CURTEA CU JURATI

CUPRINS

1.Judecata-faza importanta in procesul penal…………………….pag.3

2.Curtea cu jurati-notiune, trasaturi, structura……………………pag.4

3.Curtea cu jurati in Romania-scurta prezentare istorica…………pag.5

4.Disparitia Curtii cu jurati din sistemul de drept roman…………pag 6

5.Scurta prezentare a sistemului de drept american………………pag.6

6.Juriul, o inovatie romana………………………………………..pag.8

7.Napoleon se teme de popor……………………………………..pag.8

8.Franta are jurati in cauzele importante………………………….pag.9

Bibliografie……………………………………………….pag.10

2
 Judecata-faza importanta in procesul penal

Aplicarea legii penale se materializeaza prin organele specializate ale

statului care au sarcina de a descoperi o infractiune savarsita, de identificare
a autorilor in vederea tragerii la raspundere penala a acestora si pentru
restabilirea ordinii de drept incalcate. Aceasta activitate procesuala se
infaptuieste printr-un complex de acte succesive care datorita desfasurarii lor
coordonate si progresive reprezinta un proces, adica un lant de manifestari
consecutive la capatul caruia se va putea hotari daca este sau nu cazul sa fie
aplicata o sanctiune. O astfel de activitate este procesul penal. In literatura
juridica de specialitate definitia procesului penal data de diferiti autori este,
in esenta, apropriata cu cea care urmeaza a fi redata.

Procesul penal este o activitate reglementata de lege desfasurata de

organele competente cu participarea partilor si a altor persoane in scopul
constatarii la timp si in mod concret a faptelor ce constituie infractiuni
astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita
potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la
raspundere penala.1

Procesul penal reprezinta acele etape in cadrul carora se desfasoara

activitati specifice, respectiv urmarirea penala, judecata si punerea in
executare a hotararii judecatoresti.
Judecata este definita in literatura de specialitate ca fiind faza a
procesului penal ce se desfasoara in fata instantelor penale din momentul
sesizarii initiale si pana in momentul solutionarii definitive a cauzei
penale2.Judecata constituie activitatea principala a procesului penal , ea fiind
reglementata in cap. I , t. II art.287 si umatoarele din Codul de procedura
penala.
In Romania,justitia se infaptuieste de instantele judecatoresti .In
temeiul art.126 din Constitutie Justiţia se realizează prin Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Dispozitiile art.287-312 C.proc.pen., prefigureaza un cadru general
alcatuit din reguli comune , dupa care se desfasoara orice judecata, indiferent
1
Dictionar de termini juridici –Emil Dersidan , Pavel Abraham
2
Tratat de procedura penala –Ion Neagu

3
de gradul instantei (judecatorie , tribunal , curte de apel , Inalta Curte de
Casatie si Justitie) si indiferent de felul judecatii ( in prima instanta , in apel ,
in recurs sau in cai extraordinare de atac).

JUDECATORUL , in sistemul nostru de drept , este magistrat , care

are potrivit legii atributii de a solutiona cauze penale , civile si
administrative in cadrul unei instante judecatoresti3.Face parte din cadrul
magistratilor , este independent , se supune numai legii si este inamovibil.
Numire si eliberarea din functie a judecatorului se face prin decret al
Presedintelui Romaniei la propunerea Consiliului Suprem al Magistraturii.
Conform legii, poate fi numit judecator (in mod analog, procuror) cel
ce indeplineste urmatoarele conditii :
a) este numai cetatean roman cu domiciliul in Romania si are capacitatea de
exercitiu al drepturilor;
b) este licentiat in drept sau drept economic-administrativ, are stagiul cerut
de lege pentru functia in care urmeaza sa fie numit si dovedeste o pregatire
profesionala corespunzatoare;
c) nu are antecedente penale si se bucura de o buna reputatie;
d) cunoaste limba romana;
e) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea functiei;
f) a absolvit Institutul National al Magistraturii sau a promovat concursul ori
examenul de admitere in magistratura, organizat potrivit regulamentului
aprobat de Ministrul Justitiei.4

Legea mai prevede drepturile si indatoririle , incompatibilitatile si

raspunderea disciplinara a magistratilor.Principiul independentei
judecatorilor este proclamat si in Constitutia Romaniei (art.123 alin.2) unde
se arata ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.

