Caracterizarea şi

clasificarea
cheltuielilor publice
Cheltuielile publice exprimã relații
economico-sociale în formã bãneascã,
manifestate între stat, pe de o parte, și
persoane fizice și juridice, pe de altã
parte, în procesul repartizãrii și utilizãrii
resurselor financiare ale statului, în
scopul îndeplinirii funcțiilor acestuia.
 Cheltuielile publice nu trebuie
confundate cu cheltuielile bugetare.

Cheltuielile publice cuprind toate cheltuielile

efectuate în sectorul public, atât de la bugetul
statului, cât și din fondurile proprii ale regiilor
autonome și societãților comerciale cu capital de
stat și ale instituțiilor publice etc.
Aprobarea acestora se efectueazã de cãtre
ordonatorii de credite.
Cheltuielile bugetare reprezintã numai o parte a cheltuielilor
publice, finanțate de la bugetul de stat, bugetele locale și
bugetul asigurãrilor sociale de stat. Aprobarea acestora se
efectueazã de cãtre Parlament sau de cãtre consiliile locale.
 1. Clasificație administrativã
În funcție de instituțiile prin care se efectueazã,
cheltuielile publice se clasificã astfel:
◗ Ministere (departamente, agenții
guvernamentale);
◗ Instituții publice autonome;
◗ Unitãți administrativ-teritoriale etc.

Alocațiile bugetare se stabilesc pe beneficiari:

◗ Ministere și alte instituții centrale;
◗ Județe;
◗ Municipii;
◗ Orașe;
◗ Comune etc.
Clasificația administrativã sau instituționalã se
utilizeazã la repartizarea fondurilor publice în
cadrul clasificației funcționale la nivelul
ordonatorilor de credite:
● ordonatori de credite principali (gradul I) –
instituții publice care nu sunt subordonate
altor instituții;
● ordonatori de credite secundari (gradul II);
● ordonatori de credite terțiari (gradul III).
2. Clasificație economică
3. Clasificația funcțională