Universitatea Lucian Blaga Sibiu

Facultatea de Științe Economice

Contabilitatea activelor fixe corporale

în instituțiile de stat

Oprea/Cucui Dana-Andreea
Contabilitate și informatică de gestiune
An II
Forma de învățământ ID
 Cuprins

Introducere………………………………………………………………………….………….3

Clasificarea activelor…………………………………………………………………..……….3

Activele fixe corporale………………………………………………………………..………..3

Recunoașterea activelor fixe………………………………………………………..………….6

Documente financiar-contabile utilizate în contabilitatea activelor fixe…………….………...7

Conturi utilizate în contabilitatea activelor fixe……………………………………….………8

Reflectarea în contabilitate a operațiunilor privind activele fixe corporale………….………..9

Contabilitatea operațiunilor privind intrările de active fixe corporale………………….……..9

Contabilitatea operațiunilor privind iețirile de active fixe corporale…………….…………..12

Contabilitatea cheltuielilor ulterioare……………………………………………….………..14

Contabilitatea reevaluării activelor fixe corporale…………………………………………...14

Contabilitatea amortizării activelor fixe corporale…………………………………………...16

Bibliografie…………………………………………………………………………………. 20

2
 Contabilitatea activelor fixe corporale în instituțiile publice

Introducere
Prin Legea contabilității nr. 82/1991 orice entitate economică existentă pe teritoriul
României este obligată să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv
contabilitatea financiară, potrivit legii, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul
activităţii. Această lege se aplică și instituțiilor de stat.
Spre deosebire de societățile private, instituțiile de stat operează cu un plan de conturi
diferit.
În această lucrare va fi analizată partea de active din patrimoniul instituțiilor de stat.
Activele fixe sunt active deținute de instituțiile publice în scopul utilizării lor pe o
perioadă mai mare de timp, respectiv mai mult de un an. Instituţiile publice deţin active fixe a
căror structură diferă în funcţie de natura activităţii derulate şi de particularităţile
organizatorice. Activele fixe sunt reprezentate de bunuri şi valori destinate să deservească o
perioadă îndelungată instituţiilor publice, ele neconsumându-se după prima utilizare, ci în
timp, ca urmare a folosirii lor de mai multe ori.1
Clasificarea activelor
Standardele Internaționale de Contabilitate a Entităților Publice definesc activele ca
fiind “resurse controlate de o entitate ca rezultat al evenimentelor anterioare și de la care se
așteaptă generarea de beneficii economice viitoare sau potențiale servicii”.
Activele fixe sunt clasificate în patru categorii:
-active fixe corporale
-active fixe necorporale
-active financiare
-active în curs de execuție.
Activele fixe corporale aflate în patrimoniul unei instituţii publice sunt reprezentate
de obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
- au o durată de utilizare mai mare de un an;
- au o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului.
Valoare care este actualizată periodic în funcţie de indicele de inflaţie.

În categoria activelor fixe corporale sunt incluse următoarele elemente componente:

-terenuri și amenajări de terenuri,
-construcții,
-instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații,

3
 -mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale
și alte active corporale,
-avansuri și active fixe corporale în curs de execuție
-alte active ale statului.2
În continuare vom analiza fiecare categorie in particular.
Terenurile sunt evidenţiate pe următoarele categorii: terenuri agricole, silvice,
terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii, cât şi lacuri, bălţi şi
iazuri care nu sunt rezultatul unei investiţii; iar amenajările de terenuri cuprind lucrări ca:
racordarea la sistemul de alimentare cu energie electrică, lucrările de acces, împrejmuirile etc.
Pentru evidențierea în contabilitate a acestei categorii de active fixe se folosește
contul 211. Pentru a diferenția cele două categorii, sunt utilizate conturile sintetice de gradul
II: 211.01 pentru „Terenuri” și 211,02 „Amenajări de terenuri”. Terenurile se înregistrează la
intrarea în patrimoniu în funcție de clasele de calitate, respectiv suprafață, amplasare și alte
criterii stabilite prin lege. Terenurile nu se supun amortizării deoarece acestea nu se consuma.
În funcție de forma de proprietate trebuie făcută distincția intre terenuri aflate în proprietatea
statului și terenuri date in concesiune.3
Construcţiile, instalaţiile tehnice, mijloacele de transport, animalele şi plantaţiile
precum şi mobilierul, aparatura birotică, echipamentul de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale sunt evidenţiate pe grupe, subgrupe, clase şi subclase,
potrivit catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a activelor fixe
aprobat prin hotărâre a Guvernului. Avansurile şi activele fixe corporale în curs de
execuţie cuprind avansurile acordate furnizorilor de active fixe corporale precum şi lucrările
de investiţii neterminate până la sfârşitul perioadei, efectuate în regie proprie sau în
antrepriză, evaluate la cost de achiziţie sau cost de producţie. Acestea sunt trecute în
categoria activelor fixe la finalizare, după recepţie, darea în folosinţă sau punerea în
funcţiune.
Alte active ale statului (zăcăminte, resurse biologice necultivate, rezerve de apă).
Resursele minerale situate pe teritoriul ţării, în subsolul ţării şi platoului continental în zona
economică a României din Marea Neagră, delimitate conform principiilor dreptului
internaţional şi reglementărilor din convenţiile internaţionale la care România participă, fac
obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român. În categoria resurselor
minerale, potrivit legislaţiei în vigoare se includ: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de
aluminiu şi roci alumifere, de metale nobile, radioactive, substanţe utile nemetalifere, valorile
utile, pietrele preţioase şi semipreţioase, gazele necombustibile, apele geotermale, apele
minerale naturale, apele minerale terapeutice, etc. Zăcămintele sunt reprezentate de rezervele
descoperite de minerale, atât de uprafaţă cât şi subterane, care sunt exploatabile economic,
ţinând cont de nivelul relativ al H.G. nr. 72/5.02.2014 privind stabilirea valorii de intrare a
activelor fixe la instituţiile publice. Acestea cuprind rezervele de: cărbune, petrol, gaze
naturale, minereuri metalifere şi nemetalifere. Resursele biologice necultivate sunt
reprezentate de animalele şi vegetalele de producţie unică sau permanentă asupra cărora se
exercită dreptul de proprietate, dar a căror creştere naturală şi/sau regenerare nu este plasată
sub controlul direct şi responsabilitatea unităţilor instituţionale şi nu este gestionată de
acestea. Ca exemplu, pădurile virgine şi resursele piscicole neexploatate, care fac parte din
teritoriul naţional, incluzându-se aici doar resursele care sunt deja exploatabile cu scop
economic sau sunt susceptibile de a fi exploatate într-un viitor apropiat. Rezervele de apă

