Examen Drept Financiar

1
Test nr.1
Finanţele publice
1.1.Enumeraţi trasaturile caracteristice ale finanţelor publice
Finanțele publice reprezintă o totalitate de relații sociale de natură economică, care apar în procesul
realizării și repartizării în formă bănească a tuturor resurselor necesare statului pentru îndeplinirea sarcinilor
și funcțiilor sale.
Finanțele publice, ca relații financiare, se caracterizează prin următoarele trăsături:
 întrucît ele apar în procesul formării, repartizării și utilizării produsului social, sunt relații sau
raporturi cu caracter economic;
 deoarece apar în procesul de producție și circulație a mărfurilor, apar în procesul de atribuire lui, apar
în raporturile dintre autoritățile publice, agenți economici și populație sînt relații ce îmbracă o formă
bănească;
 sunt relații fără echivalent, întrucît nu presupun în mod necesar o contraprestație directă (imediată)
din partea subiectului beneficiar al mijloacelor bănești (agenții economici, statul etc.);
 mijloacele bănești sub care se prezintă relațiile financiare nu se rambursează. De ex., mijloacele de
formare ale bugetului public național, acele transferuri făcute către populație sub formă de salarii, pensii,
burse, indemnizații, ajutoare etc.
Excepții de la regula generală: Există o categorie de impozite cu caracter de rambursabilitate: TVA,
creditul.
1.2.Comparaţi trăsăturile caracteristice ale conceptelor finanţelor publice.

Concepțiile specialiștilor care au tratat și tratează evoluția finanțelor publice sunt următoarele:
-finanțele publice clasice- este caracteristică perioada sec. XVIII- începutul sec. XX;
-finanțele publice moderne- primele decenii ale sec. XX- pînă în jurul anilor '80 ai sec. XX;
-finanțele publice postmoderne- anii '80 ai sec. XX pînă în prezent.
Finanțele publice clasice Finanțele publice Finanțele publice postmoderne

moderne
Concepția clasică privind După Primul Război Se împarte în:
finanțele publice reflectă Mondial se afirmă tot mai -neoliberalism și neokeynesism
doctrina liberală în mult doctrina de Termenul neoliberalism a fost caracterizat drept
dezvoltarea economică a intervenție a statului în un concept pentru o politică economică pe termen
societății. sfera economică, ceea ce a lung, care a fost înteleasă ca o cale de mijloc între
Statul liberal era neutru în dus la creșterea rolului capitalismul pur și socialism.
ceea ce privește aspectul autorităților publice în Conform acestui concept, intervențiile statului în
economic, rolul său fiind viața economică, economie sunt doar atunci justificate și necesare
limitat la îndeplinirea prevenirea crizelor când, de exemplu, distorsiunile pieței sunt
atribuțiilor de bază economice, iar în cazul de împiedicate prin monopoluri și carteluri.
caracteristice acelei producere a acestor crize- Elemente ale politicii neoliberale:
perioade (sex. XVIII- luarea de măsuri pentru 1. Individualismul normativ: o sursă pentru
începutul sec. XX)- ordinea lichidarea acestora. deciziile politico-economice, este preferința
publică, apărarea națională, Toate acestea au dus la individuală a subiecților economici.
diplomația și justiția. înființarea unor 2. Proprietatea privată/Privatizarea: în concepția
La baza concepțiilor clasice întreprinderi publice, neoliberală statul nu are datoria de a fi
au stat un șir de principii, întreprinderi cu capital întreprinzător activ.
unul fiind caracteristic sec. mixt (de ex., trust-urile). 3. Politica stabilizatoare: politica masei monetare
XX: Guvernul cel mai bun Obiectivele economice ale trebuie să garanteze prețuri stabile, printr-o monedă
este acel care guvernează Guvernului, în acea stabilă (stabilitate macroeconomică) și printr-
cel mai puțin. perioadă, au fost să un buget echilibrat.
Alte principii sunt: promoveze eficiența, 4. Piața ca instrument de conducere: în
-Reducerea la minim a stabilitatea și echitatea. convingerea neoliberală trebuie ca piața, deci
2
Astfel, promovarea
stabilității economice cererea și oferta să hotărască asupra tipului, prețului
urmărește înregistrarea și cantității realizărilor materiale și asupra
unei creșteri economice și serviciilor, deoarece astfel ar avea loc o alocare
de durată, ocuparea optimă a resurselor.
cheltuielilor publice; deplină a mînei de lucru, 5. Concurența: statul se îngrijește de piețele
-Veniturile publice se stabilitatea prețului. În funcționale și intervine în cazul piețelor evident
constituie pe baza scopul promovării imperfecte
contribuției generale; echității, Guvernul 6. Politica taxelor: de regulă se cere ca procentele
-Impozitele, împrumuturile, urmărește eliminarea taxelor să fie reduse, de exemplu sub forma tarifelor
taxele, trebuiau în așa mod inegalităților de venit prin proporționale sau a tarifelor în trepte și un sistem de
stabilite încît să aibă un următoarele elemente: taxe simplu în locul unui sistem de dispoziții
caracter neutru, astfel să nu 1.impozitarea progresivă; variate. Taxele indirecte sunt preferate celor directe.
modifice relațiile social- 2. transferuri din bugetul
economice deja existente; de stat; În sinteză, neokeynesismul înseamnă:
-Asigurarea și menținerea 3. subvenționarea - trecerea de la metoda statică de analiză la metoda
echilibrului între veniturile categoriilor defavorizate. dinamică;
și cheltuielile statului. - îmbinarea microanalizei cu macroanaliza, cu
Unul dintre primii care a accent pe ultima formă de economie;
Statul-activitate încercat să demonstreze - armonizarea intereselor şi intervenţiei statului cu
economică=0 necesitatea intervenției cele ale sectorului privat, cu ale marilor firme
statului a fost britanicul particulare.
Keynes. Planificarea macroeconomică incitativă →
Economisirea- scoaterea stimularea Cererii Agregate + optimizarea structurii
banilor din circuitul economiei naţionale + redistribuirea socială a
economic. Venitului Naţional.
1.3.Estimaţi funcţiile finanţelor publice.

Finanţele publice sunt necesare, în mod subiectiv şi obiectiv, deoarece contribuie la realizarea sarcinilor şi
funcţiilor statului, care nu ar putea fi înfăptuite fără pârghiile financiare.
Avem 2 păreri referitoare la funcțiile finanțelor publice: părarea statelor ex-sovietice (funcția de repartiție și
de control) și părarea occidentală (funcția de alocare, de stabilizare și distribuire).
Funcțiile finanțelor publice: 1) de repartiție și 2) de control
1)Funcția de repartiție cunoaște la rîndul său 2 faze distincte, dar interdependente, și anume:
-constituirea fondurilor bănești; -distribuirea fondurilor bănești.
În prima fază are loc formarea fondurilor publice de resurse băneşti, acţiune la care participă societăţi
comerciale, regii autonome, instituţii publice, alte persoane juridice şi persoanele fizice, indiferent dacă sunt
rezidente sau nerezidente.
Fondurile publice de resurse se constituie în mai multe forme concrete cum sunt:
 impozite
 taxe
 contribuţii petru asigurări sociale
 amenzi
 majorări şi penalizări de întârziere
 vărsăminte din profitul regiilor autonome
 vărsăminte din veniturile instituţiilor publice
 redevenţe şi chirii din concesiune şi închirieri de terenuri şi alte bunuri proprietate de stat
 venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat şi a bunurilor fără stăpân
 rambursări ale împrumuturilor de stat acordate
 dobânzi aferente şi ajutoare primite
3
Resursele din care se constituie fondurile publice provin din toate ramurile economice şi din toate sectoarele
sociale: public, privat, cooperatist, mixt. În proporţie covârşitoare, resursele băneşti ale finanţelor publice
sunt mobilizate cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie.
A doua fază a funcţiei de repartiţie o reprezintă distribuirea fondurilor publice pe beneficiari – persoane
juridice şi fizice. Distribuirea este dată în competenţa autorităţilor publice şi se face în raport cu resursele
financiare disponibile şi cererea de resurse financiare.
Distribuirea fondurilor publice înseamnă stabilirea cheltuielilor publice pe destinaţii: învăţământ, sănătate,
cultură, asigurări sociale şi protecţie socială, gospodărire comunală şi locuinţe, apărare naţională, ordine
publică, administraţie publică, acţiuni economice, datorie publică.
În cadrul fiecărei destinaţii, resursele se defalcă pe beneficiari, obiective şi acţiuni. Distribuirea sau
redistribuirea produsului intern brut (produsul social) are loc în două modalităţi:
 în cadrul aceluiaşi tip de proprietate, când are loc un transfer de resurse băneşti între stat şi unităţile
sale în ambele sensuri
 cu schimbarea titlului de proprietate când transferul are loc între stat pe de o parte şi agenţii
economici cu capital privat sau mixt şi populaţie pe de alta parte, şi invers.
Redistribuirea se poate realizea şi pe plan extern, prin contractarea de împrumuturi externe, acordarea de
împrumuturi externe, achitarea cotizaţiilor şi contribuţiilor către organisme internaţionale de către stat sau
alte instituţii publice, primirea sau acordarea de ajutoare externe de către stat, etc.
2)Funcția de control a finanțelor publice urmărește modul de constituire a fondurilor în economie,

repartizarea pe destinații și gestionarea lor cu o maximă eficiență de către agenții economici. Funcția de
control se exercită de către stat prin intermediul unor organe de specialitate (Curtea de Conturi, Mininsterul
Finanțelor, BNM, Inspecția Financiară, Serviciul Vamal, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat etc.). Acestor
organe le revine sarcina de a verifica integritatea patrimoniului public, eficiența utilizării fondurilor,
legalitatea, necsitatea și oportunitatea cheltuielilor efectuate de către instituțiile publice, respectarea
obligațiilor contractuale și obligațiilor față de bugetul public național.
Funcția de control este strîns legată cu cea de repartiție, dar are o sferă de manifestare mult mai largă decît
prima, deoarece vizează, pe lîngă constituirea și repartizarea fondurilor, și modul de cheltuire a acestora.
4
Procedura bugetară
2.1.Identificaţi principiile procedurii bugetare.
Conform Legii finanțelor publice și responsabilităților bugetar-fiscale
Articolul 5. Principiul anualităţii
Bugetele se aprobă pentru o perioadă de un an bugetar.
Articolul 6. Principiul unităţii monetare
Toate operaţiunile de încasări şi plăţi bugetare se exprimă în monedă naţională.
Articolul 7. Principiul unităţii
Toate resursele şi cheltuielile autorităţilor/instituţiilor bugetare se reflectă şi se efectuează exclusiv în/din
bugetul de la care se finanţează.
Resursele şi cheltuielile bugetelor formate în cadrul sistemului bugetar se consolidează în bugetul public
naţional.
Articolul 8. Principiul universalităţii
Toate resursele şi cheltuielile bugetare se reflectă în buget în sume brute.
Resursele bugetelor componente ale bugetului public naţional sînt destinate finanţării tuturor cheltuielilor
prevăzute în bugetele respective, fără a stabili relaţii între anumite tipuri de resurse şi cheltuieli.
Articolul 9. Principiul balansării
Orice buget trebuie să fie balansat. Cheltuielile bugetare trebuie să fie egale cu veniturile plus sursele de
finanţare.
Articolul 10. Principiul previzibilităţii şi sustenabilităţii
Politica bugetar-fiscală şi prognozele macrobugetare pe termen mediu, în baza cărora se fundamentează
bugetele anuale, se elaborează în conformitate cu regulile bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege şi se
actualizează periodic pentru a asigura stabilitate macroeconomică şi sustenabilitate finanţelor publice pe
termen mediu şi lung.
Articolul 11. Principiul performanţei
Resursele bugetare se alocă şi se utilizează în mod econom, eficient şi eficace, în concordanţă cu principiile
bunei guvernări.
Bugetele se elaborează şi se raportează pe programe fundamentate pe performanţă.
Articolul 12. Principiul transparenţei
Proiectele de acte normative în domeniul finanţelor publice se supun consultării publice.
Bugetele se elaborează, se aprobă şi se administrează în mod transparent, avînd la bază:
a)procesul bugetar, bazat pe un calendar bugetar şi pe proceduri transparente;
b)roluri şi responsabilităţi bine definite în procesul bugetar;
c)informaţie bugetară cuprinzătoare, elaborată şi prezentată publicului într-o manieră clară şi accesibilă.
Вugetele aprobate şi rapoartele privind executarea lor se fac publice.
Articolul 13. Principiul specializării
Bugetele se elaborează, se execută şi se raportează în baza unui sistem unic de clasificaţie bugetară.
2.2.Generalizaţi prevederile legale ce ţin de esenţa procedurii raportării privind executarea bugetară.
Execuția bugetului anual de stat este îndrumată și controlată cu ajutorul evidenței contabile bugetare ca
parte a sistemului contabil unificat al economiei naționale.
Evidența contabilă în sistemul bugetar se organizează în baza legii contabilității și în conformitate cu planul
de conturi contabile și cu metodologia elaborată și aprobată de către Ministerul Finanțelor.
Evidența contabilă este menită să înregistreze, în principal, datele privind veniturile și cheltuielile bugetelor
tuturor întreprinderilor și instituțiilor publice finanțate din bugetul de stat, precum și operațiunile de
trezorierie ale execuției acestui buget.
Execuția bugetului public național presupune, la fel, că realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor să
se facă sub controlul anumitor autorități publice, cu responsabilități în activitatea bugetară:
1. Parlamentul RM, care, conform art. 66 lit. h) din Legea 181, efectuează controlul politic prin
5
chemarea în Parlament a executivului pentru darea de seamă cu privire la buget, în chemarea în

cadrul comisiilor parlamentare etc.;
2. Curtea de Conturi- efectuează auditul public extern.
3. Ministerul Finanțelor (Inspecția Financiară, care efectuează inspectarea financiară.
În conformitate cu prevederile art. 72 Legea 181,

Ministerul Finanțelor, CNAS, CNAM, întocmesc și publică lunar rapoarte privind execuția bugetelor pe care
le administrează.
Autoritățile executive locale întocmesc și publică rapoartele în conformitate cu Legea
Raportul privind executarea bugetului public național se întocmește și se publică tot lunar de către
Ministerul Finanțelor. Din 01.01.2016- Guvernul prezintă Parlamentului raportul semianual privind
executarea bugetului public național.
Rapoartele anuale privind executarea bugetelor anuale se întocmesc de administratorii bugetelor respective
și se prezintă Guvernului, iar ulterior, Parlamentului, în termenele prevăzute de calendarul bugetar.
Rapoartele anuale privind executarea bugetelor respective se prezintă în format comparabil cu formatul
bugetelor aprobate și cuprind:
- caracteristicile cadrului macroeconomic pe anul respectiv;
- dinamica și tendința indicatorilor în comparație cu anii precedenți;
- evaluarea implementării măsurilor de politici bugetar-fiscale în raport cu asumările prevăzute în buget,
precum și explicații pentru eventualele abateri;
- nivelul de executare a veniturilor, a cheltuielilor și a surselor de finanțare în raport cu indicatorii
planificați, cu executarea din anul precedent și cu explicarea cauzelor devierii;
- explicații la modificările bugetare efectuate pe parcursul anului;
- nivelul datoriei de stat al datoriei UAT în raport cu limitele stabilite;
- nivelul de realizare al performanței în cadrul programelor;
- alte informații relevante.
După aprobarea de către Parlament, rapoartele anuale se publică în modul și în termenul stabilit de legislație.
Art. 47 Legea 181.
La nivel central, principalele activităţi şi termene-limită ale calendarului bugetar sînt:
a) Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului proiectul legii privind limitele
macrobugetare pe termen mediu şi, în caz de necesitate, proiectul legii pentru modificarea unor acte
legislative – pînă la 1 iunie;
b) Parlamentul adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, modificări şi
completări la legislaţie ce rezultă din politica bugetar-fiscală pe anul următor – pînă la 15 iulie;
c)Guvernul prezintă Parlamentului raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a
componentelor acestuia pe anul bugetar în curs – pînă la 15 august;
d) Guvernul aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare pe anul următor – pînă la 15
octombrie;
e) Parlamentul adoptă legile bugetare pe anul următor – pînă la 1 decembrie;
2.3.Formulaţi elaborarea proiectului bugetului de stat al RM.

Elaborarea bugetului RM revine Ministerului Finanțelor (responsabilitatea este pe seama Guvernului, însă
lucrul de bază îl face MF). Diferit de RM, de ex., în Anglia, bugetul este elaborat sub îndrumarea
cancelarului tezaurului, iar în SUA, proiectul bugetului federal este întocmit de un serviciu special, care
activează pe lîngă Președenția statului.
Din punct de vedere metodologic, în etapa elaborării proiectului sunt deosebit de importante evaluarea și
calculul veniturilor bugetare, metodele care se folosesc în acest sens. Cele mai des utilizate metode sunt:
 metoda evaluării directe;
6
 metoda reportării veniturilor cu anumite majorări din anul precedent.

Preferabilă este metoda evaluării directe. Ea este arhiimportantă în cazul impozitelor directe.
Pentru cheltuieli este metoda cvasi-automată.
La etapa elaborării bugetului de stat, datele economice de bază, necesare pentru elaborarea proiectului și a
estimărilor pentru încă 2 ani următori, se prezintă Ministerului Finanțelor în termenul prevăzut de Guvern și
includ:
 prognoza indicatorilor macroeconomici și sociali pe anul bugetar viitor, care este elaborată și
prezentată de către Ministerul Economiei;
 prognoza indicatorilor și cerințelor BASS, prezentată de Minsiterul Muncii și Protecției Sociale;
 prognoza indicatorilor fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență medicală, prezentată de
Ministerul Sănătății.
BNM determină, elaborează și prezintă prognoza balanței de plăți, a creditelor, a obligațiunilor externe și a
altor indicatori ce caracterizează politica monetar-creditară a statului.
În temeiul acestor estimări ale Ministerului Finanțelor, în fiecare an, Guvernul aprobă în termele proxime
cadrul bugetar pe termen mediu, care include obiectivele politicii bugetar-fiscale pe anul bugetar imediat
următor și pe încă cel puțin 2 ani ulteriori, precum și cadrul de venituri și cheltuieli pe anii respectivi,
inclusiv limitele de cheltuieli pe autorități publice centrale (vezi! Art. 48, 49 din Legea 181).
Articolul 48. Cadrul bugetar pe termen mediu
(1) Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi îl
prezintă spre informare Parlamentului.
(2) Cadrul bugetar pe termen mediu se elaborează de către Ministerul Finanţelor, în comun cu alte
autorităţi publice responsabile, în conformitate cu principiile şi regulile bugetar-fiscale stabilite de prezenta
lege.
(3) Cadrul bugetar pe termen mediu cuprinde:
a) cadrul macroeconomic;
b) politica bugetar-fiscală;
c) cadrul macrobugetar;
d) cadrul de cheltuieli.
(4) Cadrul macroeconomic conţine informaţii privind evoluţia principalilor indicatori macroeconomici
care au implicaţii asupra bugetului.
(5) Politica bugetar-fiscală include:
a) politica de venituri, inclusiv modificări ale impozitelor şi taxelor, precum şi politici privind
administrarea veniturilor;
b) politica de cheltuieli, inclusiv priorităţile stabilite în baza documentelor de planificare strategică;
c) politica în domeniul datoriei de stat şi al datoriei unităţilor administrativ-teritoriale;
d) analiza riscurilor bugetar-fiscale ce pot avea efect substanţial asupra situaţiei bugetar-fiscale.
(6) Cadrul macrobugetar, exprimat în valoare nominală şi ca pondere în produsul intern brut, cuprinde:
a) veniturile şi cheltuielile totale ale bugetului public naţional şi pe componentele acestuia;
b) cheltuielile de personal ale bugetului public naţional şi pe componentele acestuia;
c) soldul primar al bugetului public naţional;
d) soldul bugetului public naţional şi al componentelor acestuia;
e) soldul datoriei de stat și al datoriei unităților administrativ-teritoriale, inclusiv interne și externe;
f) soldul garanţiilor de stat și al garanțiilor unităților administrativ-teritoriale.
(7) Cadrul de cheltuieli conţine:
a) limitele sectoriale de cheltuieli ale bugetului public naţional şi pe componentele acestuia, inclusiv
transferurile interbugetare;
b) limitele de cheltuieli ale bugetului de stat repartizate pe autorităţi publice centrale.
(8) Cadrul bugetar pe termen mediu poate conţine şi alte informaţii pe care Ministerul Finanţelor le
consideră importante pentru reflectare în acest document.
7
(9) Informaţia prezentată în cadrul bugetar pe termen mediu reflectă rezultatele ultimilor doi ani bugetari,
rezultatele estimate pentru anul bugetar curent, precum şi prognozele pentru trei ani ulteriori.
Articolul 49. Limitele macrobugetare pe termen mediu
(1) Guvernul, în termenul prevăzut de calendarul bugetar, prezintă Parlamentului spre aprobare proiectul
legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu, exprimate în valoare nominală şi ca pondere în
produsul intern brut. Limitele macrobugetare pe termen mediu se stabilesc pentru:
a) veniturile totale ale bugetului public naţional;
b) cheltuielile totale ale bugetului public naţional;
c) cheltuielile de personal ale bugetului public naţional;
d) soldul bugetului public naţional.
(2) După aprobare de către Parlament, limitele specificate la alin. (1) lit. b)– d) nu pot fi depăşite:
a) pentru anul bugetar viitor – cele exprimate în valoare nominală şi ca pondere în produsul intern brut;
b) pentru următorii doi ani bugetari – cele exprimate ca pondere în produsul intern brut.
(3) În cazul în care politica bugetar-fiscală cuprinsă în cadrul bugetar pe termen mediu implică
modificarea şi/sau completarea legislaţiei, Guvernul prezintă Parlamentului proiectul de lege pentru
modificarea şi/sau completarea unor acte legislative.
(4) Proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, proiectul legii privind
modificarea şi/sau completarea unor acte legislative se examinează şi se adoptă de Parlament în termenul
prevăzut de calendarul bugetar.
Ministerul Finanțelor emite anual, în termenul prevăzut de calendarul bugetar, circulara (notele
metodologice) privind elaborarea propunerilor/proiectelor de buget, adresat autorităților publice centrale și
locale.
Circulara cuprinde particularități specifice privind elaborarea propunerilor/proiectelor pentru anul bugetar
următor.
Autoritățile publice centrale elaborează și prezintă Ministerului Finanțelor, în termenul stabilit de
acesta, propuneri pentru elaborarea proiectului bugetului de stat. Propunerile/proiectele de buget cuprind
indicatorii realizați în ultimii 2 ani bugetari, rezultatele estimate pentru anul bugetar curent, propunerile de
buget pentru anul bugetar viitor și estimările pentru 2 ani ulteriori.
Propunerile/proiectele de buget se alaborează și se prezintă în conformitate cu metodologia de
planificare a bugetului, avînd la bază:
1. cadrul macro-economic; politica bugetar-fiscală; politicile sectoriale etc. pe termen mediu;
2. performanța realizată/asumată;
3. particularitățile specifice cuprinse în circulara privind elaborarea proiectului.
Propunerile de buget ale autorităților publice, precum și sinteza proiectelor bugetelor locale se examinează
de către Ministerul Finanțelor.
Rezultatele examinării propunerilor și proiectelor se supun consultării cu autoritățile publice respective.
Dacă propunerile de buget nu respectă cerințele alin. (5) al art. 51, Ministerul Finanțelor respinge aceste
propuneri și solicită ajustarea lor.
Divergențele nesoluționate în cadrul consultărilor bugetare la Ministerul Finanțelor se soluționează în
cadrul examinării proiectului legii bugetare la Guvern.
Legile bugetare anuale conțin prevederi generale privind aprobarea indicatorilor principali ai
bugetelor respective, reglementări specifice anului bugetar respectiv, precum și anexele și nota informativă.
Anexele la legea bugetului de stat cuprind:
1. indicatorii generali și sursele de finanțare ale bugetului de stat;
2. componența veniturilor bugetului de stat;
3. bugetele autorităților publice centrale;
4. transferurile către bugetele locale, inclusiv investițiile capitale;
5. alte date relevante.
8
Nota informativă la proiect cuprinde:

1. informații de fundamentare a proiectului, inclusiv performanța în cadrul programelor incluse în
proiect;
2. factorii care au influențat alocarea resurselor;
3. precum și explicații privind eventualele abateri de la limitele de cheltuieli prevăzute în cadrul bugetar
pe termen mediu.
Informația prezentată în Nota informativă la proiectul de buget reflectă rezultatele ultimilor 2 ani bugetari,
rezultatele estimate pentru anul bugetar curent, indicatorii planificați pentru anul bugetar viitor și estimările
pentru cel puțin 2 ani ulteriori.
Bugetele se prezintă spre aprobare conform clasificației organizaționale și clasificației programelor, precum
și conform clasificației economice pentru asigurarea controlului anumitor indicatori din partea
Parlamentului.
Guvernul examinează și aprobă proiectul legii bugetare și-l prezintă Parlamentului în termenul
prevăzut de calendarul bugetar (15 octombrie).
9
Test nr.2
Finanţele publice.
1.1.Definiţi noţiunea de finanţe publice (3 definiţii).
Finanţe publice – ansamblu al relaţiilor economice aferente formării şi administrării resurselor bugetelor
componente ale bugetului public naţional, a datoriei de stat, datoriei unităților administrativ-teritoriale şi a
altor active publice (Legea Finanțelor publice și responsabilității bugetar fiscale)
Duvergere mențiomează că finanțele publice este știința care studiază activitatea statului în calitatea sa de
utilizator ale unor tehnici financiare specifice, și anume: cheltuieli, impozite, taxe, împrumuturi, procedee
monetare, buget etc.
Pierre Lalumiere, urmărind extinderea ariei finanțelor publice, arată că finanțele publice se ocupă cu
studiul mijloacelor prin care statul încearcă să acopere cheltuielile publice pe seama resurselor publice, să
realizeze și intervenții pe plan social și economic.
Finanțele publice sunt formate din totalitatea relațiilor sociale de natură economică ce apar în procesul
realizării și repartizării , în formă bănească, a resurselor necesare statului pentru îndeplinirea funcțiilor și
sarcinilor sale. Aceste relații s-au consituit , în toate timpurile, sub formă valorică bănească. (Dan Dros
Șaguna)
1.2.Argumentaţi deosebirile dintre finanţele publice şi finanţele private.

Noţiunile de finanţe publice şi private sunt adecvate situaţiei din ţările cu economie de piaţă, în care cea mai
mare parte a mijloacelor de producţie se află în proprietate privată, fapt care face posibilă realizarea unei
delimitări nete între sectorul public şi cel privat.
Finanţele publice sunt asociate întotdeauna cu statul, unităţile administrativ-teritoriale, cheltuielile,
împrumuturile şi datoria acestora.
Finanţele private sunt asociate întotdeauna cu activităţile financiare ale întreprinderilor economice, ale
băncilor şi societăţilor de asigurări private, în legatură cu resursele şi necesităţile acestora, împrumuturile
primite sau acordate, creanţele de încasat şi obligaţiile de plată, asigurările şi reasigurările de bunuri,
persoane şi răspundere civilă.
Între finanţele publice şi cele private există o serie de deosebiri după cum urmează:
Resursele necesare statului pentru realizarea funcţiilor şi sarcinilor acestuia se procură pe calea impozitelor
şi taxelor, prin măsuri de constrângere în principal, în timp ce resursele întreprinderilor private şi ale
persoanelor fizice se procură de pe piaţă, pe baze contractuale.
Statul poate lua orice masură în legatură cu moneda naţională, în timp ce întreprinderile private nu pot decât
să o folosească.
Finanţele publice sunt folosite în principal în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii, în timp ce
finanţele private sunt folosite în slujba realizării de profit de către întreprinzătorii particulari.
Gestiunea finanţelor publice este supusă dreptului public, iar gestiunea financiară a întreprinderilor private
urmează regulile dreptului civil şi comercial.
1.3.Evaluaţi ativitatea financiară a statului la etapa actuală.

Odată cu apariția statului Republica Moldova în calitate de subiect unitar și independent al dreptului
internațional a avut loc și schimbări esențiale ale sistemului și proceselor economice. Astfel, a avut loc
trecerea la o economie de piață cu toate efectele ei pozitive și negative. Lipsa unor politici și practici
economice și reforme constructive a condus la prelungirea excesivă a procesului de tranziţie la economia de
piață, ceea ce a avut consecințe grave la starea economică și socială a populației din R.Moldova. Statul nu a
reușit, pe parcursul a 20 de ani, să cultive o cultură de întreprinzător și să creeze condiții pentru prosperarea
afacerilor în diverse domenii.
Specificul reformelor social-economice din R.Moldova este însoţit de lipsa strategiei unice, pe tot parcursul
perioadei de tranziţie, ce ar fi avut ca scop stabilizarea macroeconomică şi dezvoltare durabilă. O strategie
integră de dezvoltare pe termen lung ar fi contribuit la dezvoltarea economică, la o creștere a investițiilor şi
facilitarea procesului de integrare economică Europeană.
10
La elaborarea noului sistem de dezvoltare economică în condiţiile crizei mondiale și regionale trebuie să se
ţină cont de situaţia reală din societate şi de sarcinile prioritare ale fiecărui actor, inclusiv statul și societatea
civilă, precum şi reieșind din faptul că în toți acești ani a fost limitată activitatea businessului mic și mijlociu
prin intermediul specificului politicii monetare şi fiscale aplicate, suprareglementarea funcţionării
întreprinderilor.
Construcția unui nou sistem de dezvoltare social-economic echilibrat, conform standardelor europene, în
baza investigaţiilor efectuate va fi dificilă și de lungă durată, fiindcă aceasta presupune înlăturarea
dezechilibrului economic şi a deformaţiilor relaţiilor economice, juridice şi sociale dintre indivizi, stimuarea
inițiativelor de afaceri în diverse domenii, școlarizarea funcţionarilor și nu în ultimul rînd adaptarea la
condiţiile tehnice, tehnologice şi de concurenţă din comunitatea europeană.
La moment se reflectă o acutizare a disproporţiilor economice, inclusiv a migraţiei forţei de muncă active
din ţară, a înrăutăţirii situaţiei balanţei de plăţi, a descreşterii industriilor de producere și prelucrare, a
creşterii seminificative a preţurilor la import. Toate acestea sunt condiţionate, în mare măsură, de politica
promovată, de sistemul regulatoriu ineficient, de lipsa unui sistem legislativ adecvat, inclusiv stimulator, al
relaţiilor economiei de piaţă şi de lipsa protecţiei proprietăţii şi afacerilor economice din partea instituțiilor
statului.
Depășirea acestor bariere în dezvoltarea economiei naţionale poate fi realizată prin elaborarea şi
implementarea noilor instrumente de dezvoltare social-economică, ce vor facilita și stimula activitatea
businessului mic şi mijlociu.
11
Procedura bugetară
2.1.Identificaţi activităţile şi termenele-limită ale calendarului bugetar în RM.
Anul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.
Calendarul bugetar
1. Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului proiectul legii privind limitele
2. Parlamentul adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, modificări şi
3. Guvernul prezintă Parlamentului raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a
4. Guvernul aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare pe anul următor – pînă la 15
octombrie;
5. Parlamentul adoptă legile bugetare pe anul următor – pînă la 1 decembrie;
6. Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în
Medicină întocmesc şi prezintă spre auditare Curţii de Conturi rapoartele anuale privind executarea
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă
medicală – pînă la 15 aprilie a anului următor anului bugetar încheiat;
7. Curtea de Conturi efectuează auditul rapoartelor anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul bugetar
încheiat şi prezintă raportul de audit Guvernului și Parlamentului – pînă la 1 iunie;
8. Guvernul aprobă și prezintă Parlamentului rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a
bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul
bugetar încheiat – pînă la 1 iunie;
9. Parlamentul aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale
de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul bugetar încheiat – pînă la 15
iulie.
La nivel local, principalele activităţi şi termene-limită ale calendarului bugetar sînt:
1. autoritatea executivă locală elaborează şi prezintă consiliului local proiectul bugetului local pe anul
următor – pînă la 20 noiembrie;
2. consiliul local adoptă bugetul local pe anul următor – pînă la 10 decembrie;
3. autoritatea executivă locală prezintă consiliului local raportul anual privind executarea bugetului local
pentru anul bugetar încheiat – pînă la 15 martie;
4. consiliul local aprobă raportul anual privind executarea bugetului local pentru anul bugetar încheiat –
pînă la 1 aprilie.
2.2.Generalizaţi prevederile legale privind conţinutul Cadrului bugetar pe termen mediu.

Legea 181.Articolul 48. Cadrul bugetar pe termen mediu
Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi îl prezintă
spre informare Parlamentului.
Cadrul bugetar pe termen mediu se elaborează de către Ministerul Finanţelor, în comun cu alte autorităţi
publice responsabile, în conformitate cu principiile şi regulile bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege.
Cadrul bugetar pe termen mediu cuprinde:
a) cadrul macroeconomic;
b) politica bugetar-fiscală;
c) cadrul macrobugetar;
d) cadrul de cheltuieli.
Cadrul macroeconomic conţine informaţii privind evoluţia principalilor indicatori macroeconomici care au
implicaţii asupra bugetului.
Politica bugetar-fiscală include:
12
a) politica de venituri, inclusiv modificări ale impozitelor şi taxelor, precum şi politici privind administrarea
veniturilor;
b) politica de cheltuieli, inclusiv priorităţile stabilite în baza documentelor de planificare strategică;
c) politica în domeniul datoriei de stat şi al datoriei unităţilor administrativ-teritoriale;
d) analiza riscurilor bugetar-fiscale ce pot avea efect substanţial asupra situaţiei bugetar-fiscale.
Cadrul macrobugetar, exprimat în valoare nominală şi ca pondere în produsul intern brut, cuprinde:
a) veniturile şi cheltuielile totale ale bugetului public naţional şi pe componentele acestuia;
b) cheltuielile de personal ale bugetului public naţional şi pe componentele acestuia;
c) soldul primar al bugetului public naţional;
d) soldul bugetului public naţional şi al componentelor acestuia;
e) soldul datoriei de stat și al datoriei unităților administrativ-teritoriale, inclusiv interne și externe;
f) soldul garanţiilor de stat și al garanțiilor unităților administrativ-teritoriale.
Cadrul de cheltuieli conţine:
a) limitele sectoriale de cheltuieli ale bugetului public naţional şi pe componentele acestuia, inclusiv
transferurile interbugetare;
b) limitele de cheltuieli ale bugetului de stat repartizate pe autorităţi publice centrale.
Cadrul bugetar pe termen mediu poate conţine şi alte informaţii pe care Ministerul Finanţelor le consideră
importante pentru reflectare în acest document.
Informaţia prezentată în cadrul bugetar pe termen mediu reflectă rezultatele ultimilor doi ani bugetari,
rezultatele estimate pentru anul bugetar curent, precum şi prognozele pentru trei ani ulteriori.
2.3.Formulaţi condiţiile aplicării bugetului provizoriu.

Un ultim aspect îl rezervăm situației în care organul legislativ nu reușește să dezbată și să voteze legea
bugetară în termeni legali.
În teoria și practica finanțelor publice s-au conturat 2 metode: cea a aprobării a unor douăsprezecimi
bugetare provizorii și cea a încredințării Guvernului să conducă execuția bugetară conform cifrei de venituri
și cheltuieli din anul precedent.
Douăsprezecimi (1/12) bugetare provizorii sunt bugete ale căror venituri și cheltuieli reprezintă a 12-a
parte din cele prevăzute și propuse prin legea bugetară ce nu a putut fi votată în termen legal. Sunt bugete ce
se examinează în comisiile bugetare, se aprobă de Parlament și pun în executare potrivit necesității de
continuitate a executării bugetului de stat (Regulamentul financiar al Comunității Europene).
În RM se aplică metoda încredințării Guvernului să conducă execuția bugetară conform cifrei de venituri și
cheltuieli din anul precedent- art. 131 (3) Constituția RM și art. 57 din Legea 181.
Constituţie: ART.113 (3) Dacă bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate
prin lege cu cel puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat
şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pînă la adoptarea noilor bugete.
Legea 181 Articolul 57. Bugetul provizoriu
Dacă legea/decizia bugetară anuală nu este adoptată cu cel puţin trei zile înainte de expirarea anului bugetar,
administratorul de buget emite dispoziţia privind aplicarea bugetului provizoriu.
Bugetul provizoriu se formează şi se execută în corespundere cu prevederile legii/deciziei bugetare din anul
precedent, luînd în considerare modificările operate pe parcursul anului şi ţinînd cont de următoarele
particularităţi:
a) excluderea sau reducerea volumului programelor de cheltuieli finalizate sau care urmează a fi finalizate în
anul bugetar curent;
b) stabilirea soldului bugetului la un nivel ce nu va depăşi valoarea acestuia aprobată în buget pe anul
precedent.
În perioada aplicării bugetului provizoriu nu se permite efectuarea cheltuielilor pentru acţiuni sau măsuri noi
comparativ cu anul precedent.
13
Finanţarea cheltuielilor bugetului provizoriu se efectuează cu respectarea procedurilor generale privind

executarea bugetului. Excepţie fac cheltuielile legate de serviciul datoriei de stat/datoriei unităţilor
administrativ-teritoriale, care se efectuează în conformitate cu angajamentele asumate.
Valabilitatea bugetului provizoriu încetează odată cu punerea în aplicare a legilor/deciziilor bugetare anuale.
Toate operaţiunile efectuate în contul bugetului provizoriu se transferă în contul bugetului adoptat pe anul
curent.
14
Test nr.3
Dreptul Financiar
1.1.Determinaţi obiectul şi metodele de reglementare a dreptului financiar.
Obiectul reglementării juridice financiare nu reprezintă altceva decît conținutul acestuia, în care se înscriu
elementele componente.
Astfel, obiectul dreptului financiar, în viziunea absolut a tuturor autorilor, cuprinde următoarele elemente
structurale:
 dreptul bugetar;
 dreptul fiscal;
 procedura fiscală;
 controlul financiar;
 creditul public;
 finanțele instituțiilor publice.
Aici mai putem include: emisiunea monetară, circulația monetară, regimul juridic al valutelor, organizarea și
funcțioarea aparatului financiar, bancar și de credit.
Metoda de bază de reglementare a dreptului financiar este metoda imperativă, cu cele 2 laturi ale sale:
cea care prescrie sau interzice un anumit comportament.
Odată cu trecerea la economia de piață, de rînd cu metoda de bază sunt admise și alte metode, ca de ex.,
metoda de colaborare, metoda de recomandare, precum și metoda caracteristică dreptului privat- de ex.,
metoda contractuală (atît în cadrul împrumutului de stat/creditului public, cît și în cadrul dreptului fiscal).
1.2.Clasificaţi izvoarele dreptului financiar.

Izvoarele dreptului financiar sunt alcătuite din totalitatea actelor normative care reglementează raporturile
juridice financiare. În raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting următoarele izvoare:
A. IZVOARE COMUNE ALE DREPTULUI FINANCIAR
Astfel, în ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept financiar - Constituţia.
Legea fundamentală a ţării prevede dispoziţii referitoare la elaborarea, aprobarea şi executarea bugetului
public naţional şi a contului de incheiere a exerciţiului bugetar, de asemenea prin normele constituţionale
sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul
execuţiei bugetare, politica valutară, politica fiscală etc.
Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidenţiale şi hotărârii
ale guvernului.
B.IZVOARE SPECIFICE ALE DREPTULUI FINANCIAR
Izvoarele specifice sunt actele normative care cuprind dispoziţii referitoare la relaţiile financiare. Ca
izvoare specifice ale dreptului financiar cităm:
1.Codul Fiscal al RM 2.Codul Penal al RM 3.Legea RM cu privire la bani 4.Legea RM cu
privire la Banca Nationala a Moldovei 5.Legea RM privind sistemul bugetar si procesul bugetar
6.Legea Contabilitatii 7.Legea RM privind activitatea de audit 8.Hotarirea Guvernului RM
privind aprobarea normelor pentru efectuarea operatiunilor de casa in economia nationala a RM
s.a.
Dupa scop:
-acte de intocmire a bugetului de stat
-acte de imprumut public,de formare si intrebuintare a fondurilor banesti;
-acte de control financiar
Dupa efectele produse:
-acte financiare-acte juridice,manifestari de vointa.
-operatiuni financiare-nu prodic efecte juridice dar stau la baza emiterii actelor juridice financiare,ele sunt
acte de calcul a veniturilor,cheltuielilor savirsite de functionari de specialitate financiar-contabila.
Dupa aparitie(organul care le-a emis):
15
-Legi-sunt emise de Parlament cu aplicabilitate asupra statului,al unitatilor administrativ-teritoriale si

instintutiilor publice.
-Acorduri internationale-izvoare de drept cu conditia ca RM sa fie parte la acest accord si acestea sa fie
ratificate de Parlament.
-Hotaririle Guvernului-se emit pentru organizarea executarii legilor.
-Actele normative ale MF-acte normative prin care se instituie norme juridice care dezolta si detaliaza
cuprinsul dispozitiilor generale din legile de specialitate financiara.
1.3.Precizaţi specificul elementelor de structură a raporturilor juridice de drept financiar.

