1Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir

Tema proiect

CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR CORPORALE CONFORM

IFRS:teorie si studiu de caz

Titular disciplină:

Tilea Maria

Numele şi
Belu( casatorita Gutic) Alina
prenumele
CUPRINS

CAPITOLUL I..

1.1 Introducere

CAPITOLUL II.

2.1 Definirea imobilizărilor corporale, potrivit normele internaţionale

2.2.Clasificarea imobilizarilor corporale

2.3 . Organizarea contabilitatii sintetice a imobilizarilor corporale

CAPITOLUL III.

3.1 . Referentialul contabil. Standarde si reglementari contabile in

domeniu

3.2 Aplicare IAS 16 in contabilitatea imobilizarilor corporale

3.2.1 Evaluarea initiala

3.2.2 Cheltuielile ulterioare datei procucarii imobilizarilor corporale
3.2.3 Evaluarea bilantiera
3.2.4 Amortizarea imobilizarilor corporale
3.2.5 Reviziurea duratei utile de viata (duratei amortizarii) si metodei de
amortizare
3.2.6. Deprecierea imobilizarilor corporale
3.2.7. Scoaterea din folosinta si cesiunile de imobilizari corporale
 CAPITOLUL I
1.1Introducere

Standardul international de contabilitate IAS 16 “Imobilizari corporale”

(revizuita în 1998) a intrat în vigoare la data de 1 iulie 1999 si are ca obiectiv
descrierea tratamentului contabil pentru imobilizari corporale, astfel încât
utilizatorii de situatii financiare sa poata discerne informarea despre investitia
entitatii în aceste active si schimburile într-o atare investitie. Problemele
pricipale în contabilitatea activelor fixe, de natura corporala, sunt recunoasterea
activelor, determinarea valorii nete contabile, cheltuielile privind amortizarea si
pierderile din depreciere care sa fie recunoscute în relatie cu acestea.

Standardul trebuie aplicat in contabilitatea imobilizarilor corporale,

exceptand cazul in care un alt standard prevede sau opermite o abordare
contabila diferita
IAS 16 nu se aplica in cazul :
-padurilor , resurselor naturale neregenerabile , prospectiunilor si extractiilor de
minereu , de petrol de gaze naturale si concesiunilor miniere , care nu sunt
imobilizari corporale in spiritul Standardului;
-activelor biologice aferente activitatilor agricole pentrub care se aplica
Standardul IAS 14.
Exemple de abordari diferite cuprinse in alte standarde care permit
recunoasterea initiala a valorii contabile a imobilizarilor corporale:
-IAS 22 - “Combinari de întreprinderi”, permite ca imobilizarile corporale
achizitionate dintr-o combinare de intreprinderi sa fie evaluate initial la valoarea
justa , chiar daca aceasta este superior costului
-IAS 25  “Contabilitatea investitiilor financiare, permite tratamentul investitiilor
In bunuri imobiliare ca mijloace fixe, în conformitate cu IAS 16, sau ca
investitie pe termen lung, în conformitate cu IAS 25
Sunt excluse din sfera de aplicare a standardului IAS 16, imobilizarile
corporale detinute pentru vanzare, intrucat ele constituie obiectul IFRS 5 Active
imobilizate detinute pentru vanzare si activitati intrerupte; activele biologice
aferente activitatilor agricole care intra in aria de aplicabilitate a IAS 41
Agricultura activele de explorare si de evaluare  constituie obiectul IFRS 6
Explorarea si evaluarea resurselor minerale; concesiunile miniere si rezervele
minerale: petrol, gaze naturale, carbune, resurse naturale neregenerabile.
 CAPITOLUL II

2.1 Definirea imobilizărilor corporale, potrivit normele internaţionale

Imobilizarile corporale reprezinta bunurile care au o structura materiala

asupra carora agentii economici exercita un drept real , fiind elemente de
patrimoniu care definesc capacitatea tehnica de productie si comercializare,
creeaza venituri in concordanra cu obiectul de activitate al acestora.
Contabilitatea lor se tine cu grupa 21 .

Imobilizarile cuprind, valorile economice de investitie care constituie baza si

mijloacele de actiune ale unitatii patrimoniale, concretizandu-se atat prin durata si
durabilitatea lor mai indelungata ( mai mare de un an) cat si participarea repetata la
circuitul economic .

In literatura de specialitate, imobilizarile sunt definite ca acele valori

patrimoniale destinate pentru a servi de o maniera durabila, pe o perioada mai mare
de timp ( de regula mai mare de un an) activitatea intreprinderii. Caracteristica lor
de baza consta in faptul ca ele nu se consuma si nu se inlocuiesc dupa prima
utilizare.

Ponderea cea mai mare in cadrul imobilizarilor este detinuta de imobilizarile

corporale care sunt:” active fixe, tangibile şi cuprind bunuri materiale de folosinţă
îndelungată care sunt utilizate în producţia de bunuri, în prestări de servicii sau sunt
închiriate terţiilor”.

IFRS 16 Imobilizari corporale se aplica  imobilizărilor corporale utilizate

pentru dezvoltarea şi menţinerea activităţilor. În anumite cazuri autorizează ca
valoarea contabilă a imobilizărilor corporale să fie iniţial constatată conform unei
abordări diferite de cea care este prescrisă în IFRS 16 Imobilizări corporale.
2.2 Clasificarea imobilizarilor corporale

Se considera Imobilizari corporale urmatoarele:

- active destinate să fie utilizate în producţia de bunuri, prestări de servicii, să fie

închiriate terţilor sau să fie folosite în scopuri administrative;

-active care sunt folosite pe o perioadă mai mare de un exerciţiu contabil.

Identitatea  elementelor ce corespund definiţiei de imobilizări corporale este

uneori delicată, mai ales atunci când este vorba de active complexe, de exemplu
intr-un ansamblu mobiliar, clădirile şi terenurile trebuie să fie evaluate şi
contabilizate separat, deoarece durata de utilizare a terenurilor este nelimitată şi, ca
atare, numai clădirile trebuie să fie amortizate.

Standardul  internaţional de contabilitate 16 Imobilizări corporale nu cere

vreo condiţie legată de o anumită valoare a imobilizărilor corporale. Totuşi în
reglementările contabile din ţara noastră se impune o condiţie denumită “ Valoarea
legală ”.

Cea de-a doua condiţie impusă de standardul internaţional 16 Imobilizări

corporale, referitoare la durata normală de funcţionare, este acceptată şi cunoscută
de legislaţia românească. Singura condiţie pusă de legislaţia românească este aceea
ca durata să corespundă cu exerciţiul financiar – contabil. În standard se prevede pe
“ o durată mai mare de o perioadă” iar în reglementările noastre această condiţie
este “ … pe o durată mai mare de un an”.