4
sunt întinderi de apă şi alte rezerve subterane în măsura în care prin exercitarea dreptului de
proprietate le sunt date o valoare de piaţă.
În funcţie de specificul instituţiilor publice sunt asimilate în categoria activelor fixe
corporale următoarele:
- investiţiile efectuate la activele fixe corporale luate cu chirie;
- capacităţile de producţie puse în funcţiune parţial, pentru care nu au întocmit formele
de înregistrare;
- investiţiile efectuate la activele fixe corporale în scopul îmbunătăţirii parametrilor
tehnici iniţiali şi care conduc la majorarea valorii acestora;
- valorile de muzeu, obiectele de artă şi expoziţii;
- cărţile din biblioteci (bunurile culturale de patrimoniu constituite în colecţii speciale
sau în depozite legale);
- animalele şi păsările pentru reproducere, respectiv, caii de reproducere şi de muncă,
măgari, catâri, boi şi bivoli de muncă, vaci de lapte şi tauri pentru reproducere, păsări
pentru reproducere, câini de pază şi de vânătoare;
- plantaţiile de arbori şi arbuşti.

Nu sunt considerate active fixe corporale următoarele:

- motoarele, aparatele şi alte subansambluri ale activelor fixe corporale, procurate în
scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparaţiilor de orice fel, care nu
modifică parametrii tehnici iniţiali ai activului fix corporal;
- sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale, indiferent de valoare şi de durata lor
normală de utilizare;
- construcţiile şi instalaţiile provizorii;
- animalele care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animale adulte,
animalele de îngrăşat, coloniile de albine, păsările cu excepţia celor pentru
reproducere;
- pădurile;
- prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea producţiei de serie sau sunt
supuse încercărilor în vechea omologare la producător;
- echipamentul de producţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială, uniformele de serviciu
şi de oraş pentru elevii şi militarii în termen, echipamentele şi materialele sportive.
Dreptul de proprietate publică asupra bunurilor care sunt de uz sau de interes public
aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Dreptul de proprietate publică se
dobândeşte:
- pe cale naturală;
- prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii;

5
 - prin expropriere pentru cauză de utilitate publică (Legea nr. 33/1994);
- prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judeţean sau de
consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public;
- prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică;
- prin alte moduri prevăzute de lege.
Dreptul de proprietate publică încetează odată cu trecerea în domeniul privat sau cu
încetarea existenţei bunului. Datorită acestui regim juridic bunurile din domeniul public al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se disting de celelalte bunuri prin faptul că
sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile şi ca urmare: nu pot fi înstrăinate, ele pot fi
date numai în administrare, concesionate sau închiriate; bunuri destinate uzului direct; nu pot
fi supuse executării silite, asupra lor nu se pot constitui garanţii reale; nu pot fi dobândite
datorită efectului posesiei de bună-credinţă neîntrerupte,continue şi netulburat, prin
uzucapiune.

Recunoașterea activelor fixe

Recunoașterea în contabilitate a activelor fixe necorporale și corporale se realizează
diferit funcție de tratamentul acestora. Activele fixe corporale se evaluează în patru momente
distrincte. În funcţie de momentul în care se realizează, evaluarea elementelor în situaţiile
financiare poate fi:
1. Recunoașterea inițială (la data intrării în instituţia publică/patrimoniu) se utilizează la
înregistrarea operaţiilor economice care generează mişcări de natura intrărilor.
Valoarea de intrare fiind denumită valoare contabilă este stabilita astfel:
- la cost de achiziţie, pentru bunuri procurate cu titlu oneros, în momerntul
transferului dreptului de proprietate;
- la cost de producţie, pentru activele produse în instituţie (realizate în regie
proprie);
- la valoarea justă, pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit.
Costul de achiziţie al activelor fixe cuprinde: preţul de cumpărare, taxe nedeductibile,
cu excepţia acelora care instituţia le poate recupera de la autorităţile fiscale, cheltuielile de
transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziţiei activului fix
respectiv, mai puţin reducerile comerciale şi alte elemente similare acordate de furnizor.
Costul de producţie al activelor fixe cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi
materialelor consumabile, celelalte cheltuieli directe aferente producţiei între care: materiale
directe, energia consumată în scopuri tehnologice, manopera directă şi alte cheltuieli directe
de producţie, precum şi cota de cheltuieli indirecte de producţie alocată în mod raţional ca
fiind legată de fabricaţia acestora. Pierderile de materiale, manoperă şi alte costuri înregistrate
peste limitele normale admise, cheltuielile cu depozitarea, cu excepţia cazurilor în care aceste
costuri sunt necesare procesului de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie,
cheltuielile de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final,
precum şi cheltuielile de desfacere, sunt costuri care nu se includ în costul de producţie fiind
recunoscute direct, drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit. În situaţia în care un
6
activ fix necorporal a fost raportat anterior drept cheltuială, el nu mai poate fi recunoscut ca
parte din costul unui activ fix necorporal.
Valoarea justă a unui activ fix este reprezentată de suma pe care acesta ar putea fi
schimbat de bună voie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii,
cu preţul determinat obiectiv. Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de
specialişti şi cu aprobarea ordonatorului de credite sau pe baza unor evaluări efectuate de
evaluatori autorizaţi, membri ai Uniunii Naționale a Evaluatorilor din România.
Evaluarea ulterioară a activelor fixe necorporale și corporale se recunosc în
contabilitate fie în costul activului, fie ca o cheltuială curentă. După recunoaşterea lor,
activele fixe corporale şi necorporale necesită cheltuieli ulterioare recunoscute, de regulă,
drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, dacă acestea asigură funcţionarea
continuă şi normală. În situaţia în care cheltuielile ulterioare conduc la îmbunătăţirea
performanţelor faţă de parametrii funcţionali stabiliţi iniţial sau la creşterea duratei de
funcţionare, cu valoarea acestora se va majora valoarea activului fix respectiv.
2. Evaluarea cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, se realizează la
închiderea exerciţiului financiar, ocazie cu care fiecărui activ fix i se atribuie o valoare de
inventar stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei, conform
normelor emise în acest scop de Ministerul Finanţelor Publice.
3. Recunoașterea la data bilanțului se realizează în scopul întocmirii situaţiilor
financiare. În acest sens, activele fixe se evaluează şi se reflectă la valoarea de intrare, mai
puțin ajustările cumulate de valoare reprezentate de amortizare (ajustare ireversibilă) și
ajustări pentru deprecieri (ajustare reversibilă). Ajustările de valoare includ toate corecțiile
destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data
bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.
4. Recunoașterea la data ieşirii din instituţie (scoaterii din gestiune) este utilizată
pentru înregistrarea curentă a operaţiilor care generează mişcări de natura ieşirilor. Activele
fixe sunt evaluate la ieşire, de regulă, la valoarea lor contabilă.