Raporturile juridice financiare sunt relațiile sociale, reglementate de normele dreptului financiar, care iau
naștere, se modifică și se sting în procesul formării, repartizării și utilizării banului public.
Raporturile de drept financiar se disting de alte raporturi juridice prin următoarele trăsături specifice:
1. subiectele participante și poziția pe care o au unul față de altul- apar în activitatea generală a statului.
Un subiect obligatoriu este statul reprezentat de organele sale abilitate, creîndu-se poziția de
subordonare. Unii autori consideră că nu vorbim de o subordonare clasică, ca de ex., cea din dreptul
financiar. În dreptul financiar ne întîlnim cu o formă de subordonare- forma autorității.
2. după obiectul de reglementare- în funcție de sfera de cuprindere a finanțelor publice, raporturile de
drept financiar pot fi: bugetare, fiscale, monetare, de creditare, de control financiar, etc.
3. după modalitățile de realizare a formei de activitate- raporturile de drept financiar se nasc, se
modifică și se sting pe baza manifestării unilaterale de voință a statutui și, în general, se execută fără
a fi necesară prezența unei hotărîri judecătorești.
Elementele constitutive ale raportului de drept financiar sunt subiectul, obiectul și conținutul.
Subiectele raportului de drept financiar:
 statul prin organele sale specializate; dreptul bugetar- statul reprezentat de Ministerul Finanțelor,
circulația monetară- BNM, control financiar- Curtea de Conturi și Inspecția Financiară;
 persoana fizică– art. 5 alin. (3) Cod Fiscal. Persoana fizică rezidentă- art. 5 (5) Cod Fiscal;
nerezidentă- art. 5 (6) Cod Fiscal
 persoana juridică- art. 5 alin. (4) Cod Fiscal
Obiectul raportului de drept financiar este diferit, determinat în primul rînd de sfera deosebit de largă și
complexă a finanțelor publice; iar, în al doilea rînd, de fapte, acte normative și operațiuni specifice cu privire
la activitatea financiară.
În prima situație, obiectul îl formează acțiunile de prognoză și organizare bugetară, acțiunile de creditare,
de circulație monetară, de control financiar etc.
În cea de-a doua situație, obiectul îl formează plata unei sume de bani la care sînt obligate subiectele
participante la aceste raporturi juridice.
Conținutul- drepturile și obligațiile părților. De ex., dreptului organului financiar-fiscal de a încasa
impozite, taxe și alte contribuții îi corespunde obligația contribuabilului de a satisface aceste cerințe în
cuantumurile și la termenele prevăzute de lege. Sau dreptului organului de control de a desfășura această
activitate specifică îi corespunde obligația celui controlat de a se supune acțiunilor de control, dar în limitele
competenței stabilite pentru cel care este investit de a efectua acest control în limitele competenței.
16
Bugetul asigurării sociale de stat

2.1.Identificaţi conţinutul bugetului asigurărilor sociale de stat.
BASS reflectă constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor bănești necesare ocrotiri pensionarilor,
salariaților și membrilor de familie ale acestora.
Conținutul său economic derivă din structura și trăsăturile orînduirii social-economice, din necesitatea
realizării cerințelor economice, precum și din prerogativele și funcțiile statului la fiecare etapă de dezvoltare.
BASS este format din venituri și cheltuieli.
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale, transferuri din
bugetul de stat şi din alte venituri (din dobînzi, din majorări de întîrziere) prevăzute de lege.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale
din sistemul public, cheltuielile aferente organizării şi funcţionării sistemului public, finanţării unor investiţii
proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege. Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual
pînă la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă. Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea
prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public,
aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
2.2.Dezvoltaţi prevederile legale privind adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Parlamentul examinează și adoptă legea bugetului de stat pe anul respectiv în termenul prevăzut de
calendarul bugetar. Acest termen este data de 1 decembrie.
Responsabilă de examinarea proiectului legii bugetare în Parlament este Comisia permanentă a
Parlamentului în domeniul bugetului și a finanțelor.
Legile bugetare anuale se examinează și se adoptă în 2 lecturi.
În prima lectură se audiază raportul privind proiectul bugetului, se examinează și se aprobă indicatorii
generali ai bugetului (veniturile, cheltuielile și soldul bugetului).
În lectura a doua, proiectul legii se examinează și se votează pe articole sau, după caz, în ansamblu.
Articolul 57. Bugetul provizoriu
(1) Dacă legea/decizia bugetară anuală nu este adoptată cu cel puţin trei zile înainte de expirarea anului
bugetar, administratorul de buget emite dispoziţia privind aplicarea bugetului provizoriu.
(2) Bugetul provizoriu se formează şi se execută în corespundere cu prevederile legii/deciziei bugetare din
anul precedent, luînd în considerare modificările operate pe parcursul anului şi ţinînd cont de următoarele
particularităţi:
a) excluderea sau reducerea volumului programelor de cheltuieli finalizate sau care urmează a fi finalizate în
anul bugetar curent;
17
precedent.
(3) În perioada aplicării bugetului provizoriu nu se permite efectuarea cheltuielilor pentru acţiuni sau măsuri
noi comparativ cu anul precedent.
(4) Finanţarea cheltuielilor bugetului provizoriu se efectuează cu respectarea procedurilor generale privind
executarea bugetului. Excepţie fac cheltuielile legate de serviciul datoriei de stat/datoriei unităţilor
(5) Valabilitatea bugetului provizoriu încetează odată cu punerea în aplicare a legilor/deciziilor bugetare
anuale.
(6) Toate operaţiunile efectuate în contul bugetului provizoriu se transferă în contul bugetului adoptat pe
anul curent.
2.3.Argumentaţi particularităţile executării bugetului asigurărilor sociale de stat.

Procedura execuției bugetare cuprinde următoarele etape:
1. repartizarea trimestrială (de la 01.ianuarie.2016; pînă atunci este repartizarea lunară);
2. execuția părții de venituri a bugetului;
3. execuția de casă a bugetului;
4. execuția părții de cheltuieli a bugetului.
Repartizarea trimestrială- art. 59 Legea 181
În termen de o lună de la începutul anului bugetar, Ministerul Finanţelor elaborează şi aprobă prognoze
trimestriale ale veniturilor, cheltuielilor şi soldului bugetului public naţional şi ale componentelor acestuia.
Pe parcursul anului bugetar, Ministerul Finanţelor monitorizează executarea bugetelor în raport cu
prognozele trimestriale prevăzute la alin. (1) şi întreprinde măsuri în vederea respectării nivelului aprobat al
soldului bugetar.
Execuția părții de venituri a bugetului- realizarea veniturilor anuale ale bugetului de stat este supusă
cerințelor de legalitate. Vezi! Art. 65 Legea 181
- colectarea veniturilor și a altor încasări, aprobate ăn bugetele componente ale bugetului public național, se
asigură de către administratorii de venituri, stabiliți prin actele normative care instituie aceste venituri.
În cazul în care legislația nu prevede acești administratori, Ministerul Finanțelor va desemna pe cei care vor
fi responsabili de acest sector.
La colectarea veniturilor sînt necesare o serie de acte și operațiuni.

Identificarea veniturilor și bunurilor impozabile și taxabile și stabilirea obligațiilor față de bugetul de
stat. Aceasta are loc prin următoarele metode:
 calcularea obligațiilor bugetare datorate de către subiectele plătitoare (persoanele juridice (debit,
credit, instituțiile publice));
 calcularea și reținerea obligațiilor bugetare de către terțul plătitor pentru anumite venituri provenite
sau datorate de persoanele fizice (contabilitatea întreprinderilor pentru salariați);
 calcularea obligațiilor bugetare de către organele fiscale teritoriale (impozitul pentru bunurilor
imobiliare).
Încasarea veniturilor bugetare realizată în urma plății de către subiectele plătitoare a sumelor
datorate bugetului de stat. Încasarea se realizează prin:
 plățile prin virament (persoanele juridice- transferul prin intermediul instituțiilor bancare);
 plățile în numerar (utilizată, de regulă, de către persoanele fizice).
Urmărirea colectării veniturilor bugetare care cuprinde o serie de măsuri inițiate de organele fiscale
și bancare în vederea asigurării integrale și la termenele prevăzute a tuturor sumelor datorate bugetului de
stat.
18
Toate plățile calculate, dar netransferate la bugetele componente ale bugetului public național pînă la data
încheierii anului bugetar se încasează în contul bugetelor respective pe anul viitor.
Executarea de casă- conform prevederilor art. 63 Legea 181,

încasările bugetelor componente ale bugetului public național și plățile bugetului de stat și ale bugetelor
locale se efectuează prin sistemul trezorerial, conform metodei de casă.
Evidența încasărilor și plăților bugetare prin sistemul trezorerial se asigură prin conturile trezorireale, bazate
pe clasificația bugetară și pe planul de conturi contabile.
Ministerul Finanțelor, CNAS, CNAM, pot angaja bănci comerciale care activează pe teritoriul RM pentru
efectuarea unor operațiuni ce țin de executarea de casă a bugetelor.
Procedura de selectare a băncilor comerciale pentru efectuarea operațiunilor ce țin de executarea de casă a
bugetelor se face o dată la 3 ani în conformitate cu legislația privind achizițiile publice.
Execuția părții de cheltuieli- conform prevederilor art. 67 din Legea 181

- în procesul executării bugetelor, autoritățile/instituțiile bugetare efectuează plăți în limitele alocațiilor
bugetare aprobate și în conformitate cu prognozele de lichidități ale bugetelor. Finanțarea cheltuielilor se
efectuează pe măsura încasărilor mijloacelor bănești la conturile bugetului, cu respectarea următoarelor
priorități:
 onorarea angajamentelor de deservire a datoriilor de stat sau datoriilor UAT;
 cheltuielile de personal, de achitare a burselor, a pensiilor, a indemnizațiilor, compensațiilor, a
alocațiilor și ajutoarelor sociale;
 cheltuielile pentru asigurarea obligatorie de asistență medicală a categoriilor de persoane care,
conform legislației, Guvernul are calitatea de asigurat;
 cheltuieli pentru resurse termo-energetice;
 cheltuieli din fondul de urgență.
Sunt prevăzute separat plățile în baza titlurilor executorii doar după ce devine irevocabilă.
Dacă crește deficitul bugetar, autoritățile publice pe parcursul anului bugetar pot bloca anumite cheltuieli.
În ultima zi lucrătoare a anului bugetar nu se efectuează operațiuni de încasări și plăți bugetare, ci
doar operațiuni interne și de încheiere a anului bugetar.
La data încheierii anului bugetar, alocațiile bugetare nevalorificate se închid, cu excepția soldurilor
proiectelor finanțate din surse externe.
Soldurile de mijloace bugetare/bănești din conturile bugetelor respective, înregistrate la data încheierii
anului bugetar, sunt tranzitorii pe anul bugetar următor și sunt accesibile spre utilizare la acoperirea
deficitului în limitele prevăzute de legile/deciziile bugetare anuale.
19
Test nr.4
Dreptul financiar
1.1.Definiţi dreptul financiar (3 definiţii)
Dreptul financiar reprezintă ansamblul normelor juridice instituite conform conceptului modern din statele
contemporane, care reglementează, în regim de drept public, constituirea, și utilizarea fodurilor bănești ale
statului și ale celorlalte colectivități publice, precum și controlul financiar de interes public (Ioan Gliga plus
Emil Bălan și Cristina Oneț).
Dreptul financiar este format din totalitatea actelor normative, care reglementează relațiile de constituire,
repartizare și utilizare a fondurilor bănești ale statului și ale unităților publice, destinate satisfacerii sarcinilor
social-economice ale societății. (definiție întîlnită la Mircea Ștefan Minea, Radu Stancu, Ionel Bostan, Rada
Postolachi, Dan Drosu-Șaguna).
Autorii ruși vin cu o altă noțiune: dreptul financiar reprezintă ansamblul normelor juridice, care
reglementează relațiile sociale care apar în legătură cu constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor
bănești (centrale și descentralizate) ale statului și ale unităților administrativ-terioriale, destinate pentru
realizarea sarcinilor sale.
1.2.Determinaţi structura şi tipurile normelor de drept financiar.

Norma de drept financiar este acea normă care are un obiect de reglementare specific, care se referă la
drepturile și obligațiile subiectelor participante la raportul de drept financiar, și care prescriu conduita
acestora în procesul de formare, repartizare și utilizare a banului public, a căror respectare este asigurată prin
forța de constrîngere a statului.
După conținutul lor, normele dreptului financiar pot fi:
Normele de drept financiar materiale sunt acele norme care stabilesc drepturile și oblgiațiile participanților
la raporturile de drept financiar. De ex., acele norme care stabilesc structura sistemului bugetar, acele care
stabilesc repartizarea și mărimea cheltuielilor publice, acele care stabilesc forma și conținutul obligațiilor
financiare ale persoanelor fizice și juridice.
Normele de drept financiar procesuale sunt acele norme care stabilesc forma și modalitatea de acțiune a
normelor materiale. De ex., procedura bugetară, controlul financiar sau fiscal.
Normele dreptului financiar au un caracter general, impersonal și se aplică la un nr. nelimitat de
cazuri sau de persoane.
EXCEPȚIILE
De ex., legile bugetare anuale, pe lîngă dispozițiile generale, referitoare la aceste bugete, cuprind și norme
cu dispoziții care stabilesc concret sarcini și obiective de realizat, cum ar fi: cuantumul unor transferuri,
subvenții acordate anumitor categorii de subiecte
După structura logico-juridică, norma de drept financiar cuprinde și ea cele 3 elemente: ipoteza,
dispoziția, sancțiunea.
Ipoteza normei de drept financiar prevede împrejurările în care urmează să se aplice dispoziția cuprinsă în
aceste norme. Cum ar fi, de ex., resursele financiare ale statului se constituie din impozite, taxe și alte
prelevări de la persoanele fizice sau juridice.
Dispoziția normei de drept financiar prevede conduita subiectelor vizate în aceste norme.
După felul de comportament al subiectelor, dispozițiile cuprinse în normele de drept financiar pot fi:
 onerative
 permisive
 prohibitive
Cele mai multe din normele dreptului financiar conțin dispoziții onerative, prescriu un anumit
comportament. De ex., Curtea de Conturi elaborează și aprobă anual programul său de control. Ministerul
Finanțelor, în exercitarea atribuțiilor sale, este obligat să colaboreze cu autoritățile publice centrale și locale,
asociații obștești, organizații financiare international.
20
Unele din normele dreptului financiar conțin dispoziții permisive, lăsăm la discreția subiecților de a avea sau
nu un anumit comportament. De ex., Curtea de Conturi poate să participe la activitatea organelor
internaționale de specialitate și să devină membru al acestora.
Determinat de interesul finanțelor publice, unele norme conțin dispoziții prohibitive. De ex., se interzice
acoperirea cheltuielilor bugetare printr-o nouă emisiune monetară. Dacă banii sunt mai mulți în circulație
decît se produce (inflație monetară). Se interzice unei persoane fizice sau juridice să practice activitate
financiară, bancară fără autorizația emisă de BNM,
În teoria finanțelor publice, vom întîlni sancțiuni caracteristice și altor categorii de norme juridice
(amenda), dar avem și un șir de sancțiuni specifice acestor categorii de norme, cum ar fi: suspendarea
finanțării (de ex., situația din RM- 2015), anularea creditelor bugetare, majorarea dobînzilor, majorări de
întrîrziere etc.
Comparativ cu alte norme, în dreptul financiar cele 3 elemente rareori sunt întîlnite cumulativ în cadrul unei
și aceleiași norme.
1.3.Argumentaţi locul şi rolul dreptului financiar în sistemul dreptului la etapa actuală.

În condițiile divizării dreptului pozitiv în drept public și drept privat, dreptul financiar este o ramură a
dreptului public, deoarece este instituit în scopul satisfacerii unor nevoi și interese generale ale statului.
În literatura de specialitate, locul dreptului financiar este apreciat diferit. În literatura franceză- după dr.
constit, admin, și internaț. publ. se află dr. financ.
În teoria generală din România, dr financ este considerat a 3-a ramură după dr. constit. și admin.
Totalitatea normelor juridice indiferent de continut si domeniu de aplicare sunt strans legate intre ele si
formeaza un tot bine inchegat si sub aspectul unui ansamblu coerent, logic, ce se prezinta sub forma unui
sistem.
In ceea ce priveste acest sistem, putem mentiona ca include normele de conduita instituite de catre stat sub
forma institutiilor juridice si a ramurilor de drept.
O opinie unanima este aceea conform careia dreptul financiar face parte din dreptul public.Referitor la
domeniul public putem afirma ca normele juridice financiare asigura constituirea de fonduri in vederea
finantarii si administrarii nevoilor de interes general, ca si destinatia si modul de realizare a finantarii.
In cazul domeniului privat, normele juridice care privesc finantele publice isi indreapta atentia si eforturile
in vederea:
-delimitarii si colectarii resurselor publice de la contribuabili;
-incurajarii prin intermediul unor facilitati fiscale a unor activitati economice;
-stoparii unor activitati comerciale in functie de interesul public;
-sustinerii unor comercianti pentru progres si dezvoltare;
-derularii unor activitati conexe, prin intermediul unor instrumente financiare aflate la dispozitia statului.
In lumina celor prezentate mai sus se intrevede necesitatea exprimarii ideii conform careia dreptul financiar
prezinta o importanta sporita si un puternic rol activ, avand in vedere ca prin normele juridice ce contribuie
la formarea sa poate sprijini si stimula anumite sectoare productive din economie.
Corelația dintre dr financ cu ramurile de drept public:
1.Dr.Constituţional- importanța dr constit în toate ramurile de drept. Dr constit al RM statuează în
Constituția RM obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și taxe, obligația Parlamentului de a adopta
bugetele de stat, definește noț de buget public național, prevede că formarea, adminsitrarea și gestionarea
resurselor financiare ale statului se realizează de Curtea de Conturi ș.a.
2.Dr Admin- legătura se datorează faptului că dreptul adminstrativ cuprinde norme referitoare la
organizarea și funcționarea organelor puterii executive ale statului, printre care vom regăsi și organe de
activitate financiară (Ministerul Finanțelor). Reglementarea juridică a bugetului de stat, a bugetelor locale, a
creditului public, al controlului financiar, este instituită cu specificul de reglementare administrativ-
21
financiară. Unele dispoziții din dreptul financiar se completează cu anumite dispoziții generale sau specifice
ale dreptului administrativ.
3.Dr.Contravențional- reglementarea din dr financiar se completează cu unele norme din dr.
contravențional.
4.Dr Penal- corelația se manifestă prin depistarea infracțiunilor cu caracter financiar de către organele de
control financiar (Curtea de Conturi).
5.Dr.Muncii și Protecției Sociale- finanțarea acestei protecții care se face din bugetul asigurărilor sociale
de stat.
6.Dr.Fiscal- corelația dintre aceste ramuri se prezintă: relație parte-întreg (întregul este dr financiar, partea-
dr fiscal).
7.Dr.Internațional Public- corelația se manifestă prin prisma existenței mai multor convenții interstatale,
ca de ex., convenții cu privire la împrumuturi externe, cu privire la evitarea dublei impuneri, etc.
8.Dr Comunitar- în literatura de specialitate română
Corelația dintre dr financ cu ramurile de drept privat:
1.Dr.Civil sau Dr.Afacerilor- unicul punct de tangență este că toate reglementează relațiile bănești
22
Finanţele publice locale

2.1.Relataţi despre controlul asupra procesului de execuţie a bugetelor locale.
Autorităţile executive, în condiţiile legislaţiei în vigoare, sînt responsabile de:
a) corectitudinea şi veridicitatea datelor, indicilor şi altor informaţii în a căror bază a fost elaborat bugetul
respectiv;
b) asigurarea colectării depline şi în termenele stabilite a veniturilor proprii;
c) utilizarea conform destinaţiei a alocaţiilor bugetare aprobate;
d) respectarea termenelor de plată a salariilor către angajaţii instituţiilor publice finanţate de la buget şi de
plată pentru lucrări, servicii şi bunuri materiale contractate în limitele aprobate în bugetul respectiv.
Conducătorii instituţiilor publice finanţate de la buget sînt responsabili de respectarea limitelor alocaţiilor
bugetare aprobate în devizele de cheltuieli.
Ministerul Finanţelor şi/sau direcţia finanţe sînt în drept să efectueze controale tematice privind
corectitudinea elaborării şi execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
Inspectările/controalele asupra execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează periodic
de către Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor.
Rezultatele inspectărilor/ controalelor execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale sînt examinate
de către autorităţile reprezentative şi deliberative respective, cu adoptarea deciziilor corespunzătoare şi
publicarea lor în mod obligatoriu.
2.2.Generalizaţi prevederile legale privind adoptarea bugetului local de nivel unu.

Bugetul unităţii administrativ-teritoriale se elaborează de către autoritatea executivă a acesteia, ţinîndu-se
cont de următoarele prevederi:
b) în termen de 10 zile după primirea notelor metodologice, direcţia finanţe comunică autorităţilor
executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi principiile de bază ale politicii statului în
domeniul veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe anul(anii) următor(i) şi momentele specifice de calculare a
transferurilor ce se prognozează a fi alocate acestor bugete de la bugetul de stat;
c) în termen de 20 de zile după primirea notelor metodologice specificate, autorităţile executive ale
unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi asigură elaborarea prognozei tuturor tipurilor de impozite
şi taxe ce urmează a fi colectate în anul(anii) următor(i) în unitatea administrativ-teritorială respectivă,
precum şi a proiectului bugetului autorităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, care se prezintă direcţiei
finanţe pentru analiza corectitudinii proiectului şi întocmirea sintezei consolidate a proiectelor bugetelor
unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea;
d) în termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţia finanţe prezintă Ministerului Finanţelor, pentru
consultare şi includere în bugetul public naţional, sinteza consolidată a proiectelor bugetelor unităţilor
administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea.
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează proiectul bugetului unităţii administrativ-
teritoriale în două lecturi.
1. În prima lectură, autoritatea reprezentativă şi deliberativă audiază şi examinează raportul autorităţii
executive respective privind proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, examinează şi aprobă
volumul total al veniturilor şi cheltuielilor bugetului respectiv.
2. În lectura a doua, autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează şi aprobă:
a) structura veniturilor;
b) cheltuielile, structura şi destinaţia lor;
c) balanţa bugetului şi sursele de finanţare;
d) transferurile de la/către alte bugete;
e) cuantumul fondului de rezervă (fondul de rezervă este utilizat în conformitate cu regulamentul de utilizare
a mijloacelor fondului, aprobat în condiţiile art. 18 din prezenta lege);
f) cotele impozitelor şi taxelor locale ce vor fi încasate în buget;
g) nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate de instituţiile publice finanţate de la bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale; ș.a.
23
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă aprobă bugetul unităţii administrativ-teritoriale pe anul bugetar

următor cel tîrziu la data de 10 decembrie.
Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la începutul anului bugetar, efectuarea
transferurilor cu destinaţie generală la bugetul respectiv se suspendă pînă la aprobarea bugetului.
Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la data de 31 decembrie, finanţarea
cheltuielilor se efectuează lunar proporţional mărimii de 1/12 parte din suma cheltuielilor, conform
clasificaţiei bugetare pe anul bugetar precedent, în limita resurselor financiare disponibile, pînă la aprobarea
noului buget.
După aprobarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, autoritatea executivă respectivă
prezintă direcţiei finanţe o copie a deciziei privind aprobarea bugetului, legalizată de secretarul autorităţii
reprezentative şi deliberative.
În termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţia finanţe prezintă ministerului sinteza consolidată a
bugetelor aprobate ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea pentru a fi incluse în
bugetul public naţional.
2.3.Evaluaţi gradul de autonomie a autoritaţilor publice locale prin prisma relaţiilor interbugetare.
Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial, care au autorități publice diferite de
cele ale statului.
Autonomia financiară a acestora este absolut necesară, deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă
fără această autonomie financiară, care-i asigură suportul financiar al funcționării.
Există și o altă ipoteză în acest sens, și anume: comunitățile locale își cunosc cel mai bine posibilitățile
privind resursele bănești de proveniență publică, dar, mai ales, nevoile privind cheltuielile ce trebuie
acoperite privind producerea de servicii publice pe plan local.
Problematica generală a autonomiei locale pentru statele europene face obiectivul Cartei Europene privind
exercițiul autonom al puterii locale, adoptată în 1985 la Strasburg, ratificată de Parlamentul RM în 1998.
Art. 9 al Cartei sus-menționate ne expune următoarele principii, care se referă nemijlocit la
administrarea finanțelor publice locale, și anume:
 colectivitățile locale au dreptul la resurse proprii adecvate, de care să poată dispune liber, în vederea
exercitării atribuțiilor lor;
 resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile
stabilite pentru ele prin Constituție sau alte acte normative;
 cel puțin o parte din resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să provină din impozite și
taxe locale;
 sistemul financiar trebuie să fie de natură suficient de diversificată și dinamică, încît să le permită să
urmărească, pe cît de posibil, evoluția reală a costurilor exercitării competențelor lor;
 protecția colectivităților locale mai slabe din punct de vedere financiar;
 colectivitățile locale trebuie să fie consultate asupra modalităților în care le vor fi realocate sau
alocate sumele redistribuite;
 subvențiile acordate colectivităților locale nu trebuie să fie destinate, în măsura în care este posibil,
finanțării unor proiecte expres specificate;
 în scopul finanțării propriilor obiective de investiții, colectivitățile locale trebuie să aibă acces la
piața de capital.
Prevederile respective trebuie realizate prin implementarea lor în actele normative, dar și în practică,
evident.
Legea 181.Articolul 32. Relaţiile interbugetare
Bugetele componente ale bugetului public naţional se administrează independent unul de altul şi pot fi
angajate în relaţii interbugetare în conformitate cu art. 33–35.
Articolul 33. Relaţiile între bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat
Relaţiile între bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat se realizează prin:
24
a) transferuri cu destinaţie specială pentru acordarea prestaţiilor sociale şi pentru alte cheltuieli care, potrivit
legislaţiei în vigoare, se suportă de la bugetul de stat prin intermediul bugetului asigurărilor sociale de stat;
b) transferuri de la bugetul de stat pentru acoperirea insuficienţei veniturilor bugetului asigurărilor sociale de
stat, în cazul în care resursele bugetului asigurărilor sociale de stat nu acoperă cheltuielile acestuia.
Volumul transferurilor menţionate la alin.(1) se stabileşte în conformitate cu legislaţia în domeniul protecţiei
sociale.
Articolul 34. Relaţiile între bugetul de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală
Relaţiile între bugetul de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală se realizează prin
transferuri de la bugetul de stat pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a categoriilor de persoane
pentru care, conform legislaţiei, Guvernul are calitatea de asigurat, precum şi prin alte transferuri cu
destinaţie specială pentru implementarea unor programe de sănătate.
Volumul transferurilor menţionate la alin. (1) se stabileşte în conformitate cu legislaţia ce reglementează
sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum şi cu alte acte normative în domeniul ocrotirii
sănătăţii.
Articolul 35. Relaţiile între bugetul de stat şi bugetele locale
Relaţiile între bugetul de stat şi bugetele locale se realizează prin:
a) transferuri cu destinaţie generală;
b) transferuri cu destinaţie specială.
Mecanismul, criteriile şi modul de stabilire a transferurilor interbugetare se reglementează de legislaţia
privind finanţele publice locale şi de alte acte normative.
25
Test nr.5
Finanţele publice
1.1.Determinaţi principiile activităţii financiare ale statului.
Finanțele publice, ca relații financiare, se caracterizează prin următoarele trăsături:
 sunt relații sau raporturi cu caracter economic, întrucît ele apar în procesul formării, repartizării și
utilizării produsului social;
 sînt relații ce îmbracă o formă bănească, deoarece apar în procesul de producție și circulație a
mărfurilor, apar în procesul de atribuire lui, apar în raporturile dintre autoritățile publice, agenți
economici și populație;
 sunt relații fără echivalent, întrucît nu presupun în mod necesar o contraprestație directă (imediată)
din partea subiectului beneficiar al mijloacelor bănești (agenții economici, statul etc.);
 mijloacele bănești sub care se prezintă relațiile financiare nu se rambursează. De ex., mijloacele de
formare ale bugetului public național, acele transferuri făcute către populație sub formă de salarii,
pensii, burse, indemnizații, ajutoare etc.
Pr.reducerii la minia a cheltuielilor publice

Pr.veniturilor publice se constituie pe baza contribuției generale
Pr.impozitele publice , taxele, trebuiau în așa mod stabilite încât să aibă un character neutru, astfel să nu
modifice relațiile social-economice deja existente
Pr.asigurării și menținerii echilibrului între veniturile și cheltuielile statului
1.2.Clasificaţi organele de activitate financiară ale statului.

Parlamentul are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) adoptă acte legislative în domeniul finanţelor publice;
b) adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, modificările şi completările la
legislaţie ce rezultă din politica bugetar-fiscală;
c) adoptă legile bugetare anuale şi legile privind modificarea bugetelor;
Guvernul are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul gestionării finanţelor publice, în
conformitate cu principiile şi regulile stabilite de prezenta lege;
b) asigură durabilitatea programului de guvernare şi a altor documente de politici din punct de vedere
bugetar-fiscal;
d) aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului proiectul legii privind limitele
macrobugetare pe termen mediu;
e) aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare anuale, precum şi proiectele de legi privind
modificarea bugetelor;
Ministerul Finanţelor este autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice şi are următoarele
competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) stabileşte activităţile intermediare ale calendarului bugetar şi monitorizează implementarea acestuia,
precum şi asigură coordonarea generală a procesului bugetar;
b) elaborează şi asigură implementarea politicii bugetar-fiscale în conformitate cu principiile şi regulile
bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege;
c) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare cadrul bugetar pe termen mediu şi proiectul legii privind
limitele macrobugetare pe termen mediu;
Autorităţile publice centrale au următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) organizează sistemele de planificare, executare, evidenţă contabilă şi raportare a bugetului în cadrul
autorităţii publice respective şi, după caz, în cadrul instituţiilor bugetare din subordine;
b) elaborează, aprobă, asigură implementarea şi raportează strategiile sectoriale de cheltuieli;
c) stabileşte priorităţile de politică sectorială şi asigură conformitatea strategiilor sectoriale de cheltuieli cu
documentele de planificare strategică şi cu limitele de cheltuieli prognozate/aprobate în buget;
26
Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice conlucrează cu alte autorităţi publice centrale şi
locale, care, la rîndul lor, sînt obligate să colaboreze şi să prezinte orice informaţie necesară autorităţii
publice de specialitate.
Autoritatea publică centrală în domeniul protecţiei sociale are următoarele competenţe şi responsabilităţi
de bază:
a) elaborează politicile în domeniul asigurărilor sociale de stat şi asistenţei sociale şi prezintă Ministerului
Finanţelor, în baza propunerilor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, prognoze ale bugetului asigurărilor
sociale de stat şi alte informaţii necesare pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu;
b) prezintă şi promovează, în procesul consultărilor cu Ministerul Finanţelor, Guvernul şi cu Parlamentul,
proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv şi, în caz de necesitate, proiecte de legi
privind modificarea bugetului în cauză;
Casa Naţională de Asigurări Sociale are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) elaborează şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul protecţiei sociale prognoze ale bugetului
asigurărilor sociale de stat şi alte informaţii necesare pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu;
b) întocmeşte şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul protecţiei sociale proiectul legii anuale a
bugetului asigurărilor sociale de stat şi, în caz de necesitate, propuneri de modificare a bugetului asigurărilor
sociale de stat, precum şi furnizează informaţiile necesare pentru fundamentarea acestora;
Autoritatea publică centrală în domeniul ocrotirii sănătăţii are următoarele competenţe şi responsabilităţi
de bază:
a) elaborează politica în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi prezintă Ministerului
Finanţelor, în baza propunerilor Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, prognoze ale fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi alte informaţii necesare pentru elaborarea cadrului bugetar pe
termen mediu;
Compania Naţională de Asigurări în Medicină are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) elaborează şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii prognoze ale fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi alte informaţii necesare pentru elaborarea cadrului bugetar pe
termen mediu;
Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) elaborează, aprobă şi administrează bugetele locale cu respectarea principiilor şi regulilor stabilite de
prezenta lege şi în conformitate cu legislaţia privind finanţele publice locale;
b) elaborează prognoze bugetare şi întreprind, în limitele competenţelor, măsuri pentru creşterea bazei
fiscale şi asigurarea sustenabilităţii bugetelor locale pe termen mediu şi lung;
Instituţiile bugetare au următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) elaborează şi prezintă propuneri de buget;
b) repartizează limitele de alocaţii bugetare conform clasificaţiei bugetare;
f) asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în conformitate cu
principiile bunei guvernări;
Banca Naţională a Moldovei- a) stabileşte şi implementează politica monetară şi valutară în stat;
b) acţionează ca bancher şi agent fiscal al statului;
c) întocmeşte analize economice şi monetare şi în baza lor adresează Guvernului propuneri, aduce
rezultatele analizelor la cunoştinţa publicului;
d) licenţiază, supraveghează şi reglementează activitatea instituţiilor financiare;
e) acordă credite băncilor;
Curtea de Conturi este unica autoritate publică a statului care exercită controlul asupra formării,
administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi administrării patrimoniului public prin
realizarea auditului extern în sectorul public în calitate de instituţie supremă de audit şi este protejată legal
de interferenţa din partea organelor de drept sau cu funcţii de control.
Activitatea financiara a statului nostru la etapa actuala are loc in conditiile colaborarii cu organismele
financiare internationale -
Fondul Monetar International- Obiective principale: promovarea cooperării monetare internaționale și a
stabilității valutare, stimularea creșterii economice, asigurarea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă,
27
acordare de asistență financiară temporară pentru țările care se confruntă cu dezechilibre ale balanțelor de
plăți.
Monitorizează acțiunile și politicile economice și financiare din țările membre, precum și la nivel global,
acordă asistență tehnică, creditarea țărilor membre cu dezechilibre în balanța de plăți.
BERD- Obiectivul BERD este de a susține dezvoltarea economică a țărilor din centrul și estul Europei,
sudul și estul Mării Mediterane și Asia Centrală, precum și extinderea principiilor economiei de piață,
promovarea inițiativei private și antreprenoriale și aplicarea principiilor democrației pluraliste.
Banca Mondiala- este o bancă susținută cu finanțări internaționale care oferă asistență financiară și tehnică
țărilor sărace.
Banca de investitii- ce se implică alături de alte instituții bancare, în finanțarea programelor de investiții
care sunt conforme cu obiectivele economice stabilite de UE și care servesc intereselor europene comune
1.3.Formulaţi judecăţi privind conceptele aplicabile finanţelor publice specifice RM.

Conceptele privind finanțele publice au evoluat concomitent cu istoria. Or în diferite etape a dezvoltării
social- economice aplicabilitatea finanâelor publice cunoaște diferite practice și idei.
Concepția clasică privind finanțele publice reflectă doctrina liberală în dezvoltarea economică a societății.
La baza concepțiilor clasice au stat un șir de principii, unul fiind caracteristic sec. XX: Guvernul cel mai bun
este acel care guvernează cel mai puțin. (cocepția clasică a finanțelor publice)
După Primul Război Mondial se afirmă tot mai mult doctrina de intervenție a statului în sfera economică,
ceea ce a dus la creșterea rolului autorităților publice în viața economică, prevenirea crizelor economice, iar
în cazul de producere a acestor crize- luarea de măsuri pentru lichidarea acestora. Obiectivele economice ale
Guvernului, în acea perioadă, au fost să promoveze eficiența, stabilitatea și echitatea. Astfel, promovarea
stabilității economice urmărește înregistrarea unei creșteri economice și de durată, ocuparea deplină a mînei
de lucru, stabilitatea prețului. În scopul promovării echității, Guvernul urmărește eliminarea inegalităților de
venit prin următoarele elemente:
 impozitarea progresivă;
 transferuri din bugetul de stat;
 subvenționarea categoriilor defavorizate.
( perioada modernă)
Perioada finanțelor publice postmoderne se împarte în:
-neoliberalism- susținători: M. Thatcher, R. Reegan, nu susține implicarea masivă a statului în activitatea
economică
-neokeynesism- viceversa
Cât privește Republica Moldova aceasta a trecut prin perioade grele economice, însă încă din perioada
comunistă țara noastră a trecut la neoliberalism. Iar unii doctrinari afirmă că aceata a fost primul pas spre
eșecurile noatre.
Această orientare a statului nostru reiese dintr-un șir de acte adoptate de Parlament precum Legea concurenței
care prevede interzicerea practicilor, înțelegerilor anticoncurențiale; abuzul de poziția dominantă; stabilirea
de condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici; interzicerea concurenței neloiale;
reglementările cu privire la concentrările economice etc. Existența unei economii sociale de piață,
stabilizarea prețurilor prin intermediul autorităților statale. Precum și faptul că rolul statului apara ca a unui
stat polițienesc, monopolul care deja s-a cimentat demult în unele sectoare ale economiei naționale.
Rezumând cele spuse, RM tinde să fie un stat cu o politică economică neoliberală, cu înclinații europene
și aspirații democratice, totuși acesta nu se poate debarasa de caracteristicile liberalismului clasic.
28
Bugetul local
2.1.Relataţi despre regulile impuse de Carta Europeană a Autonomiei Locale.
Carta impune părţilor aplicarea regulilor care garantează independenţa politică, administrativă şi financiară a
colectivităţilor locale. Aceasta prevede că principiul autonomiei locale trebuie să se fundamenteze pe o bază
juridică, inclusă de preferinţe în Constituţie. Colectivităţile locale trebuie să fie alese prin sufragiu universal.
Autorităţile locale trebuie să aibă capacitatea de a reglementa şi administra afacerile publice, în limitele
legii, sub propria răspundere şi în beneficiul propriilor populaţii. Prin urmare, Carta prevede că exercitarea
responsabilităţilor publice trebuie să revină, de o manieră generală, autorităţilor care sunt cel mai aproape de
cetăţeni. Doar responsabilităţile care nu pot fi asumate în mod eficient la un nivel inferior trebuie să fie
rezervate competenţei autorităţilor de nivel superior.
În acest scop, Carta enunţă principiile ce privesc protecţia limitelor teritoriale ale colectivităţilor locale,
structurile şi mijloacele administrative pe care colectivităţile locale trebuie să le definească ele înseşi pentru
realizarea prorpiilor misiuni, condiţiile de exercitare a responsabilităţilor la nivel local, controlul
administrativ al activităţilor colectivităţilor locale, resursele financiare ale colectivităţilor locale şi protecţia
juridică a autonomiei locale.
Principiile autonomiei locale conţinute în Cartă se aplică tuturor categoriilor de colectivităţi locale. Fiecare
Parte se angajează să respecte cel puţin douăzeci de paragrafe ale Părţii I a Cartei dintre care cel puţin zece
sunt alese obligator dintr-un "nucleu dur".
2.2.Generalizaţi prevederile legale privind procedura adoptării bugetelor locale de nivelul 2.

Autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul al doilea - autorităţi publice, luate în ansamblu, care
sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului, municipiului Chişinău, municipiului Bălţi, unităţii
teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor
populaţiei unităţii administrativ-teritoriale respective;
Autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile de elaborarea şi aprobarea bugetelor proprii
conform prevederilor legale, în baza clasificaţiei bugetare şi metodologiei bugetare aprobate de Ministerul
Finanţelor. Bugetul unităţii administrativ-teritoriale se elaborează de către autoritatea executivă a acesteia,
ţinîndu-se cont de prevederile legale.
Autoritatea executivă prezintă autorităţii reprezentative şi deliberative respective, printr-o dispoziţie, cel
tîrziu la data de 1 noiembrie, proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe anul următor spre
examinare şi aprobare. Proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, însoţit de nota informativă,
prezentat spre aprobare autorităţii reprezentative şi deliberative respective, include:
a) proiectul deciziei autorităţii reprezentative şi deliberative privind aprobarea bugetului;
b) anexele la proiectul deciziei.
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale
în două lecturi. În prima lectură, autoritatea reprezentativă şi deliberativă audiază şi examinează raportul
autorităţii executive respective privind proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, examinează şi
aprobă volumul total al veniturilor şi cheltuielilor bugetului respectiv. În lectura a doua, autoritatea
reprezentativă şi deliberativă examinează şi aprobă:
d) transferurile de la/către alte bugete; etc.
Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, aprobate de către autorităţile reprezentative şi deliberative
respective, şi rectificările la aceste bugete sînt date publicităţii în mod obligatoriu. Dacă bugetul unităţii
administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la începutul anului bugetar, efectuarea transferurilor cu
destinaţie generală la bugetul respectiv se suspendă pînă la aprobarea bugetului.
29
2.3.Argumentaţi importanţa principiului autonomiei locale pentru dezvoltarea unităţii administrativ-

teritoriale.
Conform Legii privind administraţia publică locală
Art.3 Administrarea publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei
locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în
probleme locale de interes deosebit.
Autorităţile administraţiei publice locale beneficiază de autonomie decizională, organizaţională, gestionară
şi financiară, au dreptul la iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea treburilor publice locale,
exercitîndu-şi, în condiţiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat.Aplicarea principiilor
enunţate în prezentul articol nu poate afecta caracterul unitar şi indivizibil al statului.
cele ale statului.
colectivitățile locale au dreptul la resurse proprii adecvate, de care să poată dispune liber, în vederea
resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile stabilite pentru
ele prin Constituție sau alte acte normative;
cel puțin o parte din resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să provină din impozite și taxe
locale;
sistemul financiar trebuie să fie de natură suficient de diversificată și dinamică, încît să le permită să
protecția colectivităților locale mai slabe din punct de vedere financiar;
colectivitățile locale trebuie să fie consultate asupra modalităților în care le vor fi realocate sau alocate
sumele redistribuite;
subvențiile acordate colectivităților locale nu trebuie să fie destinate, în măsura în care este posibil, finanțării
unor proiecte expres specificate;
în scopul finanțării propriilor obiective de investiții, colectivitățile locale trebuie să aibă acces la piața de
capital.
evident.
30
Test 6
I Finanțele publice
1. Identificați organele de activitate financiară a statului
Organele de activitate financiară a statului sunt
- Parlamentul, ca putere legislative care adoptă legile și actele cu privire la finanțele publice ale statului.
- Guvernul ca organ care exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul gestionării
finanţelor publice
- Ministerul Finanțelor- autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice
- autoritățile publice centrale
- autoritățile administrației publice locale
- instituțiile bugetare care elaborează şi prezintă propuneri de buget, repartizează limitele de alocaţii
bugetare conform clasificaţiei bugetare etc.
- Curtea de Conturi
- BNM
2. Demonstrați corelația dintre formele juridice și nejuridice ale activității financiare a statului
Formele juridice constau ăn adoptarea actelor financiare juridice pe când cele nejuridice constau în instruirea
activității financiare, a ăntreprinderilor, instituțiilor, explicarea legislației financiare populației, petrecerea
seminarelor și meselor rotunde, pregătirea materialelor pentru planificarea, prognozarea și darea de seamă în
domeniul financiar.
Corelația dintre aceste 2 forme este una evidentă, or prin forma juridică apare normal, care urmează a fi
implimentată și folosită în societate pe când forma nejuridică ajută la implimentarea acesteia, pregătește
persoanele pentru folosirea și aplicarea normelor legale,
3. Dezvoltați elementele sistemului financiar al RM la etapa actuală
Sistemul financiar al RM, la etapa actuală, este compus din următoarele elemente:
1. sistemul bugetar- art. 3 din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale Sistemul
bugetar este un sistem de bugete reglementate prin lege, format din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat (BASS), fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală și
bugetele unităților administrativ-teritoriale (UTA).
2. Fondurile de urgență- fonduri de rezervă și fonduri de intervenții
3. Următorul element structural sunt finanțele sau fondurile întreprinderilor sau instituțiilor publice.
Art. 130 din Constituția RM ne spune că formarea, administrarea, utilizarea și controlul resurselor
financiare ale statului, ale UTA și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.
4. Următorul element este asigurarea de stat obligatorie. Tangențial, și acea asigurare din domeniul
privat poate fi inclusă în capitolul respectiv.
5. Un alt element este creditul (atît împrumutul de stat (intern și extern), cît și creditul bancar).
31
II Veniturile publice
1. Relatați despre particularitățile taxelor comparativ cu impozitele
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și
concrete, de către organul împuternicit sau persoana cu funcție de răspundere a acestuia, pentru sau în raport
cu contribuabilul care a achitat această plată.
Iar taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Trăsăturile caracteristice ale taxelor:
1. subiectul plătitor este precis determinat doar din momentul cînd acesta solicită îndeplinirea unui act,
prestarea unui serviciu sau efectuarea unei lucrări;
2. taxa reprezintă o plată neechivalentă pentru actele, serviciile sau lucrările prestate;
3. taxa reprezintă o contribuție de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de aceste
persoane;
4. taxa este una anticipativă. Ea este datorată și trebuie achitată în momentul solicitării actului,
serviciului sau a unei lucrări ce urmează a fi îndeplinită ulterior de către instituțiile publice;
5. taxa este unică- pentru unul și același act este obligatoriu să fie achitată o singură taxă;
6. sancțiunea întocmirii sau eliberării actelor care nu au fost legal taxate este nulitate;
7. răspunderea pentru neîndeplinirea obligației de plată revine primordial persoanei încadrate în
instituțiile publice, care avea obligația să pretindă și să încaseze această plată.
2. Determinați drepturile și obligațiile contribuabililor

Contribuabilul are dreptul:
a) să obţină pe gratis de la inspectoratul fiscal de stat teritorial şi serviciul de colectare a impozitelor şi
taxelor locale informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi despre actele normative care
reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;
b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi a persoanelor
cu funcţii de răspundere ale acestora;
c) să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau prin intermediul
reprezentantului său;
d) să direcţioneze anual un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat anual la buget
către beneficiarii desemnării procentuale potrivit art.152 dacă nu are datorii la impozitul pe venit pentru
perioadele fiscale anterioare;
e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile prevăzute de CF
e1) să solicite şi să obţină de la Serviciul Fiscal de Stat soluţia fiscală individuală anticipată în modul şi în
condiţiile prevăzute de CF
f) să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de răspundere ale
acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor
g) să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cu atribuţii de
administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;
i) să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe perioada fiscală în
care a întrunit toate condiţiile stabilite.
Contribuabilul este obligat:
a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare a activităţii de
întreprinzător;
b) să se pună la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul stabilit în documentele de constituire
(înregistrare), să prezinte informaţiile iniţiale (şi să comunice modificările ulterioare) cu privire la sediul său,
sediul subdiviziunilor, denumirea şi sediul instituţiilor financiare în care sînt deschise conturi, precum şi cu
privire la sistarea temporară a activităţii subdiviziunilor
32
c)să ţină contabilitatea conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte
Serviciului Fiscal de Stat şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale
prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidență în conformitate cu cerinţele
legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru
înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista
genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea
maşinilor de casă şi de control
c1) să utilizeze sisteme informaţionale computerizate, softuri pentru maşini de casă şi control, certificate la
Comisia de certificare a Ministerului Finanţelor, în modul stabilit de Guvern
c2) în cazul agentului economic care livrează sisteme informaţionale computerizate, softuri pentru maşini de
casă şi control, să certifice aceste sisteme informaţionale computerizate, softuri pentru maşini de casă şi
control la Comisia de certificare a Ministerului Finanţelor, în modul stabilit de Guvern
d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de întreprinzător, precum şi
despre alte obiecte ale impunerii
e) să achite la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele calculate ale
impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate
f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de
răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale
şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la
buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor, să permită accesul, în cazul ţinerii evidenţei
computerizate, la sistemul electronic de contabilitate;
f1) în caz de solicitare a soluţiei fiscale individuale anticipate, să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, la prima
cerere, informaţii veridice, documente, explicaţii şi/sau probe suplimentare privind activitatea desfăşurată,
privind situaţiile şi/sau tranzacţiile viitoare
g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de răspundere ale
organelor cu atribuţii de administrare fiscală accesul liber în spaţiile de producţie, în depozite, în localurile
de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia încăperilor utilizate exclusiv ca spaţiu locativ) pentru
inspectarea lor în scopul verificării autenticităţii datelor din documentele contabile, din dările de seamă, din
declaraţiile fiscale, din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii obligaţiilor faţă de buget
3. Precizați stingerea oligațiilor bugetare prin prescripție

Dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina obligaţia
fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripţie în modul stabilit de Guvern. Concomitent, se stinge
şi obligaţia fiscală a contribuabilului. Stingerea obligaţiei fiscale în urma survenirii termenelor de prescripţie
se face în baza unei decizii scrise a conducerii organelor cu atribuţii de administrare fiscală care
administrează obligaţia fiscală respectivă, iar în cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale
– în baza deciziei adoptate de către consiliul local.
Obligaţiile fiscale pot fi determinate de către contribuabil şi Serviciul Fiscal de Stat sau alte organe cu
atribuţii de administrare fiscală în următoarele termene:
a) impozitele, taxele, majorările de întîrziere – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea
dării de seamă fiscale respective sau pentru plata impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii), în
cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale;
b) sancţiunile fiscale aferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită
pentru prezentarea dării de seamă fiscale privind impozitul şi taxa menţionată sau pentru plata impozitului şi
taxei în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale;
c) sancţiunile fiscale neaferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani din data săvîrşirii încălcării
fiscale.
Dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită, ea poate fi stinsă prin
executare silită de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prezentul titlu sau de către instanţa
33
judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile Serviciului Fiscal de Stat sau sesizarea instanţei
judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligaţiei fiscale.
Termenul de prescripție pentru compensarea sau restituirea sumelor care sunt în plus- 6 ani.
34
Test 7
I Circulația monetară
1. Relatați despre funcțiile monedei
Funcțiile monedei:
 funcția de evaluare a valorilor economice- cu moneda se măsoară valori materiale, se exprimă
prețurile, puterea de cumpărare, creditul;
 funcția de mijlocire a schimbului de bunuri și servicii- prin schimb, produsele devin mărfuri a căror
circulație este înlesnită de monedă.
 funcția de mijlocire a plăților- ea dobîndește calitatea de monedă legală, întrucît creditorul este
obligat să primească moneda aflată în circulație la data lichidării unei datorii;
 funcția de mijlocire a creditului- creditul reprezintă transmiterea temporară a unei puteri de
cumpărare. El este un împrumut de monedă. Montesquieu spunea că banul este un semn al valorii, și cui îi
lipsește, trebuie să-l împrumute;
 funcția de mijlocire a economiilor- disponibilitățile temporare ale populației se pot valorifica cu
ajutorul monedei. Tot ceea ce deținem (bunuri mobile sau imobile), în anumite momente facem referință la
cît costă;
 funcția de tezaurizare- cu ajutorul monedei se pot păstra și transfera valorile care se cer menținute în
timp pe o perioadă îndelungată, (vezi! Dan Grosu-Șaguna) în condițiile circulației banilor cu
circulație..... ???(exprimați în aur). În literatura de specialitate se mai menționează că și Banca Națională a
statelor realizează această funcție;
 funcția socială de distribuire și redistribuire a bunurilor și serviciilor- produsul social se distribuie, cu
ajutorul monedei, celor care au contribuit direct sau indirect la crearea lui;
 funcția de bani mondiali (bani universali)- acești bani mondiali servesc drept:
a.mijloc internațional de plată- se realizează pentru achitarea datoriilor externe;
b.mijloc internațional de cumpărare a mărfurilor din străinătate- forma de plată în numerar- cash
c.întruchiparea generală a avuției publice și mijloc de transfer al acesteia dintr-o țară în alta.( ex., tezaurul
României care se află la Moscova. )
2. Stabiliți avantajle și dezavantajele plăților în numerar

Avantajele (și dezavantajele) plăților fără numerar comparativ cu plățile în cash:
1. numerarul disponibil al persoanei fizice și juridice ar reprezenta un capital în stare latentă
(păstrați banii în seifuri, la ciorap, case bani etc.). Același capital, depus la o instituție bancară, ar putea fi
investit în acțiuni economice, iar depunătorului îi revine un profit sub formă de dobîndă;
2. dobînda oferită pentru depozit;
3. riscurile legate de păstrarea sau manipularea numerarului (pierdere, furt, deteriorare, timp irosit cu
numărătoarea ș.a.) sunt înlăturate în cazul plăților fără numerar;
4. plățile cu numerar presupun o deplasare a părților. Această situație incomodă și riscantă se
poate evita prin plățile fără numerar, care se execută rapid, în termene scurte și la distanțe foarte mari;
5. plățile cu numerar pot fi revăzute, verificate, probate și controlate după documentele de evidență
bancară, chiar și după trecerea unui nr. de ani de la efectuarea lor (5 ani);
6. depunătorul are posibilitatea de a se elibera de preocupările pentru unele plăți periodice,
cum ar fi serviciile comunale, impozite, taxe, contribuții, chirie, abonamente etc., printr-un ordin dat
instituției bancare la care își are deschis contul;
7. economisirea unor importante sume de bani, necesare sau legate de mînuirea numerarului,
cum ar fi cheltuielile de producere, de circulație, de retragere, de distrugere etc.; ș.a.
Dezavantajele plăților fără numerar comparativ cu plățile în cash:
1. comisioanele mari;
2. neîncrederea și riscul de falimentare a instituțiilor bancare;
3. riscul de piraterie a banilor fără numerar;
35
4. blocarea sistemului;
5. durata în timp
3. Estimați modul de realizare a plăților în numerar de către persoanele juridice conform legislație
RM
HOTĂRÎRE de Guvern Nr. 764 din 25.11.1992 privind aprobarea Normelor pentru efectuarea
operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova, prevede că Toate întreprinderile de stat,
cooperatiste, pe acţiuni, de arendă colective, mixte, obşteşti etc., asociaţiile, organizaţiile şi instituţiile (în
continuare - întreprinderi), indiferent de statutul lor juridic, sînt obligate să consemneze mijloacele lor
băneşti în instituţiile financiare. Numerarul primit de întreprinderi de la instituţiile financiare este utilizat în
scopurile pentru care a fost eliberat.
Întreprinderile, de regulă, primescde la instituţiile financiare ale republicii bani în numerar pentru retribuirea
muncii, plata pensiilor şi indemnizaţiilor, achiziţionarea producţiei agricole, procurarea ambalajului şi
obiectelor de la populaţie, acoperirea cheltuielilor de deplasare şi pentru alte scopuri prevăzute.
-Hot Guv nr. 474 din 1998 cp la aplicarea mașinilor de casă și de control cu memorie fiscală
Conform pct. 1 :Se obligă contribuabilii care, potrivit legislaţiei în vigoare, au obligativitatea ţinerii
contabilităţii să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi de control cu
memorie fiscală.
Conform Anexei 5 a Hotărîrii nr. 474 : La efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru operaţiunile
economice cu plătitorii, contribuabilii sînt obligaţi să utilizeze MCC, eliberînd plătitorilor bonurile de casă
emise de acestea.
-Legea RM nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenotriat și întreprinderi (art. 10 (5))
Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care
efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de mii de lei lunar, în baza obligaţiilor
lor financiare, încălcînd modul stabilit de decontare prin virament, precum şi care efectuează decontări în
numerar şi prin virament prin intermediari, indiferent de suma decontării efectuate, Serviciul Fiscal de Stat,
aplică sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la
bugetul de stat.
-Hot BNM nr. 200 din 2006 prin care s-a aprobat Regulamentul cu privire la operațiunile în numerar în
băncile din RM
Operaţiunile cu numerar în Bănci
În funcţie de spectrul serviciilor prestate, Banca este în drept să efectueze încasări şi eliberări de numerar.
Încasările de numerar includ:
a) depuneri în conturile entităţilor sau persoanelor fizice, deschise la Bancă;
b) încasări în numerar generate de activitatea Băncii;
c) retrageri de numerar de la filialele aceleiaşi Bănci sau de la oricare altă Bancă sau filialele acesteia;
d) retrageri de numerar de la BNM.
Eliberările de numerar includ:
a) retrageri de numerar de către clienţii Băncii;
b) plăţi generate de activitatea Băncii;
c) eliberări de numerar între casieriile filialelor aceleiaşi Bănci sau către orice altă Bancă sau filialele
acesteia;
d) depuneri de numerar la BNM.
36
1. Definiți noțiunea de taxe și impozite(legală și doctrinară)
Conform Codului fiscal impozitul reprezintă o plată obligatorie cu titlu gratuit care nu ține d eefectuarea
unor acțiuni determinate sau concrete de către organul împuternicit sau de o persoană cu funcție de
răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată conform Legii
bugetului de stat de către persoanele fizice și persoanele juridice pentru veniturile pe care le obțin sau
bunurile pe care le posedă (dreptul de proprietate).
Impozitul este acea prelevare în formă pecuniară datorată în mod definitiv, obligatoriu și fără o
contraprestație imediată și directă de o persoană fizică sau juridică ce are calitatea de contribuabil destinate
unuia dintre bugetele publice existente în sistemul bugetar al statului.
Conform Codului Fiscal taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Doctrina definește taxa ca fiind acea sumă datorată de către persoanele fizice și/sau juridice pentru
anumite acte și servicii îndeplinite/prestate la cererea și în folosul acestora de către anumite organe de stat,
instituții publice sau alte persoane asimilate acestora.
2. Determinați particulartățile ce individualează obligația bugetară
Obligația bugetară este o obligație juridică, deoarece ea definește conținutul unui raport juridic ce ia naștere
între stat și persoanele determinate de lege (contribuabili), raport juridic al cărui izvor este legea, iar, în caz
de necesitate, executarea lui este asigurată prin forța de constrîngere a statului.
Particularitățile raportului juridic de drept bugetar:
1. izvorul obligației bugetare va fi întotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege;
2. beneficiar al obligației bugetare este întreaga societate, deși calitatea de creditor o are statul;
3. obiectul obligației bugetare constă întotdeauna într-o sumă de bani, fiind unica formă în prezent prin
care se realizează respectiva plată;
4. obligația bugetară este constatată în formă scrisă prin titlu de creanță bugetară în raport cu veniturile
obținute sau bunurile deținute;
5. condițiile de stabilire și executare a obligației bugetare sunt relementate în mod diferitpentru fiecare
categorie de venituri bugetare, datorită particularităților pe care le prezintă aceste venituri;
6. modificarea obligației bugetare este determinată în cazurile prevăzute de lege, cum ar fi, de ex.,
modificările elementelor în raport, modificarea termenelor de plată, modificarea situației juridice a
contribuabilului etc. Vezi! Art. 180 Cod fiscal;
stingerea obligației bugetare se realizează prin modalități comune cu cele ale obligației civile clasice, cum ar
fi plata, executarea silită sau prescripția, dar sînt reglementate și modalități specifice ale acestor obligații,
cum ar fi compensarea, scăderea sau anularea obligației bugetare.
3. Precizați temeiurile stingerii obligației bugetare prin scădere
În Codul Fiscal art. 174 este prevăzut expres această modalitate de stingere a obligației bugetare. Astfel,
stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în situaţiile în care contribuabilul persoană fizică:
a) a decedat;
b) este declarat mort;
c) este declarat dispărut fără veste;
d) este declarat lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă.
În cazurile sus enumerate stingerea prin scădere se face în mărimea întregii obligaţii fiscale – dacă
persoana nu a lăsat (nu dispune de) bunuri – sau în mărimea părţii nestinse din obligaţia fiscală – dacă
averea lăsată de ea (averea existentă) este insuficientă.
Stingerea prin scădere a obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică are loc în urma încetării
activităţii lui prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară, prin reorganizare, precum şi în cazul în care stingerea
ei prin executare silită în conformitate cu prezentul cod este imposibilă.
37
Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în temeiul unei decizii a conducerii organului cu
atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă. În cazul serviciului de
colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia se adoptă de către consiliul local.
Serviciul Fiscal de Stat prezintă Ministerului Finanţelor rapoarte trimestriale şi anuale privind suma
obligaţiilor fiscale luate în evidenţă specială.
În lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală sau de pseudoactivitate de
întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat stinge simplificat obligaţia fiscală prin scădere contribuabililor
persoane juridice şi persoane fizice care practică activitate de întreprinzător, în condiţiile Codului Fiscal.
Serviciul Fiscal de Stat stinge simplificat prin scădere obligaţia fiscală, conform art.174 în cazul în care
stabileşte în cumul că:
a) persoana juridică are datorii la bugetul de stat, la bugetul unităţii administrativ-teritoriale şi/sau la
fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
b) persoana juridică nu este fondator al unei persoane juridice;
c) persoana juridică, în decursul ultimelor 24 de luni consecutive, nu a depus dările de seamă fiscale
prevăzute de legislaţie şi nu a efectuat operaţii pe nici un cont bancar;
d) faţă de persoana juridică au fost aplicate toate măsurile de executare silită a obligaţiei fiscale prevăzute de
lege;
e) persoana juridică nu dispune de bunuri care pot fi urmărite în scopul executării obligaţiei fiscale.
Lista contribuabililor ale căror obligaţii fiscale au fost stinse simplificat prin scădere se prezintă
entităţii abilitate cu dreptul de înregistrare de stat de către Serviciul Fiscal de Stat pentru a iniţia din oficiu
procedura de radiere din Registrul de stat.
38
Test 8
I Circulația monetară
1. Definiți și identificați elementele emisiunii monetare
Prin emisiune monetară (bănească) se înțelege un ansamblu de acte și operațiuni, realizate de Banca
Centrală a statului, concretizate în baterea semnelor monetare, stocarea, emiterea, punerea și scoaterea din
circulație a bancnotelor și monedelor metalice, precum și formarea de bani scriptuali (cecul, cambia, ordinul
de plată, alte rechizite) în conturi curente ale persoanelor fizice și juridice.
2. Determinați factorii care influențează suma de bani și viteza de circulație a banilor
Suma de bani necesară circulației monetare este formată din totalul valoric al semnelor bănești (masa
monetară), care dă posibilitatea efectuării normale a schimbului de mărfuri, prestării serviciilor, achitării
debitelor/datoriilor.
Suma de bani necesară circulației este influențată de următorii factori:
- factori de influență directă:
-modificarea volumului de mărfuri/de producție și nivelul prețurilor mărfurilor;
-.factori de influență indirectă:
-majorarea nr. de operații în credit- cu cît mai multă marfă se vinde în credit, cu atît e nevoie mai
puțin de bani și viceversa;
-dezvoltarea plăților fără numerar.
- .viteza de circulația a banilor.
Viteza de circulație a banilor (VCB) reprezintă nr. de tranzacții la care servește o unitate monetară într-
o anumită perioadă de timp.
Accelerarea vitezei de circulație a banilor duce la micșorarea masei monetare necesară circulației și invers.
anumită perioadă de timp.
VCB este influențată de mai mulți factori:
1.masa banilor necesari circulației;
2.proporția unității monetare ținută în rezervă sau tezaurizare (banii activi în economie și banii aflați în
rezerva BNM);
3.stabilitatea social-politică și conjunctura economică;
4.depinde de volumul veniturilor bănești ale populației, frecvența și ritmicitatea încasării de către populație a
veniturilor sale bănești;
5.gradul de coincidență între încasările și plățile bănești ale populației; corelația dintre fondul de cumpărare
și fondul de mărfuri;
6.factorul psihologic al încrederii populației în puterea de cumpărare a monedei naționale
3. Formulați excepțiile prevăzute de lege privind mijloacele legale de plată pe teritoriul RM
Din analiza legislației mai multor state, pentru stingerea obligațiilor distingem următoarele forme:
 plățile cu numerar, în care se întrebuințează semnul monetar metalic sau de hîrtie;
 plățile prin compensație sau clearing, care constau în compensarea de drepturi și obligații reciproce
(vezi! Art. 4-8 Legea cp la BNM);
 plățile fără numerar, care se realizează prin faptul că moneda ce ar trebui să facă obiectul plății, în loc
să fie înmînată beneficiarului sub formă de monedă manuală, este substituită cu o dispoziție prin care din
disponibilul existent în contul debitorului se trece în contul beneficiarului suma convenită ca plată.
Pentru realizarea unui sistem de plăți fără numerar, sunt necesare o serie de instituții specializate, legate între
ele prin mijloace tehnice și juridice, și anume:
-Banca centrală a statului
-Băncile comerciale
-Băncile corespondente (de ex., Groupe Societe Generale)
-alte instituții financiare (de ex., Poșta Moldovei).
39
Existența și perfecționarea acestor instituții este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cel puțin 2
condiții:
1. încrederea populației în bănci și în cei care administrează aceste bănci (Unibank, Banca Socială,
BEM ș.a.);
2. încrederea reciprocă între bănci, pe de o parte, și între cei ce administează aceste bănci, pe de altă
parte.
Conform Legii cu privire la BNM: Unitatea monetară a Republicii Moldova este leul moldovenesc. Un leu
se divizează în 100 de bani.
Leul moldovenesc este mijlocul legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova.
Bancnotele şi monedele metalice, emise de Banca Naţională ca mijloc de plată şi care nu sînt retrase
din circulaţie, trebuie să fie acceptate la valoarea lor nominală pentru plata tuturor datoriilor publice
sau private pe teritoriul Republicii Moldova.
40
1. Relatați despre funcțiile impozitelor și taxelor
Impozitele și taxele la care sunt obligate subiectele plătitoare îndeplinesc, în principal, următoarele funcții:
- contribuția la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societății;
- redistribuirea unor venituri primare sau derivate;
- reglarea unor fenomene economice sau sociale
2. Clasificați impozitele
După trăsăturile de fond și de formă avem:
- Impozite directe- se percep direct de la persoanele fizice și juridice. Sunt impozite directe
reale (țin de anumite obiecte materiale- de ex., impozitul funciar) și personale (impozitul pe venit, pe profit,
impozit pe averi (pe averea propriu-zisă, pe circulația averii (de ex., valorile mobiliare de stat), impozitul pe
sporul de averi)).
- Impozite indirecte- nu se percep direct și normativ asupra constibuabilului, ci se stabilesc
în legătură cu vînzări de bunuri și prestări ale anumitor servicii din această categorie fac parte accizele
(taxele de consumație), TVA, veniturile de la monopolurile fiscale (de ex., vînzaera produselor de tutun),
taxele vamale, taxele de timbru sau înregistrare.
După obiect avem:
- Impozit pe venit
- Impozit pe avere
- Impozit pe cheltuieli
După scopul urmărit avem:
- Impozite financiare- se stabilesc în scopul realizării de venituri de către stat prin intermediul
bugetului de stat
 Impozite de ordin - se stabilesc pentru limitarea unor acțiuni sau atingerea unui scop fără
caracter fiscal. De ex., impozitele verzi (pentru nepoluarea mediului de către automobile), taxele mai ridicate
asupra vînzării băuturilor alcoolice, produselor din tutun, taxele pentru introducerea automobilelor cu un
termen de exploatare mai mare de 7 ani.
După frecvența cu care se realizează avem:
- Impozite permanente- impozitul pe venit
- Impozite incidente- se achită o data pe an
După formele în care se pricep avem:
- Impozite in natură
- Impozite în bani
După locul sau nivelul la care se strâng avem:
- Impozite centrale
- Impozite locale
3. Evaluați înlesnirile acordate contribuabililor
Facilităţile (înlesnirile) fiscale – elemente de care se ţine seama la estimarea obiectului impozabil, la
determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum şi la încasarea acestuia, sub formă de:
- scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;
- scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;
- cote reduse ale impozitelor sau taxelor;
- reducerea obiectului impozabil;
- amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;
- eşalonări ale obligaţiei fiscale.
Scutirile personale, acordate soţiei (soţului) ,pentru persoanele întreţinute şi cota zero la aplicarea
TVA nu se consideră facilităţi (înlesniri) fiscale.
41
Test 9
I Creditul
1. Identificați trăsăturile caracteristice ale creditului public
Trăsăturile care diferențiază creditul de oricare alt element al dreptului financiar sunt elementele acestuia.
Iar acestea sunt:
-schimbul în timp (termenul);
-intervin 2 subiecte (creditorul și debitorul);
-termenul de grație- perioada între momentul angajării creditului și începerea rambursării lui;
-ratele parțiale- acelea care se rambursează eșalonat;
-scadența- momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditelor;
-garantarea creditului sau gajul- este format din anumite bunuri ce se constituie la dispoziția creditorului sau
a unui terț pentru asigurarea îndeplinirii de către debitor a unor obligațiuni de o valoare în general mai
redusă;
-dobînda- prețul plătit de către debitor creditorului său pentru împrumutul acordat pe un termen determinat.
2. Stabiliți avantajele(dezavantajele) creditului extern
Dezvantaje:
- O datorie externa importanta atrage dupa sine alocarea pentru plata serviciului acesteia, a unei
importante parti, a intrarilor in valuta convertibila cu vederi asupra scaderii nivelului de investitii
- Acumularea unui insemnat debit al datoriei externe este in sine un proces dureros pentru tarile cu
export necompetitive si reprezinta o ipoteca asupra generatiilor viitoare
Avantaje:
 au fost create noi locuri de muncă;
 realizarea procedurii de export a produselor autohtone pe piața internațională.
- Permit realizarea unor importante modernizari ale economiei nationale, care duce la cresterea
competivitatii produselor pe piata externa
 Efectuarea unor investitii in obiective economice
- Asigurarea efectuarii reformelor in conformitate cu procesele ce se afirma pe plan extern
3. Dezvoltați aspectul legal referitor la instrumentele generatoare de împrumut intern
Conform prevederilor art. 13 al legii cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat,
Ministerul Finanțelior utilizează în calitate de instrumente generatoare de datorie publică instrumente
financiare reglementate de legislația RM, inclusiv valorile mobiliare de stat și împrumuturile de stat interne.
Valorile mobiliare de stat (VMS) se emit:
1. în formă de înscriere în cont sau în formă materializată (vezi! Art. 14)
2. pe termen scurt și lung
Valori mobiliare de stat pe termen scurt sunt bonurile de trezorierie, emise cu scont și răscumpărate
la scadență la valoarea lor nominală.
Valori mobiliare de stat pe termen lung sunt obligațiunile de stat emise cu o rată flotantă sau fixă a
dobînzii.
Dobînda la obligațiunile de stat se achită periodic. Obligațiunile de stat pot fi vîndute cu scont la prețul lor
nominal sau cu primă și răscumpărate la scadență la valoarea lor nominală.
Emiterea/vînzarea cu scont- atunci cînd are loc tranzacția, prețul e mai mic decît valoarea nominală.
Prima- este cu valoarea dobînzii.
Împrumutul de stat prezintă atît avantaje, cît și dezavantaje.
AVANTAJE:
 consolidează patrimoniul statului, ca urmare a întrebuințării în interes public a sumelor de bani
împrumutate și utilizate;
 sunt mijloace de încurajare a economiilor bănești și de activitate a unor capitaluri particulare;
 statul nu acoperă deficitul bugetar printr-o nouă emisiune monetară;
 etc.- de adus alte exemple!!!!!!
DEZAVANTAJE:
 în urma acestor împrumuturi se angajează generațiile viitoare să suporte cheltuielile de rambursare;
 reduc capitalul particular circulant din economia națională;
 cresc cheltuielile neproductive ale statului, deoarece aceste împrumuturi trebuie rambursate cu plata
unor dobînzi;
42
II Cheltuielile publice
1. Definiți noțiunea cheltuielilor publice
Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conţinut il reprezintă exprimarea in formă
bănească a relaţiilor economico-sociale apărute intre stat (pe de o parte) şi persoane fizice şi juridice (pe de
altă parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului şi in scopul exercitării funcţiilor şi atribuţiilor
acestuia.
Conform legii nr.181 privind finanțele publice și garanțiile bugetar-financiare cheltuieli bugetare –
totalitate a plăţilor aprobate în buget/efectuate de la buget, cu excepţia celor aferente operaţiunilor cu
activele financiare şi cu datoriile bugetului;
2. Clasificați cheltuielile publice
În literatura de specialitate cheltuielile se grupează în dependență de diferite criterii.
Primul criteriu este după structura organelor care stau la bază:
- Organiză- atunci când grupează cheltuielili după instituțiile la care se referă
- Funcțională- când grupează cheltuielile după profitul activității intrituțiilor publice.
După rolul lon în procesul reproducției sociale:
- Cheltuieli publice reale – constituievenit national: cheltuieli militare, de întreținere a aparatulu
iadministrativ- polițienesc etc.
- Cheltuieli publice economice- constituie o avansare de venit national și contribuie la creșterea avuției
naționale
- Cheltuieli publice neutru- acele chletuieli care nu au nici o influență asupra venitului național
Un alt criteriu :
- Cheltuieli de funcționare- cele necesare bunului mers al activității instituțiilor publice ( ex. Salariile
plătite funcționarilor publice)
- Cheltuieli de transfer- sumele acordate din fondurile publice diferitelor persoane fixice sau juridice
cu titlu dfinitiv și nerambursabil ( ex: ajutoarele de șomaj, pensile veteranilor de război)
- Cheltuieli de investiții- cele care se materializează în bunuri publice cu character durabil.
Un alt criteriu
- Cheltuieli care se autolichidează- cheltuielile ale căror costuri se recuperează de la beneficiarii
acestora( ex: cheltuieli pentru electrificarea rurală)
- Cheltuieli reproductive- care duc la sporirea venitului national ( ex:pentru învățământ public, pentru
sănătate publică)
- Cheltuielile care creea comodități curente vieții ( ex: recreație publică, parcuri publice)
- Cheltuieli neproductive ( ex: cheltuielile militare excesiv de ridicate)
- Cheltuieli care se efectuează în present pentru a economisi cheltuieli publice mult mai mari în
viitor( ex: subvențiile pentru copii minori, prin care se evită cheltuielile pentru delicvenți)
După character avem:
-cheltuieli publice ordinare
- cheltuieli publice extraordinare
- cheltuieli publice excepționale.
După caracterul juridic:
- Cheltuieli cu titlu definitive
- Cheltuieli cu titlu temporar
3. Formulați structura și tendința cheltuielilor publice în RM
Recent a fost votat în lectură finală Bugetul de stat pentru anul 2018. Unde cheltuielile se estimează la peste
41 de miliarde de lei, cu o creștere de 9,4 %. Guvernul și-a propus să gestioneze cheltuielile precum
urmează:
- Susținerea reformelor structurale în sectoare cheie precum educația și sănătatea, pentru a
asigura o prestare mai eficientă a serviciilor, în concordanță cu resursele bugetare disponibile.
- Prioritizarea cheltuielilor operaționale și de întreținere ale autorităților administrației
43
publice centrale, pentru a asigura o mai bună alocare a resurselor pentru serviciile publice
- În domeniul salarizării angajaţilor sectorului bugetar se prevede implementarea în
continuare a măsurilor prevăzute, la fel ca şi majorarea salariului minim pe ţară în vederea creşterii
protecţiei sociale a angajaţilor
- Implementarea în continuare a majorării salariilor cadrelor didactice de la 1 septembrie
2017 cu 11,3%, ca raport dintre salariul mediu lunar al cadrelor didactice atins în tr. IV 2016 (5032 lei) şi
salariul mediu lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2017 (5600 lei);
- Majorarea salariilor cadrelor didactice de la 1 septembrie 2018 cu 9,8%, ca raport dintre
salariul mediu lunar al cadrelor didactice planificat că va atinge în tr. IV 2017 (5600 lei) şi salariul mediu
lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2018 (6150 lei);
- Majorarea salariilor funcţionarilor publici şi persoanelor de demnitate publică cu 10% de la 1
ianuarie 2018
- Se estimează o valoare aproximativă de 1.8% din PIB a subsidiilor acordate sectorului
economic, pentru perioada 2018-2020. Cele mai importante programe de subsidii sunt direcționate
producătorilor agricoli, gospodăriei drumurilor, transportului auto, gospodăriei de locuințe și serviciilor
comunale.
- Prestațiile sociale reprezintă cel mai mare grup unic de cheltuieli economice, care include
trei capitole de prestații sociale: prestații de asigurări sociale, care sînt finanțate din veniturile proprii ale
bugetului asigurărilor sociale de stat, prestații de asistență socială, achitate din mijloacele bugetului de stat și
prestații sociale ale angajatorilor, achitate la locul de muncă. Prestațiile de asigurări sociale reprezintă 68,8%
din totalul de prestații sociale, iar prestațiile de asistență socială 28,7% și prestațiile ale angajatorilor 2,5%.
Bugetul de stat acoperă, de asemenea, orice deficit al contribuțiilor de asigurări sociale, necesare pentru a
acoperi plățile pentru prestații de asigurări.
- Se estimează că totalul cheltuielilor capitale va reveni la 4,5% din PIB în 2018 și va rămâne
la niveluri similare până la 4,8% din PIB în 2020.
44
Test nr. 10
Creditul
1.1 Definiți noțiunea de credit și identificați elementele lui.
Mai mulți teoreticieni au încercat din cele mai vechi timpuri să definească creditul. Astfel, creditul este
o categorie economico-financiară, creată pentru a servi la rezolvarea unor probleme sociale, economice sau
legate de procesul de schimb.
Profesorul W. Sombart definește creditul ca fiind puterea de cumpărare fără a deține numerar.
Profesorul C. Gide definește creditul ca schimbul unei bogății prezente contra unei bogății viitoare.
Profesorul Leitner definește creditul ca un act economic ce face să nască în favoarea unui individ a
unui drept de a dispune în mod permanent de bunurile sau serviciile puse la dispoziția lui de un alt individ,
în cadrul termenului pentru care a fost acordat.
Profesorul Victor Stănescu menționează că este vorba de operațiune de credit ori de câte ori este
vorba de cedarea unei sume de bani, efectuată la un moment dat, din partea unui subiect economic altuia, cu
obligația pentru cel din urmă de a restitui mai târziu, la o anumită dată, suma primită plus o sumă de bani
care se numește interes sau dobândă..
Elementele creditului:
- Shimbul în timp
- Subiecții: creditor și debitor
- Termenul de grație- perioada între momentul angajării creditului și începerea rambursării lui
- Ratele parțiale- acelea care se rambursează eșalonat
- Scadența- memontul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului
- Garantarea creditului ( gajul) – este format din anumite bunuri ce se constituie la dispoziția creditelor
sau a unui terț pentru asigurarea îndeplinirii de către debitor a obligațiilor
- Dobânda- prețul plătit de către debitor creditorului sau pentru împrumutul acordat pe un termen
determinat.
1.2
1.3 Stabiliți domeniul de utilizare a mijloacelor din împrumuturile interne
În legea nr.419 cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat, există prevedere
cu privire la destinația mijloacelor obținute din împrumuturile interne.
Astfel, mijloacele obșinute din împrumuturile interne vor fi utilizate pentru promovarea exporturilor,
sprijinirea dezvoltării economiei țării și activității investiționale, crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea
condițiilor sociale și ecologice în țară, rambursarea prealabilă, rambursarea, refinanțarea și restructurarea
obligațiilor existente și a garanțiilor, finanțarea deficitului bugetar i acoperirea necesităților decalajului de
casă pe termen scurt al Trezoreriei de Stat, și altele precum lichidarea consecințelor calamităților naturale
sau a situațiilor excepționale.
1.4 Formulați condițiile de contractare a creditelor externe la etapa actuală
Creditul exrern- împrumutul acordat de state, bănci, persoane fizice și juridice, unor altor state, bănci și
persoane fizice sau juridice străine.
În legea cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditare de stat, este reglementată procedura de
creditare externă precum și condițiile pentru efectuarea acesteia. În primul rând trebuie încheiat contractual
de împrumuturi externe. Acesta se aprobă de către Parlament prin lege organică. Acestea ca urmare sunt
debursate prin intermediul Băncii Naționale de a RM și/sau a al băncilor comerciale şi vor fi păstrate în
conturi purtătoare de dobîndă în favoarea bugetului de stat.
Mijloacele băneşti obţinute din împrumuturile de stat externe pot fi păstrate în conturile Ministerului
Finanţelor în monedă naţională şi/sau în valută străină.
45
Controlul financiar
1.5 Relatați despre funcțiile controlului financiar
Funcțiile controlului financiar sunt:
-F. de evaluare- acte/operațiuni de estimare a sistemelor existente la un moment dat, a rezultatelor obținute
la sfârșitul unei peroade a modalității de desfășurare a activității în condiții de normalitate, egalitate,
eficacitate.
-F. Preventivă- o serie de măsuri luate de org.de controlul în vederea evitării și eliminării unor fraude înainte
ca efectele negative a acestora să se producă, prin identificarea-eliminarea cauzelor care le favorizează.
-F. De documentare- se asigură cunoașterea cantitativă/ calitativă a problemelor ce fac obiectul dezvoltării
economicp-sociale, relevarea fraudelor și depistarea cauzelor acestora.
-F.recuperatorie-descoperirea și recuperarea pagubelor, luarea de măsuri față de cei vinovați și stabilirea
răspunderii juridice.
-F.redagogică ( educativă)- caracter formativ de generalizare a experienței pozitive. Controlul astfel
contribuie la ridicare cadrelor din economie, a nivelului de pregătire, soluționare în condiții satisfăcătoare a
sarcinilor ce le revin. În acest caz este necesar ca și organele de control să aibă o pregătire solidă
profesională și să se bucure de credibilitate.
1.6 Determinați controlul financiar după criteriul momentului în care se efectuează controlul
Controlul financiar se clasifică în mai multe categorii, în dependență de anumite criterii. Unul dintre aceste
criterii este momentul în care se efectuiază controlul. Astfel, există control financiar preventiv, control
financiar concomitent și control financiar ulterior.
Controlul financiar preventiv este specializat în verificarea legalității, oportunității și conformității actelor
financiare cu regulile prestabilite pentru aceste acte. Aceastp verificare se face înaintea aprobarea actelor
propriu zise. Obligatoriu vor fi supuse controlului preventiv următoarele operațiuni:
- Deschiderea, repartizarea de credite bugetare
- Modificarea repartizării trimestriale ( lunare) a veniturilor și cheltuielilor bugetare
- Concesionarea/ închirierea bunurilor din domeniul public.
Acest tip de control va fi efectuat de conducerea instituției publice sau de organul de control al ministerului
finanțelor. Acest controlul se finisează prin acordarea sau nu a avizei prin semnătura și sigiliul persoanei
care ănfăptuiește acest control.
Controlul financiar concomitent, este acel control care se desfășoară relativ în același timp ca emiterea și
aprobarea actelor supuse controlului. Obiectul principal supus controlului este verificarea respectării
normelor juridice cu privire la existența, integritatea și păstrarea bunurilor și valorilor materiale; utilizarea
acestor valori materiale; efectuarea prin numerar/ cont bancar a încasărilor și plăților..
Controlul financiar ulterior, are loc după ce actele supuse controlului au fost emise și au produs efecte
juridice. Acesta este controlul cel mai efecient întru-cât se realizează temeinic, amânunțit și fără a încurca la
activitatea curentă a unității unde se produce controlul.
Acest control are un rol preventiv, deoarece permite tragerea unor concluzii care pot fi utile pentru
activitățile ulterioare.
1.7 Evaluați procedura de exercitare a auditului public extern.
46
Auditul public interneste o activitate independent si obiectivă desfăsurată în cadrul entităţilor publice, cu
rol de asigurare si consiliere a conducerii pentru buna administrare aveniturilor si cheltuielilor publice, în
vederea îmbunătăţirii activităţilor entităţii.
Pentru efectuarea procedurii de audit public extern există prevederi legale cu privire la organele competente
de lege în a efectua operațiunea dată, prevederi cu privire la modalitatea de efectuare și altele. Specific însă
este și procedura de exercitare a auditului public extern. Astfel, această procedură este alcătuită dintr-un
ansamblu de metode și operațiuni de organizare și desfășurare a controlului precum și valorificarea
rezultatelor acțiunii de control.
Etapele acestei proceduri sunt:
1. Planificare, adică organizarea acțiunilor de audit într-un domeniu determinat și în modul stabilit de
lege și actele interne ale unității controlate
2. Aplicarea procedurilor de audit
3. Raportarea- etapa finală. Are ca scop formularea în scis a unor concluzii asupra situației financiare
ale entității audiate.
Consider că această procedură deși este una mult mai redusă și simplificată în comparație cu procedura
efectuării controlului financiar, unde sunt 6 etape, este una care cuprinde toate momentele auditului
public extern, or în aceste 3 etape sunt prevăzute toate aspectele funcționării și efectuării auditului public
extern.
47
Test nr. 11
Creditul
1.1 Relatați despre funcțiile creditului
Funcțiile creditului sunt:
-F.distributivă-constă în mobilizarea resurselor bănești disponibile la un moment dat în economie și
redistribuirea lor prin acordarea de împrumuturi spre diferite ramuri, sectoare de activitate, care au nevoie de
fonduri de finanțare.
-F.de transformare a economiilor în investiții- prin ea se realizează echilibrul macroeconomic conform
ecuației E=I, unde E reprezintă economiile, I- investițiile. Prin această ecuație se realizează echilibrul
macroeconomic.
-F.de emisiune monetară- ca urmare a consolidării ideii de credit, a fost creată moneda fiduciară (metoda
fiduciară- o monedă cu valoare fictivă, bazată pe încredere). De la bun început au fost biletele de bancă, ca
ulterior, pe parcursul anilor, să apară un șir de instrumente noi, cum ar fi: viramentul, cecul, cambia, ordinul
de plată etc. Relația de credit a stat la apariția acestor instrumente de plată;
-F.de asigurare a stabilității prețurilor- se realizează prin reglarea dimensiunilor cererii și ofertei de mărfuri
și servicii, creîndu-se consumul, pe de o parte, și stocurile, pe de altă parte. Iese în evidență această funcție
în țările cu caracter de producție sezonieră.
Ex: În țările dezvoltate, pentru a evita decalajul, se utilizează un instrument de credit- warant- dă
posibilitatea vînzătorilor de a-și plasa marfa în anumite locuri special amenajate și ulterior i se acordă prețul
prestabilit.
1.2 Clasificați creditul
După formele sub care se prezintă creditul avem:
- Credit comercial- între vânzător-cumpărător
 Credit bancar- se acordă agenților economici de către instituțiile bancare și el reprezintă principala
sursă pentru asigurarea cu fonduri bănești necesare diferitelor sectoare de activitate ale economiei
naționale.
După destinație avem:

