Bugetul de venituri şi cheltuieli

la o instituţie publică

Studiu de caz: Primăria orașului Salcea

 CUPRINS
INTRODUCERE............................................................................................................................................4
ABREVIERI....................................................................................................................................................5
LISTA IMAGINILOR ŞI TABELELOR.....................................................................................................5
ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII INSTITUȚIILOR PUBLICE.................................................7
1.1 PREZENTARE TERMENI.....................................................................................................................7
1.1.1 Prezentare obiectul contabilității...............................................................................................7
1.1.1.1 Concepția economica...................................................................................................................7
1.1.1.2 Concepția financiară....................................................................................................................7
1.1.1.3 Concepția juridică........................................................................................................................7
1.1.2 Definire instituție publică...........................................................................................................7
1.2 NORMELE METODOLOGICE PRIVIND ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII
INSTITUȚIILOR PUBLICE..............................................................................................................................................7
1.3 PLANUL DE CONTURI PENTRU INSTITUȚIILLE PUBLICE ȘI INSTRUCȚIUNILE DE APLICARE A
ACESTUIA 7
VENITURILE UNEI INSTITUȚII PUBLICE............................................................................................8
2.1 DEFINIȚIE VENITURI.........................................................................................................................8
2.2 CRITERII DE GRUPARE A VENITURILOR PUBLICE..............................................................................8
2.2.1 Venituri curente..........................................................................................................................8
2.2.2 Venituri din capital.....................................................................................................................8
2.2.3 Operațiuni financiare.................................................................................................................8
2.2.4 Subvenții.....................................................................................................................................8
2.3 SURSA VENITURILOR UNOR INSTITUȚII PUBLICE..............................................................................8
2.3.1 Venituri de la bugetul de stat sau de la bugetul local, in functie de subordonare;....................8
2.3.2 Venituri extrabugetare si din subventii acordate de bugetul de stat sau bugetul local, in
functie de subordonare;........................................................................................................................................8
2.3.3 Venituri extrabugetare;..............................................................................................................8
2.3.4 Alte categorii de venituri;...........................................................................................................8
CHELTUIELILE UNEI INSTUȚII PUBLICE......................................................................................9
3.1 DEFINIȚIE CHELTUIELI......................................................................................................................9
3.2 REGULI GENERALE ALE EXECUȚIEI CHELTUIELILOR INSTITUȚIILOR PUBLICE..................................9
3.2.1 Angajarea cheltuielilor instituțiilor publice...............................................................................9
3.2.2 Lichidarea cheltuielilor..............................................................................................................9
3.2.3 Ordononțarea cheltuielilor.........................................................................................................9
3.2.4 Plata cheltuielilor.......................................................................................................................9
3.3 CLASIFICARE CHELTUIELI.................................................................................................................9
3.3.1 Cheltuieli curente (de functionare),............................................................................................9
3.3.2 Cheltuieli de capital (cu caracter de investitii)..........................................................................9
3.3.3 Cheltuieli financiare...................................................................................................................9
STUDIU DE CAZ: PRIMĂRIA ORAȘULUI SALCEA.....................................................................10
4.1 PREZENTAREA ORAȘULUI SALCEA.................................................................................................10
4.1.1 Prezentarea generală a orașului Salcea..................................................................................10
4.1.2 Caracterizarea economică a orașului Salcea..........................................................................10
4.2 ANALIZA VENITURILE ÎN CADRUL PRIMĂRIEI ORAȘULUI SALCEA ÎN PERIOADA X-Y.....................10
4.3 ANALIZA CHELTUIELILE ÎN CADRUL PRIMĂRIEI ORAȘULUI SALCEA ÎN PERIOADA X-Y.................10
4.4 POSIBILITĂȚI DE OPTIMIZARE A VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR ÎN CADRUL PRIMĂRIEI ORAȘULUI
SALCEA 10
CONCLUZII............................................................................................................................................10
Bibliografie.....................................................................................................................................................11
Introducere
1 Organizarea contabilității instituțiilor publice
1.1 Prezentare termeni

1.1.1 Prezentare obiectul contabilității

Organizarea și conducerea propriei contabilități este obligația tuturor instituțiilor publice.
Contabilitatea instituțiilor publice oferă informații ordonatorilor de credit privitor la execuţia
bugetului de venituri şi cheltuieli, rezultatul economic, rezultatul execuției bugetare, și informații
ce privesc conturile anuale de execuție atât ale bugetului de stat, cel al asigurărilor sociale,
precum și cele ale fondurilor speciale.
Contabilitatea
Tot în obiectul contabilității este cuprinsă și distribuirea veniturilor naționale din
înregistrarea acestora formate în procesul bugetar: impozite(pe salarii, pe profit), contribuții la
fondul de șomaj, contribuții la asigurări sociale, de sănătate, etc.