Curtea cu jurati

Curtea cu jurati este instanta judecatoreasca, ce functioneaza in unele

state si are competenta de a judeca faptele penale cele mai grave.5 Este
compusa din magistrati de profesie (curtea) si din cetateni denumiti jurati.
3
Dictionar de termeni juridici
4
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 259
din 30 septembrie 1997
5
Dictionar juridic

4
 Juratii se pronunta prin verdict asupra cestiunilor de fapt (spre
exemplu, asupra existentei infractiunii, a vinovatiei etc.) iar curtea hotaraste
asupra aplicarii legii, avand la baza verdictul juratilor.

Juratii (jury) reprezinta un grup de persoane, stabilit în cadrul unor

tribunale si care, alaturi de magistratii profesionisti, delibereaza, fie în
prezenta judecatorilor, fie în formatiuni separate, pentru a pronunta solutia
într-un proces ori numai în privinta unui element al acestuia. Simpli cetateni,
fara formatie juridica, juratii constituie, alaturi de judecatorii profesionisti,
un fel de „justitie populara”. Dar în timp ce magistratii sunt însarcinati sa
supravegheze la stricta aplicare a dreptului, a legii, juratii sunt chemati mai
ales „sa zica adevarul”; în termenii juramântului depus la intrarea în functie
si care le confera statutul aferent, ei trebuie sa dea un „verdict” (vere dictum
= a zice adevarul) care se refera la starea de fapt a cauzei (de pilda:
vinovat/nevinovat), dupa care, în caz de vinovatie, judecatorul stabileste
pedeapsa aplicabila. Organ de judecata, jury este supus exigentelor
procesului echitabil, de exemplu în privinta impartialitatii membrilor sai si a
celorlalte cerinte ale Conventiei europene a drepturilor omului.

Curtea cu jurati in Romania-scurta prezentare istorica

STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC MODERN

Reformele şi opera legislativă înfăptuite de Alexandru Ioan Cuza
Unirea Principatelor, realizată prin dubla alegerea a lui Alexandru
Ioan Cuza a fost urmată de realizarea unui program de reforme democratice.
Pentru înfăptuirea acestora, Alexandru Ioan Cuza şi colaboratoriii săi, în
frunte cu Mihail Kogălniceanu, au procedat mai întâi la organizarea statului
într-o formă care să asigure o autentică unitate politică a naţiunii şi cadrul
iniţierii reformelor democratice.
Alexandru Ioan Cuza a proclamat constituirea României şi a unificat
guvernele în decembrie 1861 şi Adunările elective în ianuarie 1862. Pentru
asigurarea autonomiei judecătoreşti, România a respins regimul
capitulaţiilor. Totodată, statul român a luat măsura interzicerii activităţii
judiciare a consulatelor străine şi a trecut la punerea în executare a
sentinţelor date de către instanţele româneşti în cauzele în care erau implicaţi
şi străini.
. Reforma in justitie s-a facut si prin legea cu privire la organizarea
judecătorească, în care erau arătate instanţele judecătoreşti: judecătoriile de
plasă, tribunalele judeţene, curţile de apel, curţile cu juri şi Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie..

