Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere......................................................................................................................................................3
Capitolul I. DEFINIREA FINANȚELOR PUBLICE..................................................................................4
1.1 Evoluția istorică a finanțelor publice.......................................................................................................4
1.2 Conceptul, funcțiile și conținutul finanțelor publice..........................................................................7
Capitolul II. Poziția actuală a finanțelor publice în Republica Moldova..................................................11
2.1 Veniturile BPN al Republicii Moldova în anul 2018.............................................................................11
2.3 Deficitul BPN al RM în anul 2018........................................................................................................13
Capitolul III Problemele cu care se confrunta finanțele public.................................................................14
3.1 Problema echilibrului bugetar. Soluționarea acesteia............................................................................14
3.2 Problema corupției.................................................................................................................................17
Concluzie........................................................................................................................................................20
2
Introducere
Concepțiile despre finanțe au evoluat continuu. În această evoluție se conturează două etape
distincte: prima corespunde capitalismului ascendent, iar cea de-a doua corespunde dezvoltării
monopolurilor. Concepțiile din prima etapă sunt considerate clasice , iar cele din etapa următoare
moderne.
3
Astfel, finanţele publice reprezintă relaţii sociale de natură economică apărute în procesul
procurării şi repartizării resurselor necesare statului, exprimând distribuirea unei părţi din produsul
intern brut, prin intermediul statului, între diverse categorii sociale.
Primele elemente de finanțe au fost impozitele în bani, localizate din punct de vedere istoric în
perioada de confluență a oranduirii gentilice în agonie și oranduirea sclavagistă în dezvoltare.
În antichitate si în evul mediu finanțele pentru o lungă perioada de timp au fost puțin dezvoltate,
economia naturală era predominantă. Acțiunile statului se rezumau la ducerea unor războaie de
apărare sau de cucerire și la construirea unor edificii, acțiuni în care se foloseau resurse naturale,
dări în natura, prestații obligatorii în muncă și mai târziu contribuții în bani.
4
În secolele al XIII-lea și al XIV-lea s-au folosit expresiile: finantio, financias si financia
pecuniria, cu sensul de plată în bani. În secolul al XV-lea, în Franța, se foloseau expresiile: hommes
de finances si financiers pentru denumirea arendașilor de impozite și a persoanelor care încasau
impozitele regelui, finance pentru suma de bani, venit al statului, financies pentru denumirea
întregului patrimoniu al statului.
De-a lungul anilor, conceptul de finanțe a evoluat continuu. În această evoluție se conturează
doua etape distincte:
Concepțiile din prima etapă sunt considerate clasice, iar cele din etapa urmatoare,moderne.
5
În concluzie, principiile formulate de către adepții doctrinei liberale care au stat la baza
finanțelor publice în concepția economiștilor clasici pot fi sintetizate astfel:
În aceasta epocă în care prevală doctrina liberalismului economic, preocuparea specialiștilor era
orientată cu precădere spre problemele procurării resurselor necesare statului, utilizării lor cu spirit
de economie, repartizării sarcinilor fiscale pe categorii de plătitori, contractarii și rambursării
împrumuturilor, întocmirii si executării echilibrate a bugetului, respectării anumitor reguli care țin
de disciplina financiară și de buna gestionare a fondurilor, conceptul de finanțe avea un pronunțat
caracter juridic.
Dupa această perioadă, adică spre sfârșitul sec. al XIX-lea, începutul sec. al XX-lea și mai ales
după recesiunea din perioada 1929-1933, se afirmă tot mai mult concepția intervenționistă, potrivit
căreia autoritatea publică este chemată să joace un rol activ în viața economică, să influențeze
procesele economice, să corecteze evoluția ciclică, să prevină crizele sau cel puțin să le limiteze
efectele negative. Această modificare de poziție a fost determinată de adâncirea contradicțiilor
6
interne și externe ale modului de producție capitalist și de necesitatea găsirii de soluții la problemele
complexe cu care era confruntată economia națională. Este apreciată și încurajată intervenția statului
în economie prin masuri ca:
Pentru statul modern, finanțele publice nu mai sunt un simplu mijloc de asigurare a acoperirii
cheltuielilor sale, ci un mijloc de intervenție în economie. Preocuparea principală a specialiștilor
devine studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul poate interveni în viața economică, a
modalităților de influențare a proceselor economice, a relațiilor sociale. Obiectul cercetării se
deplaseaza spre analiza mijloacelor de intervenție a statului prin intermediul cheltuielilor și al
veniturilor publice.