Pentru ca un activ să fie considerat imobilizare este important ca activul

respectiv să fie utilizat în mod repetat pe o durată de cel puţin un an. Celelalte
active, care deşi îndeplinesc aceste condiţii impuse de standard, nu se includ în
categoria imobilizărilor corporale dacă nu se folosesc normal în procesul de
exploatare.

In unele situaţii, se deţin active pentru a fi revândute iar în acest caz acestea
se încadrează în categoria activelor circulante “ stocuri ”, indiferent de durata lor de
utilizare.
 In categoria imobilizăriilor corporale se includ: terenurile, amenajările de
teren, construţii, maşini, utilaje, animale vii şi plantaţii, etc..

Imobilizarile corporale în curs de execuţie sunt considerate o categorie distinctă de

activele imobilizate.

In categoria imobilizărilor corporale nu se regăsesc:

-componente ale imobilizărilor corporale, cu ocazia reparaţiilor;

-construcţiile şi instalaţiile provizorii;

-animalele tinere, animalele de îngraşat, păsările şi coloniile de albine;

-pădurile;

-echipamente de protecţie şi de lucru si îmbrăcămintea specială, indiferent de

valoarea şi durata lor de utilizare;

-sculele, instrumentele şi dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse

de serie sau pe baza unor comenzi.

Cheltuielie cu reparaţiile imobilizărilor corporale se includ integral în

cheltuielile de exploatare fie în luna în care s-au efectuat, fie în mod eşalonat pe o
anumită perioadă de timp. Spre deosebire de acestea, costul lucrărilor de
modernizare, care au drep scop obţinerea unor performanţe tehnice superioare faţă
de cele iniţiale ale imobilizărilor corporale, se adaugă la valoarea contabilă a
acestora.

Imobilizarile corporale cuprind urmatoarele subcategorii

-Terenuri şi amenajări de terenuri;

-Imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe;
-Imobilizări corporale în curs de execuţie
-Avansuri acordate pentru imobilizările corporale.

Terenurile sunt întinderi limitate de pământ deţinute de unităţile

patrimoniale pentru realizarea activităţilor de bază şi auxiliare. Terenurile cuprind
atât terenurile propriu-zise, cât şi amenajările de terenuri, iar ca obiect de evidenţă
este considerat fiecare teren încadrat într-o grupă sau categorie, după cum urmează:
terenuri agricole şi silvice; terenuri fără construcţii; terenuri cu zăcăminte; terenuri
de construcţii; alte terenuri

Amenajările de terenuri cuprind cheltuielile efectuate pentru punerea în

valoare a terenurilor, cum sunt: căi de acces, racordări la sistemele de alimentare cu
energie, apă, împrejmuiri etc. aceste lucrări pot fi efectuate de terţi (unităţi
specializate) sau cu forţe proprii.
Mijlocul fix, potrivit Codului Fiscal, reprezintă orice imobilizare corporală,
care este deţinută pentru a fi utilizată în producţia sau livrarea de bunuri sau în
prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terţilor sau în scopuri administrative,
dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an şi o valoare mai mare
decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului.

Mijloacele fixe sunt încadrate în trei grupe principale şi anume:

1. Construcţii;
2. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii, unde sunt delimitate
patru subgrupe, astfel:
a. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru);
b. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare;
c. Mijloace de transport;
d. Animale şi plantaţii;
3. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale.
Potrivit Codului Fiscal, sunt de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:
a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de
închiriere, concesiune, locaţie de gestiune sau altele asemenea;
b) mijloacele fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de
înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează
a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate
de realizarea lor;
c) investiţiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanţe
minerale utile, precum şi pentru lucrările de deschidere şi pregătire a extracţiei în
subteran şi la suprafaţă;
d) investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor
ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care
conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii
mijlocului fix;
e) investiţiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor
aparţinând domeniului public, precum şi în dezvoltări şi modernizări ale bunurilor
aflate în proprietate publică;

Nu fac parte din categoria imobilizărilor corporale: motoarele, aparatele,

piesele şi subansamblurile destinate înlocuirii celor uzate, sculele, instrumentele şi
dispozitivele speciale care se folosesc la fabricarea unor produse în serie sau a unor
comenzi, construcţiile şi instalaţiile provizorii; animalele care nu au îndeplinit
condiţiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele la îngrăşat, păsările şi
coloniile de albine, pădurile, prototipurile, atâta timp cât sunt folosite ca model la
executarea producţiei de serie, inclusiv seria zero; echipamantele de protecţie şi de
lucru.
 Există posibilitatea ca în contabilitate să se înregistreze imobilizări corporale
care să îndeplinească din punct de vedere contabil cele două condiţii de a fi utilizate
în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau
pentru a fi folosite în scopuri administrative şi de a avea o durată de viaţă mai mare
de un an, dar să aibă o valoare diferită de plafonul minim recunoscut din punct de
vedere fiscal.
Imobilizările corporale în curs de execuţie se referă la acele imobilizări
care nu sunt terminate, aflându-se în diferite faze de execuţie, la cele finalizate dar
nerecepţionate, devenind ulterior imobilizări corporale, precum şi la avansurile
acordate pentru aceste categorii de imobilizări.
Imobilizări corporale în curs cuprind: imobilizări achiziţionate de la terţi şi
nerecepţionate, investiţiile în curs de execuţie în cadrul unităţii, efectuate în regie
proprie sau în antepriză, avansuri acordate furnizorilor pentru imobilizările
corporale. Acestea sunt trecute la categoriile
respective de imobilizări, numai după recepţie, darea în folosinţă sau punerea în
funcţiune, după caz.
O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare,
atunci când nici un beneficiu viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
Câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei
imobilizăricorporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de
scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate
de aceasta şi trebuie prezentate ca venit ori cheltuială, după caz, în contul de
rezultat al exerciţiului financiar.

CAPITOLUL III
3.1 . Referentialul contabil. Standarde si reglementari contabile in
domeniu

Obiectivul IAS 16 “Imobilizări corporale” este descrierea tratamentului

contabil pentru imobilizările corporale, astfel încât situaţiile să poată reda cât mai
exact investiţiile entităţii în imobilizările sale corporale şi modificările care apar
într-o astfel de investiţie.
Problema principală în contabilizarea acestor imobilizări o constituie
identificarea momentului de recunoaştere a acestor active, a valorii contabile, a
amortizării aferente, a valorii activului în funcţie de evenimente ulterioare
(reparaţii, înlocuiride elemete, reevaluare, schimb de active). Imobilizările
corporale sunt recunoscute ca active în patrimoniul unei societăţi atunci când pot
genera beneficii economice viitoare câtre entitate, iar costul activului poate fi
evaluat în mod credibil.
Generarea de beneficii economice este îndeplinită de entitate prin stabilirea
gradului de certitudine a fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidenţei
disponibile în momentul recunoaşterii iniţiale. Astfel entitatea economică trebuie să
preia atât beneficiile, cât şi riscurile aferente activului.
Aplicarea strictă a IAS 16 “Imobilizări corporale” nu este interziă în
România dar este restricţionată din punct de vedere fiscal. Fiscal sunt recunoscute
numai reglementările româneşti.
Imobilizările corporale mai sunt cunoscute în România şi sub terminologiile
de active corporale, active tangibile sau imobilizări fizice, denumiri care uşor , uşor
au foat înlocuite de cea dată de Standardele Internaţionale de Raportare Financiară,
aceea de imobilizări coroporale.

