REFEREAT

Pe tema “ Functionalitatea Procurturii”

A elaborat st. gr.3: Cotelnic Iuliana

În Moldova, activitatea Procuraturii a fost creată prin Regulamentul din 23

iulie 1812, privind instituirea administraţiei provizorii. Instituţia Procuraturii
era un element nou pentru sistemul de drept existent în Moldova.
Procuratura a fost copiată după modelul rusesc cu unele modificări în
ordinea numirii procuratorilor. A fost schimbată şi denumirea de procuror -
în Moldova acestuia i se zicea procurator. In mai 1818, pe lîngâ Guvern a
fost desemnat un procurator regional, iar în judeţe procuratori de judeţ de
asemenea au fost instituite procuraturile judeţene şi aprobate statele de
funcţionari.

Procurorului provinciei i se supuneau procuratorii de judeţ. Ei trebuiau să se

conducă în activitatea lor de regulile stabilite în Rusia pentru procuratorii
guberniali şi cei judeţeni (numiţi strepcii), în conformitate cu instrucţiunile
date. Procuratorii vegheau ca instituţiile să activeze în limita competenţei
lor. Ei aveau dreptul să controleze activitatea oricărei instituţii şi, în caz de
depistare a unor încălcări, să ceară înlăturarea lor. Dacă instituţia sesizată nu
înlătura neajunsurile, procuratorul era obligat să raporteze guvernatorului
plenipotenţiar.

Procuratorii supravegheau instanţele judiciare. Dacă erau descoperite unele

încălcări în examinarea dosarelor, ei aveau dreptul de a suspenda executarea
hotărîrii luate de către instanţă.

Procuratorii nu participau la procesele civile, cu excepţia proceselor unde

reclamat sau pîrît era statul, cînd procuratorul apărea în calitate de apărător
al statului.

În procesele penale procuratorul contribuia la descoperirea infracţiunii.

Procuratorul nu participa la deliberare şi la luarea deciziilor.

Funcţia de Procurator regional a funcţionat în Basarabia pînă în 1859, cînd a

fost organizată judecătoria districtuală din Chişinău, procuratorii fiind
instituiţi pe lîngă judecătoria districtuală şi Curtea de Apel.

Abia prin Legea din 26 martie 1862 s-a instituit şi în Moldova Ministerul
Public.
Ministerul Public era organizat în mod ierarhic, şeful suprem era ministrul
de justiţie.
Reunirea membrilor Ministerului Public de pe lîngă aceeaşi jurisdicţie se
numea parchet, denumire ce avea ca origine faptul că în Franţa scaunele
membrilor Ministerului Public erau aşezate direct pe parchetul sălii de
şedinţe, la piciorul estradei unde erau judecătorii.
Ministerul Public de pe lîngă Curtea de Casaţie se compunea dintr-un
Procuror General şi cinci procurori de şedinţe cu dreptul de a ataca actele
celorlalţi procurori sau actele judecătoreşti ce contraveneau legii. La curţile
de apel erau cîte un procuror de fiecare secţiune.

La tribunale, procurorii de secţiune îşi desfăşurau activitatea sub conducerea

primilor procurori.
Actele pe care membrii parchetului le emit de pe lîngă tribunale pot fi
grupate în trei categorii:
   a) acte de poliţie judiciară: a descoperi infracţiunile, a primi denunţuri, a
face constatări, iar în caz de flagrant delict de a face percheziţii, ridicări de
corpuri delicte, etc.
   b) acte de Minister Public propriu-zis: intentarea acţiunii publice,
întocmirea rechizitoriilor, exercitarea căilor de atac, punerea concluziilor în
cauzele civile cînd legea dispunea astfel.
   c) acte de execuţie: executarea mandatelor şi a hotărînlor penale pentru
delicte şi crime.

Procurorul General de pe lîngă Curtea de Apel, pe lîngă supravegherea şi

dirijarea atribuţiilor indicate, avea anumite prerogative speciale: întocmirea
rapoartelor pentru punerea sub acuzare a făptuitorilor de crime, susţinerea
acuzării în faţa curţilor cu juraţi etc.

