește volumul eșantionului:
a. o creştere a volumului eșantionului
b. o descreștere a volumului eșantionului
c. nu are nici un efect asupra eșantionului
d. o evaluare exhaustivă a entită ții auditat
e. riscul inerent este independent de eșantion

46. Care din urmă toarele afirmații în legă tură cu responsabilită țile
auditorului financiar în detectarea fraudelor și erorilor este corectă ?:
a. Auditorul financiar este responsabil de adoptarea și aplicarea
unui sistem de control intern adecvat, a unor politici contabile
corespunză toare, de prezentarea corectă a informațiilor în
situațiile financiare.
b. Responsabilitatea auditorilor constă în a planifica și efectua
angajamentul de audit astfel încâ t să se obțină o asigurare
rezonabilă că situațiile financiare nu conțin erori și fraude
semnificative
c. Detectarea fraudelor și erorilor reprezintă principalul obiectiv
al auditorilor financiari și scopul existenței profesiei de auditor;
d. Responsabilită ți principală a auditorului financiar este de a
demostra frauda din punct de vedere juridic;
 e. Responsabilitatea auditorilor constă în a planifica și efectua
angajamentul de audit astfel încâ t să se obțină o asigurare
absolută că situațiile financiare nu conțin erori și fraude
semnificative

47. Dacă auditorul doreşte să utilizeze un risc de control estimat

mai mic, atunci el ar trebui:
a. să utilizeze eşantioane de dimensiuni mai mari pentru
procedurile de documentare, observare şi reconstituire.
b. să utilizeze eşantioane de dimensiuni mai mici pentru
procedurile de documentare, observare şi reconstituire.
c. să utilizeze propriile proceduri de documentare, observare și
reconstituire;
d. să utilizeze concluziile din raportul de control al clientului de
audit;

48. Sunteți însă rcinați cu efectuarea auditului ciclului de

cumpă ră ri-plă ți al companiei ABC. În această calitate examinați
jurnalul de cumpă ră ri al companiei pentru a detecta operațiunile
mari sau neobișnuite. Stabiliți dacă această procedură este:
a. Procedură analitică
b. Test al detaliilor soldurilor
c. Test al mecanismelor de control
d. Test substanțial al operațiunilor
e. Test al operațiunilor

49. Sunteți însă rcinați cu efectuarea auditului ciclului de

cumpă ră ri-plă ți al companiei ABC. În această calitate examinați
facturile și documentele de livrare corespunză toare acestora
existente la data raportului de audit, în dosarul facturilor neachitate
al clientului, în scopul de a determina dacă acestea au fost întegistrate
în exercițiul contabil adecvat și la nivelul sumelor corecte. Stabiliți
dacă această procedură este:
a. Procedură analitică
b. Test al detaliilor soldurilor
c. Test al mecanismelor de control
d. Test substanțial al operațiunilor
 e. Test al operațiunilor

50. Sunteți însă rcinați cu efectuarea auditului ciclului de

cumpă ră ri-plă ți al companiei ABC. În această calitate recalculați
totalul Regitrului Jurnal și confirmați cu Registrul Cartea Mare.
Stabiliți dacă această procedură este:
a. Procedură analitică
b. Test al detaliilor soldurilor
c. Test al mecanismelor de control
d. Test substanțial al operațiunilor
e. Test al operațiunilor

51. Forma şi conţinutul documentelor de lucru sunt influenţate de

factori ca:
a. timpul pe care îl are la dispoziţie auditorul din momentul în
care încheie contractul de audit pâ nă câ nd trebuie să finalizeze
raportul de audit;
b. natura şi complexitatea afacerii clientului;
c. onorariul auditorului
d. nu sunt influențate de nici un factor extern sau intern
e. timpul și onorariul auditorului

52. Scrisoarea de misiune:

a. documentează şi confirmă acceptarea de că tre auditor a
numirii, a obiectivului şi ariei de cuprindere a misiunilor de
audit, a gradului de responsabilitate a auditorului faţă de client
şi a formei orică ror raportă ri;
b. exprimă angajamentul ferm al auditorului de a încheia un
contract de audit;
c. solicită conducerii entită ții auditate detalii privind politicile și
procedurile contabile auditate;
d. confirmă încheierea contractuluiș
e. solicită conducerii entită ţii auditate confirmarea litigiilor, a
creditelor bancare şi a existenţei pă rţilor afiliate.