3.2 Aplicare IAS 16 in contabilitatea imobilizarilor corporale

Imobilizarile corporale constau din active sub forma de terenuri si mijloace

fixe, care indeplinesc urmatoarele conditii:

- sunt destinate utilizarii in productia de bunuri, prestarea de servicii,

inchirierea la terti sau pentru a fi folosite in scopuri administrative;
- au o durata de utilizare mai mare de un an.

O imobilizare corporala este recunoscuta ca un activ numai atunci cand

satisface conditiile de recunoastere (contabilizare) ale oricarui activ:

i) este posibila generarea de avantaje economice viitoare aferente activului, si

ii) costul activului poate fi evaluat in mod credibil.

Identificarea elementelor care raspund definitiei imobilizarilor corporale este

uneori mai dificila, mai ales in cazul unor active complexe. Norma contabila IAS
16 mentioneaza cazul avioanelor si motoarelor aferente, care trebuie tratate ca
active amortizabile separate, daca au durate de viata utila diferite. De asemenea,
terenurile si cladirile sunt active individuale si trebuie tratate din punct de vedere
contabil in mod distinct, chiar si atunci cand sunt achizitionate impreuna deoarece
terenurile au o durata de viata nelimitata si nu sunt amortizabile, pe cand cladirile
au o durata de viata limitata, fiind amortizabile.

Evaluarea si respectiv contabilizarea imobilizarilor corporale se face in mai

multe momente:

a) evaluarea initiala, la data procurarii;

b) evaluarea ulterioara datei procurarii (evaluarea bilantiera) si

c) evaluarea la iesirea din gestiune.

 3.2.1 Evaluarea initiala

La data procurarii lor, imobilizarile corporale sunt evaluate la costul initial,

respectiv costul de achizitie, pentru bunurile din cumparari sau costul de productie,
pentru cele din productie proprie.

Costul de achizitie include: pretul de cumparare, exclusiv reducerile

comerciale (rabat, remize, risturnuri), taxe vamale si alte taxe nerecuperabile, toate
cheltuielile directe legate de punerea in stare de utilizare a bunului (cheltuieli cu
amenajarea amplasamentului, cheltuieli de transport si manipulare, cheltuieli de
montaj, onorariile arhitectilor si inginerilor etc.).

De asemenea, in costul initial se includ si cheltuielile estimate cu demontarea

si mutarea activului, respectiv costurile de refacere a amplasamentului, cu conditia
ca aceste costuri sa fie contabilizate ca un provizion, conform IAS 37 „Provizioane,
active si datorii contingente”.

Exemplu: O intreprindere achizitioneaza din import o instalatie pentru industria

chimica in urmatoarele conditii: pret brut 10.000 lei, rabat acordat de furnizor
pentru nerespectarea termenului de livrare 500 lei, taxe vamale 950 lei, cheltuieli cu
transportul si montajul bunului 150 lei. La finele duratei de viata bunul va trebui
dezafectat si refacut amplasamentul, pentru care se estimeaza cheltuieli de 1.700
lei.

Costul de achizitie = 10.000 – 500 + 950 + 150 = 10.600 lei

Conturi debitoare - Conturi creditoare Sume

2131 „Echipamente tehnologice” = % 10.600 lei

404 „Furnizori de imobilizari” 9.650 lei

446 „Alte impozite,taxe si varsaminte 950 lei

De asemenea, in valoarea initiala a bunului se includ si cheltuielile estimate

cu dezafectarea si refacerea amplasamentului la finele duratei de viata a bunului:

Conturi debitoare - Conturi creditoare Sume

2131 „Echipamente tehnologice” = 1513 „Provizioane pentru dezafectarea -1700lei

imobilizarilor corporale si alte actiuni similare legate de acestea”
 Costurile indatorarii (dobanzi, prime privind rambursarea obligatiunilor,
diferente de curs valutar aferente imprumuturilor intr-o moneda straina etc.) care
sunt direct atribuibile achizitiei, constructiei sau productiei unui activ pe termen
lung pot fi capitalizate ca parte a costului acelui activ, cu indeplinirea conditiilor
cerute de norma contabila IAS 23. Cheltuielile administrtive si alte cheltuieli
generale nu se includ in costul terenurilor si mijloacelor fixe, afara de cazul cand
aceste cheltuieli sunt direct atribuibile achizitiei sau punerii in stare de utilizare a
bunului. De asemenea, nu se includ in costul imoblizarilor corporale cheltuelile de
demaraj si costurile care preced productia.

Un mijloc fix din productie proprie este evaluat la costul de productie.

Cheltuielile cu rebuturile, manopera si alte resurse consumate peste nivelul normal
nu se includ in costul de productie.

Costul initial al unei imobilizari corporale care beneficiaza de subventii

guvernamentale poate fi diminuat cu valoarea subventiilor guvernamentale,
conform prescriptiilor IAS 20.

O imobilizare corporala procurata prin schimb cu un alt bun este evaluata la

valoarea justa a activului primit in schimb, care este egala cu valoarea justa a
activului cedat, corectata cu valoarea oricarei sume transferate in numerar sau
echivalente de numerar.

3.2.2 Cheltuielile ulterioare datei procucarii imobilizarilor corporale

De regula, cheltuielile care se fac cu imobilizarile corporale dupa procurarea

lor sunt contabilizate drept cheltuieli ale perioadei in care s-au angajat. Insa, exista
si posibilitatea capitalizarii acestor cheltuieli, adica se adauga la costul initial, doar
atunci cand se estimeaza ca intreprinderea va obtine avantaje economice
suplimentare fata de nivelul estimat initial.

Sunt considerate cheltuieli care imbunatatesc performanta initiala a unui

mijloc fix:

modificarea unui mijloc fix pentru cresterea duratei de viata utila, inclusiv sporirea
capacitatii de productie;

-modernizarile efectuate in scopul cresterii substantiale a calitatii productiei;

-adoptarea unui nou proces de productie care permite reducerea importanta a

costurilor de exploatare estimate initial.