Documente financiar - contabile utilizate în contabilitatea activelor fixe

Evidenţa operativă impune consemnarea tuturor operaţiilor privind mişcarea activelor
fixe în documente specifice în conformitate cu Ordinul M.F.P. 2634/2015 privind registrele şi
formularele financiar-contabile. În acest sens, pentru:
- intrarea de active fixe: - care nu necesită montaj şi probe tehnologice se utilizează
documentul Proces-verbal de recepţie, document care este însoţit de factură, aviz de
însoţire, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de sponsorizare, proiecte şi
devize de lucrări, funcţie de modalitatea de intrare a activelor fixe;
-care necesită montaj dar nu şi probe tehnologice, este consemnată în
documentul Proces verbal de recepţie provizorie.
-care necesită montaj şi probe tehnologice, este consemnat în Procesul
verbal de punere în funcţiune.
-prin concesiune, locaţii de gestiune şi închiriere este realizată cu
ajutorul documentului Proces verbal de predare-preluare, care are la bază contractul de
concesionare sau locaţie de gestiune.
7
 -ieşirea activelor fixe prin casare este consemnată în Procesul verbal de
scoatere din funcţiune, întocmit de către comisia de inventariere precum şi ca document de
predare la magazie a bunurilor rezultate în urma scoaterii din funcţiune a activelor fixe.
Transferul fără plată de la o instituţie publică la alta, se realizează pe bază de Proces
verbal de predare-preluare, aprobat de ordonatorul principal de credite al instituţiei care a
solicitat să îi fie transferat bunul respectiv, precum şi de ordonatorul de credite al instituţiei
care îl are în administrare.
Organizarea contabilităţii analitice a activelor fixe se realizează pe fiecare obiect de
evidenţă în parte, grupate pe categorii de proprietate publică şi privată precum şi pe surse de
finanţare utilizând următoarele formulare: registrul numerelor de inventar şi fişa mijlocului
fix.
Registrul numerelor de inventar se ţine la compartimentul financiar-contabil al
instituţiei publice şi serveşte pentru numerotarea şi înscrierea datelor de identificare a
activelor fixe. Se utilizează ca document de atribuire a numerelor de inventar la activele fixe,
prin înscriere direct pe obiect sau prin ataşarea unei plăcuţe cu numărul de identificare
atribuit.
Pentru evidenţa analitică a activelor fixe se utilizează Fişa mijlocului fix ce serveşte
ca document de evidenţă analitică a activelor fixe în care se înscriu date pentru fiecare activ
în parte cu privire la: denumirea şi caracteristicile tehnice ale activului fix, valoarea de
inventar, amortizarea lunară, data dării în folosinţă, durata normală de utilizare, norme de
amortizare.
Bonul de mişcare a mijloacelor fixe se utilizează ca document justificativ de predare-
primire a activelor fixe între două locuri de folosinţă a instituţiei, document de însoţire a
activelor fixe pe timpul transportului de la secţia sau subunitatea predătoare la cea primitoare
precum şi ca document justificativ de înregistrare în evidenţa ţinută de responsabilul cu
activele fixe la locurile de folosinţă şi în contabilitate.
Înregistrarea diferenţelor din reevaluarea activelor fixe corporale se realizează, în
cazul reevaluării efectuate cu ajutorul indicelui preţului de consum şi în cazul reevaluării
efectuate de evaluatori autorizaţi pe baza documentelor: „Situaţia diferenţelor din reevaluarea
activelor fixe corporale din domeniul privat care se amortizează”, „Situaţia diferenţelor din
reevaluarea activelor fixe corporale din domeniul public şi privat care nu se amortizează”.
Înregistrarea în contabilitate a amortizării activelor fixe necorporale şi corporale se
efectuează pe baza Situaţiei privind calculul amortizării pe luna ... anul ..., întocmită de către
compartimentul contabilitate care conduce evidenţa sintetică şi analitică a activelor fixe.