1.1.1.1 Concepția economică

Obiectul contabilității din punct de vedere economic este format din elaborarea și
aplicarea modalităților de calcul, evidență, control și analiză în reflectare valorică al stării și
existenței capitalului cât și al fluxului și modificării acestuia.

1.1.1.2 Concepția financiară

1.1.1.3 Concepția juridică

Conform viziunii juridice, obiectul contabilității publice îl face patrimoniul.

1.1.2 Definire instituție publică

Instituțiile publice sunt entitățile (unități publice) care urmăresc îndeplinirea intereselor
publice, și într-un mod dezinteresat se implică în organizarea, desfășurarea și supravegherea
activităților economico-sociale pentru binele comun (în folosul colectivității). Prin activitățile de
bază, de obicei, acestea nu produc venituri, prin urmare este nevoie ca pentru acoperirea
cheltuielilor proprii să fie alocate surse de la buget. Activitățile instituțiilor publice satisfac
cerințele care prin natura lor nu pot fi oferite și asigurate de către alte entități datorită
caracterului nerentabil.
Din punctul de vedere al finanțelor publice reglementată de legea 500/2002 revizuită și
actualizată ulterior, în România structura instituțiilor publice include: administrația prezidențială,
parlamentul, ministerele precum și alte instituții autonome și locale, cât și organele de
specialitate ale administrațiilor. Acestea cuprind următoarele domenii de activitate: administrație
publică, cultura, învățământul, sănătatea activitățile de interes strategic, asistența și protecția
socială, protecția mediului, apărarea națională, cercetarea științifică, transportul și
telecomunicațiile, ordinea publică.

1.2 Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor

publice

Entitățile publice importante în care calitatea de ordonatori de credit le revine

conducătorilor și care au departamente financiar contabile proprii trebuie să întocmească bugete
de venituri și cheltuieli, însă instituțiile mai mici care nu au organizare de acest tip vor întocmi
note de calculație a cheltuielilor.
Ordonatorii de credite se împart în trei categorii:

1. Ordonatori principali de credit reprezentați de miniștri, conducători ai organelor

de specialitate din administrația publică centrală, conducătorii instituțiilor
publice autonome și conducători ai altor unități publice.
Au rolul de repartizare a creditelor bugetare aprobate, pentru bugetul propriu cât și pentru
bugetul instituțiilor inferioare din punct de vedere ierarhic și care sunt conduse de ordonatori
secundari sau terțiari. Pentru a se asigura o execuție bugetară prudentă, ordonatori principali au
obligația de a repartiza creditele bugetare numai după reținerea de 10% din prevederile aprobate,
excepție făcând cheltuielile de personal și cele c are rezultă din obligații internaționale acestea
fiind repartizate integral. Repartizarea procentului de 10% care a fost reținut se face în semestrul
al doilea, după ce guvernul a examinat execuția bugetară din primul semestru.

2. Ordonatori de credite secundari utilizează creditele bugetare care le-au fost

aprobate pentru bugetul propriu, și repartizează creditele bugetare pentru
unitățile publice din subordine, conducătorii cărora sunt ordonatori terțiari.
3. Ordonatorii terțiari de credite doar utilizează creditele bugetare pentru
realizarea sarcinilor unităților pe care le conduc și care le-au fost repartizate
potrivit condițiilor stabilite de dispozițiile legale și potrivite cu prevederile din
bugetele aprobate.

1.3 Planul de conturi pentru instituțiille publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia

Veniturile unei instituții publice

2.1 Definiție venituri
În economia actuală este cunoscută ideea conform căreia necesarul de venit este mai mare
decât posibilitatea de procurare. Bogăția unui stat este definită de veniturile acesteia.
Toate resursele bănești stabilite prin lege ce alcătuiesc sistemul veniturilor bugetare
formează veniturile generale de stat. Au ca scop comun finanțarea necesităților cu caracter
public.

Veniturile unei instituții publice pot fi alcătuite din: venituri proprii, credite de la bugetul
de stat, contribuții nerambursabile financiare, precum și venituri din bugetul fondurilor speciale,
bugete locale, sau ale bugetului de stat. Prin contabilitatea de angajamente veniturile sunt
reflectate ca sume pe care o instituție trebuie să le încaseze pe parcursul unui an deși acestea pot
fi colectate sau nu de către instituția beneficiară.
1.4 Criterii de grupare a veniturilor publice

1.4.1 Venituri curente

Sunt veniturile la care instituțiile publice recurg in condiții considerate obișnuite
și pentru care sunt încasate sume cu o oarecare regularitate, mai sunt numite și venituri
ordinare și sunt formate atât din venituri fiscale cât și nefiscale.
În categoria veniturilor fiscale sunt cuprinse impozitele directe: pe profit, pe venit,
pe salariu, contribuții asiguratorii; precum și impozitele indirecte din care menționăm:
taxa pe valoare adăugată, taxe vamale, accize, timbre fiscale. Veniturile fiscale sunt
obligatorii și nu se restituie și sunt colectate din veniturile populației și ale agenților
economici.
Veniturile nefiscale
taxe consulare, vărsămintele profitului net ale regiilor autonome, venituri din amenzi.