Exemplu: In cursul exercitiului N se fac modernizari executate de un tert pentru

cresterea capacitatii de productie la un utilaj industrial in suma de 10.000 lei T.V.A.
19%.
 Deoarece aceasta cheltuiala ulterioara datei procurarii bunului are ca efect
cresterea performantelor initiale ale mijlocului fix, aceasta suma se va capitaliza,
prin majorarea valorii initiale a bunului:

Conturi debitoare - Conturi creditoare Sume

% =404 „Furnizori de imobilizari” 11.900 lei

2131 „Echipamente imobilizari tehnologice” 10.000 lei

4426 „T.V.A.deductibila”  1.900 lei

Cheltuielile cu reparatiile si intretinerea imobilizarilor corporale efectuate cu

scopul mentinerii performantelor estimate initial se contabilizeaza drept cheltuieli
ale perioadei in care s-au angajat.

Exemplu: In exercitiul N s-au efectuat revizii curente la instalatiile industriale de

catre un tert in suma de 10.000 lei, T.V.A. 19%.

Aceasta cheltuiala nu are ca efect cresterea performantei initiale a bunului ci doar

mentinerea in stare de functionare a mijlocului fix. Drept urmare, cheltuiala se va
inregistra ca o cheltuiala de exploatare in exercitiul in care s-a angajat:

Conturi debitoare - Conturi creditoare Sume

% 401 „Furnizori” 11.900 lei

611 „Cheltuieli cu intretinerea si reparatiile”   10.000 lei

4426 „T.V.A. deductibila”  1.900lei

Anumite imobilizari corporale necesita inlocuirea periodica a unor

componente (de exemplu, scaunele si tapiteria avioanelor se inlocuiesc de cateva
ori in timpul duratei de viata a aeronavei). In acest caz, cheltuielile pentru
inlocuirea fiecarui component se vor contabiliza ca un mijloc fix distinct, cu
conditia indeplinirii criteriilor de recunoastere a unei imobilizari corporale,
deoarece aceste componente au durate de viata utila diferite de cea a activului din
care fac parte.

3.2.3 Evaluarea bilantiera

 Norma contabila IAS 16 prescrie doua solutii privind valoarea la care sunt
prezentate imobilizarile corporale in bilant:

-tratamentul contabil de baza: valoarea bilantiera a imobilizarilor corporale este

valoarea neta contabila reprezentata de costul istoric diminuat cu amortizarea
cumulata si orice pierderi cumulate din depreciere;

-tratamentul contabil alternativ permis: valoarea bilantiera a imobilizarilor

corporale este valoarea reevaluata; aceasta corespunde cu valoarea justa la data
-----reevaluarii, diminuata cu amortizarea ulterioara cumulata si orice pierderi
ulterioare cumulate din depreciere.

Valoarea justa a terenurilor si mijloacelor fixe corespunde, de regula, cu

valoarea lor de piata, stabilita de evaluatori autorizati. Daca nu exista posibilitatea
identificarii unei valori de piata deoarece activele respective sunt foarte rar vandute,
valoarea reevaluata poate fi egala cu costul de inlocuire al bunului evaluat.

Frecventa reevaluarii depinde de variatia valorii juste a terenurilor si

mijloacelor fixe. Daca nu exista fluctuatii importante ale valorii juste ale acestor
active, in doctrina IASC se considera ca reevaluarile facute la 3 – 5 ani sunt mai
adecvate. Reevaluarea imobilizarilor corporale ale unei intreprinderi nu trebuie sa
se limiteze la un singur element din cadrul unei clase din care face parte acel
element ci trebuie sa cuprinda intreaga clasa de imobilizari corporale. Norma
contabila IAS 16 defineste clasa de terenuri si mijloace fixe ca fiind o grupare de
active de aceeasi natura si cu utilizari similare, aflate in exploatarea unei
intreprinderi, cum sunt: terenuri; terenuri si cladiri; masini si echipamente; nave;
avioane; automobile; mobilier si instalatii; echipament de birotica.

Norma IAS 16 precizeaza ca daca din reevaluarea unei imobilizari corporale

rezulta o majorare a valorii nete contabile a bunului (valoarea bilantiera, inainte de
reevaluare), aceasta diferenta pozitiva din reevaluare se contabilizeaza in capitalul
propriu, la rubrica de diferente (surplusuri) din reevaluare. In schimb, o diminuare a
valorii nete contabile a bunului se inregistreaza ca o cheltuiala. O diferenta pozitiva
din reevaluare (surplus din reevaluare) trebuie contabilizata la venituri daca ea
compenseaza o reevaluare negativa aferenta aceluiasi activ, contabilizata anterior la
cheltuieli. O diferenta negativa din reevaluare poate fi imputata direct contului de
surplusuri din reevaluare aferente, pana la epuizarea acestora, pentru acelasi activ.

Surplusurile din reevaluare pot fi virate la rezerve pe masura ce imobilizarile

corporale sunt realizate (la vinderea activului sau scoaterea lui din folosinta) sau pe
masura utilizarii activului de catre intreprindere (diferenta realizata este egala cu:
amortizare reevaluata – amortizare in cost istoric), insa norma IAS 16 nu
mentioneaza daca este vorba de rezerve care pot fi distribuite actionarilor sau
rezerve nedistribuibile.
 Normele contabile romanesti prevad ca plusul sau minusul rezultat din
reevaluarea imobilizarilor corporale, in conformitate cu IAS 16, sa fie inregistrat in
debitul sau creditul contului „Rezerve din reevaluare”, dupa caz. Surplusul din
reevaluare inclus in capitalul propriu este transferat in rezultatul reportat atunci
cand acest surplus este realizat. Transferul surplusului din reevaluare in rezultatul
reportat nu trebuie sa se faca prin intermediul contului de profit si pierdere.

Sub aspect tehnic, in cazul reevaluarii imobilizarilor corporale amortizabile,

amortizarea cumulata poate fi:

reevaluata proportional, impreuna cu valoarea bruta (initiala); sau anulata, si

reevaluata numai valoarea neta contabila.

Exemplu: La inchiderea exercitiului N o intreprindere detine o instalatie industriala

cu valoare bruta 10.000 lei, amortizare cumulata 7.000 lei si valoare actuala de
6.000 lei. Valoare neta contabila (bilantiera, in cost istoric): 10.000 – 7.000 = 3.000
lei.

Varianta I) reevaluarea simultana a valorii brute si amortizarii cumulate:

In urma reevaluarii, are loc o crestere a valorii nete contabile de doua ori
(6.000/3.000).