Conturi utilizate în contabilitatea activelor fixe

Evidenţa, existenţa şi mişcarea activelor fixe se realizează cu ajutorul conturilor din
clasa a II-a a Planului de conturi, numită conturi de active fixe. Acestea sunt conturi cu
funcţie contabilă de activ. Se debitează cu valoarea intrărilor prin achiziţie, producţie, donaţii
şi cu valoarea titlurilor investite în capitalul unor societăţi comerciale, depozite, cauţiuni
vărsate şi alte creanţe imobilizate. Se creditează cu valoarea ieşirilor de active fixe prin
scoaterea din folosinţă sau prin cedare altor instituţii. Soldul final debitor reflectă valoarea
activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiei. În bilanţ, soldul debitor este preluat după
deducerea, dacă este cazul, a amortizărilor şi provizioanelor pentru depreciere.
8
 Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor privind activele fixe corporale
La instituţiile publice, principale operaţiuni legate de activele fixe corporale sunt:
intrarea, ieşirea, cheltuielile ulterioare, reevaluarea și amortizarea activelor fixe din
patrimoniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale;
Contabilitatea operațiunilor privind intrările de active fixe corporale
Activele fixe corporale pot intra în instituţiile publice pe următoarele căi:
- prin achiziţionarea de la furnizori interni sau externi;
- prin construire în antrepriză şi în regie proprie;
- prin donaţii sau închiriere;
- prin transfer sau prin schimb.
Valoarea de intrarea a acestora este determinată în funcţie de modalitatea de evaluare
utilizată. Indiferent de modul cum acestea intră în instituţie, contabilitatea va trebui să ţină
seama de apartenenţa activului fix, astfel, dacă acesta face parte din patrimoniul privat
intrarea este asemănătoare cu metodologia aplicată la entitățile economice, iar dacă aparţin
domeniului public intrarea va trebui reflectată printr-o sursă de finanţare.
Intrarea prin achiziţionare de la furnizori
În situaţia în care activul fix respectiv aparţine domeniului public, contabilizarea
operaţiunilor va genera o dublă înregistrare, şi anume, luarea în evidenţă a activului fix şi
contabilizarea facturii de achiziţie.
Exemple de înregistrări:
Muzeul Mineritului din Petroşani achiziţionează un tablou de la un colecţionar privat,
considerat obiect de patrimoniu în valoare de 5.000 lei. Acest tablou urmează să facă parte
din patrimoniul public al statului.
1. intrarea tabloului în patrimoniul Muzeul Mineritului din Petroşani;
214.00.00.02.A = 101.00.00.02.A 5.000
2. înregistrarea achiziţionării pe bază de factură.
682.01.00.02.A.67.02.03.03.71.01.03 = 404.01.00.02.A.67.02.03.03.71.01.03
5.000

Intrarea de active fixe prin construire în regie proprie

Construirea în regie proprie se realizează pentru obiective de investiţii care nu
prezintă un grad de complexitate deosebit, instituţia fiind cea care se ocupă de aprovizionarea
materialelor, recrutarea de forţă de muncă, închiriere de utilaje. În situaţia în care până la
sfârşitul anului financiar, obiectivul de investiţii nu a fost finalizat, pe baza situaţiilor de
lucrări se constată un activ fix corporal în curs de execuţie.

9
 Exemple de înregistrări:
O instituţie de învăţământ superior execută în regie proprie un cămin studenţesc,
pentru care efectuează următoarele cheltuieli în exerciţiul financiar 2017:
1. consum de materii prime: 500.000 lei.
2. cheltuieli cu salariile: 100.000 lei.
3. amortizarea utilajelor: 50.000 lei.
În exerciţiul financiar 2018 urmează să finalizeze construcţia, efectuând cheltuieli
suplimentare cu salariile personalului recrutat în valoare de 30.000 lei.
Înregistrarea operaţiunilor în exerciţiul financiar 2017.
1. Înregistrarea consumul cu materiile prime.
601.00.00.01.F.65.10.06.01.20.30.30 = 301.00.00.01.F 500.000
2. Înregistrarea cheltuielilor cu salariile personalului recrutat.
641.00.00.01.F.65.10.06.01.10.01.01...30 = 421.00.00.01.F 100.000
3. Înregistrarea amortizării utilajelor.
681.01.00.01.F.65.10.06.01.71.01.02 = 281.03.00.01.F 50.000
La sfârşitul exerciţiului bugetar 2017 se înregistrează investiţia în curs de execuţie.
231.00.00.01.F = 722.00.00.01.F 650.000
Înregistrarea operaţiunilor în exerciţiul financiar 2018.
1. Înregistrarea cheltuielilor suplimentare cu salariile.
641.00.00.01.F.65.10.06.01.10.01.01...30 = 421.00.00.01.F 30.000
2. Înregistrarea punerii în funcţiune a căminului studenţesc.
212.00.00.01.F = % 680.000
231.00.00.01.F 650.000
722.00.00.01.F 30.000

682.01.09.01.F.65.10.06.01.71.01.01 = 101.00.00.01.F 680.000

Intrarea activelor fixe prin donaţie

Donaţiile fac obiectul unui contract de sponsorizare, în care donatorul impune modul
de utilizare a respectivului activ fix. Astfel că, din punct de vedere contabil, operaţiunea se va
înregistra la valoarea justă prin intermediul următoarei formule contabile:
21 „Active fixe corporale” = 779.00.00 „Venituri, bunuri și servicii primite cu
titlu gratuit”