- Credit de producție- destinat activităților, are rol activ în economie
- Credit de consumație- este destinat consumului social
După subiectul de drept care angajează creditul avem:

- Credit public- contractat de stat sau instituție publică
- Credit privat- contractat de o pers.fizică sau o organizație privată
După modul de garantare avem:

- Credit real- garantat cu bunuri
- Credit personal- acordat pe baza încrederii
Dupăperioada de timp avem:

- Credit pe termen scurt- până la 1 an
- Credit pe termen mediu- 1-5 ani
- Credit pe termen lung- mai mult de 5 ani
După locul de desfășurare a operațiunilor de credit avem:

48
- Credit intern
- Credit extern
După posibilitatea pe care o are la dispoziție creditorul de a avea sa n udreptul de a solicita debitorului
rambursarea anticipată a creditului avem:
- Credit denunțabil
- Credit nedenunțabil
După cauza care determină creditul avem:

- Credit de finanțarea- se acordă firmelor care nu au creanță asupra altora
- Credit de refinanțare- care au creanță
După Hotărârea BNM nr.231/2011 avem:

- Credit standart 2%
- Credit supravegheat 5%
- Credit substandart 30%
- Credit dubios 60%
- Credit compromis 100%
1.3 Evaluați domeniul de utilizare a mijloacelor din împrumuturile externe și decideți asupra
carențelor existente în legislația în vigoare.
În legea nr.419 cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat, există prevedere cu
privire la destinația mijloacelor obținute din împrumuturile interne.
Astfel, mijloacele obșinute din împrumuturile externr vor fi utilizate pentru promovarea exporturilor,
49
Controlul financiar
2.1. Definiți noțiunea și funcțiile controlului financiar
Controlul financiar este definit ca fiind o componentă a controlului economic, este acea activitate de
verificare a actelor și operațiunilor referitoare la modul de formare, administrare și întrebuințare a banului
public, ce aparține atît statului, cît și UAT în scopul realizării unei eficientizări a vieții social-economice și a
restabilirii ordinii de drept astfel încălcate.
Funcțiile controlului financiar sunt:
-F. de evaluare- acte/operațiuni de estimare a sistemelor existente la un moment dat, a rezultatelor obținute
la sfârșitul unei peroade a modalității de desfășurare a activității în condiții de normalitate, egalitate,
eficacitate.
-F. Preventivă- o serie de măsuri luate de org.de controlul în vederea evitării și eliminării unor fraude înainte
ca efectele negative a acestora să se producă, prin identificarea-eliminarea cauzelor care le favorizează.
-F. De documentare- se asigură cunoașterea cantitativă/ calitativă a problemelor ce fac obiectul dezvoltării
economicp-sociale, relevarea fraudelor și depistarea cauzelor acestora.
-F.recuperatorie-descoperirea și recuperarea pagubelor, luarea de măsuri față de cei vinovați și stabilirea
răspunderii juridice.
-F.redagogică ( educativă)- caracter formativ de generalizare a experienței pozitive. Controlul astfel
contribuie la ridicare cadrelor din economie, a nivelului de pregătire, soluționare în condiții satisfăcătoare a
sarcinilor ce le revin. În acest caz este necesar ca și organele de control să aibă o pregătire solidă
profesională și să se bucure de credibilitate.
2.2. Generalizați etapele procedurii executării controlului financiar
Procedura efectuării controlului financiare cuprinde câteva etape și anume:
1. pregătirea echipei de control financiar. Aceasta se realizează prin studierea tematicii de
control, ridicarea și analizarea dosarului personal al contribuabilului, se verifică dac ăcontribuabilul a mai
fost sancționat, se analizează informația din sistemul informațional a serviciului fiscal.
Suprimentar la această etapă funcționarii vor căuta contribuabilul ce urmează a fi supus controlului. De la
aceată regulă există însă excepția cu privire la verificarea operativă, care are loc fără anunțarea
contribuabilului.
2. prezentarea la unitatea supusă controlului și inițierea activității de control. La această etapă
are loc repartizarea obiectivelor prevăzute în tematica controlului, stabilirea metodelor de verificare și
executare a ei. Dacă contribuabilul nu dispune de sediu sau dacă sediul acestuia reprezintă domiciliul
persoanei fizice, organul fiscal va efectua controlul la oficiul sau. În acest caz vor fi ridicate doar actele ăn
conformitate cu prevederile Codului fiscal.
3. desfășurarea activității de control. Această etapă constă în verificarea actelor și
operațiunilor cuprinse în tematica de control. Se verifică actele de fondare, reorganizare, înregistrare de stat,
procesele-verbale, actele controalelor efectuate pe parcursul ultimului an și se stabilește timpul necesar
pentru efectuarea obiectivelor conform programului de control.
4. Redactarea actelor de control. Această etapă presupune fundamentarea concluziilor,
constatărilor și a măsurilor propuse, prezentarea abaterilor și a dispozițiilor legale încălcate.
50
5. Valorificarea rezultatelor acțiunii de control. Aceasta este ultima etapă a controlului

financiar care constră în întocmirea actului de control, prezentarea și examinarea dezacordului pe actul de
control, întocmirea și executarea deziciei asupra cazului de încălcare. Tot la această etapă pot fi întocmite
contestări.
2.3. Dezvoltați aspectele procesuale privind exercitarea auditului public intern.
Cu privire la exercitarea auditului public intern există Legea privind controlul financiar public intern. În
această lege sunt prevăzute toate aspectele legate de procedura de exercitare a auditului.
Legiuitorul a prevăzut că un aspect important este scopul și obiectul auditului intern, acesta fiind
acordarea consultanţei şi asigurarea obiectivă privind eficacitatea sistemului de management financiar şi
control, oferind recomandări pentru perfecţionarea acestuia şi contribuind la îmbunătăţirea activităţii entităţii
publice.
Cât privește obiectul, acesta cuprinde toate activitățile și procesele operaționale ale entității publice. Toate
aceste activității urmează a fi îndeplinite în conformitate cu principiile independenței, obiectivității,
competenței profesionale, confidențialității și a respectării standartelor profesionale. Este important de
specificat că există Codul etic al auditorului inters și Standarde naționale de audin intern de care trebuie să
se conducă organul care urmează să efectueze controlul.
Etapele procedurii de audit le-am menționat deja la subiectul anterior.
Un alt moment procesual important este tipul de audit intern, care poate fi după caz audit de conformitate,
de sistem, audit financiar, audit de performanță și auditul tehnologiilor informaționale.
51
Test nr. 12
Dreptul bugetar
1.1 Definiți noțiunea de buget ( inclusiv conform legislație R.M)
În literatura de specialitate există numeroase definiții a bugetului de stat, printre care se numără și
următoarele.
Bugetul- un program de cheltuieli ce urmează a se efectua și de venituri ce urmează a se realiza tot într-o
anumită perioadă de timp
Bugetul statului- un act de stabilire și autorizare ale veniturilor și cheltuielilor anuale ale statului sau ale
altor servicii publice.
Deși există un număr mare de legi care vizează câte un component a bugetului, fie bugetele locale, fie
bugetele asigurărilor sociale de stat în Legea nr.181 cu privire la finanțele publice și responsabilitățile
bugetar-fiscale, este dată urmăatoarea definiție:
Buget- totalitatea veniturilor, a cheltuielilor și a surselor de finanțare destinate pentru realizarea funcțiilor
autorităților publice centrale și locale.
Tot aceeași lege prevede definiția bugetului de stat, precum că este totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a
surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale, cu excepţia funcţiilor
proprii sistemului public de asigurări sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală,
precum şi pentru stabilirea relaţiilor cu alte bugete.
1.2 Evaluați natura juridică a bugetului de stat al Republicii Moldova
Cu privire la natura juridică a bugetelor există păreri controversate. Astfel există 5 opinii cu privire la acest
subiect.
1- bugetul este un act administrativ, deoarece atît veniturile, cît și cheltuielile bugetare sunt evaluări realizate
de agenții administrativi.
2- bugetul este un act legislativ, deoarece este o decizie care emană de la puterea legislativă
3- bugetul este un act administrativo-legislativ. Bugetul este o lege în partea creatoare de dispoziții generale
și este un act administrativ în partea creatoare de dispoziții individuale
4-bugetul are natură juridică de lege. În Legea 181 cu privire la finanțele publice și responsabilitățile
bugetar-fiscale - lege bugetară anuală- un act legislativ prin care se aprobă, după caz, bugetul de stat, BASS
și fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală, care stabilește reglementări specifice între aceste
bugete
5- bugetul este un plan financiar.
Consider că natura juridică a bugetului de stat al RM este una administrative-legislativ, deoarece nu
putem cu certitudine și fermitate spune că este în totalitate un act legislative deoarece autoritoțile
administrative participă atâta la formarea planului bugetar cât și la implimentarea acestuia în realitate.
Deasemenea nu putem spune că este doar un act legislative fiindcă fără adoptarea Parlamentară bugetul va
rămâne doar un plan pe foie fără careva putere juridică.
Din aceste considerente, fac trimitere la a treia caracteristică a naturii juridice a bugetului de stat, or acesta
este un act atât legislative cât și administrative.
1.3 Formulați conținutul și cuprinsul bugetului public național în RM la etapa actuală.

Bugetul este alcătuit din 2 părți : venituri bugetare și cheltuieli bugetare.
Veniturile bugetare sunt instituite în rapot cu necesitatea repartiției venitului național, în raport de
structura economiei naționale, de gradul de dezvoltare teritorială a țării și nivelul de dezvoltare a forțelor de
producție.
Conform prevederilor Legii nr.181 privind finanțele publice și responsabilitățile bugetar-fiscale , veniturile
bugetare se formează din:
1. impozite și taxe;
2. contribuții de asigurări sociale de stat și prime de asigurare obligatorie de asistență medicală;
3. granturi pentru susținerea bugetului și pentru proiectele finanțate din surse externe;
4. alte venituri prevăzute de legislație.
5. Veniturile publice sînt formate din venituri ordinare (curente) și venituri extraordinare.
52
Veniturile publice ordinare sunt acelea care se încasează cu regularitate. Din această categorie fac
parte: impozitele directe, cum ar fi impozitul pe venit, pe profit al agenților economici, pentru bunurile
imobiliare etc; impozite indirecte, cum ar fi TVA, taxele vamale, accizele etc.; venituri de la întreprinderile
și domeniile statului, cum ar fi cele provenite de la bănci, telecomunicații, păduri etc. Veniturile publice
extraordinare, la care statul apelează în cazuri excepționale și anume atunci cînd veniturile ordinare nu
acoperă integral cheltuielile statului. Din această categorie fac parte: împrumuturile , suplimentarea masei
monetare printr-o nouă emisiune monetară; emiterea de bonuri de tezaur (valori mobiliare de stat VMS).
Cheltuielile bugetare se repartizează de la buget pentru:
a) fondul de salarii al angajaţilor autorităţilor publice;
b) alte cheltuieli operaţionale ale autorităţilor publice;
c)cheltuielile pentru învăţămînt, ştiinţă, cultură şi artă, ocrotirea
sănătăţii, sport, protecţia socială, protecţia mediului înconjurător;
d) susţinerea unor programe de cercetare ştiinţifică fundamentală;
e) investirea programelor de stat pentru dezvoltarea ramurilor economiei naţionale aprobate de
Guvern;
f) transferuri pentru autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile finanţate de la buget,
întreprinderile de stat;
g) investirea în infrastructura publică şi în fondurile fixe care aparţin Guvernului sau societăţii;
h) asigurarea apărării ţării, ordinii publice şi a securităţii naţionale;
i) serviciul datoriei de stat;
j) plata cotizaţiilor în organisme internaţionale;
k) implementarea altor strategii şi programe guvernamentale în condiţiile legislaţiei.
În Legea nr.181 privind finanțele publice și responsabilitățile bugetar-fiscale este prevăzut că cheltuielile
bugetare includ cheltuieli de personal, prestaţii sociale, cheltuieli de bunuri şi servicii, subvenţii şi
transferuri, dobînzi, cheltuieli destinate formării activelor fixe şi alte cheltuieli prevăzute de legislaţie.
Cât ține de cuprinsul bugetului trebuie să fac trimitere la art 131 din Constituție și la Legea nr.181 privind
finanțele publice și responsabilitățile bugetar-fiscale.
Conform Constituției RM bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat şi bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor.
Conform Legii sus menționate bugetul public național cuprinde bugetul de stat. bugetul asigurărilor
sociale de stat, fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală, bugetele locale.
Observăm că există o diferență între aceste prevederi ori legea prevede ca fiind componentă a bugetului de
stat și fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medical.
În acest context bugetele locale cuprind bugetele locale de nivelul întîi (bugetele satelor/comunelor,
oraşelor/municipiilor, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi) şi bugetele locale de nivelul al doilea
(bugetele raionale, bugetul central al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, bugetele municipale Bălţi şi
Chişinău), care în ansamblu formează bugetul consolidat local.
53
Controlul financiar
1.3 Relatați despre controlul financiar la fața locului.
Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau
de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii
fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală. În cazul
în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui
se află la domiciliu, în alte cazuri cînd nu există condiţii adecvate de lucru. Controlul fiscal menționat se
efectuează la oficiul organulu icare exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor legale.
Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii
organului care exercită controlul.
Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atît unul, cît şi mai multe tipuri de
impozite şi taxe. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui singur control fiscal la faţa locului
pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală. Această restricţie nu se
extinde asupra cazurilor cînd controlul fiscal la faţa locului se efectuează în legătură cu reorganizarea sau
lichidarea contribuabilului; cînd după efectuarea controlului se depistează semne de încălcări fiscale; cînd
acesta este o verificare prin contrapunere; cînd controlul ţine de activitatea posturilor fiscale; cînd controlul
se efectuează la solicitarea organelor de drept sau în legătură cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat
de către organul ierarhic superior; cînd necesitatea controlului a apărut în urma examinării cazului cu privire
la încălcarea fiscală sau în urma examinării contestaţiei.
Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. În cazuri
excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate să decidă prelungirea duratei în cauză
cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioada sistării controlului şi prezentării
documentelor nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui pînă
la ziua semnării actului respectiv, inclusiv.
La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. La posturile fiscale,
actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării legislaţiei fiscale.
1.4 Determinați metodele controlului financiar.
Metodele folosite în organizarea și exercitarea controlului financiar sunt diferite în funcție de aspectele
supuse verificării , de scopul urmărit și gradul de cuprindere.
Conform prevederilor Codului financiar art.214 controlul financiar poate efectuat prin :
- Verificarea faptica- se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în
observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii
contribuabilului. Are sarcina de a constata situaţiile care nu sînt reflectate sau care nu rezultă din documente
- Verificarea documentară- se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la
faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei informaţii
prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune organul
care exercită controlul fiscal.
- Verificarea totală- se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor actelor
şi operaţiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de stingere a obligaţiilor fiscale în perioada
de după ultimul control fiscal.
- Verificarea parțială- şi constă în controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de obligaţii
fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală dintr-o anumită perioadă,
verificîndu-se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea contribuabilului.
Reprezintă o verificare selectivă a datelor evidenței contabile.
- Verificarea tematică- constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscal
sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, verificîndu-se documentele sau
activitatea contribuabilului
- Verificarea operativă- se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-se
54
procesele economice si financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru
a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale. Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare
faptică şi/sau documentară. Dacă se constată vreo încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea
circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se transmit subdiviziunilor respective ale organului cu
atribuţii de control fiscal pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode tehnice.
- Verificarea prin contrapunere- constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al

persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare şi de altă natură, pentru a se
constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate.
1.5 Proiectați un act de control financiar.

ACT nr.18-954548
de control fiscal la SA “Pădurar”
efectuat de la 16.12.2017 până la 18.12.2017
pentru perioada: 24.06.2005-04.11.2008
Subsemnatul inspector fiscal de stat Ivasiuc Corneliu, collaborator al secției control fiscal nr.4 a Direcției
Control al IFS mun.Chișinău Oficiul Fiscal Centru, în baza deciziei de inițiere a controlului fiscal nr.59985
din 16.12.2017, am efectuat control fiscal la fața locului prin metoda de verificare faptică în baza scrisorii
IFPS nr.20-14-06 din 20.09.2008, privind atribuirea in debit a TVA, în sumă de 48746 lei, iar la cheltuieli a
sumei de 74561 lei, conform facturii fiscal seria AK nr.87497965 din 15.03.02, de către SA “Pădurar” c/f
2004500197736 și a prescpripției pentru control fiscal nr.48765.
Controlul a fost efectuat cu acordul conducătorului Vasile Popov, în prezența și cu participarea contabilului-
șef Svetlana Topor, responsabili pentru perioada de activitate economico-financiară verificată.
Verificarea s-a efectuat în baza documentelor contabile prezentate de întreprindere la control cât și în baza
dărilor de seamă prezentate la IFS Chișinău.
Rezultate controlului:
Informație cu caracter general
a) Informație generală despre contribuabil.
SA “Pădurar” este înregistrat la Camera Înregistrărilor de Stat pr lângă Ministerul Justiției al RM sub
nr.2004500197736 din 08.11.1995. Adresa juridică: MD-2004, munChișinău, str. Teilor nr.4, bl.2/1. Conturi
bancare: de decontare- nr.587874321590- MDL, valutar- nr. .587874321590 în Euro,
valutar-.587874321590 Dol.SUA, deschise în BC “MoldovaAgroinbanc” SA fil.Buiucani, Chișinău. Capital
statutar: 20000 lei.
Indicii economico-financiari
Denumirea Anul 2005
Datele Datele controlului Devieri
Întreprinderii
Vnzări nete (251) 545836 545836 -
Costul vânzărilor (261) 62514 60210 -2304
Profitul brut (251-261) 9875 11650 +1775
Alte venituri - - -
Cheltuieli comerciale 645 645 -
Cheltuieli generale și 40568 40568 -
administrative
Alte cheltuieli - - -
organizaționale
55
Rezultatul din activitatea de - - -

investiții
Rezultatul din activitatea 84652 84652 -
economico-financiară
Ajustarea cheltuielilor -2580 -2580 -
Venitul impozabil/ pierderi 4987 3450 -1537
fiscal
Cheltuieli neconfirmate 102 102 -
documentar
Cota impozitului 22% 22% -
Impozit pe venit 14652 14652 -
Concluzii și propuneri
În urma controlului fiscal effectual la SA “Pădurar”, s-au stabilit următoarele:
- Diminuarea TVA aferentă bugetului pentru L/03/03, cu suma 5142 lei;
- Diminuarea venitului impozabil cu suma de 11958 lei.
Se propune:
- De efectuat corectările corespunzătoare în evidența contabilă, conform rezultatelor controlului
- De transferat la buget TVA aferentă bugetului, stabilită conform actului de control
- De transferat la buget impoitul pe venit afferent bugetului, stability conform actului de control.
În cazul dezacordului cu faptele expuse în act, conform art.216 (8) al Codului Fiscal, sunteți obligați să
semnați actul de control și în termen de 7 zile calendaristice, aveți dreptul să prezentați în scris argumentarea
dezacordului anexând actele corespunzătoare.
Exemplarul nr.2 al prezentului act a fost primit de controbuabil în persoana Vasile Popov. (semnătura)
Inspectorul fiscal de stat semnătura Ivasiuc Corneliu
Conducătorul SA “Pădurar” semnătura Vasile Popov
56
Test nr.13
Dreptul bugetar
1.1 Definiți dreptul bugetar și raportul de drept bugetar
Dreptul bugetar al RM poate fi determinat ca totalitatea normelor finaniar-juridice care
reglementează relații sociale care apar în legătură cu constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor
bugetului public național.
Dreptul bugetar reprezintă ansamblul normelor juridice, reglementând competenţe şi proceduri în
procesul de elaborare, aprobare, execuţie şi încheiere a exerciţiului bugetar central, local, a fondurilor
speciale şi comunitar.
1.2 Determinați particularitățile raporturilor juridice bugetare
Particularitățile raportului juridic bugetar sunt:
- Inzvorul apariției acestui raport este legea sau actul normative cu valoare de lege
- Aceste raporturi apar în procesul activității bugetare ale statului sau UAT
- Cercul specific al subiecților rap.de dr.bugetar: statul și UAT, organizațiile representative și
executive a puterii de stat și întreprinderile de stat sau instituțiile publice
- Aceste raporturi nu pot dura mai mult decât un an.
1.3 Argumentați importanța principiilor și ordinea repartizării veniturilor și cheltuielilor.
Principiile care stau la baza unei anumite etape, acțiuni sau activități au fost înstituite ca fiind reguli
generale a căror respectare trebuie să fie impusă prin lege. Procesul de realizare și repartizare a
veniturilor și cheltuielilor între bugetele de diferite niveluri se stabilește în baza următoarelor principii:
1. principiul reglementării uniforme- care se exprimă în stabilirea prin actele normative a
bazelor comune, care determină sistemul de venituri și cheltuieli de diferit nivel, ordinea de aprobare a
normativelor de defalcări, condițiile de utilizare a mijloacelor bugetare împrumutate;
2. principiul echilibrării maximal posibile a bugetelor- se înfăptuiește în condițiile deficitului
bugetar cronoc printr-un sistem de măsuri special elaborate, îndreptate la micșorarea sau la înlăturarea
acestui deficit. În principal, acest principiu se referă la BASS, bugetele locale și fondurile de asigurare
medicală;
3. principiul subordonării administrative și a măsurilor finanțate- din bugete se finanțează
acțiunile care se atribuie la competența fiecărui organ al puterii de stat de nivel corespunzător;
4. principiul teritorialității trecerii în fond a veniturilor, este foarte important în ceea ce ține
constituirea bugetelor locale de diferit nivel;
5. principiul autonomiei autorităților publice locale la repartizarea unor venituri sau cheltuieli.
Importanța acestor principia reiese din funcția lor, or acestea trebuie să stea la baza gestionării
cheltuielilor și a veniturilor pentru a menține un balans în bugetul statului.
Cât privește ordinea repartizării veniturilor și cheltuielilor, aceasta este îndreptat ăspre soluționarea
următoarelor problem:
- de-ai oferi statului și fiecărui organ a adm.pub. acel volum de mijloace bugetare care să
asigure îndeplinirea funcțiilor care iau fost atribuite. Adică atribuirea acelor mijloace ca instituția să-și poată
desfășira nestingherit activitatea.
- Determinarea cheltuielilor bugetare ale statului și ale organului administrației publice să
corespundă sferelor lor de activitate.
57
Controlul financiar.
2.1. Relatați despre controlul financiar cameral
Controlul financiar camral este controlul fiscal desfășurat la oficiul organului de control care constă în
verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil,
care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care
dispune Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, precum şi în verificarea
altor circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei fiscale.
Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de
răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor de serviciu, fără
adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat.
La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor prezentate,
organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i,
totodată, să modifice documentele respective în termenul stabilit.
În cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă în cadrul controlului fiscal cameral, nefiind
necesar controlul la faţa locului, funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe
cu atribuţii de administrare fiscală pot întocmi actul de control fiscal, cu respectarea prevederilor legale cu
privire la controlul fiscal la fața locului.
2.2. Clasificați formele controlului financiar

După locul desfășurării controlului avem:
- control financiar la fața locului
- controlul financiar la oficiul organului
După momentul în care se efectuează controlul avem:
- cont.fin.preventiv
- cont.fin.concomitent
- cont.fin.ulterior
După domeniul de acțiune avem:
- control financiar (fiscal) intern/propriu
- control financiar (fiscal) extern
După termenul în care se efectuează controlul avem:
- permanent
-periodic
2.3. Precizați aspectele esențiale ale procedurii inspectării financiare.
Procedura efectuării inspectării financiare cuprinde câteva etape și anume, pregătirea echipei de
control, prezentarea la unitatea controlată și propriu zisa inițiere a procedurii de control, apoi urmează
desfășurarea activității de control. La finele acestei procedure are loc redactarea actelor de control , unde se
încadrează concluziile constatărilor și a măsurilor propuse de organul care a efectuat controlul. Ultima fază
este valorificarea rezultatelor acțiunii de control. Anume atunci se întocmește actul de control.
Important la toate aceste etape este respectarea legislației în vigoare și a tuturor rigorilor procesuale,
precum ar fi prezența persoanelor abilitate a contribuabilului la efectuarea controlului sau înștiințarea
contribuabilului de posibilitatea prezentării dezacordului în legătură cu actul de control.
58
Test nr.14
Procedura bugetară
1.1. Definiți noțiunea legală și doctrinară a procedurii bugetare
Conform doctrinei, prin procedură bugetară se înțelege totalitatea actelor și operațiunilor cu caracter
tehnic și normativ, înfăptuite de organele specializate ale statului, în scopul eleborării, adoptării, executării și
încheierii bugetului public național.
Conform art. 3 a Legii finanțelor publice și responsabilităților bugetar-fiscale nr. 181, procesul bugetar
reprezintă consecutivitate a activităților de elaborare, examinare, adoptare, executare și raportare a bugetelor.
1.2. Relatați despre esența controlului asupra executării bugetar
Execuția bugetului anual de stat este îndrumată și controlată cu ajutorul evidenței contabile bugetare ca
parte a sistemului contabil unificat al economiei naționale.
Evidența contabilă în sistemul bugetar se organizează în baza legii contabilității și în conformitate cu planul
de conturi contabile și cu metodologia elaborată și aprobată de către Ministerul Finanțelor.
Evidența contabilă este menită să înregistreze, în principal, datele privind veniturile și cheltuielile bugetelor
tuturor întreprinderilor și instituțiilor publice finanțate din bugetul de stat, precum și operațiunile de
trezorierie ale execuției acestui buget.
1.3. Proiectați etapele execuției bugetare

1. repartizarea trimestrială – în termen de 1 lună de la începutul anului bugetar, M.Finanțelor
elaborează și aprobă prognoze trimestriale ale veniturilor și cheltuielilor și soldului bugetului public
național. În termen de 30 zile de la adoptarea Legii bugetare anuale, dar nu mai târziu de 1 ianuarie a anului
bugetar administratorii de bugete elaborează prognoze de lichidități ale bugetului corespunzătoare pe an cu
repartizare lunară. Prognozele menționate se actualizează periodic cu respectarea nivelului trimestrial al
soldului bugetar.
2. execuția părții de venituri a bugetului- realizarea veniturilor anuale ale bugetului de stat este supusă
cerințelor de legalitate. Vezi! Art. 65 Legea 181- colectarea veniturilor și a altor încasări, aprobate ăn
bugetele componente ale bugetului public național, se asigură de către administratorii de venituri, stabiliți
prin actele normative care instituie aceste venituri.
În cazul în care legislația nu prevede acești administratori, Ministerul Finanțelor va desemna pe cei care vor
fi responsabili de acest sector.
La colectarea veniturilor sînt necesare o serie de acte și operațiuni.
Identificarea veniturilor și bunurilor impozabile și taxabile și stabilirea obligațiilor față de bugetul de
stat. Aceasta are loc prin următoarele metode:
 calcularea obligațiilor bugetare datorate de către subiectele plătitoare (persoanele juridice (debit,
credit, instituțiile publice));
 calcularea și reținerea obligațiilor bugetare de către terțul plătitor pentru anumite venituri provenite
sau datorate de persoanele fizice (contabilitatea întreprinderilor pentru salariați);
 calcularea obligațiilor bugetare de către organele fiscale teritoriale (impozitul pentru bunurilor
imobiliare).
Încasarea veniturilor bugetare realizată în urma plății de către subiectele plătitoare a sumelor
datorate bugetului de stat. Încasarea se realizează prin:
 plățile prin virament (persoanele juridice- transferul prin intermediul instituțiilor bancare);
 plățile în numerar (utilizată, de regulă, de către persoanele fizice).
Urmărirea colectării veniturilor bugetare care cuprinde o serie de măsuri inițiate de organele fiscale
și bancare în vederea asigurării integrale și la termenele prevăzute a tuturor sumelor datorate bugetului de
stat.
59
Toate plățile calculate, dar netransferate la bugetele componente ale bugetului public național pînă la data
încheierii anului bugetar se încasează în contul bugetelor respective pe anul viitor.
3. execuția de casă a bugetului- conform prevederilor art. 63 Legea 181 privind finanțele publice și
responsabilitățile bugetar-fiscale, încasările bugetelor componente ale bugetului public național și plățile
bugetului de stat și ale bugetelor locale se efectuează prin sistemul trezorerial, conform metodei de casă.
Evidența încasărilor și plăților bugetare prin sistemul trezorerial se asigură prin conturile trezorireale, bazate
pe clasificația bugetară și pe planul de conturi contabile.
Ministerul Finanțelor, CNAS, CNAM, pot angaja bănci comerciale care activează pe teritoriul RM pentru
efectuarea unor operațiuni ce țin de executarea de casă a bugetelor.
Procedura de selectare a băncilor comerciale pentru efectuarea operațiunilor ce țin de executarea de casă a
bugetelor se face o dată la 3 ani în conformitate cu legislația privind achizițiile publice.
4. execuția părții de cheltuieli a bugetului- conform prevederilor art. 67 din Legea 181- în procesul
executării bugetelor, autoritățile/instituțiile bugetare efectuează plăți în limitele alocațiilor bugetare aprobate
și în conformitate cu prognozele de lichidități ale bugetelor. Finanțarea cheltuielilor se efectuează pe măsura
încasărilor mijloacelor bănești la conturile bugetului, cu respectarea următoarelor priorități:
La data încheierii anului bugetar, alocațiile bugetare nevalorificate se închid, cu excepția soldurilor
proiectelor finanțate din surse externe.
Soldurile de mijloace bugetare/bănești din conturile bugetelor respective, înregistrate la data încheierii
anului bugetar, sunt tranzitorii pe anul bugetar următor și sunt accesibile spre utilizare la acoperirea
deficitului în limitele prevăzute de legile/deciziile bugetare anuale.
60
Dreptul financiar
2.1.Determinați obiectul și metodele de reglementare a dreptului financiar
structurale:
 dreptul fiscal;
Metoda de bază de reglementare a dreptului financiar este metoda imperativă, cu cele 2 laturi ale sale: cea
care prescrie sau interzice un anumit comportament.
2.2. Clasificați izvoarele dreptului financiar

Izvoarele dreptului financiar sunt alcătuite din totalitatea actelor normative care reglementează raporturi
juridice financiare.
Cea mai importantă clasificare a izvoarelor de drept financiar este după criteriul aplicabilității lor, și anume
avem izvoare comune și specifice.
Izvoarele comune ale dreptului financiar cu alte ramuri de drept:
1.Constituția RM
2.Legea RM cu privire la Guvern
3.Legea RM privind APL
4.Codul penal al RM- Capitolul X- Infracțiuni economice
5.Codul civil al RM- Capitolul XXIV și XXVI
6.Codul de procedură civilă
7.Legea RM cu privire la antreprenoriat și întreprinderi
8.Codul vamal al RM.
Izvoarele specifice ale dreptului financiar:
Astfel de izvoare sunt considerate actele normative care cuprind: dispozitiile referitoare la rlatiile sociale-
financiare. Intre a estea in primul rand:
1. Legea Republicii Moldova nr.1232 din 15.12.1992 cu privire la bani
2. Legea Republicii Moldova nr. 548 din 12 iulie 1995 Cu privire la Banca Naţională a Moldovei
3. Legea Republicii Moldova nr. 550 din 21 iulie 1995 privind Instituţiile financiare
4. Legea Republicii Moldova nr.419-XVI din 22.12.2006 cu privire la datoria publică, garanţiile de stat
şi recreditarea de stat.
5. Legea Republicii Moldova nr.181 din 25 iulie 2014 finanțelor publice și responsabilității bugetar-
fiscale
6. Legea Republicii Moldova nr.261-XVI din 05 decembrie 2008 Curţii de Conturi
7. Legea Republicii Moldova nr. 61-XVI din 16 martie 2007 privind activitatea de audit.
8. Legea Republicii Moldova nr. 489-XIVprivind sistemul public de asigurări sociale
9. Legea Republicii Moldova privind finanţele publice locale
10. Legea Republicii Moldova cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar din 23.12.2005
11. Legea Republicii Moldova Nr. 229, din 23.09.2010 privind controlul financiar public intern
61
12. Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.189 din 19 iulie 1994 privind aprobarea concepţiei
controlului de stat in Republica Moldova.
13. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.764 din 25 .12.1992 privind aprobarea Normelor pentru
efectuarea operaţiunilor de casă in economia naţională a Republicii Moldova
14. Hotarârea Guvernului Republicii Moldova nr. 474 din 28 aprilie 1998 Cu privire la aplicarea
maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor in numerar”
15. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reglementarea activităţii Ministerului
Finanţelor Nr. 1265. din 14.11.2008
16. Hotărârea B.N.M. nr. 231 din 27.10.2011 despre aprobarea Regulamentului cu privire la clasificarea
activelor şi angajamentelor condiţionale.
17. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind organizarea activităţii de inspectare financiară nr.
1026 din 02.11.2010.
2.3. Estimați locul și rolul dreptului financiar în sistemul dreptului.
dreptului public, deoarece este instituit în scopul satisfacerii unor nevoi și interese generale ale statului.În
literatura de specialitate, locul dreptului financiar este apreciat diferit. În literatura franceză- după dr.
constituțional, administrativ, și internațional public se află dr. financiar. În teoria generală din România, dr
financiar este considerat a 3-a ramură după dr. constituțional și administrativ.În Rusia primul este dr
financiar ca o subramură a dr administrativ. 2.dr financ- disciplină interamurală- economia, fiscalitatea etc.
3.dr financiar este o ramură desinestătătoare.În RM consider că dreptul financiar are o poziție foarte
apropiată de dreptul fiscal. Or acestea au tangențe foarte multe și nu putem spune că suntem în prezența
dreptului financiar fără a ne referi și la dreptul fiscal.
62
Test nr. 15
1.Veniturile publice
1.1 Definiți noțiunea impozitului și taxei ( legală ș idoctrinară)
Conform Codului fiscal impozitul reprezintă o plată obligatorie cu titlu gratuit care nu ține d eefectuarea
unor acțiuni determinate sau concrete de către organul împuternicit sau de o persoană cu funcție de
răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată conform Legii
bugetului de stat de către persoanele fizice și persoanele juridice pentru veniturile pe care le obțin sau
bunurile pe care le posedă (dreptul de proprietate).
Impozitul este acea prelevare în formă pecuniară datorată în mod definitiv, obligatoriu și fără o
contraprestație imediată și directă de o persoană fizică sau juridică ce are calitatea de contribuabil destinate
unuia dintre bugetele publice existente în sistemul bugetar al statului.
Conform Codului Fiscal taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Doctrina definește taxa ca fiind acea sumă datorată de către persoanele fizice și/sau juridice pentru
anumite acte și servicii îndeplinite/prestate la cererea și în folosul acestora de către anumite organe de stat,
instituții publice sau alte persoane asimilate acestora.
1.2 Determinați structura veniturilor publice în RM la etapa actuală
Veniturile publice pot fi structurate după mai multe criterii:
Conţinutul economic al veniturilor:
 venituri fiscale, adică prelevări cu caracter obligatoriu, stabilite prin lege şi care au, deaceea, o
flexibilitate redusă (condiţiile lor nu se pot modifica decat prin lege);
 resurse de trezorerie, adică imprumuturi pe termen scurt (sub forma certificatelor de depozit,
bonurilor de tezaur ş.a.) efectuate de Ministerul Finanţelor pentru acoperirea deficitelor temporare
(goluri de casă) ale bugetelor din sistemul bugetului de stat;
 imprumuturi publice pe termen mediu sau lung, sub forma obligaţiunilor de stat sau a unor credite
preluate de la organisme financiare internaţionale, state, bănci sau consorţii bancare;
 emisiune monetară fără acoperire, cu scopul de a finanţa deficitul bugetar şi care generează inflaţie;
Ritmicitatea incasării:
 venituri ordinare sau curente, care sunt obţinute de stat in mod obişnuit (venituri fiscale, venituri din
sectorul public etc.);
 venituri extraordinare, la care se recurge in situaţii deosebite (imprumuturi, transferuri, ajutoare etc.);
Provenienţa:
 venituri interne, provenite din economia naţională;
 venituri externe, provenite din străinătate;
Nivelul de referinţă:
 venituri ale bugetului de stat;
 venituri ale asigurărilor sociale de stat;
 venituri cu destinaţie specială, pentru acoperirea cheltuielilor din fonduri speciale;

 venituri ale bugetelor locale.
63
1.3 Formulați elementele definitorii ale veniturilor bugetare.