Valoarea bruta reevaluata: 10.000 x 2 = 20.000 lei

Amortizarea cumulata reevaluata: 7.000 x 2 = 14.000 lei

Valoarea neta contabila reevaluata: 20.000 – 14.000 = 6.000 lei. Aceasta procedura
va genera urmatoarea inregistrare contabila:

Conturi debitoare - Conturi creditoare Sume

2131 „Echipamente tehnologice” =% 10.000 lei

2813 „Amortizarea instalatiilor 7.000 lei

mijloacelor de transport, animalelor si plantatiilor

105 „Rezerve din reevaluare” 3.000 lei (10.000-7.000)

Varianta II) In prima etapa se anuleaza amortizarea cumulata din costul initial:

Conturi debitoare =Conturi creditoare Sume

2813 = 2131 „Echipamente tehnologice ” 7.000 lei

„Amortizarea instalatiilor,mijloacelor

de transport,animalelor si plantatiilor”

Apoi, se inregistreaza diferenta pozitiva din reevaluare:

Conturi debitoare =Conturi creditoare Sume

2131 „Echipamente tehnologice” = 105 „Rezerve din reevaluare” 3.000 lei

Norma contabila internationala IAS 16 nu face precizpri legate de natura

cheltuielilor sau veniturilor generate din reevaluarea imobilizarilor corporale. Dupa
opinia noastra, prin raportare la doctrina contabila internationala si la planul de
conturi romanesc, aceste cheltuieli si venituri trebuie contabilizate ca venituri si
cheltuieli din ajustarea la inflatie. Solutia noastra se intemeiaza pe faptul ca in
literatura de specialitate reevaluarea este definita ca o ajustare a valorii bunurilor
(de regula, imobilizari corporale) si se practica ca urmare a unei discrepante
importante intre valoarea bilantiera si cea actuala a bunurilor, discrepanta valorica
generata de un proces inflationist important. De altfel, reevaluarea este unul din
paliativele aduse informatiei contabile, in cost istoric pentru a reflecta incidenta
inflatiei. Experienta reevaluarilor legale, recunoscute fiscal, efectuate in tara
noastra cat si in alte tari, ne arata ca aceste reevaluari s-au facut prin raportare la un
indice de crestere a preturilor.

Consideram ca asimilarea cheltuielilor rezultate din reevaluarea

imobilizarilor corporale cu un supliment de amortizare nu are nimic comun cu
procesul amortizarii, care trebuie sa reflecte modul in care intreprinderea consuma
avantajele economice generate de acel activ. Or, in acest caz, nu este vorba de un
consum ci de o ajustare de valoare care are ca efect final diminuarea valorii
contabile a averii actionarilor (capitalurilor proprii). Mai mult, daca am accepta
solutia ca o asemenea cheltuiala sa fie contabilizata ca un supliment de amortizare,
in ipoteza existentei unui surplus dintr-o reevaluare ulterioara aferenta aceluiasi
activ, se pune problema contabilizarii simetrice a unui venit, pana la valoarea
cheltuielilor anterioare, insa nu exista o structura contabila de venituri cu continut
economic simetric (ar trebui sa existe un cont de venituri din anortizari !) iar
conectarea unei cheltuieli cu amortizarea cu „alte venituri din exploatare” nu-si
gaseste nici o justificare in contextul aceluiasi fapt generator care este reevaluarea
imobilizarilor corporale.

De asemenea, consideram ca nici asimilarea cheltuielilor rezultate din

reevaluarea imobilizarilor corporale cu o depreciere nu este o solutie mai fericita
deoarece deprecierea activelor reprezinta o pierdere temporara de valoare suferita
de un activ izolat atunci cand valoarea recuperabila este mai mica decat valoarea
bilantiera, pe cand reevaluarea se aplica tuturor imobilizarilor corporale din aceeasi
clasa ca urmare a unei evolutii importante (de regula, cresteri) a preturilor pietei in
raport cu valorile contabile.

Exemplu: La 31.12 N, o intreprindere detine un utilaj industrial care are o valoare

neta contabila (bilantiera) de 10.000 lei si o valoare actuala (reevaluata) de 9.000
lei; la 31.12. N + 3, acelasi bun are o valoare neta contabila (bilantiera) de 6.000 lei
si o valoare actuala (reevaluata) de 11.000 lei.

La 31.12. N se contabilizeaza rezultatul reevaluarii, prin diminuarea valorii bunului

cu 1.000 lei (10.000 – 9.000 = - 1.000):

Conturi debitoare =Conturi creditoare Sume

688 „Cheltuieli din ajustarea la inflatie”=2131 „Echipamente tehnologice” 1.000 lei

La 31.12. N + 3 se contabilizeaza rezultatul noii reevaluari, prin majorarea

valorii bilantiere a bunului cu 5.000 lei (11.000 – 6.000). Deoarece acelasi bun a
suferit o reevaluare anterioara care a generat contabilizarea unei cheltuieli de 1.000
lei, majorarea valorii bilantiere a activului cu 5.000 lei se va contabiliza, pana la
acoperirea cheltuielii anterioare, pe seama unui venit de 1.000 lei iar diferenta de
4.000 lei se va contabiliza ca o rezerva din reevaluare:

Conturi debitoare =Conturi creditoare Sume

2131 „Echipamente tehnologice” =% 5.000lei

788 „Venituri din ajustarea la inflatie” 1.000lei

105 „Rezerve din reevaluare” 4.000lei

3.2.4 Amortizarea imobilizarilor corporale

Valoarea amortizabila a unei imobilizari corporale trebuie alocata in mod

sistematic de-a lungul duratei de viata utila a bunului, amortizarea fiind
contabilizata ca cheltuiala aferenta perioadei in care s-a constatat. Expresia „in mod
sistematic” semnifica faptul ca amortizarea trebuie sa rezulte din aplicarea metodei
alese in momentul contabilizarii activului.

Valoarea amortizabila a unei imobilizari corporale este valoarea initiala

(costul istoric) sau valoarea substituibila costului istoric diminuata cu valoarea
reziduala. Valoarea reziduala a unei imobilizari corporale este valoarea estimata ca
se va obtine pentru acel activ la finele duratei de viata utila a acestuia diminuata cu
cheltuielile de cesiune previzionate. In practica, valoarea reziduala a unei
imobilizari corporale este, de cele mai multe ori, nesemnificativa si, in consecinta,
nu se ia in calculul valorii amortizabile.
Exemplu: O intreprindere detine un utilaj industrial achizitionat la 1.01. N la un
cost de achizitie de 20.000 lei. Managerul firmei estimeaza ca bunul va fi utilizat
cinci ani si amortizat in regim linear, dupa care va fi cesionat pentru un pret de
1.000 lei iar cheltuielile estimate legate de cesiunea bunului vor fi de 200 lei.

In ipoteza amortizarii cu luarea in calcul a valorii reziduale, valoarea amortizabila

este: 20.000 lei – (1.000 lei – 200 lei) = 19.200 lei iar amortizarea anuala este de
19.200 lei/5 ani = 3.840 lei.

Daca se considera ca valoarea reziduala este nesemnificativa, amortizarea anuala

este: 20.000 lei/5 ani = 4.000 lei.

