Fizica (din cuvântul grec antic: φυσική (ἐπιστήμη) phusikḗ (epistḗmē) care înseamnă cunoașterea

naturii, din φύσις phúsis ce înseamnă natură)[1][2][3] este știința care studiază proprietățile și

structura materiei,[4] formele de mișcare ale acesteia, precum și transformările lor reciproce. Fizica
este una dintre cele mai fundamentale discipline științifice, iar scopul său principal este de a înțelege
cum se comportă universul.[5][6][7]
Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin
intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche.[8] Uneori sinonimă cu
filozofia, chimia și chiar unele ramuri ale matematicii și biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii,
fizica a devenit știință modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt
considerate acum distincte, deși frontierele rămân greu de definit.[9]
Fizica este poate cea mai importantă știință a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în
principiu orice alte fenomene întâlnite în alte științe ale naturii cum ar fi chimia sau biologia. Limitările
sunt legate de incapacitatea noastră de a obține suficient de multe date experimentale, în cazul
biologiei, ori de incapacitatea (până acum) sistemelor de calcul de a analiza
dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei. Descoperirile în fizică ajung de cele mai
multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic, și uneori influențează matematica sau filozofia. De
exemplu, înțelegerea mai profundă a electromagnetismului a avut drept rezultat răspândirea
aparatelor pe bază de curent electric - televizoare, computere, electrocasnice etc.; descoperirile
din termodinamică au dus la dezvoltarea transportului motorizat; iar descoperirile din mecanică au
dus la dezvoltarea calculului infinitezimal, chimiei cuantice și folosirii unor instrumente
precum microscopul electronic în microbiologie.