De asemenea, finanțele publice dețin și un important rol social în economiile moderne, dat
fiind faptul că ele contribuie la redistribuirea veniturilor în societate în favoarea celor care se află
într-o situație economică precară. Finanțele publice vin în sprijinul celor care și-au pierdut temporar
sau permanent capacitatea de muncă alocând în favoarea acestora resurse importante mobilizate de
la alte persoane fizice și juridice în spiritul solidarității sociale. Cum obiectivele avute în vedere sunt
variate, măsurile și instrumentele utilizate sunt la fel de variate: diminuarea și exonerarea de impozit
a anumitor categorii de venituri, acordarea de facilități fiscale, majorarea transferurilor acordate,
acordarea de pensii, etc.
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea s-au afirmat cu tot mai multă vigoare concepțiile
neoliberale, care susțin retragerea statului din economie, renunțarea acestuia la folosirea impozitelor,
taxelor, subvențiilor de la buget și a altor instrumente financiare și monetare de influențare a
activității economice, lăsarea pieței să se autoregleze prin mijloacele sale specifice.
Oamenii au multiple nevoi sociale: să fie apărați impotriva agresiunii din afara țarii, să fie
paziți de diverși indivizi, să fie sprijiniți impotriva indivizilor ce incalcă regulile, a forțelor naturii
(inundații, incendii, seisme, furtuni), să fie protejați sub raport social. Asemenea nevoi au un
caracter social sau colectiv și pot fi satisfăcute prin intermediul instituțiilor publice ce oferă
cetățenilor utilități publice (sociale) al căror consum este individual și neconcurențial.
Dobandirea unui bun privat este dependentă de achitarea prețului cerut de producător,
accesul la utilitățile publice nu este condiționat de vreo plată și nici nu se face în detrimentul altor
persoane. Utilitațile publice pot fi asigurate numai cu ajutorul autorităților publice, singurele în
măsură să organizeze instituții, servicii sau activitați de interes social.
Oferta de utilități publice uneori nu este sesizată de unii membri ai societății, deoarece nu se
simt ca nevoi personale. Ex: apararea națională. Beneficiarii investițiilor sunt copiii și tinerii,
intreprinderile și instituțiile, societatea în ansamblul ei. Modalitatea de satisfacere a nevoii de
educație și pregătire profesională, diferă în funcție de preferințele și posibilitățile materiale ale celor
interesați. Ex: colegii și universități private cu taxe sau școli publice. De pe urma ocrotirii sanitare a
populației beneficiază persoanele care apelează la servicii sanitare. Nevoile individuale pot fi
satisfăcute pe seama bunurilor private - asistența medicală cu plata.
Apare nevoia satisfacerii fară plată sau cu plată redusa în rețeaua sanitară publică.
Categoriile sociale (bătrânii, bolnavii cronici, handicapații, orfanii, invalizii, văduvele) ce nu pot să-
și satisfacă nevoile individuale de trai din lipsa surselor de venit sau a susținătorilor legali. Rezultă
că satisfacerea este trecută în sarcina colectivității generale: asistența socială în natură (internare in
cămine de bătrâni, spitale, orfelinate, case de copii, cantine pentru săraci), sau in bani (pensii,
8
ajutoare, facilități fiscale suportate din fonduri publice). Nevoile de asistență socială se
individualizează pe beneficiari, iar accesul este limitat și concurențial, dar nevoile nu pot fi
satisfăcute prin mecanismul pieței, ci prin intermediul autorităților publice. Ca urmare, accesul la
utilitățile publice se face uneori cu plata prețului, alteori gratuit sau cu plată redusa.
Finanțele publice se manifestă prin indeplinirea a doua funcții: funcția de repartiție si funcția
de control.