Estimarea duratei de viata utila a mijloacelor fixe (duratei de amortizare) este o

problema de judecata profesionala, care presupune luarea in considerare a mai
multoir factori, cum sunt:

-nivelul estimat de utilizare a activului;

-uzura fizica estimata, tinand cont de programul de intretinere si reparatii al

intreprinderii;

-uzura morala la care este supus bunul;

-limitele legale de utilizare a activului, cum ar fi durata contractului pentru bunurile

care fac obiectul unui contract de leasing financiar.

Durata de viata utila a unui activ depinde de politica manageriala privind

activele firmei si deci aceasta poate fi mai scurta decat durata de viata economica a
bunului. Conform normei contabile IAS 4, durata de viata utila a unei imobilizari
amortizabile se poate exprima in unitati de timp (ani) sau in unitati fizice de
productie (cantitatea productiei, pentru utilaje industriale; kilometri parcursi, pentru
autovehicule; ore de zbor, pentru aeronave etc.)

Metoda de amortizare trebuie sa reflecte modul in care avantajele economice

ale activului sunt consumate de catre intreprindere (metoda lineara, degresiva etc.).

Exemplu: O intreprindere detine un utilaj industrial cu o valoare amortizabila de

9.000 lei. Managerul firmei estimeaza ca bunul poate fi utilizat trei ani, incepand cu
1.01.N, pentru obtinerea unei productii totale de 1.000 bucati, astfel: exercitiul N,
200 bucati; exercitiul N+1, 500 bucati; exercitiul N+2, 300 bucati. Folosind durata
de amortizare exprimata in unitati de timp (prin aplicarea metodei lineare) si
respectiv in unitati de productie, planul de amortizare comparativ se prezinta astfel:

Anii Amortizare in functie de timp, Amortizare in

metoda lineara functie de productie

N 9.000 x 1/3=3.000 9.000x200/1.000=1.800

N + 1 9.000 x 1/3=3.000 9.000x500/1.000=4.500

N + 2 9.000 x 1/3=3.000 9.000x300/1.000=2.700

Total valoare amortizata

= 9.000 lei = 9.000 lei

3.2.5 Reviziurea duratei utile de viata (duratei amortizarii) si metodei de

amortizare

Perioada si metoda de amortizare ale imobilizarilor corporale trebuie

revizuite periodic. Daca previziunile initiale nu mai sunt actuale, se modifica durata
si metoda de amortizare. Aceste modificari sunt considerate schimbari de evaluari
contabile si presupun ajustarea cheltuielii cu amortizarea pentru perioadele curenta
si viitoare, fara a fi tratate ca schimbari de metode contabile, in sensul normei
contabile IAS 8. Drept urmare, prin modificarea duratei si metodei de amortizare
nu trebuie efectuate retratari ale amortizarii contabilizate anterior si nici prezentarea
de informatii comparative in situatiile financiare.

Exemplu: O intreprindere detine o imobilizare corporala care are o valoare

contabila (initiala) de 10.000 lei, estimata sa fie amortizata in regim linear pe o
durata de cinci ani, cu incepere de la 1.01.N. La inchiderea exercitiului N + 2 se
estimeaza ca bunul mai poate fi utilizat inca un an.

Planul de amortizare se prezinta astfel:

Anii Amortizare conform Amortizare conform estimarilor initiale duratei de viata

revizuita

N 2.000 =2.000

N + 1- 2.000 = 2.000

N + 2 -2.000 = 3.000

N + 3- 2.000 =3.000

N + 4- 2.000 =0

Total= 10.000 =10.000

La 31.12.N +2, in urma revizuirii duratei de amortizare, situatia se prezinta astfel:

Valoare amortizata: 2.000 x 2 ani = 4.000 lei

Valoarea de amortizat pentru urmatorii doi ani (N+2 si N+3): 10.000 – 4.000 =
6.000 lei.

Inregistrarea amortizarii anuale aferenta exercitiilor N+2 si N+3:

Conturi debitoare =Conturi creditoare Sume

6811 = 281 3.000 lei

„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizari privind imobilizarile corporale”
imobilizarile corporale” (6.000/2 ani)

3.2.6. Deprecierea imobilizarilor corporale

La modul general, deprecierile suferite de imobilizarile corporale sunt

evaluate si contabilizate in conformitate cu norma contabila internationala IAS 36
„Deprecierea activelor”. Exista o depreciere a unui activ ori de cate ori valoarea
neta contabila (valoarea bilantiera) depaseste valoarea recuperabila, aferente acelui
activ.

Valoarea recuperabila a unei imobilizari corporale se stabileste atunci cand

exista un indiciu extern sau intern privind deprecierea activului si este egala cu
maximul dintre pretul net de vanzare si valoarea de utilitate. In general, valoarea
de utilitate este estimata ca fiind valoarea prezenta a fluxurilor viitoare de numerar
care se vor obtine din utilizarea continua a bunului si din vanzarea lui la finele
duratei de viata utila. Pretul net de vanzare este pretul care se obtine din vanzarea
unui activ de bunavoie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei
tranzactii in care pretul este determinat obiectiv, pret diminuat cu cheltuielile
estimate cu vanzarea bunului.

Conform normei contabile IAS 36, la inchiderea exercitiului, imobilizarile

corporale sunt supuse testului de depreciere iar daca exista o pierdere din
depreciere, aceasta trebuie contabilizata ca o cheltuiala si prezentata in contul de
profit si pierdere al exercitiului in care s-a constatat. In cazul imobilizarilor
corporale care au fost reevaluate, orice pierdere din depreciere trebuie tratata ca o
descrestere din reevaluare, conform prescriptiilor normei IAS 16.

Tot norma IAS 36 prevede ca daca din aplicarea testului de depreciere

rezulta o crestere a valorii recuperabile fata de valoarea bilantiera a unui activ,
aceasta crestere trebuie contabilizata ca un venit in contul de profit si pierdere, in
masura in care anterior a fost contabilizata ca o cheltuiala din depreciere. In situatia
unei imobilizari reevaluate, aceasta crestere de valoare se trateaza ca o crestere din
reevaluari, conform normei IAS 16.
Exemplu: O intreprindere detine la inchiderea exercitiului N un teren cu o valoare
neta contabila de 10.000 lei, pentru care se estimeaza o valoare recuperabila de
7.000 lei. Deoarece valoarea recuperabila este inferioara valorii bilantiere, se va
contabiliza o depreciere de 3.000 lei (10.000 – 7.000):

Conturi debitoare - Conturi creditoare Sume

6813 = 2911 3.000 lei

„Cheltuieli cu ajustarile Ajustari privind deprecierea terenurilor

deprecierea imobilizarilor” si amenajarilor de terenuri”

Remarcam faptul ca aceasta solutie contabila, instrumentata conform

planului de conturi romanesc, nu raspunde cerintelor normei contabile
internationala IAS 37 „Provizioane, datorii si active contingente” care defineste
provizionul ca o datorie probabila, cu exigibilitate sau valoare incerte.