Începînd cu anul 1918 în Moldova (Basarabia) din partea dreaptă a Nistrului,

în baza Decretului Regelui României din 6 octombrie (nr.2770) privind
organizarea justiţiei în Basarabia, supravegherea Procuraturii se efectua de
către procuror sub conducerea Ministrului Justiţiei ca Procuror General.
Procurorii şi ajutorii lui activau pe lîngă instanţele judecătoreşti. Procurorii
se numeau în funcţie prin decretul regelui, la propunerea Ministrului
Justiţiei.

Cît priveşte procurorii de secţie, ei aveau atribuţii în vederea îndeplinirii

numai a actelor de Minister Public propriu-zis, deşi nu se excludeau
însărcinări speciale din partea Procurorului General.

Procurorul General de pe lîngă înalta Curte de Casaţie, sub raportul justiţiei

represive, exercita supravegherea procurorilor de secţii, punea concluzii în
cauzele judecate, ataca hotărîrile judecătoreşti contrare legii.

Ca şef al Ministerului Public, ministrul Justiţiei era înzestrat doar cu

capacităţi funcţionale.
După instaurarea puterii sovietice la 2 august 1940 a fost creată Procuratura
R.S.S.M., procuraturile de judeţ Bălţi, Bender, Cahul, Chişinău, Orhei şi
Soroca; procuraturile oraşelor Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol,
procuraturile a 60 raioane.

Modul de constituire şi atribuţiile procuraturii îşi găseau originea în

Regulamentul cu privire la Procuratura U.R.S.S. din 17 decembrie 1933.

Astfel, procuratura îşi exercita atribuţiile în patru domenii de supraveghere:

   - supravegherea generală;
   - supravegherea respectării: legilor de către instanţele de judecată, pornirea
urmăririi penale şi susţinerea acuzării în judecată;
   - supravegherea respectării legilor de către organele de cercetare penală şi
anchetă preliminară;
   - supravegherea legalităţii activităţii organelor securităţii, miliţiei şi
instituţiilor de recluziune.

În perioada 1941-1944 atît Procuratura R.S.S.M., cit şi cele judeţene,

orăşeneşti, raionale n-au funcţionat, activitatea organelor Procuraturii a fost
orientată în lupta împotriva fascismului. Prin ucazul Prezidiului Sovietului
Suprem al U.R.S.S. din 22 iunie 1941, odată cu declararea stării de război,
colaboratorii Procuraturii fie că s-au înrolat în armată, fie au continuat
supravegherea ordinii publice, disciplinei de muncă, drepturilor şi intereselor
militarilor şi a familiilor lor etc.

În perioada de după război activitatea Procuraturii a fost orientată spre

întărirea legalităţii în sfera economică, o sarcină de mare valoare impusă
prin Ordinul Procurorului General al U.R.S.S nr. 128 din 17 iunie 1946
"Despre înteţirea supravegherii generale asupra respectării întocmai a
legilor".

La 16 octombrie 1947 au fost desfiinţate şi lichidate procuraturile judeţelor

Bălti, Bender, Cahul, Chişinău, Orhei şi Soroca). Drept urmare procuraturile
orăşeneşti şi raionale au fost subordonate nemijlocit Procuraturii R.S.S.M.

Concomitent cu supravegherea generală sunt perfecţionate şi celelalte

domenii de supraveghere. De exemplu, în 1949, la 28 iulie se instituie
sistemul de activitate a anchetatorilor în sectoare, care reprezentau teritoriul
concret de competenţa secţiei de miliţie.

Pentru prima dată în istoria legislaţiei cu privire la Procuratură,

Regulamentul despre supravegherea procurorului din 24 mai 1955 înaintează
cerinţe deosebite faţă de procurorii şi anchetatorii din Procuratură. Mai întîi
de toate, aceştia pot fi doar persoane cu studii juridice superioare, ca
 excepţie, cu acordul Procurorului General al U.R.S.S. puteau fi desemnate şi
persoane cu studii juridice superioare incomplete, se instituie cenzul vîrstei
de 25 ani pentru procurorii teritoriali.

Odată cu adoptarea Constituţiei U.R.S.S. (1977) şi a Constituţiei R.S.S.M.

(1978) s-au întărit considerabil poziţiile Procuraturii. Spre deosibire de
constituţiile precedente, Procuraturii i se consacră un întreg capitol, în care
se conţin principiile de organizare şi funcţionare, în special independenţa de
oricare alte organe.