5
 De numele lui Alexandru Ioan Cuza sunt legate şi Codul civil, Codul
de procedură civilă, Codul penal şi Codul de procedură penală, elaborate în
vremea şi din dispoziţia lui Cuza. Aceste coduri au constituit sistemul de
drept burghez, au creat cadrul juridic necesar dezvoltării legislaţiei
româneşti. Prin adoptarea acestor coduri, România a intrat în rândul ţărilor
cu cea mai înaintată legislaţie. Opera legislativă a lui Alexandru Ioan Cuza a
influenţat pozitiv teoria şi practica juridică, a stimulat dezvoltarea
învăţământului juridic, a ştiinţei dreptului, a dus la afirmarea gândirii
juridice româneşti în ţară şi peste hotare.
Codul de procedură penală a fost elaborat şi a intrat în vigoare odată
cu Codul penal. Principalele surse de inspiraţie pentru legislatorii lui Cuza
au fost legiuirile româneşti anterioare, Codul de instrucţie criminală francez
din 1808 şi doctrina juridică a vremii.Codul în cauză prevedea că procesul
penal cuprindea două faze. Prima fază, cea premergătoare judecăţii, avea ca
obiective descoperirea, urmărirea şi instrucţia infractorilor. Faza a doua era
cea a judecăţii.
Codul de procedură penală era structurat în două cărţi,
corespunzătoare celor două faze ale procesului. Prima fază a procesului era
realizată de către ofiţerii de poliţie judiciară, care aveau ca sarcină
descoperirea infracţiunilor, de către procurori, care aveau ca sarcină
urmărirea infractorilor şi de către judecătorii de instrucţie, ce aveau ca
sarcină anchetarea infractorilor, numită instrucţie.
Faza a doua a judecăţii era realizată de către judecătoriile de plasă,
tribunalele judeţene, curţile cu juri şi de către Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Datorită lipsei personalului calificat, judecătoriile de plasă nu au
funcţionat, atribuţiile lor fiind încredinţate subprefecţilor ce administrau
plasa respectivă. În competenţa tribunalelor intrau delictele, iar în
competenţa curţilor cu juri intrau crimele.
Curţile cu juri erau formate dintr-un complet de judecători şi dintr-un
juriu compus din cetăţeni.
Juriul era chemat să răspundă prin da sau nu la două întrebări:
- Dacă persoana este sau nu vinovată? În ipoteza în care persoana era
găsită vinovată, se proceda la a doua întrebare.
- Dacă acea persoană merită sau nu circumstanţe atenuante? Dacă
juriul răspundea afirmativ la prima întrebarea, judecătorii făceau încadrarea
faptei în textul de lege corespunzător şi fixau pedeapsa în funcţie de
dispoziţiile legii şi de părerea juriului în ceea ce priveşte circumstanţele
atenuante.6
6
Constantin C. Giurescu; Viata si opera lui Cuza Voda; Editura Stiintifica,
Bucuresti , 1966;

6
Disparitia Curtii cu jurati din sistemul de drept roman

. În 1938, curtile cu juri au fost suprimate din porunca lui Carol al II-
lea, nemultumit de verdictele de nevinovatie (achitare) pronuntate de jurii
fata de adverasarii sai politici (în special legionari).
Legea pentru organizarea judecătorească din 20 august 1938 nu a mai
prevăzut între instanţele de judecată curţile de juraţi şi a creat două feluri de
judecători (nouă fiind judecătoria comunală), a lichidat de fapt şi
inamovibilitatea magistraţilor, măsură care, alături de prevederea că
,,Hotărârile organelor puterii judecătoreşti se pronunţa în numele legii şi se
execută în numele regelui", a creat largi posibilităţi pentru amestecul regelui,
direct sau prin intermediul guvernului, în activitatea instanţelor de judecată,
măsura care urma a contribui la consolidarea regimului dictaturii regale.

Scurta prezentare a sistemului de drept american

Făcând parte din dreptul anglo saxon, sistemul de drept american este
considerat
cel mai elastic şi performant, cel mai complicat şi dificil de în ţeles. Cur ţile
americane nu
sunt cuprinse într-o singură structură judicială, existând mai multe sisteme
aflate în
interdependenţă. Deseori Curţile dintr-un sistem trebuie să aplice şi să
interpreteze
dreptul generat de altă Curte. De asemenea, uneori există duplicitate şi
concurenţă pentru
acelaşi caz în două sau mai multe sisteme judiciare. Acest lucru este
determinat de linia
dintre stat-federaţie. Guvernul federal şi cel al statelor coexistă, fiecare
dintre ele având
propriul sistem juridic, autonom cu reguli proprii. Pe lângă statele
americane (cincizeci
de state fiecare cu un sistem de drept propriu) sunt menţinute sisteme
separate în District

 Gh. Platon; Istoria moderna a Romaniei, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1985;