Asa cum am mai aratat, aceasta confuzie terminologica din planul de conturi
romanesc ar putea fi eliminata prin inlocuirea notiunii de „provizioane pentru
deprecierea activelor” (dupa felul lor), cu cea de „deprecierea activelor” (dupa felul
lor), denumirea de „provizioane” trebuind sa fie utilizata doar pentru structurile
contabile care reflecta datorii probabile (cu exigibilitate sau valoare incerta) ale
intreprinderii si prezentate in pasivul bilantului. In acest caz, conturile de
„deprecieri privind activele” ar avea un rol similar cu cel al conturilor de
amortizare. Aceasta solutie permite mentinerea activului in contabilitate la valoarea
initiala, care este valoarea de inregistrare contabila a bunului. O alta solutie ar putea
fi ajustarea valorii de inregistrare a bunurilor cu cheltuielile sau veniturile din
deprecierea activelor, ajustare care nu mai permite mentinerea valorii initiale ca
valoare de inregistrare contabila, solutie intalnita in contabilitatea anglo-saxona.

Ca urmare a aplicarii testului de depreciere a unei imobilizari corporale

amortizabile se pune intrebarea: care este baza de calcul a amortizarii, respectiv
valoarea inainte de aplicarea testului de depreciere sau cea rezultata dupa aplicarea
testului de depreciere ?

In cazul contabilizarii unei pierderi din depreciere pentru o imobilizare

corporala amortizabila se impune revizuirea planului de amortizare, astfel incat
amortizarea sa se calculeze pe baza noii valori bilantiere (valoarea initiala
diminuata cu amortizarea cumulata si pierderile din depreciere cumulate). De
asemenea, modificarea planului de amortizare se efectueaza si atunci cand are loc o
crestere a valorii bilantiere a imobilizarilor corporale ca urmare a cresterii valorii
recuperabile a bunului. In consecinta, aplicarea testului de depreciere a
imobilizarilor corporale face ca valoarea recuperabila, stabilita la inchiderea
exercitiului, sa devina baza de calcul a amortizarii.

Exemplu: O intreprindere detine un mijloc fix cu o valoare amortizabila de 15.000

lei, bunul fiind amortizat in regim linear pe o durata de 5 ani, incepand cu 1.01.N.
La inchiderea exercitiului N + 1, aplicarea testului de depreciere indica o valoare
recuperabila de 11.000 lei iar la 31.12 N + 1 valoarea recuperabila este de 10.500
lei.

Planul de amortizare la 01.01.N se prezinta astfel:

Explicatii

31.12.N= 3000

31.12.N +1 = 3.000 =(3000*2) =6000

31.12.N+ 2= 3000 (3000*3)=9000

31.12.N+3 3 =3000 (3000*4)=12.000

31.12.N +4 =3000 (3000*5) =15.000

Valoare neta =15.000

Contabila (bilantiera) 12.000 ;9.000; 6.000 ;3.000 ;0

La inchiderea exercitiului N se contabilizeaza cheltuiala cu amortizarea:

Conturi debitoare -Conturi creditoare Sume

6811 = 281 3.000 lei

„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizari privind imobilizarile corporale”
imobilizarile corporale” (15.000 /5 ani)

Depreciere anuala = val. neta contabila–valoare recuperabila = 12.000 lei –11.000

lei = 1.000 lei

Conturi debitoare - Conturi creditoare Sume

6813 = 2911 1.000 lei

„Cheltuieli cu ajustarile Ajustari privind deprecierea terenurilor

deprecierea imobilizarilor” si amenajarilor de terenuri”

In urma aplicarii testului de depreciere, noul plan de amortizare se prezinta astfel:

Explicatii 31.12.N ; 31.12.N + 1; 31.12.N + 2 ; 31.12.N + 3 ; 31.12.N + 4

Valoare bruta 15.000 ;15.000 ;15.000 ;15.000 ;15.000

Amortizare 3.000 ;2.750 ; 2.750 ; 2.750; 2.750

Depreciere 1.000 - - - -

Amortizare cumulata si depreciere 4.000 ; 6.750; 9.500 ; 12.250 ; 15.000

Valoare neta contabila (bilantiera) 11.000 ;8.250 ;5.500 ;2.750 ; 0

Valoare neta contabila conform planului initial de amortizare 12.000 ; 9.000 ;6.000
3.000 ;0

La 31.12.N + 1 situatia se prezinta astfel: dupa contabilizarea amortizarii

mijlocului fix, valoarea neta contabila a bunului este de 8.250 lei, iar daca s-ar
ajusta aceasta valoare cu 2.250 lei pentru a obtine valoarea recuperabila estimata la
aceasta data de 10.500 lei (8.250 + 2,250), bunul va avea o valoare neta contabila
mai mare decat cea determinata fara contabilizarea deprecierii (9.000 lei). Aceasta
situatie nu este admisa de IAS 36, art. 102 care precizeaza ca „valoarea bilantiera
crescatoare a unui activ ce se datoreaza casarii (anularii) unei pierderi din
depreciere nu trebuie sa depaseasca valoarea bilantiera care ar fi fost determinata
pentru cazul in care o pierdere din depreciere nu a fost recunoscuta pentru activ in
anii trecuti”.

Drept urmare, la inchiderea exercitiului N+1 situatia se prezinta astfel:

Valoare bruta 15.000 lei

Amortizare cumulata: 5.750 lei

Depreciere cumulata anterior 1.000 lei

Reluari (anulari) de depreciere: 750 lei (9.000 – 8.250)

Depreciere cumulata: 250 lei (1.000 – 750)

Valoare neta contabila: 9.000 lei.

Pentru durata ramasa de amortizat (exercitiile N+2, N+3 si N+4), baza de calcul a
amortizarii este de 9.000 lei si deci se va contabiliza o amortizare anuala de 3.000
lei (9.000 lei/3 ani).

