Henric I al Angliei (c.

 1068/1069 - 1 decembrie 1135) a fost cel de-al patrulea fiul lui William I

Cuceritorul, primul rege al Angliei, după cucerirea normandă din 1066. El i-a succedat fratelui său
mai mare William al II-lea al Angliei în 1100 și l-a învins pe fratele lui mai mare Robert
Curthose pentru a deveni Duce al Normandia în 1106.

Henric s-a născut probabil în Anglia în 1068, fie în vară fie în ultimele săptămâni ale anului, posibil în
orașul Selby în Yorkshire.[2][3]Tatăl lui a fost William Cuceritorul, care inițial a fost Duce de Normandia
apoi, în urma invaziei normande din 1066, a devenit rege al Angliei. Invazia a format o elită anglo-
normandă, mulți având domenii pe ambele maluri ale Canalului Mânecii.[4] Acești baroni anglo-
normanzi aveau de obicei legături strânse cu regatul Franței, care era pe atunci o colecție de
comitate libere și mici societăți, sub un control minim al regelui.[5] Mama lui Henric, Matilda de
Flandra, era nepoata regelui Robert al II-lea al Franței, și ea probabil l-a numit pe Henric după
unchiul ei, regele Henric I al Franței.[6]
Henric a fost fiul cel mic din cei patru fii ai lui William și ai Matildei. Fizic el a semănat cu frații săi mai
mari, Robert Curthose, Richard și William Rufus, fiind, după cum îl descrie istoricul David Carpenter:
"scurt, îndesat și cu pieptul mare", cu părul negru.[7] Henric a primit o instrucție militară și a fost făcut
cavaler de tatăl său la 24 mai 1086.[8]
În 1087 tatăl său a fost rănit mortal în timpul campaniei de la Vexin.[9] Regulile de succesiune din
Europa de Vest la momentul acela erau incerte; în unele părți ale Franței, regula de succesiune prin
care fiul cel mare moștenea titlu, creștea în popularitate.[10] În alte părți ale Europei, inclusiv în
Normandia și Anglia, tradiția era ca teritoriul să fie împărțit, fiul cel mare luând cea mai valoroasă
proprietate.[10]
În împărțirea teritoriilor sale, William a urmat tradiția normandă. Cel de-al doilea fiu al regelui,
Richard, murise într-un accident de vânătoare, lăsându-i pe Henric și pe cei doi frați mai mari să
moștenească averea regelui. Fiul cel mare, Robert, în ciuda faptului că era în rebeliune armată
împotriva tatălui său, la momentul morții sale, a primit Normandia.[11] Anglia a fost primită de William
Rufus, care era de partea tatălui său în momentul morții regelui.[11] Henric a primit o sumă mare de
bani, de obicei raportată ca fiind 5.000 de lire, și cu speranța că va moșteni moșiile mamei sale în
Buckinghamshire și Gloucestershire.[12][13]
Robert întors în Normandia se aștepta să primească atât ducatul cât și Anglia, însă află că fratele
său a traversat Canalul și a fost încoronat rege sub numele de William al II-lea. Cei doi frați nu sunt
de acord cu împărțirea moștenirii și curând Robert plănuiește o invazie a Angliei, ajutat de unii nobili
împotriva lui William Rufus.[14] Henric a rămas în Normandia, la curtea lui Robert, fie că pentru că nu
a vrut un conflict deschis cu William Rufus, fie pentru că Robert a luat în calcul posibilitatea de a
confisca banii moșteniți de Henric dacă ar fi părăsit curtea. William Rufus a confiscat moșiile din
Anglia ale lui Henric, lăsându-l fără pământ.[15]
În 1088, planul lui Robert de a invada Anglia a început să se clatine iar acesta i-a cerut lui Henric să-
i împrumute lui banii moșteniți, lucru pe care Henric l-a refuzat.[16] Apoi Henric și Robert au făcut un
aranjament prin care Robert îl făcea pe Henric conte în vestul Normandiei în schimbul a 3000 de
lire.[16]