1.4.2 Venituri din capital

1.4.3 Operațiuni financiare

1.4.4 Subvenții

1.5 Sursa veniturilor unor instituții publice

1.5.1 Venituri de la bugetul de stat sau de la bugetul local, in functie de subordonare;

1.5.2 Venituri extrabugetare si din subventii acordate de bugetul de stat sau bugetul local, in
functie de subordonare;

1.5.3 Venituri extrabugetare;

1.5.4 Alte categorii de venituri;

2 Cheltuielile unei instuții publice
2.1 Definiție cheltuieli
Cheltuielile publice sunt acele relații prin care fondurile financiare sunt repartizate către
instituții, agenți economici și populație. Pentru îndeplinirea obiectivelor statului, se efectuează
diferite plăți pe care acesta le realizează din resursele mobilizate pentru prestării de servicii,
executarea unor lucrări, dar și pentru cumpărarea de bunuri.
Relație economico-socială cu formă bănească ce se realizează între stat și persoanele fizice
și juridice în vederea repartizărilor și utilizării resurselor în vederea realizării obiectivelor
acestora.

2.2 Reguli generale ale execuției cheltuielilor instituțiilor publice

Conform legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, dar și in baza prevederilor Ordinului
1792/2002, execuția bugetară parcurge patru etape: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata.
Principiul care stă la baza execuției bugetare este cel al separării atribuțiilor persoanelor care au
calitate ordonatori de credite.
În limita creditelor bugetare aprobate ordonatorii de credit sunt autorizați să facă
angajarea, lichidarea și ordonanțarea, însă ultima etapă a procesului execuției bugetare revine
contabililor, care potrivit legii sunt persoanele autorizate să efectueze plata cheltuielilor.

2.2.1 Angajarea cheltuielilor instituțiilor publice

Angajamentul contabil pentru o instituție publică presupune modificarea creditelor

bugetare în sensul micșorării pentru realizarea unor cheltuieli rezultate din angajamentul juridic
Pentru ca instituțiile publice să aibă o gestiune financiară bună este inevitabilă
organizarea evidențelor contabile a angajamentelor.
Perioada sau durata unui angajament este numit și an bugetar și privește perioada de la 1
ianuarie până la 31 decembrie. Pentru evitarea folosirii creditelor din anul curent, ce nu au fost
utilizate, în anul viitor, acele cheltuieli a căror execuție nu a avut loc până pe 31 ale ultimei luni,
sunt imputate următorului exercițiu bugetar.
Alocațiile bugetare trebuie să fie întotdeauna mai mari decât nivelul angajamentelor.
Creditele bugetare trebuie angajate și utilizate în limita prevederilor legale, pentru cheltuieli
legate strict de activitatea fiecărei instituții potrivit destinației aprobate și prin respectarea
dispozițiilor date de lege.
Angajarea cheltuielilor publice este de două tipuri și anume: angajamentul legal și
angajamentul bugetar.
Angajamentul legal are la bază orice act juridic din care reiese faptul că există, sau ar
putea exista o obligație de plată. Angajamentul lega poate avea forma unui contract de prestare
de servicii, de închiriere sau de achiziții publice, contract de muncă, comandă, acte de control
etc. Normele metodologice prezintă faptul că ordonatorii de credit pot încheia angajamente
legale cu terțe persoane numai dacă au viza de control financiar preventiv și doar în condițiile
autorizate de lege.
Actele prin care sunt rezervate fondurile publice unei destinații sunt denumite
angajamente bugetare. La rândul lui angajamentul bugetar se împarte în 2 categorii:
 angajamente bugetare individuale sunt specifice unei singure operațiuni,
 angajamente bugetare globale sunt aferente angajamentelor legale provizorii, și
sunt întocmite pentru cheltuielile curente de funcționare de factură
administrativă(cheltuieli de protocol, cheltuieli cu asigurările, cheltuieli de
întreținere, cheltuieli de deplasare ș.a.m.d.)
2.2.2 Lichidarea cheltuielilor
Etapă din procesul de execuție bugetară în care se determină existența obligației de plată
și se verifică existența efectivă și obiectivă a sumelor datorate, totodată se verifică și condițiile
de exigibilitate ale angajamentelor legale, în baza documentelor care atestă respectivele
operațiuni.
Existența obligației de plată este verificată prin analizarea documentelor justificative din
care să rezulte cererea creditorului precum și faptul că „serviciul efectuat/prestat” este în
concordanță cu realitatea.
Documentele care atestă faptul că lucrările au fost efectuate, serviciile prestate sau
bunurile livrate sau cele din care reies anumite obligații de plată certe trebuie vizate „bun de
plată” de către persoana delegată sau direct de către ordonatorul de credite. Prin acordarea vizei
„bun de plată” se atestă că serviciile au fost efectuate corespunzător și că s-a efectuat verificarea.
Documentele justificative care atestă că etapa de lichidare a cheltuielilor a fost parcursă
vor sta la baza înregistrării în contabilitatea patrimonială a unității respective.