Veniturile statului sunt formate din totalitatea resurselor bănești, instituite prin lege, care contribuie la
constituirea fondurilor bănești ale acestuia, alcătuind un tot unitar, denumit sistemul veniturilor bugetare.
Din punct de vedere juridic, veniturile bugetare reprezintă obligații bănești, stabilite în mod unilateral
prin acte normative, în sarcina persoanelor fizice și juridice care realizează venituri și dețin bunuri
impozabile și taxabile.
Elementele comune ale veniturilor bugetare sunt următoarele (Art. 6 alin. (9) Cod Fiscal):
 denumirea venitului bugetar- denumirea este adecvată în raport cu natura sa juridică și
financiar-economică (impozite, taxe, contribuții de asigurări sociale, medicale, TVA, accize, amenzi,
penalități etc.).
 debitorul sau subiectul impunerii- o personă fizică sau juridică care datorează un impozit
sau este obligată la efectuarea unei anumite prelevări către bugetul de stat.
 obiectul sau materia impozabilă reprezintă veniturișe sau bunurile impozabile sau taxabile.
unitatea de evaluare reprezintă elementul care exprimă cuantumul unitar al acestuia în raport cu baza sa de
calcul. Acest element se poate stabili în următoarele forme: cotă fixă, cotă procentuală.
 unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau material
impozabilă (în cazul venitului- leul moldovenesc; în cazul mijlocului de transport- capacitatea cilindrică; în
cazul alcoolului- litru sau decalitrul, în cazul loturilor de pămînt- ha, în cazul locuințelor- m.p. etc.).
 asieta sau modul de așezare a venitului- modalitatea de așezare a obiectului sau mărfii
bugetare, evaluarea acesteia și stabilirea cuantumului de plată.
 încasarea venitului bugetar
- termenele de plată. data la care sau pînă la care un anumit venit trebuie vărsat la bugetul
statului. Termenul se fixează sub forma unui interval de timp (an, lună, trimestru etc.).
 înlesnirile, drepturile și obligațiile debitorilor.
Cu referire la înlesniri, conform prevederilor art. 6 Cod Fiscal, se stabilesc următoarele înlesniri la
determinarea cuantumului cum ar fi: scutire totală sau parțială de impozit sau taxe; scutire totală sau parțială
de plata impozitului sau taxei; cotele reduse ale impozitelor și taxelor; reducerea obiectului impozabil;
amînări ale termenului de achitare a impozitului sau taxei; eșalonări ale obligației fiscale.
 răspunderea debitorilor;
 calificarea venitului bugetar- stabilirea caracterului local sau central al venitului și atribuirea prin
lege spre părțile bugetului de stat
64
.Controlul financiar
2.1 Relatați despre esența monitoringului financiar
Monitoringul financiar al activităţii întreprinderilor de stat şi a societăţilor comerciale cu capital
integral sau majoritar de stat se efectuează de către Ministerul Finanţelor, iar cel al activităţii întreprinderilor
municipale şi a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar al unităţii administrativ-teritoriale –
de către autorităţile administraţiei publice locale.
Monitoringul financiar se efectuează în baza:
1) situaţiilor financiare şi a rapoartelor statistice ale întreprinderilor, prezentate de Serviciul situaţiilor
financiare de pe lîngă Biroul Naţional de Statistică;
2) informaţiei privind patrimoniul public al întreprinderilor înscrise în Registrul patrimoniului public,
prezentate de Agenţia Proprietăţii Publice din subordinea Ministerului Economiei (în continuare – Agenţia
Proprietăţii Publice) la solicitarea autorităţii care efectuează monitoringul financiar;
3) informaţiei referitoare la obligaţiile fiscale (calculate, achitate şi restanţele admise), precum şi la
facilităţile (înlesnirile) fiscale, prezentate de Serviciul Fiscal de Stat;
Suplimentar, în procesul de organizare a activităţii de monitoring financiar se utilizează raportul auditorului
prezentat de către întreprinderi, precum şi alte informaţii relevante ce vizează activitatea întreprinderilor.
În vederea desfăşurării monitoringului financiar se identifică întreprinderile supuse monitorizării prin
confruntarea numărului întreprinderilor ce prezintă situaţiile financiare, rapoartele statistice Serviciului
situaţiilor financiare de pe lîngă Biroul Naţional de Statistică cu datele din Registrul patrimoniului public.
În baza informaţiei generalizate se întocmesc, semestrial şi anual, note analitice privind rezultatele
monitoringului financiar al activităţii economico-financiare a întreprinderilor în ansamblu.
Rezultatele monitoringului financiar se prezintă Agenţiei Proprietăţii Publice şi Guvernului Republicii
Moldova. Rezultatele monitoringului financiar servesc drept sursă suplimentară de informare la
determinarea modalităţii optime de atragere a investiţiilor private prin restructurare sau privatizare a
întreprinderilor şi la elaborarea raportului privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice de către
Agenţia Proprietăţii Publice. Rezultatele monitoringului financiar al activităţii întreprinderilor municipale
pot fi utilizate la elaborarea bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
2.2 Clasificați formele controlului financiar
După locul desfășurării controlului avem:
- control financiar la fața locului. Verificarea respectării legalității fiscal de contribuabil sau o altă persoană
supusă controlului. Se efectuiază în termenul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită
controlul.
- controlul financiar la oficiul organului- verificarea corectitudinii, întocmirii dări ide seamă fiscal, a alor
documente prezentate de contribuabil care servesc drept temei pentru calcularea și achitarea impozitelor/
taxelor.
După momentul în care se efectuează controlul avem:
- cont.fin.preventiv- se verifică legalitatea, oportunitatea și conformitatea actelor cu regulile prestabilite
pentru aceste acte
- cont.fin.concomitent-se desfășoară relative, în același timp cu emiterea și aprobarea actelor supuse
controlului .
- cont.fin.ulterior-după ce actele supuse controului au fost emise și au produs efecte juridice. Acesta este
controlul cel mai efficient.
După domeniul de acțiune avem:
- control financiar (fiscal) intern/propriu
- control financiar (fiscal) extern- se efectuează de Curtea de Conturi, de Inspectoratul fiscal și de
Inspectarea financiară.
După termenul în care se efectuează controlul avem:
- permanent- acțiunea de control se efectuează pe toată durata desfățurării activității
-periodic-la anumite interval de timp.
65
2.3Evaluați procedura auditului public extern exercitat de Curtea de Contuti.

Activitatea Curții de Conturi este reglementată de legea cu privire la Curtea de Conturi. În această lege
este stipulat că în exercitarea atribuţiilor sale, Curtea de Conturi auditează următoarele domenii: formarea şi
utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor unităţilor
administrativ-teritoriale, ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medical, executarea tratatelor
interguvernamentale în domeniul economico-financiar, administrarea şi gestionarea patrimoniului public,
administrarea şi utilizarea resurselor natural, ţinerea evidenţei contabile şi raportarea financiară și alte
domenii de activitate.
Curtea de Conturi poate să auditeze utilizarea resurselor alocate de Uniunea Europeană, de partenerii de
dezvoltare şi de alţi donatori ale căror resurse au fost incluse în bugetul de stat sau în bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale.
În exercitarea atribuţiilor sale, Curtea de Conturi auditează următoarele entităţi:
a) autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, alte autorităţi publice;
b) instituţiile şi organizaţiile finanţate din bugetul public naţional şi partidele politice care primesc alocaţii
de la bugetul de stat;
c) întreprinderile de stat și municipale, societățile comerciale al căror capital social aparține în întregime
statului sau unității administrativ-teritoriale, precum și societățile comerciale în care statul, unitățile
administrativ-teritoriale, întreprinderile de stat și municipale dețin, fiecare separat sau împreună, cel puțin o
treime din capitalul social; precum și alte entități, în conformitate cu legislația.
Datorită faptulu ic ăeste o entitate independentă, Curtea de Conturi decide în mod independent asupra
programului său de activitate, precum şi asupra modului de executare a acestuia. Nici o altă autoritate
publică nu poate solicita sau obliga Curtea de Conturi să modifice programul activităţii de audit, să
efectueze sau să sisteze acţiunile de audit. Parlamentul sau fracţiunile parlamentare pot solicita Curţii de
Conturi efectuarea unor acţiuni de audit. Acţiunile de audit pot fi solicitate fără decizia Parlamentului, la
cererea oricărei fracţiuni parlamentare, o dată în semestru.
Auditul public extern se efectuează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, cu actele
interne, cu standardele proprii de audit, adoptate pe baza standardelor internaţionale de audit (INTOSAI).
Auditul public extern se exercită în trei etape:
a) etapa de planificare, care prevede organizarea acţiunilor de audit într-un domeniu bine determinat şi în
modul cît mai raţional şi oportun, în conformitate cu actele interne;
b) etapa aplicării procedurilor de audit, care reprezintă activitatea nemijlocită de efectuare a auditului prin
evaluarea rezultatelor procedurilor de audit aplicate şi cumularea probelor de audit necesare exprimării
opiniei de audit sau întocmirii raportului de audit;
c) etapa de raportare – etapa finală a efectuării auditului public, care are ca scop formularea în scris a unor
concluzii asupra situaţiilor financiare ale entităţii auditate. În funcţie de tip, auditul public se finalizează cu
întocmirea unui raport de audit, în conformitate cu standardele de audit.
În funcţie de tipul de audit efectuat, echipele de audit întocmesc rapoarte de audit. Rapoartele de audit,
precum şi hotărîrile Curţii de Conturi asupra acestora se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
în decurs de 15 zile de la data aprobării/adoptării.
Consider că această procedură este una reușită, or practica a demonstrate că conform prevederilor actuale au
fost effectuate numeroase controale reușite.
66
Test 16
Subiectul I: Finanțele publice
1.1 Definiți noțiunea de finanțe publice(3 noțiuni)
Finanţe publice – ansamblu al relaţiilor economice aferente formării şi administrării resurselor bugetelor
componente ale bugetului public naţional, a datoriei de stat, datoriei unităților administrativ-teritoriale şi a
altor active publice (Legea Finanțelor publice și responsabilității bugetar fiscale)
Duvergere mențiomează că finanțele publice este știința care studiază activitatea statului în calitatea sa de
utilizator ale unor tehnici financiare specifice, și anume: cheltuieli, impozite, taxe, împrumuturi, procedee
monetare, buget etc.
Pierre Lalumiere, urmărind extinderea ariei finanțelor publice, arată că finanțele publice se ocupă cu
studiul mijloacelor prin care statul încearcă să acopere cheltuielile publice pe seama resurselor publice, să
realizeze și intervenții pe plan social și economic.
Finanțele publice sunt formate din totalitatea relațiilor sociale de natură economică ce apar în procesul
realizării și repartizării , în formă bănească, a resurselor necesare statului pentru îndeplinirea funcțiilor și
sarcinilor sale. Aceste relații s-au consituit , în toate timpurile, sub formă valorică bănească. (Dan Dros
Șaguna)
1.2 Comparați trăsăturile caracteristice ale conceptelor finanțelor publice

Concepțiile specialiștilor care au tratat și tratează evoluția finanțelor publice sunt următoarele:
-finanțele publice clasice- este caracteristică perioada sec. XVIII- începutul sec. XX;
-finanțele publice moderne- primele decenii ale sec. XX- pînă în jurul anilor '80 ai sec. XX;
-finanțele publice postmoderne- anii '80 ai sec. XX pînă în prezent.
Finanțele publice clasice Finanțele publice Finanțele publice postmoderne
moderne
Concepția clasică privind După Primul Război Se împarte în:
finanțele publice reflectă Mondial se afirmă tot mai -neoliberalism și neokeynesism
doctrina liberală în mult doctrina de intervenție Termenul neoliberalism a fost
dezvoltarea economică a a statului în sfera caracterizat drept un concept pentru o
societății. economică, ceea ce a dus la politică economică pe termen lung, care a
Statul liberal era neutru în creșterea rolului fost înteleasă ca o cale de mijloc între
ceea ce privește aspectul autorităților publice în viața capitalismul pur și socialism.
economic, rolul său fiind economică, prevenirea Conform acestui concept, intervențiile
limitat la îndeplinirea crizelor economice, iar în statului în economie sunt doar atunci
atribuțiilor de bază cazul de producere a acestor justificate și necesare când, de exemplu,
caracteristice acelei crize- luarea de măsuri distorsiunile pieței sunt împiedicate prin
perioade (sex. XVIII- pentru lichidarea acestora. monopoluri și carteluri.
începutul sec. XX)- ordinea Toate acestea au dus la Elemente ale politicii neoliberale:
publică, apărarea națională, înființarea unor 1. Individualismul normativ: o sursă
diplomația și justiția. întreprinderi publice, pentru deciziile politico-economice, este
La baza concepțiilor clasice întreprinderi cu capital mixt preferința individuală a subiecților
au stat un șir de principii, (de ex., trust-urile). economici.
unul fiind caracteristic sec. Obiectivele economice ale 2. Proprietatea privată/Privatizarea: în
XX: Guvernul cel mai bun Guvernului, în acea concepția neoliberală statul nu are datoria
este acel care guvernează perioadă, au fost să de a fi întreprinzător activ.
cel mai puțin. promoveze eficiența, 3. Politica stabilizatoare: politica masei
Alte principii sunt: stabilitatea și echitatea. monetare trebuie să garanteze prețuri
-Reducerea la minim a Astfel, promovarea stabile, printr-o monedă stabilă (stabilitate
cheltuielilor publice; stabilității economice macroeconomică) și printr-
-Veniturile publice se urmărește înregistrarea unei un buget echilibrat.
constituie pe baza creșteri economice și de 4. Piața ca instrument de conducere: în
contribuției generale; durată, ocuparea deplină a convingerea neoliberală trebuie ca piața,
-Impozitele, împrumuturile, mînei de lucru, stabilitatea deci cererea și oferta să hotărască asupra
67
tipului, prețului și cantității realizărilor

materiale și asupra serviciilor, deoarece
astfel ar avea loc o alocare optimă a
prețului. În scopul resurselor.
promovării echității, 5. Concurența: statul se îngrijește de
Guvernul urmărește piețele funcționale și intervine în cazul
eliminarea inegalităților de piețelor evident imperfecte
venit prin următoarele 6. Politica taxelor: de regulă se cere ca
taxele, trebuiau în așa mod
elemente: procentele taxelor să fie reduse, de
stabilite încît să aibă un
1.impozitarea progresivă; exemplu sub forma tarifelor proporționale
caracter neutru, astfel să nu
2. transferuri din bugetul de sau a tarifelor în trepte și un sistem de taxe
modifice relațiile social-
stat; simplu în locul unui sistem de dispoziții
economice deja existente;
3. subvenționarea variate. Taxele indirecte sunt preferate
-Asigurarea și menținerea
categoriilor defavorizate. celor directe.
echilibrului între veniturile
și cheltuielile statului.
Unul dintre primii care a În sinteză, neokeynesismul înseamnă:
încercat să demonstreze - trecerea de la metoda statică de analiză la
Statul-activitate
necesitatea intervenției metoda dinamică;
economică=0
statului a fost britanicul - îmbinarea microanalizei cu macroanaliza,
Keynes. cu accent pe ultima formă de economie;
Economisirea- scoaterea - armonizarea intereselor şi intervenţiei
banilor din circuitul statului cu cele ale sectorului privat, cu ale
economic. marilor firme particulare.
Planificarea macroeconomică incitativă →
stimularea Cererii Agregate + optimizarea
structurii economiei naţionale +
redistribuirea socială a Venitului Naţional.
1.3 Argumentați activitatea financiară a statului la etapa actuală

întreprinderilor.
68
statului.
69
Subiectul II: Controlul Financiar

1.1 Relatați despre controlul financiar cameral
Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau la oficiul organului cu atribuţii de administrare
fiscală (denumit în continuare controlul fiscal cameral) constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor
de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi
achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ cu
atribuţii de administrare fiscală.
Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de
răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor de serviciu, fără
adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat.
La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor prezentate,
organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i,
totodată, să modifice documentele respective în termenul stabilit.
În cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă în cadrul controlului fiscal cameral, nefiind
necesar controlul la faţa locului, funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe
cu atribuţii de administrare fiscală pot întocmi actul de control fiscal, în care se consemnează rezultatele
controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a modului de
evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale,
indicîndu-se actele normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte, specificîndu-
se încălcările fiscale depistate în ea.
Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat,
după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să
semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului. În caz de dezacord, el este obligat să prezinte
în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de
rigoare.
1.2 Clasificați formele controlului financiar

1.după locul desfășurării controlului:
A)control financiar (fiscal) la oficiul organului- art. 215 Cod Fiscal- constă în verificarea corectitudinii
întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei
pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune organul fiscal;
B)control financiar (fiscal) la fața locului- art. 216 Cod Fiscal- are drept scop verificarea respectării
legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile
aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu
Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului
care exercită controlul. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui singur control fiscal la faţa
locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală.
2.după momentul în care se efectuează controlul:
A)control financiar (fiscal) preventiv- este un control specializat prin care se verifica legalitatea,
oportunitatea si conformitatea actelor financiare controlate cu regulile prestabilite pentru acele acte.
Verificare ce se face inainte de aprobare a actelor respective, in mod obligatoriu sunt supuse acestui control
urmatoarele operatiuni «deschiderea si repartizarea de credite bugetare» «modificarea si repartizarea lunarii
a cheltuielilor bugetare» «vanzarea, gajarea sau inchirierea de bunuri». Controlul financiar preventiv poate fi
exercitat atat de conducerea institutiilor publice, unitatilor cat si de organele de control ale Ministerului
Finantelor. Controlul financiar preventiv se exercita prin acordarea sau nu a vizei, prin semnatura si sigiliul
personal al acelui care a infaptuit controlul.
B) control financiar concomitent- este acea forma de control ce se desfasoara relativ in acelasi timp cu
emiterea si aprobarea actelor supuse controlului. Obiectivul principal al acestui control consta in verificarea,
respectarii normei juridice privitoare la: «existenta, integritatea si pastrarea bunurilor si valorilor materiale»
«efectuarea in numerar sau prin cont bancar al incasarilor si platilor, inclusiv a salariilor si retinerilor din
acestea» «respectarea legii a reglementarilor si deciziilor conducerii institutiei respective»
70
C) control financiar ulterior- se desfasoara dupa ce actele supuse controlului au fost emise si au produs
efecte juridice, acesta este controlul cel mai eficient, intrucat se efectueaza cu amanuntime fara a stingeni
activitatile curente ale unitatilor controlate. El are un aspect si rol preventiv intru-cat permite tragerea unor
concluzii care pot fi utile pentru activitatile viitoare.
3.după domeniul de acțiune
A) control financiar (fiscal) intern/propriu- (Legea cp la controlul financiar public intern)- sistem organizat
de managerul entităţii publice şi personalul acesteia, incluzînd auditul intern, în scopul asigurării bunei
guvernări, care cuprinde totalitatea politicilor, procedurilor, regulilor interne, proceselor şi activităţilor
realizate în cadrul entităţii publice pentru a gestiona riscurile şi a oferi o asigurare rezonabilă privind
atingerea obiectivelor şi rezultatelor planificate;
Pentru promovarea unei bune guvernări a entităţilor publice, se implementează controlul financiar public
intern, care include:
a) managementul financiar şi controlul;
b) auditul intern;
c) coordonarea şi armonizarea centralizată.
A,b- se asigură de managerul entității publice, c- de către Ministerul Finanțelor
B) control financiar (fiscal) extern- se efectuează de inpecția financiară, curtea de conturi, Inspectoratul
Fiscal;
4.după termenul în care se efectuează controlul:
A) control financiar permanent- activitatea de control se efectuează pe toată durata desfășurării activității;
B) control financiar periodic- activitatea de control se desfășoară la anumite intervale de timp.
1.3 Evaluați esența procedurii inspecției financiare

(1) Inspectarea financiară se efectuează de către Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor
în baza regulamentului aprobat de către Guvern.
(2) În cadrul inspectărilor financiare este verificată activitatea economico-financiară, inclusiv prin
investigări operative şi analize documentare efectuate în baza informaţiilor privind eventuale încălcări ale
legislaţiei sau fraude în gestionarea şi utilizarea resurselor bugetare, în administrarea patrimoniului public,
raportarea datoriei sectorului public, disciplina preţurilor şi tarifelor reglementate de stat, în calcularea
profitului net al întreprinderilor de stat/municipale şi al societăţilor comerciale cu cota de participare a
statului, precum şi a dividendelor şi a defalcărilor la buget a unei părţi a profitului net al acestora.
(3) Inspectarea financiară se iniţiază:
a) la solicitarea Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova, a Parlamentului, a Guvernului, a Curţii de
Conturi, a organelor de drept;
b) în baza solicitărilor, petiţiilor şi informaţiilor parvenite, inclusiv de la autorităţile publice centrale şi
locale, precum şi în baza analizei riscurilor şi cost-eficienţei;
c) de către Ministerul Finanţelor, care prin intermediul Inspecţiei financiare programează inspectări
financiare în funcţie de riscurile evaluate aferente activităţilor procesului bugetar şi subiectelor menţionate la
alin. (2).
(4) Inspectării financiare pot fi supuse:
a) autorităţile/instituţiile bugetare;
b) întreprinderile de stat/municipale, societăţile comerciale în al căror capital social statul deţine o cotă-
parte nu mai mică de 25 la sută, precum şi persoanele afiliate acestora;
c) alte persoane fizice şi juridice care gestionează/beneficiază de resurse financiare şi/sau patrimoniu de
la entităţile specificate la lit. a) şi b).
(5) Autorităţile/instituţiile publice la autogestiune şi autorităţile bugetare independente pot fi supuse
inspectării financiare doar la solicitarea organelor de drept sau a Parlamentului.
71
Testul 17
Subiectul I Finanțele publice
1. Identificați trăsăturile caracteristice ale finanțelor publice
Sunt relaţii cu caracter economic, întrucât ele apar în procesul formării, repartizării şi utilizării produsului
social.
Apar în formă bănească, deoarece în cadrul producţiei de mărfuri şi al acţiunii legii valorii, produsul de
producţie, reproducţie şi de circulaţie a mărfurilor, repartiţia produsului social, relaţiile de schimb,
retribuirea muncii, precum şi relaţiile dintre agenţii economici sau dintre aceştia şi persoanele fizice, se
exprimă prin intermediul banilor, în cadrul unor relaţii băneşti. Noţiunea de finanţe publice sau relaţii
financiare nu poate fi confundată cu cea de bani sau relaţii băneşti. Banii reprezintă o marfă, iar finanţele
sunt relaţii de constituire, repartizare şi utilizare a mijloacelor băneşti.
Sunt relaţii fără echivalent, adică nu presupun în mod necesar o contraprestaţie directă din partea subiectului
beneficiar al mijloacelor băneşti.
Mijloacele băneşti repartizate şi utilizate de subiectele beneficiare nu se rambursează.
2. Determinați deosebirile dintre finanțele publice și private

Noţiunile de finanţe publice şi private sunt adecvate situaţiei din ţările cu economie de piaţă, în care cea mai
mare parte a mijloacelor de producţie se află în proprietate privată, fapt care face posibilă realizarea unei
delimitări nete între sectorul public şi cel privat.
Finanţele publice sunt asociate întotdeauna cu statul, unităţile administrativ-teritoriale, cheltuielile,
împrumuturile şi datoria acestora.
Finanţele private sunt asociate întotdeauna cu activităţile financiare ale întreprinderilor economice, ale
băncilor şi societăţilor de asigurări private, în legatură cu resursele şi necesităţile acestora, împrumuturile
primite sau acordate, creanţele de încasat şi obligaţiile de plată, asigurările şi reasigurările de bunuri,
persoane şi răspundere civilă.
Între finanţele publice şi cele private există o serie de deosebiri după cum urmează:
Resursele necesare statului pentru realizarea funcţiilor şi sarcinilor acestuia se procură pe calea impozitelor
şi taxelor, prin măsuri de constrângere în principal, în timp ce resursele întreprinderilor private şi ale
persoanelor fizice se procură de pe piaţă, pe baze contractuale.
Statul poate lua orice masură în legatură cu moneda naţională, în timp ce întreprinderile private nu pot decât
să o folosească.
Finanţele publice sunt folosite în principal în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii, în timp ce
finanţele private sunt folosite în slujba realizării de profit de către întreprinzătorii particulari.
Gestiunea finanţelor publice este supusă dreptului public, iar gestiunea financiară a întreprinderilor private
urmează regulile dreptului civil şi comercial.
3. Argumentați activitatea financiară a statului la etapa actuală

72

întreprinderilor.
statului.
73
II Controlul financiar
1. Relatați despre funcțiile controlului financiar
Datorita modului sau de organizare si exercitare si tinand cont de rolul si obiectivele pe care le urmareste,
controlul financiar indeplineste urmatoarele functii:
a.Functia de evaluare - consta in acte si operatiuni de estimare a situatiei existente la un moment dat, a
modului de desfasurare a activitatii in conditii de normalitate, legalitate si eficienta
b.Functia preventiva - care consta intr-o serie de masuri luate de organele de control in vederea evitarii si
eliminarii unor fraude inainte ca efectele negative ale acestora sa se produca prin identificarea si anularea
cauzelor care le favorizeaza
c. Functia de documentare - prin care se asigura cunoasterea cantitativa si calitativa a problemelor ce fac
obiectul dezvoltarii economico-sociale, relevarea fraudelor si depistarea cauzelor acestora
d.Functia recuperatorie sau sanctionator reparatorie - care consta in actiunea de descoperire si recuperare
a pagubelelor luarea de masuri fata de cei vinovati prin stabilirea potrivit legii a raspunderii juridice
e.Functia pedagogica (educativa) - prin aceasta functie controlul contribuie la ridicarea cadrelor din
economie a nivelului de pregatire si solutionarea in conditii satisfacatoare a sarcinilor care le revin in acest
caz este necesar si ca organul de control sa aiba o pregatire solida profesionala si sa se bucure de
credibilitate
2. Clasificați formele controlului financiar
1.după locul desfășurării controlului:
A)control financiar (fiscal) la oficiul organului- art. 215 Cod Fiscal- constă în verificarea corectitudinii
întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei
pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune organul fiscal;
B)control financiar (fiscal) la fața locului- art. 216 Cod Fiscal- are drept scop verificarea respectării
legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile
aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu
Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului
care exercită controlul. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui singur control fiscal la faţa
locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală.
2.după momentul în care se efectuează controlul:
3.după domeniul de acțiune
A) control financiar (fiscal) intern/propriu- (Legea cp la controlul financiar public intern)- sistem organizat
de managerul entităţii publice şi personalul acesteia, incluzînd auditul intern, în scopul asigurării bunei
guvernări, care cuprinde totalitatea politicilor, procedurilor, regulilor interne, proceselor şi activităţilor
realizate în cadrul entităţii publice pentru a gestiona riscurile şi a oferi o asigurare rezonabilă privind
atingerea obiectivelor şi rezultatelor planificate;
Pentru promovarea unei bune guvernări a entităţilor publice, se implementează controlul financiar public
intern, care include:
74
a) managementul financiar şi controlul;

b) auditul intern;
c) coordonarea şi armonizarea centralizată.
A,b- se asigură de managerul entității publice, c- de către Ministerul Finanțelor
B) control financiar (fiscal) extern- se efectuează de inpecția financiară, curtea de conturi, Inspectoratul
Fiscal;
4.după termenul în care se efectuează controlul:
A) control financiar permanent- activitatea de control se efectuează pe toată durata desfășurării activității;
B) control financiar periodic- activitatea de control se desfășoară la anumite intervale de timp.
3. Dezvoltați aspectele procesuale privind exercitarea auditului public intern

Scopul auditului intern este acordarea consultanţei şi asigurarea obiectivă privind eficacitatea sistemului de
management financiar şi control, oferind recomandări pentru perfecţionarea acestuia şi contribuind la
îmbunătăţirea activităţii entităţii publice.
Obiectul auditului intern cuprinde toate activităţile şi procesele operaţionale ale entităţii publice.
Activitatea de audit intern se bazează pe următoarele principii:
a) independenţă;
b) integritate;
c) obiectivitate;
d) competenţă profesională;
e) confidenţialitate;
f) respectarea standardelor profesionale.
Organizarea auditului intern:

Managerul entităţii publice organizează funcţia de audit intern instituind o unitate de audit intern în structura
organizaţională a entităţii publice, dacă aceasta este organ central de specialitate al administraţiei publice sau
autoritate a administraţiei publice locale de nivelul doi.
Entităţile publice care nu au fost menționate supra au dreptul să-şi creeze unitate de audit intern.
Entităţile publice subordonate autorităţii administraţiei publice centrale sau locale au dreptul să-şi creeze
unitate de audit intern cu acordul organului ierarhic superior.
Tipurile de audit intern
În cadrul activităţii de audit intern se desfăşoară următoarele tipuri de audit:
a) auditul de sistem, care examinează sistemul de management financiar şi control pentru a evalua
eficienţa funcţionării acestuia;
b) auditul de conformitate, care verifică respectarea cadrului normativ, a politicilor şi a procedurilor
aplicate şi, după caz, necesitatea îmbunătăţirii procedurilor de control intern utilizate pentru a asigura
respectarea legislaţiei;
c) auditul financiar, care evaluează funcţionarea adecvată şi eficientă a procedurilor de control intern
aferente sistemelor financiare;
d) auditul performanţei, care examinează utilizarea resurselor în cadrul unui program, funcţii, operaţiuni
sau sistem de management pentru a determina dacă resursele sînt utilizate în cel mai economic, eficient şi
eficace mod pentru îndeplinirea obiectivelor entităţii publice;
e) auditul tehnologiilor informaţionale, care examinează eficacitatea managementului financiar şi
controlului sistemelor informaţionale.
Etapele activităţii de audit intern
Organizarea activităţii de audit intern include următoarele etape:
a) planificarea strategică şi anuală;
b) realizarea misiunii de audit intern;
c) raportarea;
d) supravegherea implementării recomandărilor.
Unitatea de audit intern prezintă Ministerului Finanţelor rapoarte cu privire la activitatea de audit intern în
forma şi termenele stabilite de minister.
75
Testul 18
I Dreptul Financiar
1.1.Determinaţi obiectul şi metodele de reglementare a dreptului financiar.
structurale:
 dreptul fiscal;
Metoda de bază de reglementare a dreptului financiar este metoda imperativă, cu cele 2 laturi ale sale: cea
care prescrie sau interzice un anumit comportament.
1.2.Clasificaţi izvoarele dreptului financiar.

Izvoarele dreptului financiar sunt alcătuite din totalitatea actelor normative care reglementează raporturile
juridice financiare. În raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting următoarele izvoare:
A. IZVOARE COMUNE ALE DREPTULUI FINANCIAR
Astfel, în ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept financiar - Constituţia.
Legea fundamentală a ţării prevede dispoziţii referitoare la elaborarea, aprobarea şi executarea bugetului
public naţional şi a contului de incheiere a exerciţiului bugetar, de asemenea prin normele constituţionale
sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul
execuţiei bugetare, politica valutară, politica fiscală etc.
Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidenţiale şi hotărârii ale
guvernului.
B.IZVOARE SPECIFICE ALE DREPTULUI FINANCIAR
Izvoarele specifice sunt actele normative care cuprind dispoziţii referitoare la relaţiile financiare. Ca izvoare
specifice ale dreptului financiar cităm:
1.Codul Fiscal al RM 2.Codul Penal al RM 3.Legea RM cu privire la bani 4.Legea RM cu privire
la Banca Nationala a Moldovei 5.Legea RM privind sistemul bugetar si procesul bugetar 6.Legea
Contabilitatii 7.Legea RM privind activitatea de audit 8.Hotarirea Guvernului RM privind aprobarea
normelor pentru efectuarea operatiunilor de casa in economia nationala a RM s.a.
Dupa scop:
-acte de intocmire a bugetului de stat
-acte de imprumut public,de formare si intrebuintare a fondurilor banesti;
-acte de control financiar
Dupa efectele produse:
-acte financiare-acte juridice,manifestari de vointa.
-operatiuni financiare-nu prodic efecte juridice dar stau la baza emiterii actelor juridice financiare,ele sunt
acte de calcul a veniturilor,cheltuielilor savirsite de functionari de specialitate financiar-contabila.
Dupa aparitie(organul care le-a emis):
-Legi-sunt emise de Parlament cu aplicabilitate asupra statului,al unitatilor administrativ-teritoriale si
instintutiilor publice.
-Acorduri internationale-izvoare de drept cu conditia ca RM sa fie parte la acest accord si acestea sa fie
ratificate de Parlament.
76
-Hotaririle Guvernului-se emit pentru organizarea executarii legilor.

-Actele normative ale MF-acte normative prin care se instituie norme juridice care dezolta si detaliaza
cuprinsul dispozitiilor generale din legile de specialitate financiara.
1.3.Precizaţi specificul elementelor de structură a raporturilor juridice de drept financiar.

Raporturile juridice financiare sunt relațiile sociale, reglementate de normele dreptului financiar, care iau
naștere, se modifică și se sting în procesul formării, repartizării și utilizării banului public.
Raporturile de drept financiar se disting de alte raporturi juridice prin următoarele trăsături specifice:
1. subiectele participante și poziția pe care o au unul față de altul- apar în activitatea generală a statului.
Un subiect obligatoriu este statul reprezentat de organele sale abilitate, creîndu-se poziția de subordonare.
Unii autori consideră că nu vorbim de o subordonare clasică, ca de ex., cea din dreptul financiar. În dreptul
financiar ne întîlnim cu o formă de subordonare- forma autorității.
2. după obiectul de reglementare- în funcție de sfera de cuprindere a finanțelor publice, raporturile de
drept financiar pot fi: bugetare, fiscale, monetare, de creditare, de control financiar, etc.
3. după modalitățile de realizare a formei de activitate- raporturile de drept financiar se nasc, se
modifică și se sting pe baza manifestării unilaterale de voință a statutui și, în general, se execută fără a fi
necesară prezența unei hotărîri judecătorești.
Elementele constitutive ale raportului de drept financiar sunt subiectul, obiectul și conținutul.
Subiectele raportului de drept financiar:
 statul prin organele sale specializate; dreptul bugetar- statul reprezentat de Ministerul Finanțelor,
circulația monetară- BNM, control financiar- Curtea de Conturi și Inspecția Financiară;
 persoana fizică– art. 5 alin. (3) Cod Fiscal. Persoana fizică rezidentă- art. 5 (5) Cod Fiscal;
nerezidentă- art. 5 (6) Cod Fiscal
 persoana juridică- art. 5 alin. (4) Cod Fiscal
Obiectul raportului de drept financiar este diferit, determinat în primul rînd de sfera deosebit de largă și
complexă a finanțelor publice; iar, în al doilea rînd, de fapte, acte normative și operațiuni specifice cu privire
la activitatea financiară.
În prima situație, obiectul îl formează acțiunile de prognoză și organizare bugetară, acțiunile de creditare, de
circulație monetară, de control financiar etc.
În cea de-a doua situație, obiectul îl formează plata unei sume de bani la care sînt obligate subiectele
participante la aceste raporturi juridice.
Conținutul- drepturile și obligațiile părților. De ex., dreptului organului financiar-fiscal de a încasa impozite,
taxe și alte contribuții îi corespunde obligația contribuabilului de a satisface aceste cerințe în cuantumurile și
la termenele prevăzute de lege. Sau dreptului organului de control de a desfășura această activitate specifică
îi corespunde obligația celui controlat de a se supune acțiunilor de control, dar în limitele competenței
stabilite pentru cel care este investit de a efectua acest control în limitele competenței.
77
1. Definiți noțiunea și funcțiile controlului financiar
Controlul financiar a fost definit ca o componenta a controlului economic, reprezentand acea activitate de
verificare a actelor si operatiunilor referitoare la modul de formare, administrare si intrebuintare a banului
public ce apartine statului cat si unitatilor administrativ-teritoriale in scopul realizarii unei eficientizari a
vietii economico-sociale si a restabilirii ordinii de drept incalcate.
credibilitate.
2. Determinați controlul financiar după criteriul momentului în care se efectuează controlul

După momentul în care se efectuează controlul:
3. Evaluați auditul public extern exercitat de Curtea de Conturi
Audit public extern – activitate de audit independentă efectuată de Curtea de Conturi în sectorul public în
conformitate cu standardele proprii de audit, adoptate pe baza standardelor internaţionale de audit.
Auditul public extern se efectuează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, cu actele interne, cu
standardele proprii de audit, adoptate pe baza standardelor internaţionale de audit .
78
Testul 19
I Dreptul financiar
1.1.Definiţi dreptul financiar (3 definiţii)
Dreptul financiar reprezintă ansamblul normelor juridice instituite conform conceptului modern din statele
contemporane, care reglementează, în regim de drept public, constituirea, și utilizarea fodurilor bănești ale
statului și ale celorlalte colectivități publice, precum și controlul financiar de interes public (Ioan Gliga plus
Emil Bălan și Cristina Oneț).
Dreptul financiar este format din totalitatea actelor normative, care reglementează relațiile de constituire,
repartizare și utilizare a fondurilor bănești ale statului și ale unităților publice, destinate satisfacerii sarcinilor
social-economice ale societății. (definiție întîlnită la Mircea Ștefan Minea, Radu Stancu, Ionel Bostan, Rada
Postolachi, Dan Drosu-Șaguna).
Autorii ruși vin cu o altă noțiune: dreptul financiar reprezintă ansamblul normelor juridice, care
reglementează relațiile sociale care apar în legătură cu constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor
bănești (centrale și descentralizate) ale statului și ale unităților administrativ-terioriale, destinate pentru
realizarea sarcinilor sale.
1.2.Determinaţi structura şi tipurile normelor de drept financiar.