Ideile consfinţite în Constituţie şi-au găsit concretizare şi dezvoltare în

Legea cu privire la Procuratura U.R.S.S., adoptată la 30 noiembrie 1979,
unde s-au păstrat domeniile de supraveghere, au fost lărgite considerabil
limitele supravegherii de procuror, concomitent fiind delimitate atribuţiile
organelor Procuraturii Generale a U.R.S.S. şi a procuraturilor ierarhic
inferioare.

După proclamarea independenţei şi suveranităţii, Republica Moldova a

declarat instituirea unui stat bazat pe drept şi promovarea valorilor unanim
recunoscute.

În prezent, potrivit art.124 din Constituţia Republicii Moldova, Procuratura

reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum
şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală,
reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii.
Procuratura este o instituție publică autonomă în cadrul autorității
judecătorești care, în procedurile penale și în alte proceduri prevăzute de lege,
contribuie la respectarea ordinii de drept, efectuarea justiției, apărarea drepturilor și
intereselor legitime ale persoanei și ale societății. 
Procurorul este persoana cu funcție de demnitate publică care exercită
atribuțiile Procuraturii, prevăzute de Constituție, de prezenta lege, de alte
acte legislative și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este
parte, și este numit în această funcție în modul prevăzut de prezenta lege.
 Principiile de organizare și de activitate 
                    a Procuraturii și a procurorului
(1) Procuratura își desfășoară activitatea în conformitate cu legea.
(2) Organizarea și activitatea Procuraturii sînt transparente și presupun
garantarea accesului societății și al mijloacelor de informare în masă la informațiile
despre această instituție, cu excepțiile prevăzute de lege și cu asigurarea respectării
regimului datelor cu caracter personal.
(3) Procuratura este independentă de puterile legislativă, executivă și
judecătorească, de orice partid politic sau organizaţie social-politică, precum și de
oricare alte instituții, organizații sau persoane. Imixtiunea în activitatea
Procuraturii este interzisă. Procuratura cooperează cu alte autorități pentru
realizarea funcțiilor prevăzute de prezenta lege.
 (4) Procurorul își desfășoară activitatea în baza principiilor legalității,
imparțialității, rezonabilității, integrității și independenței procesuale, care îi oferă
posibilitatea de a lua în mod independent și unipersonal decizii în cauzele pe care
le gestionează. 
(5) Independența procesuală a procurorului este asigurată prin garanții care
exclud orice influență politică, financiară, administrativă sau de altă natură asupra
procurorului legată de exercitarea atribuțiilor sale. 
(6) În condițiile prevederilor art. 13 din prezenta lege și ale Codului de
procedură penală, activitatea procurorului poate fi supusă controlului din partea
procurorului ierarhic superior și a instanței judecătorești. 
(7) Procurorul este obligat, prin întreaga sa activitate, să asigure supremaţia
legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, egalitatea lor în faţa legii, să
asigure un tratament juridic nediscriminatoriu pentru toți participanţii la
procedurile judiciare indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul de etică al
procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă.
Funcțiile Procuraturii
În condițiile legii, Procuratura îndeplinește următoarele funcții: 
a) conduce și exercită urmărirea penală și reprezintă învinuirea în instanța
de judecată; 
b) organizează, conduce și controlează activitatea organelor de urmărire
penală în cadrul procesului penal;
c) efectuează, inclusiv din oficiu, controlul asupra respectării legislației
privind activitatea specială de investigații;
d) efectuează, inclusiv din oficiu, controlul asupra respectării legislației
privind înregistrarea sesizărilor despre săvîrşirea sau pregătirea săvîrşirii unor
infracţiuni;
e) pornește, examinează și participă la judecarea cauzelor contravenționale;
f) asigură asistența juridică internațională în materie penală și colaborarea
internațională în domeniul său de activitate;
g) participă la implementarea unitară a politicii naționale și internaționale a
statului în materie penală;
h) prezintă propuneri privind perfecționarea legislației și participă la
elaborarea de acte normative în domeniul său de activitate;
i) aplică măsurile de protecție a martorilor, a victimelor infracțiunii și a
altor participanți la procesul penal;
j) în cazul neînceperii sau al încetării urmăririi penale, în condițiile legii,
intentează acțiunea civilă și participă la examinarea acesteia;
k) exercită controlul privind respectarea legilor în aplicarea măsurilor de
protecție a martorilor, a victimelor infracțiunii și a altor participanți la procesul
penal;
l) examinează cereri și petiții conform competenței.
Articolul 6. Drepturile și obligațiile procurorului 
(1) În vederea executării funcțiilor Procuraturii, procurorul își exercită
atribuțiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova, în toate instanțele judecătorești
și, în condițiile legii, are următoarele drepturi: 
 a) în cadrul procedurilor penale sau contravenționale, are acces liber în
localurile instituțiilor publice, ale agenților economici, ale altor persoane juridice;
b) inițiază proceduri disciplinare pentru încălcările de lege, pentru
neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor în cadrul
procedurilor penale de către ofițerii de urmărire penală, lucrătorii organelor de
constatare, lucrătorii organelor care exercită activitatea specială de investigații,
precum și de către lucrătorii responsabili de înregistrarea sesizărilor;
c) alte drepturi prevăzute de legislaţia în vigoare. 
(2) Procurorul beneficiază, de asemenea, de următoarele drepturi:
a) asocierea în organizații profesionale sau în alte organizații care au drept
scop reprezentarea și protejarea intereselor profesionale;
b) accesul liber la dosarul său personal și la datele sale personale din alte
acte ținute în cadrul Procuraturii; 
c) informarea cu privire la toate deciziile Procuraturii și ale organelor de
autoadministrare a procurorilor care îl vizează.