7
of Columbia şi Puerto Rico şi curţi teritoriale în Insulele Virgine, Guam,
Samoa
Americană, Insulele Mariane de Nord. Sistemul federal şi cel al statelor
sunt construite
fiecare precum o piramidă. În linii mari acestea sunt similare dar ele difer ă
în detalii de
organizare şi afaceri. La baza acestui sistem se află curţile de primă
instanţă (trial courts),
iar în vârf curtea (tile) supreme. În multe state şi în sistemul federal se afl ă
curţile de apel
intermediare. Un specific aparte se întâlneşte în Louisiana, datorită
influenţelor dreptului
francez.
În sistemul de drept american orice cetăţean are dreptul la două căi
de atac: prima
cale de atac care se face la curţile de apel intermediare, a doua cale de atac
fiind rezervată
doar pentru apelul în interesul legii. Astfel Curtea Supremă are posibilitatea
să decidă ce
cazuri pot fi soluţionate după primul apel şi dacă acesta este întemeiat. În
unele state este
cunoscută jurisdicţia "by-pass" care dă posibilitatea ca în anumite cazuri
speciale apelul
să se facă direct la Curtea Supremă sărind peste curţile intermediare (ex. în
cazul
sentinţelor de condamnare la moarte). Argumentaţia acestei proceduri
constă în faptul că
aceste cazuri exceptate de la procedura normală sunt aşa de importante încât
acestea
trebuie să fie soluţionate de către instanţa supremă pentru a servi justiţia şi
a scăpa de
rutina primelor instanţe. În unele state, Curtea Supremă are autoritatea să
îşi transfere un
caz de competenţă curţilor intermediare. Această "autoritate discreţionară"
poate fi
exercitată ţinându-se cont de urgenţa, importanţa cauzei sau pentru a
descongestiona
curţile intermediare. Ca un lucru interesenant în ceea ce priveşte
competenţa curţilor
intermediare îl regăsim în statul Iowa unde curtea supremă are controlul
tuturor

8
apelurilor. Acestea sunt introduse la Curtea Supremă care le analizează,
reţine o parte la
această instanţă pentru soluţionare iar restul le trimite curţilor intermediare,
acestea fiind
deci sesizate prin"referinţă"de către Curtea Supremă. Argumentaţia pentru
această
situaţie este ca instanţa supremă poate cel mai bine să determine care
cazuri sunt
semnificative pentru a rămâne în atenţia sa şi care sunt mai mult cazuri de
rutină care se
transmit curţilor intermediare. Această împletire a atribuţiilor instanţelor
supreme şi
intermediare în USA este dată de diversitatea organizării sistemelor juridice
în fiecare
stat, sistemul juridic american fiind extrem de divers şi incitant pentru
jurişti.
Curţile Federale - scurt comentariu
În art III al Constituţiei Federale a USA se prevede ca puterea
judiciară este
compusă dintr-o Curte Supremă şi Curţi inferioare fără însă a le denumi,
lăsând la
aprecierea Congresului stabilirea acestora atât în ceea ce priveşte denumirea
cât şi
competenţele. Există astfel în sistemul federal american trei tipuri de Curţi:
Curţile
Districtuale, Curţile de Apel, Curtea Supremă. Congresul american a
împărţit statul
american şi teritoriile aparţinătoare în 94 de districte judiciare federale,
existând în
fiecare stat cel puţin unul, în statele populate existând mai multe districte. În
fiecare
district există o Curte districtuală. O parte din aceste curţi au doi judecători
sau mai mulţi
iar în statele cu populaţie mai mare numărul acestora poate să ajungă la
mai mult de 24.
Fiecare caz este însă prezidat de un singur judecător. Pe lângă cele 94 de
districte,
Congresul a stabilit şi 13 circuite federale ca o bază pentru structura
federală
intermediară. În fiecare circuit există o Curte de Apel care are o
competenţă interstatală,