9
statului, de la bugetul de stat catre agenții economici, între instituții și chiar în interiorul unor
structuri economice, cu prilejul formării sau utilizării diferitelor fonduri. De aceea, există o
deosebire clară între finanțele publice și cele particulare, astfel:
Concepțiile specialiștilor privind finanțele sunt diferite. Astfel, finanțele sunt considerate ca
fiind, dupa caz:
În realitate, între resursele bănesti prelevate la dispoziția statului în vederea satisfacerii nevoilor
sociale, modalitățile concrete prin care se procură și se distribuie aceste resurse, instrumentele prin
care statul intervine în viața economică, metodele de gestionare a resurselor financiare publice și
formele juridice pe care le îmbracă toate acestea, există legături strânse. Prin urmare, finanțele
publice reprezintă relațiile apărute în procesul de asigurare și repartizare a fondurilor necesare
statului, exprimate în formă băneasca (valorică).
10
Capitolul II. Poziția actuală a finanțelor publice în Republica Moldova
Veniturile bugetului public național în anul 2018 sînt în creștere, comparativ cu anul 2017,
cu 4 142.9 mil.lei (venitul BPN în anul 2017 constituie 52 856,7 mil. Lei, iar venitul planificat în
anul 2018 constituie 56 999,6 mil Lei)
11
Granturile vor constitui 2830.0 mil.lei sau 1.8 % din PIB Dintre care, granturi pentru
susținerea bugetului: 2189.2 mil. lei, granturi pentru proiecte finanțate din surse externe: 640.8
mil.lei
Alte venituri vor constitui 2251.9 mil.lei – 3.9% din totalul veniturilor Dintre care, veniturile
colectate de către instituțiile bugetare vor constitui 1356.3 mil.lei
Cheltuielile bugetului pentru anul 2018 sunt planificate în suma de 61 713,5 mil.lei cu o
creștere de 4 692,6 mil.lei față de anul 2017
12
Cultură, spot, tineret, culte și 1.361,3 0,9 2,2
odihnă
Educația 10.419,4 6,5 19,9
Protecție socială 20.947,0 13,1 33,9
Finanţarea deficitului bugetului public naţional în anul 2018 se va efectua din surse interne şi
externe, în special prin valorificarea împrumuturilor pentru finanţarea proiectelor din surse externe
şi pentru susţinerea bugetului, acțiuni în formă de participare în capital (venituri din privatizare),
creanțe interne ale bugetului, precum şi din mijloacele bănești din solduri la conturile bugetelor
componente ale bugetului public național.
13
Capitolul III Problemele cu care se confrunta finanțele public
Unul din principiile de bază ale elaborarii bugetului de stat (ca de altfel a oricărui tip de
buget) este echilibrul bugetar, dar acesta din urmă nu se realizeaza, de cele mai multe ori, în mod
automat, prin acoperirea cheltuielilor bugetare cu veniturile bugetare, în astfel de situații spunem că
bugetul se elaborează cu deficit de finanțare, care poarta numele de deficit de bugetare.
Sistemul economiei de piață aduce cu sine probleme ale deficitului bugetar împreună
cu altele, cum ar fi: rata inflației sau șomajul.
Existența deficitului bugetar se datorează mai multor cauze, dintre care pot fi enumerate
urmatoarele:
14
În primul caz are loc micșorarea producerii de bunuri în cadrul țării, scad veniturile directe
ale persoanelor fizice și juridice, iar, în consecință, scad veniturile la bugetul de stat. Deci, planul
prevazut pentru bugetul de stat nu se indeplineste. În al doilea caz întreprinderile incetează să mai
plătească impozitele datorate statului. Economia 'tenebră' se deosebește de cea obișnuită, 'legală',
prin faptul că firmele și întreprinderile care funcționează în cadrul acestei economii nu sunt
înregistrate, deci nu platesc impozite.