10
 Intrarea de active fixe prin transfer
Pot fi transmise prin transfer fără plată, orice fel de bunuri aflate în stare de
funcţionare, indiferent de durata de folosinţă, dacă acestea nu mai sunt necesare instituţiei
publice care le are în administrare, dar care pot fi folosite în continuare de către o altă
instituţie publică. În acest caz, instituţia care disponibilizează bunul va informa în scris alte
instituţii publice care se consideră că ar avea nevoie de bunul disponibilizat.
În contabilitatea instituţiei primitoare, intrarea se va înregistra la valoarea contabilă,
contabilizată la instituţia ce a deţinut bunul, astfel:
- dacă activul fix respectiv aparţine patrimoniului public al statului sau al unităţilor
administrativ-teritoriale;
21 „Active fixe corporale” = %
101.00.00 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al
statului”
103.00.00 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al
unităţilor administrativ-teritoriale”
- dacă activul fix aparţine domeniului privat al statului.
Valoarea de intrare 21 „Active fixe corporale” = %
281.01,02,03,04.00 „Amortizări privind
activele fixe corporale”
779.00.00 „Venituri, bunuri şi servicii
netă primite cu titlu gratuit”
Intrarea de active fixe prin schimb
Instituţiile publice pot valorifica activele fixe, fără organizarea de licitaţii, prin
schimbarea acestora cu alte bunuri noi de acelaşi fel, având cel puţin aceeaşi parametri. În
situaţia în care la schimbarea activelor fixe se solicită diferenţe de preţ, plata se aprobă în
prealabil de ordonatorul principal de credite, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Dacă
activele fixe schimbate au aceeaşi natură şi valoare, în contabilitate nu se efectuează
înregistrări contabile.
Exemplu de înregistrare - schimb de active fixe de valori diferite.
O instituţie publică, respectiv un spital finanțat din venituri proprii și subvenții,
schimbă o clădire evaluată la 100.000 lei, valoarea iniţială fiind de 150.000 lei, amortizare
calculată de 60.0000 lei, cu o altă clădire care valorează 120.000 lei. Pentru diferenţa de
valoare urmează a se emite facturi.
1. Înregistrarea anulării amortizării vechiului activ.
281.02.00.05.G = 212.00.00.05.G 60.000
2. Evaluarea diferenţei nete.
- valoarea contabilă a noii clădiri: 100.000 lei;
- valoarea netă contabilă a vechii clădiri: 90.000 lei (150.000 lei – 60.000 lei);

11
 - diferenţa de valoare ce trebuie înregistrată este de 40.000 lei (100.000 lei –60.000 lei),
din care va trebui achitată o diferenţă în valoare de 20.000 lei (120.000 lei – 100.000
lei).
212.00.00.05.G = % 40.000
770.00.00.05.G.66.05.06.01.71.01.01 20.000
751.04.00.05.G.39.01.01 20.000

Contabilitatea operațiunilor privind ieşirile de active fixe corporale

Activele fixe corporale pot ieşi din instituţiile publice prin diverse căi, și anume:
casare; vânzare; transfer sau donaţie; lipsuri constatate la inventariere; schimb de active; alte
cauze de forţă majoră.
Ieşirea activelor fixe prin casare
Ieşirea activelor fixe corporale prin casare cuprinde o serie de operaţiuni privind
dezmembrarea, demontarea sau demolarea acestora, valorificarea dacă este posibil a pieselor
de schimb recuperate. În situaţia în care scoaterea din funcţiune intervine înainte de expirarea
duratei normale de utilizare, casarea va trebui aprobată de către ordonatorul de credite
principal sau secundar, după caz. Înregistrarea în contabilitate a casării se realizează în mod
diferenţiat în funcţie de apartenenţa activului respectiv la patrimoniul public sau privat al
statului şi al unităţilor administrativ teritoriale.
Exemple de înregistrări:
Se înregistrează casarea unei clădiri aparținând unei primării care a fost distrusă în
urma unor calamităţi, în valoare de 250.000 lei. Aceasta face parte din domeniul public al
statului.
103.00.00.02.E = 212.00.00.02.E 250.000
Cu ocazia inventarierii comisia de inventariere a unei școli generale decide asupra
casării unei imprimante multifuncţionale în valoare de 2.800 lei.
281.04.00.02.E = 214.00.00.02.E 2.800
Ieşirea de active fixe prin vânzare
Operaţiunile de ieşire prin vânzare a activelor fixe se realizează în mod asemănător cu
operaţiunile de casare, cu precizarea că se înregistrează în plus factura de vânzare. Sumele
încasate din vânzarea activelor fixe sunt virate la bugetul statului, în calitate de proprietar al
bunurilor instituţiilor publice.
Exemplu de înregistrare:
O instituţie publică finanțată de la bugetul asigurărilor pentru șomaj vinde o clădire în
valoare de 200.000 lei, valoarea de intrare fiind de 170.000 lei, amortizarea calculată 100.000
lei.
1. înregistrarea vânzării pe baza facturii:
461.01.01.04.A = 791.00.00.04.A.39.04.01 200.000

12
 2. descărcarea de gestiune:
% = 212.00.00.04.A 170.000
281.02.00.04.A 100.000
691.00.00.04.A. 70.000
Ieşirea de active fixe prin transfer sau donaţie
Modalitatea de înregistrare în contabilitate este influenţaţă de apartenenţa bunului, aşa
cum s-a prezentat şi la intrările prin transfer.
- în situaţia în care bunul aparţine domeniului public al statului sau al unităţilor
administrativ teritoriale, se înregistrează astfel:
% = 21 „Active fixe corporale”
101.00.00 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului sau
103.00.00 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor
administrativ teritoriale”
- în situaţia în care bunul aparţine domeniului privat, se înregistrează astfel:
% = 213.01,02,03,04.00 Valoarea de intrare
281.03.00
681.01.00
Ieşirea de active fixe prin schimb
Conform prevederilor legale în vigoare, pot fi transmise fără plată, orice fel de bunuri
aflate în stare de funcţionare, indiferent de durata de utilizare, dacă acestea nu mai sunt
necesare instituţiei publice, care le are în administrare dar care pot fi folosite în continuare de
altă instituţie publică sau dacă, potrivit legislaţiei în vigoare, instituţia nu mai are dreptul să
utilizeze bunul respectiv. Instituţia publică care disponibilizează bunuri va informa în scris
alte instituţii publice pe care le consideră că ar avea nevoie de aceste bunuri. Transmiterea,
fără plată, de la o instituţie publică la o altă instituţie publică, se realizează pe bază de proces
verbal de predare-primire, aprobat de ordonatorul principal de credite al instituţiei publice
care a solicitat să îi fie transmis bunul respectiv, precum şi de ordonatorul de credite care îl
are în administrare. Instituţiile publice pot valorifica bunurile şi prin schimbarea acestora cu
alte bunuri noi, similare, având cel puţin aceeaşi parametri. În această situaţie, bunurile
valorificate prin schimb, pot reprezenta, după caz, plată sau parte din plata datorată pentru
bunurile noi care se achiziţionează conform prevederilor legislaţiei privind achiziţiile publice.
- Ieşirea de active fixe din cauza unor calamităţi
Se înregistrează pe baza următoarei formule contabile:
% = 213.01,02,03,04.00 Valoare de intrare
281.03.00
690.00.00 Valoarea neamortizată