2.2.3 Ordonanțarea cheltuielilor

În această fază a procesului se confirmă dacă livrarea de bunuri a fost efectuată sau dacă
au fost verificate creanțele și sunt exigibile precum și dacă plata se poate realiza.
Pentru efectuarea ordonanțării cheltuielilor trebuie ca persoana delegată cu aceste
atribuții, sau ordonatorul de credite să însemneze data la care este efectuată ordonanțarea precum
și semnătura.
Ordonanțarea de plată este prezentată ordonatorului de credite doar după ce persoana cu
atribuția de a exercitare a controlului financiar preventiv a acordat viza. Scopul acestei verificări
este să stabilească dacă ordonanțarea a fost emisă corect, corespunde cheltuielilor angajate,
există credite bugetare care să fie disponibile,etc.
După aprobare toate documentele justificative originale împreună cu ordonanțarea de
plată se înaintează departamentului financiar contabil pentru plată.

2.2.4 Plata cheltuielilor

Ultima fază a procesului de execuție bugetară după care instituția nu mai are obligații față
de terții- creditori.
Plata este efectuată de către persoana responsabilă a departamentului financiar-contabil,
limitat de disponibilitățile aflate în conturi sau de creditele bugetare deschise și neutilizate.
Plata se efectuează prin unitățile de contabilitate publică și trezorerie, unde instituția își are
conturile deschise, excepție făcând situațiile când plățile se fac în valută, sau alte plăți efectuate
prin bănci prevăzute de lege.
Ordinul de plată și cecul de numerar sunt instrumentele pe care instituția le poate folosi
pentru efectuarea plăților.
Plata nu se va putea efectua în cazul în care nu sunt repartizate disponibilități bănești
suficiente sau nu există credite bugetare deschise

2.3 Clasificare cheltuieli

2.3.1 Cheltuieli curente (de functionare),

Cheltuielile de funcționare(curente) cuprind mai multe categorii de cheltuieli, precum:
 cheltuielile salariale care la rândul lor sunt împărțite în salarii de bază,
indemnizații de conducere, salarii de merit, contribuții aferente salariilor, tichete
etc.
 bunurile și serviciile aceste tipuri de cheltuieli au în componența lor cheltuieli cu
rechizite, obiecte de inventar, servicii și lucrări prestate de terți,
 dobânzile fac referire la comisioanele și dobânzile datoriilor publice
  subvențiile o alta categorie de cheltuieli curente ale unei instituții publice cuprind
alocații de la buget cât și subvenții acordate pentru a acoperi eventuale diferențe
de preț sau/și tarif
 fonduri de rezervă sunt resursele care se află la dispoziția guvernului și
administrațiilor publice locale și care sunt utilizate numai în conformitate cu
dispozițiile legale
 transferurile între bugete și care cuprind atât bursele, contribuțiile, ajutoarele
sociale cât și plăți și transferuri curente.
 cheltuieli de asigurări și asistență socială

2.3.2 Cheltuieli de capital

Sunt acele cheltuieli care au caracter de investiții ale instituțiilor, dar și ale
societăților de stat, regii autonome și activităților autofinanțate. Pentru efectuarea unor
astfel de cheltuieli (aferente activelor fixe corporale sau necorporale), instituțiile trebuie
să prezinte trezoreriilor unde au deschise conturile programul de investiții care a fost
aprobat.
Stocurile sunt cuprinse și ele la cheltuielile de capital și cuprind rezervele de stat.

2.3.3 Cheltuieli financiare.

Sunt formate din cheltuielile cu împrumuturile acordate prin agențiile de credit și
rambursările de credit, comisioane, și plați de dobândă.
3 Studiu de caz: Primăria orașului Salcea
3.1 Prezentarea orașului Salcea

3.1.1 Prezentarea generală a orașului Salcea

3.1.2 Caracterizarea economică a orașului Salcea

3.2 Analiza veniturile în cadrul primăriei orașului Salcea în perioada x-y

3.3 Analiza cheltuielile în cadrul primăriei orașului Salcea în perioada x-y

3.4 Posibilități de optimizare a veniturilor și cheltuielilor în cadrul primăriei orașului

Salcea

4 Concluzii

Bibliografie