Principiul echilibrului bugetar se referă la faptul că bugetul public trebuie să fie balansat,
adică veniturile publice să acopere integral cheltuielile publice. În teoria clasică a finanţelor,
echilibrul anual al bugetului era considerat drept „principiul de aur al gestiunii bugetare" şi se
referea nu numai la întocmirea unor bugete balansate, ci şi la păstrarea echilibrului în perioada de
execuţie bugetară. Deşi, iniţial, au existat ţări (de exemplu, Germania) în care legislaţia financiară nu
permitea întocmirea unor bugete dezechilibrate, ulterior, principiul echilibrului bugetar strict a fost,
progresiv, abandonat, atât sub impulsul teoreticienilor finanţelor funcţionale (care promovau teoria
bugetelor ciclice şi cu caracter regulator), cât, mai ales, sub impactul economiei reale, care nu
asigura cu randament fiscal suficient acoperirea cheltuielilor publice anuale.
tehnica fondului de egalizare, care vizează restabilirea echilibrului bugetar la nivelul unui
interval de timp îndelungat prin intermediul împrumuturilor publice de natura creditelor de
anticipaţie;
Totuşi, toate aceste soluţii ale teoriei clasice nu şi-au găsit aplicabilitatea practică, impunând
necesitatea unor ulterioare cercetări întru elucidarea unor noi abordări care să fie aplicabile la
contextul economic curent.
16
indicatori de comerţ exterior
indicatori de utilizare a resurselor
indicatori ce reflectă nivelul şi evoluţia productivităţii muncii şi a producţiei
industriale
indicatori privind structura pieţei naţionale
indicatori ai creşterii economice
indicatori monetari şi financiari diverşi.
Corupţia poate fi definită ca un proces prin care are loc o redistribuire injustă a bogăţiei și
beneficiilor publice/comune actuale și viitoare în favoarea unor indivizi sau grupuri de indivizi. Cu
alte cuvinte, corupţii câștigă de pe urma actelor de corupţie doar datorită faptului că cei mulţi pierd.
Deci, principalii interesaţi și prin urmare principala forţă motrică în schimbarea situaţiei ar trebui să
fie marea majoritate a populaţiei. Însă principalul impediment în apariţia unei astfel de forţe, este
faptul că cetăţenii nu întotdeauna pot face legătura între actele de corupţie și pierderile adevărate,
concrete pentru fiecare din ei. De cele mai multe ori dimensiunea și impactul corupţiei în viziunea
cetăţenilor se reduce la nivelul experienţelor individuale de dare de mită, însă chiar dacă pierderile
din mită sunt importante acestea nici pe departe nu reprezintă pierderea adevărată din corupţie.
Pierderile totale ale Republicii Moldova de pe urma corupţiei pot fi estimate între 8% –
13% din PIB. Evaluarea pierderilor de pe urma corupţiei este destul de dificilă și la moment nu
există date concludente la acest capitol, nici la nivel mondial și nici local. Totodată există mai multe
estimări cu ajutorul cărora se poate arăta cel puţin amploarea pierderilor de pe urma acestui
fenomen. Estimările costurilor de corupţie variază în funcţie de metodologiile aplicate, însă toate
converg în concluzia că corupţia este o barieră în dezvoltarea economică. Astfel, un studiu efectuat
în 2005 relevă faptul că în mediu la nivel global o creștere a nivelului de corupţie cu un punct
procentual (p.p) determină încetinirea creșterii PIB cu 0,13 p.p, iar pentru nivelul de corupţie al
Republicii Moldova (în perioada respectivă) aceasta constituia 0,12 p.p sau o reducere medie anuală
de 387 USD (preturile anului 1995) a PIB per capita. O altă estimare des utilizată relevă că costurile
corupţiei se ridică la 5% din PIB-ul mondial. Reieșind din această estimare și acceptând că există o
legătură directă dintre Indicele de Percepţie a Corupţiei (IPC) și pierderile din actele de corupţie,
pentru Moldova pierderile ar constitui circa 8,7% din PIB. În aceste condiţii, pierderea totală pentru
17
anul 2016 se ridică la 11,8 miliarde lei. Această sumă depășește toate cheltuielile din 2016 pentru
toţi pensionarii și pentru indemnizaţiile de asistenţă socială. De asemenea, o estimare mai recentă
efectuată pe ţările din UE sugerează că pierderile globale pe ţările din UE sunt în intervalul 4,9% –
6,3% din PIB-ul global al UE-28. Iar, pentru astfel de ţări ca Romania costul corupţiei (în baza
indicelui IPC) ar fi de circa 15,6% din PIB, Bulgaria 14,22%, Grecia 13.76% și Letonia 13.16%. În
aceste condiţii, ţinând cont de condiţiile relativ similare a acestor ţări cu situaţia din Republica
Moldova se poate presupune că pierderile totale din corupţie ar fi cel puţin de 13% din PIB sau 17,7
miliarde lei în 2016.