13
 Contabilitatea cheltuielilor ulterioare
Pe parcursul funcţionării, la activele fixe corporale pot interveni modernizări şi
reparaţii. Cheltuielile cu modernizările îmbunătăţesc performanţele activului fix faţă de
parametrii de funcţionare stabiliţi iniţial şi sunt recunoscute drept o componentă a activului
determinând creşterea valorii contabile iniţiale. Cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile sunt
efectuate cu scopul păstrării performanţelor estimate iniţial şi se tratează drept costuri ale
exerciţiului bugetar, reprezentând reparaţii curente.
Exemplu de înregistrare:
O instituţie publică (poliția locală) finanțată integral de la buget, are în dotare
autoturisme și efectuează o serie de cheltuieli legate de dotarea acestora cu aparate de aer
condiţionat, în sumă de 25.000 lei şi schimbă subansamble uzate în valoare de 3.000 lei.
- cheltuielile legate de dotarea cu aparate de aer condiţionat măresc confortul
autoturismelor şi ca atare sunt recunoscute drept modernizări.
213.02.00.02.A = 401.01.00.02.A.61.02.03.01.71.01.02. 25.000
- cheltuielile legate de înlocuirea subansamblelor uzate determină aducerea activelor
fixe în stare normală de utilizare şi prin urmare sunt recunoscute drept cheltuieli ale
exerciţiului financiar.
602.04.00.02.A.61.02.03.01.20.01.06 = 401.01.00.02.A.61.02.03.01.20.01.06. 3.000
Contabilitatea reevaluării activelor fixe corporale
Prin acţiunea de reevaluare a activelor fixe corporale existente în patrimoniul
instituţiilor publice se realizează actualizarea valorii elementelor patrimoniale respective în
situaţiile financiare anuale ale anului în care s-a efectuat reevaluarea. Această reevaluare se
efectuează cu scopul determinării valorii juste a acestora la data bilanţului, ţinându-se seama
de inflaţie, utilitatea bunului, starea acestuia şi de preţul pieţei, atunci când valoarea contabilă
diferă semnificativ de valoarea justă. Instituţiile publice, indiferent de sursa de finanţare a
cheltuielilor şi de subordonare inventariază activele fixe corporale aflate în patrimoniul lor
care urmează să fie reevaluate. În conformitate cu prevederile acestui ordin sunt supuse
reevaluării următoarele:
- activele fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice;
- activele fixe corporale date în concesiune, cu chirie, în folosinţă gratuită persoanelor
juridice fără scop patrimonial, precum şi cele date în administrarea regiilor autonome;
- capacităţile puse în funcţiune parţial, de natura activelor fixe corporale, pentru care
încă nu s-au întocmit formele de înregistrare ca active fixe corporale;
- activele fixe corporale la care s-au efectuat lucrări de investiţii (modernizări, reparaţii
capitale, reabilitări, consolidări) care au majorat valoarea de înregistrare în
contabilitatea acestora, indiferent de sursa de finanţare.
Nu sunt supuse reevaluării următoarele:
- activele fixe corporale care au intrat în patrimoniul instituţiilor publice în cursul
anului în care se efectuează reevaluarea şi au fost înregistrate în contabilitate la cost
de achiziţie, de producţie sau la valoarea justă, după caz;