53. În momentul încheierii unei misiuni, foile de lucru sunt arhivate

 a. La sediul firmei de audit pentru a putea fi consultate şi în
viitor;
b. La sediul clientului de audit pentru a putea fi consultate şi în
viitor;
c. La instituțiile publice de profil pentru a putea fi consultate şi în
viitor;
d. La sediul beneficiarilor raportului de audit pentru a putea fi
consultate şi în viitor;
e. Nu sunt arhivate ci sunt distruse;

54. Cantitatea probelor de audit este influenţată de o serie de

factori:
1. materialitatea, 5. omogenitatea populaţiei,
2. riscul de denaturare, 6. riscul de audit
3. termenii stabiliți în scrisoarea 7. calitatea probelor de audit
de misiune culese)
4. mă rimea şi caracteristicile 8. termenii prevă zuți în contractul
populaţiei, cu clientul

a. 1+2+3+4+5+7+8
b. 1+2+3+5+8
c. 1+2+4+5+7
d. 1+2+4+5+7+8
e. 1+2+3+6+7

55. În cursul audită rii stocurilor auditorul a descoperit

supraevaluă ri de 3.500 lei într-un eşantion de 50.000 lei, extras dintr-
o populaţie de 450.000 lei (soldul contului stocuri). Eroarea tolerabilă
pentru contul stocuri este de 36.000 lei. Eroarea de eşantionare este
de 50% din suma erorii determinate prin extrapolare directă pentru
conturile la care s-a utilizat tehnica sondajului. Valoarea estimată a
erorilor calculată prin extrapolare directă și corelată cu eroarea de
eșantionare este:
a. 31.500 lei
b. 50.000 lei
c. 47.250 lei
d. 36.000 lei
e. 450.000 lei;
56. Riscul inerent specificic reprezintă
a. probabilitatea apariţiei unei informaţii eronate seminificative
într-un anumit segment auditat din cauza unor probleme
specifice acelui segment;
b. reprezintă riscul ca o informație eronată şi care ar putea fi
semnificativă să nu poată fi prevenită sau detectată şi corectată
în timp util de sistemul contabil şi de sistemul de control intern;
c. reprezintă susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei
categorii de tranzacţii la informaţii eronate ce ar putea fi
semnificative, presupunâ nd că nu au existat controale interne
adiacente;
d. probabilitatea apariţiei unei informaţii eronate seminificative
în situațiile financiare și care ar putea influența deciziile
utilizatorilor de situații financiare;
e. probabilitatea apariţiei unei informaţii seminificative în
situațiile financiare și care ar putea influența deciziile
utilizatorilor de situații financiare;

57. Cum influenţează opinia auditorului exprimată în raportul de

audit, situaţiile financiare auditate?
a. nu le influenţează în nici un fel;
b. contribuie la îmbună tă ţirea întocmirii situaţiilor financiare;
c. sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare auditate;
d. contribuie la corecta aplicare a principiilor contabile care stau
la baza elaboră rii situațiilor financiare;

58. Atunci câ nd efectul posibil al limită rii ariei de cuprindere a

misiunii de audit este atâ t de semnificativ şi cuprinză tor, încâ t
auditorul nu a putut să obţină suficiente probe de audit
corespunză toare, în raport se va prezenta:
a. o opinie cu rezerve;
b. o opinie fă ră rezerve;
c. imposibilitatea exprimă rii unei opinii;
59. Responsabilitatea auditorului financiar atunci câ nd se exprima
opinia de audit se manifesta faţă de:
a. Adunarea Generala a Acţionarilor.;
b. Consiliul de Administraţie;
c. toţi utilizatorii situaţiilor financiare că rora le-a fost destinat
raportul de audit.

