Conceptul

de finanţe şi
fiscalitate
Conţinutul
economic şi
funcţiile finanţelor
Cuvântul finanţe îşi are originea în limba latină. În secolul al XIII –
XIV- lea se foloseau expresiile „finantio“, „financias“ şi „financia
pecunaria“ în sensul de „plată în bani“.
Se presupune că aceste expresii derivă de la cuvântul „finis“ care
înseamnă adesea „termen de plată“.
Țara ce a întrebuințat pentru prima dată în secolul al XV-lea
cuvântul „Finanțe" este Franța. Finanțele au apărut ca urmare a
accentuării diviziunii sociale a muncii și a condus la creșterea
productivității muncii.
În România, încă din secolul al XIX–lea s-a folosit noţiunea de
„fisc“ reprezentând organ financiar ce încasa impozitele, taxele,
amenzile etc.
Finanțele publice reprezintă forma băneasca a relațiilor
economice, în procesul repartiției produsului social și venitului
național în cadrul îndeplinirii funcțiilor statului.
Funcţia de repartiţie
Distribuirea (repartizarea) fondurilor financiare publice,
determinarea relaţiilor financiare stabilite între stat şi
persoanele fizice sau juridice beneficiare ale resurselor.
Distribuirea resurselor financiare reprezintã, de fapt,
dimensionarea volumului cheltuielilor publice pe destinații.
Funcţia de control
Funcţia de control a finanţelor publice este îndeplinită
concomitent cu funcţia de repartiţie, însă are o sferă de
manifestare mult mai largă decât aceasta, cuprinzând nu
numai constituirea şi repartizarea fondurilor din economia
naţională, ci şi gestionarea eficientă a resurselor.

Controlul financiar se exercită în ţara noastră de:

• Parlamentul şi Guvernul României;
• organe ale Curţii de Conturi;
• organe ale Ministerului Finanţelor;
• organe specializate ale ministerelor, departamentelor,
întreprinderilor de stat şi instituţiilor publice;
• direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi ale
controlului financiar;
• Garda Financiară.
1. Controlul financiar preventiv se exercită înainte de efectuarea propriu-zisă a
Operaţiunilor economice şi financiare; scopul acestui control este de a împiedica
efectuarea de operaţiuni, cheltuieli sau activităţi ilegale, inoportune, neeconomicoase
și nereale ce ar determina păgubirea avutului public şi privat.

2. Controlul operativ-curent se efectuează în procesul realizării obiectivelor

economice şi financiare, în acelaşi timp cu realizarea operaţiunilor care necesită
resurse materiale, umane şi băneşti, eventuale abateri de la disciplina economică şi
financiară care au fost omise în timpul controlului preventiv sunt stabilite şi lichidate
în momentul realizării proceselor economice, sociale şi financiare.

3. Controlul posterior se efectuează după efectuarea operaţiilor economico-

financiare, este un control amănunţit, pe baza lui se pot trage concluzii pentru
activitatea viitoare.
Rolul finanţelor
în economia de
piaţă
În calitate de mijloc de acoperire a cheltuielilor finanţele
publice se utilizează pentru:

1. finanţarea cheltuielilor cu caracter social (învăţământul,

specializarea şi recalificare cadrelor, cultură, artă, sport,
asigurări şi asistenţa socială, ocrotirea sănătăţii).

2. finanţarea activităţilor cu caracter economic (construirea,

modernizarea şi întreţinerea drumurilor şi a întreprinderilor de
stat, cercetări ştiinţifice, prestarea serviciilor de interes naţional
ca poşta, transport public).

3. menţinerea ordinii publice, apărarea naţională şi

dezvoltarea relaţiilor internaţionale,
internaţionale în acest sens se asigură
buna funcţionare a instituţiilor prezidenţiale, a Guvernului, a
administraţiei centrale şi locale, a poliţiei, armatei naţionale şi
justiţiei.
În calitatea de mijloc de intervenţie a statului pe plan
economic Finanțele Publice se utilizează pentru:

1. înlăturarea dezechilibrelor economice;

2. asigurarea echilibrului monetar şi financiar;

3. ocuparea forţei de muncă;

4. sporirea potenţialului economic al ţării;

5. asigurarea creşterii economice.

Pe plan social finanţele publice contribuie la ridicarea nivelului
de trai şi a calităţii vieţii populaţiei, influenţează veniturile,
averea şi consumurile cetăţenilor.

1. aduc profit şi reglementează relaţiile externe ale ţării;

2. constituie suportul finanţării serviciilor social-generale,

culturale, de apărare, diplomatice;

3. sunt folosite pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă a

categoriilor sociale defavorizate.