14
 - active fixe corporale care la data reevaluării au durata normală de funcţionare
expirată;
- activele fixe corporale aflate în conservare, precum şi rezervele de mobilizare care
sunt evidenţiate în contabilitate ca active fixe corporale;
- activele fixe corporale pentru care au fost întocmite documentele, dar nu s-au obţinut
aprobările legale de scoatere din funcţiune, şi care nu au fost demontate, demolate sau
dezmembrate;
- activele fixe corporale în curs de execuţie.
În vederea determinării diferenţelor din reevaluarea activelor fixe corporale aflate în
patrimoniul instituţiilor publice, respectiv a valorii rămase actualizate, se vor avea în vedere
următoarele:
- valoarea de înregistrare în contabilitate a activelor fixe corporale care se reevaluează;
- data intrării în patrimoniu;
- data ultimei reevaluări pentru activele fixe corporale care au fost reevaluate anterior;
- amortizarea calculată până la finele anului când se efectuează reevaluarea, evidenţiată
în contabilitate în creditul contului 281 „Amortizări privind activele fixe corporale”;
- rata inflaţiei (indicele preţurilor de consum) comunicată de Institutul Naţional de
Statistică (www.insse.ro);
- valoare de înregistrare în contabilitate actualizată, determinată prin înmulţirea valorii
de înregistrare în contabilitate cu rata inflaţiei.
Diferenţele din reevaluare se stabilesc astfel: în cazul reevaluării efectuate cu ajutorul
indicelui preţurilor de consum, pe baza datelor din: Situaţia diferenţelor din reevaluarea
activelor fixe corporale din domeniul privat care se amortizează şi din domeniul public şi
privat care nu se amortizează; în cazul reevaluări efectuate de evaluatori autorizaţi, pe baza
datelor din: Situaţia diferenţelor din reevaluarea activelor fixe corporale din domeniul privat
care se amortizează şi din domeniul public şi privat care nu se amortizează.
Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să
nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă la data bilanţului.
Rezultatele reevaluării se înregistrează în contabilitate cu ajutorul contului 105 „Rezerve din
reevaluare”. Dacă rezultatul reevaluării activelor fixe corporale neamortizabile este o creştere
a valorii contabile se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare care se transferă
concomitent în creditul conturilor de fonduri (conturile 101, 102, 103, 104), iar dacă
rezultatul este o descreştere a valorii contabile, aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei
din reevaluare care se transferă concomitent în debitul conturilor de fonduri. Dacă rezultatul
reevaluării activelor fixe corporale amortizabile este o creştere a valorii contabile nete
(valoarea contabilă – amortizarea cumulată) aceasta se tratează astfel: ca o creştere a rezervei
din reevaluare prezentată în cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o descreştere
anterioară, recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ (contul 105.00.00); ca un venit
care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ (contul
781.03.00). Dacă rezultatul reevaluării activelor fixe corporale amortizabile este o descreştere
a valorii contabile nete, aceasta se tratează astfel: ca o scădere a rezervei din reevaluare,
prezentată în cadrul capitalurilor proprii, cu valoarea minimă dintre valoarea acelei rezerve şi
valoarea descreşterii (contul 105.00.00); eventuala diferenţă rămasă neacoperită din rezervele
15
din reevaluare existente se înregistrează ca o cheltuială (contul 681.03.00); ca o cheltuială cu
întreaga valoare a descreşterii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă
aferentă acelui activ (contul 681.03.00). Diferenţele din reevaluare evidenţiate în contul
105.00.00 „Rezerve din reevaluare” urmează să fie trecute asupra contului 117.00.00
„Rezultatul reportat” în situaţia în care activele fixe sunt amortizate integral, scoase din
funcţiune, transferate cu titlu gratuit, vândute prin următoarea înregistrare: 105.00.00 =
117.00.00 De la data de 1.01.2008 activele fixe corporale de natura construcţiilor şi
terenurilor aflate în patrimoniul instituţiilor publice vor fi reevaluate cel puţin odată la 3 ani
de o comisie numită de conducătorul instituţiei publice sau de evaluatori autorizaţi, conform
reglementărilor legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în
contabilitate până la finele anului în care s-a efectuat reevaluarea. Bunurile din patrimoniul
cultural naţional, cu excepţia acelora care nu pot fi reevaluate potrivit standardelor
internaţionale de evaluare, vor fi reevaluate de către evaluatori autorizaţi, rezultatele
reevaluării au fost înregistrate în contabilitate până la finele anului. Documentele aflate în
colecţiile bibliotecilor care au statut de bunuri culturale comune sau care au fost clasate în
categoria bunurilor culturale ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil nu sunt
active fixe, ele fiind evidenţiate, gestionate şi inventariate în condiţiile legii şi nu se
reevaluează. Acestea sunt evidenţiate în contabilitate ca materiale de natura obiectelor de
inventar aflate în depozit sau în folosinţă, după caz.
Exemplu de înregistrare:
O clădire aparţinând unui liceu finanțat din venituri proprii este supusă reevaluării.
Valoarea de intrare este de 150.000 lei, amortizarea calculată este în valoare de 40.000 lei,
coeficientul de actualizare este de 260%.
Evaluare:
- valoarea de intrare actualizată: 100.000 x 260 % = 290.000 lei;
- valoarea amortizării calculată actualizată: 40.000 x 260% = 104.000;
- diferenţa rezultată din reevaluarea valorii de intrare:
390.000 lei – 150.000 lei = 240.000 lei;
- diferenţa rezultată din reevaluarea amortizării calculate:
104.000 lei – 40.000 lei = 64.000 lei;
- diferenţa din reevaluare: 240.000 lei – 64.000 lei = 176.000 lei.
212.00.00.01.E = % 240.000
281.02.00.01.E 64.000
105.00.00.01.E 176.000

Contabilitatea amortizării activelor fixe corporale

În conformitate cu prevederile legale, doar activele fixe corporale ce aparţin
domeniului privat al statului sunt supuse amortizării, de la:
- data achiziţiei pentru activele fixe corporale ce nu necesită montaj;