60. Atunci câ nd auditorul ajunge la concluzia că situaţiile financiare

prezintă o imagine fidelă , în concordanţă cu cadrul general de
raportare financiară stabilit, raportul trebuie să prezinte:
a. o opinie cu rezerve;
b. o opinie fă ră rezerve;
c. imposibilitatea exprimă rii unei opinii.

61. Care din urmă toarele proceduri ar putea fi cel mai probabil
aplicate de un auditor pentru a obține probe privind apariția unor
evenimente ulterioare:
a. Confirmarea unui eșantion de creanțe, după închiderea
exercițiului financiar;
b. Compararea situațiilor financiare curente cu cele din perioada
precedentă ;
c. Investigarea mișcă rilor de personal ce s-au produs în
departamentul de contabilitate după închiderea exercițiului
financiar;
d. Chestionar privind orice modifică ri sau evenimente obișnuite
produse după închiderea exercițiului financiar;
e. Investigarea operațiunilor realizate în preajma sfâ rșitului de
an;

62. După identificarea tranzacțiilor cu pă rți afiliate un auditor

trebuie:
a. Să adauge un paragraf suplimentar în raportul de audit în care
să explice consecințele acestor tranzacții;
b. Să efectueze proceduri analitice pentru a verifica dacă alte
tranzacții similare s-au produs;
 c. Să obțină o mai bună înțelegere asupra tranzacțiilor realizate de
entitatea auditată ;
d. Să demonstreze că tranzacțiile s-au desfă șurat în condiții
echivalente cu tranzacțiile obișnuite;

63. Care din urmă toarele situații reprezintă un factor de risc

privind raportarea financiară frauduloasă :
a. Dominarea managementului unită ții de că tre directorii
executivi;
b. Procesarea unor sume mari de numerar;
c. Fluxuri de numerar negative din activită țile întreprinderii;
d. Stocuri de valoare mică

64. Care din urmă torii factori reprezintă un risc de fraudă :

a. Capitalizarea cheltuielilor de reparații și mentenanță ;
b. Recunoașterea necorespunză toare a veniturilor;
c. Lansarea unor produse noi;
d. Contractarea unui credit bancar pe termen lung;

65. Confirmarea este cea mai relevantă probă în legă tură cu

declarația legată de creanțe cu referire la:
a. Existența
b. Exhaustivitate
c. Evaluare
d. Prezentare și dezvă luire

66. Care din urmă toarele condiții sau evenimente, cel mai probabil
ar determina un auditor să aibă îndoieli substanțiale cu privire la
capacitatea entită ții de a continua activitatea:
a. Fluxurile de numerar din activită ți de exploatare sunt negative.
b. Proiecte de cercetare și dezvoltare sunt amâ nate.
c. Tranzacții semnificative cu pă rțile afiliate sunt omniprezente.
d. Plă ți de dividende seminificative

67. Un auditor care descoperă că unul din angajații clientului a

comis un act ilegal, care are un efect semnificativ asupra situațiilor
 financiare ale clientului, cel mai probabil s-ar retrage de angajament
în cazul în care
a. Actul ilegal este o încă lcare a principiilor contabile general
acceptate.
b. Clientul nu ia mă surile de remediere pe care auditorul le
consideră necesare.
c. Actul ilegal a fost comis în timpul unui an anterior care nu a fost
auditată .
d. Auditorul a evaluat deja riscul de control la nivelul maxim.