Norma de drept financiar este acea normă care are un obiect de reglementare specific, care se referă la
drepturile și obligațiile subiectelor participante la raportul de drept financiar, și care prescriu conduita
acestora în procesul de formare, repartizare și utilizare a banului public, a căror respectare este asigurată prin
forța de constrîngere a statului.
După conținutul lor, normele dreptului financiar pot fi:
Normele de drept financiar materiale sunt acele norme care stabilesc drepturile și oblgiațiile participanților
la raporturile de drept financiar. De ex., acele norme care stabilesc structura sistemului bugetar, acele care
stabilesc repartizarea și mărimea cheltuielilor publice, acele care stabilesc forma și conținutul obligațiilor
financiare ale persoanelor fizice și juridice.
Normele de drept financiar procesuale sunt acele norme care stabilesc forma și modalitatea de acțiune a
normelor materiale. De ex., procedura bugetară, controlul financiar sau fiscal.
Normele dreptului financiar au un caracter general, impersonal și se aplică la un nr. nelimitat de cazuri sau
de persoane.
EXCEPȚIILE
De ex., legile bugetare anuale, pe lîngă dispozițiile generale, referitoare la aceste bugete, cuprind și norme
cu dispoziții care stabilesc concret sarcini și obiective de realizat, cum ar fi: cuantumul unor transferuri,
subvenții acordate anumitor categorii de subiecte
După structura logico-juridică, norma de drept financiar cuprinde și ea cele 3 elemente: ipoteza, dispoziția,
sancțiunea.
Ipoteza normei de drept financiar prevede împrejurările în care urmează să se aplice dispoziția cuprinsă în
aceste norme. Cum ar fi, de ex., resursele financiare ale statului se constituie din impozite, taxe și alte
prelevări de la persoanele fizice sau juridice.
Dispoziția normei de drept financiar prevede conduita subiectelor vizate în aceste norme.
După felul de comportament al subiectelor, dispozițiile cuprinse în normele de drept financiar pot fi:
 onerative
 permisive
 prohibitive
Cele mai multe din normele dreptului financiar conțin dispoziții onerative, prescriu un anumit
comportament. De ex., Curtea de Conturi elaborează și aprobă anual programul său de control. Ministerul
Finanțelor, în exercitarea atribuțiilor sale, este obligat să colaboreze cu autoritățile publice centrale și locale,
asociații obștești, organizații financiare international.
Unele din normele dreptului financiar conțin dispoziții permisive, lăsăm la discreția subiecților de a avea sau
nu un anumit comportament. De ex., Curtea de Conturi poate să participe la activitatea organelor
internaționale de specialitate și să devină membru al acestora.
Determinat de interesul finanțelor publice, unele norme conțin dispoziții prohibitive. De ex., se interzice
acoperirea cheltuielilor bugetare printr-o nouă emisiune monetară. Dacă banii sunt mai mulți în circulație
decît se produce (inflație monetară). Se interzice unei persoane fizice sau juridice să practice activitate
financiară, bancară fără autorizația emisă de BNM,
79
În teoria finanțelor publice, vom întîlni sancțiuni caracteristice și altor categorii de norme juridice (amenda),
dar avem și un șir de sancțiuni specifice acestor categorii de norme, cum ar fi: suspendarea finanțării (de ex.,
situația din RM- 2015), anularea creditelor bugetare, majorarea dobînzilor, majorări de întrîrziere etc.
Comparativ cu alte norme, în dreptul financiar cele 3 elemente rareori sunt întîlnite cumulativ în cadrul unei
și aceleiași norme.
1.3.Argumentaţi locul şi rolul dreptului financiar în sistemul dreptului la etapa actuală.

dreptului public, deoarece este instituit în scopul satisfacerii unor nevoi și interese generale ale statului.
În literatura de specialitate, locul dreptului financiar este apreciat diferit. În literatura franceză- după dr.
constit, admin, și internaț. publ. se află dr. financ.
În teoria generală din România, dr financ este considerat a 3-a ramură după dr. constit. și admin.
Totalitatea normelor juridice indiferent de continut si domeniu de aplicare sunt strans legate intre ele si
formeaza un tot bine inchegat si sub aspectul unui ansamblu coerent, logic, ce se prezinta sub forma unui
sistem.
In ceea ce priveste acest sistem, putem mentiona ca include normele de conduita instituite de catre stat sub
forma institutiilor juridice si a ramurilor de drept.
O opinie unanima este aceea conform careia dreptul financiar face parte din dreptul public.Referitor la
domeniul public putem afirma ca normele juridice financiare asigura constituirea de fonduri in vederea
finantarii si administrarii nevoilor de interes general, ca si destinatia si modul de realizare a finantarii.
In cazul domeniului privat, normele juridice care privesc finantele publice isi indreapta atentia si eforturile
in vederea:
-delimitarii si colectarii resurselor publice de la contribuabili;
-incurajarii prin intermediul unor facilitati fiscale a unor activitati economice;
-stoparii unor activitati comerciale in functie de interesul public;
-sustinerii unor comercianti pentru progres si dezvoltare;
-derularii unor activitati conexe, prin intermediul unor instrumente financiare aflate la dispozitia statului.
In lumina celor prezentate mai sus se intrevede necesitatea exprimarii ideii conform careia dreptul financiar
prezinta o importanta sporita si un puternic rol activ, avand in vedere ca prin normele juridice ce contribuie
la formarea sa poate sprijini si stimula anumite sectoare productive din economie.
Corelația dintre dr financ cu ramurile de drept public:
1.Dr.Constituţional- importanța dr constit în toate ramurile de drept. Dr constit al RM statuează în
Constituția RM obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și taxe, obligația Parlamentului de a adopta
bugetele de stat, definește noț de buget public național, prevede că formarea, adminsitrarea și gestionarea
resurselor financiare ale statului se realizează de Curtea de Conturi ș.a.
2.Dr Admin- legătura se datorează faptului că dreptul adminstrativ cuprinde norme referitoare la organizarea
și funcționarea organelor puterii executive ale statului, printre care vom regăsi și organe de activitate
financiară (Ministerul Finanțelor). Reglementarea juridică a bugetului de stat, a bugetelor locale, a creditului
public, al controlului financiar, este instituită cu specificul de reglementare administrativ-financiară. Unele
dispoziții din dreptul financiar se completează cu anumite dispoziții generale sau specifice ale dreptului
administrativ.
3.Dr.Contravențional- reglementarea din dr financiar se completează cu unele norme din dr. contravențional.
4.Dr Penal- corelația se manifestă prin depistarea infracțiunilor cu caracter financiar de către organele de
control financiar (Curtea de Conturi).
5.Dr.Muncii și Protecției Sociale- finanțarea acestei protecții care se face din bugetul asigurărilor sociale de
stat.
6.Dr.Fiscal- corelația dintre aceste ramuri se prezintă: relație parte-întreg (întregul este dr financiar, partea-
dr fiscal).
7.Dr.Internațional Public- corelația se manifestă prin prisma existenței mai multor convenții interstatale, ca
de ex., convenții cu privire la împrumuturi externe, cu privire la evitarea dublei impuneri, etc.
8.Dr Comunitar- în literatura de specialitate română
Corelația dintre dr financ cu ramurile de drept privat:
1.Dr.Civil sau Dr.Afacerilor- unicul punct de tangență este că toate reglementează relațiile bănești
80
II Procedura bugetară
1. Identificați activitățile și termenele limită ale calendarului bugetar
Anul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.
Calendarul bugetar
1. Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului proiectul legii privind limitele
2. Parlamentul adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, modificări şi
3. Guvernul prezintă Parlamentului raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a
4. Guvernul aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare pe anul următor – pînă la 15
octombrie;
5. Parlamentul adoptă legile bugetare pe anul următor – pînă la 1 decembrie;
6. Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în
Medicină întocmesc şi prezintă spre auditare Curţii de Conturi rapoartele anuale privind executarea
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă
medicală – pînă la 15 aprilie a anului următor anului bugetar încheiat;
7. Curtea de Conturi efectuează auditul rapoartelor anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul bugetar
încheiat şi prezintă raportul de audit Guvernului și Parlamentului – pînă la 1 iunie;
8. Guvernul aprobă și prezintă Parlamentului rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a
bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul
bugetar încheiat – pînă la 1 iunie;
9. Parlamentul aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale
de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul bugetar încheiat – pînă la 15
iulie.
La nivel local, principalele activităţi şi termene-limită ale calendarului bugetar sînt:
1. autoritatea executivă locală elaborează şi prezintă consiliului local proiectul bugetului local pe anul
următor – pînă la 20 noiembrie;
2. consiliul local adoptă bugetul local pe anul următor – pînă la 10 decembrie;
3. autoritatea executivă locală prezintă consiliului local raportul anual privind executarea bugetului local
pentru anul bugetar încheiat – pînă la 15 martie;
4. consiliul local aprobă raportul anual privind executarea bugetului local pentru anul bugetar încheiat –
pînă la 1 aprilie.
2. Generalizați prevederile legale privind adoptarea bugetului de stat

Parlamentul examinează și adoptă legea bugetului de stat pe anul respectiv în termenul prevăzut de
calendarul bugetar. Acest termen este data de 1 decembrie.
Responsabilă de examinarea proiectului legii bugetare în Parlament este Comisia permanentă a
Parlamentului în domeniul bugetului și a finanțelor.
Legile bugetare anuale se examinează și se adoptă în 2 lecturi.
În prima lectură se audiază raportul privind proiectul bugetului, se examinează și se aprobă indicatorii
generali ai bugetului (veniturile, cheltuielile și soldul bugetului).
În lectura a doua, proiectul legii se examinează și se votează pe articole sau, după caz, în ansamblu.
81
Articolul 57. Bugetul provizoriu
(1) Dacă legea/decizia bugetară anuală nu este adoptată cu cel puţin trei zile înainte de expirarea anului
bugetar, administratorul de buget emite dispoziţia privind aplicarea bugetului provizoriu.
(2) Bugetul provizoriu se formează şi se execută în corespundere cu prevederile legii/deciziei bugetare din
anul precedent, luînd în considerare modificările operate pe parcursul anului şi ţinînd cont de următoarele
particularităţi:
a) excluderea sau reducerea volumului programelor de cheltuieli finalizate sau care urmează a fi finalizate
în anul bugetar curent;
precedent.
(3) În perioada aplicării bugetului provizoriu nu se permite efectuarea cheltuielilor pentru acţiuni sau
măsuri noi comparativ cu anul precedent.
(4) Finanţarea cheltuielilor bugetului provizoriu se efectuează cu respectarea procedurilor generale
privind executarea bugetului. Excepţie fac cheltuielile legate de serviciul datoriei de stat/datoriei unităţilor
(5) Valabilitatea bugetului provizoriu încetează odată cu punerea în aplicare a legilor/deciziilor bugetare
anuale.
(6) Toate operaţiunile efectuate în contul bugetului provizoriu se transferă în contul bugetului adoptat pe
anul curent.
3. Formulați corelația dintre puterea legislativă și executivă în procedura bugetară
Corelația dintre puterea legislativă și executivă în procedura bugetară o deducem datorită raporturilor
acestora pe parcursul adoptării bugetului de stat.
1. Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi îl prezintă spre informare Parlamentului.
2. În cazul în care politica bugetar-fiscală cuprinsă în cadrul bugetar pe termen mediu implică
modificarea şi/sau completarea legislaţiei, Guvernul prezintă Parlamentului proiectul de lege pentru
modificarea şi/sau completarea unor acte legislative.
3. Proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, proiectul legii privind
modificarea şi/sau completarea unor acte legislative se examinează şi se adoptă de Parlament în
termenul prevăzut de calendarul bugetar.
4. Guvernul examinează şi aprobă proiectele legilor bugetare anuale şi le prezintă Parlamentului în
termenul prevăzut de calendarul bugetar.
Deci, conform prevederilor Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale observăm, o
interdependență în acțiunile puterii legislative și celei executive privind întregul proces bugetar.
82
Test nr.20
I Finanțele publice
1.1 Identificați principiile activității financiare ale statului
- Pr.reducerii la minia a cheltuielilor publice
- Pr.veniturilor publice se constituie pe baza contribuției generale
- Pr.impozitele publice , taxele, trebuiau în așa mod stabilite încât să aibă un character neutru, astfel să
nu modifice relațiile social-economice deja existente
- Pr.asigurării și menținerii echilibrului între veniturile și cheltuielile statului
1.2 Clasificați organele de activitate financiară ale statului
Conform legii nr.181 privind finanțele publice și regulamentul bugetar-fiscal, organelle de activitate
financiară a statului sunt Parlamentul, Guvernul, Ministerul Financțelor, Autoritățile publice locale,
auoritățile publice centrale, autoritățile administrației publice locale și instituțiile bugetare.
Rolul Parlamentului este în a adopta acte legislative în domeniul finanţelor publice, adoptă legea privind
limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, modificările şi completările la legislaţie ce rezultă din
politica bugetar-fiscală, adoptă legile bugetare anuale şi legile privind modificarea bugetelor, examinează
raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a componentelor acestuia, aprobă
rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
Guvernul exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul gestionării finanţelor publice, în
conformitate cu principiile şi regulile stabilite de lege, sigură durabilitatea programului de guvernare şi a
altor documente de politici din punct de vedere bugetar-fiscal, asigură administrarea datoriei de stat şi
monitorizarea datoriei sectorului public, aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului
proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu, aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele
legilor bugetare anuale, precum şi proiectele de legi privind modificarea bugetelor, asigură gestionarea
eficientă şi transparentă a fondului de rezervă şi a fondului de intervenţie ale Guvernului și altele.
Ministerul Finanţelor este autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice şi are următoarele
competenţe şi responsabilităţi de bază: stabileşte activităţile intermediare ale calendarului bugetar şi
monitorizează implementarea acestuia, precum şi asigură coordonarea generală a procesului bugetar,
elaborează şi asigură implementarea politicii bugetar-fiscale în conformitate cu principiile şi regulile
bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege, xaminează propunerile de buget ale autorităţilor publice centrale,
elaborează şi prezintă Guvernului proiectul legii bugetului de stat pe anul respectiv şi, în caz de necesitate,
proiectele de legi privind modificarea acestuia și altele.
În domeniul finanţelor publice, autorităţile publice centrale au următoarele competenţe şi responsabilităţi de
bază: organizează sistemele de planificare, executare, evidenţă contabilă şi raportare a bugetului în cadrul
autorităţii publice respective şi, după caz, în cadrul instituţiilor bugetare din subordine, elaborează, aprobă,
asigură implementarea şi raportează strategiile sectoriale de cheltuieli, stabileşte priorităţile de politică
sectorială şi asigură conformitatea strategiilor sectoriale de cheltuieli cu documentele de planificare
strategică şi cu limitele de cheltuieli prognozate/aprobate în buget, sigură publicarea strategiilor sectoriale de
cheltuieli şi a bugetelor anuale pe domeniile de competenţă, precum şi a rapoartelor privind implementarea
acestora etc.
3. Dezvoltați elementele sistemului financiar al RM la etapa actuală

Sistemul financiar al RM, la etapa actuală, este compus din următoarele elemente:
1. sistemul bugetar- art. 3 din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale Sistemul
bugetar este un sistem de bugete reglementate prin lege, format din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat (BASS), fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală și
bugetele unităților administrativ-teritoriale (UTA).
2. Fondurile de urgență- fonduri de rezervă și fonduri de intervenții
3. Următorul element structural sunt finanțele sau fondurile întreprinderilor sau instituțiilor publice.
Art. 130 din Constituția RM ne spune că formarea, administrarea, utilizarea și controlul resurselor
financiare ale statului, ale UTA și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.
4. Următorul element este asigurarea de stat obligatorie. Tangențial, și acea asigurare din domeniul
privat poate fi inclusă în capitolul respectiv.
5. Un alt element este creditul (atît împrumutul de stat (intern și extern), cît și creditul bancar).
83
1.Relatați despre funcțiile impozitelor și taxelor

Impozitele și taxele la care sunt obligate subiectele plătitoare îndeplinesc, în principal, următoarele funcții:
- contribuția la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societății;
- redistribuirea unor venituri primare sau derivate;
- reglarea unor fenomene economice sau sociale
2. Determinați drepturile și obligațiile contribuabililor
Contribuabilul are dreptul:
a) să obţină pe gratis de la inspectoratul fiscal de stat teritorial şi serviciul de colectare a impozitelor şi
taxelor locale informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi despre actele normative care
reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;
b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi a persoanelor
cu funcţii de răspundere ale acestora;
c) să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau prin intermediul
reprezentantului său;
d) să direcţioneze anual un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat anual la buget
către beneficiarii desemnării procentuale potrivit art.152 dacă nu are datorii la impozitul pe venit pentru
perioadele fiscale anterioare;
e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile prevăzute de CF
e1) să solicite şi să obţină de la Serviciul Fiscal de Stat soluţia fiscală individuală anticipată în modul şi în
condiţiile prevăzute de CF
f) să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de răspundere ale
acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor
g) să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cu atribuţii de
administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;
i) să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe perioada fiscală în
care a întrunit toate condiţiile stabilite.
Contribuabilul este obligat:
a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare a activităţii de
întreprinzător;
b) să se pună la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul stabilit în documentele de constituire
(înregistrare), să prezinte informaţiile iniţiale (şi să comunice modificările ulterioare) cu privire la sediul său,
sediul subdiviziunilor, denumirea şi sediul instituţiilor financiare în care sînt deschise conturi, precum şi cu
privire la sistarea temporară a activităţii subdiviziunilor
c)să ţină contabilitatea conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte
Serviciului Fiscal de Stat şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale
prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidență în conformitate cu cerinţele
legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru
înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista
genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea
maşinilor de casă şi de control
c1) să utilizeze sisteme informaţionale computerizate, softuri pentru maşini de casă şi control, certificate la
Comisia de certificare a Ministerului Finanţelor, în modul stabilit de Guvern
c2) în cazul agentului economic care livrează sisteme informaţionale computerizate, softuri pentru maşini de
casă şi control, să certifice aceste sisteme informaţionale computerizate, softuri pentru maşini de casă şi
control la Comisia de certificare a Ministerului Finanţelor, în modul stabilit de Guvern
d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de întreprinzător, precum şi
despre alte obiecte ale impunerii
e) să achite la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele calculate ale
impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate
84
f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de
răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale
şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la
buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor, să permită accesul, în cazul ţinerii evidenţei
computerizate, la sistemul electronic de contabilitate;
f1) în caz de solicitare a soluţiei fiscale individuale anticipate, să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, la prima
cerere, informaţii veridice, documente, explicaţii şi/sau probe suplimentare privind activitatea desfăşurată,
privind situaţiile şi/sau tranzacţiile viitoare
g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de răspundere ale
organelor cu atribuţii de administrare fiscală accesul liber în spaţiile de producţie, în depozite, în localurile
de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia încăperilor utilizate exclusiv ca spaţiu locativ) pentru
inspectarea lor în scopul verificării autenticităţii datelor din documentele contabile, din dările de seamă, din
declaraţiile fiscale, din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii obligaţiilor faţă de buget
h) să asiste la efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei fiscale, să semneze actele privind
rezultatul controlului, să dea explicaţii în scris sau oral;
i) în caz de calculare greşită şi determinare incorectă de către Serviciul Fiscal de Stat a sumei impozitului,
penalităţii, dobînzii sau amenzii, să dovedească acest lucru prin documente justificative
j) să îndeplinească deciziile adoptate de organele cu atribuţii de administrare fiscală şi alte organe învestite
cu funcţii de control pe marginea rezultatelor controalelor efectuate, respectînd cerinţele legislaţiei fiscale;
k) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscal.
3. Evaluați înlesnirile acordate contribuabililor.
Codul fiscal, pe lângă drepturile și obligațiile contribuabililor prevede și anumite scutiri sub formă de
înlesniri către contribabili. Astfel, fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire
personală în sumă de 10620 lei pe an. Această sumă va fi mărit în caz dcă persoana s-a îmbolnăvit sau
survenit alte evenimente care au făcut mai greu procesul de muncă. Aceasta se face pentru a susține
persoanele și de a nu le crea o situație de criză financiară. Consider că această înlesnire este una foar
umanitară și bine venită pentru o societate ca în RM, unde venitul nu este o sumă stabilă.
Anumite categorii de potențiali contribuabili sunt în genere scutiți de plata impozitelor. Aici vorbim
despre întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale societăţilor orbilor, surzilor şi
invalizilor, asociaţiile de economii şi împrumut, organizațiile sindicale și patronale și altele. Consider că
această înlesnire este una proprie însă în măsura în care poate fi controlată, or anumite persoane juridice pot
abuza de aceste prevederi în vederea obținerii unui folos material.
85
Test nr.21
1.Finanțele publice
1.1 Identificați organele de activitate financiară a statului.
Organele de activitate financiară a statului sunt
- Parlamentul, ca putere legislative care adoptă legile și actele cu privire la finanțele publice ale statului.
- Guvernul ca organ care exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul gestionării
finanţelor publice
- Ministerul Finanțelor- autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice
- autoritățile publice centrale
- autoritățile administrației publice locale
- instituțiile bugetare care elaborează şi prezintă propuneri de buget, repartizează limitele de alocaţii
bugetare conform clasificaţiei bugetare etc.
- Curtea de Conturi
- BNM
1.2.Demonstrați corelația dintre formele juridice și nejuridice a activității financiare ale statului
Formele juridice constau ăn adoptarea actelor financiare juridice pe când cele nejuridice constau în
instruirea activității financiare, a ăntreprinderilor, instituțiilor, explicarea legislației financiare populației,
petrecerea seminarelor și meselor rotunde, pregătirea materialelor pentru planificarea, prognozarea și darea
de seamă în domeniul financiar.
Corelația dintre aceste 2 forme este una evidentă, or prin forma juridică apare normal, care urmează a fi
implimentată și folosită în societate pe când forma nejuridică ajută la implimentarea acesteia, pregătește
persoanele pentru folosirea și aplicarea normelor legale,
1.3. Formulați judecăți privind conceptele aplicabile finanțelor publice spefice RM
Conceptele privind finanțele publice au evoluat concomitent cu istoria. Or în diferite etape a dezvoltării
social- economice aplicabilitatea finanâelor publice cunoaște diferite practice și idei.
Concepția clasică privind finanțele publice reflectă doctrina liberală în dezvoltarea economică a societății.
La baza concepțiilor clasice au stat un șir de principii, unul fiind caracteristic sec. XX: Guvernul cel mai bun
este acel care guvernează cel mai puțin. (cocepția clasică a finanțelor publice)
După Primul Război Mondial se afirmă tot mai mult doctrina de intervenție a statului în sfera economică,
ceea ce a dus la creșterea rolului autorităților publice în viața economică, prevenirea crizelor economice, iar
în cazul de producere a acestor crize- luarea de măsuri pentru lichidarea acestora. Obiectivele economice ale
Guvernului, în acea perioadă, au fost să promoveze eficiența, stabilitatea și echitatea. Astfel, promovarea
stabilității economice urmărește înregistrarea unei creșteri economice și de durată, ocuparea deplină a mînei
de lucru, stabilitatea prețului. În scopul promovării echității, Guvernul urmărește eliminarea inegalităților de
venit prin următoarele elemente:
 impozitarea progresivă;
 transferuri din bugetul de stat;
 subvenționarea categoriilor defavorizate.
( perioada modernă)
Perioada finanțelor publice postmoderne se împarte în:
-neoliberalism- susținători: M. Thatcher, R. Reegan, nu susține implicarea masivă a statului în activitatea
economică
-neokeynesism- viceversa
Cât privește Republica Moldova aceasta a trecut prin perioade grele economice, însă încă din perioada
comunistă țara noastră a trecut la neoliberalism. Iar unii doctrinari afirmă că aceata a fost primul pas spre
eșecurile noatre.
Această orientare a statului nostru reiese dintr-un șir de acte adoptate de Parlament precum Legea
concurenței care prevede interzicerea practicilor, înțelegerilor anticoncurențiale; abuzul de poziția
dominantă; stabilirea de condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici; interzicerea
concurenței neloiale; reglementările cu privire la concentrările economice etc. Existența unei economii
sociale de piață, stabilizarea prețurilor prin intermediul autorităților statale. Precum și faptul că rolul statului
apara ca a unui stat polițienesc, monopolul care deja s-a cimentat demult în unele sectoare ale economiei
naționale.Rezumând cele spuse, RM tinde să fie un stat cu o politică economică neoliberală, cu înclinații
europene și aspirații democratice, totuși acesta nu se poate debarasa de caracteristicile liberalismului clasic
86
I Cheltuielile publice
1.4 Definiți noțiunea cheltuielilor publice ( legală și doctrinară)
Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conţinut il reprezintă exprimarea in formă
bănească a relaţiilor economico-sociale apărute intre stat (pe de o parte) şi persoane fizice şi juridice (pe de
altă parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului şi in scopul exercitării funcţiilor şi atribuţiilor
acestuia.
Conform legii nr.181 privind finanțele publice și garanțiile bugetar-financiare cheltuieli bugetare –
totalitate a plăţilor aprobate în buget/efectuate de la buget, cu excepţia celor aferente operaţiunilor cu
activele financiare şi cu datoriile bugetului;
1.5 Clasificați cheltuielile publice
În literatura de specialitate cheltuielile se grupează în dependență de diferite criterii.
Primul criteriu este după structura organelor care stau la bază:
- Organiză- atunci când grupează cheltuielili după instituțiile la care se referă
- Funcțională- când grupează cheltuielile după profitul activității intrituțiilor publice.
După rolul lon în procesul reproducției sociale:
- Cheltuieli publice reale – constituievenit national: cheltuieli militare, de întreținere a aparatulu
iadministrativ- polițienesc etc.
- Cheltuieli publice economice- constituie o avansare de venit national și contribuie la creșterea avuției
naționale
- Cheltuieli publice neutru- acele chletuieli care nu au nici o influență asupra venitului național
Un alt criteriu :
- Cheltuieli de funcționare- cele necesare bunului mers al activității instituțiilor publice ( ex. Salariile
plătite funcționarilor publice)
- Cheltuieli de transfer- sumele acordate din fondurile publice diferitelor persoane fixice sau juridice
cu titlu dfinitiv și nerambursabil ( ex: ajutoarele de șomaj, pensile veteranilor de război)
- Cheltuieli de investiții- cele care se materializează în bunuri publice cu character durabil.
Un alt criteriu
- Cheltuieli care se autolichidează- cheltuielile ale căror costuri se recuperează de la beneficiarii
acestora( ex: cheltuieli pentru electrificarea rurală)
- Cheltuieli reproductive- care duc la sporirea venitului national ( ex:pentru învățământ public, pentru
sănătate publică)
- Cheltuielile care creea comodități curente vieții ( ex: recreație publică, parcuri publice)
- Cheltuieli neproductive ( ex: cheltuielile militare excesiv de ridicate)
- Cheltuieli care se efectuează în present pentru a economisi cheltuieli publice mult mai mari în
viitor( ex: subvențiile pentru copii minori, prin care se evită cheltuielile pentru delicvenți)
După character avem:
-cheltuieli publice ordinare
- cheltuieli publice extraordinare
- cheltuieli publice excepționale.
După caracterul juridic:
- Cheltuieli cu titlu definitive
- Cheltuieli cu titlu temporar
1.6 Precizați structura și tendințele cheltuielilor publice în RM la etapa actuală.
Recent a fost votat în lectură finală Bugetul de stat pentru anul 2018. Unde cheltuielile se estimează la peste
41 de miliarde de lei, cu o creștere de 9,4 %. Guvernul și-a propus să gestioneze cheltuielile precum
urmează:
- Susținerea reformelor structurale în sectoare cheie precum educația și sănătatea, pentru a
asigura o prestare mai eficientă a serviciilor, în concordanță cu resursele bugetare disponibile.
- Prioritizarea cheltuielilor operaționale și de întreținere ale autorităților administrației
publice centrale, pentru a asigura o mai bună alocare a resurselor pentru serviciile publice
- În domeniul salarizării angajaţilor sectorului bugetar se prevede implementarea în
87
continuare a măsurilor prevăzute, la fel ca şi majorarea salariului minim pe ţară în vederea creşterii
protecţiei sociale a angajaţilor
- Implementarea în continuare a majorării salariilor cadrelor didactice de la 1 septembrie
2017 cu 11,3%, ca raport dintre salariul mediu lunar al cadrelor didactice atins în tr. IV 2016 (5032 lei) şi
salariul mediu lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2017 (5600 lei);
- Majorarea salariilor cadrelor didactice de la 1 septembrie 2018 cu 9,8%, ca raport dintre
salariul mediu lunar al cadrelor didactice planificat că va atinge în tr. IV 2017 (5600 lei) şi salariul mediu
lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2018 (6150 lei);
- Majorarea salariilor funcţionarilor publici şi persoanelor de demnitate publică cu 10% de la 1
ianuarie 2018
- Se estimează o valoare aproximativă de 1.8% din PIB a subsidiilor acordate sectorului
economic, pentru perioada 2018-2020. Cele mai importante programe de subsidii sunt direcționate
producătorilor agricoli, gospodăriei drumurilor, transportului auto, gospodăriei de locuințe și serviciilor
comunale.
- Prestațiile sociale reprezintă cel mai mare grup unic de cheltuieli economice, care include
trei capitole de prestații sociale: prestații de asigurări sociale, care sînt finanțate din veniturile proprii ale
bugetului asigurărilor sociale de stat, prestații de asistență socială, achitate din mijloacele bugetului de stat și
prestații sociale ale angajatorilor, achitate la locul de muncă. Prestațiile de asigurări sociale reprezintă 68,8%
din totalul de prestații sociale, iar prestațiile de asistență socială 28,7% și prestațiile ale angajatorilor 2,5%.
Bugetul de stat acoperă, de asemenea, orice deficit al contribuțiilor de asigurări sociale, necesare pentru a
acoperi plățile pentru prestații de asigurări.
- Se estimează că totalul cheltuielilor capitale va reveni la 4,5% din PIB în 2018 și va rămâne
la niveluri similare până la 4,8% din PIB în 2020.
88
Test nr.22
1.Circulația monetară
1.1. Relatați despre funcțiile monedei
Funcțiile monedei:
 funcția de evaluare a valorilor economice- cu moneda se măsoară valori materiale, se exprimă
prețurile, puterea de cumpărare, creditul;
 funcția de mijlocire a schimbului de bunuri și servicii- prin schimb, produsele devin mărfuri a căror
circulație este înlesnită de monedă.
 funcția de mijlocire a plăților- ea dobîndește calitatea de monedă legală, întrucît creditorul este
obligat să primească moneda aflată în circulație la data lichidării unei datorii;
 funcția de mijlocire a creditului- creditul reprezintă transmiterea temporară a unei puteri de
cumpărare. El este un împrumut de monedă. Montesquieu spunea că banul este un semn al valorii, și
cui îi lipsește, trebuie să-l împrumute;
 funcția de mijlocire a economiilor- disponibilitățile temporare ale populației se pot valorifica cu
ajutorul monedei. Tot ceea ce deținem (bunuri mobile sau imobile), în anumite momente facem
referință la cît costă;
 funcția de tezaurizare- cu ajutorul monedei se pot păstra și transfera valorile care se cer menținute în
timp pe o perioadă îndelungată, (vezi! Dan Grosu-Șaguna) în condițiile circulației banilor cu
circulație..... ???(exprimați în aur). În literatura de specialitate se mai menționează că și Banca
Națională a statelor realizează această funcție;
 funcția socială de distribuire și redistribuire a bunurilor și serviciilor- produsul social se distribuie,
cu ajutorul monedei, celor care au contribuit direct sau indirect la crearea lui;
 funcția de bani mondiali (bani universali)- acești bani mondiali servesc drept:
a.mijloc internațional de plată- se realizează pentru achitarea datoriilor externe;
b.mijloc internațional de cumpărare a mărfurilor din străinătate- forma de plată în numerar- cash
c.întruchiparea generală a avuției publice și mijloc de transfer al acesteia dintr-o țară în alta.( ex., tezaurul
României care se află la Moscova. )
1.2. Stabiliți avantajele și dezavantajele plăților fără numerar
Avantajele (și dezavantajele) plăților fără numerar comparativ cu plățile în cash:
1. numerarul disponibil al persoanei fizice și juridice ar reprezenta un capital în stare latentă
(păstrați banii în seifuri, la ciorap, case bani etc.). Același capital, depus la o instituție bancară, ar putea fi
investit în acțiuni economice, iar depunătorului îi revine un profit sub formă de dobîndă;
2. dobînda oferită pentru depozit;
3. riscurile legate de păstrarea sau manipularea numerarului (pierdere, furt, deteriorare, timp irosit cu
numărătoarea ș.a.) sunt înlăturate în cazul plăților fără numerar;
4. plățile cu numerar presupun o deplasare a părților. Această situație incomodă și riscantă se
poate evita prin plățile fără numerar, care se execută rapid, în termene scurte și la distanțe foarte mari;
5. plățile cu numerar pot fi revăzute, verificate, probate și controlate după documentele de evidență
bancară, chiar și după trecerea unui nr. de ani de la efectuarea lor (5 ani);
6. depunătorul are posibilitatea de a se elibera de preocupările pentru unele plăți periodice,
cum ar fi serviciile comunale, impozite, taxe, contribuții, chirie, abonamente etc., printr-un ordin dat
instituției bancare la care își are deschis contul;
7. economisirea unor importante sume de bani, necesare sau legate de mînuirea numerarului,
cum ar fi cheltuielile de producere, de circulație, de retragere, de distrugere etc.; ș.a.
Dezavantajele plăților fără numerar comparativ cu plățile în cash:
1. comisioanele mari;
2. neîncrederea și riscul de falimentare a instituțiilor bancare;
3. riscul de piraterie a banilor fără numerar;
4. blocarea sistemului;
5. durata în timp
89
1.3. Estimați modul de realizare a plăților în numerar de către persoanele juridice conform legislație
RM
HOTĂRÎRE de Guvern Nr. 764 din 25.11.1992 privind aprobarea Normelor pentru efectuarea
operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova, prevede că Toate întreprinderile de stat,
cooperatiste, pe acţiuni, de arendă colective, mixte, obşteşti etc., asociaţiile, organizaţiile şi instituţiile (în
continuare - întreprinderi), indiferent de statutul lor juridic, sînt obligate să consemneze mijloacele lor
băneşti în instituţiile financiare. Numerarul primit de întreprinderi de la instituţiile financiare este utilizat în
scopurile pentru care a fost eliberat.
Întreprinderile, de regulă, primescde la instituţiile financiare ale republicii bani în numerar pentru retribuirea
muncii, plata pensiilor şi indemnizaţiilor, achiziţionarea producţiei agricole, procurarea ambalajului şi
obiectelor de la populaţie, acoperirea cheltuielilor de deplasare şi pentru alte scopuri prevăzute.
-Hot Guv nr. 474 din 1998 cp la aplicarea mașinilor de casă și de control cu memorie fiscală
Conform pct. 1 :Se obligă contribuabilii care, potrivit legislaţiei în vigoare, au obligativitatea ţinerii
contabilităţii să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi de control cu
memorie fiscală.
Conform Anexei 5 a Hotărîrii nr. 474 : La efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru operaţiunile
economice cu plătitorii, contribuabilii sînt obligaţi să utilizeze MCC, eliberînd plătitorilor bonurile de casă
emise de acestea.
-Legea RM nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenotriat și întreprinderi (art. 10 (5))
Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care
efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de mii de lei lunar, în baza obligaţiilor
lor financiare, încălcînd modul stabilit de decontare prin virament, precum şi care efectuează decontări în
numerar şi prin virament prin intermediari, indiferent de suma decontării efectuate, Serviciul Fiscal de Stat,
aplică sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la
bugetul de stat.
-Hot BNM nr. 200 din 2006 prin care s-a aprobat Regulamentul cu privire la operațiunile în numerar în
băncile din RM
Operaţiunile cu numerar în Bănci
În funcţie de spectrul serviciilor prestate, Banca este în drept să efectueze încasări şi eliberări de numerar.
Încasările de numerar includ:
a) depuneri în conturile entităţilor sau persoanelor fizice, deschise la Bancă;
b) încasări în numerar generate de activitatea Băncii;
c) retrageri de numerar de la filialele aceleiaşi Bănci sau de la oricare altă Bancă sau filialele acesteia;
d) retrageri de numerar de la BNM.
Eliberările de numerar includ:
a) retrageri de numerar de către clienţii Băncii;
b) plăţi generate de activitatea Băncii;
c) eliberări de numerar între casieriile filialelor aceleiaşi Bănci sau către orice altă Bancă sau filialele
acesteia;
d) depuneri de numerar la BNM.
90
2.Bugetul asigurărilor sociale de stat

2.1.Identificați conținutul bugetului asigurărilor sociale de stat
BASS reflectă constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor bănești necesare ocrotiri pensionarilor,
salariaților și membrilor de familie ale acestora.
Conținutul său economic derivă din structura și trăsăturile orînduirii social-economice, din necesitatea
realizării cerințelor economice, precum și din prerogativele și funcțiile statului la fiecare etapă de dezvoltare.
BASS este format din venituri și cheltuieli.
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale, transferuri din
bugetul de stat şi din alte venituri (din dobînzi, din majorări de întîrziere) prevăzute de lege.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale
din sistemul public, cheltuielile aferente organizării şi funcţionării sistemului public, finanţării unor investiţii
proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege. Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual
pînă la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă. Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea
prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public,
aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
2.2 Argumentați particularitățile executării bugetului asigurărilor sociale de stat
5. repartizarea trimestrială. În termen de o lună de la începutul anului bugetar, Ministerul
Finanţelor elaborează şi aprobă prognoze trimestriale ale veniturilor, cheltuielilor şi soldului bugetului
public naţional şi ale componentelor acestuia.
6. execuția părții de venituri a bugetului. Realizarea veniturilor anuale ale bugetului de stat
este supusă cerințelor de legalitate. Colectarea veniturilor şi a altor încasări aprobate în bugetele
componente ale bugetului public naţional se asigură de către administratorii de venituri stabiliţi prin actele
normative care instituie aceste venituri.
7. execuția de casă a bugetului. Încasările bugetelor componente ale bugetului public național
și plățile bugetului de stat și ale bugetelor locale se efectuează prin sistemul trezorerial, conform metodei de
casă. Evidența încasărilor și plăților bugetare prin sistemul trezorerial se asigură prin conturile trezorireale,
bazate pe clasificația bugetară și pe planul de conturi contabile. Ministerul Finanțelor, CNAS, CNAM, pot
angaja bănci comerciale care activează pe teritoriul RM pentru efectuarea unor operațiuni ce țin de
executarea de casă a bugetelor.
8. execuția părții de cheltuieli a bugetului. în procesul executării bugetelor,
autoritățile/instituțiile bugetare efectuează plăți în limitele alocațiilor bugetare aprobate și în conformitate cu
prognozele de lichidități ale bugetelor. Finanțarea cheltuielilor se efectuează pe măsura încasărilor
mijloacelor bănești la conturile bugetului, cu respectarea următoarelor priorități:
2.3. Dezvoltați adoptare bugetului asigurărilor sociale de stat.
Bugetul asigurărilor sociale de stat face parte din bugetul public naţional şi este independent de
bugetul de stat. Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare
ale sistemului public. Guvernul elaborează anual, pe baza propunerilor Casei Naţionale, proiectul legii
bugetului asigurărilor sociale de stat.
91
Procesul de elaborare a pronosticului veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat

pe anul următor va include analiza executării acestor compartimente ale bugetului pentru o perioadă de cel
puţin 2 ani anteriori anului bugetar proiectat, determinarea priorităţilor în domeniul asigurărilor sociale ce
urmează a fi susţinute financiar în anul următor şi în cel puţin 2 ani ulteriori şi elaborarea planului de
venituri şi cheltuieli pe fiecare articol conform clasificaţiei bugetare. Pronosticul contribuţiilor obligatorii de
asigurări sociale de stat se efectuează în temeiul politicii în domeniul asigurării sociale de stat, elaborate de
către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei pe termen mediu, al analizei bazei de calcul a
contribuţiilor de asigurări sociale de stat din anii precedenţi, cu aplicarea indicatorilor macroeconomici pe
termen mediu prognozaţi de către Ministerul Economiei. Transferurile din bugetul de stat se determină
pornind de la necesarul de mijloace pentru asigurarea plăţii unor tipuri de pensii, indemnizaţii, alocaţii şi
compensaţii, a căror finanţare se efectuează, conform actelor legislative şi altor acte normative, din bugetul
de stat, prin intermediul bugetului asigurărilor sociale de stat. La estimarea cheltuielilor bugetului
asigurărilor sociale de stat pentru anul bugetar proiectat, se va ţine cont de numeroase cerințe generale
prevăzute de legea nr.489 privin sistemul public de asigurări sociale . La elaborarea planului de cheltuieli se
va ţine cont numai de sumele cheltuielilor calculate pentru activitatea din anul respectiv.
92
Testul nr.23
Circulația monetară
1.1. Definiți și identificați elementele emisiunii monetare
Prin emisiune monetară (bănească) se înțelege un ansamblu de acte și operațiuni, realizate de Banca
Centrală a statului, concretizate în baterea semnelor monetare, stocarea, emiterea, punerea și scoaterea din
circulație a bancnotelor și monedelor metalice, precum și formarea de bani scriptuali (cecul, cambia, ordinul
de plată, alte rechizite) în conturi curente ale persoanelor fizice și juridice.
1.2. Determinați factorii care influențează suma de bani și viteza de circulație a banilor
Suma de bani necesară circulației monetare este formată din totalul valoric al semnelor bănești (masa
monetară), care dă posibilitatea efectuării normale a schimbului de mărfuri, prestării serviciilor, achitării
debitelor/datoriilor.
Suma de bani necesară circulației este influențată de următorii factori:
- factori de influență directă:
-modificarea volumului de mărfuri/de producție și nivelul prețurilor mărfurilor;
-.factori de influență indirectă:
-majorarea nr. de operații în credit- cu cît mai multă marfă se vinde în credit, cu atît e nevoie mai
puțin de bani și viceversa;
-dezvoltarea plăților fără numerar.
- .viteza de circulația a banilor.
Viteza de circulație a banilor (VCB) reprezintă nr. de tranzacții la care servește o unitate monetară într-
o anumită perioadă de timp.
anumită perioadă de timp.
VCB este influențată de mai mulți factori:
1.masa banilor necesari circulației;
2.proporția unității monetare ținută în rezervă sau tezaurizare (banii activi în economie și banii aflați în
rezerva BNM);
3.stabilitatea social-politică și conjunctura economică;
4.depinde de volumul veniturilor bănești ale populației, frecvența și ritmicitatea încasării de către populație a
veniturilor sale bănești;
5.gradul de coincidență între încasările și plățile bănești ale populației; corelația dintre fondul de cumpărare
și fondul de mărfuri;
6.factorul psihologic al încrederii populației în puterea de cumpărare a monedei naționale
1.3. Formulați excepțiile prevăzute de lege privind mijloacele legale de plată pe

teritoriul RM
Din analiza legislației mai multor state, pentru stingerea obligațiilor distingem următoarele forme:
 plățile cu numerar, în care se întrebuințează semnul monetar metalic sau de hîrtie;
 plățile prin compensație sau clearing, care constau în compensarea de drepturi și obligații reciproce
(vezi! Art. 4-8 Legea cp la BNM);
 plățile fără numerar, care se realizează prin faptul că moneda ce ar trebui să facă obiectul plății, în loc
să fie înmînată beneficiarului sub formă de monedă manuală, este substituită cu o dispoziție prin care din
disponibilul existent în contul debitorului se trece în contul beneficiarului suma convenită ca plată.
Pentru realizarea unui sistem de plăți fără numerar, sunt necesare o serie de instituții specializate, legate între
ele prin mijloace tehnice și juridice, și anume:
-Banca centrală a statului
-Băncile comerciale
-Băncile corespondente (de ex., Groupe Societe Generale)
-alte instituții financiare (de ex., Poșta Moldovei).
93
Existența și perfecționarea acestor instituții este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cel puțin 2
condiții:
1. încrederea populației în bănci și în cei care administrează aceste bănci (Unibank, Banca Socială,
BEM ș.a.);
2. încrederea reciprocă între bănci, pe de o parte, și între cei ce administează aceste bănci, pe de altă
parte.
Conform Legii cu privire la BNM: Unitatea monetară a Republicii Moldova este leul moldovenesc. Un leu
se divizează în 100 de bani.
Leul moldovenesc este mijlocul legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova.
Bancnotele şi monedele metalice, emise de Banca Naţională ca mijloc de plată şi care nu sînt retrase
din circulaţie, trebuie să fie acceptate la valoarea lor nominală pentru plata tuturor datoriilor publice
sau private pe teritoriul Republicii Moldova.
94
2. Bugetul local
1.4. Relatați despre regulile impuse de Carta Europeană a Autonomiei Locale
Art. 9 al Cartei Europene a Autonomiei Locale ne expune următoarele principii, care se referă nemijlocit la
taxe locale;
 sistemul financiar trebuie să fie de natură suficient de diversificată și dinamică, încît să le
permită să urmărească, pe cît de posibil, evoluția reală a costurilor exercitării competențelor lor;
piața de capital.
Aceste prevederi trebuie realizate prin implementarea lor în actele normative, dar și în practică.
1.5. Generalizați prevederile legale privind adoptarea bugetelor locale de nivelul doi
Autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile de elaborarea şi aprobarea bugetelor proprii
conform prevederilor legale, în baza clasificaţiei bugetare şi metodologiei bugetare aprobate de Ministerul
Finanţelor. Bugetul unităţii administrativ-teritoriale se elaborează de către autoritatea executivă a acesteia,
ţinîndu-se cont de prevederile legale.
Autoritatea executivă prezintă autorităţii reprezentative şi deliberative respective, printr-o dispoziţie, cel
tîrziu la data de 1 noiembrie, proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe anul următor spre
examinare şi aprobare. Proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, însoţit de nota informativă,
prezentat spre aprobare autorităţii reprezentative şi deliberative respective, include:
a) proiectul deciziei autorităţii reprezentative şi deliberative privind aprobarea bugetului;
b) anexele la proiectul deciziei.
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale
în două lecturi. În prima lectură, autoritatea reprezentativă şi deliberativă audiază şi examinează raportul
autorităţii executive respective privind proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, examinează şi
aprobă volumul total al veniturilor şi cheltuielilor bugetului respectiv. În lectura a doua, autoritatea
reprezentativă şi deliberativă examinează şi aprobă:
d) transferurile de la/către alte bugete; etc.
Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, aprobate de către autorităţile reprezentative şi deliberative
respective, şi rectificările la aceste bugete sînt date publicităţii în mod obligatoriu. Dacă bugetul unităţii
administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la începutul anului bugetar, efectuarea transferurilor cu
destinaţie generală la bugetul respectiv se suspendă pînă la aprobarea bugetului.
1.6. Argumentați importanța principiului autonomiei locale pentru dezvoltarea unității