Explicatii 31.12.N ; 31.12.N + 1 ; 31.12. N + 2 ; 31.12. N + 3; 31.12.N + 4

Valoare bruta 15.000 ; 15.000 ; 15.000; 15.000; 15.000

Amortizare 3.000 ; 2.750; 3.000; 3.000; 3.000

Depreciere 1.000 - 750

Amortizare cumulata si depreciere 4.000; 6.000; 9.000 ;12.000; 15.000

Valoare neta contabila (bilantiera) 11.000; 9.000; 6.000; 3.000 ;0

Valoare neta contabila conform planului initial de amortizare 12.000; 9.000;

6.000 ;3.000; 0

Contabilizarea amortizarii la 31.12.N + 1:

Conturi debitoare = Conturi creditoare Sume

debitoare -Conturi creditoare Sume

6811 = 281 2.750 lei

„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizari privind imobilizarile corporale”
imobilizarile corporale” (11.000 /4 ani)

De asemenea, se inregistreaza si anularea deprecierii la 31.12.N + 1:

Conturi debitoare = Conturi creditoare Sume

291 = 7813 750 LEI

„Provizioane pentru deprecierea Venituri din ajustari pentru deprecierea

imobilizarilor” imobilizarilor corporale”

Din cele prezentate rezulta ca aplicarea testului de depreciere pentru activele

amortizabile impune modificarea planului de amortizare dupa efectuarea unui test
de depreciere cat si urmarirea concomitenta a acestui plan de amortizare cu cel
initial, pentru a evita inregistrarea unei valori nete contabile (bilantiere) mai mare
decat cea initiala.

3.2.7. Scoaterea din folosinta si cesiunile de imobilizari corporale

 O imobilizare corporala este scoasa din gestiunea atunci cand a fost cedata
din activ sau cand intreprinderea nu mai asteapta nici un avantaj economic viitor
din folosirea ei. Conform normei contabile IAS 16, castigurile sau pierderile din
scoaterile din folosinta si din cesiuni de terenuri si mijloace fixe se determina ca
diferenta intre incasarile nete din cedare si valoarea neta contabila (bilantiera) a
activului si trebuie contabilizate ca venituri sau cheltuieli, dupa caz, in contul de
profit si pierdere. Normele contabile romanesti propun solutia contabilizarii
venitului si/sau cheltuieli rezultate din scoaterea din folosinta sau cedarea
imobilizarilor corporale, la valoarea lor „bruta”, fara determinarea directa a
castigului sau pierderii pentru fiecare operatie de acest fel, solutie care, desi nu
respecta intocmai prescriptia normei IAS 16, nu afecteaza marimea rezultatului
exercitiului.

Exemplu: La data de 1.06.N se vinde o instalatie industriala, care are urmatoarele

caracteristici contabile: valoare initiala 10.000 lei, valoare amortizata 8.500 lei, pret
de vanzare 2.000 lei, T.V.A. 19%. Pentru bunul vandut exista o rezerva din
reevaluare in suma de 1.700 lei.

Contabilizarea vanzarii mijlocului fix:

Conturi debitoare =Conturi creditoare Sume

461 „Debitori diversi” % 2.380 lei

7583 „Venituri din vanzarea activelor si operatii de

capital” capital” 2.000 lei

4427 „T.V.A.colectata” 380 lei(2.000*19%)

Inregistrarea scaderii din gestiune a mijlocului fix vandut, partial amortizat:

Conturi debitoare =Conturi creditoare Sume

% 2131 „Echipamente tehnologice 10.000lei

2813 „Amortizarea instalatiilor ,mijloacelor 8.500lei

de transport,animalelor si plantatiilor”

6583 „Cheltuieli privind activele cedate si alte 1.500 lei

operatii de capital”
 Deoarece mijlocul fix este vandut, rezerva din reevaluare aferenta este virata
la rezultatul reportat:

Conturi debitoare =Conturi creditoare Sume

1058 =1175 1.700lei

Rezerve din reevaluari ” „Rezultatul reportat din surplusul realizat din

rezerve din reevaluare”

Conform prescriptiilor normei contabile internationale IAS 16, o imobilizare

corporala retrasa din folosinta activa dar detinuta pentru vanzare va fi inregistrata la
valoarea bilantiera de la data retragerii din uz si va fi supusa testului pentru
depreciere cel putin la finele fiecarui an iar pierderea din depreciere va fi
contabilizata corespunzator.

Concluzie

Obiectivul IAS 16 “Imobilizări corporale” este descrierea tratamentului

contabil pentru imobilizările corporale, astfel încât situaţiile să poată reda cât mai
exact investiţiile entităţii în imobilizările sale corporale şi modificările care apar
într-o astfel de investiţie.
Problema principală în contabilizarea acestor imobilizări o constituie
identificarea momentului de recunoaştere a acestor active, a valorii contabile, a
amortizării aferente, a valorii activului în funcţie de evenimente ulterioare
(reparaţii, înlocuiride elemete, reevaluare, schimb de active). Imobilizările
corporale sunt recunoscute ca active în patrimoniul unei societăţi atunci când pot
genera beneficii economice viitoare catre entitate, iar costul activului poate fi
evaluat în mod credibil.
Generarea de beneficii economice este îndeplinită de entitate prin stabilirea
gradului
de certitudine a fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidenţei
disponibile în momentul recunoaşterii iniţiale. Astfel entitatea economică trebuie să
preia atât beneficiile, cât şi riscurile aferente activului.

Creșterea credibilității informațiilor prezentate de companii în situațiile

financiare și asigurarea comparabilității lor cu cele ale altor entități din domenii
asemănătoare duc la atragerea de noi investitori și astfel la dezvoltarea economiei.
Investitorii de pe piața de capital doresc claritate și un limbaj comun, motiv pentru
care rezultatul contabil trebuie să poată fi înțeles de orice persoană care are un
interes și capacitatea profesională de a înțelege. El trebuie să reflecte realitatea
economică a entității, indiferent de țară,și să respecte principiile și regulile
contabile.
Impactul imobilizărilor corporale asupra bilanțului și contului de profit și
pierdere este semnificativ datorită cheltuielilor generate – atât cu amortizarea, cât și
cu întreținerea și funcționarea lor. Politica contabilă aleasă poate influența valorile
înregistrate în situațiile financiare, precum și poziția și performanța financiare.
Pentru o aplicare adecvată a IFRS, entitățile sunt obligate să adopte politici
contabile și să se asigure că sunt respectate prevederile legale. Toate deciziile luate
referitor la contabilizarea operațiunilor privind imobili zările corporale trebuie
argumentate de dispoziții din IFRS.
Din cercetarea de față deducem importanța imobilizărilor corporale și a
metodelor de evaluare utilizate.
Momentele evaluării și formele pe care le îmbracă valoarea de intrare a
activelor, conținutul principalelor valori
folosite, particularitățile în ce privește diferențele dintre reglementările contabile,
precum și în evaluarea pe categorii de active sunt subiecte de interes pentru
profesioniștii contabili.
Efectele acestor metode asupra situațiilor financiare sunt substanțiale, de
aceea, fiecare entitate economică este obligată să prezinte în notele explicative
detalii despre cadrul general de raportare aplicabil, reglementările contabile care au
stat la baza întocmirii situațiilor financiare anuale și politicile contabile folosite.
Orice modificare a politicilor contabile trebuie menționată în notele explicative
împreună cu natura și motivele care au stat la baza deciziei luate.