68. Dacă un auditor consideră că există un risc semnificativ de

apariţie a unui conflict cu administraţia pe linia achită rii obligaţiilor
fiscale:
a. poate să ia în considerare încetarea misiunii de audit;
b. va menționa acest lucru în scrisoarea de angajament
c. va menționa acest lucru în raportul de audit
d. va respecta dorința managementului companiei auditate

69. Înainte de acceptarea unui nou client, noul auditor trebuie să

comunice cu auditorul precedent aspecte referitoare la:
a. integritatea clientului, dispute care au avut loc cu privire la
principiile contabile, procedurile de audit, onorariile practicate;
b. evaluarea riscului inerent efectuată de auditorul precedent;
c. evaluarea pragului de semnificație efectuată în faza de
preplanificare efectuată de auditorul precedent;
d. gradul de cooperare evaluat de auditorul precedent în legatură
cu litigiile în care este implicată societatea;

70. Care din urmă toarele tipuri de proceduri nu se folosesc pentru

a verifica funcţionarea mecanismelor de control intern şi anume:
a. chestionarea angajaţilor relevanţi ai clientului;
b. examinarea documentelor evidenţelor şi rapoartelor;
c. observarea activită ţilor legate de control;
d. reconstituirea procedurilor clientului;
e. chestionarea destinatarilor raportul de audit

71. Scopul scrisorii de angajament NU este acela de a:

 a. Oferi o bază de calcul pentru onorariu;
b. Oferi o opinie preliminară ;
c. Descrie alte rapoarte pe care auditorul le emite că tre client;
d. Face referiri la responsabilitatea conducerii pentru întocmirea
situațiilor financiare;

72. În cursul auditului ciclului de cumpă ră ri-plă ți, una dintre

preocupă rile auditorului vizează asigurarea faptului că operațiunile
de plată din contabilitatea clientului sunt înregistrate la valoarea
corectă . Identificați obiectivul de audit sub auspiciul că ruia se află
această situație
a. Exhaustivitatea
b. Existența
c. Apariția
d. Perioada corecta
e. Drepturi și obligații

73. Procedurile de fond reprezintă :

a. testele efectuate pentru a obţine probe de audit cu privire la
proiectarea adecvată şi funcţionarea eficientă a sistemului
contabil şi a celui de control intern;
b. testele efectuate pentru a obţine probe de audit în scopul
detectă rii denatură rilor semnificative din situaţiile financiare şi
sunt de două tipuri, teste ale detaliilor tranzacţiilor şi soldurilor
şi proceduri analitice;
c. testele efectuate de că tre auditor pentru evaluarea generala a
riscului de faliment al clientului.
d. teste efectuate de că tre auditor pentru evaluarea pragului de
semnificație

74. Motivul principal pentru care un auditor colectează probe este:

a. detectarea fraudelor;
b. estimarea riscului de control;
c. formarea unei opinii privind situaţiile financiare;
d. estimarea nivelului de semnificație
75. Obţinerea de probe ca urmare a unor procese de inspecţie,
observaţie, confirmare şi calcul sunt specifice:
a. misiunilor de revizuire;
b. misiunilor de elaborare (compilare);
c. misiunilor de audit.

76. Probele de audit obţinute din interiorul entită ţii sunt mai
credibile atunci câ nd:
a. controalele aferente impuse de entitate sunt eficiente;
b. acţionarii se implică în administrarea afacerilor entită ţii;
c. sistemul contabil funcţionează eficient.

77. Care sunt cele mai credibile probe obţinute de un auditor:

a. cele obţinute de la terţi (din surse externe);
b. cele obţinute de la conducerea clientului de audit;
c. cele create de auditor.
78. Ce se înţelege printr-o intervievare?
a. intervievarea constă în obţinerea de informaţii de la persoane
bine informate din interiorul sau din afara entită ţii;
b. examinarea registrelor contabile, a documentelor sau
imobiliză rilor corporale;
c. obţinerea de informaţii cuprinse în situaţiile financiare privind
componentele sau aspectele industriale şi geografice distincte
ale entită ţii.

79. Că utarea de informaţii, atâ t financiare câ t şi nefinanciare,

referitoare la persoane cu experienţă , fie din interiorul, fie din afara
entită ţii este o procedură de:
a. investigare;
b. inspecţie;
c. observaţie.