9
cu excepţia Curţii de Apel din District of Columbia. Astfel Circuitul al
cincilea include
Virginia, Virginia de Nord, Carolina de Nord şi de Sud şi Maryland.
Fiecare curte de apel are o competenţă teritorială mărginită la districtul
respectiv
singura curte de apel care este exceptată de la aceste reguli şi care este
competentă peste
cele 94 curţi districtuale este "United States Court of Appeals for the Federal
Circuit".
Competenţa acestei Curţi se referă în special la cazurile în care sunt pornite
procese de
despăgubiri împotriva guvernului federal. Numărul judecătorilor din aceste
curţi variază
de la 6 în primul circuit la 28 în al nouălea, cele mai multe având între 10 şi
15
judecători, completul fiind format din trei judecători.
CURTEA SUPREMĂ
În vârful sistemul judiciar american se află Curtea Supremă care este
singura curte
prevazută de Consituţia USA în mod expres. Congresul stabileşte numărul
de judecători
şi jurisidicţia acesteia. Curtea Supremă are nouă judecători unul dintre ei
fiind desemnat
ca "Şeful justiţiei în Statele Unite ale Americii". Curtea Supremă a SUA are
sediul în
Washington într-o clădire care se află în proprietatea sa şi începe sesiunea
în prima luni
din octombrie şi o încheie la sfârşitul lui iunie. Curtea Supremă are
competenţa să
rejudece toate deciziile curţilor de apel federale sau a instanţelor supreme
ale fiecărui stat
dacă deciziile acestora privesc chestiuni de drept federal. Această
competenţă a Curţii
Supreme a SUA de a putea rejudeca decizii ale curţilor statale sau federale îi
conferă o
poziţie unică în sistemul de drept american. În SUA există şi alte curţi
federale cum ar fi:
Curtea Militară de Apel, Curtea de Apel a Veteranilor, Curtea pentru taxe,
Curţile pentru
declararea falimentului. Sistemul de drept american aşa cum aminteam la
început este

10
unul dintre cele mai complexe şi elastice sisteme de drept contemporane.

Juriul, o inovatie romana

Institutia juratilor, mai ales pentru domeniul penal, îti are originile în
Republica Romana si a functionat pâna la sfarsitul Principatului când, în
secolul III, a facut loc judecatorilor functionari de stat. Dar principiul dupa
care un acuzat are dreptul de a fi judecat de catre egalii sai (pares) a
subzistat, fiind larg recunoscut în toata Europa medievala si nu numai în
curtile feudale (competente sa judece litigiile dintre vasalii aceluiasi senior),
ci si la cele municipale (unde burghezii se judecau între ei).
Profesionalizarea justitiei pe continent a determinat un fenomen de treptata
restrângere a competentelor de judecata si utilizarii juratilor, dar fara sa duca
la eliminarea lor completa, actionând în domenii deosebit de sensibile pentru
viata colectiva. Situatia a ramas diferita în Anglia, unde principiul judgment
by peers a fost înscris printre libertatile fundamentale ale regatului, în
special prin Marea Charta din 1215. Potrivit lui Habeas Corpus Act din
1679, atunci când un cetatean englez este arestat, în termen de 24 de ore
trebuie sa i se notifice delictul ce i se imputa si un judecator trebuie sa poata
verifica motivul detentiei sale. În 20 de zile de la arestare, prevenitul trebuie
adus în fata unui prim juriu („marele juriu”), care examineaza daca cele ce i
se pun pe seama sunt suficiente pentru a justifica urmarirea penala. Daca le
apreciaza suficient de grave, acuzatul este deferit unui al doilea juriu (zis
„micul juriu”) care procedeaza la judecarea lui. Acesta era, în secolul al
XVIII-lea, modelul european al juriului. Printre marii admiratori ai
procedurii engleze s-au aflat Montesquieu, Voltaire, Beccaria s.a.

Napoleon se teme de popor

Ca orice dictator, în cadrul marii sale reforme juridice, Napoleon a

manifestat unele reticente fata de juriu, considerat prea „revolutionar” si
greu de controlat. Dintre cele 14 „chestiuni fundamentale” pe care le punea
în mai 1804 comisiei pentru legislatie a Consiliului de Stat, primele 4 se
refereau la jury: 1) institutia juriului va fi pastrata? 2) Va fi un juriu de
acuzare si unul de judecata? 3) Cum vor fi numiti juratii? Din ce clasa vor fi
ei selectati? Cine îi va numi? 4) Cum se va exercita recuzarea? Dupa ample
dezbateri, împaratul a decis mentinerea juriului, cu cerinta expresa de a se
stabili conditii clare de a se ajunge la o buna compunere a sa. Asa se face ca
Codul de instructie penala al Frantei din 1808 a mentinut institutia juriului în
materie penala, cu o sfera relativ larga de infractiuni conferite spre