Volumul mitei plătite este mai mare decât cheltuielile anuale pentru toate drumurile
ţării.Conform cercetării sociologice efectuate de TI – Moldova, în 2014 au fost plătite peste 1,27
miliarde de lei sau peste 1,1% din PIB sub formă de mită, din care 899 milioane de către
gospodăriile casnice și 387 milioane de către business. La nivel internaţional plăţile din mită sunt
evaluate la circa 2% din Produsul Intern Brut (PIB) global, iar ţinând cont de faptul că Moldova este
printre ţările cu un nivel înalt de corupţie, cu mare probabilitate valoarea mitei totale este și mai
mare. Astfel, pierderile anuale directe ale bugetului (sau veniturile anuale ale persoanelor care au
luat mită) ca pondere din PIB se estimează la 1,1%-2%, sau în cifre absolute de 1,5 – 2,7 miliarde lei
la nivelul anului 2016. Deci, doar pierderile anuale directe din mită reprezintă 3,1% – 5,6% din
Bugetul Public Naţional (BPN), sumă ce acoperă de la 22% la 40% din pensia fiecărui pensionar
pentru limita de vârstă, sau reprezintă echivalentul tuturor cheltuielilor pentru drumuri în anul 2016.
În realitate, cu mare probabilitate această sumă este și mai mare, deoarece sondajele nu cuprind
tranzacţiile din grupurile corupţionale dure, închise, iar acestea chiar dacă sunt mai mici ca număr în
schimb implică valori mari.
19
drept; educarea tuturor categoriilor de populaţie în spiritul intoleranţei faţă de corupţie şi încurajarea
unei susţineri active din partea cetăţenilor în activitatea de prevenire şi contracarare a corupţiei.
Concluzie
Pentru statul modern, finanţele publice încetează de a mai fi doar un simplu mijloc de
acoperire a cheltuielilor strict necesare funcţionării sale şi îndeplinirii unor minime atribuţii, ci devin
un instrument activ de intervenţie în economie. Atenţia specialiştilor nu se mai limitează la studiul
mijloacelor de acoperire a cheltuielilor statului, ci se extinde şi se concentrează asupra posibilităţilor
20
de influenţare a proceselor economice şi a relaţiilor sociale prin intermediul cheltuielilor şi al
veniturilor publice.
Republica moldova, fiind o țară relativ tânără, aceasta se confruntă cu numeroase probleme
de ordin economic, politic și social. O problemă majora la ora actuală este corupția. Pierderile
anuale aduse Republicii Moldova de pe urma actelor de corupţie se cifrează în intervalul 8%-13%
din Produsul Intern Brut sau de circa 11,8-17,7 miliarde lei pentru anul 2016. Aceste sume depășesc
toate cheltuielile din 2016 pentru toţi pensionarii și pentru indemnizaţiile de asistenţă socială. Alte
probleme care trebuie menționate sunt: nivelul slab al educației și al asistenței medicale, șomajul,
depopularea.
În concluzie existenta finantelor publice are un caracter obiectiv, care nu tine de vointa sau
imaginatia cuiva si nici de decizia unei autoritati publice. Existența lor este indispensabilă pentru o
bună funcționare și pentru evoluția continuă a societății. Ele exista pentru a servi la realizarea unor
sarcini si obiective bine determinate.
21
Webografie
1. http://www.preferatele.com/docs/economie/5/rolul-finantelor-pub8.php
2. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/ASPECTE-TEORETICE-PRIVIND-
DEFI18.php
3. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Echilibru%20bugetar%20in%20contextul
%20elaborarii%20politicilor%20bugetare.pdf
4. http://mf.gov.md/sites/default/files/Buget%20Cetateni%202018.pdf
5. http://www.justice.gov.md/file/Strategii%20si%20planuri/Strategie_ro.pdf
6. https://www.expert-grup.org/ro/biblioteca/item/1526-costul-coruptiei-in-republica-moldova-
si-cine-%C3%AEl-suporta
22