80. Relevanţa probelor de audit este dată de:

a. mă sura în care probele sunt în concordanţă cu afirmaţiile,
respectiv regulile contabile utilizate de conducere la întocmirea
situaţiilor financiare;
b. mă sura cantită ţii probelor de audit;
 c. mă sura calită ţii şi cantită ţii probelor de audit.

81. Probele de audit, sunt considerate ca fiind adecvate atunci câ nd

ele oferă informaţii:
a. credibile;
b. relevante;
c. relevante şi credibile.

82. Care dintre urmă toarele afirmaţii nu este adevă rată :

a. recalcularea constă în verificarea acurateţei matematice a
informaţiilor din documentele sau din înregistră rile contabile;
b. reefectuarea reprezintă executarea de că tre auditor, în mod
independent, a procedurilor sau controalelor pe care entitatea
le-a efectuat iniţial prin sistemul să u de control intern;
c. confirmarea constă în urmă rirea unui proces ce se efectuează
de alte persoane.

83. În planificarea şi desfă şurarea unei misiuni de audit, auditorul

trebuie să dea dovadă de:
a. scepticism profesional;
b. încredere faţă de informaţiile puse la dispoziţie de că tre client;
c. încredere numai în acele informaţii semnate de conducerea
societă ţii.

84. În cazul unui client nou, auditorul trebuie să contacteze

auditorul precedent:
a. în etapa de preplanificare şi de acceptare a mandatului;
b. pe parcursul desfă şură rii auditului;
c. contactarea auditorului precedent nu este necesară .

85. În etapa de preplanificare, atunci câ nd decide dacă va accepta

un mandat cu un client nou, auditorul trebuie să evalueze:
a. reputaţia clientului potenţial, stabilitatea lui financiară şi
relaţiile anterioare cu alte societă ţi de audit;
b. controlul intern şi sistemul contabil al clientului potenţial;
 c. riscul inerent ca soldul unui cont sau a unei categorii de
tranzacţii să comporte erori semnificative, fie că sunt
considerate în mod individual, fie cumulate cu alte erori din alte
solduri sau categorii de tranzacţii.

86. În etapa de preplanificare, auditorul:

a. va evalua sistemul contabil şi de control intern al entită ţii;
b. va discuta cu conducerea entită ţii despre perioada în care se
vor efectua procedurile de audit;
c. va solicita o confirmare din partea avocatului clientului de audit
cu privire la litigiile în care este implicată entitatea.

87. Doar una din urmă toarele afirmaţii este adevă rată :
a. riscul de control si riscul inerent se evaluează în mod
independent unul de altul;
b. riscul de control şi riscul inerent se evaluează concomitent, prin
proceduri combinate;
c. riscul de nedetectare se evaluează numai împreună cu riscul
inerent.

88. În timpul planifică rii iniţiale a activită ţii de audit, un auditor în

mod normal va trebui să :
a. să identifice acele controale interne care pot preveni fraudă ;
b. să evalueze rezonabilitatea estimă rilor efectuate de clientul de
audit;
c. să discute cu managementul clientului planificarea din punct de
vedere al timpului a procedurilor de audit ce urmează a fi
efectuate;

89. Riscul de audit are drept componente:

a. riscul inerent, riscul de control, riscul de detectare;
b. riscul inerent, riscul de detectare;
c. riscul inerent, riscul de control.

90. Un plan de audit conţine:

a. testele mecanismelor de control, testele substanţiale ale
operaţiunilor, procedurile analitice; testele detaliilor soldurilor.
 b. procedurile analitice, testele mecanismelor de control;
c. testele substanţiale ale operaţiunilor, testele detaliilor
soldurilor.

91. Riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit

neadecvate, atunci câ nd situaţiile financiare conţin informaţii eronate
semnificativ, reprezintă :
a. riscul de fraudă ;
b. riscul de audit;
c. riscul de control.