UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

TEMA PROIECT
Frauda si eroare in auditul financiar contabil

Titular disciplină:
RADU SORIN

Numele şi
prenumele
Belu Alina

Bucuresti, 2022
 1. Caracteristicile fraudei si erorii
Denaturari ale situatiilor financiare pot aparea fie ca rezultat al unei fraude, fie al unei
erori. Factorul care face distinctia intre frauda si eroare este masura in care actiunea ce a stat
la baza denaturarii situatiilor financiare este intentionata sau neintentionata.

Desi frauda este un concept, auditorul este interesat de frauda ce produce denaturari
semnificative ale situatiilor financiare respectiv denaturari ce rezulta din raportarea financiara
frauduloasa si denaturari ce rezulta din deturnarea de active.

Raportarea financiara frauduloasa presupune denaturari intentionate, inclusiv omiterea

unor valori sau prezentari in situatiile financiare pentru a insela utilizatorii situatiilor
financiare. Raportarea financiara frauduloasa poate fi savarsita prin urmatoarele:

Manipularea, falsificarea (inclusiv producerea de documente false) sau modificarea

inregistrarilor contabile sau a documentatiei justificative pe baza carora sunt intocmite
situatiile financiare.
Denaturarea sau omiterea intentionata din situatiile financiare a evenimentelor, tranzactiilor
sau a altor informatii importante.
Aplicarea gresita intentionata a principiilor de contabilitate in privinta valorilor, clasificarii,
modalitatii de prezentare sau descriere.
Ajustarea inadecvata a prezumtiilor si modificarea rationamentelor utilizate pentru
estimarea soldurilor conturilor.
Omiterea, avansarea sau intarzierea recunoasterii in situatiile financiare a evenimentelor
sau tranzactiilor care au avut loc in timpul perioadei de raportare.
Ascunderea, sau neprezentarea, faptelor care ar putea afecta valorile inregistrate in situatiile
financiare.
Implicarea in tranzactii complexe care sunt structurate pentru a prezenta eronat pozitia
financiara sau performanta financiara a entitatii.
Modificarea inregistrarilor si termenilor aferenti unor tranzactii importante si neobisnuite.
Deturnarea de active implica furtul activelor unei entitati si este deseori comisa de angajati
in valori relativ mici si nesemnificative. Totusi, poate implica si conducerea, care este mai in
masura sa mascheze sau sa ascunda deturnarile astfel incat sa fie greu de detectat. Deturnarea
de active poate avea loc in mai multe moduri, inclusiv prin:
Delapidarea incasarilor (de exemplu, colectarea eronata a creantelor sau deturnarea
incasarilor aferente conturilor de datorii foarte vechi (prescrise), catre conturile bancare
personale).
Furtul activelor corporale sau a proprietatii intelectuale (de exemplu, furtul din stocuri
pentru uz personal sau pentru vanzare, furtul activelor scoase din uz, pentru revanzare,
intelegerea secreta cu un competitor si dezvaluirea unor informatii de natura tehnica in
schimbul platii).
Determinarea unei entitati la plata unor bunuri si servicii pe care nu le-a primit (de
exemplu, plati catre vanzatori fictivi, comisioane secrete/mita platite de vanzatori catre agentii
de achizitii ai entitatii in schimbul umflarii preturilor, plati catre angajati fictivi).
Utilizarea activelor unei entitati pentru uzul personal (de exemplu, utilizarea activelor
entitatii ca garantie pentru un imprumut personal sau un imprumut pentru o parte afiliata).
Deturnarea de active este deseori insotita de inregistrari sau documente false sau
inselatoare pentru a ascunde faptul ca activele au disparut sau ca au fost puse gaj fara o
obtinerea unei autorizari corespunzatoare.
 2. Responsabilitatea privind prevenirea si depistarea fraudei
Responsabilitatea primara pentru prevenirea si detectarea fraudei revine atat persoanelor
insarcinate cu guvernanta entitatii, cat si conducerii.

Este important ca conducerea, sub supravegherea persoanelor insarcinate cu guvernanta, sa

puna accentul atat pe prevenirea fraudei, care ar putea conduce la reducerea oportunitatilor de
producere a fraudei, cat si pe combaterea fraudei.