administrative-teritoriale.
Principiul autonomiei locale este principiul fundamental care guverneaza administratia publica locala
si activitatea autoritatilor acestuia, care consta in “dreptul unitatilor administrativ-teritoriale de a-si satisface
interesele proprii fara amestecul autoritatilor centrale, principiu care atrage dupa sine descentralizarea
administrativa, autonomia fiind un drept iar descentralizarea, un sistem care implica autonomia”.
95
Cea mai mare parte a statelor lumii, ca urmare, combina principiul centralizarii cu cel al descentralizarii.
In acest fel, se asigura o descentralizare a puterii centrale prin imbinarea sistemului repartizarii unor
prerogative administrative la nivel local cu acordarea unei autonomii administrative si financiare unor
regiuni, departamente, judete, cu conditia insa ca aceasta autonomie sa nu afecteze caracterul unitar al
statului si deci orice atingere a acestuia este automat si de drept calificata ca neconstitutionala.
Autonomia locala confera autoritatilor administratiei publice locale dreptul ca, in limitele legii, sa aiba
initiative in toate domeniile, cu exceptia celor care sunt date, in mod expres, in competenta altor autoritati
publice.
Departe de a avea un caracter pur teoretic, principiul autonomiei locale se exprima prin actiuni
practice, ca urmare a suportului sau material. Acesta se constituie din patrimoniul propriu al colectivitatilor
locale, pe care il gestioneaza,asemenea oricarui proprietar, in conditiile legii. Astfel, comunitatile
(colectivitatile) locale detin in proprietate si spre administrare cladiri, terenuri, utilaje diverse si alte bunuri
materiale, la care se adauga numeroase mijloace financiare, pe care le utilizeaza, asa cum spune legea, in
interesul populatiei locale. Patrimoniul fiecarei colectivitati, dezvoltarea si valorificarea sa cat mai eficienta
constituie, de altfel, principala sursa a prosperitatii locuitorilor din fiecare unitate administrativ-teritoriala.
Pentru realizarea autonomiei locale, autoritatile administratiei publice din comune, orase si judete,
elaboreaza si aproba bugete de venituri si cheltuieli, avand dreptul ca, in conditiile legii, sa instituie si sa
perceapa impozite si taxe locale. In acest caz, astfel de reglementari creeaza cadrul necesar si concret de
manifestare a autonomiei locale, in ceea ce priveste finantele publice.
Autonomia locala reprezinta atat un drept, cat si o obligatie pentru autoritatile reprezentantive ale
colectivitatilor locale, care au misiunea de a gestiona si rezolva toate problemele populatiei din raza lor
administrativ-teritoriala.
96
Testul nr.24
I Creditul
1.1. Identificați trăsăturile caracteristice ale creditului public.
Trăsăturile care diferențiază creditul de oricare alt element al dreptului financiar sunt elementele acestuia.
Iar acestea sunt:
-schimbul în timp (termenul);
-intervin 2 subiecte (creditorul și debitorul);
-termenul de grație- perioada între momentul angajării creditului și începerea rambursării lui;
-ratele parțiale- acelea care se rambursează eșalonat;
-scadența- momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditelor;
-garantarea creditului sau gajul- este format din anumite bunuri ce se constituie la dispoziția creditorului sau
a unui terț pentru asigurarea îndeplinirii de către debitor a unor obligațiuni de o valoare în general mai
redusă;
-dobînda- prețul plătit de către debitor creditorului său pentru împrumutul acordat pe un termen determinat.
1.2. Stabiliți domeniul de utilizare mijloacelor din împrumuturile interne
În legea nr.419 cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat, există prevedere
cu privire la destinația mijloacelor obținute din împrumuturile interne.
Astfel, mijloacele obșinute din împrumuturile interne vor fi utilizate pentru promovarea exporturilor,
1.3. Dezvoltați aspectul legal referitor la instrumentele generatoare de împrumut
extern
Conform prevederilor art. 19 al Legii 419, Ministerul Finanțelor utilizează în calitate de instrumente
generatoare de datorie de stat externă instrumentele financiare aplicabile pe piețele financiare externe, și
anume:
- împrumuturi de stat externe;
- valori mobiliare de stat emise pentru plasarea pe piețele financiare externe (de ex., MoldovaGaz și
Gazprom);
- alocări de drepturi speciale de tragere (DST)- un coș valutar legat de instituția Fondului Monetar
Internațional (vezi! Tratat Dan Grosu-Șaguna);
- garanțiile de stat externe în condițiile aceleiași legi.
Contractele de împrumuturi externe se aprobă de către Parlament prin lege organică. În cazul în care
valorile mobiliare de stat urmează a fi emise pentru plasare pe piețele financiare externe, legea organică
respectivă se adoptă pînă la publicarea ofertei pe piața externă. (din 4 ianuarie 2015 a intrat respectiva
prevedere).
Împrumuturile de stat externe, contractate în numele RM de către Guvern, pentru susținerea bugetului de
stat, sînt debursate în conturile deschise la BNM.
Împrumuturile externe, contractate pentru realizarea proiectelor finanțate din surse externe sunt debursate
și păstrate în conturi purtătoare de dobîndă în favoarea bugetului de stat, în conturi deschise în bănci.
Mijloacele bănești obținute din împrumuturile de stat externe pot fi păstrate în conturile bancare/trezorireale
ale Ministerului Finanțelor în monedă națională și/sau valută convertibilă.
97
1.4 Relatați despre particularitățile taxelor comparative cu impozitele
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și
concrete, de către organul împuternicit sau persoana cu funcție de răspundere a acestuia, pentru sau în raport
cu contribuabilul care a achitat această plată.
Iar taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Trăsăturile caracteristice ale taxelor:
1. subiectul plătitor este precis determinat doar din momentul cînd acesta solicită îndeplinirea unui act,
prestarea unui serviciu sau efectuarea unei lucrări;
2. taxa reprezintă o plată neechivalentă pentru actele, serviciile sau lucrările prestate;
3. taxa reprezintă o contribuție de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de aceste
persoane;
4. taxa este una anticipativă. Ea este datorată și trebuie achitată în momentul solicitării actului,
serviciului sau a unei lucrări ce urmează a fi îndeplinită ulterior de către instituțiile publice;
5. taxa este unică- pentru unul și același act este obligatoriu să fie achitată o singură taxă;
6. sancțiunea întocmirii sau eliberării actelor care nu au fost legal taxate este nulitate;
7. răspunderea pentru neîndeplinirea obligației de plată revine primordial persoanei încadrate în
instituțiile publice, care avea obligația să pretindă și să încaseze această plată.
1.5 Clasificați impozitele
După trăsăturile de fond și de formă avem:
- Impozite directe- se percep direct de la persoanele fizice și juridice. Sunt impozite directe
reale (țin de anumite obiecte materiale- de ex., impozitul funciar) și personale (impozitul pe venit, pe profit,
impozit pe averi (pe averea propriu-zisă, pe circulația averii (de ex., valorile mobiliare de stat), impozitul pe
sporul de averi)).
- Impozite indirecte- nu se percep direct și normativ asupra constibuabilului, ci se stabilesc
în legătură cu vînzări de bunuri și prestări ale anumitor servicii din această categorie fac parte accizele
(taxele de consumație), TVA, veniturile de la monopolurile fiscale (de ex., vînzaera produselor de tutun),
taxele vamale, taxele de timbru sau înregistrare.
După obiect avem:
- Impozit pe venit
- Impozit pe avere
- Impozit pe cheltuieli
După scopul urmărit avem:
- Impozite financiare- se stabilesc în scopul realizării de venituri de către stat prin intermediul
bugetului de stat
 Impozite de ordin - se stabilesc pentru limitarea unor acțiuni sau atingerea unui scop fără
caracter fiscal. De ex., impozitele verzi (pentru nepoluarea mediului de către automobile), taxele mai ridicate
asupra vînzării băuturilor alcoolice, produselor din tutun, taxele pentru introducerea automobilelor cu un
termen de exploatare mai mare de 7 ani.
După frecvența cu care se realizează avem:
- Impozite permanente- impozitul pe venit
- Impozite incidente- se achită o data pe an
După formele în care se pricep avem:
- Impozite in natură
- Impozite în bani
După locul sau nivelul la care se strâng avem:
- Impozite centrale
- Impozite locale
1.6 Precizați temeiurile stingerii obligațiilor bugetare prin scădere.
În Codul Fiscal art. 174 este prevăzut expres această modalitate de stingere a obligației bugetare. Astfel,
stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în situaţiile în care contribuabilul persoană fizică:
a) a decedat;
98
b) este declarat mort;

c) este declarat dispărut fără veste;
d) este declarat lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă.
În cazurile sus enumerate stingerea prin scădere se face în mărimea întregii obligaţii fiscale – dacă
persoana nu a lăsat (nu dispune de) bunuri – sau în mărimea părţii nestinse din obligaţia fiscală – dacă
averea lăsată de ea (averea existentă) este insuficientă.
Stingerea prin scădere a obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică are loc în urma încetării
activităţii lui prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară, prin reorganizare, precum şi în cazul în care stingerea
ei prin executare silită în conformitate cu prezentul cod este imposibilă.
Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în temeiul unei decizii a conducerii organului cu
atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă. În cazul serviciului de
colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia se adoptă de către consiliul local.
Serviciul Fiscal de Stat prezintă Ministerului Finanţelor rapoarte trimestriale şi anuale privind suma
obligaţiilor fiscale luate în evidenţă specială.
În lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală sau de pseudoactivitate de
întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat stinge simplificat obligaţia fiscală prin scădere contribuabililor
persoane juridice şi persoane fizice care practică activitate de întreprinzător, în condiţiile Codului Fiscal.
Serviciul Fiscal de Stat stinge simplificat prin scădere obligaţia fiscală, conform art.174 în cazul în
care stabileşte în cumul că:
a) persoana juridică are datorii la bugetul de stat, la bugetul unităţii administrativ-teritoriale şi/sau la
fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
b) persoana juridică nu este fondator al unei persoane juridice;
c) persoana juridică, în decursul ultimelor 24 de luni consecutive, nu a depus dările de seamă fiscale
prevăzute de legislaţie şi nu a efectuat operaţii pe nici un cont bancar;
d) faţă de persoana juridică au fost aplicate toate măsurile de executare silită a obligaţiei fiscale
prevăzute de lege;
e) persoana juridică nu dispune de bunuri care pot fi urmărite în scopul executării obligaţiei fiscale.
Lista contribuabililor ale căror obligaţii fiscale au fost stinse simplificat prin scădere se prezintă
entităţii abilitate cu dreptul de înregistrare de stat de către Serviciul Fiscal de Stat pentru a iniţia din oficiu
procedura de radiere din Registrul de stat.
99
Test nr.25
1. Creditul
1.1. Definiți noțiunea de credit și identificați elementele lui.
Mai mulți teoreticieni au încercat din cele mai vechi timpuri să definească creditul. Astfel, creditul este
o categorie economico-financiară, creată pentru a servi la rezolvarea unor probleme sociale, economice sau
legate de procesul de schimb.
Profesorul W. Sombart definește creditul ca fiind puterea de cumpărare fără a deține numerar.
Profesorul C. Gide definește creditul ca schimbul unei bogății prezente contra unei bogății viitoare.
Profesorul Leitner definește creditul ca un act economic ce face să nască în favoarea unui individ a
unui drept de a dispune în mod permanent de bunurile sau serviciile puse la dispoziția lui de un alt individ,
în cadrul termenului pentru care a fost acordat.
Profesorul Victor Stănescu menționează că este vorba de operațiune de credit ori de câte ori este vorba
de cedarea unei sume de bani, efectuată la un moment dat, din partea unui subiect economic altuia, cu
obligația pentru cel din urmă de a restitui mai târziu, la o anumită dată, suma primită plus o sumă de bani
care se numește interes sau dobândă..
Elementele creditului:
- Shimbul în timp
- Subiecții: creditor și debitor
- Termenul de grație- perioada între momentul angajării creditului și începerea rambursării lui
- Ratele parțiale- acelea care se rambursează eșalonat
- Scadența- memontul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului
- Garantarea creditului ( gajul) – este format din anumite bunuri ce se constituie la dispoziția creditelor
sau a unui terț pentru asigurarea îndeplinirii de către debitor a obligațiilor
- Dobânda- prețul plătit de către debitor creditorului sau pentru împrumutul acordat pe un termen
determinat.
1.2. Stabiliți avantajele (dezavantajele) creditului extern.
Dezvantaje:
- O datorie externa importanta atrage dupa sine alocarea pentru plata serviciului acesteia, a unei
importante parti, a intrarilor in valuta convertibila cu vederi asupra scaderii nivelului de investitii
- Acumularea unui insemnat debit al datoriei externe este in sine un proces dureros pentru tarile cu
export necompetitive si reprezinta o ipoteca asupra generatiilor viitoare
Avantaje:
 au fost create noi locuri de muncă;
 realizarea procedurii de export a produselor autohtone pe piața internațională.
- Permit realizarea unor importante modernizari ale economiei nationale, care duce la cresterea
competivitatii produselor pe piata externa
 Efectuarea unor investitii in obiective economice
- Asigurarea efectuarii reformelor in conformitate cu procesele ce se afirma pe plan extern
1.3. Formulați condițiile de contractare a creditelor externe la etapa actuală.
Creditul exrern- împrumutul acordat de state, bănci, persoane fizice și juridice, unor altor state, bănci și
persoane fizice sau juridice străine.
În legea cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditare de stat, este reglementată procedura de
creditare externă precum și condițiile pentru efectuarea acesteia. În primul rând trebuie încheiat contractual
de împrumuturi externe. Acesta se aprobă de către Parlament prin lege organică. Acestea ca urmare sunt
debursate prin intermediul Băncii Naționale de a RM și/sau a al băncilor comerciale şi vor fi păstrate în
conturi purtătoare de dobîndă în favoarea bugetului de stat.
100
2 Controlul financiar
1.4. Relatați despre contolul financiar la fața locului
Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau
de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii
fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală. În cazul
în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui
se află la domiciliu, în alte cazuri cînd nu există condiţii adecvate de lucru. Controlul fiscal menționat se
efectuează la oficiul organulu icare exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor legale.
Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii
organului care exercită controlul.
Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atît unul, cît şi mai multe tipuri de
impozite şi taxe. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui singur control fiscal la faţa locului
pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală. Această restricţie nu se
extinde asupra cazurilor cînd controlul fiscal la faţa locului se efectuează în legătură cu reorganizarea sau
lichidarea contribuabilului; cînd după efectuarea controlului se depistează semne de încălcări fiscale; cînd
acesta este o verificare prin contrapunere; cînd controlul ţine de activitatea posturilor fiscale; cînd controlul
se efectuează la solicitarea organelor de drept sau în legătură cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat
de către organul ierarhic superior; cînd necesitatea controlului a apărut în urma examinării cazului cu privire
la încălcarea fiscală sau în urma examinării contestaţiei.
Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. În cazuri
excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate să decidă prelungirea duratei în cauză
cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioada sistării controlului şi prezentării
documentelor nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui pînă
la ziua semnării actului respectiv, inclusiv.
La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. La posturile fiscale,
actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării legislaţiei fiscale.
1.5. Determinați metodele controlului controlului financiar.
Metodele folosite în organizarea și exercitarea controlului financiar sunt diferite în funcție de aspectele
supuse verificării , de scopul urmărit și gradul de cuprindere.
Conform prevederilor Codului financiar art.214 controlul financiar poate efectuat prin :
- Verificarea faptica- se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în
observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii
contribuabilului. Are sarcina de a constata situaţiile care nu sînt reflectate sau care nu rezultă din documente
- Verificarea documentară- se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la
faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei informaţii
prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune organul
care exercită controlul fiscal.
- Verificarea totală- se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor actelor
şi operaţiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de stingere a obligaţiilor fiscale în perioada
de după ultimul control fiscal.
- Verificarea parțială- şi constă în controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de obligaţii
fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală dintr-o anumită perioadă,
verificîndu-se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea contribuabilului.
Reprezintă o verificare selectivă a datelor evidenței contabile.
- Verificarea tematică- constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscal
sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, verificîndu-se documentele sau
activitatea contribuabilului
- Verificarea operativă- se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-se
procesele economice si financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru
a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale. Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare
faptică şi/sau documentară. Dacă se constată vreo încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea
101
circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se transmit subdiviziunilor respective ale organului cu
atribuţii de control fiscal pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode tehnice.
- Verificarea prin contrapunere- constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al

persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare şi de altă natură, pentru a se
constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate.
1.6. Proeictați un act de control financiar.

ACT nr.18-954548
de control fiscal la SA “Pădurar”
efectuat de la 16.12.2017 până la 18.12.2017
pentru perioada: 24.06.2005-04.11.2008
Subsemnatul inspector fiscal de stat Ivasiuc Corneliu, collaborator al secției control fiscal nr.4 a
Direcției Control al IFS mun.Chișinău Oficiul Fiscal Centru, în baza deciziei de inițiere a controlului fiscal
nr.59985 din 16.12.2017, am efectuat control fiscal la fața locului prin metoda de verificare faptică în baza
scrisorii IFPS nr.20-14-06 din 20.09.2008, privind atribuirea in debit a TVA, în sumă de 48746 lei, iar la
cheltuieli a sumei de 74561 lei, conform facturii fiscal seria AK nr.87497965 din 15.03.02, de către SA
“Pădurar” c/f 2004500197736 și a prescpripției pentru control fiscal nr.48765.
Controlul a fost efectuat cu acordul conducătorului Vasile Popov, în prezența și cu participarea
contabilului-șef Svetlana Topor, responsabili pentru perioada de activitate economico-financiară verificată.
Verificarea s-a efectuat în baza documentelor contabile prezentate de întreprindere la control cât și
în baza dărilor de seamă prezentate la IFS Chișinău.
Rezultate controlului:
Informație cu caracter general
b) Informație generală despre contribuabil.
SA “Pădurar” este înregistrat la Camera Înregistrărilor de Stat pr lângă Ministerul Justiției al RM sub
nr.2004500197736 din 08.11.1995. Adresa juridică: MD-2004, munChișinău, str. Teilor nr.4, bl.2/1. Conturi
bancare: de decontare- nr.587874321590- MDL, valutar- nr. .587874321590 în Euro,
valutar-.587874321590 Dol.SUA, deschise în BC “MoldovaAgroinbanc” SA fil.Buiucani, Chișinău. Capital
statutar: 20000 lei.
Indicii economico-financiari
Denumirea Anul 2005
Datele Datele controlului Devieri
întreprinderii
Vnzări nete (251) 545836 545836 -
Costul vânzărilor (261) 62514 60210 -2304
Profitul brut (251-261) 9875 11650 +1775
Alte venituri - - -
Cheltuieli comerciale 645 645 -
Cheltuieli generale și 40568 40568 -
administrative
Alte cheltuieli - - -
organizaționale
Rezultatul din activitatea de - - -
investiții
Rezultatul din activitatea 84652 84652 -
economico-financiară
Ajustarea cheltuielilor -2580 -2580 -
Venitul impozabil/ pierderi 4987 3450 -1537
fiscale
102
Cheltuieli neconfirmate 102 102 -

documentar
Cota impozitului 22% 22% -
Impozit pe venit 14652 14652 -
Concluzii și propuneri
În urma controlului fiscal effectual la SA “Pădurar”, s-au stabilit următoarele:
- Diminuarea TVA aferentă bugetului pentru L/03/03, cu suma 5142 lei;
- Diminuarea venitului impozabil cu suma de 11958 lei.
Se propune:
- De efectuat corectările corespunzătoare în evidența contabilă, conform rezultatelor controlului
- De transferat la buget TVA aferentă bugetului, stabilită conform actului de control
- De transferat la buget impoitul pe venit afferent bugetului, stability conform actului de control.
În cazul dezacordului cu faptele expuse în act, conform art.216 (8) al Codului Fiscal, sunteți obligați să
semnați actul de control și în termen de 7 zile calendaristice, aveți dreptul să prezentați în scris argumentarea
dezacordului anexând actele corespunzătoare.
Exemplarul nr.2 al prezentului act a fost primit de controbuabil în persoana Vasile Popov. (semnătura)
Inspectorul fiscal de stat semnătura Ivasiuc Corneliu
Conducătorul SA “Pădurar” semnătura Vasile Popov
103
Testul 26
I Creditul
1. Relatați despre funcțiile creditului
Locul si importanta creditului in relatiile social-economice sunt evidentiate prin functiile sale si anume:
a. Functia distributiva - care consta in mobilizarea resurselor banesti disponibile la un moment
dat in economie si redistribuirea lor prin acordarea de imprumuturi spre diferite ramuri, sectoare de activitate
care au nevoie de fonduri de finantare
b. Functia de transformare a economii in investitii - una din legile obiective ale economiei de
piata si anume asigurarea echilibrului macroeconomic, conform ecuatiei «E=I» unde «E» reprezinta
economiile si «I» reprezinta investitiile
c. Functia de emisiune monetara - a fost creata metoda fiduciara adica este o moneta cu
valoare fictiva (biletele de banca) evolutiv au apartu o multitudine de instrumente (cecul, cambia, virament,
transferul)
d. Functia de asigurare a stabilitatii preturilor - se realizeaza prin reglarea dimensiunii cererii
si ofertei de marfuri si servicii, creandu-se consumul pe de o parte si stocurile pe de alta parte
Avantaje. Creditul are un rol deosebit in promovarea relatiilor economice-internationale stimuland
exporturile si importurile de marfuri si servicii, asigurand o desfasurare normala, rapida si in deplina
siguranta a acestor operatiuni, trebuie de avut in vedere rolul pe care il are creditul in acoperirea deficitului
bugetar al statului, sub forma de credit public.
Trebuie de evidentiat faptul pe cat de util si avantajos este creditul, pe atat de primejdios devine atunci,
cand nu este utilizat conform principiilor sale. Astfel cel mai mare pericol, il reprezinta folosirea abuziva
determinat de ideea ca prin sine insasi creditul reprezinta o bogatie.
Un alt pericol il reprezinta asa numita supra-creditare care duce la mari dezichilibre economice,
financiare si monetare, generand atunci cand i-a proportii inflatii.
Nu trebuie omisa nici problema riscurilor pentru institutiile bancare, care daca nu sunt luate in
consideratie pot provoca prabusirea in lant a sistemului bancar cu consecinte extrem de dureroase pe plan
social-economic si politic.
2. Clasificați creditul
În societatea modernă, formele principale sub care se prezintă creditul în economia de piață sunt:
1.creditul comercial- o formă de împrumut practicată între vînzător și cumpărător. El constituie baza
sistemului de credit în economia de piață.
2.creditul bancar- se acordă agenților economici de către instituțiile bancare și el reprezintă
principala sursă pentru asigurarea cu fonduri bănești necesare diferitelor sectoare de activitate ale economiei
naționale.
După destinație, avem:
-credit de producție- este destinat activităților, are un rol activ în economie;
-credit de consumație- este destinat consumului social.
În funcție de subiectul de drept care angajează creditul, avem:
-credit public- contractat de stat sau instituție publică;
-credit privat- contractat de o persoană fizică sau de o organizație privată.
După modul de garantare, avem:
-credit real- garantat în valori sau în bunuri materiale certe;
-credit personal- acordat pe baza încrederii, al prestigiului de care se bucură cel împrumutat. La rîndul său,
creditul personal, poate fi acoperit sau descoperit. E acoperit dacă debitorul nu prezintă garanții, creditorul
solicită fie răspunderea personală, fie solidară a 2 sau mai mulți garanți (fidejusori). E descoperit atunci cînd
banca are încredere totală în debitor.
În funcție de perioada de timp, avem:
-credit pe termen scurt- pînă la 1 an de zile;
-credit pe termen mediu- 1-5 ani;
-credit pe termen lung- mai mult de 5 ani.
După locul de desfășurare a operațiunilor de credit, avem:
-credit intern
-credit extern
104
În funcție de posibilitatea creditorului de a avea sau nu dreptul de a solicita debitorului rambursarea

anticipată a creditului, avem:
-credit denunțabil- creditorul are un asemenea drept:
-credit nedenunțabil- cînd nu este stipulată o asemenea clauză în înțelegerea dintre părți.
În funcție de cauza care determină creditul, avem:
-credite de finanțare, acordat firmelor care nu au creanțe asupra altora;
-credite de refinanțare, acordate firmelor care au creanțe asupra altora.
Clasificarea legală- conform Hotărîrii BNM nr. 231 din 27.10.2011, avem:
-credite standard- 2 %;
-credite supravegheate- 5 %;
-substandard- 30 %;
-dubioase/îndoielnce- 60 %;
-compromise/pierderi- 100 %.
Se mai cunoaște forma creditului guvernamental, atunci cînd, în calitate de creditor ne apare Guvernul unui
stat. La rîndul său, creditul guvernamental poate fi atît intern, cît și extern. De ex., Guvernul SUA oferă
împrumut Guvernului RM (Credit guvernamental intern).
3. Evaluați domeniul de utilizare a mijloacelor din împrumuturile externe și decideți asupra

carențelor existente în legislația în vigoare.
Conform legii cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat
Ministerul Finanţelor utilizează în calitate de instrumente generatoare de datorie de stat externă
instrumentele financiare aplicabile pe pieţele financiare externe, inclusiv împrumuturile de stat externe şi
valorile mobiliare de stat emise pentru plasarea pe pieţele financiare externe.
Ministerul Finanţelor activează pe pieţele financiare externe, prin intermediul instituţiilor financiare
specializate, pentru organizarea şi administrarea ofertei pentru valori mobiliare de stat, pentru încheierea
tranzacţiilor cu valori mobiliare de stat, conform regulilor şi practicilor acceptate pe plan internaţional.
Hotărîrile cu privire la împrumuturile de stat externe se adoptă de către Parlament pe baza contractelor
privind împrumuturile de stat externe, prezentate de Guvern. În cazul în care valorile mobiliare de stat
urmează a fi emise pentru plasare pe pieţele financiare externe, hotărîrea respectivă a Parlamentului se
adoptă pînă la publicarea ofertei pe piaţa externă.
Împrumuturile de stat externe contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern sînt debursate prin
intermediul Băncii Naţionale a Moldovei şi/sau al băncilor comerciale şi vor fi păstrate în conturi purtătoare
de dobîndă în favoarea bugetului de stat.
Împrumuturile de stat externe contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern pentru finanţarea
proiectelor investiţionale sau a programelor de dezvoltare pot fi debursate prin intermediul unităţilor
speciale responsabile de implementarea acestor proiecte şi programe. Mijloacele băneşti aferente vor fi
păstrate în conturi purtătoare de dobîndă în favoarea proiectului/programului. Această dobîndă va fi
transferată ulterior bugetului de stat.
Autorităţile publice care beneficiază de mijloace obţinute din împrumuturi de stat externe, prin care sînt
finanţate proiectele investiţionale, monitorizează implementarea şi realizarea scopurilor acestor proiecte
investiţionale.
Procedura de debursare a împrumuturilor de stat externe se reglementează prin actul normativ aprobat de
Guvern în temeiul prezentei legi.
Mijloacele obţinute din împrumuturile interne şi externe de stat sau din plasarea valorilor mobiliare de
stat, în limitele bugetelor anuale, vor fi utilizate pentru:
a) sprijinirea dezvoltării economiei ţării şi activităţii investiţionale;
b) promovarea exporturilor;
c) crearea de noi locuri de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi ecologice în ţară;
d) lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi ale altor situaţii excepţionale;
e) rambursarea prealabilă, rambursarea, refinanţarea şi restructurarea obligaţiilor existente şi a garanţiilor;
f) finanţarea deficitului bugetar şi acoperirea necesităţilor decalajului de casă pe termen scurt al
Trezoreriei de Stat.
105
1. Definiți noțiunea impozitului și taxei
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi
concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în
raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
2. Determinați particularitățile ce individualizează obligația bugetară

Obligația bugetară este o obligație juridică, deoarece ea definește conținutul unui raport juridic ce ia
naștere între stat și persoanele determinate de lege (contribuabili), raport juridic al cărui izvor este legea, iar,
în caz de necesitate, executarea lui este asigurată prin forța de constrîngere a statului.
Particularitățile raportului juridic de drept bugetar:
1. izvorul obligației bugetare va fi întotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege;
2. beneficiar al obligației bugetare este întreaga societate, deși calitatea de creditor o are statul;
3. obiectul obligației bugetare constă întotdeauna într-o sumă de bani, fiind unica formă în prezent prin
care se realizează respectiva plată;
4. obligația bugetară este constatată în formă scrisă prin titlu de creanță bugetară în raport cu veniturile
obținute sau bunurile deținute;
5. condițiile de stabilire și executare a obligației bugetare sunt relementate în mod diferitpentru fiecare
categorie de venituri bugetare, datorită particularităților pe care le prezintă aceste venituri;
6. modificarea obligației bugetare este determinată în cazurile prevăzute de lege, cum ar fi, de ex.,
modificările elementelor în raport, modificarea termenelor de plată, modificarea situației juridice a
contribuabilului etc. Vezi! Art. 180 Cod fiscal;
stingerea obligației bugetare se realizează prin modalități comune cu cele ale obligației civile clasice, cum ar
fi plata, executarea silită sau prescripția, dar sînt reglementate și modalități specifice ale acestor obligații,
cum ar fi compensarea, scăderea sau anularea obligației bugetare.
3. Precizați stingerea obligațiilor bugetare prin prescripție
Dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina obligaţia
fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripţie în modul stabilit de Guvern. Concomitent, se stinge
şi obligaţia fiscală a contribuabilului. Stingerea obligaţiei fiscale în urma survenirii termenelor de prescripţie
se face în baza unei decizii scrise a conducerii organelor cu atribuţii de administrare fiscală care
administrează obligaţia fiscală respectivă, iar în cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale
– în baza deciziei adoptate de către consiliul local.
Obligaţiile fiscale pot fi determinate de către contribuabil şi Serviciul Fiscal de Stat sau alte organe cu
atribuţii de administrare fiscală în următoarele termene:
a) impozitele, taxele, majorările de întîrziere – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru
prezentarea dării de seamă fiscale respective sau pentru plata impozitului, taxei, majorării de întîrziere
(penalităţii), în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale;
b) sancţiunile fiscale aferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani de la ultima dată
stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale privind impozitul şi taxa menţionată sau pentru plata
impozitului şi taxei în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale;
c) sancţiunile fiscale neaferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani din data săvîrşirii
încălcării fiscale.
Dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită, ea poate fi stinsă
prin executare silită de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prezentul titlu sau de către instanţa
judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile Serviciului Fiscal de Stat sau sesizarea instanţei
judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligaţiei fiscale.
Termenul de prescripție pentru compensarea sau restituirea sumelor care sunt în plus- 6 ani.
106
Testul 27
I Dreptul bugetar
1. Definiți noțiunea de buget(inclusiv, RM)
In literatura de specialitate au fost exprimate un sir de definitii ale bugetului de stat:
a. Bugetul este un stat de prevedere a veniturilor si a cheltuielilor pentru o perioada determinata
b. Bugetul este un program de cheltuieli ce urmeaza a se efectua si de venituri ce urmeaza a se

realiza tot intr-o perioada determinata.
c. Conform legii franceze a contabilitatii,buget de stat reprezinta act de stabilire si autorizare a
veniturilor si cheltuielilor anuale a statului sau ale altor servicii publice.
d. Bugetul reprezinta un procedeu economico-financiar cu caracter evolutiv, programatic si

comparativ, care este compus din doua parti, respectiv din partea de venituri si partea de cheltuielil care se
intocmeste pentru o perioada determinata, in legatura cu resursele financiare ale oricarei persoane fizice si
juridice.
Conform Legii RM finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale(181), buget – totalitate a
veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor
publice centrale şi locale;
2. Evaluați natura juridică a bugetului de stat al Republicii Moldova
Sub aspectul naturii juridice ale bugetului de stat literatura de specialitate vine cu o serie de teorii si anume:
-bugetul este un act administrativ pentru ca atat veniturile, cat si cheltuielile bugetare, sunt evoluari
ale agentilor administrativi.
-O alta teorie precum este un act legislativ, deoarece este o decizie care emana de la puterea
legislativa.
-Bugetul este un act administrativ + legislativ, se considera ca bugetul este o lege in partea creatoare
de dispozitii generale si este un act administrativ, in partea creatoare de dispozitii individuale.
-Bugetul are natura juridica de lege, fiindca bugetul este adoptat printr-o lege care poarte denumirea
de lege bugetara anuala.
-Bugetul este un plan financiar (un program) care ulterior capata forma unui act normativ.
Analizînd prevederile teoriilor date, aungem la concluzia că:
- în primul rând, bugetul de stat, după elaborarea de către Guvern, este predat spre adoptare
Parlamentului, în situaţia actului administrativ se poate elabora şi de alte organe ale administraţiei
statului.
- în al doilea rând, acest program îl face numai Guvernul, în timp ce actul administrativ se poate
elabora şi de alte organe ale administraţiei statului.
- în al treilea rând, programul Guvernului nu se bucură de prezumţia de legalitate, în timp ce actul
administrativ se bucură de prezumţia de legalitate.
- în al patrulea rând, un act administrativ se pune direct în executare după ce a fost elaborat, pe când
bugetul de stat se execută de la o anumită dată şi anume de la 1 ianuarie a anului viitor.
Deci bugetul de stat nu este un act juridic de natură administrativă. El este expresia unei activităţi ce are
în vedere programarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare raportate la o anumită perioadă de timp. In
fine bugetul este un program care dobândeşte forţa obligatorie prin intermediul unei legi şi, prin
urmare, dacă am ajunge la concluzia că are natura juridică a legii, atunci trebuie să ne raportăm la
accepţiunea formală a legii şi nu la cea materială a legii'"
3. Formulați conținutul și cuprinsul bugetului public național în Republica Moldova la etapa actuală
107
Bugetul statului nostru este alcatuit din 2 parti (veniturile bugetare + cheltuielile bugetare).
Veniturile publice sunt mijloace de constituire a fondurilor banesti ale statului. Modalitatile de
realizare a veniturilor bugetare, se instituie in raport cu necesitatea repartiei venitului national, de structura
economiei nationale, de gradul de dezvoltare teritoriala a tarii, de nivelul de dezvoltare a fortelor de
productie.
Veniturile Publice sunt formate din:
1. venituri ordinare (curente) sunt acelea care se incaseaza cu regularitate, din ele fac parte impozite
şi taxe; contribuţii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurări obligatorii de asistenţă medicală; granturi
pentru susţinerea bugetului şi pentru proiectele finanţate din surse externe; alte venituri prevăzute de
legislaţie.(art28 legea 181)
2. venituri extraordinare la care statul apeleaza numai in cazuri exceptionale si anume atunci cand
mijloacele banesti ordinare , provenite din resursele curente, nu acopera integral cheltuielile bugetare:a)
operaţiuni cu instrumente ale datoriei(imprumut,valorile mobiliare a statului); b) operaţiuni aferente vînzării
şi privatizării patrimoniului public;c) operaţiuni cu soldurile în conturile bugetului; d) alte operaţiuni cu
activele financiare şi cu datoriile bugetului(vinzarea unei parti din rezervele de aur a statului:RM nu;
supunerea masei monetare prin emisie monetara)
Cheltuielile bugetare sînt determinate de alocaţiile bugetare specificate în legile/deciziile bugetare
anuale şi includ: cheltuieli de personal, prestaţii sociale, cheltuieli de bunuri şi servicii,subvenţii şi
transferuri, dobînzi, cheltuieli destinate formării activelor fixe şi alte cheltuieli prevăzute de legislaţie.
Cheltuielile bugetare se efectuează doar prin intermediul autorităţilor/instituţiilor bugetare. Delimitarea
cheltuielilor între componentele bugetului public naţional se efectuează în funcţie de competenţele şi
responsabilităţile financiare prevăzute de legislaţie.(art.29 legea 181)
Organizarea bugetara a unui stat corespunde cu structura organizarii statului respectiv (state unitare si
state federative).
108
1. Relatați despre funcțiile controlului financiar
credibilitate
2. Generalizați etapele procedurii executării controlului financiar

Procedura controlului financiar este alcătuita dintr-un ansamblu de acte si operaţiuni privind organizarea,
desfasurarea si valorificarea rezultatelor actiunii de control.
Rezultatele actiunii de control sunt determinate tocmai de modul de programare si organizare, asigurandu-se
astfel ordinea in munca. Procedura controlului financiar se desfasoara pe baza unui plan bine determinat,
intr-o anumita ordine, care poate fi grupata pe sase etape.
Prima etapa consta in pregatirea echipei de control financiar, se realizează prin stabilirea tematicii de
control, ridicarea și analiza dosarului personal a contribuabilului(documente de conținut, materiale de
control anterioare), dacă contribuabilul a mai fost sancționat, analiza iformației din sistemul serviciul fiscal,
suplimentar va fi analizată cifra de afaceri a contribuabilului. Funcționarii vor întreprinde măsuri de căutare
a contribuabilului ce urmează a fi supus controlului( excepție: verificarea operativă, care se exercită fără
anunțarea contribuabilului). Pregatirea echipei de control joaca un rol important, deoarece da posibilitatea de
a stabili problemele de baza si de a asigura calitatea controlului.
Cea de-a doua etapa este prezentarea la unitatea in care urmeaza sa se efectueze controlul. Inițierea
activității de control, repartizarea obiectivelor cuprinse în tematica de control , stabilirea metodelor de
verificare.
A treia etapa corespunde ședințelor operative de lucru. În cazul în care contribuabilul nu dispune de sediu
sau adresa juridică corespunde cu adresa de domiciliu. Organul fiscal va efectua control la oficiul organului
fiscal și vor fi ridicate documentele în conformitate cu prevederile codului fiscal.
O alta etapa reprezinta desfasurarea actiunii de control, care consta in verificarea propriuzisa a actelor si
operatiunilor incluse în tematica de control. În cadrul acetsei etape se verifică actele privind fondarea,
reorganizarea, înregistrarea de stat, înregistrarea la organul fiscal a obiectului supus controlului. Se verifică
procesul verbal, actele controlului efectuate pe parcursul ultimului an, se repartizează membrii echipei de
control și se stabilește timpul necesar pentru verificarea obiectivelor.
O alta etapa consta in redactarea actelor de control, acestea constand in fundamentarea concluziilor, a
constatarilor si a masurilor propuse, prezentarea abaterilor si a dispozitiilor legale inclacate, persoanele
raspunzatoare, pozitia acestora in fata echipei de control, punctul de vedere al echipei de control si concluzia
definitiva. In aceasta etapa se sintetizeaza, se definitiveaza constatarile facute in timpul controlului, actele
facandu-se in tot acest timp si nu la incheierea controlului, aceasta ar duce la ingreunarea valorificarii
actelor.
Ultima etapa consta in valorificarea rezultatului actiunii de control, constă în întocmirea actulu de
control, prezentarea și exprimarea dezacordului pe actul de control, întocmirea și executarea deciziei asupra
cazului de încălcare, examinarea contestației pe decizia organului fiscal.
109
Valorificarea rezultatelor are ca principal scop remedierea deficientelor. Pentru aceasta se va intocmii un
plan de masuri, organelor de control revenindu-le sarcina sa acorde sprijinul necesar unitatii pentru a-l
realiza..
Putem trage concluzia ca daca se tine cont de toate aceste momente in realizarea controlului, acesta va avea
eficienta dorita, descoperindu-se la timp deficientele, asigurandu-se luarea in mod operativ a masurilor ce se
impun.
3.Evaluați procedura de exercitare a auditului public extern