Conducătorii Procuraturii Republicii Moldova (Procurorii Generali)

 Simeon Colesnic anii 1945 – 1949
 Grigore Osipov anii 1949 – 1953
 Achim Cazanir anii 1953 – 1970
 Ion Ceban anii 1970 – 1987
 Nicolai Demidenco anii 1987 – 1990
 Dumitru Postovan anii 1990 – 1998
 Valeriu Catană anii 1998 – 1999
 Mircea Iuga anii 1999 – 2001
 Vasile Rusu anii 2001 – 2003
 Valeriu Balaban 15.12.2003 - 08.02.2007
 Valeriu Gurbulea 08.02.2007 - 02.10.2009 
 Valeriu Zubco 07.10.2009 - 21.01.2013  
 Corneliu Gurin 18.04.2013 - 01.03.2016
 Eduard Harunjen 08.12.2016 - 11.07.2019

 Structura Procuraturii Generale 

 Conform ordinului Procurorului General nr. 24/28 din 24.09.2016 (cu

modificările la 10.03.2020) Procuratura Generală are următoarea structură:

  

 Procurorul General

 Adjunct al Procurorului General

 Adjunct al Procurorului General

 Adjunct al Procurorului General

  

 Direcția cooperare internațională și integrare europeană

 -          Secția asistență juridică internațională

 -          Secția protocol, cooperare internațională și integrare europeană

  

 Direcția urmărire penală și criminalistică

 -          Secția unificare a practicii în domeniul urmăririi penale

 -          Secția combaterea traficului de ființe umane

 -          Secția tehnologii informaționale și combaterea crimelor cibernetice

 -          Secția combatere tortură

  

 Direcția judiciară

 -          Secția reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție

 -          Secția reprezentare în procedurile non-penale și implementare CEDO

 -          Secția unificare a practicii în domeniul reprezentării învinuirii în

instanțele de judecată

  

 Direcția politici, reforme și protecția intereselor societății

 -          Secția politici, reforme și management al proiectelor

 -          Secția investigarea fraudelor contra mediului și intereselor publice

 -          Secția justiție juvenilă

 -          Secția analiză criminologică, avizare și propuneri de legiferare

  

 Secția controlul activității speciale de investigații și asigurarea

regimului secret
  

 Secția resurse umane

 Procurori pentru misiuni speciale

 Serviciul protecția datelor cu caracter personal

 Serviciul de audit intern

  

 Inspecția procurorilor

 Direcția finanțe și administrare

 -          Secția finanțe și contabilitate

 -          Secția achiziții publice și logistică

 Aparatul Procuraturii Generale

 -          Secția relații publice

 -          Secția secretariat, petiții și audiență