16
 - data finalizării construcţiei, pe baza procesului-verbal de recepţie, pentru utilajele ce
necesită montaj dar nu şi probe tehnologice;
- data finalizării probelor tehnologice, pe baza procesului-verbal de punere în funcţiune,
pentru utilajele şi instalaţiile ce necesită montaj şi probe tehnologice.
Pentru determinarea amortizării trebuie să ținem seama de: valoarea amortizabilă, ce
reprezintă valoarea contabilă a activului fix corporal, durata normală de utilizare şi metoda de
amortizare. Duratele normale de utilizare aprobate prin hotărâre de Guvern se pot corecta în
sensul majorării sau reducerii cu până la 20 % cu aprobarea Ordonatorului de credite. Într-o
astfel de situaţie se înscriu modernizările efectuate la activele fixe corporale, acestea pot mări
durata de viaţă cu până la 20 %. Dacă modernizările au fost efectuate după exprimarea
duratei normale de viaţă, se stabileşte o durată nouă, de către o comisie de specialitate, cu
aprobarea Ordonatorului de credite de până la 20 % din durata iniţială. În cazul activelor fixe
pentru care nu există date de identificare a duratei normale de utilizare consumate, deoarece
nu se cunoaşte anul punerii în funcţiune, durata rămasă se stabileşte de o comisie de
specialitate, cu aprobarea Ordonatorului de credite.
Metoda de amortizare utilizată de către instituţiile publice este metoda liniară.
Amortizarea se înregistrează lunar în contul 281 „Amortizarea activelor fixe corporale”,
începând cu luna următoare recepţiei sau punerii în funcţiune, după caz, a activului prin
debitarea unui cont de cheltuieli corespunzător. Amortizarea anuală se calculează prin
aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe corporale. Cota de
amortizare este determinată ca raport procentul între 100 şi durata normală de utilizare
prevăzută în „Catalogul privind duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe” care se
aprobă prin hotărâre de Guvern. Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, în
concesiune sau în folosinţă gratuită, se calculează de către instituţiile publice care le au în
patrimoniu. Amortizarea investiţiilor efectuate la activele fixe corporale închiriate de
instituţiile publice se înregistrează de instituţiile publice care au efectuat investiţiile, pe
perioada contractului sau pe durata normală de utilizare rămasă, după caz. La încetarea
contractului valoarea investiţiilor nediminuată cu amortizarea calculată, se cedează instituţiei
publice care le are în patrimoniu sau agentului economic, după caz, pentru a majora
corespunzător valoarea de intrare a activelor fixe corporale. În procesul verbal de predare-
preluare a investiţiei se va menţiona şi valoarea amortizării investiţiei, pentru ca instituţia
publică care le are în patrimoniu să poată înregistra amortizarea corespunzătoare noii valori
de intrare. Activele fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiei publice se amortizează pe o
durată normală de funcţionare cuprinsă în cadrul unei plaje de ani (durata minimă şi
maximă), existând posibilitatea alegerii numărului de ani de amortizare în cadrul acestei
durate. Durata normală de funcţionare a activelor fixe astfel stabilită, rămâne neschimbată
până la recuperarea integrală a valorii de intrare a acestuia. În situaţia nerecuperării integrale,
pe calea amortizării, a valorii contabile a activelor fixe corporale scoase din funcţiune,
valoarea rămasă neamortizată se include în cheltuielile instituţiilor publice, integral, la
momentul scoaterii din funcţiune. În conformitate cu prevederile legale, începând cu anul
2015, au fost efectuate și reflectate în situațiile financiare ale exercițiilor financiare,
următoarele operațiuni:
-activele fixe corporale amortizate integral care aparțin domeniului privat al statului și al
unităților administrativ – teritoriale, precum și cele care aparțin domeniului privat al
instituțiilor publice și care au o valoare mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a
Guvernului se trec la categoria materialelor de natura obiectelor de inventar. Nu se trec în
acestă categorie, activele fixe corporale care nu au însușiri comune materialelor de natura
17
obiectelor de inventar, cum ar fi: construcțiile, amenajările de terenuri, mijloacele de
transport, animalele, plantațiile, etc.
-ordonatorii principali de credite vor elabora norme proprii atât pentru activitatea proprie cât
și pentru instituțiile din subordine, în vederea stabilirii bunurilor cu caracter specific din
categoria activelor fixe corporale care au însușiri comune materialelor de natura obiectelor de
inventar și care se trec în această categorie.
-în vederea elaborării acestor norme proprii, ordonatorii secundari și terțiari de credite vor
comunica ordonatorului principal de credite propunerile cu privire la activele fixe corporale
specifice activității lor care se încadrează în categoria materialelor de natura obiectelor de
inventar.
-materialele de natura obiectelor de inventar provenite din active fixe corporale amortizate
integral și care au valoare mai mică decât valoarea minimă stabilită prin hotărâre a
Guvernului, se vor înregistra în contabilitate la valoarea justă, stabilită de o comisie de
specialitate din instituție, numită de ordonatorul de credite, astfel:
303.02.00 = 117.00.00
,,Materiale de natura obiectelor ,,Rezultatul reportat”
de inventar în folosință”
Concomitent cu operațiunea de mai sus, se înregistrează și scăderea din gestiune a
activelor fixe corporale, la valoarea de intrare, astfel:
281 ,,Amortizări privind activele = 2xx ,,Active fixe coporale”
fixe corporale”
Exemplu de înregistrare:
La data de 17.02.2018, o instituţie de învăţământ superior achiziţionează un
autoturism în valoare de 50.000 lei, care are o durată normală de utilizare de 5 ani, cota de
amortizare fiind de 20 %. În conformitate cu legislaţia în vigoare, instituţia va începe să
înregistreze în contabilitate amortizarea, în luna următoare dării în funcţiune, respectiv de la
01.03.2015. Astfel, amortizarea lunară va fi de: 50.000 lei x 20 % / 12 luni = 833,33 lei, ce se
va înregistra cu următoarea formula contabilă:
681.01.00.01.F.65.10.06.01.71.01.02 = 281.03.03.01.F 833,33
„Cheltuieli operaţionale „Amortizarea mijloacelor de
transport”
privind amortizarea activelor fixe”

Instituţiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea activelor fixe corporale la
sfârşitul exerciţiului financiar, pe seama cheltuielilor, utilizând contul 291 „Ajustări pentru
deprecierea activelor fixe corporale”. În cazul în care ajustarea devine total sau parţial fără
obiect, întrucât motivele care au condus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o
anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare
corespunzătoare la venituri. Dacă se constată o depreciere suplimentară faţă de cea care a fost
reflectată, atunci ajustarea trebuie majorată.
18
 Deprecierea unui activ fix corporal poate interveni în următoarele cazuri:
- bunul este inutilizabil sau trebuie cedat;
- deteriorare fizică a activului;
- diminuarea sau creşterea cererii sau valorii de servicii furnizate de activ;
- există o decizie de oprire a construcţiei unui activ înainte de terminare sau punere în
funcţiune;
- performanţa sa în furnizarea serviciilor este inferioară celei preconizate;
- modificări de tehnologie sau legislaţie în domeniu.
Instituţiile publice pot constitui la sfârşitul exerciţiului financiar, un provizion pentru
deprecierea activelor fixe corporale, astfel:
681.02,03,04.00 = 291.01,02,03,04.00 Diferenţa valoarea actuală și
valoarea rămasă

În concluzie spre deosebire de societățile private, instituțiile de stat operează cu

ajutorul unui plan de conturi diferit. De asemenea există mai multe particularități privind
contabilitatea acestora. Sfera contabilitatii instituțiilor de stat se poate considera ca fiind mai
ampla decât cea a entităților private deoarece realizează centralizarea întregii activități
economice a statului.

19
 Bibliografie

Dascălu Cornelia, Nișulescu, Ashrafzadeh, Ileana, Contabilitatea în instituțiile

publice, Editura ASE, Bucuresti, 2017

Ciurea, Maria, Contabilitate publica, Manual universitar pentru Învățământul la

distanță, Petroșani, 2018

Hotărâre a Guvernului nr. 2139 din 2004

Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 - Legea Contabilităţii

Hotărârea Guvernului nr. 72/5.02.2014

Standardele Internaționale de Contabilitate ale Entităților Publice (IPSAS 1)

Standardele Internaționale de Contabilitate ale Entităților Publice (IPSAS 3)

www.insse.ro

20