110
Testul 28
I Dreptul bugetar
1. Definiți dreptul bugetar și raportul de drept bugetar
Dreptul bugetar al RM poate fi determinat ca totalitatea normelor finaniar-juridice care reglementează
relații sociale care apar în legătură cu constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor bugetului public
național.
Relațiile sociale care apar la constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor bugetului public național și care
sunt reglementate de normele dreptului bugetar ele devin raporturi juridice bugetare.
2. Determinați particularitățile raporturilor juridice bugetare
Spre deosebire de alte raporturi juridice financiare, raporturile juridice bugetare, prezinta anumite
particularitati:
a. Izvorul aparitiei lor este intotdeauna lege sau act normativ cu valoare de lege (mai exacta
legea bugetara anuala)
b. Ele apar in procesul activitatii bugetare ale statului si unitatilor-administrativ teritoriale
c. Cercul specific al subiectilor raporturilor juridice bugetare in raport cu componenta altor

raporturi juridice bugetare. (Statul si Unitatile-Administrativ Teritoriale); (Organele Reprezentative si
Executive ale puterii de stat atat centrale si locale); (Intreprinderile de Stat si Institutiile Publice)
d. Aceste raporturi nu pot dura mai mult de 1 an de zile ,cu anumite exceptii.(bugetul anual al
RM)
3. Argumentați importanța principiilor și ordinea repartizării veniturilor și cheltuielilor bugetare

Repartizarea veniturilor și cheltuielilor în sistemstul bugetar este un moment foarte important pentru oricare
din statele contemporane și este îndreptată această repartizare la soluționarea următoarelor probleme
esențiale:
 de a-i oferi statului și fiecărui organ al administrației publice acel volum de mijloace financiare care
să asigure îndeplinirea de către aceste organe a funcțiilor ce au fost puse în sarcina lor;
 determinarea cheltuielilor bugetare ale statului și ale fiecărui organ al administrației publice care să
corespundă sferelor lor de activitate.
Procesul de realizare și repartizare a veniturilor și cheltuielilor între bugetele de diferite niveluri se stabilește
în baza următoarelor principii:
6. principiul reglementării uniforme- care se exprimă în stabilirea prin actele normative a bazelor
comune, care determină sistemul de venituri și cheltuieli de diferit nivel, ordinea de aprobare a
normativelor de defalcări, condițiile de utilizare a mijloacelor bugetare împrumutate;
7. principiul echilibrării maximal posibile a bugetelor- se înfăptuiește în condițiile deficitului bugetar
cronoc printr-un sistem de măsuri special elaborate, îndreptate la micșorarea sau la înlăturarea
acestui deficit. În principal, acest principiu se referă la BASS, bugetele locale și fondurile de
asigurare medicală;
8. principiul subordonării administrative și a măsurilor finanțate- din bugete se finanțează acțiunile care
se atribuie la competența fiecărui organ al puterii de stat de nivel corespunzător;
9. principiul teritorialității trecerii în fond a veniturilor, este foarte important în ceea ce ține constituirea
bugetelor locale de diferit nivel;
10. principiul autonomiei autorităților publice locale la repartizarea unor venituri sau cheltuieli.
111
II Finanțele publice locale

1. Relatați despre controlul asupra procesului de execuție a bugetelor locale
Autorităţile executive, în condiţiile legislaţiei în vigoare, sînt responsabile de:
a) corectitudinea şi veridicitatea datelor, indicilor şi altor informaţii în a căror bază a fost elaborat bugetul
respectiv;
b) asigurarea colectării depline şi în termenele stabilite a veniturilor proprii;
c) utilizarea conform destinaţiei a alocaţiilor bugetare aprobate;
d) respectarea termenelor de plată a salariilor către angajaţii instituţiilor publice finanţate de la buget şi de
plată pentru lucrări, servicii şi bunuri materiale contractate în limitele aprobate în bugetul respectiv.
Conducătorii instituţiilor publice finanţate de la buget sînt responsabili de respectarea limitelor alocaţiilor
bugetare aprobate în devizele de cheltuieli.
Ministerul Finanţelor şi/sau direcţia finanţe sînt în drept să efectueze controale tematice privind
corectitudinea elaborării şi execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
Inspectările/controalele asupra execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează periodic
de către Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor.
Rezultatele inspectărilor/ controalelor execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale sînt examinate
de către autorităţile reprezentative şi deliberative respective, cu adoptarea deciziilor corespunzătoare şi
publicarea lor în mod obligatoriu.
2. Generalizați prevederile legale privind adoptarea bugetului local de nivelul I

Bugetul unităţii administrativ-teritoriale se elaborează de către autoritatea executivă a acesteia, ţinîndu-se
cont de următoarele prevederi:
b) în termen de 10 zile după primirea notelor metodologice, direcţia finanţe comunică autorităţilor
executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi principiile de bază ale politicii statului în
domeniul veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe anul(anii) următor(i) şi momentele specifice de calculare a
transferurilor ce se prognozează a fi alocate acestor bugete de la bugetul de stat;
c) în termen de 20 de zile după primirea notelor metodologice specificate, autorităţile executive ale
unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi asigură elaborarea prognozei tuturor tipurilor de impozite
şi taxe ce urmează a fi colectate în anul(anii) următor(i) în unitatea administrativ-teritorială respectivă,
precum şi a proiectului bugetului autorităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, care se prezintă direcţiei
finanţe pentru analiza corectitudinii proiectului şi întocmirea sintezei consolidate a proiectelor bugetelor
unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea;
d) în termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţia finanţe prezintă Ministerului Finanţelor, pentru
consultare şi includere în bugetul public naţional, sinteza consolidată a proiectelor bugetelor unităţilor
administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea.
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează proiectul bugetului unităţii administrativ-
teritoriale în două lecturi.
1. În prima lectură, autoritatea reprezentativă şi deliberativă audiază şi examinează raportul autorităţii
executive respective privind proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, examinează şi aprobă
volumul total al veniturilor şi cheltuielilor bugetului respectiv.
2. În lectura a doua, autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează şi aprobă:
d) transferurile de la/către alte bugete;
e) cuantumul fondului de rezervă (fondul de rezervă este utilizat în conformitate cu regulamentul de
utilizare a mijloacelor fondului, aprobat în condiţiile art. 18 din prezenta lege);
f) cotele impozitelor şi taxelor locale ce vor fi încasate în buget;
g) nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate de instituţiile publice finanţate de la bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale; ș.a.
112
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă aprobă bugetul unităţii administrativ-teritoriale pe anul bugetar

următor cel tîrziu la data de 10 decembrie.
Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la începutul anului bugetar, efectuarea
transferurilor cu destinaţie generală la bugetul respectiv se suspendă pînă la aprobarea bugetului.
Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la data de 31 decembrie, finanţarea
cheltuielilor se efectuează lunar proporţional mărimii de 1/12 parte din suma cheltuielilor, conform
clasificaţiei bugetare pe anul bugetar precedent, în limita resurselor financiare disponibile, pînă la aprobarea
noului buget.
După aprobarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, autoritatea executivă respectivă
prezintă direcţiei finanţe o copie a deciziei privind aprobarea bugetului, legalizată de secretarul autorităţii
reprezentative şi deliberative.
În termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţia finanţe prezintă ministerului sinteza consolidată a
bugetelor aprobate ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea pentru a fi incluse în
bugetul public naţional.
3. Evaluați gradul de autonomie a autorităților publice locale prin prisma relațiilor interbugetare
cele ale statului.
taxe locale;
 sistemul financiar trebuie să fie de natură suficient de diversificată și dinamică, încît să le permită să
piața de capital.
evident.
113
Testul 29
I Procedura bugetară
1. Definiți noțiunea legală și doctrinară a procedurii bugetare
Conform doctrinei, prin procedură bugetară se înțelege totalitatea actelor și operațiunilor cu caracter tehnic
și normativ, înfăptuite de organele specializate ale statului, în scopul eleborării, adoptării, executării și
încheierii bugetului public național.
Conform art. 3 a Legii finanțelor publice și responsabilităților bugetar-fiscale nr. 181, procesul bugetar
reprezintă consecutivitate a activităților de elaborare, examinare, adoptare, executare și raportare a
bugetelor.
2. Generalizați prevederile legale ce țin de esența procedurii raportării privind executarea bugetară
Articolul 72. Rapoartele periodice privind executarea bugetelor

Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină
întocmesc şi publică lunar rapoarte privind executarea bugetelor pe care le administrează.
Autorităţile executive locale întocmesc şi publică rapoarte privind executarea bugetelor locale, în
conformitate cu periodicitatea şi cerinţele stabilite de Legea privind finanţele publice locale.
Raportul privind executarea bugetului public naţional se întocmeşte şi se publică lunar de către Ministerul
Finanţelor.
Guvernul prezintă Parlamentului raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a
componentelor acestuia în termenul prevăzut de calendarul bugetar. -pînă la 15 august
Articolul 73. Rapoartele anuale privind executarea bugetelor
Rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală se întocmesc de administratorii bugetelor respective şi se prezintă
Guvernului, iar ulterior Parlamentului spre aprobare, în termenele prevăzute de calendarul bugetar.
Rapoartele prezentate de Guvern se examinează de către Parlament şi se aprobă în termenul prevăzut de
calendarul bugetar. -pînă la 1 iunie
Rapoartele anuale privind executarea bugetelor locale pentru anul bugetar încheiat se întocmesc de către
autorităţile executive locale(pînă la 15 martie) şi se aprobă de către consiliile locale în termenul prevăzut de
calendarul bugetar(pînă la 1 aprilie).
Rapoartele anuale privind executarea bugetelor se prezintă în format comparabil cu formatul bugetelor
aprobate şi cuprind:
a) caracteristicile cadrului macroeconomic în anul respectiv, dinamica şi tendinţele indicatorilor în
comparaţie cu anii precedenţi;
b) evaluarea implementării măsurilor de politici bugetar-fiscale în raport cu asumările prevăzute în buget,
precum şi explicaţii privind eventuale abateri de la limitele macrobugetare pe termen mediu;
c) nivelul de executare a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare în raport cu indicatorii
planificaţi, cu executarea din anul precedent şi cu explicarea cauzelor devierilor;
d) explicaţii la modificările bugetare efectuate pe parcursul anului;
e) nivelul datoriei de stat/datoriei unităţilor administrativ-teritoriale în raport cu limitele stabilite;
f) nivelul de realizare a performanţei în cadrul programelor;
g) alte informaţii relevante.
 După aprobarea de către Parlament/consiliile locale, rapoartele anuale se publică în modul şi în
termenul stabilit de legislaţie.
Articolul 74. Rapoartele financiare
Autorităţile/instituţiile bugetare, inclusiv Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de
Asigurări în Medicină, întocmesc şi prezintă rapoarte financiare în baza Legii contabilităţii şi în
conformitate cu termenele şi cerinţele stabilite de Ministerul Finanţelor.
3. Proiectați etapele executării bugetare
Avand in vedere aspectul teoretic si analiza prevederilor legale in vigoare procedura executiei bugetare este
compusa din urm-le etapte:
a. Repartizarea trimistriala a veniturilor/ cheltuielilor bugetare
Conform articolul 59. În termen de o lună de la începutul anului bugetar, Ministerul Finanţelor
114
elaborează şi aprobă prognoze trimestriale ale veniturilor, cheltuielilor şi soldului bugetului public naţional
şi ale componentelor acestuia. Pe parcursul anului bugetar, Ministerul Finanţelor monitorizează executarea
bugetelor în raport cu prognozele trimestriale prevăzute la alin. (1) şi întreprinde măsuri în vederea
respectării nivelului aprobat al soldului bugetar.
Articolul 64 În termen de 30 de zile de la data adoptării legilor/deciziilor bugetare anuale, dar nu mai
tîrziu de 1 ianuarie a anului bugetar, administratorii de bugete elaborează, în conformitate cu metodologia
stabilită de Ministerul Finanţelor, prognozele de lichidităţi ale bugetelor corespunzătoare pe an cu
repartizare lunară. Prognozele menţionate la alin. (1) al prezentului articol se actualizează periodic, cu
respectarea nivelului trimestrial al soldului bugetar, stabilit în condiţiile art. 59.
b. Executia partii de venituri
Colectarea veniturilor sunt necesare o serie de acte si operatiuni.
- Indentificarea veniturilor si bunurilor imozabile sau taxabile si stabilirea obligatiilor fata de bugetul
de stat. Aceasta are loc prin urm-le metode:
 Calcularea obligatiilor bugetare de catre subiectele platitoare(p.j.)
 Calcularea si retinerea obligaiilor bugetare de catre tertul platitor pentru unele
categorii de venituri de p.f. (contabilitatea intreprinderii)
 Calcularea informatiilor bugetare de catre organele fiscale teritoriale(impozitul pe
bunurile imobiliare, pe avere)
- Incasarea veniturilor bugetare realizate in urma platii de catre subiectele platitoare a sumelor datorate
bugetului de stat.
 Plata prin virament
 Plata in numerar
 Plata electronica
- Urmarirea colectarii veniturilor bugetare care cuprinde o serie de masuri initiate de organe
financiare, fiscale, bancare in vederea asigurarii integrale si la termen prevazute tuturor veniturilor bugetare.
Articolul 65. Încasările bugetare (1) Colectarea veniturilor şi a altor încasări aprobate în bugetele
componente ale bugetului public naţional se asigură de către administratorii de venituri stabiliţi prin actele
normative care instituie aceste venituri. (3) Toate plăţile calculate, dar netransferate la bugetele componente
ale bugetului public naţional pînă la data încheierii anului bugetar se încasează în contul bugetelor respective
pe anul viitor.
c. Executia de casa a veniturilor
Articolul 63. 1) Încasările bugetelor componente ale bugetului public naţional şi plăţile bugetului de
stat şi ale bugetelor locale se efectuează prin sistemul trezorerial conform metodei de casă. Evidenţa
încasărilor şi plăţilor bugetare prin sistemul trezorerial se asigură prin conturi trezoreriale bazate pe
clasificaţia bugetară şi pe planul de conturi contabile.
Art. 62 (7) Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de
Asigurări în Medicină pot angaja bănci comerciale, care activează pe teritoriul Republicii Moldova, pentru
efectuarea unor operaţiuni ce ţin de executarea de casă a bugetelor. (8) Procedura de selectare a băncilor
comerciale pentru efectuarea operaţiunilor ce ţin de executarea de casă a bugetelor se face o dată la trei ani
în conformitate cu legislaţia privind achiziţiile publice.
Incasarile si platile de la bugetele componente BPN in moneda nationala se efectueaza prin virament
prin contul uni trezorarial(CUT) iar cele in valuta straina prin conturi BNM si institutiile financiare in
conformitate cu legislatia valutara.
d. Executia partii de cheltuieli
Articolul 67. Plăţile bugetare (1) În procesul executării bugetelor, autorităţile/instituţiile bugetare
efectuează plăţi în limitele alocaţiilor bugetare aprobate şi în conformitate cu prognozele de lichidităţi ale
bugetelor. (2) Finanţarea cheltuielilor se efectuează pe măsura încasării mijloacelor băneşti la conturile
bugetului, cu respectarea următoarelor priorităţi:
a) onorarea angajamentelor de deservire a datoriei de stat/datoriei unităţilor administrativ-teritoriale;
b) cheltuielile de personal, de achitare a burselor, a pensiilor, a indemnizaţiilor, a compensaţiilor, a
alocaţiilor şi a ajutoarelor sociale;
b1) cheltuielile pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a categoriilor de persoane pentru care,
115
conform legislaţiei, Guvernul are calitatea de asigurat;

c) cheltuielile pentru resursele termoenergetice;
d) cheltuielile din fondurile de urgenţă.
(3) La efectuarea altor cheltuieli decît cele stipulate la alin.(2), priorităţile de cheltuieli se stabilesc de
către conducătorul autorităţii/instituţiei bugetare.
(4) Plăţile legate de serviciul datoriei, inclusiv pentru obligaţiunile provenite din acordarea garanţiilor, se
efectuează în termenele şi în condiţiile angajamentelor asumate, indiferent de suma aprobată în buget pentru
acest scop.
(5) Toate plăţile executate pînă la data încheierii anului bugetar, indiferent de perioada pentru care
acestea se efectuează, se înregistrează şi se reflectă în evidenţa contabilă ca plăţi ale anului bugetar curent.
(6) Datoriile autorităţilor/instituţiilor bugetare din anii precedenţi se achită de către acestea din contul şi
în limita bugetelor autorităţilor/instituţiilor respective aprobate pe anul bugetar curent.
116
II Răspunderea juridică în procesul executării bugetare

1. Identificați conceptul de răspundere juridică în procesul executării bugetare
Raspunderea juridica, ca forma a raspunderii sociale, consta în raporturile juridice care iau nastere ca urmare
a savârsirii unei fapte ilicite, si care cuprinde, pe de o parte, dreptul persoanei vatamate si al societatii în
general de a obtine repararea prejudiciului cauzat si restabilirea ordinii de drept, iar, pe de alta parte,
obligatia celui vinovat de a acoperi paguba si de a se supune sanctiunilor legale atrase de conduita sa
contrara legii si celorlalte reguli de convietuire sociala.
În ceea ce ne priveste, ne raliem opiniei potrivit careia raspunderea juridica este "acea forma a raspunderii
sociale stabilita de stat în urma încalcarii normelor de drept printr-un fapt ilicit si care determina suportarea
consecintelor corespunzatoare de catre cel vinovat, inclusiv prin utilizarea fortei de constrângere a statului în
scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate.
2. Caracterizați formele răspunderii juridice pentru încălcările în procesul executării bugetare
prevăzute de codul penal, contravențional, fiscal al RM
Conform prevederilor legale, pentru încălcările în procesul executării bugetare, sunt prevăzute răspunderea
penală, răspunderea contravențională și răspunderea conform codului fiscal al rm.
Astfel, răspunderea penală se consideră condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infracţionale şi a
persoanelor fizice/juridice care le-au săvîrşit, condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrîngere
prevăzute de lege, conform Capitolului X, INFRACŢIUNI ECONOMICE .
Răspunderea contravențională, este acea formă a răspunderii juridice căreia este supus contravenientul ce a
săvîrșit o faptă prevăzută de codul contravențional, conform capitolului XV, contravenţii ce
afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea
vamală şi valorile mobiliare.
Răspunderea fiscală, este acea formă a răspunderii juridice, căreia este supusă persoana fizică sau juridică
care a săvîrșit faptele prevăzute de Codul fiscal al RM. Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală
înseamnă aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat, în condiţiile prevăzute de legislaţia fiscală, a unor
sancţiuni faţă de persoanele care au săvîrşit încălcări fiscale. Temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare
fiscală este însăşi încălcarea fiscală. Încălcările fiscale se califică după cum urmează:
a) încălcare fiscală nesemnificativă;
b) încălcare fiscală semnificativă.
Se consideră nesemnificativă încălcarea fiscală dacă suma impozitului sau taxei constituie pînă la 100 de lei
pentru persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător și pînă la 1000 de lei pentru
persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător și persoanele juridice, inclusiv pentru fiecare
perioadă fiscală în parte – în cazul nedeclarării, declarării tardive sau diminuării impozitului sau taxei.
Se consideră semnificativă încălcarea fiscală care nu cade sub incidența prevederilor incălcării
semnificative.
Tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale conform prezentului titlu sau la o altă răspundere juridică
pentru încălcarea legislaţiei fiscale nu exonerează persoana sancţionată de obligaţia plăţii impozitului, taxei
şi/sau majorării de întîrziere (penalităţii), stabilite de legislaţie. Tragerea la răspundere pentru încălcare
fiscală a contribuabililo nu eliberează persoanele cu funcţie de răspundere ale acestora, dacă există
temeiurile respective, de răspundere contravenţională, penală sau de altă răspundere prevăzută de legislaţie.
3. Argumentați specificul sancțiunilor aplicate pentru încălcările în procesul executării bugetare
Analizînd prevederile Codului Fiscal, Codului Penal și Codului Contravențional, am dedus următoarele
trăsături ale acestor forme de răspundere:
1. În primul rînd, sancțiunea principală prevăzute de normele articolelor respective este amenda.
Aceasta, este prezentă ca sancțiune în prevederilor tuturor celor 3 forme de răspundere juridică.
Pe lîngă această sancțiue, mai pot fi aplicate în calitate de pedepse și:
 privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate
 închisoare
 lichidarea persoanei juridice
 muncă neremunerată în folosul comunităţii
117
2. În al doilea rînd, analizînd prevederile actelor juridice respective, deducem cercul de subiecți ce pot
fi supuși răspunderii juridice:
 Persoane fizice
 Persoane juridice
 Persoane fizice ce au calitatea de înteprinzător
 Persoane cu funcție de răspundere
 Persoane cu funcție de demnitate publică
3. Conform prevederilor Codului Penal, și Codului Contraventional, amenda este indicată în u.c.
( unități convenționale), spre deosebire de Codul Fiscal, conform căruia amenda este stabilită în lei.
4. Spre deosebire de prevederile Codului Penal, și Contravențional, care prevăd că sancțiunea este
stabilită de organul de urmărire penală, procuror, agent constatator, Codul fiscal prevede că cauzele
privind încălcările fiscale sînt examinate de către Serviciul Fiscal de Stat.
Cazul de încălcare fiscală se examinează în termen de 15 zile din data:

a) prezentării dezacordului – dacă a fost prezentat la timp;
b) expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau dacă a fost prezentat cu
întîrziere.
Asupra cazului de încălcare fiscală poate fi pronunţată una din următoarele decizii privind:
a) aplicarea de sancţiune fiscală şi/sau încasarea de impozit, taxă, calculate suplimentar, de majorare de
întîrziere;
b) clasarea cazului;
c) suspendarea cazului şi efectuarea unui control repetat.
De asemenea o particularitate a sancțiunilor prevăzute de Codul fiscal este faptul că unele articole nu prevăd
un cuantum fix al amenzii, ci stabilesc un anumit procent, care este calculate diferit pentru diferite categorii
de contribuabili care au încălcat prevederile codui fiscal.
118
Test 30
I Veniturile publice
1. Definiți noțiunea impozitului și taxei
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi
concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în
raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
2. Determinați elementele definitorii ale veniturilor bugetare

Din punct de vedere juridic, veniturile bugetare reprezinta obligatii banesti, stabilite in mod unilateral de
catre stat prin acte normative, in sarcina persoanelor fizice si juridice, care realizeaza venituri sau detin
bunuri impozabile sau taxabile, elementele comune ale veniturilor bugetare sunt urmatoarele:
1. denumirea venitului bugetar;
2. debitorul sau subiectul impunerii;
3. obiectul sau materia impozabilă;
4. unitatea de evaluare;
5. unitatea de impunere;
6. asieta sau modul de așezare a venitului;
7. încasarea venitului bugetar;
8. termenele de plată;
9. înlesnirile, drepturile și obligațiile debitorilor;
10. răspunderea debitorilor;
11. calificarea venitului bugetar.
1. Denumirea venitului bugetar- denumirea este adecvată în raport cu natura sa juridică și financiar-
economică (impozite, taxe, contribuții de asigurări sociale, medicale, TVA, accize, amenzi, penalități
etc.).
2. Debitorul sau subiectul impunerii- o persoană fizică sau juridică care datorează, potrivit legii, un
impozit sau este obligată la efectuarea unei anumite prelevări către bugetul de stat.
3. Obiectul sau materia impozabilă reprezintă veniturile sau bunurile impozabile sau taxabile.
4. Unitatea de evaluare reprezintă elementul care exprimă cuantumul unitar al acestuia în raport cu baza
sa de calcul. Acest element se poate stabili în următoarele forme: cotă fixă, cotă procentuală.
Cota fixă se stabilește atunci cînd baza sa de calcul o formează anumite obiecte, fapte sau acte juridice (de
ex., eliberarea unui act, obținerea unei autorizații șamd.).
Cota procentuală se stabilește în cazul cînd obiectul impozitului îl constituie valoarea obiectului deținut sau
venitul realizat de către debitor.
În fiecare an suma pentru impozitul pe venit se modifică!!!
a) pentru persoanele fizice-7% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 31140 lei;
- 18% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 31140 lei;
b) pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;
c) pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil;
5. Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau material impozabilă (în cazul
venitului- leul moldovenesc; în cazul mijlocului de transport- capacitatea cilindrică; în cazul alcoolului-
litru sau decalitrul, în cazul loturilor de pămînt- ha, în cazul locuințelor- m.p. etc.).
6. Asieta reprezintă modalitatea de așezare a obiectului sau mărfii bugetare, evaluarea acesteia și stabilirea
cuantumului de plată. În practică, se folosesc metode indirecte de identificare și evaluare. În raport cu
aspectele exterioare ale obiectului impozabil o facem pe bază forfetară (agentul de impunere
(reprezentantul organului fiscal) stabilește împreună cu plătitorul mărimea aproximativă a materiei
impozabile, fără pretenții la cel din urmă); pe baze administrative- evaluarea se face de către organul
fiscal în baza datelor pe care le deține (de ex., impozitul pe bunurile imobiliare).
Sunt și metode directe, bazate pe administrarea de probe, cum ar fi declarația contribuabilului sau a unei
terțe persoane (de ex., contabilitatea declară salariul angajaților etc.).
119
7. Perceperea sau încasarea venitului bugetar reprezintă realizarea efectivă a acestuia. Se folosesc în
acest sens următoarele metode:
a. metoda plății directe- de regulă, pentru veniturile provenite de la persoane juridice (impozit
portabil și impozit cherabil). Impozitul portabil- contribuabilul, din proprie inițiartivă,
calculează și transferă impozitul către bugetul de stat; impozitul cherabil- organul fiscal vine
și cere;
b. metoda reținerii și vărsării- pentru veniturile impozabile realizate de către persoanele fizice;
c. metoda aplicării de timbre fiscale;
d. metoda plăților electronice, prin internet etc.
8. Termenele de plată reprezintă data la care sau pînă la care un anumit venit trebuie vărsat la bugetul
statului. Termenul se fixează sub forma unui interval de timp (an, lună, trimestru etc.).
9. Înlesninirile, drepturile și obligațiile debitorului.
Cu referire la înlesniri, conform prevederilor Cod Fiscal, se stabilesc următoarele înlesniri ,cum ar fi:
 scutire totală sau parțială de impozit sau taxe;
 scutire totală sau parțială de plata impozitului sau taxei;
 cotele reduse ale impozitelor și taxelor;
 reducerea obiectului impozabil;
 amînări ale termenului de achitare a impozitului sau taxei;
 eșalonări ale obligației fiscale.
Scutiri personale, Scutiri acordate soţiei (soţului), Scutiri pentru persoanele întreţinute specificate în Cod
Fiscal, precum și cota 0 la aplicarea TVA nu se consideră înlesniri fiscale!!!
10. Răspunderea debitorului- aplicarea formelor răspunderii juridice- Capitolul XV Cod Fiscal.
11. Calificarea venitului bugetar se referă la stabilirea caracterului local sau central al venitului și
atribuirea prin lege spre părțile bugetului de stat.
3. Formulați structura veniturilor publice în RM la etapa actuală

Conform prevederilor Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale, veniturile bugetare se
formează din:
1. impozite și taxe;
2. contribuții de asigurări sociale de stat și prime de asigurare obligatorie de asistență medicală;
3. granturi pentru susținerea bugetului și pentru proiectele finanțate din surse externe;
4. alte venituri prevăzute de legislație.
Veniturile publice sînt formate din venituri ordinare (curente) și venituri extraordinare.
Veniturile publice ordinare sunt acelea care se încasează cu regularitate. Din această categorie fac
parte: impozitele directe, cum ar fi impozitul pe venit, pe profit al agenților economici, pentru bunurile
imobiliare etc; impozite indirecte, cum ar fi TVA, taxele vamale, accizele etc.; venituri de la întreprinderile
și domeniile statului, cum ar fi cele provenite de la bănci, telecomunicații, păduri etc.
Veniturile publice extraordinare, la care statul apelează în cazuri excepționale și anume atunci cînd
veniturile ordinare nu acoperă integral cheltuielile statului. Din această categorie fac parte: împrumuturile
(art. 30); suplimentarea masei monetare printr-o nouă emisiune monetară; emiterea de bonuri de tezaur
(valori mobiliare de stat VMS); vînzarea unei părți din rezervele de aur ale statului (RM- nu).
120
II Procedura bugetară
1. Identificați principiile procedurii bugetare
Aplicarea dreptului bugetar si a procedurii bugetare sunt guvernate de anumite principii:
1. Principiul anualitatii
2. Principiul unitatii monetare
3. Principiul universalitatii
4. Principiul unitatii
5. Principiul transparentei
6. Principiul echilibrului bugetar (doar in cazul bugetului de stat)- balansarii
7. Principiul realitatii bugetare
8. Principiul previzibilitatii si sustenabilitati
9. Principiul performantei
10. Principiul specializarii bugetare
2. Generalizați prevederile legale ce țin de plățile bugetare și plățile în baza documentelor executorii
Articolul 67. Plăţile bugetare
În procesul executării bugetelor, autorităţile/instituţiile bugetare efectuează plăţi în limitele alocaţiilor
bugetare aprobate şi în conformitate cu prognozele de lichidităţi ale bugetelor. Finanţarea cheltuielilor se
efectuează pe măsura încasării mijloacelor băneşti la conturile bugetului, cu respectarea următoarelor
priorităţi:
a) onorarea angajamentelor de deservire a datoriei de stat/datoriei unităţilor administrativ-teritoriale;
b) cheltuielile de personal, de achitare a burselor, a pensiilor, a indemnizaţiilor, a compensaţiilor, a
alocaţiilor şi a ajutoarelor sociale;
b1) cheltuielile pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a categoriilor de persoane pentru care,
conform legislaţiei, Guvernul are calitatea de asigurat;
c) cheltuielile pentru resursele termoenergetice;
d) cheltuielile din fondurile de urgenţă.
Toate plăţile executate pînă la data încheierii anului bugetar, indiferent de perioada pentru care acestea se
efectuează, se înregistrează şi se reflectă în evidenţa contabilă ca plăţi ale anului bugetar curent. Datoriile
autorităţilor/instituţiilor bugetare din anii precedenţi se achită de către acestea din contul şi în limita
bugetelor autorităţilor/instituţiilor respective aprobate pe anul bugetar curent.
Articolul 68. Plăţile în baza documentelor executorii
Documentele executorii privind dezafectarea incontestabilă a mijloacelor băneşti din contul bugetelor
componente ale bugetului public naţional, precum şi din contul autorităţilor/instituţiilor bugetare, se prezintă
obligatoriu de către creditor direct administratorilor de bugete şi/sau, după caz, autorităţilor/instituţiilor
bugetare respective doar după rămînerea irevocabilă a hotărîrii judecătoreşti.
În cazul neexecutării documentului executoriu emis în baza unei hotărîri judecătoreşti în termen de 6 luni de
la data prezentării acestuia, creditorul poate solicita executorului judecătoresc iniţierea executării silite,
conform procedurii stabilite de Codul de executare.
Plăţile pentru executarea silită a sumelor adjudecate conform documentelor executorii se efectuează în limita
bugetului aprobat al autorităţii/ instituţiei bugetare.
Suma plăţilor pentru executare silită nu poate depăşi 20 la sută din bugetul aprobat al autorităţii/instituţiei
bugetare pe anul respectiv.
Ordinul incaso, emis de executorul judecătoresc, se execută în decurs de 10 zile din momentul recepționării.
3. Argumentați situațiile în care administratorii de bugete sunt autorizați să blocheze alocațiile de la
buget
Administratorii de bugete conform Legii finanțelor ăpublice și responsabilității bugetar fiscale sunt:
(1) Bugetul de stat se administrează de către Ministerul Finanţelor.
(2) Bugetul asigurărilor sociale de stat se administrează de către Casa Naţională de Asigurări Sociale.
(3) Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală se administrează de către Compania Naţională
de Asigurări în Medicină.
(4) Bugetele locale se administrează de către autorităţile executive locale.
121
Articolul 69. Blocarea alocaţiilor bugetare

În procesul executării bugetului, administratorii de bugete sînt autorizaţi să blocheze temporar anumite
alocaţii de la bugetul respectiv, cu excepţia plăţilor pentru deservirea datoriei de stat/datoriei unităţilor
administrativ-teritoriale, în următoarele situaţii:
a) dacă analiza executării scontate a bugetelor atestă înrăutăţirea nivelului soldului bugetar, aprobat prin
legea/decizia bugetară anuală şi stabilit ca prognoze trimestriale;
b) dacă limitele de alocaţii în proiectul bugetului care urmează a fi aprobat sînt mai mici decît cele din
bugetul provizoriu care se execută;
c) dacă sînt iniţiate propuneri de reducere a alocaţiilor fie prin redistribuire, fie prin modificarea
bugetului.
În perioada de blocare temporară a alocaţiilor, autorităţile/instituţiile bugetare nu îşi pot asuma noi
angajamente de cheltuieli.
Blocarea alocaţiilor poate fi efectuată pe o perioadă ce nu depăşeşte 60 de zile, cu informarea
autorităţilor/instituţiilor bugetare şi a Guvernului sau, după caz, a consiliilor locale despre circumstanţele ce
au determinat această acţiune.
În cazul în care acţiunile aferente blocării alocaţiilor nu asigură menţinerea soldului bugetar în limitele
stabilite de legea/decizia bugetară anuală, administratorii de bugete, în termen de cel puţin 20 de zile pînă la
expirarea perioadei de blocare, întocmesc şi prezintă proiectul legii/deciziei privind modificarea bugetului
respectiv.
Blocarea alocaţiilor efectuată se aplică pînă la adoptarea legii/deciziei privind modificarea bugetelor
respective.
122
Test nr.1
Finanţele publice..................................................................................................................1
Procedura bugetară.............................................................................................................4
Test nr.2....................................................................................................................................9
Finanţele publice..................................................................................................................9
Procedura bugetară...........................................................................................................11
Test nr.3..................................................................................................................................14
Dreptul Financiar...............................................................................................................14
Bugetul asigurării sociale de stat......................................................................................16
Test nr.4..................................................................................................................................19
Dreptul financiar................................................................................................................19
Finanţele publice locale......................................................................................................22
Test nr.5..................................................................................................................................25
Finanţele publice................................................................................................................25
Bugetul local.......................................................................................................................28
Test 6.......................................................................................................................................30
I Finanțele publice..............................................................................................................30
II Veniturile publice...........................................................................................................31
Test 7.......................................................................................................................................34
I Circulația monetară........................................................................................................34
Test 8.......................................................................................................................................38
I Circulația monetară........................................................................................................38
Test 9.......................................................................................................................................41
I Creditul.............................................................................................................................41
II Cheltuielile publice.........................................................................................................42
Test nr. 10...............................................................................................................................44
Creditul...............................................................................................................................44
Controlul financiar.............................................................................................................45
Test nr. 11...............................................................................................................................47
Creditul...............................................................................................................................47
Test nr. 12...............................................................................................................................51
Dreptul bugetar..................................................................................................................51
Test nr.13................................................................................................................................56
Dreptul bugetar..................................................................................................................56
Test nr.14................................................................................................................................58
Procedura bugetară...........................................................................................................58
Dreptul financiar................................................................................................................60
Test nr. 15...............................................................................................................................62
1.Veniturile publice............................................................................................................62
.Controlul financiar............................................................................................................64
Test 16.....................................................................................................................................66
I: Finanțele publice............................................................................................................66
II: Controlul Financiar......................................................................................................69
Testul 17.................................................................................................................................71
II Controlul financiar........................................................................................................73
123
Testul 18.................................................................................................................................75
I Dreptul Financiar............................................................................................................75
II Controlul financiar........................................................................................................77
Testul 19.................................................................................................................................78
I Dreptul financiar.............................................................................................................78
II Procedura bugetară.......................................................................................................80
Test nr.20................................................................................................................................82
Test nr.21................................................................................................................................85
1.Finanțele publice.............................................................................................................85
I Cheltuielile publice..........................................................................................................86
Test nr.22................................................................................................................................88
1.Circulația monetară........................................................................................................88
2.Bugetul asigurărilor sociale de stat...............................................................................90
Testul nr.23............................................................................................................................92
Circulația monetară...........................................................................................................92
2. Bugetul local...................................................................................................................93
Testul nr.24............................................................................................................................96
I Creditul.............................................................................................................................96
Test nr.25................................................................................................................................99
1. Creditul...........................................................................................................................99
2 Controlul financiar........................................................................................................100
Testul 26...............................................................................................................................103
I Creditul...........................................................................................................................103
II Veniturile publice.........................................................................................................105
Testul 27...............................................................................................................................106
I Dreptul bugetar..............................................................................................................106
II Controlul financiar......................................................................................................108
Testul 28...............................................................................................................................110
I Dreptul bugetar..............................................................................................................110
II Finanțele publice locale...............................................................................................111
Testul 29...............................................................................................................................113
I Procedura bugetară.......................................................................................................113
II Răspunderea juridică în procesul executării bugetare.............................................116
Test 30...................................................................................................................................118
I Veniturile publice..........................................................................................................118
II Procedura bugetară.....................................................................................................120

Examen Drept Financiar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen Drept Financiar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

1.2.Comparaţi trăsăturile caracteristice ale conceptelor finanţelor publice.

Finanțele publice clasice Finanțele publice Finanțele publice postmoderne

1.3.Estimaţi funcţiile finanţelor publice.

2)Funcția de control a finanțelor publice urmărește modul de constituire a fondurilor în economie,

chemarea în Parlament a executivului pentru darea de seamă cu privire la buget, în chemarea în

În conformitate cu prevederile art. 72 Legea 181,

2.3.Formulaţi elaborarea proiectului bugetului de stat al RM.

 metoda reportării veniturilor cu anumite majorări din anul precedent.

Nota informativă la proiect cuprinde:

1.2.Argumentaţi deosebirile dintre finanţele publice şi finanţele private.

1.3.Evaluaţi ativitatea financiară a statului la etapa actuală.

2.2.Generalizaţi prevederile legale privind conţinutul Cadrului bugetar pe termen mediu.

2.3.Formulaţi condiţiile aplicării bugetului provizoriu.

Finanţarea cheltuielilor bugetului provizoriu se efectuează cu respectarea procedurilor generale privind

1.2.Clasificaţi izvoarele dreptului financiar.

-Legi-sunt emise de Parlament cu aplicabilitate asupra statului,al unitatilor administrativ-teritoriale si

1.3.Precizaţi specificul elementelor de structură a raporturilor juridice de drept financiar.

Bugetul asigurării sociale de stat

2.2.Dezvoltaţi prevederile legale privind adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

2.3.Argumentaţi particularităţile executării bugetului asigurărilor sociale de stat.

La colectarea veniturilor sînt necesare o serie de acte și operațiuni.

Executarea de casă- conform prevederilor art. 63 Legea 181,

Execuția părții de cheltuieli- conform prevederilor art. 67 din Legea 181

1.2.Determinaţi structura şi tipurile normelor de drept financiar.

1.3.Argumentaţi locul şi rolul dreptului financiar în sistemul dreptului la etapa actuală.

Finanţele publice locale

2.2.Generalizaţi prevederile legale privind adoptarea bugetului local de nivel unu.

Autoritatea reprezentativă şi deliberativă aprobă bugetul unităţii administrativ-teritoriale pe anul bugetar

Pr.reducerii la minia a cheltuielilor publice

1.2.Clasificaţi organele de activitate financiară ale statului.

1.3.Formulaţi judecăţi privind conceptele aplicabile finanţelor publice specifice RM.

2.2.Generalizaţi prevederile legale privind procedura adoptării bugetelor locale de nivelul 2.

2.3.Argumentaţi importanţa principiului autonomiei locale pentru dezvoltarea unităţii administrativ-

2. Determinați drepturile și obligațiile contribuabililor

3. Precizați stingerea oligațiilor bugetare prin prescripție

2. Stabiliți avantajle și dezavantajele plăților în numerar

După destinație avem:

După subiectul de drept care angajează creditul avem:

După modul de garantare avem:

Dupăperioada de timp avem:

După locul de desfășurare a operațiunilor de credit avem:

După cauza care determină creditul avem:

După Hotărârea BNM nr.231/2011 avem:

5. Valorificarea rezultatelor acțiunii de control. Aceasta este ultima etapă a controlului

1.3 Formulați conținutul și cuprinsul bugetului public național în RM la etapa actuală.

- Verificarea prin contrapunere- constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al

1.5 Proiectați un act de control financiar.

Rezultatul din activitatea de - - -

2.1. Relatați despre controlul financiar cameral

2.2. Clasificați formele controlului financiar

Procedura execuției bugetare cuprinde următoarele etape:

2.2. Clasificați izvoarele dreptului financiar

 venituri cu destinaţie specială, pentru acoperirea cheltuielilor din fonduri speciale;

1.3 Formulați elementele definitorii ale veniturilor bugetare.

2.3Evaluați procedura auditului public extern exercitat de Curtea de Contuti.

1.2 Comparați trăsăturile caracteristice ale conceptelor finanțelor publice

tipului, prețului și cantității realizărilor

1.3 Argumentați activitatea financiară a statului la etapa actuală

Subiectul II: Controlul Financiar

1.2 Clasificați formele controlului financiar

1.3 Evaluați esența procedurii inspecției financiare

2. Determinați deosebirile dintre finanțele publice și private