Un auditor ce efectueaza o misiune de audit este responsabil pentru obtinerea unei asigurari
rezonabile cu privire la faptul ca situatiile financiare considerate in totalitatea lor nu contin
denaturari semnificative, fie ca rezultat al fraudei, fie al erorii. Datorita limitarilor inerente ale
unui audit, exista un risc ce nu ar putea fi evitat ca unele denaturari semnificative ale
situatiilor financiare sa nu fie detectate, chiar in conditiile in care auditul este planificat si
efectuat in mod corespunzator, in conformitate cu ISA

In obtinerea unei asigurari rezonabile, auditorul este responsabil pentru mentinerea unei
atitudini de scepticism profesional pe intreg parcursul auditului, sa aiba in vedere potentialul
de evitare a controalelor de catre conducere si sa recunoasca faptul ca procedurile de audit
care sunt eficace pentru detectarea erorilor ar putea sa nu fie eficace pentru detectarea fraudei.

3. Proceduri de evaluare a riscului de frauda

Auditorul trebuie sa identifice si sa evalueze riscurile de denaturare semnificativa:

(a)   la nivelul situatiilor financiare; si

(b)   la nivelul afirmatiilor pentru clasele de tranzactii, solduri ale conturilor si prezentari
pentru a asigura o baza pentru conceperea si desfasurarea procedurilor de audit.

Atunci cand aplica procedurile de evaluare a riscului si activitatile conexe pentru a obtine o
intelegere a entitatii si a mediului sau, inclusiv asupra controlului intern al entitatii, auditorul
efectueaza urmatoarele proceduri pentru a obtine informatii ce pot fi folosite in identificarea
riscurilor de denaturare semnificativa ca urmare a fraudei:

intervievari cu conducerea cu privire la:

evaluarea de catre conducere a riscului ca situatiile financiare sa fie denaturate in mod

semnificativ ca urmare a fraudei, inclusiv natura, aria de cuprindere si frecventa acestor
evaluari;

procesul conducerii pentru identificarea si raspunsul la riscurile de frauda din cadrul entitatii,
inclusiv orice riscuri specifice de frauda pe care le-a identificat conducerea sau care au fost
aduse in atentia sa, sau clase de tranzactii, solduri ale conturilor sau prezentari pentru care este
foarte probabil sa existe un risc de frauda;
 4. Raspunsuri la riscurile evaluate de denaturare semnificativa ca urmare a fraudei

Auditorul determina reactiile generale cu care va trata riscurile de denaturare semnificativa ca

urmare a fraudei la nivelul situatiilor financiare. Pentru aceasta:

Aloca si supervizeaza personalul tinand cont de cunostintele, capacitatea si abilitatea

indivizilor carora li se vor acorda responsabilitati semnificative in cadrul misiunii si de
evaluarea realizata de auditor cu privire la riscurile de denaturare semnificativa ca urmare a
fraudei pentru misiune;

Evalueaza daca selectarea si aplicarea politicilor contabile de catre entitate, in special cele
privind cuantificarile subiective si tranzactiile complexe, ar putea indica o raportare financiara
frauduloasa ca urmare a eforturilor conducerii de a manipula veniturile; si

Incorporeaza un element de imprevizibilitate in modul de selectare a naturii, momentului si

ariei de cuprindere a procedurilor de audit.

Raspunsurile auditorului pentru a trata riscurile evaluate de denaturare semnificativa ca

urmare a fraudei la nivelul afirmatiilor pot include:

modificarea naturii procedurilor de audit ce urmeaza a fi efectuate pentru a obtine probe de

audit mai credibile si mai relevante sau pentru a obtine informatii coroborative suplimentare;

modificarea programarii procedurilor de fond;

aria de cuprindere a procedurilor aplicate reflecta evaluarea riscurilor de denaturare

semnificativa ca urmare a fraudei.
Bibliografie:

https://www.qdidactic.com/bani-cariera/finante/frauda-si-eroare-in-auditul-financiar-
proceduri-de-e432.php
https://www.scribd.com/document/255092428/Frauda-Si-Eroarea-in-Audit-doc
https://mfinante.gov.ro/documents/35673/250709/articol_nr_6_2018.pdf