11
competenta solutionare. De atunci, juriul a început sa se înradacineze în
peisajul juridic francez si prin „contaminare” în multe tari europene care l-au
avut ca model în modernizarea lor penala. Dezbaterile asupra sa au vizat
aspecte importante relevate de practica. S-a discutat, mai întâi, compunerea
lui; era nevoie de o democratizare, prin a da tuturor cetatenilor posibilitatea
de a-si judeca semenii lor, ori aceasta functie sa fie rezervata unei „elite
luminate”? Astfel spus, pentru a transa o simpla problema de fapt este mai
bine sa apelam la 12 muncitori sau la 12 academicieni? Treptat, s-a optat
pentru primii, dar democratizarea juriilor s-a terminat în Franta abia în 1980!
În secolul al XIX-lea, desi recrutate din grupuri restrânse de notabili în
principiu avizati, juriile erau adesea acuzate de „achitari scandaloase”,
„decizii imprevizibile sau incoerenta”. Din asemenea ratiuni, la începutul
secolului XX a aparut ideea, legiferata în deceniile 3-4, reformarii, în sensul
ca, în cadrul curtilor cu juri, magistratii si juratii sa delibereze în comun, atât
asupra problemelor de fapt, cât si în privinta alegerii pedepsei. Pentru
reducerea cazurilor de condamnare la închisoare pe viata sau la moarte, s-a
renuntat la sistemul pedepselor fixe, permitându-se juratilor sa retina
circumstante atenuante si sa dozeze sanctiunile stabilite. O alta problema
dezbatuta a fost cea a „suveranitatii” juriilor, revendicata în virtutea
considerarii lor ca delegati ai poporului în materie judiciara, dupa cum, de
exemplu, parlamentarii sunt în domeniul puterii legiuitoare, si în virtutea
careia dobândeau o autoritate deplina în cauzele pe care le judecau.

Franta are jurati in cauzele importante

Dupa decantari de peste 200 de ani, prima lege în domeniu datând din
1790, juriul se exprima astazi în Franta prin curtile cu jurati (câte una pentru
fiecare departament), care judeca, dupa o procedura cu fond si recurs, cele
mai grave crime stabilite de lege: asasinat, omor, viol, pedepsite cu
recluziune ori detentie de peste 10 si pâna la perpetuitate. Formatiunile de
judecata sunt alcatuite din curtea propriu-zisa (respectiv 3 judecatori) si un
juriu compus din 9 jurati (în prima instanta) si 12 (în recurs). Pot fi jurati
cetatenii francezi în vârsta de peste 23 de ani, care stiu sa scrie si sa citeasca,
se bucura de drepturile politice, civile si de familie si nu sunt incompatibili
(prin functii guvernamentale, ca membrii ai parlamentului etc). Deciziile se
iau cu o majoritate calificata de 8 din 12, ceea ce presupune întotdeauna
majoritatea absoluta a juratilor.

12
BIBLIOGRAFIE:

1. Tratat de procedura penala –Ion Neagu. Ed. Global Lex

2. Drept procesual penal-Anastasiu Crisu; Ed.All Beck
3. Drept penal si drept procesual penal –Alexandru Boroi
4. Revista transilvana de stiinte administrative – nr.2(5)/2000

13
5. Istoria statului si dreptului romanesc-Emil Cernea , Emil Molcut;
Ed.universul juridic
6. Constantin C. Giurescu; Viata si opera lui Cuza Voda; Editura
Stiintifica, Bucuresti , 1966;

7. Gh. Platon; Istoria moderna a Romaniei, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1985;

8. Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata in

Monitorul Oficial al Romaniei nr. 259 din 30 septembrie 1997
9. Dictionare juridice on line
10.Revista juridica on line
11.Cod pe procedura penala
12.Tratat De Drept Comparat Vol. I - Introducere In Dreptul Comparat
Constantinesco Leontin Jean; Ed. CH Beck;

14